– Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004;

– Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 336/1 din 23 decembrie 2015;

precum şi transpune parţial:

– Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (text cu relevanţă pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 154/1 din 16 iunie 2017.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Domeniul reglementării şi cadrul juridic

(1) Prezenta lege se aplică mărcilor individuale, colective şi de certificare care fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în Republica Moldova ori al unei înregistrări internaţionale ce produce efecte în Republica Moldova.

(2) Raporturile juridice ce apar în procesul înregistrării, protecţiei juridice şi utilizării mărcilor sunt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege şi de alte acte normative.

(3) În cazul în care tratatele internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decât cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatelor internaţionale.

(4) Condiţiile de perfectare, de depunere şi de examinare a cererii de înregistrare a mărcii, de introducere a modificărilor, de rectificare a erorilor, de divizare, de fuziune, de opoziţie se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a mărcilor, aprobat de Guvern (în continuare – Regulament).

Articolul 2. Tratamentul naţional

Persoanele fizice şi juridice străine beneficiază de drepturile acordate prin prezenta lege la fel ca şi persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

agent sau reprezentant al titularului mărcii – persoană fizică sau juridică care se află cu titularul mărcii în orice tip de relaţii întemeiate pe un acord de cooperare comercială, scris sau verbal, de natură să creeze o relaţie care să impună acestuia, în mod expres sau implicit, o obligaţie generală de încredere şi de loialitate în raport cu interesele titularului;

Aranjamentul de la Madrid – Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, din 14 aprilie 1891;

cerere internaţională – cerere de înregistrare internaţională a mărcii, depusă conform Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989;

Clasificarea Nisa – sistem de clasificare stabilit de Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în scopul înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957;

Convenţia de la Paris – Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, din 20 martie 1883;

înregistrare internaţională – înregistrare a unei mărci conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989;

marcă colectivă – marcă desemnată astfel la data depunerii cererii de înregistrare şi în măsură să facă distincţia dintre produsele sau serviciile membrilor unei asociaţii (un grup de persoane) care deţine drepturile asupra mărcii şi produsele sau serviciile altor persoane;

mandatar autorizat – persoană fizică atestată şi înregistrată în modul stabilit, care reprezintă interesele persoanelor fizice şi juridice naţionale sau străine şi acordă acestora asistenţa necesară în domeniul protecţiei obiectelor de proprietate intelectuală;

marcă notorie – marcă larg cunoscută în Republica Moldova la data depunerii cererii de înregistrare de marcă sau la data priorităţii revendicate în cerere, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora li se aplică marca, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii notorii în Republica Moldova pentru a fi opusă;

marcă de certificare – marcă desemnată astfel la data depunerii cererii de înregistrare şi în măsură să facă distincţia dintre produsele sau serviciile pentru care materialul, modul de fabricare a produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea sau alte caracteristici sunt certificate de către titularul mărcii şi produsele şi serviciile care nu beneficiază de o astfel de certificare;

Protocolul referitor la Aranjament – Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989;

Registrul naţional al mărcilor – totalitatea informaţiilor documentate ţinute de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în sisteme informaţionale automatizate, cu privire la mărcile înregistrate sau solicitate pentru înregistrare în Republica Moldova prin procedura naţională;

Registrul internaţional – totalitatea informaţiilor documentate ţinute de Biroul Internaţional, cu privire la înregistrările internaţionale a căror înscriere este prevăzută de Protocolul referitor la Aranjament sau de Regulamentul de executare a Protocolului;

Regulamentul de executare a Protocolului – Regulamentul de executare a Protocolului referitor la Aranjament;

solicitant – persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice şi/sau juridice, inclusiv entităţi de drept public, în numele cărora este depusă o cerere de înregistrare a mărcii;

titular – persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice şi/sau juridice, inclusiv entităţi de drept public, în numele cărora marca este protejată.

Articolul 4. Protecţia juridică

Drepturile asupra mărcii sunt dobândite şi protejate pe teritoriul Republicii Moldova prin:

a) înregistrare în condiţiile prezentei legi;

b) înregistrare internaţională conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, care îşi extinde efectele în Republica Moldova.

Articolul 5. Atribuţiile Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

(1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare – AGEPI) este oficiul naţional în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale şi unica autoritate responsabilă pe teritoriul Republicii Moldova pentru înregistrarea mărcilor în condiţiile prezentei legi.

(2) AGEPI:

a) elaborează şi promovează proiecte de acte normative în domeniul mărcilor, instrucţiuni şi alte materiale necesare aplicării prezentei legi;

b) recepţionează şi examinează cererile de înregistrare a mărcilor, înregistrează şi eliberează, în numele statului, certificate de înregistrare a mărcilor, publică date oficiale în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (în continuare – BOPI);

c) asigură realizarea şi mentenanţa bazei de date informative în domeniu;

d) ţine Registrul naţional al mărcilor în conformitate cu legislaţia privind registrele;

e) înregistrează contractele de cesiune, de licenţă, de gaj şi de franchising privind drepturile asupra mărcilor;

f) reprezintă Republica Moldova în Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte organizaţii internaţionale şi regionale pentru protecţia proprietăţii intelectuale, întreţine cu ele relaţii de cooperare în domeniu;

g) instituie Comisia de contestaţii şi Comisia de decădere din drepturi şi de declarare a nulităţii mărcii.

(3) AGEPI îndeplineşte atribuţiile oficiului de origine pentru cererile de înregistrare internaţională a mărcilor având ca ţară de origine Republica Moldova, depuse de către solicitanţii naţionali sau străini, în conformitate cu prevederile Protocolului referitor la Aranjament.

(4) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, AGEPI solicită şi prelucrează date cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

Articolul 6. Reprezentarea în faţa AGEPI

(1) Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul, sau o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova acţionează în faţa AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant împuternicit în acest scop.

(2) Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul, nici o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova sunt reprezentate în faţa AGEPI de un mandatar autorizat în proprietatea intelectuală, care acţionează, în baza unei împuterniciri, în orice procedură stabilită de prezenta lege, cu excepţia celei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii.

(3) În cazul în care o persoană juridică menţionată la alin.(2) este afiliată cu o persoană juridică menţionată la alin.(1), prima poate acţiona în faţa AGEPI prin intermediul persoanei afiliate sau al reprezentantului acesteia, care acţionează în baza unei împuterniciri.

(4) În cazul în care există mai mulţi solicitanţi sau mai mulţi terţi care acţionează în comun, este numit un reprezentant comun.

(5) Mandatarii autorizaţi în proprietatea intelectuală activează în conformitate cu regulamentul privind activitatea acestora, aprobat de Guvern.

Capitolul II

DREPTUL MATERIAL PRIVIND MĂRCILE

Secţiunea 1

Mărcile. Motive de refuz la înregistrarea mărcii

Articolul 7. Semne care pot să constituie o marcă

Pot constitui mărci toate semnele, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, culorile, forma produsului sau a ambalajului produsului, sunetele, cu condiţia ca astfel de semne să fie capabile:

a) să distingă produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice; şi

b) să fie reprezentate într-un registru într-un mod care să permită autorităţilor competente şi publicului să stabilească cu claritate şi precizie obiectul protecţiei conferite titularului lor.

Articolul 8. Motive absolute de refuz

(1) Sunt refuzate la înregistrare:

a) semnele care nu pot constitui o marcă conform prevederilor art.7 din prezenta lege;

b) mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv;

c) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii ce pot servi, în comerţ, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică, data fabricării produsului sau a prestării serviciului, alte caracteristici ale acestora;

d) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante;

e) semnele constituite exclusiv din forma sau din altă caracteristică impusă chiar de natura produsului, din forma sau din altă caracteristică a produsului care este necesară obţinerii unui rezultat tehnic sau care dă valoare substanţială produsului;

f) mărcile care prejudiciază imaginea şi/sau interesele statului ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri, în special apelurile antiumane, cuvintele, reproducerile şi semnele indecente, precum şi cele de natură să lezeze demnitatea persoanelor, a minorităţilor, a etniilor, a naţiunilor, sentimentele lor religioase, naţionale, profesionale;

g) mărci care sunt de natură să înşele publicul în ceea ce priveşte natura, calitatea sau provenienţa geografică a produsului sau a serviciului;

h) mărcile care, în lipsa autorizaţiei autorităţilor competente, trebuie refuzate în temeiul art.6 ter din Convenţia de la Paris;

i) mărcile care sunt excluse de la înregistrare potrivit prevederilor legislaţiei naţionale sau ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, care prevăd protecţia denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice;

j) mărcile care sunt excluse de la înregistrare potrivit prevederilor legislaţiei naţionale sau ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, care prevăd protecţia menţiunilor tradiţionale pentru vinuri;

k) mărcile care sunt excluse de la înregistrare potrivit prevederilor legislaţiei naţionale sau ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, care prevăd protecţia specialităţilor tradiţionale garantate;

l) mărcile care constau din sau reproduc în elementele lor esenţiale o denumire anterioară a unui soi de plantă, înregistrată în conformitate cu legislaţia naţională ori cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, care conferă protecţie drepturilor de proprietate asupra unui soi de plantă şi care se referă la soiuri de plante din aceeaşi specie sau din specii înrudite îndeaproape;

m) mărcile în măsura în care utilizarea acestora contravine actelor normative naţionale, altele decât cele din domeniul mărcilor;

n) mărcile care conţin semne de înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios;

o) mărcile care conţin, fără autorizaţia autorităţilor competente, insigne, embleme şi ecusoane, altele decât cele protejate conform art.6 ter din Convenţia de la Paris şi care prezintă un interes public;

p) mărcile în privinţa cărora cererea de înregistrare a fost făcută cu rea-credinţă.

(2) Dispoziţiile alin.(1) lit.b)–d) nu se aplică dacă solicitantul prezintă suficiente dovezi că, până la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii, ca urmare a utilizării acesteia, marca a dobândit un caracter distinctiv în raport cu produsele sau serviciile revendicate.

(3) Dispoziţiile alin.(2) se aplică şi în cazul în care caracterul distinctiv a fost dobândit după data depunerii cererii de înregistrare, dar înainte de data înregistrării mărcii.

(4) Indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate pe teritoriul Republicii Moldova pot fi incluse în marcă în cazul în care solicitantul deţine dreptul de utilizare a indicaţiei geografice sau a denumirii de origine protejate. Indicaţiile geografice ale altor state pot fi incluse în marcă în cazul în care această utilizare nu contravine prevederilor prezentei legi şi există înregistrarea în ţara de origine. Indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate incluse în marcă constituie elemente neprotejate ale mărcii.

Articolul 9. Motive relative de refuz

(1) La opoziţia titularului unei mărci anterioare se refuză înregistrarea mărcii solicitate atunci când:

a) aceasta este identică cu o marcă anterioară, iar produsele sau serviciile pentru care marca este solicitată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată;

b) aceasta este identică ori similară cu o marcă anterioară şi, din motive de identitate sau similitudine a produselor sau a serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, există, în percepţia publicului, un risc de confuzie, care include riscul de asociere cu marca anterioară.

(2) În sensul alin.(1), prin mărci anterioare se înţelege:

a) mărcile a căror dată de depozit este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii, ţinând cont, după caz, de dreptul de prioritate invocat pentru aceste mărci, şi care aparţin următoarelor categorii:

– mărci înregistrate în Republica Moldova;

– mărci care au făcut obiectul unei înregistrări internaţionale, care îşi extinde efectele în Republica Moldova;

b) cererile de înregistrare a mărcilor prevăzute la lit.a), sub rezerva înregistrării lor;

c) mărcile care, la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, la data priorităţii invocate în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii, sunt notorii în Republica Moldova în sensul art.6 bis din Convenţia de la Paris.

(3) La opoziţia titularului mărcii, o marcă nu poate fi înregistrată şi dacă:

a) este identică sau similară în raport cu o marcă anterioară, indiferent dacă produsele sau serviciile pentru care aceasta este solicitată sunt identice, similare sau diferite de cele pentru care marca anterioară este înregistrată, atunci când marca anterioară se bucură de renume în Republica Moldova şi dacă utilizarea mărcii ulterioare ar duce fără motiv întemeiat la obţinerea unor avantaje necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare ori ar aduce atingere acestuia;

b) un agent sau un reprezentant al titularului mărcii solicită înregistrarea în nume propriu, fără autorizaţia titularului, cu excepţia cazului în care respectivul agent sau reprezentant îşi justifică demersul.

(4) La opoziţia oricărei persoane autorizate să exercite drepturi în conformitate cu legislaţia din domeniul indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine, o marcă nu poate fi înregistrată în cazul în care:

a) o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice a fost deja depusă, în conformitate cu legislaţia din domeniul indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau de data priorităţii invocate în sprijinul cererii, sub rezerva înregistrării sale ulterioare;

b) denumirea de origine sau indicaţia geografică respectivă conferă persoanei autorizate, în conformitate cu legislaţia din domeniul indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine, dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare în Republica Moldova.

(5) În cadrul opoziţiei, o marcă este refuzată la înregistrare în cazul în care:

a) drepturile la un semn utilizat în cadrul unei activităţi comerciale au fost dobândite înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii ulterioare sau, dacă este cazul, înainte de data priorităţii invocate în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii ulterioare şi dacă acest semn conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare;

b) utilizarea mărcii poate fi interzisă în temeiul unui drept anterior, altul decât cele prevăzute la alin.(2) şi la lit.a) din prezentul alineat, în special al unui drept la nume, unui drept la imagine, unui drept de autor, unui drept de proprietate industrială;

c) marca poate fi confundată cu o marcă anterioară protejată în străinătate, cu condiţia ca, la data depunerii cererii, solicitantul să fi acţionat cu rea-credinţă.

(6) O marcă nu este refuzată la înregistrare atunci când titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior îşi exprimă consimţământul expres pentru înregistrarea mărcii ulterioare.

Articolul 10. Motive de refuz al înregistrării mărcii numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor

(1) Natura produselor şi a serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii nu constituie în niciun caz un obstacol la înregistrarea acesteia.

(2) Atunci când există motive pentru refuzul înregistrării mărcii numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care această marcă a fost solicitată, refuzul înregistrării acoperă numai produsele sau serviciile în cauză.

Secţiunea a 2-a

Efectele înregistrării mărcii

Articolul 11. Drepturi conferite de înregistrarea mărcii

(1) Înregistrarea unei mărci conferă titularului său drepturi exclusive asupra acesteia.

(2) Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data de depozit a cererii sau de data de prioritate a mărcii înregistrate, titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în cadrul activităţii lor comerciale, fără consimţământul său:

a) un semn identic cu marca, utilizat pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată;

b) un semn identic sau similar cu marca, utilizat pentru produsele sau serviciile care sunt identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată, în cazul în care există un risc de confuzie în percepţia publicului; riscul de confuzie include riscul de asociere între semn şi marcă;

c) un semn identic sau similar cu marca, indiferent dacă este utilizat sau nu pentru produse sau servicii identice, similare sau diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în Republica Moldova şi, prin utilizarea semnului, fără motiv justificat, se obţin avantaje necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii ori se aduce atingere acestuia.

(3) În aplicarea alin.(2), titularul mărcii poate interzice, în special, următoarele acţiuni ale terţilor:

a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestora;

b) oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;

c) importul sau exportul produselor sub acest semn;

d) utilizarea semnului ca denumire comercială sau ca denumire a persoanei juridice ori ca parte a acestora;

e) utilizarea semnului în documentele de afaceri sau în publicitate;

f) utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-un mod care contravine Legii nr.62/2022 cu privire la publicitate;

g) utilizarea semnului în calitate de nume de domen.

(4) În cazul în care există riscul ca ambalajul, etichetele, elementele sau dispozitivele de securitate ori de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se aplică marca să poată fi utilizate pentru produse sau servicii într-o manieră care ar constitui o încălcare a drepturilor titularului unei mărci, conform alin.(2) şi (3), titularul mărcii respective are dreptul de a interzice, atunci când acestea sunt efectuate în cadrul activităţii lor comerciale, următoarele acţiuni:

a) aplicarea unui semn identic sau similar cu marca pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate ori de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca;

b) oferirea, plasarea pe piaţă sau deţinerea în aceste scopuri, precum şi importul sau exportul ambalajelor, al etichetelor, al elementelor sau al dispozitivelor de securitate ori de autenticitate sau al oricăror alte suporturi pe care se aplică marca.

Articolul 12. Data de la care drepturile devin opozabile terţilor

(1) Drepturile conferite de o marcă devin opozabile terţilor de la data publicării înregistrării mărcii.

(2) Poate fi solicitată o despăgubire rezonabilă cu privire la acţiuni efectuate după data publicării cererii de înregistrare a mărcii conform art.50, în cazurile în care, după publicarea înregistrării mărcii, acţiunile respective ar fi interzise în temeiul acestei publicări.

(3) Instanţa judecătorească sesizată să se ocupe de cazul respectiv nu se poate pronunţa asupra fondului cauzei până la publicarea înregistrării mărcii.

Articolul 13. Reproducerea mărcilor în dicţionare

În cazul în care reproducerea unei mărci într-un dicţionar, o enciclopedie sau o lucrare de referinţă similară pe suport de hârtie sau în format electronic creează impresia că această marcă constituie denumirea generică a produselor sau a serviciilor pentru care ea este înregistrată, editorul publicaţiei respective se asigură, la cererea titularului mărcii, că reproducerea mărcii este însoţită, fără întârziere, iar în cazul lucrărilor pe suport de hârtie, cel târziu în ediţia următoare a lucrării, de menţiunea că aceasta este o marcă înregistrată.

Articolul 14. Interzicerea utilizării mărcii înregistrate pe numele agentului sau al reprezentantului

(1) În cazul în care o marcă este înregistrată pe numele agentului sau al reprezentantului titularului mărcii respective fără consimţământul titularului, acesta din urmă este în drept să facă cel puţin una dintre următoarele acţiuni:

a) să se opună utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său;

b) să solicite cesiunea mărcii în favoarea sa.

(2) Alin.(1) nu se aplică în cazul în care agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunea.

Articolul 15. Limitarea dreptului exclusiv

(1) O marcă înregistrată nu conferă titularului său dreptul să interzică unui terţ utilizarea, în cadrul activităţii comerciale:

a) a numelui sau a adresei terţului, în cazul în care terţul este o persoană fizică;

b) a semnelor sau a indicaţiilor care nu sunt distinctive sau care sunt referitoare la specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică, data fabricării produsului sau a prestării serviciului ori alte caracteristici ale produselor sau ale serviciilor;

c) a mărcii cu scopul de a identifica sau de a face trimitere la produse sau servicii ca aparţinând titularului respectivei mărci, când este necesar de a indica destinaţia unui produs sau serviciu, în special când este vorba despre un accesoriu sau o piesă de schimb.

(2) Alin.(1) se aplică numai în cazul în care utilizarea de către un terţ a acestor elemente se face în conformitate cu practicile loiale în activitatea industrială sau comercială.

Articolul 16. Epuizarea drepturilor conferite de o marcă

(1) Titularul unei mărci înregistrate nu poate cere interzicerea utilizării de către alte persoane a acestei mărci pe produse care au fost plasate pe piaţa Republicii Moldova de el însuşi ori cu consimţământul său.

