– transpune parţial Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim şi de modificare a Directivei 1999/35/CE a Consiliului şi a Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 131 din 28 mai 2009;

– transpune parţial Regulamentul (UE) nr.996/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind investigarea şi prevenirea accidentelor şi incidentelor survenite în aviaţia civilă şi de abrogare a Directivei 94/56/CE (text cu relevanţă pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 295 din 12 noiembrie 2010, astfel cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul (UE) nr.2018/1139 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2018;

– transpune art.1 lit.(e), art.2 alin.(1), art.3 pct.2, 3, 7, 10–15 şi 21, art.20–23, art.24 alin.(1)–(3), art.25 şi art.26 din Directiva 2016/798/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranţa feroviară (revizuire) (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 138 din 26 mai 2016.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul, obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege are ca scop prevenirea producerii evenimentelor în transport, îmbunătăţirea siguranţei în domeniile transportului aerian, feroviar şi naval, garantând un nivel înalt de eficienţă, promptitudine şi calitate a investigaţiilor, de asemenea stabileşte norme privind disponibilitatea în timp util a informaţiilor referitoare la toate persoanele şi mărfurile periculoase aflate la bordul unei aeronave, unei nave sau al unui material rulant implicat într-un eveniment de transport.

(2) Obiectul prezentei legi este investigaţia evenimentelor din transportul aerian, feroviar şi naval, fără a stabili vinovăţia sau răspunderea civilă, administrativă, contravenţională ori penală a făptuitorului.

(3) Prevederile prezentei legi se aplică:

1) în domeniul aviaţiei civile:

a) accidentelor aeronautice, incidentelor aeronautice şi incidentelor aeronautice grave produse pe teritoriul Republicii Moldova;

b) accidentelor aeronautice, incidentelor aeronautice şi incidentelor aeronautice grave cu implicarea unor aeronave înmatriculate în Republica Moldova;

c) în alte cazuri stabilite de lege;

2) în domeniul transportului feroviar:

a) sistemului feroviar al Republicii Moldova, care poate fi subdivizat în subsisteme pe domenii de natură structurală şi funcţională;

b) incidentelor feroviare, accidentelor feroviare şi accidentelor feroviare grave produse pe teritoriul Republicii Moldova;

с) accidentelor feroviare grave cu implicarea materialului rulant înregistrat sau întreţinut de o întreprindere feroviară autorizată în Republica Moldova;

3) în domeniul transportului naval:

a) accidentelor navale, accidentelor navale grave şi accidentelor navale foarte grave produse în apele teritoriale şi pe căile navigabile interne ale Republicii Moldova;

b) accidentelor navale care implică nave aflate sub pavilionul Republicii Moldova;

c) accidentelor navale care implică interese majore ale Republicii Moldova.

(4) Prezenta lege nu se aplică evenimentelor în transport produse ca urmare a unor acţiuni militare, de război, acte de terorism sau care implică:

a) aeronave utilizate de autorităţile vamale, de organele afacerilor interne sau de autorităţi similare;

b) nave care nu sunt propulsate prin mijloace mecanice, nave din lemn construite cu metode rudimentare, iahturi sau ambarcaţiuni de agrement neimplicate în activităţi comerciale, cu excepţia cazurilor în care acestea au un echipaj şi transportă mai mult de 12 pasageri în scopuri comerciale, nave de pescuit cu o lungime sub 15 metri, platforme fixe de foraj marin.

Articolul 2. Noţiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni se definesc astfel:

eveniment în transport – incident sau accident ce cade sub incidenţa art.1 alin.(3), inclusiv: incidentul aeronautic, incidentul aeronautic grav, accidentul aeronautic, incidentul feroviar, accidentul feroviar, accidentul feroviar grav, accidentul naval, accidentul naval grav şi accidentul naval foarte grav;

incident aeronautic – eveniment asociat cu operarea unei aeronave, altul decât accidentul aeronautic, care afectează sau care ar putea afecta siguranţa operării aeronavei;

incident aeronautic grav – incident asociat cu operarea unei aeronave, produs în circumstanţe ce indică că a existat o probabilitate mare de producere a unui accident aeronautic, care, în cazul unei aeronave cu pilot uman, are loc între momentul în care o persoană se îmbarcă la bordul aeronavei cu intenţia de a efectua un zbor şi momentul în care toate persoanele au fost debarcate sau, în cazul unei aeronave fără pilot, are loc între momentul în care aeronava este gata de a se pune în mişcare în scopul efectuării unui zbor şi momentul în care aceasta intră în repaus la finalul zborului, sistemul principal de propulsie fiind oprit;

accident aeronautic – eveniment asociat cu operarea unei aeronave, care, în cazul unei aeronave cu pilot uman, are loc între momentul în care o persoană se îmbarcă la bordul aeronavei cu intenţia de a efectua un zbor şi momentul în care toate persoanele au fost debarcate sau care, în cazul unei aeronave fără pilot, are loc între momentul în care aeronava este gata de a se pune în mişcare în scopul efectuării unui zbor şi momentul în care aceasta intră în repaus la finalul zborului, sistemul principal de propulsie fiind oprit, în cursul căruia se produc următoarele consecinţe negative:

a) rănirea gravă sau decesul unei persoane ca urmare a faptului:

– aflării la bordul aeronavei;

– contactului nemijlocit cu o parte a aeronavei, inclusiv cu părţi care s-au desprins din aceasta;

– expunerii directe la fluxul de gaze al motorului cu reacţie,

cu excepţia cazurilor în care leziunile corporale se datorează unor cauze naturale, sunt provocate de persoana însăşi ori de alte persoane sau a cazului în care persoanele rănite sunt călători fără bilet, ascunşi în zonele inaccesibile pasagerilor şi membrilor echipajului;

b) aeronava suferă o avarie sau o defecţiune structurală care afectează caracteristicile de rezistenţă structurală, de performanţă sau de zbor ale acesteia şi care, în mod normal, ar necesita reparaţii majore sau înlocuirea componentei afectate, cu excepţia unei defecţiuni sau avarii a motorului, atunci când avaria se limitează la un singur motor (inclusiv capota metalică sau accesoriile sale), la elice, extremităţile aripii, antene, sonde, senzori, pneuri, frâne, roţi, carenaje, panouri, la trapele trenului de aterizare, la parbrize, la învelişul aeronavei (precum urme mici de lovituri sau perforaţii) sau la avarii minore la palele rotorului principal, la palele rotorului de coadă, la trenul de aterizare şi la cele cauzate de grindină sau de impactul cu păsări/animale (inclusiv ale perforaţiilor radomului);

c) aeronava a dispărut sau este inaccesibilă;

incident feroviar – eveniment, altul decât accidentul feroviar sau accidentul feroviar grav, asociat cu exploatarea trenurilor şi care afectează sau ar putea afecta siguranţa operaţiunilor feroviare;

accident feroviar – eveniment neprevăzut sau neintenţionat ori un lanţ de astfel de evenimente care au consecinţe dăunătoare; accidentele feroviare se împart în următoarele categorii: coliziuni, deraieri, accidente la treceri de nivel cu calea ferată, accidentări ale persoanelor provocate de materialul rulant în mişcare, incendii şi altele;

