BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins
Decrete

Decret nr. 233 din 16.08.1996

cu privire la Programul măsurilor de protecţie socială a populaţiei puţin asigurate

Tipul documentului
Decrete
Data adoptării
16.08.1996

PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA

D E C R E T

cu privire la Programul măsurilor de protecţie socială

a populaţiei puţin asigurate

nr.233  din  16.08.96

 (în vigoare 05.09.1996) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.58 art.587 din 05.09.1996

* * *

În scopul asigurării drepturilor constituţionale ale categoriilor puţin asigurate ale populaţiei la ocrotirea sănătăţii, la muncă şi protecţia muncii, la asistenţă şi protecţie socială,

Preşedintele Republicii Moldova decretează:

va asigura realizarea în termenele stabilite a măsurilor preconizate în Program;

va stabili sursele financiare bugetare şi extrabugetare necesare pentru realizarea Programului;

va elabora şi va prezenta spre examinare Parlamentului proiectele de legi şi propunerile de modificare a legislaţiei în vigoare, necesare îndeplinirii măsurilor prevăzute în Program.

ANEXĂ

la Decretul Preşedintelui

Republicii Moldova

nr.233 din 16 august 1996

PROGRAMUL MĂSURILOR

de protecţie socială a populaţiei puţin asigurate

Protecţia socială este o parte componentă a securităţii sociale şi presupune ajutorarea acelor pături ale populaţiei, care nu pot să-şi asigure de sine stătător existenţa şi activitatea: familiile cu mulţi copii şi cele incomplete, copiii, invalizii, pensionarii.

Perioada de tranziţie la economia de piaţă în Republica Moldova se caracterizează prin manifestarea unor fenomene sociale cum ar fi: şomajul, falimentul economic, inflaţia, deficitul bugetar etc. Toate acestea afectează serios populaţia şi, în special, păturile socialmente vulnerabile: familiile cu mulţi copii şi incomplete, tineretul neangajat, copiii din familiile dificile, invalizii, pensionarii, bătrînii singuri ş.a.

Se află în creştere numărul şomerilor. Astfel, în anul 1993 statut de şomer aveau 14,1 mii persoane, în 1994 - 20,6 mii, în 1995 - 25,0 mii. Pe parcursul anului 1995 la oficiile forţei de muncă din republică s-au adresat pentru a fi angajate în cîmpul muncii 45,3 mii de persoane, inclusiv 24,8 mii femei sau 54,7 la sută. Au fost angajate însă doar 16,5 mii persoane, inclusiv 7,1 mii femei sau 28,6 la sută din numărul solicitanţilor.

Paralel cu şomajul evident, o amploare tot mai largă capătă şomajul latent. Multe întreprinderi nu funcţionează şi muncitorii sînt obligaţi să plece în concedii forţate pe termen lung, nefiind remuneraţi timp de mai multe luni. Conform datelor statistice, şomajul latent afectează în prezent 200-300 mii persoane.

Şomajul este un fenomen caracteristic pentru toate ţările lumii. Aceasta implică nu numai pierderea locului de muncă, dar şi micşorarea veniturilor. Spre deosebire de Occident, unde în afară de salarii, oamenii au venituri de la proprietate (profit, dividende, rentă ş.a.), în Moldova salariul rămîne a fi în 60 din 100 de cazuri sursa principală de existenţă a familiei. Deci şomajul în Moldova are nu numai consecinţe materiale şi morale negative, ci constituie, de fapt, o serioasă problemă socială - cea a supravieţuirii.

Conform datelor oficiale, salariul mediu pentru luna iunie 1996 al unui angajat din economia naţională a constituit doar 43,2 la sută din bugetul de consum, fiind de numai 186,9 lei.

Conform estimărilor statistice 70% din populaţia republicii în anul 1995 dispunea de un venit mediu lunar pentru o persoană sub nivelul salariului mediu.

În afară de aceasta, pierderea locului de muncă şi a salariului duce la agravarea situaţiei criminogene. Conform statisticii, fiecare a treia persoană condamnată pentru comiterea unei infracţiuni nu era angajată în cîmpul muncii sau în procesul de învăţămînt.

Problema situaţiei economice a pensionarilor în perioada de tranziţie este mai mult decît dramatică. În 1995 în Moldova erau 749 mii beneficiari de pensii. Pentru majoritatea absolută a acestei categorii de populaţie pensia şi indemnizaţia constituie unica sursă de existenţă. Ele s-au majorat în ultimii ani, dar rămîn a fi, totuşi, mult prea modeste: de la 50,0 lei pînă la 132,7 lei lunar, acoperind doar 11,6% - 30,7% din bugetul minim de consum (432,4 lei lunar pentru luna iunie 1996). Mai mult decît atît, pensiile şi indemnizaţiile sînt plătite beneficiarilor cu o întîrziere de 3 luni şi mai mult, ceea ce duce la agravarea situaţiei lor materiale şi aşa deplorabile.

Alocaţiile de stat pentru copii, ajutorul de şomaj, pensiile, indemnizaţiile etc. nu asigură un nivel de trai cît de cît decent. Din cauza insuficienţei mijloacelor financiare alocaţiile şi indemnizaţiile prevăzute deseori nu se plătesc sau se plătesc cu mari întîrzieri. Ajutor de şomaj primesc numai 30% din şomerii înregistraţi.

Avînd în vedere cele expuse mai sus este necesar de a realiza următoarele acţiuni: