Hotărâre nr. 23 din 10.01.2024

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

privind consolidarea securităţii portuare

şi a securităţii la bordul navelor

nr. 23  din  10.01.2024

 (în vigoare 15.05.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 70-72 art.130 din 15.02.2024

* * *

UE

În temeiul art.6 alin.(2) şi (3) lit.b) din Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr.599/1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.1-4, art.2), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Regulamentul cu privire la consolidarea securităţii portuare, conform anexei nr.1;

2) Regulamentul cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare, conform anexei nr.2.

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.23/2024

REGULAMENT

cu privire la consolidarea securităţii portuare

Prezentul Regulament transpune parţial Directiva 2005/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind consolidarea securităţii portuare (text cu relevanţă SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr.310 din 25 noiembrie 2005, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) 2019/1243 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul cu privire la consolidarea securităţii portuare (în continuare – Regulament) reglementează măsurile de consolidare a securităţii portuare în faţa ameninţării atentatelor la adresa securităţii.

2. Măsurile de consolidare a securităţii portuare constau în:

1) norme de bază comune cu privire la măsurile de securitate portuară;

2) un mecanism de aplicare a acestor norme;

3) mecanisme corespunzătoare de monitorizare a conformităţii acestora.

II. DOMENIUL DE APLICARE, DEFINIŢII

3. Prezentul Regulament stabileşte măsurile de securitate care se respectă în porturi şi în zonele unde se desfăşoară activităţi legate de porturi.

4. Măsurile prevăzute în prezentul Regulament se aplică fiecărui port situat pe teritoriul Republicii Moldova, în care sunt amplasate una sau mai multe instalaţii portuare care fac obiectul unui plan de securitate a instalaţiilor portuare, aprobat conform Regulamentului cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare.

5. Agenţia Navală a Republicii Moldova (în continuare – Agenţie Navală) stabileşte pentru fiecare port limitele acestuia în sensul prezentului Regulament, luând în considerare informaţiile obţinute în urma evaluării securităţii portuare.

6. În cazul în care limitele unei instalaţii portuare, în sensul Regulamentului cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare, cuprinde în mod eficient portul, dispoziţiile relevante din Regulamentul menţionat prevalează asupra celor din prezentul Regulament.

7. În sensul prezentului Regulament, termenii utilizaţi semnifică următoarele:

administraţie portuară – orice formă de organizare publică sau privată care efectuează sau este împuternicită să efectueze, în combinaţie cu alte activităţi sau nu, administrarea şi/sau gestionarea unui port;

instalaţie portuară – porţiunea în care are loc interfaţa navă/port; aceasta include zone precum locurile de ancoraj sau dane de aşteptare;

interfaţă navă/port – interacţiunile care au loc atunci când o navă este direct şi imediat afectată de acţiuni care presupun deplasarea persoanelor sau a mărfurilor, precum şi furnizarea serviciilor portuare către sau dinspre navă;

port – porţiune specificată de uscat şi de apă, cu limite definite, în care se situează portul, cuprinzând instalaţii şi echipamente destinate facilitării operaţiunilor de transport maritim comercial;

punct de contact pentru securitatea portuară – autoritatea desemnată pentru a servi drept punct de contact pentru alte state şi pentru a facilita, a urmări şi a furniza informaţii cu privire la aplicarea măsurilor de securitate portuară prevăzute în prezentul Regulament.

8. Măsurile de securitate portuară introduse prin prezentul Regulament sunt coordonate cu măsurile luate în temeiul Regulamentului cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare.

III. AUTORITATEA RESPONSABILĂ

DE SECURITATEA PORTUARĂ

9. Agenţia Navală este autoritatea desemnată ca fiind responsabilă de coordonarea şi supravegherea aplicării măsurilor de securitate portuară prevăzute în prezentul Regulament.

10. Administraţia portuară este responsabilă de întocmirea şi punerea în aplicare a planurilor de securitate portuară, în baza concluziilor în urma evaluărilor de securitate portuară.

IV. EVALUAREA SECURITĂŢII PORTUARE

11. Administraţia portuară este obligată să efectueze evaluări ale securităţii pentru porturile administrate, aflate sub incidenţa prezentului Regulament.

12. Evaluările securităţii portuare vizează:

1) specificul diferitelor zone ale portului;

2) zonele adiacente portului care au impact asupra securităţii acestuia;

3) evaluările instalaţiilor portuare care se află în limitele portului.

13. Fiecare evaluare a securităţii portuare se desfăşoară conform cerinţelor prevăzute în anexa nr.1.

14. Evaluările securităţii portuare se pot efectua de către o organizaţie de securitate competentă menţionată la punctul 33.

15. Evaluările securităţii portuare se notifică Agenţiei Navale în termen de 5 zile lucrătoare din data emiterii raportului de evaluare a securităţii portuare.

V. PLANUL DE SECURITATE PORTUARĂ

16. În baza concluziilor evaluărilor securităţii portuare, administraţia portuară este obligată să întocmească şi să actualizeze planurile de securitate portuară. Acestea se întocmesc conform specificităţii diferitelor zone ale portului şi integrează planurile de securitate pentru instalaţiile portuare din limitele portului, stabilite conform Regulamentului cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare.

17. Planurile de securitate portuară identifică, pentru fiecare nivel de securitate prevăzut la punctul 24:

1) procedurile care trebuie urmate;

2) măsurile care trebuie puse în aplicare;

3) acţiunile care trebuie întreprinse.

18. Fiecare plan de securitate portuară ia în considerare cel puţin cerinţele detaliate specificate în anexa nr.2. După caz şi în măsura necesară, planul de securitate portuară include în special măsuri de securitate care trebuie să se aplice pasagerilor şi vehiculelor care urmează să fie îmbarcate pe nave maritime care transportă pasageri şi vehicule.

19. Planurile de securitate portuară pot fi realizate de o organizaţie de securitate competentă, menţionată la punctul 33 şi care nu a fost implicată în evaluarea securităţii portuare la portul respectiv.

20. Planurile de securitate portuară se aprobă de Agenţia Navală în termen de 15 zile lucrătoare, înainte de punerea lor în aplicare.

21. Agenţia Navală monitorizează punerea în aplicare a planurilor de securitate portuară. Monitorizarea se efectuează în concordanţă cu alte activităţi de control desfăşurate în port.

22. Administraţia portuară desfăşoară anual exerciţii, luând în considerare cerinţele de bază privind exerciţiile de antrenament pentru securitate enumerate în anexa nr.3.

VI. NIVELURI DE SECURITATE

23. Se introduce un sistem de niveluri de securitate pentru porturi sau, după caz, pentru teritorii/zone din port.

24. Există trei niveluri de securitate, aşa cum sunt definite în Regulamentul cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare:

1) nivelul de securitate 1 – la care sunt menţinute permanent măsuri de securitate minime;

2) nivelul de securitate 2 – la care se menţin măsuri de securitate suplimentare pe o perioadă de timp ca urmare a creşterii riscului de producere a unui atentat la adresa securităţii;

3) nivelul de securitate 3 – la care se menţin măsuri de securitate specifice suplimentare pe o perioadă de timp limitată, în cazul în care este probabil sau iminent un atentat la adresa securităţii, chiar dacă nu este posibil să se identifice ţinta exactă.

25. Agenţia Navală stabileşte nivelurile de securitate pentru fiecare port sau teritoriu/zonă din port. La fiecare nivel de securitate se acceptă ca, într-un port, să se aplice măsuri de securitate diferite, în funcţie de concluziile evaluării securităţii portuare.

26. Agenţia Navală comunică nivelul de securitate pentru fiecare port sau pentru teritorii/zone din port, precum şi modificările survenite. Informaţia actualizată este transmisă de fiecare dată Poliţiei de Frontieră.

VII. AGENTUL DE SECURITATE PORTUARĂ

27. Administraţia portuară desemnează un agent de securitate portuară, care posedă cunoştinţe specifice în domeniul securităţii portuare.

28. Agentul de securitate portuară îndeplineşte rolul de punct de contact al administraţiei portuare privind problemele referitoare la securitatea portuară pentru părţile interesate.

29. Agentul de securitate portuară înregistrează şi păstrează timp de cinci ani informaţiile privind:

1) exerciţiile de pregătire efectuate;

2) ameninţările şi incidentele de securitate înregistrate;

3) modificările nivelului de securitate.

30. În cazul în care agentul de securitate portuară este diferit de agentul de securitate al instalaţiei portuare din acel port, în vederea realizării sarcinilor, se asigură cooperarea dintre aceştia.

VIII. REVIZUIRI

31. Evaluările securităţii portuare şi planurile de securitate portuară se revizuiesc la necesitate, dar cel puţin o dată la cinci ani.