(2) Alin.(1) nu se aplică atunci când există motive justificate pentru ca titularul să se opună comercializării ulterioare a produselor, în special când starea acestora se modifică sau se deteriorează după plasarea lor pe piaţă.

Articolul 17. Cerinţe faţă de utilizarea mărcii

(1) Dacă, în termen de 5 ani de la data înregistrării, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă utilizarea mărcii a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani, titularul mărcii poate fi decăzut din drepturile asupra mărcii în condiţiile prezentei legi, cu excepţia cazurilor când există motive întemeiate pentru neutilizare.

(2) În sensul alin.(1), este considerată, de asemenea, utilizare:

a) utilizarea mărcii sub o formă ce diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată, indiferent dacă marca în forma utilizată este sau nu înregistrată pe numele titularului;

b) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalajul acestora în Republica Moldova exclusiv în scopul exportului.

(3) Utilizarea mărcii de către alte persoane cu consimţământul titularului se consideră ca utilizare efectuată de către titular.

Articolul 18. Neutilizarea ca mijloc de apărare în cazul unei acţiuni de încălcare a drepturilor

Titularul unei mărci este îndreptăţit să interzică utilizarea unui semn numai în măsura în care nu riscă să fie decăzut din drepturile sale în temeiul art.28 la momentul introducerii acţiunii de încălcare a drepturilor. Titularul mărcii anterioare prezintă dovada că, în perioada de 5 ani care precedă data introducerii acţiunii, marca a fost utilizată în mod efectiv, astfel cum se prevede la art.17, pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată sau dovada că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia ca, la data introducerii acţiunii, procedura de înregistrare a mărcii să fi fost încheiată de cel puţin 5 ani. În caz contrar, acţiunea se respinge.

Articolul 19. Dreptul dobândit de titularul unei mărci înregistrate ulterior ca mijloc de apărare în cazul unei acţiuni de încălcare a drepturilor

(1) În cadrul acţiunilor de încălcare a drepturilor, titularul unei mărci nu este îndreptăţit să interzică utilizarea unei mărci înregistrate ulterior în cazul în care această marcă ulterioară nu ar fi fost declarată nulă în temeiul art.31 alin.(1), art.34 alin.(5) sau art.35 alin.(4).

(2) În cazul în care titularul unei mărci nu este îndreptăţit să interzică, în temeiul alin.(1), utilizarea unei mărci înregistrate ulterior, titularul respectivei mărci ulterioare nu este îndreptăţit să interzică utilizarea mărcii anterioare în cadrul acţiunilor de încălcare a drepturilor, chiar dacă acest drept anterior nu mai poate fi invocat împotriva mărcii ulterioare.

Secţiunea a 3-a

Durata înregistrării mărcii. Reînnoirea, modificarea,

divizarea şi fuziunea înregistrării mărcii

Articolul 20. Durata înregistrării mărcii

(1) Durata înregistrării mărcii este de 10 ani, începând cu data de depozit.

(2) Înregistrarea mărcii poate fi reînnoită, în conformitate cu art.21, pentru perioade consecutive de 10 ani.

Articolul 21. Reînnoirea înregistrării mărcii

(1) Înregistrarea mărcii se reînnoieşte la cererea titularului mărcii sau a oricărei alte persoane împuternicite în mod expres de către acesta, cu condiţia achitării taxei în cuantumul şi termenele stabilite. Dovada achitării taxei de reînnoire în cuantumul şi termenele stabilite se consideră ca fiind o cerere de reînnoire, cu condiţia să conţină toate datele de identificare necesare pentru a stabili scopul plăţii.

(2) Taxa de reînnoire a înregistrării mărcii constă din:

a) taxa de bază;

b) taxa pe clasă, pentru fiecare clasă depăşind 1.

(3) Cererea de reînnoire a înregistrării mărcii poate să se refere la una sau mai multe mărci, cu condiţia ca titularul să fie acelaşi în toate cazurile şi taxa să fie plătită pentru fiecare marcă.

(4) AGEPI, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate a înregistrării mărcii, informează titularul mărcii, precum şi pe orice titular al unui drept înregistrat referitor la marcă, inclusiv licenţiatul, asupra faptului că se apropie data de expirare a termenului de valabilitate a înregistrării. Absenţa informării nu afectează expirarea termenului de valabilitate a înregistrării mărcii.

(5) Reînnoirea poate fi solicitată în ultimele 6 luni de valabilitate a înregistrării mărcii. Înregistrarea mărcii este reînnoită şi pe parcursul a 6 luni de la expirarea duratei de protecţie, sub rezerva achitării unei taxe suplimentare.

(6) Înregistrarea mărcii se reînnoieşte numai pentru acele produse sau servicii pentru care a fost solicitată reînnoirea.

(7) Reînnoirea înregistrării mărcii produce efecte începând cu ziua imediat următoare datei la care a expirat termenul premergător de 10 ani. Datele privind reînnoirea înregistrării mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi se publică în BOPI.

(8) Neachitarea taxei pentru reînnoirea înregistrării mărcii atrage radierea mărcii din Registrul naţional al mărcilor. Radierea produce efecte din ziua următoare datei la care expiră înregistrarea respectivă. În cazul în care taxele de reînnoire a înregistrării mărcii au fost plătite, dar înregistrarea nu este reînnoită, taxele se restituie plătitorului.

Articolul 22. Modificarea mărcii

(1) Se interzice modificarea mărcii sau a elementelor ei pe durata protecţiei mărcii, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2).

(2) Pe durata protecţiei mărcii, titularul poate solicita, cu plata taxei stabilite, orice modificare care nu aduce atingere în mod substanţial identităţii mărcii aşa cum a fost înregistrată, în special să nu afecteze caracterul distinctiv şi imaginea de ansamblu a mărcii.

(3) Solicitarea de introducere a modificărilor se efectuează prin depunerea unei cereri, utilizând un formular-tip aprobat de AGEPI. Cererea poate să se refere la introducerea unei singure modificări privind acelaşi element cu referire la una sau mai multe mărci înregistrate la AGEPI ale aceluiaşi titular. Taxa stabilită se achită pentru fiecare înregistrare care trebuie modificată.

(4) Cererea de introducere a modificărilor se consideră depusă după achitarea taxei. Cererea depusă în termen de o lună de la data de depozit a cererii de înregistrare nu este supusă taxei de introducere a modificărilor.

(5) Examinarea cererii de introducere a modificărilor şi a documentelor anexate se efectuează în termen de două luni de la data depunerii cererii la AGEPI cu respectarea condiţiilor alin.(3) şi (4). În funcţie de rezultatele examinării, AGEPI adoptă decizia de acceptare sau de respingere a modificărilor.

(6) Modificările acceptate de AGEPI se înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi se publică în BOPI. Orice persoană care consideră că modificările operate îi afectează drepturile poate contesta aceste modificări în termen de 3 luni de la publicare.

(7) În cazul în care condiţiile pentru introducerea modificărilor nu sunt îndeplinite, AGEPI, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii, notifică solicitantul cu privire la iregularităţile constatate şi îi acordă un termen de două luni de la data notificării pentru remedierea acestora. În cazul în care respectivele iregularităţi nu sunt remediate în termen, cererea de introducere a modificărilor se respinge.

Articolul 23. Modificarea numelui sau a adresei

(1) Titularul mărcii notifică AGEPI despre orice modificare a datelor referitoare la numele sau adresa lui şi solicită introducerea modificărilor în cazul în care acestea nu rezultă dintr-un contract de cesiune total sau parţial a mărcii.

(2) Solicitarea introducerii modificărilor se efectuează prin depunerea unei cereri, utilizând un formular-tip aprobat de AGEPI, cu condiţia achitării taxei stabilite. O cerere poate să se refere la modificarea numelui sau a adresei cu referire la una sau mai multe mărci înregistrate la AGEPI ale aceluiaşi titular.

