230/10.10.2013 Hotărîre privind aprobarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova pentru anii 2014-2018

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate

al Republicii Moldova şi a Planului de acţiuni pentru implementarea

Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate

al Republicii Moldova pentru Anii  2014–2018

nr. 230  din  10.10.2013

 (în vigoare 01.11.2013) 

Monitorul Oficial nr.243-247 art.696 din 01.11.2013

* * *

Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

Art.1. – Se aprobă:

a) Strategia de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, conform anexei nr.1;

b) Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova pentru Anii  2014–2018, conform anexei nr.2.

Art.2. – Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova va prezenta anual Preşedintelui Republicii Moldova şi Parlamentului un raport despre măsurile întreprinse în vederea realizării Strategiei şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia.

Art.3. – Consiliul Suprem de Securitate va monitoriza procesul de realizare deplină a Strategiei şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia, va evalua măsurile întreprinse şi rezultatele obţinute.

Anexa nr.1

STRATEGIA

de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova

Capitolul I

DESCRIEREA SITUAŢIEI ŞI DEFINIREA PROBLEMEI

Secţiunea 1

Descrierea situaţiei actuale

1. Evoluţia principalelor riscuri şi ameninţări privind securitatea naţională şi angajamentele Republicii Moldova în vederea consolidării mediului general de stabilitate impun amplificarea rolului statului în calitatea sa de generator de securitate.

2. Agenda strategică globală este marcată de tranziţia spre o percepere mai largă a ceea ce înseamnă “securitate” ca paradigmă a acţiunii statului. În acest sens, drept imperativ al politicilor de securitate în plan naţional poate fi conturată redirecţionarea funcţiilor Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (în continuare – Serviciu) de pe segmentul securităţii statului pe un palier mai larg – cel al securităţii naţionale. Aceasta condiţionează extrapolarea conceptului “securitate de stat” la cel de “securitate naţională” prin ajustarea reglementărilor juridice în domeniu. Modificarea respectivă de concept şi conţinut se impune şi în vederea implementării principiilor democratice. Or asocierea noţiunii de “securitate” în exclusivitate cu “securitatea statului”, fără a lua în calcul securitatea cetăţeanului şi a societăţii, constituie o abordare specifică sistemului autoritar, unei mentalităţi vechi, manifestată inclusiv printr-un conservatism avansat.

În această ordine de idei, documentele de politici naţionale ale Republicii Moldova determină Serviciul să se adapteze conceptual şi funcţional la modelul structurilor moderne de intelligence, prin perfecţionarea cadrului legislativ, prin aplicarea unor viziuni, practici, procedee şi mecanisme mai performante în activitatea informativă şi contrainformativă.

3. Excluderea Serviciului din componenţa executivului, delegarea funcţiei de coordonare a activităţii către Preşedintele Republicii Moldova, instituirea controlului parlamentar asupra activităţii acestuia, detaşarea din componenţă a Trupelor de Grăniceri, excluderea competenţei de urmărire penală, precum şi demilitarizarea Serviciului au fost etape de reformare, modernizare şi adaptare a instituţiei la rigorile statului de drept. În acelaşi timp, aceste acţiuni au reuşit să asigure echilibrul în exercitarea actului decizional de către instituţiile abilitate.

4. Actualmente, potrivit art.1 alin.(1) şi (2) din Legea nr.753-XIV din 23 decembrie 1999, Serviciul este organul de stat specializat în domeniul asigurării securităţii de stat. Activitatea Serviciului este coordonată de către Preşedintele Republicii Moldova, în limitele competenţei sale, şi este supusă controlului parlamentar. Reglementările specificate, în mare parte, corespund rigorilor caracteristice serviciilor de informaţii şi securitate moderne. Cu toate acestea, locul Serviciului în sistemul organelor administraţiei publice centrale de specialitate nu este clar determinat, ceea ce impune ajustarea normelor juridice relevante la standardele europene.

5. Eficacitatea funcţionării sistemului naţional de securitate este condiţionată de influenţa unui şir de factori externi, interni şi instituţionali.

1) Dintre factorii externi pot fi evidenţiaţi:

a) diversificarea fenomenelor cu potenţial de periclitare a securităţii naţionale şi apariţia unor pericole asimetrice (de exemplu: criminalitatea organizată, inclusiv cea transfrontalieră, infracţiunile cibernetice, terorismul etc.);

b) caracterul transnaţional al unor ameninţări;

c) evoluţia tehnologiei informaţiei, apariţia noilor ameninţări cibernetice şi utilizarea frecventă a instrumentelor/tehnologiilor/sistemelor informaţionale la săvîrşirea infracţiunilor contra securităţii de stat;

d) intensificarea proceselor de migraţie;

e) schimbările de ordin politic, geostrategic, economic, ecologic etc., atestate pe arena internaţională, care pot leza interesele naţionale de securitate;

f) încercările de ingerinţă în politica statului.

2) Dintre factorii interni pot fi identificaţi:

a) obiectivul de integrare europeană – scop strategic major care determină necesitatea ajustării Serviciului la standardele serviciilor speciale europene din ţările cu democraţie consolidată;

b) nivelul de democratizare a societăţii şi transformările democratice din societate;

c) antrenarea Republicii Moldova în cadrul unor noi iniţiative, organisme, structuri regionale şi internaţionale, unde sînt abordate subiecte de securitate;

d) polarizarea şi fragmentarea societăţii cu privire la definirea clară a vectorului de orientare social-politică şi economică a Republicii Moldova;

e) existenţa, pe teritoriul din stînga Nistrului al Republicii Moldova, a unei structuri pseudostatale.

3) Dintre factorii instituţionali se disting:

a) calitatea politicilor instituţionale;

b) disfuncţiile managementului şi ale activităţii interne a Serviciului;

c) percepţia personalului cu privire la locul, rolul şi misiunea Serviciului;

d) abilităţile profesionale ale efectivului Serviciului de a gestiona riscurile, provocările şi ameninţările privind securitatea naţională;

e) gradul de eficienţă funcţională a Serviciului;

f) nivelul de dotare cu echipament şi mijloace tehnice speciale a Serviciului;

g) nivelul de asigurare financiară a Serviciului.

6. Serviciului îi revine rolul-cheie în prevenirea, minimalizarea şi anihilarea proceselor de insecuritate prin identificarea anticipată a ameninţărilor şi a riscurilor, prin evaluarea provocărilor şi a oportunităţilor strategice, prin aplicarea unor mijloace tehnice eficiente, prin informarea autorităţilor competente în vederea adoptării deciziilor ce se impun.

7. Pe lîngă factorii enumeraţi mai sus, în mediul actual de securitate există anumite circumstanţe care dictează reformarea Serviciului. Printre acestea pot fi menţionate:

1) imperfecţiunea cadrului normativ care determină locul, rolul, competenţa şi responsabilitatea Serviciului în sistemul de securitate naţională;

2) încercările de influenţare politică;

3) modificarea cadrului normativ la iniţiativa unor autorităţi, altele decît Serviciul, fără a lua în calcul necesitatea relaţionării cu cerinţele procesului de asigurare a securităţii naţionale, ceea ce poate afecta reforma demarată şi succesul altor activităţi de importanţă statală;

4) interferenţa de competenţe cu alte autorităţi publice în anumite domenii de activitate (securitate economică, corupţie, terorism etc.);

5) suprapunerea acţiunilor, coordonarea deficientă a lor, prevalarea intereselor instituţionale, conflictul de interese;

6) apariţia unor noi obligaţii în procesul de integrare europeană;

7) posibilităţile operaţionale reduse, condiţionate de capacităţile umane, profesionale, financiare, materiale, tehnice limitate;

8) protecţia socială şi asigurarea financiară insuficiente ale personalului în raport cu condiţiile specifice de activitate, cu interdicţiile şi restricţiile ce survin în exercitarea unor drepturi şi libertăţi;

9) finanţarea bugetară insuficientă a Serviciului, absenţa de mecanisme care să asigure direcţionarea resurselor financiare în virtutea principiului eficienţei, decalajul dintre necesităţile financiare şi acoperirea reală a acestora;

10) aşteptările ascendente ale cetăţeanului, ale societăţii şi ale statului faţă de Serviciu, care necesită reacţii prompte şi calitative;

11) transparenţa insuficientă a Serviciului, precum şi percepţia eronată a opiniei publice cu privire la rolul, locul şi competenţa Serviciului;

12) încrederea scăzută a cetăţeanului în instituţiile statului.

8. Direcţiile de reformare a Serviciului se axează, în special, pe dezvoltarea abilităţii instituţional-funcţionale de a preveni şi a contracara acţiunile cu potenţial de periclitare a intereselor de securitate naţională.

9. Procesul de reformare urmează a fi realizat prin sporirea calităţii politicilor instituţionale şi a managementului funcţional, prin antrenarea mai eficientă a potenţialului uman, informativ, contrainformativ şi operativ-tehnic în soluţionarea sarcinilor de competenţă, prin crearea şi implementarea de noi sisteme de culegere şi prelucrare a informaţiilor relevante pentru asigurarea securităţii naţionale, prin flexibilizarea cadrului de acţiune şi anihilarea factorilor ce creează disfuncţii în mecanismul operaţional şi administrativ.

Secţiunea a 2-a

Contextul şi factorii determinanţi ai reformei

10. Strategia de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (în continuare – Strategie) oferă cadrul de politici pe termen mediu privind dezvoltarea Serviciului în scopul atingerii unui nivel calitativ superior, corespunzător rigorilor mediului actual de securitate.

11. Obiectivul reformării Serviciului se regăseşte în diverse documente de politici naţionale, cum ar fi: Programul de activitate al Guvernului “Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2009–2013, Programul de activitate al Guvernului “Integrarea europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2011–2014, Planul individual de acţiuni al parteneriatului Republica Moldova – NATO, actualizat.

Decizia de a ajusta atribuţiile şi funcţiile Serviciului la rigorile statului de drept şi ale comunităţilor informative moderne a fost impulsionată şi de necesitatea realizării prevederilor Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, aprobată prin Legea nr.112-XVI din 22 mai 2008, care stabileşte principiile, valorile generale, obiectivele, liniile directorii de bază ale securităţii naţionale, precum şi ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile cu impact asupra securităţii naţionale a Republicii Moldova, precum şi a prevederilor Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.153 din 15 iulie 2011.

Capitolul II

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE GENERALE

12. Scopul principal al reformării Serviciului constă în consolidarea capacităţilor de asigurare eficientă a securităţii naţionale a Republicii Moldova.

13. Strategia de reformare a Serviciului este axată pe amplificarea dimensiunii calitative a activităţii acestuia, pe optimizarea funcţională şi pe ameliorarea proceselor de management, cu delimitarea clară a competenţelor şi responsabilităţilor instituţionale, atît în plan naţional, cît şi departamental, exercitarea eficientă şi transparentă a atribuţiilor. Pentru aceasta, Strategia îşi propune realizarea următoarelor obiective generale:

1) asigurarea independenţei în activitate a Serviciului;

2) eficientizarea capacităţilor instituţionale în principalele domenii de activitate;

3) responsabilizarea Serviciului în raport cu societatea şi consolidarea controlului democratic asupra Serviciului.

Capitolul III

ASIGURAREA INDEPENDENŢEI ÎN ACTIVITATE A SERVICIULUI

Secţiunea 1

Analiza problemei

14. Caracterul ambiguu al unor prevederi din Legea nr.753-XIV din 23 decembrie 1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova generează premize de incertitudine în legătură cu poziţionarea Serviciului în sistemul naţional de securitate. Potrivit art.1 din lege, activitatea Serviciului este coordonată de către Preşedintele Republicii Moldova, în limitele competenţei sale, şi este supusă controlului parlamentar. Prin urmare, legea nu stabileşte limitele coordonării activităţii Serviciului de către Preşedinte şi nu determină expres procedura de efectuare a controlului parlamentar.

În acest sens, se impune reglementarea, prin lege, a limitelor coordonării activităţii Serviciului de către şeful statului, a procedurii de efectuare a controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de către o comisie specială a Parlamentului, precum şi reglementarea constituirii, organizării şi funcţionării acestei comisii printr-un regulament aprobat de Parlament.

15. Independenţa în activitate a Serviciului presupune libertatea de a acţiona, în limita competenţelor instituţionale, în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, fără a fi influenţat de factori subiectivi atît externi, cît şi/sau instituţionali. În calitate de factori subiectivi de influenţă externă pot fi considerate constrîngerile exercitate de exponenţii clasei politice, ai mediului de afaceri şi ai societăţii civile etc. Din categoria factorilor subiectivi instituţionali de influenţă internă pot fi menţionaţi: conflictul de interese instituţionale, vulnerabilitatea faţă de fenomenul corupţiei, insuficienţa garantării condiţiilor clare de avansare în carieră, fluxul de cadre etc.