32. Revizuirea se realizează în conformitate cu punctele 11-22, după caz.

IX. ORGANIZAŢIA DE SECURITATE ŞI PUNCTUL DE

CONTACT PENTRU SECURITATEA PORTUARĂ

33. Organizaţia de securitate se consideră competentă şi este în drept să efectueze sarcinile prevăzute în prezentul Regulament în cazul în care demonstrează că este capabilă şi are:

1) experienţă în aspectele relevante ale securităţii portuare;

2) cunoştinţe în domeniul operaţiunilor portuare, inclusiv cunoştinţe de proiectare portuară şi de construcţie;

3) cunoştinţe ale altor operaţiuni relevante pentru securitate care ar putea afecta securitatea portuară;

4) capacitatea de a evalua riscurile de securitate portuară probabile;

5) abilitatea de a menţine şi îmbunătăţi cunoştinţele specializate ale personalului său în domeniul securităţii portuare;

6) abilitatea de a monitoriza credibilitatea personalului în permanenţă;

7) abilitatea de a menţine măsuri corespunzătoare pentru a evita divulgarea neautorizată sau accesul la materiale sensibile din punctul de vedere al securităţii;

8) cunoaşterea legislaţiei şi a cerinţelor de securitate naţionale şi internaţionale relevate;

9) cunoaşterea ameninţărilor actuale la adresa securităţii şi a modelelor acestora;

10) abilitatea de a recunoaşte şi de a depista arme, substanţe şi dispozitive periculoase;

11) abilitatea de a recunoaşte, fără discriminare, caracteristicile şi modelul comportamental al persoanelor susceptibile de a ameninţa securitatea portuară;

12) cunoaşterea tehnicilor utilizate pentru eludarea măsurilor de securitate;

13) cunoaşterea echipamentelor şi sistemelor de securitate şi de supraveghere şi a limitelor operaţionale ale acestora.

34. Punctul de contact pentru aspectele legate de securitatea portuară este Agenţia Navală.

35. Administraţia portuară notifică Agenţiei Navale organizaţiile de securitate competente selectate în scopul realizării sarcinilor prevăzute în prezentul Regulament.

X. PUNEREA ÎN APLICARE ŞI CONTROLUL CONFORMITĂŢII

36. Verificarea planului de securitate portuară şi a modului de aplicare a acestuia este efectuată anual de către căpitanul portului şi un inspector specializat din cadrul Agenţiei Navale.

37. Verificarea anuală include o verificare completă a sistemului de securitate şi a echipamentelor de securitate asociate în conformitate cu prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare.

38. Verificarea se efectuează astfel încât să se constate dacă sistemul de securitate al portului şi echipamentele asociate acestuia îndeplinesc în totalitate cerinţele aplicabile ale Regulamentului cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare şi dacă acestea sunt în stare satisfăcătoare şi potrivite scopului pentru care au fost proiectate şi implementate.

39. Verificarea anuală a planului de securitate portuară şi a modului de aplicare cuprinde o evaluare ce conţine:

1) evidenţierea funcţionării corespunzătoare a sistemului de securitate portuare la parametrii înregistraţi odată cu aprobarea iniţiala a planului de securitate portuară;

2) evaluarea modului în care au fost soluţionate neconformităţile constatate la controlul anterior;

3) identificarea rezultatelor înregistrate ca urmare a modificărilor aduse pe parcursul funcţionării sistemului, în scopul îmbunătăţirii acestuia.

40. Verificarea suplementară se efectuează în temeiul ordinului directorului Agenţiei Navale, ca urmare a unui incident de securitate declanşat.

41. La finalizarea examinării planului de securitate portuară şi a modului de aplicare a acestuia se întocmeşte un raport care include un rezumat privind modul de efectuare a examinării, o descriere a fiecărei neconformităţi găsite în timpul examinării şi o descriere a măsurilor utilizate pentru remedierea acestora.

XI. CONFIDENŢIALITATEA INFORMAŢIILOR

42. Planul de securitate portuară este protejat împotriva accesului sau a dezvăluirii neautorizate.

43. Accesul la planul de securitate se permite doar administraţiei portuare, autorităţilor publice şi organizaţiilor de securitate responsabile de aplicarea prezentului Regulament.

44. Administraţia portului, precum şi autorităţile publice şi instituţiile private responsabile de aplicarea prezentului Regulament stabilesc şi aplică procedurile necesare pentru a asigura protecţia împotriva accesului sau a dezvăluirii neautorizate în ceea ce priveşte:

1) informaţii cu privire la evaluările de securitate şi la planurile de securitate pentru porturi;

2) informaţii cu privire la rapoartele şi la evidenţele prevăzute în prezentul Regulament.

Anexa nr.1

la Regulamentul cu privire la

consolidarea securităţii portuare

CERINŢE

privind evaluarea securităţii portuare

1. Evaluarea securităţii portuare constituie temeiul planului de securitate portuară şi al punerii în aplicare, şi cuprinde minimum:

1) identificarea şi evaluarea activelor importante şi a infrastructurii a cărei protecţie se impune;

2) identificarea posibilelor ameninţări la adresa activelor şi a infrastructurii şi probabilitatea concretizării acestora, pentru a stabili şi a ordona măsuri de securitate în funcţie de priorităţi;

3) identificarea, selectarea şi ordonarea, după priorităţi, a măsurilor de contracarare, a schimbărilor procedurale şi a nivelului acestora de eficienţă în reducerea vulnerabilităţii;

4) identificarea punctelor slabe, inclusiv a factorilor umani implicaţi în activitatea portuară, a politicilor şi a procedurilor.

2. Evaluarea cuprinde cel puţin următoarele:

1) toate zonele relevante pentru securitatea portuară, delimitând astfel şi limitele portuare. Acestea includ instalaţiile portuare aflate deja sub incidenţa Regulamentului cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare, a căror evaluare de risc serveşte drept bază;

2) problemele de securitate care provin din interfaţa dintre instalaţia portuară şi alte măsuri de securitate portuară;

3) identificarea personalului portuar ca subiect al verificărilor de antecedente şi/sau al verificării nivelului în materie de securitate, avându-se în vedere implicarea acestuia în zonele de risc ridicat;

4) divizarea portului, în cazul în care acest lucru este util, în funcţie de probabilitatea producerii atentatelor la adresa securităţii. Zonele nu se analizează numai în funcţie de profilul lor direct ca potenţială ţinută, ci şi în funcţie de eventualul lor rol de trecere, atunci când zonele-ţintă sunt cele adiacente;

5) variaţiile de risc;

6) caracteristicele specifice ale fiecărei zone, cum ar fi localizarea, căile de acces, furnizarea de electricitate, sistemul de comunicaţii, proprietatea şi utilizatorii, precum şi ale elemente considerate relevante pentru securitate;

7) potenţialele scenarii de ameninţare pentru port. Întregul port sau părţi specifice ale infrastructurii acestuia, mărfurile, bagajele, persoanele sau echipamentul de transport pot fi ţinta directă a unei ameninţări identificate;

8) consecinţele specifice ale unui scenariu de ameninţare, care pot avea impact asupra uneia sau a mai multe zone. Se identifică atât consecinţele directe, cât şi cele indirecte. Se acordă o atenţie specială riscului de producere a victimelor umane;

9) posibilitatea efectelor în masă ale atentatelor la adresa securităţii;

10) vulnerabilitatea fiecărei zone;

11) toate aspectele organizatorice relevante pentru securitatea portului în general, inclusiv diviziunea organizaţiilor de securitate, a normelor şi a procedurilor existente;

12) punctele vulnerabile ale securităţii portuare generale în raport cu aspecte organizatorice, legislative şi procedurale;

13) măsurile, procedurile şi acţiunile destinate să reducă punctele vulnerabile critice. Se acordă atenţie deosebită necesităţii şi mijloacelor de a controla sau de a restricţiona accesul la întregul port sau la anumite secţiuni dintr-un port, inclusiv identificarea pasagerilor, a personalului portuar sau a altor lucrători, a vizitatorilor şi a membrilor echipajelor de navă, a cerinţelor de monitorizare a zonelor sau a activităţilor, precum şi controlului mărfurilor şi al bagajelor. Măsurile, procedurile şi acţiunile sunt conforme cu riscul perceput, care poate varia între zonele portuare;

14) modul în care măsurile, procedurile şi acţiunile vor fi consolidate în eventualitatea unei creşteri a nivelului de securitate;

15) cerinţele specifice pentru gestionarea problemelor clasice de securitate, precum: încărcătură, bagaje, combustibili pentru nave, provizii sau persoane "suspecte", colete de origine necunoscută, pericole cunoscute. Aceste cerinţe analizează condiţiile necesare pentru eliminarea riscului la locul depistării acestuia sau după deplasarea riscului într-o zonă de securitate;

16) măsurile, procedurile şi acţiunile care au ca scop limitarea şi diminuarea consecinţelor;

17) diviziunea sarcinilor care să permită aplicarea adecvată şi corectă a măsurilor, procedurilor şi acţiunilor identificate;

18) acordarea unei atenţii deosebite, după caz, relaţiei cu alte planuri şi măsuri de securitate existente. De asemenea, se acordă atenţie relaţiei cu alte planuri de reacţie;

19) cerinţele de comunicare pentru aplicarea măsurilor şi procedurilor;

20) acordarea unei atenţii deosebite măsurilor de protecţie împotriva divulgării informaţiilor sensibile din punctul de vedere al securităţi;

21) cerinţele legate de cunoştinţe pe care trebuie să le deţină toţi cei implicaţi direct şi, după caz, publicul larg.

