(1) Prezenta lege stabileşte scopul, principiile şi cerinţele de bază ale înregistrării genetice judiciare, de asemenea condiţiile în care poate fi prelevat materialul biologic de la anumite persoane fizice sau din urmele biologice rămase la faţa locului în legătură cu comiterea de infracţiuni în vederea determinării profilului genetic (profilului ADN).

(2) Acţiunea prezentei legi nu se extinde asupra raporturilor juridice care apar în cadrul procedurii civile sau în cazurile de ordin personal, ce ţin de stabilirea profilului ADN al fiinţei umane, nici asupra raporturilor juridice care apar la preluarea informaţiei genetice judiciare în procesul de perfectare şi eliberare a actelor de identitate ce conţin date biometrice.

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:

analiză genetică judiciară – utilizarea unui set de determinări biochimice prin care informaţia deţinută în anumite fragmente necodate ale macromoleculei ADN este transformată într-un cod alfanumeric specific fiecărui individ;

date despre caz – informaţii despre infracţiunea săvîrşită, cum ar fi: date despre locul şi timpul comiterii faptei, informaţii despre victimă şi făptuitor (dacă sînt cunoscute), organele competente de examinare, precum şi alte date suplimentare aferente procesului penal;

date de referinţă ADN – profilul ADN şi numărul de referinţă;

domeniu ce implică riscuri pentru viaţă – domeniu caracterizat printr-un eventual pericol, mai mult sau mai puţin previzibil, determinat de natura unor activităţi/specialităţi şi/sau profesii (tehnico-explozivă, medico-legală, tehnico-criminalistică, legată de incendii, de zborurile cu aeronave etc.);

examinare în masă (screeningul ADN) – colectarea materialului biologic de la un cerc extins de persoane, care este limitat prin caracteristici individuale şi/sau comune unei fapte, a cărui examinare este necesară pentru stabilirea unei situaţii de fapt ori pentru identificarea persoanei/persoanelor sau a obiectelor;

informaţie genetică judiciară (denumită în continuare informaţie genetică) – date despre profilul ADN, date cu caracter personal, precum şi date despre caz;

înregistrare genetică judiciară (denumită în continuare înregistrare genetică) – proces de colectare, introducere şi administrare a materialului biologic şi a informaţiei genetice, desfăşurat de organele abilitate;

material biologic – orice substanţă biologică lichidă ori solidă (secreţii, celule, ţesuturi etc.) produsă de corpul uman, a cărei examinare este necesară pentru stabilirea unei situaţii de fapt sau pentru identificarea unor obiecte ori a unei persoane/unor persoane;

metode noninvazive – modalităţi de recoltare a materialului biologic de la persoane fizice, care nu aduc atingere intimităţii şi integrităţii corporale a persoanei;

număr de referinţă – număr format din combinaţia următoarelor elemente:

a) un cod care să permită identificarea şi extragerea datelor cu caracter personal şi a altor informaţii din Sistemul informaţional automatizat “Registrul de stat al datelor genetice”;

b) un cod care să indice originea naţională a profilului ADN;

c) un cod care să indice tipul profilului ADN;

partea necodificată a ADN-ului – zone de cromozomi care nu conţin nicio expresie genetică, şi anume care nu furnizează nicio informaţie referitoare la proprietăţile funcţionale ale unui organism;

profil ADN – cod format din litere sau din cifre, care reprezintă un set de caracteristici de identificare a părţii necodificate a unui eşantion analizat de ADN uman, precum şi structura moleculară specifică din diverse segmente de ADN (loci);

profil ADN neidentificat – profil ADN obţinut din indiciile culese în timpul investigării unor infracţiuni şi care aparţine unei persoane neidentificate;

profil ADN de referinţă – profilul ADN al unei persoane identificate;

urme biologice – material biologic produs de corpul uman şi lăsat, voluntar sau involuntar, la locul comiterii unei infracţiuni;

laborator acreditat – laborator acreditat conform standardului internaţional ISO 17025, abilitat să analizeze materialul biologic prelevat de la persoanele, din urmele biologice şi cadavrele prevăzute la art.8.