16. Cadrul legal trebuie să asigure îndeplinirea calitativă a atribuţiilor Serviciului, delegate prin legislaţia în vigoare, indiferent de posibilele constrîngeri exercitate de unii exponenţi ai clasei politice, ai mediului de afaceri sau ai societăţii civile, astfel încît Serviciul să nu poată fi utilizat drept instrument de realizare a intereselor personale sau de grup, ci exclusiv la asigurarea intereselor securităţii naţionale.

Pentru a asigura independenţa în activitate a Serviciului se impune delimitarea clară a funcţiilor:

- de coordonare, prin elaborarea politicilor de securitate naţională şi prin identificarea clară a sarcinilor şi priorităţilor Serviciului, şi de evaluare a implementării acestora (funcţii atribuite Preşedintelui Republicii Moldova);

- de realizare a sarcinilor şi priorităţilor identificate şi de asigurare nemijlocită a securităţii naţionale (misiune ce revine Serviciului);

- de control asupra activităţilor desfăşurate (funcţie atribuită Parlamentului, Procuraturii, instanţelor judecătoreşti şi Curţii de Conturi).

Secţiunea a 2-a

Obiective specifice

17. Asigurarea independenţei în activitate a Serviciului implică următoarele obiective specifice:

1) perfecţionarea cadrului normativ în vederea integrării organice a politicilor de dezvoltare instituţională cu cele naţionale de securitate, care prevede:

a) delimitarea competenţelor Serviciului şi ajustarea lor la standardele serviciilor speciale din ţările cu democraţie consolidată (inclusiv prin elaborarea şi adoptarea unui cadru normativ distinct, stabilirea concretă a misiunii Serviciului, revizuirea structurii, denumirii, simbolicii acestuia etc.);

b) neadmiterea implicărilor din exterior în activitatea Serviciului, precum şi prevenirea antrenării angajaţilor Serviciului în manifestări cu caracter incompatibil funcţiei exercitate;

c) definirea clară a funcţiilor de coordonare şi evaluare a activităţii Serviciului, exercitate de către Preşedintele Republicii Moldova, şi eficientizarea controlului parlamentar;

d) revizuirea mandatului conducerii Serviciului în vederea asigurării stabilităţii acestuia;

2) consolidarea componentei de securitate organizaţională (protecţia fizică, procedurală şi informaţională a personalului), care prevede:

a) revizuirea managementului resurselor umane la toate etapele de accedere în funcţie şi de exercitare a serviciului special (selectarea, verificarea, angajarea, îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, instruirea personalului etc.);

b) consolidarea metodelor şi mijloacelor de implementare a politicilor de securitate şi de respectare a regimului secret în cadrul Serviciului;

c) perfecţionarea sistemului de garanţii sociale şi juridice ale ofiţerului de informaţii şi securitate (în continuare – ofiţer de informaţii).

Capitolul IV

EFICIENTIZAREA CAPACITĂŢILOR INSTITUŢIONALE

ÎN PRINCIPALELE DOMENII DE ACTIVITATE

Secţiunea 1

Analiza problemei

18. Posibilităţile şi capacităţile relativ limitate ale Serviciului, în raport cu evoluţia principalelor riscuri şi ameninţări privind securitatea naţională şi cu necesităţile de asigurare a securităţii naţionale, impun ajustarea competenţelor Serviciului la rigorile mediului actual de securitate.

19. Eficientizarea capacităţilor instituţionale presupune redimensionarea calitativă şi cantitativă a activităţii Serviciului prin sporirea potenţialului la culegerea operativă de informaţii, procesarea, analiza, prognozarea, evaluarea, planificarea, utilizarea şi diseminarea lor, elaborarea produsului finit, prin perfecţionarea managementului intern şi alocarea resurselor necesare acestui sector în vederea obţinerii unor rezultate palpabile.

20. Ineficienţa mecanismului actual de planificare strategică a activităţii Serviciului, condiţionată inclusiv de imperfecţiunea modului de stabilire a direcţiilor prioritare de către Preşedintele Republicii Moldova (de comun acord cu Consiliul Suprem de Securitate), precum şi lipsa reacţiilor de răspuns din partea beneficiarilor produselor de intelligence generează neconcordanţe între abordarea instituţională şi vectorii de politică internă şi externă ai statului. Astfel, stabilirea de către Serviciu a obiectivelor prioritare pe termen scurt sau mediu poate fi subiectivă şi diferită faţă de accentele fixate prin politicile naţionale de securitate. În acest sens, este necesară delimitarea clară a prerogativelor de coordonare a activităţii Serviciului şi revizuirea criteriilor de planificare a ei (elaborarea, în limita competenţelor Serviciului stabilite prin lege, a unui caiet de sarcini pe un termen determinat).

21. Ritmul de dezvoltare a fenomenelor cu potenţial de periclitare a securităţii naţionale şi apariţia noilor ameninţări şi riscuri depăşesc posibilităţile tehnico-materiale ale Serviciului. Resursele umane ale Serviciului sînt în imposibilitate de a răspunde corespunzător pericolelor asimetrice fără utilizarea mijloacelor care să corespundă nivelului mondial contemporan de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale şi gradului înalt de utilizare a acestora în activitatea de subminare a securităţii naţionale.

Lipsa de softuri, tehnologii şi utilaje speciale performante constituie un factor obiectiv ce reduce potenţialul de reacţie al Serviciului. Aşadar, asigurarea financiară insuficientă, care nu acoperă necesităţile tehnice, operativ-tehnice şi ale activităţii speciale de investigaţii, în raport cu sarcinile trasate, stagnează realizarea plenară a atribuţiilor stabilite prin legislaţia în vigoare.

22. Diversificarea formelor şi metodelor de periclitare a intereselor naţionale şi/sau a securităţii naţionale condiţionează necesitatea perfecţionării politicilor instituţional-operaţionale, inclusiv a tacticilor de efectuare a acţiunilor de informare, contrainformare şi speciale de investigaţii.

23. Lipsa personalului specializat pe domenii separate de activitate sau insuficienţa personalului existent impune necesitatea completării statelor de personal ale Serviciului cu specialişti calificaţi în diferite domenii şi/sau antrenarea acestora în activitatea de asigurare a securităţii naţionale în bază contractuală. Pentru asigurarea procesului de selectare a cadrelor competente, inclusiv cu specialităţi deficitare, se impune responsabilizarea serviciului resurse umane.

24. Posibilităţile tehnico-materiale reduse diminuează eficienţa şi operativitatea realizării unor sarcini potrivit competenţelor. Utilizarea unor procedee informaţionale performante, de exemplu şedinţe şi conferinţe on-line pe probleme curente şi în situaţii de criză, ar contribui la înlăturarea acestor neajunsuri.

25. Fluxul mare de informaţii şi absenţa delimitărilor clare între componenta operaţională şi cea analitică, îmbinarea, în unele cazuri, a acestora, reduc calitatea produselor finite de intelligence. De asemenea, imperfecţiunea mecanismului intern de cooperare între unele subunităţi duce la dublarea de competenţe şi, uneori, la ineficienţă în activitate.

26. Intervenţia pe palierele menţionate are ca finalitate atingerea unui nivel calitativ superior al activităţii Serviciului şi dezvoltarea potenţialului acestuia în scopul transformării şi ajustării permanente a capacităţilor sale la evoluţia mediului de securitate şi la apariţia noilor ameninţări şi riscuri, asigurînd, concomitent, funcţionarea eficientă a tuturor verigilor procesului de operare cu informaţia (planificare, obţinere, procesare, analiză, produs finit, diseminare către beneficiari, feedback).

Secţiunea a 2-a

Obiective specifice

27. Eficientizarea capacităţilor instituţionale în principalele domenii de activitate a Serviciului implică următoarele obiective specifice:

1) garantarea unei activităţi profesioniste şi responsabile în conformitate cu principiile statului de drept, bazată pe respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, care prevede:

a) desfăşurarea activităţilor şi exercitarea atribuţiilor funcţionale în strictă conformitate cu competenţele stabilite de legislaţia în vigoare;

b) asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în cadrul acţiunilor întreprinse în domeniile de competenţă ale Serviciului;

2) asigurarea unui management eficient al activităţii funcţionale în vederea oferirii unor produse calitative de securitate (informative şi contrainformative), care prevede:

a) evaluarea activităţii funcţionale în dinamică a Serviciului;

b) consolidarea instituţională a componentelor de analiză, evaluare şi prognoză;

c) ajustarea procesului informativ şi contrainformativ la dinamica riscurilor şi ameninţărilor cu impact asupra securităţii naţionale;

3) optimizarea procesului decizional, care prevede:

a) centralizarea adoptării deciziilor în domeniile de interes strategic şi responsabilizarea, sub aspect operaţional, a subunităţilor Serviciului;

b) perfecţionarea mecanismelor de interacţiune între subunităţile Serviciului în vederea promovării unei politici coerente de securitate;

4) consolidarea capacităţilor de a răspunde eficient şi prompt riscurilor şi ameninţărilor privind securitatea Republicii Moldova, care prevede:

a) instituirea unui mecanism flexibil de revizuire şi adaptare a structurii interne a Serviciului la dinamica riscurilor şi ameninţărilor privind securitatea naţională, cu aprobarea acestuia de către Preşedintele Republicii Moldova;

b) dotarea tehnico-materială a Serviciului conform cerinţelor actuale de securitate, în scopul realizării obiectivelor de asigurare complexă a securităţii naţionale şi a propriei securităţi;

c) consolidarea mecanismului de interacţiune a Serviciului cu alte autorităţi ale administraţiei publice;

d) dezvoltarea relaţiilor de parteneriat cu structurile de informaţii şi securitate ale altor state;

5) optimizarea capacităţilor de monitorizare a fluxurilor informaţionale şi adaptarea la dinamica mediului actual de securitate, care prevede:

a) instituirea unui nou sistem de planificare şi determinare a direcţiilor prioritare sub aspect informativ şi contrainformativ, în funcţie de sectoarele ce prezintă vulnerabilităţi sporite pentru securitatea naţională şi de gravitatea riscurilor şi ameninţărilor existente;

b) sporirea responsabilităţii în procesul de prelucrare a informaţiilor puse la dispoziţia beneficiarilor legali;

6) dezvoltarea unui concept modern privind managementul cunoaşterii bazat pe o infrastructură informaţională integrată, fiabilă şi eficientă, care prevede:

a) adaptarea procesului de instruire a ofiţerilor de informaţii la necesităţile actuale ale mediului de securitate;

b) consolidarea profilului şi valorificarea potenţialului ofiţerului de informaţii, educarea specialistului de calificare înaltă, identificarea unor noi principii şi criterii eficiente de evaluare a indicilor de performanţă, bazate pe competenţa profesională atestată şi pe rezultatele atinse;

c) reformarea Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate “Bogdan Întemeietorul Moldovei”, inclusiv prin definitivarea cadrului legal, revizuirea statutului juridic şi a structurii instituţiei;

d) dezvoltarea cooperării Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate “Bogdan Întemeietorul Moldovei” cu centre academice şi experţi în domeniu din ţară şi de peste hotare.

Capitolul V

RESPONSABILIZAREA SERVICIULUI ÎN RAPORT CU SOCIETATEA ŞI

CONSOLIDAREA CONTROLULUI DEMOCRATIC ASUPRA SERVICIULUI

Secţiunea 1

Analiza problemei

28. Insuficienţa de informaţii obiective şi sistematice despre locul, rolul, funcţia şi importanţa Serviciului în domeniul de asigurare a securităţii naţionale generează premise pentru interpretare eronată şi creează o imagine distorsionată a Serviciului, inclusiv la nivelul conducerii statului. Astfel, în pofida schimbărilor profunde care au avut loc în interiorul sectorului de securitate, după cele două decenii care au trecut de la prăbuşirea URSS, “umbra KGB-ului” mai planează asupra serviciului special, în mare măsură din cauza specificului activităţii Serviciului, manifestat printr-un caracter închis, şi a relaţiilor defectuoase cu publicul larg, deseori generate de speculaţiile cu referire la stereotipurile perioadei sovietice.

29. Responsabilizarea Serviciului în raport cu societatea şi consolidarea controlului democratic se pot realiza printr-un dialog constructiv şi transparent cu societatea, ceea ce ar încuraja participarea ei, în ansamblu, şi a fiecărui cetăţean, în parte, la procesul de asigurare a securităţii naţionale.

30. Analiza situaţiei actuale conturează existenţa unor practici pozitive de deschidere a Serviciului, şi anume publicarea proiectelor de acte normative şi discuţiile cu societatea civilă pe marginea acestora, transmiterea unei părţi impunătoare de dosare ce vizează represiunile politice din timpul regimului totalitar (Anii  1920–1959) către Arhiva Naţională, asigurarea accesului succesorilor (rudelor) persoanelor supuse represiunilor la informaţia din dosarele personale cu privire la condamnările/represiunile politice din timpul regimului totalitar, asigurarea accesului la informaţia de interes public, precum şi la modul de depunere şi examinare a petiţiilor etc.