accident feroviar grav – orice coliziune sau deraiere de trenuri ce are ca rezultat decesul a cel puţin unei persoane sau vătămarea gravă a cinci ori mai multe persoane, sau pagube importante ale materialului rulant (până la excluderea din inventar), ale infrastructurii feroviare sau ale mediului, precum şi orice alt accident similar ce are un impact evident asupra reglementării siguranţei feroviare sau asupra gestionării siguranţei feroviare;

accident naval – eveniment sau succesiune de evenimente care au avut loc în legătură directă cu operarea unei nave şi care au produs următoarele consecinţe negative:

a) vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane;

b) dispariţia unei persoane de pe o navă;

c) pierderea sau abandonul unei nave;

d) eşuarea, scoaterea din funcţiune sau implicarea într-o coliziune a unei nave;

e) pagube materiale la infrastructura maritimă, care ar pune în pericol siguranţa unei persoane sau a unei nave;

f) pagube materiale la o navă;

g) poluarea mediului, rezultată din avarierea uneia sau mai multor nave;

accident naval grav – accident ce a avut loc în legătură directă cu operarea unei nave, care implică foc, explozie, coliziune, eşuare, producând una din următoarele consecinţe grave:

a) fisuri sau defecţiuni ale corpului navei, care au cauzat oprirea motorului principal;

b) avarii extinse ale suprastructurii navei, avarii grave ale structurii navei, cum ar fi penetrarea corpului navei sub linia de plutire, care au condus la imposibilitatea de a continua voiajul;

c) avarii care necesită remorcarea navei sau o intervenţie de pe uscat;

accident naval foarte grav – accident naval care implică distrugerea totală a unei nave sau decesul cel puţin al unei persoane;

investigator – persoană care participă la efectuarea investigaţiilor tehnice privind siguranţa evenimentelor în transportul aerian, feroviar şi naval;

investigator-şef – persoană căreia i se atribuie, în baza calificărilor sale, responsabilitatea de a organiza, efectua şi controla o investigaţie tehnică privind siguranţa evenimentelor în transportul aerian, feroviar şi naval;

consultant – persoană numită de un stat, în baza calificărilor sale, cu scopul de a oferi asistenţă reprezentantului său acreditat în cadrul unei investigaţii tehnice privind siguranţa evenimentelor în transportul aerian, feroviar şi naval;

reprezentant acreditat – persoană desemnată de un stat, în baza calificărilor sale, să participe la o investigaţie tehnică privind siguranţa realizată de un alt stat;

investigaţie tehnică privind siguranţa – procedură efectuată în scopul prevenirii unor evenimente în transport, care include colectarea şi analiza informaţiilor, elaborarea unor concluzii, inclusiv determinarea cauzelor şi, dacă este cazul, formularea unor recomandări privind siguranţa;

cauze – acţiuni, omisiuni, evenimente, condiţii sau o combinaţie a acestora, care au condus la producerea unui accident sau incident; identificarea cauzelor nu presupune stabilirea vinovăţiei sau a răspunderii civile, administrative, contravenţionale ori penale;

recomandare privind siguranţa – propunerea unei autorităţi naţionale sau internaţionale responsabile de investigaţiile tehnice privind siguranţa, formulată pe baza informaţiilor rezultate dintr-o investigaţie tehnică privind siguranţa sau din alte surse, precum studii în materie de siguranţă, cu intenţia de a preveni accidentele şi incidentele în transporturi;

raport preliminar – mijloc de comunicare folosit pentru distribuirea promptă a datelor obţinute în decursul primelor etape ale investigaţiei tehnice privind siguranţa. Raportul preliminar nu conţine concluzii, dar listează versiunile şi cauzele evenimentului în transport;

reglementare aeronautică civilă – act normativ aprobat în conformitate cu prevederile legislaţiei Republicii Moldova, care conţine norme, standarde, cerinţe şi proceduri specifice activităţilor aeronautice civile, emise în scopul aplicării şi implementării legislaţiei şi a reglementărilor naţionale şi internaţionale în domeniul aviaţiei civile;

autoritate de siguranţă – persoană juridică de drept public, abilitată cu funcţii de control, de supraveghere şi de certificare în domeniul aviaţiei civile, în domeniul transportului feroviar sau în domeniul transportului naval;

operator de transport aerian – companie aeriană sau operator de aeronave ori asociaţie de companii aeriene şi operatori de aeronave, sau operator de aerodromuri ori asociaţie de operatori de aerodromuri;

operator de transport feroviar – orice întreprindere publică sau privată, autorizată în conformitate cu Codul transportului feroviar, a cărei activitate de bază constă în furnizarea serviciilor de transport feroviar de mărfuri şi/sau de călători, cu obligativitatea ca întreprinderea să asigure tracţiunea, inclusiv întreprinderile care asigură doar tracţiunea;

administratorul infrastructurii feroviare – orice întreprindere responsabilă, în special, de operarea, întreţinerea şi reînnoirea infrastructurii feroviare pe o reţea, precum şi de dezvoltarea acesteia în conformitate cu politicile de dezvoltare şi finanţare a infrastructurii feroviare, stabilite de Guvern;

operator de transport naval – operatorul serviciului de trafic naval, operatorul portului maritim şi/sau fluvial, operatorul portuar.

Capitolul II

AUTORITATEA DE STAT ÎN DOMENIUL INVESTIGĂRII

ACCIDENTELOR ŞI INCIDENTELOR ÎN TRANSPORTURI

Articolul 3. Biroul de Investigare a Accidentelor şi Incidentelor în Transporturi

(1) Biroul de Investigare a Accidentelor şi Incidentelor în Transporturi (în continuare – Birou) este o autoritate administrativă centrală, aflată în subordinea Guvernului, desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa cu scopul de a determina cauzele şi circumstanţele în care s-au produs evenimentele în transport şi de a emite recomandări privind siguranţa.

(2) Biroul este independent în luarea deciziilor faţă de orice operator de transport, administrator de infrastructură, autoritate de siguranţă, autoritate de reglementare, organism de tarifare, organism de evaluare a conformităţii, precum şi faţă de orice parte ale cărei interese ar putea intra în conflict cu atribuţiile Biroului.

(3) În realizarea investigaţiilor tehnice privind siguranţa, Biroul nu solicită, nici nu acceptă instrucţiuni de la nicio parte externă şi are o autoritate absolută în ceea ce priveşte realizarea investigaţiilor tehnice privind siguranţa.

(4) Biroul este persoană juridică de drept public, cu sediul în municipiul Chişinău, dispune de conturi trezoreriale, de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi de alte atribute necesare.

Articolul 4. Organizarea şi structura Biroului

(1) Biroul îşi exercită funcţiile şi atribuţiile în baza regulamentului, structurii şi efectivului-limită aprobate de Guvern.