Articolul 3. Scopul înregistrării genetice

Înregistrarea genetică are drept scop cercetarea, prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni prin care se lezează drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, în special dreptul la viaţă, la integritatea fizică şi psihică, de asemenea stabilirea identităţii cadavrelor neidentificate, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma unor situaţii excepţionale, a unor infracţiuni cu caracter terorist, precum şi prevenirea şi combaterea faptelor care prezintă pericol pentru securitatea naţională.

Articolul 4. Cadrul juridic al înregistrării genetice

(1) Organele abilitate care efectuează înregistrarea genetică emit, în limita competenţelor lor şi în conformitate cu prezenta lege, acte normative ce reglementează activitatea de organizare a înregistrării genetice, de aplicare a metodelor şi modului de colectare, evidenţă, păstrare, clasificare, sistematizare şi furnizare a informaţiei genetice.

(2) Dacă există neconcordanţe între reglementările prezentei legi şi cele ale tratatelor internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte, prioritate au reglementările internaţionale.

Articolul 5. Principiile înregistrării genetice

(1) Înregistrarea genetică se efectuează în baza principiilor legalităţii, umanismului şi confidenţialităţii, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, consfinţite prin Constituţia Republicii Moldova şi alte legi, precum şi prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Înregistrarea genetică nu trebuie să aibă ca efect periclitarea sănătăţii persoanei sau lezarea onoarei şi demnităţii acesteia.

(3) În cadrul înregistrării genetice este interzisă limitarea directă ori indirectă a drepturilor şi libertăţilor persoanei pe criterii de rasă, naţionalitate sau origine etnică, vîrstă, apartenenţă politică, limbă, religie, sex, opinie, origine socială, avere, studii, ocupaţie sau din orice alt motiv.

Articolul 6. Utilizarea informaţiei genetice

Informaţia genetică se utilizează pentru:

a) identificarea infractorilor;

b) stabilirea apartenenţei urmelor biologice sau a obiectelor care au legătură cauzală cu fapta;

c) excluderea persoanelor şi a victimelor care au avut un contact justificat sau accidental cu locul comiterii faptei;

d) excluderea persoanelor ce aparţin unui cerc de persoane cu caracteristici comune unei fapte, din care poate face parte şi infractorul;

e) stabilirea identităţii cadavrelor neidentificate, precum şi a persoanelor decedate – victime ale unor situaţii excepţionale sau ale unor infracţiuni cu caracter terorist;

f) identificarea persoanelor dispărute;

g) schimbul de informaţii cu alte state, conform tratatelor internaţionale ratificate de Republica Moldova, în scopul combaterii criminalităţii transfrontaliere, al identificării persoanelor dispărute şi a cadavrelor neidentificate. Tratatele trebuie să conţină garanţii privind protecţia drepturilor subiectului datelor cu caracter personal.

Articolul 7. Evidenţa informaţiei genetice

(1) Evidenţa informaţiei genetice acumulate în cadrul înregistrării genetice se ţine numai în Sistemul informaţional automatizat “Registrul de stat al datelor genetice” (în continuare – Registru), ale cărui concept şi regulament privind modul de ţinere se aprobă de către Guvern.

(2) Registrul este ţinut în conformitate cu Legea nr.71/2007 cu privire la registre şi cu prezenta lege.

(3) Posesorul Registrului este Ministerul Afacerilor Interne.

Capitolul II

EFECTUAREA ÎNREGISTRĂRII GENETICE

Articolul 8. Persoanele şi obiectele pasibile de înregistrarea genetică

Sînt pasibili/pasibile de înregistrarea genetică:

a) bănuiţii, învinuiţii şi inculpaţii;

b) persoanele condamnate definitiv pentru infracţiuni mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, în cazul în care nu a fost prelevat material biologic în cadrul procesului penal;

c) urmele biologice prelevate de la faţa locului;

d) cadavrele neidentificate;

e) persoanele decedate în urma unor situaţii excepţionale sau a unor infracţiuni cu caracter terorist;

f) persoanele supuse examinării în masă;

g) persoanele care activează în domenii ce implică riscuri pentru viaţă;

h) persoanele dispărute şi rudele acestora pînă la gradul II inclusiv;

i) persoanele care au avut contact, în mod justificat sau accidental, cu locul faptei în legătură cu comiterea infracţiunii sau cu materialul biologic;

j) victimele infracţiunii.

