Hotărâre nr. 203 din 25.03.2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Avizului asupra proiectului de lege pentru

modificarea şi completarea Legii finanţelor publice şi responsabilităţii

bugetar-fiscale nr.181/2014

nr. 203  din  25.03.2020

 (în vigoare 27.03.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 94-98 art. 274 din 27.03.2020

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul asupra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.203/2020

AVIZ

asupra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea

Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.86 din 28 februarie 2020) de către domnul Igor Munteanu, deputat în Parlament, şi comunică următoarele.

Potrivit notei informative, scopul proiectului este asigurarea eficienţei gestiunii facilităţilor fiscale. În acest sens, autorul proiectului propune definirea facilităţilor fiscale drept cheltuieli bugetare, iar costurile fiscale ale bugetului public naţional, care vor conţine lista tuturor facilităţilor fiscale prevăzute de legislaţie şi costurile pe fiecare facilitate fiscale pentru anul bugetar, să fie stabilite într-o anexă la legea bugetară anuală.

Semnalăm că modificările propuse nu sunt în acord cu alte prevederi din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 (în continuare – Legea nr.181/2014), Codul fiscal nr.1163/1997 (în continuare – Cod fiscal), ceea ce contravine principiului echilibrului între reglementările concurente, consacrat în art.3 alin.(1) lit.c) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative.

Astfel, cu referire la includerea în accepţia termenului cheltuieli bugetare a facilităţilor fiscale, menţionăm că, potrivit art.6 alin.(9) lit.g) din Codul fiscal, prin termenul “facilităţi (înlesniri) fiscale” se înţeleg elementele de care se ţine seama la estimarea obiectului impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum şi la încasarea acestuia, sub formă de:

- scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;

- scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;

- cote reduse ale impozitelor sau taxelor;

- reducerea obiectului impozabil;

- amânări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;

- eşalonări ale obligaţiei fiscale.

Remarcăm că facilităţile fiscale, conform art.5 pct.33) din Codul fiscal, reprezintă suma impozitului sau taxei nevărsate la buget sub formele stabilite la art.6 alin.(9) lit.g) şi, respectiv, reprezintă diminuări ale veniturilor bugetare, dar nu cheltuieli. Concomitent, cadrul normativ mai prevede şi “facilităţi vamale” care însă nu sunt cuprinse în accepţiunea termenului “facilităţi fiscale”.

Potrivit art.131 alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova, “orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern”. Totodată, alin.(6) din acelaşi articol al Legii fundamentale prevede că “nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare”.

În coroborare cu normele constituţionale citate, art.3 din Legea nr.181/2014 defineşte termenul cheltuieli bugetare drept totalitate a plăţilor aprobate în buget/efectuate de la buget, cu excepţia celor aferente operaţiunilor cu activele financiare şi cu datoriile bugetului.

Potrivit principiului balansării, cheltuielile bugetare trebuie să fie egale cu veniturile plus sursele de finanţare.

Art.29 din legea precitată prevede că “(1) Cheltuielile bugetare sunt determinate de alocaţiile bugetare specificate în legile/deciziile bugetare anuale şi includ cheltuieli de personal, prestaţii sociale, cheltuieli de bunuri şi servicii, subvenţii şi transferuri, dobânzi, cheltuieli destinate formării activelor fixe şi alte cheltuieli prevăzute de legislaţie. (2) Cheltuielile bugetare se efectuează doar prin intermediul autorităţilor/instituţiilor bugetare.” Totodată, conform art.42 alin.(1) din aceeaşi lege “Cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare se finanţează din:

a) veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare;

b) resursele proiectelor finanţate din surse externe;

c) veniturile generale şi sursele de finanţare ale bugetului de la care se finanţează autoritatea/instituţia bugetară respectivă.”

În acest context, comunicăm că modificarea noţiunii generale de cheltuieli bugetare nu poate fi susţinut conceptual.

De asemenea, atragem atenţia că în proiect nu se utilizează cu acurateţe termenii juridici. Astfel, “bugetul public naţional” cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, bugetele locale (a se vedea art.26 alin.(1) din Legea nr.181/2014).

Facilităţile fiscale (art.6 din Codul fiscal) au incidenţă doar asupra bugetului de stat şi asupra bugetelor locale şi sunt stabilite în legislaţia fiscală sau sunt acordate în temeiul legii de către Serviciul Fiscal de Stat/autorităţile locale.

Conform prevederilor art.180 din Codul fiscal, facilităţile fiscale sub formă de amânări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor/eşalonări ale obligaţiei fiscale se acordă în bază de contracte încheiate între Serviciul Fiscal de Stat şi contribuabili în următoarele cazuri:

a) calamităţi naturale şi tehnogene;

b) distrugere accidentală a clădirilor de producţie;

c) împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului;

d) datorii ale autorităţilor sau instituţiilor publice (finanţate de la bugetul public naţional) faţă de contribuabil, doar în limitele sumelor datorate, precum şi impozitelor şi taxelor aferente acestora;

e) alte circumstanţe, stabilite de Ministerul Finanţelor, ce îndreptăţesc contribuabilul de a beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiilor fiscale.

În conformitate cu art.284 din Codul fiscal, autorităţile deliberative şi reprezentative ale administraţiei publice locale sunt în drept să acorde persoanelor fizice şi juridice scutiri sau amânări la plata impozitului pe bunurile imobiliare pe anul fiscal, iar potrivit art.296, aceste autorităţi pot:

a) să acorde subiecţilor impunerii scutiri la plata taxelor locale în plus la cele enumerate la art.295 din Codul fiscal;

b) să acorde amânări la plata taxelor locale pe anul fiscal respectiv;

c) să prevadă înlesniri la plata taxelor locale pentru categoriile social-vulnerabile ale populaţiei.

Prin urmare, semnalăm că bugetul de stat este unul dintre componentele bugetului public naţional, iar propunerea de a include într-o anexă a legii bugetare anuale a costurilor fiscale ale bugetului public naţional (care va conţine lista tuturor facilităţilor fiscale oferite de legislaţie şi costurile pe fiecare facilitate fiscală pentru anul bugetar examinat) nu este fondată, precum şi este defectuos expusă din punctul de vedere al terminologiei juridice.

Remarcăm că, în conformitate cu prevederile art.132 şi 133 din Codul fiscal şi pct.7-8 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Fiscal de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.395/2017, sarcina de bază/misiunea Serviciului Fiscal de Stat constă în asigurarea administrării fiscale, inclusiv efectuarea controlului fiscal. Astfel, funcţia respectivă nu poate fi preluată de către Inspecţia Financiară.

Art.II, ce prevede că “prezenta lege intră în vigoare la data adoptării”, contravine art.76 din Constituţia Republicii Moldova, conform căruia “legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia”. Data intrării în vigoare a legii, prevăzută în textul ei, nu poate precede data publicării acesteia (a se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale nr.32 din 29 octombrie 1998 privind interpretarea art.76 din Constituţie).

Art.III, ce prevede obligaţia Guvernului de a-şi aduce în concordanţă toate actele sale normative cu prevederile prezentei legi, are o formulare neadecvată, or se vor ajusta doar actele normative ale Guvernului conexe obiectului de reglementare al proiectului.

Adiţional, cu referire la respectarea normelor de tehnică legislativă, menţionăm următoarele.

Denumirea corectă a actului legislativ supus modificării este: Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.

În denumirea proiectului nu se indică sursa publicării actului normativ modificat.

Potrivit art.62 alin.(1) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, accepţia termenului “modificarea” cuprinde şi completarea actelor normative.

Textul ce vizează sursa publicării legilor modificate se expune conform următoarei scheme: (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, anul publicării, numărul Monitorului, numărul articolului).

Dispoziţia de modificare a unor prevederi se formulează cu utilizarea cuvintelor “va avea următorul cuprins”, iar noua formulare trebuie să cuprindă şi numerotarea elementului de structură modificat sau cu care se completează.

Art.49 din Legea nr.181/2014 a fost abrogat prin Legea nr.147/2018, deci nu poate fi completat cu o prevedere nouă, or abrogarea are un caracter definitiv.

Conform terminologiei juridice, facilităţile fiscale se stabilesc (sunt prevăzute, se acordă), dar nu se oferă.

În contextul celor expuse mai sus, proiectul de lege nu se susţine.