Anexa nr.2

la Regulamentul cu privire la

consolidarea securităţii portuare

CERINŢE

privind planul de securitate portuară

1. Planul de securitate portuară stabileşte regimul de securitate al unui port. Acesta se bazează pe concluziile evaluării securităţii portuare.

2. Planul de securitate portuară stabileşte în mod clar măsuri detaliate. Acesta conţine un mecanism de control care permite, atunci când este necesar, luarea de măsuri corective corespunzătoare.

3. Planul de securitate portuară are la bază următoarele aspecte generale:

1) definirea zonelor relevante pentru securitatea portuară. În funcţie de evaluarea securităţii portuare, măsurile, procedurile şi acţiunile pot varia de la o zonă la alta. Unele zone pot necesita măsuri preventive mai severe decât altele. O atenţie specială se acordă interfeţelor dintre zone, identificate în evaluarea securităţii portuare;

2) asigurarea coordonării dintre măsurile de securitate pentru zone cu caracteristici de securitate diferite;

3) furnizarea, atunci când este necesar, de măsuri diferite, în funcţie de diferitele zone ale portului, de nivelurile de securitate variabile şi de informaţiile specifice;

4) identificarea unei structuri organizatorice care să susţină consolidarea securităţii portuare.

4. În baza aspectelor prevăzute la punctul 3, planul de securitate portuară atribuie sarcini şi specifică planuri de lucru în următoarele domenii:

1) cerinţe de acces, care, pentru anumite zone, intră în vigoare numai în cazul în care nivelurile de securitate depăşesc pragurile minime. Toate cerinţele şi pragurile sunt incluse exhaustiv în planul de securitate portuară;

2) cerinţe referitoare la controlul actelor de identitate, al bagajelor şi al mărfurilor. Acestea se pot aplica sau nu la alte zone şi se pot aplica integral sau parţial la diferite zone. Persoanele care intră sau se află într-o zonă pot face obiectul unui control. Planul de securitate portuară va răspunde în mod corespunzător concluziilor evaluării securităţii portuare, care reprezintă instrumentul prin care vor fi identificate cerinţele de securitate pentru fiecare zonă şi la fiecare nivel de securitate. În cazul în care se utilizează, din motive de securitate portuară, cărţi de identitate speciale, se stabilesc proceduri exacte pentru emiterea, pentru controlul utilizării şi pentru restituirea acestor documente. Aceste proceduri iau în considerare specificul anumitor grupuri de utilizatori ai porturilor, prevăzând măsuri speciale pentru limitarea impactului negativ al cerinţelor privind controlul accesului. Categoriile de utilizatori includ cel puţin marinarii, funcţionarii din cadrul autorităţilor publice relevante, persoanele care lucrează sau vizitează portul cu regularitate, rezidenţii care locuiesc în port şi persoanele care lucrează sau vizitează ocazional portul;

3) legătura cu autorităţile de control al mărfurilor, al bagajelor şi al pasagerilor. Atunci când este necesar, planul de securitate portuară prevede conexiunea dintre sistemul de informaţii şi cel de control ale acestor autorităţi, inclusiv eventuale sisteme de control al securităţii înainte de sosire;

4) proceduri şi măsuri de manipulare a mărfurilor, a bagajelor, a combustibililor de la nave, a proviziilor sau a persoanelor suspecte, inclusiv identificarea unei zone de securitate, precum şi pentru alte aspecte îngrijorătoare din punctul de vedere al securităţii, dar şi încălcări ale securităţii portuare;

5) cerinţe de monitorizare pentru zone sau activităţi din cadrul zonelor, care vizează atât necesitatea identificării soluţiilor tehnice, cât şi evaluarea securităţii portuare;

6) semnalizare. Zonele cu cerinţe privind accesul şi/sau controlul vor fi semnalizate. Monitorizarea activităţilor se va efectua conform cadrului normativ;

7) comunicare şi control de securitate. Toate informaţiile relevante pentru securitate se comunică în mod corespunzător, în funcţie de normele de control de securitate incluse în plan. Având în vedere sensibilitatea anumitor informaţii, comunicarea se face conform principiului necesităţii de a cunoaşte, dar include, atunci când este necesar, proceduri pentru comunicatele adresate publicului larg. Standardele de control de securitate fac parte din plan şi sunt destinate să protejeze informaţiile sensibile din punctul de vedere al securităţii, împotriva divulgării neautorizate;

8) raportarea atentatelor la adresa securităţii. În vederea asigurării unui răspuns rapid, planul de securitate portuară va trasa cerinţele exacte de raportare a tuturor atentatelor la adresa securităţii către agentul de securitate portuară şi/sau către autoritatea de securitate portuară;

9) integrarea altor planuri sau activităţi preventive. Planul de securitate portuară abordează în mod clar integrarea altor activităţi preventive şi de control existente în port;

10) integrarea altor planuri de răspuns şi/sau includerea anumitor măsuri, proceduri şi acţiuni specifice de răspuns. Planul de securitate portuară descrie detaliat interacţiunea şi coordonarea cu alte planuri de răspuns şi de urgenţă. Conflictele şi deficienţele se rezolvă după caz;

11) cerinţe de formare şi exerciţii;

12) organizarea practică a securităţii portuare şi procedurile de lucru. Planul de securitate portuară descrie în detaliu organizarea securităţii portuare, diviziunea sarcinilor şi procedurile de lucru. De asemenea, el va descrie în detaliu coordonarea cu agenţii de securitate a instalaţiilor portuare şi a navelor, după caz;

13) procedurile de adaptare şi actualizare a planului de securitate portuară.

Anexa nr.3

la Regulamentul cu privire la

consolidarea securităţii portuare

CERINŢE

pentru exerciţiile pregătirii de bază în domeniul securităţii

1. Tipurile de exerciţii de pregătire solicită participarea agenţilor de securitate ai instalaţiilor portuare, în colaborare cu Agenţia Navală, cu agenţii de securitate ai companiilor sau cu agenţii de securitate ai navelor, în cazul în care aceştia sunt disponibili, şi se desfăşoară cel puţin o dată pe an. Intervalul dintre două exerciţii de pregătire nu trebuie să depăşească 18 luni.

2. Cererile de participare a agenţilor de securitate ai companiilor sau a agenţilor de securitate ai navelor la exerciţiile de pregătire în comun se fac luându-se în considerare implicaţiile cu privire la securitate şi muncă pentru navă.

3. Exerciţiile vizate la punctul 1 testează comunicaţiile, coordonarea, disponibilitatea resurselor, intervenţia şi:

1) sunt efectuate la mărime naturală sau în condiţii reale;

2) presupun o simulare teoretică sau un seminar;

3) sunt combinate cu alte exerciţii organizate, cum ar fi cele de intervenţie de urgenţă.

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.23/2024

REGULAMENT

cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare

Prezentul Regulament transpune parţial Regulamentul (CE) 725/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 privind consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare (Text cu relevanţă SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L nr.129 din 20 aprilie 2004, (CELEX: 32004R0725), aşa cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr.219/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2009.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul cu privire la consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare (în continuare – Regulament) reglementează măsurile de consolidare a securităţii navelor utilizate în comerţul internaţional şi a instalaţiilor portuare aferente acestora, în faţa ameninţărilor reprezentate de actele ilegale intenţionate.

2. În sensul prezentului Regulament, termenii utilizaţi semnifică următoarele:

act ilegal intenţionat – un act intenţionat care, dată fiind natura sa sau contextul în care se produce, poate aduce atingere navelor utilizate atât în traficul maritim internaţional, cât şi în cel naţional, precum şi pasagerilor ori încărcăturii acestora şi instalaţiilor portuare aferente;

activitate între nave – activităţile care nu depind de o instalaţie portuară şi care implică un transfer de mărfuri sau de persoane de la o navă la alta;

administraţie portuară – astfel cum este definită în Regulamentul cu privire la consolidarea securităţii portuare;

ambarcaţiune de mare viteză – astfel cum este definită la regula X/1.2 din Convenţia internaţională din 1974 privind siguranţa vieţii pe mare (în continuare – Convenţia SOLAS);

autoritate desemnată – organismul/organismele sau administraţia/ administraţiile însărcinată/însărcinate de către un alt stat cu punerea în aplicare a dispoziţiilor capitolului XI-2 al Convenţiei SOLAS, în ceea ce priveşte securitatea instalaţiilor portuare şi a interfeţei navă/port, din punctul de vedere al instalaţiei portuare;

Cod internaţional pentru securitatea navelor şi a instalaţiilor portuare (în continuare – Cod ISPS) – Codul internaţional pentru securitatea navelor şi a instalaţiilor portuare care cuprinde o parte A (ale cărei dispoziţii sunt obligatorii) şi o parte B (ale cărei dispoziţii reprezintă recomandări), astfel cum a fost adoptat la 12 decembrie 2002 prin rezoluţia nr.2 a Conferinţei guvernelor contractante la Convenţia SOLAS şi astfel cum va putea fi modificat de către Organizaţia Maritimă Internaţională (în continuare – OMI), cu următoarele condiţii:

1) modificările la partea A din Codul ISPS să fie adoptate, să intre în vigoare şi să producă efecte în conformitate cu articolul VIII din Convenţia SOLAS privind procedurile de modificare aplicabile anexei, cu excepţia capitolului I;