(2) Directorul general şi directorii adjuncţi ai Biroului sunt numiţi şi eliberaţi din funcţii de către Guvern, conform art.17 alin.(2) din Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate şi conform art.6 alin.(4) din Legea nr.199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

(3) Candidatul la funcţia de director general al Biroului trebuie să întrunească următoarele cerinţe:

a) are studii superioare în domeniul dreptului şi/sau studii superioare tehnice în domeniul transportului;

b) deţine experienţă profesională de cel puţin 5 ani în domeniul transportului;

c) nu are antecedente penale;

d) în privinţa acestuia nu este instituită o măsură de ocrotire judiciară;

e) cunoaşte limba română şi o limbă de circulaţie internaţională (nivel B2);

f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor.

(4) Directorul general al Biroului are următoarele atribuţii:

a) exercită conducerea Biroului;

b) poartă răspundere personală în faţa Guvernului pentru realizarea misiunii şi îndeplinirea funcţiilor Biroului;

c) organizează sistemul de management financiar şi de control;

d) stabileşte atribuţiile directorilor adjuncţi ai Biroului;

e) numeşte în funcţii publice, modifică, suspendă şi dispune încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici în condiţiile Legii nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;

f) semnează acte în chestiunile ce ţin de competenţa Biroului;

g) conferă grade de calificare, acordă stimulări şi aplică sancţiuni disciplinare angajaţilor Biroului în condiţiile Legii nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;

h) exercită alte atribuţii corespunzătoare funcţiilor atribuite Biroului, în conformitate cu prevederile actelor normative speciale ce reglementează relaţiile în subdomeniile sau în sferele de activitate încredinţate acestuia.

(5) Investigatorii din cadrul Biroului primesc legitimaţii de investigator, cu o valabilitate de 3 ani. Persoanele implicate într-o investigaţie tehnică privind siguranţa şi membrii comisiei de investigaţie tehnică privind siguranţa primesc legitimaţii provizorii de investigator.

(6) Forma, modelul şi conţinutul insignei, ale legitimaţiei de investigator şi ale legitimaţiei provizorii de investigator se stabilesc de Guvern.

(7) Legitimaţia provizorie de investigator prevăzută la alin.(5) se eliberează prin ordin al directorului general al Biroului şi este valabilă pe perioada investigaţiei tehnice privind siguranţa respective.

(8) Investigatorii îşi exercită atribuţiile în baza prevederilor prezentei legi, ale actelor normative emise în vederea aplicării acesteia şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(9) Candidaţii la funcţiile de investigator şi investigator-şef trebuie să aibă studii superioare şi experienţă de lucru în domeniul care face obiectul investigaţiei tehnice privind siguranţa. Condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiilor de investigator şi investigator-şef sunt stabilite în regulamentul de organizare şi funcţionare al Biroului.

(10) Investigatorii-şefi exercită conducerea direcţiilor de profil din cadrul Biroului. Pentru ocuparea funcţiei de investigator-şef, persoana trebuie să întrunească următoarele cerinţe suplimentare:

a) pe domeniul aerian – să deţină o experienţă de cel puţin 3 ani de pilot sau de inginer aeronautic;

b) pe domeniul naval – să deţină o experienţă de cel puţin 3 ani de conducere şi exploatare a navei maritime comerciale, de inginer sau de mecanic naval;

c) pe domeniul feroviar – să deţină o experienţă de cel puţin 3 ani de inginer mecanic în domeniul feroviar.

(11) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Biroul poate contracta specialişti din domenii conexe, remuneraţi în condiţiile legislaţiei muncii.

[Art.4 alin.(3) modificat prin Legea nr.47 din 14.03.2024, în vigoare 01.04.2024]

Articolul 5. Finanţarea Biroului

(1) Activitatea Biroului este finanţată de la bugetul de stat în limita alocaţiilor bugetare aprobate prin legea bugetară anuală.

(2) Bugetul Biroului se elaborează, se aprobă şi se administrează în conformitate cu principiile, regulile şi procedurile prevăzute de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.

Articolul 6. Atribuţiile Biroului

(1) Biroul are următoarele atribuţii generale:

a) organizează, conduce şi coordonează activitatea de investigaţie tehnică privind siguranţa în transportul aerian, feroviar şi naval;

b) numeşte membrii comisiei de investigaţie tehnică privind siguranţa, investigatorul-şef şi/sau reprezentantul acreditat;

c) elaborează programul de perfecţionare a calificării profesionale a personalului propriu;

d) elaborează şi prezintă spre promovare organului central de specialitate în domeniul transportului (în continuare – Minister) proiecte de reglementări legate de investigaţia tehnică privind siguranţa;

e) comunică organizaţiilor internaţionale de profil date şi informaţii cu privire la investigaţiile tehnice privind siguranţa, conform cerinţelor internaţionale recunoscute şi asumate de Republica Moldova;

f) întocmeşte rapoarte preliminare şi finale asupra rezultatelor investigaţiilor tehnice privind siguranţa şi le transmite părţilor implicate, celor cu responsabilităţi în materie de siguranţă şi celor interesate;

g) face publice rapoartele finale în conformitate cu art.17;

h) emite recomandări privind siguranţa în vederea prevenirii unor evenimente similare în transport şi urmăreşte modul de implementare a acestora;

i) colaborează cu alte organisme şi instituţii pentru efectuarea unor analize, expertize tehnice, teste şi a altor operaţiuni cu scopul de a determina cauzele producerii evenimentului în transport.

(2) În vederea îndeplinirii obiectivelor sale, Biroul cooperează şi încheie acorduri tehnice cu autorităţile de profil ale altor state cu scopul de a îmbunătăţi siguranţa în transporturi şi a promova activ colaborarea între autorităţile responsabile de investigaţiile tehnice privind siguranţa şi autorităţile naţionale şi/sau supranaţionale civile responsabile de supravegherea transporturilor. Biroul prevede cele mai bune modalităţi de cooperare, care să permită:

a) asigurarea asistenţei tehnice reciproce şi a expertizei necesare îndeplinirii unor sarcini comune;

b) coordonarea măsurilor de urgenţă;

c) folosirea în comun a spaţiilor şi a echipamentelor tehnice, a mijloacelor de transport, a componentelor sau părţilor acestora şi a altor obiecte utile investigaţiei tehnice privind siguranţa, inclusiv a aparatelor de înregistrare de bord, a echipamentelor de înregistrare a mesajelor verbale şi de înregistrare a funcţionării sistemului de semnalizare şi control al traficului (în continuare – înregistratoare);

d) obţinerea şi utilizarea în comun a informaţiilor relevante pentru analiza datelor şi elaborarea recomandărilor privind siguranţa;

e) elaborarea unor metode comune de investigaţie tehnică privind siguranţa;

f) stabilirea unor principii comune de monitorizare a respectării recomandărilor privind siguranţa şi de adaptare a metodelor de investigaţie tehnică privind siguranţa la progresul tehnic şi ştiinţific;

g) stabilirea unor norme de confidenţialitate cu respectarea reglementărilor naţionale privind declaraţiile martorilor, prelucrarea datelor şi informaţiilor prevăzute la art.16;

h) organizarea unor activităţi specifice de formare profesională a investigatorilor.