Articolul 9. Prelevarea materialului biologic

(1) Prelevarea materialului biologic în legătură cu cercetarea infracţiunii prin metode noninvazive, precum şi pentru înregistrarea genetică, se realizează de către personalul calificat al subdiviziunilor Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, instruit în acest sens.

(2) Prelevarea materialului biologic de la cadavre, a celui recoltat cu ocazia efectuării autopsiei, precum şi prelevarea probelor prin metode invazive se realizează de către personalul calificat al unităţilor medico-legale ale Centrului de Medicină Legală de pe lîngă Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

(3) Comiterea de infracţiuni mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave serveşte drept temei pentru prelevarea materialului biologic în vederea introducerii pofilelor ADN în Registru.

(4) Prelevarea şi analiza materialului biologic de la persoanele prevăzute la art.8 lit.f), g), i) şi j) se efectuează pentru excluderea acestora, iar de la persoanele prevăzute la art.8 lit.d) şi e) – în scopul identificării acestora.

(5) Prelevarea şi analiza materialului biologic de la persoanele prevăzute la art.8 lit.g) sînt obligatorii şi se efectuează la solicitarea posesorului Registrului numai în scopul excluderii acestora.

(6) Prelevarea materialului biologic de la persoanele, din urmele biologice şi cadavrele prevăzute la art.8 lit.a), c)–e), h)–j) se efectuează la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, iar de la persoanele prevăzute la art.8 lit.f) – numai în baza unei încheieri a instanţei de judecată.

(7) Prelevarea şi analiza materialului biologic de la persoanele prevăzute la art.8 lit.a), f)–j) se efectuează în baza unui acord scris al acestora.

(8) În cazul în care persoanele prevăzute la art.8 lit.a) nu îşi exprimă acordul, organul de urmărire penală va acţiona în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

(9) În cazul prelevării materialului biologic de la un minor sau de la o persoană aflată în stare de iresponsabilitate, acordul acestora este exprimat în scris de către reprezentantul lor legal.

(10) În cazul în care reprezentantul legal al minorului sau al persoanei aflate în stare de iresponsabilitate nu îşi exprimă acordul în scris, organul de urmărire penală va solicita instanţei de judecată să dispună prelevarea sau, după caz, neprelevarea materialului biologic fără acordul reprezentantului legal.

(11) Prelevarea materialului biologic se face prin metode noninvazive, respectiv prin recoltarea celulelor epiteliale prin periaj al mucoasei bucale, iar în situaţiile în care nu se poate realiza această modalitate – prin recoltarea unor celule epiteliale din regiunea feţei/cefei.

(12) Prelevarea materialului biologic de la persoanele prevăzute la art.8 lit.b) se efectuează în baza unei hotărîri judecătoreşti de condamnare definitivă.

(13) Prelevarea materialului biologic de la persoanele prevăzute la art.8 lit.b) se realizează de către personalul calificat al instituţiilor penitenciare în colaborare cu subdiviziunile Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne sau, după caz, de către personalul unităţilor medico-legale ale Centrului de Medicină Legală de pe lîngă Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, instruit în acest sens, în competenţa cărora se află această activitate, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

(14) Materialul biologic legat cu cercetarea unei infracţiuni se prelevează în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

(15) Materialul biologic prelevat în condiţiile prezentei legi, precum şi datele cu caracter personal nu pot fi folosite în alte scopuri decît cele prevăzute de prezenta lege.

(16) Prelevarea materialului biologic de la persoanele, din urmele biologice şi cadavrele prevăzute la art.8, folosit pentru cercetarea comparativă, se efectuează utilizînd truse de recoltare.

(17) Prelevarea materialului biologic pentru cercetarea comparativă se efectuează în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Capitolul III

ADMINISTRAREA MATERIALULUI BIOLOGIC

ŞI A INFORMAŢIEI GENETICE

Articolul 10. Cerinţele de bază pentru administrarea materialului biologic şi a informaţiei genetice

(1) Condiţiile de colectare, de păstrare, de transmitere şi de distrugere a materialului biologic, cele de sistematizare şi utilizare a informaţiei genetice în cadrul înregistrării genetice trebuie să excludă posibilitatea pierderii, distrugerii, denaturării, transmiterii neautorizate a acestora şi a accesului la acestea.