2) modificările la partea B din Codul ISPS să fie adoptate de către comitetul privind siguranţa maritimă în conformitate cu regulamentul său de procedură;

companie – astfel cum este definită la regula IX/1 din Convenţia SOLAS;

declaraţie de securitate – un acord încheiat între o navă şi o instalaţie portuară sau o navă cu care are interfaţă, în care se specifică măsurile de securitate pe care le va pune în aplicare fiecare parte;

incident de securitate – un act suspect sau o circumstanţă suspectă care ameninţă securitatea unei nave, inclusiv a unui utilaj mobil de foraj în larg, a unei ambarcaţiuni de mare viteză a unei instalaţii portuare, a unei interfeţe navă/port sau a unei activităţi între nave;

instalaţie portuară – o locaţie în care are loc interfaţa navă/port; aceasta include zone precum locurile de ancorare, danele de aşteptare şi zonele de abordare a acestora dinspre mare, după caz;

interfaţă navă/port – interacţiunile care au loc atunci când o navă este în mod direct şi imediat afectată de activităţile care implică circulaţia persoanelor, a mărfurilor sau furnizarea de servicii portuare înspre sau dinspre navă;

măsuri de consolidare a securităţii maritime prevăzute de Convenţia SOLAS – modificările care inserează un nou capitol XI-2 în anexa la Convenţia SOLAS a OMI;

nivel de securitate – calificarea gradului de risc de producere a unui incident sau a unei tentative de incident de securitate;

nivel 1 de securitate – nivelul pentru care trebuie menţinute în permanenţă măsuri minime de securitate adecvate;

nivel 2 de securitate – nivelul pentru care trebuie menţinute măsuri de securitate suplimentare, adecvate pentru o anumită perioadă, ca urmare a creşterii riscului apariţiei unui incident de securitate;

nivel 3 de securitate – nivelul pentru care trebuie menţinute măsuri de securitate suplimentare, specifice pentru o perioadă limitată, în care un incident de securitate este probabil sau iminent, deşi poate să nu fie neapărat posibilă identificarea ţintei precise;

organism de securitate – un organism care are expertiza adecvată în materie de securitate şi un nivel adecvat de cunoştinţe despre operaţiunile desfăşurate de nave şi despre operaţiunile portuare, care este competent să efectueze evaluarea şi întocmirea planurilor de securitate conform cerinţelor prezentului Regulament sau ale părţii A din Codul ISPS;

punct de contact pentru securitatea maritimă – autoritate desemnată de către fiecare stat pentru a servi drept punct de contact pentru celelalte state privind: punerea în aplicare, urmărirea şi furnizarea de informaţii privind aplicarea măsurilor de securitate maritimă prevăzute în Regulament;

petrolier – astfel cum este definit la regula II-1/2.22 din Convenţia SOLAS;

securitate maritimă – combinarea măsurilor preventive menite să protejeze transportul maritim şi instalaţiile portuare în faţa ameninţării reprezentate de actele ilegale intenţionate;

serviciu regulat – o serie de traversări pe apă organizate astfel încât să asigure legătura dintre două sau mai multe instalaţii portuare:

1) în conformitate cu un orar public;

2) cu o asemenea regularitate sau frecvenţă încât să constituie o serie sistematică identificabilă;

tanc pentru produse chimice – astfel cum este definit la regula VII/8.2 din Convenţia SOLAS;

transportator de gaz – astfel cum este definit la regula VII/11.2 din Convenţia SOLAS;

trafic maritim internaţional – legătură efectuată de o navă între o instalaţie portuară a unui stat şi o instalaţie portuară situată în afara acelui stat sau invers;

trafic maritim naţional – legătură efectuată de o navă între o instalaţie portuară a unui stat şi aceeaşi instalaţie portuară sau o altă instalaţie portuară a aceluiaşi stat;

utilaj mobil de foraj în larg – un utilaj mobil de foraj în larg cu propulsie mecanică, astfel cum este definit la regula IX/1 din Convenţia SOLAS, care nu este staţionar;

vrachier – astfel cum este definit la regula IX/1.6 din Convenţia SOLAS.

3. Prezentul Regulament se aplică:

1) următoarelor tipuri de nave care efectuează călătorii internaţionale:

a) navele de pasageri, inclusiv ambarcaţiunile de mare viteză pentru pasageri;

b) navele de mărfuri, inclusiv ambarcaţiunile de mare viteză, cu un tonaj brut egal sau mai mare de 500;

c) unităţile mobile de foraj în larg;

2) instalaţiilor portuare care deservesc navele care efectuează călătorii internaţionale.

4. Prezentul Regulament nu se aplică:

1) navelor de război şi navelor de transport trupe;

2) navelor de marfă cu un tonaj brut mai mic de 500;

3) navelor care nu sunt propulsate prin mijloace mecanice;

4) navelor din lemn de construcţie primitivă;

5) navelor de pescuit sau navelor care nu sunt angajate în activităţi comerciale.

5. Agenţia Navală a Republicii Moldova este autoritatea desemnată ca fiind responsabilă de coordonarea şi supravegherea aplicării măsurilor de securitate prevăzute în prezentul Regulament.

II. FURNIZAREA DE INFORMAŢII ÎN MATERIE DE SECURITATE

6. Agenţia Navală stabileşte nivelul de securitate al navelor care arborează pavilionul Republicii Moldova şi furnizează aceste informaţii navelor. În cazul în care se operează modificări, informaţiile privind nivelurile de securitate sunt actualizate atunci când circumstanţele o cer.

7. Agenţia Navală stabileşte nivelul de securitate al instalaţiilor portuare şi furnizează aceste informaţii instalaţiilor portuare, precum şi navelor, înainte de sosirea acestora într-un port sau în timp ce se află într-un port situat pe teritoriul Republicii Moldova. În cazul în care se operează modificări, informaţiile privind nivelurile de securitate sunt actualizate atunci când circumstanţele o cer.

8. La stabilirea nivelului de securitate, Agenţia Navală ia în considerare informaţiile privind ameninţările generale şi cele specifice.

9. Nivelurile de securitate care se aplică navelor şi instalaţiilor portuare sunt:

1) nivelul de securitate 1 – la care nava sau instalaţia portuară funcţionează normal;

2) nivelul de securitate 2 – care se aplică atât timp cât există un risc mare de incident de securitate;

3) nivelul de securitate 3 – care se aplică pe perioada cât riscul de incident de securitate este probabil sau iminent.

III. CERINŢE APLICABILE INSTALAŢIILOR PORTUARE

10. Fără a aduce atingere dispoziţiilor punctului 15.4 a părţii A din Codul ISPS, revizuirea periodică a evaluărilor securităţii instalaţiilor portuare, prevăzută la punctul 1.16 a părţii B din Codul ISPS, se efectuează cel târziu în termen de cinci ani de la efectuarea ultimei evaluări sau de la ultima revizie a evaluărilor.

11. Administraţia portuară sau operatorul instalaţiei portuare, după caz, au obligaţia să asigure următoarele:

1) instalaţiile portuare îndeplinesc cerinţele pertinente din prezentul Regulament şi din partea A din Codul ISPS;

2) se efectuează şi se revizuiesc evaluările de securitate ale instalaţiei portuare, în conformitate cu dispoziţiile părţii A din Codul ISPS, luând în considerare cerinţele prevăzute în capitolul I din anexa nr.1;

3) se elaborează, se revizuiesc şi se pun în aplicare planuri de securitate ale instalaţiei portuare, în conformitate cu dispoziţiile părţii A din Codul ISPS, luând în considerare cerinţele prevăzute în capitolul I din anexa nr.2.

12. Pentru fiecare instalaţie portuară se desemnează un agent de securitate al instalaţiei portuare. O persoană poate fi desemnată drept agent de securitate pentru una sau mai multe instalaţii portuare.

13. Faptul că o instalaţie portuară are un agent de securitate este comunicat OMI şi, după caz, agenţilor de securitate ai companiilor şi ai navei. Informaţia privind agentul de securitate nu este una publică, excepţie făcând faptul că acesta există.

14. Evaluările de securitate ale instalaţiei portuare se notifică Agenţiei Navale în termen de 5 zile lucrătoare din data emiterii raportului de evaluare.

15. Planurile de securitate ale instalaţiilor portuare se aprobă de Agenţia Navală în termen de 15 zile lucrătoare, înainte de punerea lor în aplicare.

16. Un plan de securitate al unei instalaţii portuare include măsurile cu privire la diferite niveluri de securitate, în special în cazul în care se va cere prezentarea unei declaraţii de securitate.

17. În cazul în care nivelul de securitate al instalaţiei portuare:

1) este identic cu cel al navei, nu există nicio restricţie pentru acceptarea navei ca să opereze la acea instalaţie portuară;

2) este mai mare sau mai scăzut decât cel al navei, se completează o declaraţie de securitate, conform anexei nr.5, şi se îndeplinesc cerinţele de securitate prevăzute în declaraţie.

18. Declaraţia de securitate se întocmeşte în trei exemplare, dintre care o copie va rămâne la agentul de securitate portuară, o copie la Căpitănia portului şi una la navă.

19. Declaraţia de securitate se păstrează pe o perioadă de 3 ani.

20. În cazul în care un port nu are un plan de securitate al instalaţiei portuare (şi, în consecinţă, nici un agent de securitate), administraţia portuară sau operatorul instalaţiei portuare, după caz, identifică persoana de la ţărm care are calificările necesare pentru a organiza punerea în aplicare a măsurilor de securitate adecvate, după caz, pe durata vizitei navei.

21. Când o navă este implicată într-un incident de securitate, se întocmeşte un raport cu privire la procedura utilizată. Raportul se păstrează pe o perioadă de 3 ani.

IV. CERINŢE APLICABILE COMPANIILOR ŞI NAVELOR

22. Companiile sunt obligate să îndeplinească cerinţele pertinente ale prezentului Regulament şi ale părţii A din Codul ISPS, luând în considerare şi recomandările specificate în partea B din Codul ISPS.

23. Navele care arborează pavilionul Republicii Moldova trebuie, de asemenea, să îndeplinească cerinţele pertinente ale prezentului capitol şi ale părţii A din Codul ISPS, luând în considerare şi recomandările specificate în partea B din Codul ISPS, iar respectarea acestor cerinţe trebuie verificată şi certificată în conformitate cu dispoziţiile părţii A din Codul ISPS.

24. Planurile de securitate ale navelor corespund cerinţelor prevăzute în capitolul II din anexa nr.2 şi sunt protejate de accesul neautorizat.

25. Planurile prevăzute la punctul 24 conţin dispoziţii pentru a garanta că securitatea navelor nu este compromisă de o altă navă, de o interfaţă navă/port sau de o activitate desfăşurată între nave, care implică nave ce nu fac obiectul prezentului Regulament.

26. Înainte de intrarea într-un port sau în timpul staţionării într-un port de pe teritoriul unui alt stat, navele care arborează pavilionul Republicii Moldova trebuie să îndeplinească cerinţele privind nivelul de securitate stabilit de către acel stat, în cazul în care nivelul de securitate este mai mare decât cel stabilit de către Agenţia Navală pentru nava în cauză.

27. Navele, fără întârzieri nejustificate, sunt obligate să ia măsurile necesare cu privire la orice creştere a nivelului de securitate.

28. În cazul în care o navă nu îndeplineşte cerinţele prezentului capitol sau ale părţii A din Codul ISPS, sau în cazul în care nu poate îndeplini cerinţele privind nivelul de securitate stabilit de Agenţia Navală, aceasta trebuie să notifice acest lucru autorităţii competente din statul respectiv, înainte de a începe orice fel de activitate de interfaţă navă/port sau înainte de a intra în port, în funcţie de evenimentul care are loc primul.

29. Companiile sunt obligate să pună la dispoziţie comandantului de la bordul navei informaţiile care permit inspectorilor să stabilească:

1) persoana însărcinată cu desemnarea membrilor echipajului sau a altor persoane angajate, sau a persoanelor care lucrează la bordul navei, indiferent în ce calitate, în legătură cu activităţile navei în cauză;

2) persoana însărcinată să decidă utilizarea navei;

3) în cazul în care nava este utilizată în conformitate cu unul sau mai multe contracte de navlosire, care sunt părţile contractului sau ale contractelor.

V. SISTEMUL DE ALERTĂ DE SECURITATE AL NAVEI

30. Toate navele care arborează pavilionul Republicii Moldova trebuie să fie dotate cu un sistem de alertă de securitate, după cum urmează:

1) navele construite începând cu 1 iulie 2004;

2) navele de pasageri, inclusiv ambarcaţiunile de mare viteză pentru pasageri, construite înainte de 1 iulie 2004, cel târziu până la prima verificare a instalaţiei radio efectuate după 1 iulie 2004;

3) petrolierele, tancurile pentru produse chimice, transportatoarele de gaz, vrachierele şi ambarcaţiunile de mare viteză pentru marfă, care au un tonaj brut egal sau mai mare de 500, construite înainte de 1 iulie 2004, cel târziu până la data primei verificări a instalaţiei radio efectuate după 1 iulie 2004;

4) alte nave de mărfuri, cu un tonaj brut egal sau mai mare de 500, şi unităţi mobile de foraj în larg construite înainte de 1 iulie 2004, cel târziu până la data primei verificări a instalaţiei radio efectuate după 1 iulie 2006.

31. Atunci când este activat sistemul de alertă de securitate al navei:

1) se declanşează şi se transmite o alertă de securitate navă-ţărm, care identifică nava şi poziţia acesteia şi semnalizează faptul că securitatea navei este ameninţată sau a fost compromisă;

2) nu transmite alerta de securitate altor nave;

3) nu declanşează alarma la bordul navei;

4) transmite alerta de securitate a navei până când aceasta este dezactivată şi/sau armată din nou.

32. Sistemul de alertă de securitate al navei corespunde astfel încât:

1) să fie activat de pe puntea de comandă şi din cel puţin încă un loc;

2) să îndeplinească norme de funcţionare care să nu fie inferioare celor adoptate de către OMI.

33. Comenzile de activare ale sistemului de alertă de securitate al navei sunt concepute astfel, încât să prevină declanşarea neintenţionată a alertei de securitate a navei.

34. Cerinţele privind sistemul de alertă de securitate al navei pot fi îndeplinite prin utilizarea unei instalaţii radio care să îndeplinească cerinţele capitolului IV din Convenţia SOLAS, sub rezerva ca toate cerinţele prezentului Regulament să fie îndeplinite.

35. În cazul în care Agenţia Navală primeşte o notificare de alertă de securitate a navei, aceasta informează imediat statul/statele în vecinătatea căruia/cărora operează nava în cauză.

36. În cazul în care Agenţia Navală primeşte o notificare cu privire la o alertă de securitate de la o navă care nu este autorizată să arboreze pavilionul Republicii Moldova, aceasta informează imediat autoritatea desemnată din statul respectiv şi, după caz, statul sau statele în vecinătatea cărora operează nava în cauză.

VI. AMENINŢĂRI LA ADRESA NAVELOR

37. Agenţia Navală este punctul de contact pentru securitatea maritimă, de la care navele pot solicita consiliere sau asistenţă şi căruia îi pot semnala probleme de securitate.

38. În cazul în care a fost identificat un risc de incident, Agenţia Navală informează navele în cauză şi companiile respective cu privire la:

1) nivelul de securitate curent;

2) măsurile de securitate care ar trebui puse în aplicare de către navele în cauză pentru a se proteja, în conformitate cu dispoziţiile părţii A din Codul ISPS;

3) măsurile de securitate aplicate, după caz.

VII. PUTEREA DISCREŢIONARĂ A COMANDANTULUI ÎN MATERIE

DE SECURITATE ŞI DE SIGURANŢĂ A NAVELOR

39. Comandantul navei nu poate fi supus, de către companie sau de către o altă persoană, unor presiuni care să îl împiedice să ia sau să pună în aplicare decizii care, conform judecăţii sale profesionale, sunt necesare pentru menţinerea securităţii şi a siguranţei navei. Aceste decizii pot include refuzul de a îmbarca persoane (cu excepţia celor identificate ca fiind autorizate corespunzător de către un stat) sau bunuri ale acestora, precum şi refuzul de a încărca mărfuri, inclusiv containere sau alte unităţi de transport închise.

40. În cazul în care, conform judecăţii profesionale a comandantului, pe parcursul operării navei apare un conflict între cerinţele aplicabile navei în materie de securitate şi de siguranţă, comandantul îndeplineşte cerinţele necesare pentru menţinerea securităţii navei. În astfel de cazuri, comandantul este în drept de a aplica măsuri de securitate temporare şi informează imediat persoanele interesate şi, după caz, autoritatea desemnată a statului în al cărui port este exploatată nava sau în care nava are intenţia de a intra. Astfel de măsuri de securitate temporare adoptate în conformitate cu prezentul Regulament, pe cât posibil, corespund nivelului de securitate în vigoare. În cazul în care se identifică astfel de cazuri, Agenţia Navală se asigură că astfel de conflicte sunt rezolvate şi că posibilitatea ca acestea să se repete este redusă la maximum.

VIII. MĂSURI DE CONTROL ŞI RESPECTAREA DISPOZIŢIILOR

41. Controlul navelor în port:

1) în sensul prezentului Regulament, fiecare navă este supusă unui control atunci când se află într-un port din Republica Moldova. Un astfel de control se limitează la a verifica dacă există la bord un certificat internaţional de securitate a navelor valabil sau un certificat internaţional provizoriu de securitate a navelor valabil, emise conform dispoziţiilor Codului ISPS (în continuare – certificat), care, în cazul în care sunt valabile, trebuie acceptate, cu excepţia cazurilor în care există motive întemeiate să se creadă că nava nu îndeplineşte cerinţele prezentului capitol sau ale părţii A din Codul ISPS;

2) în cazul în care există motive întemeiate sau în cazul în care nu se prezintă un certificat valabil când acesta este solicitat, pentru nava respectivă pot fi impuse una sau mai multe din măsurile de control prevăzute la subpunctul 3). Măsurile impuse sunt proporţionale, având în vedere recomandările din partea B din Codul ISPS;

3) măsurile de control constau în: inspectarea navei, întârzierea sau reţinerea navei, restrângerea operaţiunilor, inclusiv a deplasării în port, sau expulzarea navei din port. Astfel de măsuri de control includ, suplimentar sau alternativ, alte măsuri administrative sau corective de mai mică cuprindere.