Articolul 7. Raportarea activităţilor

Biroul publică anual, până în data de 1 iulie, pe pagina sa web oficială, un raport referitor la investigaţiile tehnice privind siguranţa desfăşurate şi cele în curs de desfăşurare, inclusiv recomandările de siguranţă emise şi acţiunile întreprinse în vederea implementării recomandărilor.

Capitolul III

INVESTIGATORII, RAPORTAREA EVENIMENTELOR ÎN TRANSPORT

ŞI ACŢIUNILE OPERATORULUI DE TRANSPORT

FEROVIAR, AERIAN SAU NAVAL

Articolul 8. Drepturile investigatorilor

(1) În conformitate cu prezenta lege şi, în situaţiile în care se efectuează şi o urmărire penală în paralel cu investigaţia tehnică privind siguranţa, cu acordul organului de urmărire penală, investigatorilor şi membrilor comisiei de investigaţie li se acordă următoarele drepturi, imediat ce este posibil:

a) de a avea acces, ori de câte ori va fi necesar, la locul producerii evenimentului în transport, la mijlocul de transport, la conţinutul, resturile acestuia sau la orice documente ori obiecte conexe;

b) de a lista probele şi de a îndepărta controlat rămăşiţele ori componentele acestora pentru a fi examinate sau analizate;

c) de a avea acces la înregistratoare şi a prelua controlul asupra acestora, inclusiv de a avea acces la toate datele înregistrate legate de încărcături, obiecte, sau de orice persoană, condiţie ori circumstanţă, precum şi de a copia şi a utiliza informaţiile şi datele respective;

d) de a solicita şi a avea acces imediat la rezultatele complete ale autopsiei asupra corpurilor persoanelor rănite mortal sau ale testelor efectuate pe probe prelevate;

e) de a solicita examinarea medicală a persoanelor implicate în evenimentul în transport, efectuarea de teste asupra probelor prelevate de la aceste persoane şi de a avea acces imediat la rezultatele acestora;

f) de a avea acces la alte rezultate decât cele prevăzute la lit.d) şi e);

g) de a chestiona personalul aerian, cel feroviar sau cel naval implicat în evenimentul în transport, precum şi alţi martori;

h) de a convoca şi a chestiona martorii, de a le solicita acestora să furnizeze informaţii sau dovezi relevante pentru activitatea de investigaţie, inclusiv în absenţa oricărei persoane ale cărei interese s-ar putea considera că împiedică investigaţia tehnică privind siguranţa;

i) de a avea acces liber la orice informaţie sau înregistrare relevantă deţinută de administratorul infrastructurii feroviare, de operatorul de transport feroviar, aerian sau naval, de autoritatea de siguranţă, de alte autorităţi ale statului cu competenţe relevante de înregistrare, de organizaţia de întreţinere, de organizaţia de instruire, de producătorul aeronavei, al navei, al locomotivei, al vagoanelor, al obiectivelor de infrastructură, de furnizorul serviciilor de navigaţie aeriană, de administratorul aerodromului, inclusiv de a avea acces la panglici, la vitezometru, la conţinutul instalaţiilor de înregistrare, precum şi la declaraţii referitoare la frâne (sistemul de frânare), la formele de avertizare, la rapoartele privind părţile componente ale unităţii de transport şi la documentele ce atestă starea tehnică a acestora;

j) de a întocmi diagrame la locul evenimentului în transport, în care va fi descris punctul de plecare, va fi marcată locaţia aeronavei, a trenului sau a navei, la fel, vor fi indicate kilometrul şi marcate punctele în care a avut loc accidentul sau incidentul;

k) de a face sau a ridica fotografii pentru a vedea în general consecinţele evenimentului în transport, starea pistei, a navei sau a materialului rulant deteriorat, a aparatelor de control, precum şi a oricărui obiect pe care îl consideră util activităţii de investigaţie tehnică privind siguranţa;

l) de a întocmi rapoarte de amplasare, de inspecţie, cu privire la starea tehnică a liniilor de cale ferată, a sistemelor de semnalizare, de control central şi a echipamentelor de centralizare, de comunicare şi a altor echipamente, cu privire la starea pistei sau a infrastructurii navale;

m) de a solicita prezentarea, inspectarea şi efectuarea de copii de pe orice probe materiale sau documentare, cu respectarea măsurilor prevăzute la art.14 alin.(6);

n) de a solicita persoanelor competente autentificarea copiei conform cu originalul ori autenticitatea probei prelevate;

o) de a solicita şi de a li se acorda asistenţă în cadrul investigaţiei tehnice privind siguranţa din partea autorităţilor şi instituţiilor publice, din partea/operatorilor de transport, a autorităţilor de supraveghere şi pază a frontierei de stat, a autorităţilor responsabile cu operaţiunile de căutare şi salvare, a piloţilor şi a personalului serviciilor portuare şi de transport naval.

(2) Investigatorul-şef are autoritatea de a lua toate măsurile prevăzute la alin.(1) în condiţiile prevăzute de art.12 şi 14.

(3) Investigatorul care participă la o investigaţie tehnică privind siguranţa îşi îndeplineşte sarcinile şi instrucţiunile în mod independent, conform sarcinii formulate de investigatorul-şef sau de reprezentantul acreditat.

(4) Investigatorul este obligat să nu divulge informaţiile ce i-au devenit cunoscute în cadrul investigării cazului. Investigatorul poartă răspundere pentru confidenţialitatea şi păstrarea informaţiilor cu privire la evenimentul de transport produs, în conformitate cu legislaţia.

(5) Investigatorul-şef poate extinde drepturile şi obligaţiile enumerate în prezentul articol asupra experţilor şi consultanţilor săi, precum şi asupra reprezentanţilor acreditaţi şi, respectiv, asupra experţilor şi consultanţilor acestora, în măsura în care aceştia să poată participa efectiv la investigaţia tehnică privind siguranţa.

Articolul 9. Notificarea şi raportarea evenimentelor în transport

(1) Orice persoană care a constatat sau care deţine informaţii care indică asupra unui pericol real sau potenţial pentru siguranţa în transporturi are dreptul să notifice imediat Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112. Persoana care notifică informaţia voluntar poate alege să rămână:

a) anonimă (fără date de identificare);

b) deschisă (cu date de identificare);

c) confidenţială, în cazul în care solicită aceasta în mod expres.

(2) În cazul în care deţine informaţii privind producerea unui eveniment în transport, personalul aerian, cel feroviar sau cel naval trebuie să notifice în acest sens, fără întârziere, Biroul.

(3) Biroul, autoritatea de siguranţă, administratorul infrastructurii feroviare, operatorul de transport aerian, feroviar sau naval stabilesc proceduri de raportare şi înregistrare a evenimentelor în transport.

Articolul 10. Acţiunile operatorului de transport feroviar, aerian sau naval şi ale angajaţilor acestuia

(1) În cadrul investigaţiei tehnice privind siguranţa, operatorul de transport supus investigaţiei tehnice privind siguranţa este obligat să asigure:

a) pregătirea rapoartelor de la locul evenimentului în transport, a rapoartelor din teritoriu cu privire la elementele sau obiectele investigaţiei tehnice privind siguranţa;

b) diagramele privind daunele de infrastructură şi ale mijlocului de transport, precum şi schemele privind locul evenimentului în transport;

c) documentele ce conţin informaţii cu privire la fapte (în scris sau în altă formă);

d) sprijinul deplin şi asistenţa ori de câte ori acestea sunt necesare pentru atingerea scopului prevăzut la art.1.

(2) Angajaţii operatorului de transport aerian, feroviar sau naval sunt obligaţi:

a) să ofere primul ajutor medical persoanelor vătămate ca urmare a producerii evenimentului în transport; şi

b) să raporteze cu privire la locul şi circumstanţele evenimentului în transport conform art.9 alin.(2).

(3) Operatorul de transport aerian, feroviar sau naval implicat într-un eveniment de transport şi proprietarul sau gestionarul terenului pe care s-a produs evenimentul în transport sunt obligaţi să asigure conservarea locului evenimentului conform art.14 alin.(5).

(4) În cazul în care starea infrastructurii feroviare, aeroportuare sau portuare permite, administratorul infrastructurii feroviare sau operatorul de infrastructură aeroportuară ori portuară trebuie să ia o decizie privind restabilirea traficului feroviar, a operaţiunilor de zbor sau a circulaţiei navelor. O astfel de decizie trebuie să fie coordonată cu Biroul, iar în cazul în care se efectuează şi o urmărire penală, şi cu permisiunea organului de urmărire penală.

(5) Operatorul de transport aerian, feroviar sau naval, în calitate de angajator, asigură în mod obligatoriu efectuarea examenului medical al angajaţilor implicaţi într-un eveniment în transport pentru a determina dacă aceştia s-au aflat sub influenţa alcoolului, a drogurilor, a substanţelor toxice sau psihotrope, în conformitate cu actele normative ce reglementează procedurile de testare pentru determinarea alcoolemiei, a consumului de substanţe psihotrope, stupefiante sau toxice.

Capitolul IV

COORDONAREA ŞI PROCEDURA INVESTIGAŢIEI TEHNICE PRIVIND SIGURANŢA

Articolul 11. Procedura, modul şi termenele investigaţiei tehnice privind siguranţa

(1) Toate evenimentele în transport descrise la art.1 alin.(3) urmează a fi investigate de către Birou, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) Investigaţia tehnică privind siguranţa se efectuează independent de urmărirea penală sau de procedura disciplinară. Identificarea persoanei vinovate, stabilirea vinovăţiei, precum şi aplicarea sancţiunilor ţin de competenţa organelor judiciare.

(3) Biroul decide, fără întârziere şi, în orice caz, în termen de două luni de la primirea notificării cu privire la evenimentul în transport, dacă să lanseze sau nu o investigaţie tehnică privind siguranţa.

(4) La luarea deciziei privind lansarea unei investigaţii tehnice privind siguranţa, Biroul va ţine cont de următoarele aspecte:

a) gravitatea evenimentului în transport;

b) dacă evenimentul în transport face sau nu parte dintr-o serie de astfel de evenimente, relevante pentru întregul sistem de transport;

c) impactul evenimentului în transport asupra siguranţei;

d) cererile operatorilor de transport, ale administratorilor de infrastructură, ale autorităţii de siguranţă naţionale sau ale altor state.

(5) Investigaţia tehnică privind siguranţa se efectuează de către o comisie condusă de un investigator-şef, desemnat de directorul general al Biroului. Investigatorul-şef este responsabil de organizarea, performanţa şi controlul acţiunilor de investigaţie.

(6) Comisia de investigaţie tehnică privind siguranţa se desemnează prin ordin al directorului general al Biroului, în termen de 3 zile lucrătoare de la luarea deciziei privind lansarea investigaţiei tehnice privind siguranţa.

(7) Data de începere a investigaţiei tehnice privind siguranţa se consideră data la care se aprobă componenţa comisiei de investigaţie tehnică privind siguranţa. Sfârşitul investigaţiei se consideră data la care se aprobă raportul final de investigaţie tehnică privind siguranţa.

(8) În cazul în care locul în care s-a produs evenimentul în transport nu poate fi stabilit cu precizie ca fiind situat pe teritoriul Republicii Moldova, Biroul convine cu autoritatea de investigaţii relevantă a statului vecin, la frontiera căruia s-a produs evenimentul în transport, asupra desfăşurării în cooperare a investigaţiei tehnice privind siguranţa.

(9) Biroul desfăşoară investigaţia tehnică privind siguranţa astfel încât să fie minimizată periclitarea unor activităţi sau a unor elemente de infrastructură.

(10) În cazul unui eveniment în transport produs pe teritoriul Republicii Moldova, Biroul notifică fără întârziere organizaţiile internaţionale de profil la care Republica Moldova este parte, statul de înregistrare, statul operator, statul proiectant şi statul fabricant al mijlocului de transport, precum şi statele vizate de evenimentul în transport, în conformitate cu angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova.

(11) În cazul în care un mijloc de transport înmatriculat într-un alt stat este implicat într-un eveniment în transport survenit pe teritoriul Republicii Moldova sau în cazul în care printre persoanele decedate ori rănite grav într-un eveniment în transport survenit pe teritoriul Republicii Moldova se numără cetăţeni ai unui alt stat, statului interesat i se acordă posibilitatea să trimită observatori pentru a asista la desfăşurarea investigaţiei tehnice privind siguranţa. Reprezentanţilor statelor interesate li se va oferi dreptul de a vizita locul evenimentului în transport, de a avea acces la informaţiile referitoare la etapele şi rezultatele investigaţiei tehnice privind siguranţa, inclusiv la raportul final.

(12) În cazul producerii unui eveniment în transport pe teritoriul Republicii Moldova şi în urma recepţionării notificării corespunzătoare, statul de înregistrare, statul operator, statul proiectant şi statul fabricant al mijlocului de transport informează Biroul dacă intenţionează să numească un reprezentant acreditat în conformitate cu standardele internaţionale şi practicile recomandate.

(13) Participarea la o investigaţie tehnică privind siguranţa a unui eveniment în transport survenit în afara teritoriului Republicii Moldova se efectuează în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, în cazul în care:

a) este implicat un mijloc de transport proiectat, produs sau înregistrat în Republica Moldova;

b) este implicat un alt mijloc de transport decât cele proiectate, produse sau înregistrate în Republica Moldova, în urma acestuia survenind decesul sau vătămarea unui cetăţean al Republicii Moldova;

c) este implicat un operator de transport al Republicii Moldova.

(14) Cu condiţia respectării cerinţei privind evitarea oricărui conflict de interese, Biroul solicită instituţiilor de proiectare, de producere, de certificare şi de înregistrare a mijloacelor de transport, precum şi autorităţii de siguranţă a Republicii Moldova să să numească, în limitele competenţelor acestora, unul sau mai mulţi reprezentanţi pentru a participa:

a) în calitate de consilier al investigatorului-şef, la orice eveniment în transport supus investigaţiei tehnice privind siguranţa, efectuată pe teritoriul Republicii Moldova;

b) în calitate de consultant, numit în temeiul prezentei legi, care va oferi asistenţă reprezentantului acreditat/reprezentanţilor acreditaţi ai Republicii Moldova la orice investigaţie tehnică privind siguranţa efectuată pe teritoriul unui alt stat, în conformitate cu standardele internaţionale şi practicile recomandate aplicabile în domeniu.

(15) În termen de trei zile de la începerea investigaţiei tehnice privind siguranţa, Biroul trebuie să informeze Guvernul, Ministerul, Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne şi autoritatea de siguranţă cu privire la tipul de eveniment în transport şi consecinţele acestuia, numărul de persoane decedate sau/şi rănite, de asemenea cu privire la valoarea daunelor.

(16) Biroul îşi încheie examinările la locul producerii evenimentului în transport în cel mai scurt timp posibil pentru a permite administratorului infrastructurii feroviare, operatorului de aerodrom, operatorului portului maritim şi/sau fluvial sau operatorului portuar să refacă infrastructura şi să o deschidă circulaţiei.

(17) Investigaţia tehnică privind siguranţa nu poate fi împiedicată sau suspendată din cauza anchetelor de urmărire penală.

(18) Biroul cooperează cu autoritatea de siguranţă atunci când în investigaţia tehnică privind siguranţa sunt implicate mijloace de transport sau operatori de transport certificaţi de autoritatea de siguranţă. Autoritatea de siguranţă transmite, într-un timp cât mai scurt, toate informaţiile solicitate Biroului şi furnizează explicaţii atunci când acest lucru i se cere.

(19) Biroul poate delega, în totalitate sau parţial, autorităţii specializate a unui alt stat, cu acordul părţilor, sarcina de a efectua investigaţia tehnică privind siguranţa a unui eveniment în transport, în conformitate cu prezenta lege şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 12. Coordonarea investigaţiilor

(1) Biroul va încheia acorduri cu Procuratura Generală, cu Inspectoratul General al Poliţiei, cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi cu autorităţile de siguranţă, privind desfăşurarea urmăririi penale în paralel cu investigaţia tehnică privind siguranţa şi asigurarea examinării sau analizei de către Birou a elementelor de probă, inclusiv în cazul în care acestea ar putea fi modificate, alterate sau distruse. Acordurile menţionate trebuie să prevadă:

a) accesul la locul evenimentului în transport;

b) conservarea probelor şi accesul la acestea;

c) schimbul de informaţii la stadiul fiecărei proceduri de investigaţie;

d) utilizarea corespunzătoare a informaţiilor privind siguranţa;

e) soluţionarea conflictelor de competenţă sau de altă natură;

f) gestionarea şi coordonarea măsurilor de urgenţă.

(2) Atunci când se efectuează şi o urmărire penală în paralel cu investigaţia tehnică privind siguranţa, Biroul poate numi un reprezentant care să însoţească înregistratoarele şi alte elemente de probă asimilate acestora în timpul oricărei deplasări, inclusiv la/de la locul de citire, prelucrare, examinare, analizare, modificare sau alterare a acestora.

Articolul 13. Informaţiile privind persoane şi mărfuri periculoase aflate la bord

(1) Operatorii de transport din Republica Moldova, precum şi cei din alte state care efectuează operaţiuni de transport pe teritoriul Republicii Moldova instituie proceduri privind punerea neîntârziată la dispoziţie a listelor de pasageri şi/sau de mărfuri periculoase aflate la bordul mijlocului de transport implicat într-un eveniment în transport.

(2) Listele prevăzute la alin.(1) sunt puse la dispoziţia Biroului, a autorităţilor desemnate de ţările vizate să asigure legătura cu rudele persoanelor aflate la bord, precum şi a echipelor medicale ce ar putea avea nevoie de aceste informaţii pentru acordarea ajutorului medical.

(3) Numele persoanelor aflate la bord nu sunt făcute publice înainte ca autorităţile competente să informeze rudele persoanelor respective. Lista prevăzută la alin.(1) rămâne confidenţială, iar numele oricărei persoane de pe lista respectivă va fi publicat numai în cazul în care rudele persoanei în cauză nu au obiecţii.

Capitolul V

CONSERVAREA PROBELOR ŞI PROTECŢIA INFORMAŢIILOR

Articolul 14. Conservarea probelor

(1) În cazul efectuării unei urmăriri penale, probele sunt ridicate, examinate, ataşate şi păstrate conform prevederilor Codului de procedură penală; în restul cazurilor, Biroul este obligat să protejeze şi să păstreze în condiţii de siguranţă, în custodia sa, probele, inclusiv mijloacele de transport, părţile componente, conţinutul şi resturile acestora, atâta timp cât este necesar pentru investigaţia tehnică privind siguranţa a evenimentului în transport.

(2) Păstrarea probelor care ar putea fi deplasate, şterse, pierdute sau distruse va fi asigurată prin fotografiere, copiere sau fixarea printr-un alt mijloc tehnic.

(3) Păstrarea probelor în custodia Biroului, în condiţii de siguranţă, include protecţia lor împotriva factorilor naturali sau artificiali ce contribuie la distrugerea lor şi împotriva accesului persoanelor neautorizate, pentru a preveni sustragerea, deteriorarea sau alterarea lor.

(4) Biroul are responsabilitatea de a asigura tratarea în condiţii de siguranţă a tuturor probelor şi de a lua toate măsurile rezonabile pentru a proteja şi păstra aceste probe.

(5) Până la sosirea organului de urmărire penală şi a investigatorilor, operatorul de transport aerian, feroviar sau naval implicat într-un eveniment în transport, proprietarul sau gestionarul terenului pe care s-a produs evenimentul în transport are interdicţie de a modifica situaţia şi a preleva probe de la locul evenimentului, de a mişca, muta sau îndepărta mijlocul de transport, conţinutul sau resturile acestuia ori de a preleva probe din acesta, cu excepţia cazurilor în care astfel de acţiuni ar fi necesare din motive de siguranţă ori pentru a acorda ajutor persoanelor rănite sau există o permisiune explicită a autorităţilor responsabile de a interveni asupra locului evenimentului în transport şi, atunci când este posibil, în urma consultării Biroului.

(6) Orice persoană implicată într-un eveniment în transport întreprinde măsurile necesare în vederea conservării documentelor, a materialelor sau a înregistrărilor legate de evenimentul în transport respectiv, în special pentru a preveni ştergerea înregistrărilor de conversaţii şi alarme. Comandanţii mijlocului de transport implicat într-un eveniment în transport sau, în cazul imposibilităţii de exerciţiu al acestora, locţiitorii lor au obligaţia şi responsabilitatea să asigure că sunt păstrate în siguranţă toate probele şi documentele probatorii şi că nu se fac niciun fel de modificări, adăugiri, înregistrări sau alte acţiuni asupra înscrisurilor privind perioada anterioară ori ulterioară evenimentului în transport respectiv, precum şi în timpul producerii acestuia, inclusiv în:

a) hărţi;

b) jurnalele de bord;

c) înregistrările scrise, electronice şi magnetice sau cele realizate în orice alt mod;

d) alte documente sau înregistrări care se consideră că ar putea avea legătură cu evenimentul în transport respectiv.