31. Aceste practici, odată cu avansarea procesului de democratizare a Republicii Moldova, devin insuficiente, aşteptările societăţii faţă de Serviciu fiind în ascendenţă permanentă. De asemenea, lipsa clarităţii în stabilirea priorităţilor în activitatea Serviciului şi a procedurilor de raportare obligă la perfecţionarea formei de comunicare cu societatea civilă şi cu beneficiarii produselor informaţionale oferite de către Serviciu, prin sporirea gradului de transparenţă şi receptivitate faţă de aceştia, în scopul conjugării eforturilor în problemele de securitate naţională.

32. Deficienţa sistemului de informare a societăţii reduce gradul de încredere în capacităţile Serviciului şi creează dificultăţi în formarea unui dialog eficient şi util procesului de asigurare a securităţii naţionale. În acelaşi timp, cadrul de interacţiune a Serviciului cu societatea civilă este condiţionat de specificul activităţii acestuia şi de necesitatea limitării rezonabile a accesului la unele informaţii despre măsurile desfăşurate şi rezultatele obţinute, evitînd categoric scurgerile de informaţii referitoare la surse, personalul propriu, operaţiuni, forme, metode şi mijloace de activitate ale Serviciului.

Secţiunea a 2-a

Obiective specifice

33. Responsabilizarea Serviciului în raport cu societatea şi consolidarea controlului democratic asupra lui implică realizarea următoarelor obiective specifice:

1) creşterea nivelului de transparenţă a Serviciului, care prevede:

a) extinderea dialogului cu societatea prin intermediul unui centru de comunicare şi relaţii publice;

b) reconfigurarea platformei tehnologice şi de conţinut a paginii web oficiale a Serviciului;

c) promovarea viziunilor strategice cu privire la problemele de securitate naţională;

2) responsabilizarea Serviciului în raport cu societatea, care prevede:

a) consultarea opiniei publice cu privire la anumite probleme de securitate şi evaluarea feedback-ului;

b) crearea parteneriatelor durabile cu societatea civilă, mass-media, cu mediul academic şi universitar;

c) organizarea unor seminare, conferinţe, mese rotunde etc. la tema asigurării securităţii naţionale cu participarea reprezentanţilor mediului academic şi a altor exponenţi ai societăţii civile;

d) organizarea trainingurilor şi seminarelor de profil, destinate reprezentanţilor societăţii civile, mass-media, blogosferei, liderilor de opinie, mediului de experţi, în vederea consolidării opiniei publice în spiritul statului de drept şi al culturii securităţii naţionale.

Capitolul VI

REZULTATELE PRECONIZATE ŞI IMPACTUL IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI

Secţiunea 1

Rezultatele preconizate

34. Implementarea măsurilor propuse pentru asigurarea independenţei în activitate a Serviciului are drept finalitate:

1) cadrul normativ distinct asigurat în domeniile de activitate ale Serviciului;

2) competenţele Serviciului ajustate la misiunea sa;

3) orice implicări interne sau externe în activitatea Serviciului sau a ofiţerilor de informaţii, înlăturate;

4) activitatea Serviciului, coordonată şi evaluată efectiv de către Preşedintele Republicii Moldova, în baza obiectivelor şi priorităţilor de asigurare a securităţii naţionale;

5) controlul parlamentar eficientizat;

6) stabilitatea mandatului conducerii Serviciului, asigurată;

7) managementul revizuit al resurselor umane;

8) efectivul de ofiţeri de informaţii profesionist şi onest;

9) politicile de securitate şi de respectare a regimului secret în cadrul Serviciului, consolidate şi implementate;

10) bugetul suficient în raport cu necesităţile operaţionale, funcţionale, organizaţionale şi logistice ale Serviciului, alocat;

11) salarii decente pentru personalul Serviciului, asigurate;

12) garanţii sociale şi juridice asigurate pentru ofiţerii de informaţii.