42. Verificarea în port a certificatului se efectuează de către inspectorii Agenţiei Navale.

43. În cazul în care inspectorul care efectuează verificarea certificatului prevăzut la punctul 41 are motive întemeiate să considere că nava nu îndeplineşte cerinţele specificate de măsurile speciale de consolidare a securităţii maritime, prevăzute de Convenţia SOLAS sau de Codul ISPS, nu face parte dintr-o autoritate care este însărcinată cu aplicarea măsurilor prevăzute la punctele 1.2 şi 1.3 din regula 9 privind măsurile speciale de consolidare a securităţii maritime din Convenţia SOLAS, anunţă imediat Agenţia Navală cu privire la aceasta.

44. Navele care intenţionează să sosească într-un port din Republica Moldova transmit informaţii privind:

1) faptul că nava deţine un certificat valabil şi numele autorităţii care a emis acest certificat;

2) nivelul de securitate curent al navei;

3) nivelul de securitate al navei într-un port în care s-a aflat anterior şi în care a desfăşurat o activitate de interfaţă navă/port pe perioada specificată la punctul 45;

4) măsurile de securitate speciale sau suplimentare adoptate de navă într-un port în care s-a aflat anterior în care a desfăşurat o activitate de interfaţă navă/port pe perioada specificată la punctul 45;

5) respectarea procedurilor de securitate ale navei adecvate în timpul activităţii între nave, desfăşurate pe perioada specificată la punctul 45;

6) alte informaţii practice privind securitatea (cu excepţia detaliilor privind planul de securitate al navei), ţinând seama de recomandările prevăzute în partea B din Codul ISPS.

45. La bordul navei se păstrează un dosar cu informaţiile prevăzute la punctul 44 pentru perioada corespunzătoare ultimelor 10 escale în instalaţii portuare.

46. Nava care intenţionează să intre într-un port şi căreia i se aplică dispoziţiile prezentului Regulament este obligată să furnizeze informaţiile enumerate la punctul 44. Comandantul poate refuza furnizarea unor astfel de informaţii, înţelegându-se că acest refuz poate determina, la rândul lui, refuzul primirii navei în port.

47. În cazul în care, după primirea informaţiilor prevăzute la punctul 44, inspectorii au motive întemeiate să considere că nava nu îndeplineşte cerinţele prezentului Regulament sau ale părţii A din Codul ISPS, inspectorii respectivi încearcă să stabilească o comunicare cu şi între navă şi Agenţia Navală, în vederea rectificării neconformităţii. În cazul în care o astfel de comunicare nu determină rectificarea neconformităţii sau în cazul în care funcţionarii în cauză au în continuare motive întemeiate să creadă că nava nu îndeplineşte cerinţele prezentului Regulament sau ale părţii A din Codul ISPS, ei pot adopta, cu privire la nava respectivă, dispoziţiile prevăzute la punctul 48. Astfel de dispoziţii trebuie să fie proporţionale, ţinând seama de recomandările prevăzute în partea B din Codul ISPS.

48. Dispoziţii cu privire la navă:

1) obligaţia de rectificare a neconformităţii;

2) obligaţia impusă navei de a se deplasa la o locaţie specificată;

3) inspectarea navei, în cazul în care aceasta se află în apele teritoriale;

4) refuzul acordării permisiunii de a intra în port.

49. Înainte de a adopta o dispoziţie din cele prevăzute la punctul 48, nava este informată cu privire la aceasta. După ce ia cunoştinţă de aceste informaţii, comandantul este în drept să îşi schimbe intenţiile şi să decidă să nu mai intre în port. În acest caz, prezentul punct nu se aplică.

50. În cazul în care a fost impusă o măsură de control, alta decât o măsură administrativă sau de corecţie de mai mică cuprindere, prevăzută la punctul 41 subpunctul 3), sau a fost adoptată o dispoziţie din cele prevăzute la punctul 48, inspectorul informează în scris imediat Agenţia Navală, specificând ce măsuri de control au fost impuse sau ce dispoziţii au fost adoptate şi motivele care au stat la baza acestora. Agenţia Navală informează organismul de securitate care a emis certificatul pentru nava în cauză, precum şi OMI, că au fost impuse astfel de măsuri sau că au fost adoptate astfel de dispoziţii.

51. Atunci când unei nave i se refuză intrarea în port sau când nava este expulzată din port, Agenţia Navală comunică datele pertinente autorităţilor statului următoarelor porturi de escală, în cazul în care acestea sunt cunoscute, precum şi autorităţilor altui stat costier pertinent, garantând caracterul confidenţial şi protecţia informaţiilor comunicate.

52. Datele prevăzute la punctul 51 conţin următoarele informaţii, în cazul în care acestea sunt cunoscute:

1) numele navei, pavilionul, numărul de identificare al navei, indicativul de apel, tipul şi încărcătura navei;

2) motivul refuzării acordării dreptului de intrare sau al expulzării din port sau din zonele portului;

3) natura neconformităţi cu o măsură de securitate, după caz;

4) detalii cu privire la încercarea de remediere a neconformităţii, după caz, inclusiv condiţiile impuse navei pentru călătorie;

5) portul/porturile de escală precedent/precedente şi următorul port de escală declarat;

6) ora plecării şi ora prevăzută pentru sosirea în aceste porturi;

7) instrucţiunile transmise navei, de exemplu, raportarea traseului său;

8) informaţii disponibile privind nivelul de securitate la care nava operează în mod curent;

9) informaţii privind eventuale comunicaţii între statele de port şi Agenţia Navală;

10) punctul de contact în cadrul statului de port care stabileşte raportul în scopul obţinerii de informaţii suplimentare;

11) lista de echipaj;

12) alte informaţii pertinente.

53. Refuzul acordării permisiunii de a intra în port, în conformitate cu punctele 47 şi 48, sau expulzarea din port, în conformitate cu punctul 41, nu se impun decât în cazul în care inspectorii au motive întemeiate să considere că nava constituie o ameninţare imediată la adresa siguranţei sau a securităţii persoanelor, a navelor sau a altor bunuri şi că nu există alte mijloace adecvate de înlăturare a acestei ameninţări.

54. Măsurile de control prevăzute la punctul 41 subpunctul 3) şi dispoziţiile menţionate la punctul 48 sunt impuse, în temeiul prezentului capitol, doar până când neconformitatea care a dus la adoptarea măsurilor de control este rectificată într-un mod considerat satisfăcător, în corespundere cu măsurile propuse de navă sau de Agenţia Navală, după caz.

55. În cazul în care se efectuează un control potrivit punctului 41 sau se adoptă dispoziţii în conformitate cu punctele 47 şi 48:

1) se depun eforturi pentru a evita ca nava să fie întârziată sau reţinută în mod nejustificat. În cazul în care o navă a fost întârziată sau reţinută în mod nejustificat în urma efectuării acestui control, nava are dreptul la compensări pentru pierderile sau prejudiciile suferite;

2) nu este împiedicat accesul necesar la navă în cazuri de urgenţă sau din motive umanitare, precum şi în scopul asigurării securităţii.

IX. ARANJAMENTE ECHIVALENTE ÎN MATERIE

DE SECURITATE

56. Informaţiile despre navele care arborează pavilionul Republicii Moldova şi cărora li s-au aplicat alte măsuri de securitate, echivalente celor prevăzute în prezentul Regulament sau în partea A din Codul ISPS, se comunică OMI în detalii.

57. La aplicarea dispoziţiilor prezentului Regulament şi ale părţii A din Codul ISPS, administraţia portuară este în drept să pună în aplicare măsuri de securitate echivalente celor prescrise în prezentul Regulament sau în partea A din Codul ISPS pentru o anumită instalaţie portuară sau pentru un grup de instalaţii portuare, cu condiţia ca aceste măsuri de securitate să fie cel puţin la fel de eficiente ca cele prescrise în prezentul capitol sau în partea A din Codul ISPS şi coordonate cu Agenţia Navală.