(2) Organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, pe baza materialului biologic avut la dispoziţie, dispune efectuarea analizei genetice judiciare într-un laborator de analiză genetică judiciară acreditat.

(3) După efectuarea analizei genetice judiciare, laboratorul acreditat transmite registratorului Registrului profilul ADN de referinţă şi datele cu caracter personal ale persoanei de la care a fost prelevat materialul biologic, după caz profilul ADN neidentificat, în vederea înregistrării genetice.

(4) Înregistrarea în Registru se face prin utilizarea datelor de referinţă ADN.

(5) Păstrarea profilelor ADN, a datelor cu caracter personal şi a celor despre caz se realizează prin stocarea acestora în Registru.

(6) Datele cu caracter personal sînt şterse din Registru odată cu profilele ADN.

(7) Materialul biologic rămas în urma analizelor genetice judiciare de la persoanele, din urmele biologice şi cadavrele prevăzute la art.8 este păstrat în locuri special amenajate şi este distrus după radierea pofilelor ADN din Registru.

(8) În vederea distrugerii materialului biologic, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, printr-un act procedural, va comunica laboratorului acreditat îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege pentru distrugere.

(9) Organele abilitate care efectuează prelevarea materialului biologic asigură ambalarea, păstrarea şi transportul acestuia.

(10) Personalul care asigură înregistrarea genetică şi/sau are acces la materialul biologic şi la informaţia genetică în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu are obligaţia să respecte regulile de confidenţialitate în conformitate cu legislaţia.

(11) Prelucrarea datelor cu caracter personal se face cu consimţămîntul subiectului datelor respective, cu excepţiile prevăzute de Legea nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

(12) Încălcarea regulilor de prelevare, păstrare, transport, evidenţă şi distrugere a materialului biologic sau a regulilor de prelucrare a informaţiei genetice atrage după sine răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală în conformitate cu legislaţia.

(13) La momentul prelevării materialului biologic de la persoanele prevăzute la art.8 lit.a), b), f)–j), organele abilitate care efectuează prelevarea le informează pe persoanele respective despre drepturile de care dispun în calitate de subiecţi ai datelor cu caracter personal.

Articolul 11. Radierea automată a informaţiei genetice

(1) Radierea automată din Registru a informaţiei genetice referitoare la persoanele prevăzute la art.8 lit.a) se face peste 1 an din momentul în care în privinţa acestor persoane s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau aceste persoane au fost achitate printr-o hotărîre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă. Informaţia menţionată nu va fi radiată dacă persoanele figurează într-un alt proces penal în curs de derulare, pornit pentru săvîrşirea unei infracţiuni mai puţin grave, grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, în care este necesară procesarea ulterioară a informaţiei genetice.

(2) Radierea automată din Registru a informaţiei genetice referitoare la persoanele prevăzute la art.8 lit.b) se face după împlinirea de către aceste persoane a vîrstei de 80 de ani, iar în cazul decesului acestor persoane – după 5 ani de la deces.

(3) Radierea automată din Registru a informaţiei genetice referitoare la urmele biologice prelevate de la faţa locului, prevăzute la art.8 lit.c), se face peste 25 de ani din momentul înregistrării genetice dacă nu există un act procedural emis de către procuror sau instanţa de judecată care prevede radierea acesteia.

(4) Radierea automată din Registru a informaţiei genetice referitoare la cadavrele neidentificate prevăzute la art.8 lit.d) şi persoanele prevăzute la art.8 lit.e) şi h) se face dacă procesarea informaţiei şi-a atins scopul ori s-au împlinit 80 de ani din momentul înregistrării genetice.

(5) Radierea automată din Registru a informaţiei genetice referitoare la persoanele prevăzute la art.8 lit.f) se face în cazul în care procesarea informaţiei şi-a atins scopul ori s-au împlinit 25 de ani de la înregistrarea genetică.

(6) Radierea automată din Registru a informaţiei genetice referitoare la persoanele prevăzute la art.8 lit.g) se face în cazul în care procesarea informaţiei şi-a atins scopul ori raporturile de muncă ale persoanelor respective au încetat.