35. Implementarea măsurilor propuse pentru eficientizarea capacităţilor instituţionale în principalele domenii de activitate are drept finalitate:

1) activităţile informative, contrainformative şi speciale de investigaţii, documentate corespunzător şi efectuate cu respectarea strictă a cadrului legal, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

2) activitatea funcţională a Serviciului, evaluată în dinamică;

3) componentele de analiză, evaluare şi prognoză, consolidate instituţional;

4) procesul informativ şi/sau contrainformativ ajustat la dinamica riscurilor şi pericolelor cu impact asupra securităţii naţionale;

5) principiul centralizării, bazat pe interesul strategic, şi al responsabilizării subunităţilor, sub aspect operaţional, implementate;

6) mecanismul de interacţiune eficientă a subunităţilor Serviciului cu alte autorităţi publice, consolidat;

7) dotarea tehnico-materială a Serviciului, conform cerinţelor actuale de securitate, asigurată;

8) mecanismul flexibil de adaptare a structurii interne a Serviciului la dinamica mediului de securitate, instituit;

9) mecanismul de cooperare cu alte instituţii cu competenţe în sectorul de securitate, consolidat;

10) formele de interacţiune cu partenerii externi, consolidate;

11) sistemul nou de planificare şi determinare a direcţiilor prioritare sub aspect informativ şi contrainformativ, instituit;

12) responsabilitatea sporită în procesul de prelucrare a informaţiilor puse la dispoziţia beneficiarilor legali;

13) statutul juridic al Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate “Bogdan Întemeietorul Moldovei”, definitivat;

14) cooperarea eficientizată a Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate “Bogdan Întemeietorul Moldovei” cu centre academice şi experţi în domeniu din ţară şi de peste hotare;

15) mecanismul de instruire a ofiţerilor de informaţii, adaptat la necesităţile mediului actual de securitate;

16) mecanismele de angajare şi menţinere în Serviciu a persoanelor de înaltă calificare profesională, create;

17) cadrele promovate în baza principiului profesionalismului atestat.

36. Implementarea măsurilor propuse pentru responsabilizarea Serviciului în raport cu societatea şi pentru consolidarea controlului democratic are drept finalitate:

1) dialogul cu societatea, extins;

2) platforma tehnologică şi de conţinut a paginii web oficiale a Serviciului, reconfigurată;

3) cooperarea cu societatea academică şi universitară, eficientizată;

4) problemele, pericolele de securitate şi realizările Serviciului aduse la cunoştinţă societăţii şi feedback-ul evaluat;

5) credibilitatea sporită a Serviciului în faţa societăţii;

6) parteneriatele cu societatea civilă, mass-media, mediul academic şi universitar, consolidate.

Secţiunea a 2-a

Impactul implementării Strategiei

37. Realizarea obiectivelor preconizate urmăreşte consolidarea unui serviciu special fiabil, competent şi eficient, în raport cu ameninţările existente şi/sau posibile privind securitatea naţională, precum şi asigurarea protecţiei eficiente a societăţii, a statului, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

Atingerea acestei finalităţi urmează a fi asigurată prin capacităţi şi competenţe instituţionale consolidate, resurse financiare alocate, control eficient, prin sporirea profesionalismului şi a gradului de responsabilitate a ofiţerului de informaţii.

38. Implementarea cu succes a Strategiei este orientată spre îmbunătăţirea modului de percepere a problemelor de securitate de către societate. Aceasta urmează să sporească încrederea în capacităţile şi produsele de intelligence oferite de către Serviciu, atît la nivelul conducerii, în procesul de adoptare a deciziilor, cît şi la nivelul cetăţeanului simplu.

39. Neimplementarea prezentei Strategii, în contextul situaţiei geostrategice şi operative actuale, riscă să diminueze considerabil funcţionalitatea Serviciului şi, în consecinţă, să afecteze capacitatea de asigurare a securităţii cetăţeanului, societăţii şi statului.

40. Punerea în practică a prezentei Strategii presupune cheltuieli financiare, reflectate în Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia, prevăzut în anexa nr.2.

Capitolul VII

ETAPELE DE IMPLEMENTARE.

PROCEDURI DE RAPORTARE ŞI MONITORIZARE

41. Punerea în practică a Strategiei urmează a fi realizată etapizat, pe parcursul a patru ani, conform Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia.

42. Rapoartele cu privire la implementarea Strategiei vor fi prezentate anual Preşedintelui Republicii Moldova şi Parlamentului.

43. Monitorizarea procesului de realizare deplină a Strategiei va fi efectuată de către Preşedintele Republicii Moldova (prin intermediul Consiliului Suprem de Securitate sau al unei comisii speciale cu atribuţii în domeniu instituită pe lîngă Consiliul Suprem de Securitate), care va asigura evaluarea măsurilor întreprinse şi a rezultatelor obţinute.

44. Informaţia cu caracter public ce vizează implementarea Strategiei va fi adusă la cunoştinţă societăţii civile.

Anexa nr.2

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru implementarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii

şi Securitate al Republicii Moldova pentru Anii  2014-2018