X. COMUNICAREA INFORMAŢIILOR ŞI EXCEPTAREA

DE LA OBLIGAŢIA DE FURNIZARE A INFORMAŢIEI

58. Agenţia Navală comunica OMI:

1) informaţii privind:

a) măsurile speciale de consolidare a securităţii maritime prevăzute de Convenţia SOLAS;

b) numele şi datele de contact ale autorităţilor responsabile de asigurarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare;

c) sectoarele de pe teritoriul Republicii Moldova care fac obiectul planurilor de securitate aprobate ale instalaţiilor portuare;

d) datele de contact ale persoanelor menţionate la punctul 4.16 din partea B a Codului ISPS, precum şi informaţiile prevăzute la punctul 4.41 din partea B a Codului ISPS, în cazul expulzării unei nave dintr-un port sau în cazul în care acesteia i se refuză intrarea;

e) numele şi datele de contact ale inspectorilor desemnaţi, care trebuie să fie disponibili 24 de ore pentru a recepţiona alertele de securitate navă-ţărm prevăzute la punctul 31 subpunctul 1) şi pentru a le da curs;

f) numele şi datele de contact ale inspectorilor desemnaţi, care trebuie să fie disponibili 24 de ore pentru a recepţiona comunicări din partea statelor străine care aplică măsurile privind controlul şi respectarea dispoziţiilor specificate la punctul 50 şi pentru a le da curs;

g) numele şi datele de contact ale inspectorilor desemnaţi, care trebuie să fie disponibili 24 de ore pentru a furniza consiliere sau asistenţă navelor şi cărora navele le pot semnala orice probleme de securitate;

2) denumirea şi datele de contact ale organizaţiilor recunoscute, autorizate să acţioneze în numele Republicii Moldova, precum şi detaliile privind responsabilităţile specifice şi condiţiile de abilitare a acestora;

3) lista planurilor de securitate ale instalaţiilor portuare aprobate, precum şi locul sau locurile care fac obiectul fiecărui plan de securitate aprobat al instalaţiei portuare şi data acordării aprobării. Informaţia se actualizează în caz dacă se operează următoarele modificări:

a) necesită a fi operate sau au fost operate schimbări ale locului sau ale locurilor care fac obiectul unui plan de securitate al unei instalaţii portuare aprobat. În astfel de cazuri, informaţiile care sunt comunicate includ schimbarea locului sau locurilor care fac obiectul planului, precum şi data la care aceste schimbări necesită operate sau la care au fost operate;

b) un plan de securitate al unei instalaţii portuare aprobat, inclus anterior în lista înaintată OMI, trebuie retras sau a fost retras. În astfel de cazuri, informaţiile care sunt comunicate includ data la care planul trebuie retras sau la care a fost retras. Aceste informaţii sunt comunicate OMI cât mai repede posibil;

c) necesită a fi executate înscrieri la lista planurilor de securitate ale instalaţiei portuare aprobate. În astfel de cazuri, informaţiile care sunt comunicate includ locul sau locurile care fac obiectul planului şi data aprobării acestuia;

4) la un interval de cinci ani, o listă revizuită şi actualizată a planurilor de securitate ale instalaţilor portuare aprobate pentru instalaţiile portuare amplasate pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi locul sau locurile care fac obiectul fiecărui plan de securitate al instalaţiilor portuare aprobat şi data acordării aprobării (inclusiv data la care au fost aprobate modificările aduse planului). Această listă revizuită va înlocui toate informaţiile comunicate;

5) informaţii cu privire la încheierea de acorduri conform regulii 11 din capitolul XI-2 al Convenţiei SOLAS. Informaţiile comunicate trebuie să includă:

a) numele statelor care au încheiat acordul;

b) instalaţiile portuare şi rutele fixe care fac obiectul acordului;

c) frecvenţa cu care se revizuieşte acordul;

d) data intrării în vigoare a acordului;

e) după caz, consultările care au avut loc cu alte state, informaţiile privind modificarea sau încetarea acordurilor;

6) măsurile de securitate indicate în punctele 56 şi 57.

59. Serviciile regulate de transport efectuate între instalaţii portuare situate pe teritoriul Republicii Moldova sunt exceptate de la obligativitatea transmiterii informaţiilor prevăzute la punctul 44, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

1) companiile care operează serviciile regulate menţionate anterior alcătuiesc şi actualizează o listă a navelor în cauză şi o transmit Agenţiei Navale;

2) pentru fiecare călătorie efectuată, informaţiile prevăzute la punctul 2.1 din regula 9 privind măsurile speciale de consolidare a securităţii maritime din Convenţia SOLAS sunt puse la dispoziţia Agenţiei Navale, la cererea acesteia. Companiile instituie un sistem intern care să garanteze că informaţiile respective pot fi transmise autorităţii respective, la cererea acesteia, fără întârziere, 24 de ore.

Anexa nr.1

la Regulamentul cu privire la consolidarea

securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare

EVALUAREA

securităţii instalaţiilor portuare şi navelor

I. Cerinţe privind evaluarea securităţii instalaţiei portuare

1. Evaluarea securităţii instalaţiei portuare se referă la următoarele elemente dintr-o instalaţie portuară:

1) securitatea fizică;

2) integritatea structurală;

3) sistemele de protecţie individuală;

4) sistemele de radio şi de telecomunicaţii, inclusiv sistemele şi reţelele informatice;

5) infrastructura transporturilor pertinente;

6) proceduri generale;

7) servicii colective;

8) alte zone care, în cazul în care sunt avariate sau sunt utilizate pentru observaţii ilegale, prezintă un risc pentru persoane, pentru bunuri sau pentru operaţiunile din interiorul instalaţiei portuare.

2. Persoanele care participă la efectuarea unei evaluări a securităţii instalaţiei portuare solicită asistenţă din partea experţilor în ceea ce priveşte:

1) cunoaşterea ameninţărilor curente la adresa securităţii şi a diferitelor forme ale acestora;

2) detectarea şi identificarea armelor, a substanţelor şi a dispozitivelor periculoase;

3) identificarea nediscriminatorie a caracteristicilor şi a comportamentului persoanelor care pot ameninţa securitatea;

4) tehnicile utilizate pentru a încălca măsurile de securitate;

5) metodele utilizate pentru a produce un incident de securitate;

6) efectele explozibililor asupra structurilor şi serviciilor instalaţiei portuare;

7) securitatea instalaţiei portuare;

8) practicile comerciale portuare;

9) planificarea de urgenţă, pregătirea pentru situaţiile de urgenţă şi măsurile care urmează să fie luate pentru a face faţă;

10) măsurile de securitate fizică, de exemplu, împrejmuirile;

11) sistemele de radio şi de telecomunicaţii, inclusiv sistemele şi reţelele informatice;

12) transportul şi construcţiile civile;

13) operaţiunile navelor şi porturilor.

II. Cerinţe privind evaluarea securităţii navei

3. Evaluarea securităţii navei se referă la următoarele elemente de la bordul navei sau din navă:

1) securitatea fizică;

2) integritatea structurală;

3) sistemele de protecţie individuală;

4) procedurile generale;

5) sistemele de radio şi de telecomunicaţii, inclusiv sistemele şi reţelele informatice;

6) alte zone care, în cazul în care sunt avariate sau sunt utilizate pentru observaţii ilegale, prezintă un risc pentru persoane, pentru bunuri sau pentru operaţiile de la bordul navei sau din interiorul instalaţiei portuare.

4. Persoanele care participă la efectuarea unei evaluări a securităţii navei obţin asistenţă din partea experţilor în ceea ce priveşte:

1) cunoaşterea ameninţărilor existente la adresa securităţii şi a diferitelor forme ale acestora;

2) detectarea şi identificarea armelor, a substanţelor şi dispozitivelor periculoase;

3) identificarea, fără discriminare, a caracteristicilor şi a comportamentului persoanelor care pot ameninţa securitatea;

4) tehnici utilizate pentru a încălca măsurile de securitate;

5) metodele utilizate pentru a produce un incident de securitate;

6) efectele explozibililor asupra structurilor şi echipamentului navei;

7) securitatea navei;

8) practicile comerciale privind interfaţa navă/port;

9) planificarea de urgenţă, pregătirea pentru cazurile de urgenţă şi măsurile care trebuie luate pentru a face faţă;

10) securitatea fizică;

11) sistemele de radio şi de telecomunicaţii, inclusiv sistemele şi reţelele informatice;

12) ingineria navală;

13) operaţiile navelor şi a porturilor.

5. Agentul de securitate al companiei obţine şi înregistrează informaţiile necesare pentru a efectua o evaluare, în special în ceea ce priveşte:

1) planul general al navei;

2) amplasarea zonelor în care accesul ar trebui să fie restricţionat, cum ar fi puntea de comandă, sălile maşinilor de categoria A şi alte staţii de control, astfel cum sunt acestea definite în capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS etc.;

3) amplasarea şi funcţiile fiecărui punct de acces efectiv sau potenţial pe navă;

4) modificările mareei care pot avea impact asupra vulnerabilităţii sau a securităţii navei;

5) spaţiile destinate încărcăturii şi aranjamentele în materie de arimare;

6) locurile în care se depozitează proviziile navei şi echipamentul de întreţinere esenţial;

7) locurile în care se depozitează bagajele neînsoţite;

8) echipamentul de urgenţă şi de rezervă disponibil pentru a asigura serviciile esenţiale;

9) numărul membrilor personalului navei, sarcinile existente privind securitatea şi practicile companiilor privind formarea;

10) echipamentele de securitate şi de siguranţă existente pentru protecţia pasagerilor şi a personalului navei;

11) traseele de salvare şi de evacuare, precum şi staţiile de adunare care trebuie menţinute pentru a garanta evacuarea de urgenţă a navei în mod ordonat şi în deplină siguranţă;

12) acordurile în vigoare cu societăţi private care furnizează servicii de securitate navă/apă;

13) măsurile şi procedurile privind securitatea în vigoare, inclusiv procedurile de inspecţie şi de control, sistemele de identificare, echipamentele de supraveghere şi de monitorizare, documentele de identificare a personalului şi sistemele de comunicare, de alarmă, de iluminare, de control al accesului şi alte sisteme adecvate.