(7) În vederea aplicării prevederilor alin.(6) se iau măsuri astfel încât:

a) să fie prevenită supraînregistrarea datelor provenind din înregistratoare, inclusiv prin oprirea de înregistrări după momentul producerii evenimentului în transport;

b) să se prevină interferenţa cu orice alt echipament care ar putea fi, în mod rezonabil, considerat util investigaţiei privind siguranţa.

(8) Prevederile alin.(6) şi (7) sunt obligatorii:

a) până în momentul în care operatorul de transport al cărui mijloc de transport a fost implicat într-un eveniment în transport primeşte o notificare de la Birou despre faptul că nu se iniţiază o investigaţie tehnică privind siguranţa sau că investigaţia tehnică privind siguranţa s-a încheiat;

b) înainte de a se scurge un interval de două luni de la data notificării evenimentului în transport, în acest interval nefiind luată nicio decizie privind iniţierea unei investigaţii tehnice privind siguranţa;

c) până în momentul în care operatorul de transport primeşte o notificare scrisă de la Birou, iar atunci când se efectuează în paralel şi o urmărire penală – şi o notificare scrisă de la organul de urmărire penală, în care se menţionează că probele materiale nu mai sunt necesare.

(9) Orice manipulare cu elementele de probă se face cu acordul Biroului şi în prezenţa reprezentantului acestuia, iar atunci când se efectuează în paralel şi o urmărire penală – numai cu acordul organului de urmărire penală.

Articolul 15. Protecţia informaţiilor

(1) Biroul asigură confidenţialitatea informaţiilor colectate şi utilizarea acestora în exclusivitate pentru îndeplinirea obiectivului prezentei legi.

(2) Următoarele informaţii se utilizează doar de către membrii comisiei de investigaţie tehnică privind siguranţa şi nu se utilizează în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege:

a) declaraţiile persoanelor în cadrul investigaţiei tehnice privind siguranţa în aviaţia civilă, în transportul feroviar şi cel naval;

b) înregistrările care dezvăluie identitatea persoanelor care au adus probe şi informaţii în cadrul investigaţiei tehnice privind siguranţa;

c) informaţiile colectate de Birou ce au un caracter personal, inclusiv informaţiile privind sănătatea persoanelor;

d) documentele întocmite pe parcursul investigaţiei tehnice privind siguranţa, precum: note, proiecte, opinii scrise ale investigatorului sau ale altor persoane, opinii exprimate în cadrul analizei informaţiilor, inclusiv a informaţiilor provenite de la înregistratoare;

e) informaţiile şi probele furnizate de investigatorii organelor competente ale altor state în conformitate cu standardele internaţionale şi practicile recomandate, în cazul în care Biroul solicită acest lucru;

f) proiectele de rapoarte preliminare sau finale, declaraţiile provizorii, rapoartele şi concluziile elaborate pentru uz intern;

g) înregistrările audio şi video din cabina de pilotaj, de la bordul unei nave, aeronave, locomotive, vagon; înregistrările provenite de la/din interiorul unităţilor de control al traficului aerian, orice alte înregistrări scrise, audio sau electronice împreună cu transcrierile acestora, asigurându-se că informaţiile lipsite de relevanţă pentru investigaţia tehnică privind siguranţa şi, în special, informaţiile legate de viaţa privată a persoanelor sunt protejate în mod corespunzător, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art.16 alin.(1);

h) toate tipurile de comunicări între persoanele care au fost implicate în operarea mijlocului de transport;

i) notele de însoţire pentru transmiterea de recomandări privind siguranţa de la Birou către adresant;

j) rapoartele cu privire la evenimentele în transport.

(3) Datele înregistratorului sunt comunicate prin proceduri securizate în cazul în care acestea conţin date personale şi nu se utilizează în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege.

(4) Prin derogare de la prevederile alin.(1)–(3), la solicitarea scrisă a instanţelor de judecată şi/sau a organului de urmărire penală, Biroul asigură prezentarea înregistrărilor şi a informaţiilor acumulate.

Articolul 16. Informaţiile utilizate în scopul investigaţiei tehnice privind siguranţa

(1) Fără a aduce atingere prevederilor Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, următoarele informaţii au caracter confidenţial şi nu se folosesc decât în scopurile investigaţiei tehnice privind siguranţa, exceptând cazurile în care autorităţile competente decid că există un interes public prioritar în favoarea divulgării acestora:

a) orice declaraţii ale martorilor, alte declaraţii, procese-verbale, precum şi orice element probatoriu înregistrat sau primit de către Birou pe parcursul investigaţiei tehnice privind siguranţa;

b) informaţia privind persoanele implicate într-un eveniment în transport sau informaţii de natură privată, inclusiv informaţiile privind sănătatea acestora, cu consimţământul persoanelor implicate.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(1), Biroul poate să facă publice analizele tehnice independente asupra unei investigaţii tehnice privind siguranţa aflate în curs de derulare.

(3) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art.15 şi 16, Biroul comunică informaţiile pe care le consideră pertinente pentru prevenirea unui eveniment în transport persoanelor responsabile de producerea şi întreţinerea echipamentelor şi a mijloacelor de transport, de asemenea persoanelor fizice sau entităţilor juridice responsabile de operarea mijloacelor de transport sau de pregătirea personalului.

Capitolul VI

RAPOARTELE INVESTIGAŢIEI TEHNICE PRIVIND SIGURANŢA

ŞI RECOMANDĂRILE PRIVIND SIGURANŢA

Articolul 17. Rapoartele investigaţiei tehnice privind siguranţa

(1) O investigaţie tehnică privind siguranţa face obiectul unor rapoarte într-o formă corespunzătoare tipului şi gravităţii evenimentului în transport şi relevanţei constatărilor investigaţiei. Rapoartele descriu scopul investigaţiei conform art.3 alin.(1), fără a stabili cui aparţine vinovăţia sau răspunderea. În funcţie de caz, rapoartele conţin recomandări privind siguranţa.

(2) În termen de 10 zile de la începerea investigaţiei tehnice privind siguranţa, legată de producerea unui eveniment în transport, Biroul elaborează un raport preliminar.

(3) Investigaţia tehnică privind siguranţa se încheie cu un raport final, prezentat în forma stabilită de Birou, care se aprobă de către investigatorul-şef şi se expediază entităţilor interesate. Raportul final va conţine, în mod obligatoriu, următoarele informaţii:

a) denumirea operatorului de transport, producătorul, modelul, naţionalitatea şi mărcile de înregistrare ale aeronavei, navei sau ale materialului rulant; locul şi data accidentului sau incidentului;

b) înştiinţarea autorităţilor naţionale şi străine cu privire la producerea evenimentului în transport, identificarea autorităţii şi a reprezentanţilor acreditaţi ce vor investiga evenimentul în transport, organizarea investigaţiei, autoritatea care eliberează raportul, data publicării acestuia, precum şi un rezumat scurt privind circumstanţele ce au cauzat accidentul sau incidentul;

c) informaţii faptice, analize, concluzii şi, după caz, recomandări de siguranţă.