(7) Radierea automată din Registru a informaţiei genetice referitoare la persoanele prevăzute la art.8 lit.i) şi j) se face în cazul în care procesarea informaţiei şi-a atins scopul ori s-au împlinit 25 de ani de la înregistrarea genetică.

Articolul 12. Radierea informaţiei genetice la solicitarea persoanei

(1) Informaţia genetică stocată în Registru referitoare la persoanele prevăzute la art.8 lit.a) se radiază imediat, la solicitarea acestora, în cazul în care persoanele respective nu au fost condamnate în cadrul unui proces penal. O astfel de solicitare va fi refuzată în cazul în care persoanele menţionate figurează într-un alt proces penal în curs de derulare, în care este necesară procesarea ulterioară a informaţiei genetice.

(2) Informaţia genetică stocată în Registru referitoare la persoanele prevăzute la art.8 lit.b) se radiază imediat, la solicitarea acestora, după stingerea antecedentelor penale ale persoanelor respective.

(3) Informaţia genetică stocată în Registru referitoare la persoanele prevăzute la art.8 lit.f)–j) se radiază imediat după depunerea solicitărilor de radiere de către persoanele respective.

Articolul 13. Examinarea solicitărilor de radiere a informaţiei genetice din Registru

(1) Cererile de radiere a informaţiei genetice din Registru vor fi prezentate la Ministerul Afacerilor Interne, care va efectua procedura de radiere.

(2) Informaţia genetică din Registru referitoare la persoanele prevăzute la art.8 lit.a) şi b) se radiază în baza unei încheieri a instanţei de judecată şi/sau printr-o ordonanţă a procurorului.

(3) Solicitantul cererii de radiere este anunţat în scris despre radierea efectuată.

(4) În cazul radierii informaţiei genetice este nimicit şi materialul biologic corespunzător.

Articolul 14. Furnizarea informaţiei genetice din Registru

(1) Furnizarea informaţiei genetice din Registru se efectuează cu respectarea prevederilor Legii nr.982/2000privind accesul la informaţie, Legii nr.71/2007 cu privire la registre, Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal şi ale prezentei legi.

(2) Dreptul de utilizare a informaţiei genetice îl au instanţele de judecată în cauze penale, organele de urmărire penală, organele ce efectuează activitatea specială de investigaţii în cazul cercetării infracţiunilor mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi Serviciul de Informaţii şi Securitate în scopul îndeplinirii atribuţiilor sale legale privind asigurarea securităţii naţionale.

(3) Beneficiari ai informaţiei genetice pot fi şi organele de urmărire penală ale altor state, precum şi organizaţiile internaţionale de securitate, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Capitolul IV

CONTROLUL EXECUTĂRII PREZENTEI LEGI ŞI FINANŢAREA ÎNREGISTRĂRII GENETICE

Articolul 15. Controlul legalităţii

(1) Controlul privind corectitudinea prelevării, ambalării, păstrării, transportului, evidenţei şi distrugerii materialului biologic şi a prelucrării informaţiei genetice este exercitat de către conducătorii autorităţilor prevăzute la art.9 sau de persoanele desemnate de către aceştia.

(2) Controlul asupra înregistrării genetice este exercitat de către posesorul Registrului.

(3) Controlul legalităţii operaţiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul înregistrării genetice se efectuează de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal.

Articolul 16. Contestarea

Hotărîrile şi alte acţiuni ale autorităţii şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere care asigură şi efectuează înregistrarea genetică pot fi contestate în condiţiile legislaţiei.

Articolul 17. Finanţarea

Măsurile necesare pentru efectuarea înregistrării genetice se finanţează din bugetul de stat.

Capitolul V

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 18.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2019.

(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse înregistrării genetice obligatorii şi persoanele deja condamnate la pedeapsa închisorii pentru infracţiuni mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, nefiind necesară emiterea unei alte hotărîri a instanţei de judecată.

Articolul 19.

În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, Guvernul:

a) va prezenta propuneri privind ajustarea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;

b) va pune în concordanţă actele sale normative cu prezenta lege;

c) va elabora cadrul normativ privind prelevarea/recoltarea, transportul, păstrarea, evidenţa şi distrugerea materialului biologic, de asemenea privind stocarea, prelucrarea, utilizarea şi radierea informaţiei genetice.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Andrian CANDU
Nr.235. Chişinău, 17 noiembrie 2017.