6. Evaluarea securităţii navei permite examinarea fiecărui punct de acces identificat, inclusiv a punţilor descoperite şi în ce măsură ar putea fi acestea utilizate de către persoane care doresc să încalce măsurile de securitate, fie că e vorba de persoane care au drept de acces, fie de persoane neautorizate.

7. Evaluarea securităţii navei conţine o analiză dacă măsurile şi principiile de securitate, precum şi procedurile şi operaţiunile instituite, atât într-o situaţie normală, cât şi în una de urgenţă, continuă să fie pertinente şi să stabilească principiile de securitate privind în mod special:

1) zonele în care accesul este restricţionat;

2) procedurile necesare pentru a face faţă unui incendiu sau altei situaţii de urgenţă;

3) gradul de supraveghere a personalului navei, a pasagerilor, a vizitatorilor, a furnizorilor, a tehnicienilor însărcinaţi cu efectuarea reparaţiilor, a docherilor etc.;

4) frecvenţa şi eficienţa patrulelor de securitate;

5) sistemele de control al accesului, inclusiv sistemele de identificare;

6) sistemele şi procedurile de comunicaţii de securitate;

7) uşile, barierele şi luminile de securitate;

8) echipamentele şi sistemele de securitate şi de supraveghere, în cazul în care există.

8. Evaluarea securităţii navei ia în considerare persoanele, activităţile, serviciile şi operaţiunile care e necesar a fi protejate. Acestea includ:

1) personalul navei;

2) pasagerii, vizitatorii, furnizorii, tehnicienii însărcinaţi cu efectuarea reparaţiilor, personalul instalaţiei portuare etc.;

3) capacitatea de a asigura securitatea navigaţiei, luând măsurile de urgenţă necesare;

4) încărcătura, în special mărfurile periculoase şi substanţele de risc;

5) proviziile navei;

6) echipamentele şi sistemele de comunicaţii de securitate ale navei, după caz;

7) echipamentele şi sistemele de securitate şi de supraveghere ale navei, după caz.

9. Evaluarea securităţii navei ia în considerare toate ameninţările posibile care ar putea include următoarele tipuri de incidente de securitate:

1) avarierea navei sau a unei instalaţii portuare, distrugerea navei sau a unei instalaţii portuare, de exemplu, prin dispozitive explozive, prin incendiere premeditată, prin sabotaj sau prin vandalism;

2) deturnarea sau capturarea navei sau a persoanelor aflate la bord;

3) manipularea frauduloasă a încărcăturii, a sistemelor sau a echipamentului esenţial al navei sau a proviziilor navei;

4) accesul sau utilizarea neautorizată, inclusiv prezenţa pasagerilor clandestini;

5) contrabanda cu arme sau cu echipamente, inclusiv cu arme de distrugere în masă;

6) utilizarea navei pentru transportul persoanelor care intenţionează să provoace un incident de securitate şi/sau a echipamentului lor;

7) utilizarea navei însăşi ca armă sau ca mijloc de producere de avarii sau de distrugeri;

8) atacuri dinspre larg atunci când nava este acostată sau ancorată;

9) atacuri ale navei aflate în larg.

10. Evaluarea securităţii navei ia în considerare toate punctele vulnerabile posibile, în special:

1) conflicte dintre măsurile de securitate şi măsurile de siguranţă;

2) conflicte dintre sarcinile de la bordul navei şi cele în materie de securitate repartizate;

3) sarcinile privind cartul, numărul membrilor personalului navei, având în vedere implicaţiile acestora privind oboseala echipajului, vigilenţa şi performanţa;

4) deficienţele identificate în materie de formare;

5) echipamentele şi sistemul de securitate, inclusiv sistemele de comunicaţii.

Anexa nr.2

la Regulamentul cu privire la consolidarea

securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare

PLANUL DE SECURITATE

al instalaţiei portuare şi al navei

I. Cerinţe minime privind planul de securitate al instalaţiei portuare

1. Planul de securitate al instalaţiei portuare (în continuare – PFSP) este elaborat cu respectarea următoarelor cerinţe:

1) descrie în detaliu organizaţia de securitate a instalaţiei portuare;

2) descrie în detaliu legăturile acestei organizaţii cu autorităţile competente pertinente şi cu sistemele de comunicaţii necesare pentru a asigura în permanenţă funcţionarea eficientă a acestei organizaţii, precum şi legăturile ei cu navele din port în special;

3) descrie în detaliu măsurile de bază de la nivelul de securitate 1, atât operaţionale, cât şi fizice, care vor fi instituite;

4) descrie în detaliu măsurile de securitate suplimentare care vor permite instalaţiei portuare să treacă fără întârziere la nivelul de securitate 2 şi, după caz, la nivelul de securitate 3;

5) conţine proceduri privind revizuirea regulată sau auditul PFSP şi modificarea acestuia ca urmare a experienţei sau a schimbării circumstanţelor;

6) descrie procedurile de notificare a punctelor de contact.

2. Elaborarea unui PFSP se bazează pe o evaluare aprofundată a tuturor chestiunilor privind securitatea instalaţiei portuare şi în special pe o apreciere detaliată a caracteristicilor fizice şi operaţionale ale fiecărei instalaţii portuare.

3. Măsurile de securitate prevăzute în PFSP sunt instituite într-un interval de timp rezonabil după aprobare şi indică data la care va fi instituită fiecare măsură. În cazul în care instituirea acestor măsuri riscă să fie întârziată, se avizează Agenţia Navală, pentru a fi analizat acest aspect şi pentru a decide adoptarea altor măsuri de securitate temporare satisfăcătoare, care să asigure un grad de securitate echivalent în perioada de tranziţie.

4. PFSP indică următoarele elemente cu privire la toate nivelurile de securitate:

1) rolul şi structura organizaţiei de securitate a instalaţiei portuare;

2) sarcinile şi responsabilităţile întregului personal al instalaţiei portuare care are un rol privind securitatea şi formarea pe care trebuie să o fi primit, precum şi măsurile necesare pentru a permite evaluarea eficienţei fiecărui membru al personalului;

3) legăturile organizaţiei de securitate a instalaţiei portuare cu alte autorităţi cu responsabilităţi în materie de securitate;

4) sistemele de comunicaţii prevăzute pentru a asigura o comunicare eficientă şi continuă dintre personalul de securitate al instalaţiei portuare, navele din port şi, după caz, autorităţile naţionale sau locale cu responsabilităţi în materie de securitate;

5) procedurile sau măsurile de prevenire necesare pentru menţinerea în permanenţă a acestor comunicaţii continue;

6) procedurile şi practicile de protejare a informaţiilor confidenţiale privind securitatea, deţinute pe hârtie sau în format electronic;

7) procedurile necesare pentru a evalua dacă măsurile şi procedurile de securitate şi echipamentul de securitate, inclusiv procedurile care permit identificarea şi remedierea deficienţelor sau a proastei funcţionări a echipamentului, sunt în continuare eficiente;

8) procedurile de urmat care să garanteze înaintarea şi evaluarea rapoartelor privind posibila nerespectare a măsurilor de securitate sau a chestiunilor legate de securitate;

9) procedurile privind manipularea încărcăturii;

10) procedurile privind livrarea proviziilor navei;

11) procedurile care permit inventarierea şi actualizarea inventarului mărfurilor periculoase şi a substanţelor care pot deveni periculoase din instalaţia portuară, inclusiv amplasarea acestora;

12) procedurile care permit acordarea de asistenţă, la cerere, agenţilor de securitate ai navei pentru a confirma identitatea celor care doresc să urce la bord;

13) procedurile care permit facilitarea coborârii pe ţărm a personalului navei şi a schimbărilor de personal, precum şi accesul vizitatorilor pe navă, inclusiv al reprezentanţilor organismelor însărcinate cu confortul şi condiţiile de viaţă ale navigatorilor.

II. Cerinţe minime privind planul de securitate al navei

5. Un plan de securitate al navei:

1) descrie în detaliu organigrama măsurilor de securitate prevăzute pentru navă;

2) descrie în detaliu relaţiile navei cu compania, cu instalaţiile portuare, cu alte nave şi cu autorităţile competente care au responsabilităţi în materie de securitate;

3) descrie în detaliu sistemele de comunicaţii care permit asigurarea în permanenţă a unor comunicaţii eficiente la bordul navei şi între navă şi exterior, inclusiv instalaţiile portuare;

4) descrie în detaliu măsurile de securitate de bază, atât operaţionale, cât şi fizice, pentru nivelul de securitate 1, care trebuie să fie întotdeauna aplicate;

5) descrie în detaliu măsurile de securitate suplimentare care îi vor permite navei să treacă fără întârziere la nivelul de securitate 2 şi, după caz, la nivelul de securitate 3;

6) prevede proceduri privind revizuirea regulată sau auditul planului de securitate al navei şi modificarea acestuia, ţinând seama de experienţă sau de modificarea condiţiilor;

7) descrie procedurile de efectuare a rapoartelor destinate Agenţiei Navale.

6. O evaluare a navei sau o revizuire a unei asemenea evaluări nu pot fi efectuate de organizaţia de securitate care întocmeşte sau revizuieşte planul de securitate al aceleiaşi nave.