(4) În cazul în care investigaţia tehnică privind siguranţa generează rapoarte înainte de finalizarea acesteia, Biroul poate solicita, înainte de publicare, comentarii din partea autorităţilor indicate la alin.(11) lit.a) şi, prin intermediul acestora, din partea titularului certificatului de tip al mijlocului de transport, din partea fabricantului sau din partea operatorului de transport în cauză.

(5) Înainte de a publica raportul final, Biroul solicită comentarii din partea autorităţilor prevăzute la alin.(11) lit.a), inclusiv din partea statelor care au proiectat, produs, înregistrat sau emis certificatul de tip al mijlocului de transport şi, prin intermediul acestora, din partea titularului certificatului de tip, din partea fabricantului sau din partea operatorului de transport în cauză. În cazul în care au fost solicitate comentarii, Biroul respectă standardele internaţionale şi practicile recomandate.

(6) Informaţiile se includ în raportul final doar în cazul în care sunt relevante. Nu vor fi divulgate informaţii sau părţi de informaţii care nu prezintă interes pentru respectiva investigaţie tehnică privind siguranţa.

(7) Biroul face public raportul final, inclusiv recomandările de siguranţă, în cel mai scurt timp şi, dacă este posibil, în termen de 12 luni de la data producerii evenimentului în transport. În cazul în care raportul final nu poate fi publicat în termen de 12 luni, Biroul publică o declaraţie intermediară cel puţin la fiecare comemorare a evenimentului în transport, în care oferă detalii cu privire la stadiul investigaţiei tehnice privind siguranţa şi eventualele probleme ridicate în domeniul siguranţei.

(8) Raportul final al investigaţiei tehnice privind siguranţa este semnat de către toţi membrii comisiei de investigaţie, inclusiv de investigatorul-şef. Data semnării raportului final se consideră a fi ultima zi a investigaţiei.

(9) Raportul final al investigaţiei tehnice privind siguranţa se aprobă de către directorul general al Biroului.

(10) În cazul în care după prezentarea raportului final sunt descoperite fapte noi sau în cazul în care au fost admise greşeli ori omise circumstanţe importante pentru stabilirea cauzei accidentului sau incidentului, Biroul actualizează, în termen rezonabil, indicatorii evenimentului în transport şi trimite raportul astfel actualizat destinatarilor indicaţi la alin.(11) până la prezentarea următorului raport.

(11) Biroul transmite copii ale raportului final al investigaţiei tehnice privind siguranţa şi, după caz, ale recomandărilor privind siguranţa, în conformitate cu cerinţele internaţionale, cu practicile recomandate şi în termene proxime:

a) autorităţilor responsabile de investigaţiile tehnice privind siguranţa şi organelor de supraveghere, de control şi de certificare în transport ale statelor vizate, precum şi organizaţiilor internaţionale de profil la care Republica Moldova este parte;

b) destinatarilor recomandărilor privind siguranţa, incluse în raport;

c) proiectantului, producătorului, operatorului de transport, organizaţiei de deservire tehnică a mijlocului de transport, precum şi autorităţilor de siguranţă ale statului de înregistrare a acestuia;

d) organizaţiilor de certificare a mijlocului de transport;

e) autorităţilor de certificare sau de licenţiere a operatorului de transport, a pilotului, a căpitanului sau a mecanicului de locomotivă;

f) statului ai cărui cetăţeni sunt victimele evenimentului în transport;

g) Procuraturii Generale;

h) Ministerului Afacerilor Interne.

(12) Biroul este autorizat să informeze victimele evenimentului în transport şi rudele acestora ori să facă publice orice informaţii privind observaţiile faptice, procedurile investigaţiei tehnice privind siguranţa, eventualele rapoarte preliminare sau recomandări de siguranţă, cu condiţia ca aceste informaţii să nu compromită obiectivele investigaţiei şi să respecte integral legislaţia aplicabilă privind protecţia datelor cu caracter personal.

(13) Biroul publică pe pagina sa web oficială raportul final al investigaţiei tehnice privind siguranţa, depersonalizat.

Articolul 18. Recomandări privind siguranţa

(1) În scopul de a preveni producerea pe viitor a evenimentelor în transport, precum şi pentru a asigura siguranţa în transport, Biroul, bazându-se pe concluziile desprinse în timpul investigaţiei tehnice privind siguranţa, pe studii sau analize ale unei serii de investigaţii tehnice privind siguranţa, elaborează şi emite recomandări privind siguranţa.

(2) Biroul instituie proceduri pentru înregistrarea răspunsurilor la recomandările privind siguranţa emise.

(3) Biroul emite recomandări privind siguranţa în orice fază a investigaţiei tehnice privind siguranţa, după consultarea corespunzătoare a părţilor relevante (operatorilor de transport, subiecţilor investigaţiei tehnice privind siguranţa, entităţilor implicate în lucrările de lichidare a consecinţelor evenimentului în transport) şi a organismelor sau autorităţilor din alte state şi, în toate cazurile, a autorităţilor naţionale de certificare şi supraveghere, a Guvernului şi Ministerului, printr-o scrisoare de transmitere datată, cu privire la orice acţiune pe care o consideră că trebuie întreprinsă în vederea consolidării siguranţei în domeniile aviaţiei civile, transportului feroviar şi naval.

(4) Biroul transmite recomandările privind siguranţa şi organismelor sau autorităţilor altor state în conformitate cu standardele internaţionale şi practicile recomandate.

(5) Biroul şi autorităţile de siguranţă monitorizează punerea în aplicare a recomandărilor privind siguranţa şi instituie proceduri pentru monitorizarea progresului acţiunilor întreprinse ca urmare a recomandărilor primite.

(6) O recomandare privind siguranţa, emisă de Birou, nu creează în niciun caz o prezumţie de vinovăţie sau răspundere civilă pentru un eveniment în transport produs.

(7) O recomandare privind siguranţa nu stabileşte în niciun caz vinovăţia sau răspunderea pentru un eveniment în transport produs.

Articolul 19. Asistenţa acordată victimelor evenimentului în transport şi rudelor acestora

(1) Biroul, autorităţile de certificare, de siguranţă şi de supraveghere sectoriale vor elabora şi vor deţine planuri de reacţie în caz de urgenţă la nivel naţional în cazul producerii unui eveniment în transport, aprobate de Guvern şi coordonate cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

(2) Operatorii de transport certificaţi în Republica Moldova vor elabora şi vor prezenta Guvernului şi Ministerului planuri de asistenţă pentru victimele evenimentelor în transport şi pentru rudele acestora.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 20. Intrarea în vigoare

Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Articolul 21. Îndatoririle Guvernului

Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul:

a) va prezenta Parlamentului propuneri vizând punerea în concordanţă a legislaţiei în vigoare cu prezenta lege;

b) va pune în concordanţă actele sale normative cu prezenta lege;

c) va aproba regulamentul de organizare şi funcţionare, structura şi efectivul-limită ale Biroului de Investigare a Accidentelor şi Incidentelor în Transporturi.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.213. Chişinău, 9 decembrie 2021.