(3) Examinarea cererii de introducere a modificărilor şi a documentelor anexate se efectuează în termen de două luni de la data depunerii cererii la AGEPI cu respectarea condiţiilor alin.(2). În funcţie de rezultatele examinării, AGEPI adoptă decizia de acceptare sau de respingere a modificărilor.

(4) Modificările acceptate de AGEPI se înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi se publică în BOPI.

(5) În cazul în care condiţiile pentru introducerea modificărilor nu sunt îndeplinite, AGEPI, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii, notifică solicitantul cu privire la iregularităţile constatate şi îi acordă un termen de două luni de la data notificării pentru remedierea acestora. În cazul în care iregularităţile constatate nu sunt remediate în termen, cererea de introducere a modificărilor se respinge.

(6) Desemnarea, modificarea numelui sau a adresei de corespondenţă şi radierea înscrierii mandatarului autorizat, după caz a reprezentantului, nu sunt supuse unor taxe.

(7) Prezentul articol se aplică mutatis mutandis şi cererilor de înregistrare a mărcilor.

Articolul 24. Rectificarea erorilor

(1) AGEPI rectifică toate erorile lingvistice sau de transcriere şi omisiunile survenite în textele deciziilor sale, erorile tehnice produse la înregistrarea unei mărci sau la publicarea datelor privind înregistrarea, din oficiu sau la solicitarea unei părţi.

(2) AGEPI publică în BOPI corecturile aplicate erorilor survenite la înregistrarea unei mărci sau la publicarea datelor privind înregistrarea.

(3) La rectificarea erorilor survenite la înregistrarea unei mărci sau la publicarea datelor privind înregistrarea solicitată de titular se aplică prevederile art.23.

(4) Rectificarea erorilor menţionate la alin.(1) imputabile AGEPI se operează din oficiu sau la solicitare, fără achitarea taxei.

(5) Prezentul articol se aplică mutatis mutandis şi cererilor de înregistrare a mărcilor.

Articolul 25. Divizarea înregistrării

(1) Titularul unei mărci poate diviza înregistrarea prin depunerea la AGEPI a unei cereri de divizare prin care să indice că unele din produsele sau serviciile incluse în înregistrarea iniţială vor face obiectul unei sau mai multor înregistrări divizionare. Produsele sau serviciile din înregistrarea divizionară nu trebuie să acopere produsele sau serviciile rămase în înregistrarea iniţială a mărcii şi nici produsele sau serviciile care figurează în alte înregistrări divizionare.

(2) Cererea de divizare nu va fi admisă în cazul în care:

a) a fost înaintată o cerere de decădere din drepturi sau o cerere de declarare a nulităţii înregistrării iniţiale, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor sau serviciilor la care se referă cererea de decădere din drepturi sau cererea de declarare a nulităţii, până la emiterea deciziei definitive sau până la data la care procedura respectivă s-a încheiat într-un alt mod;

b) o cerere reconvenţională de decădere din drepturi sau de declarare a nulităţii mărcii a fost atacată în instanţa judecătorească, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor sau serviciilor la care se referă cererea reconvenţională, până la introducerea datelor cu privire la hotărârea definitivă a instanţei judecătoreşti în Registrul naţional al mărcilor.

(3) Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.

(4) Divizarea produce efecte din data înregistrării ei în Registrul naţional al mărcilor.

(5) Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele aferente înregistrării iniţiale, achitate până la data recepţionării de către AGEPI a cererii de divizare, sunt considerate ca depuse sau achitate şi pentru înregistrarea sau înregistrările divizionare. Taxele achitate reglementar pentru înregistrarea iniţială până la data recepţionării cererii de divizare nu se restituie.

(6) Înregistrarea divizionară va păstra data de depozit şi orice dată de prioritate a înregistrării iniţiale.

Articolul 26. Fuziunea înregistrărilor

(1) Persoana fizică sau juridică titulară a două sau mai multe înregistrări care rezultă din una sau mai multe cesiuni parţiale poate solicita fuziunea acestora prin depunerea la AGEPI a unei cereri în acest sens.

(2) Persoana fizică sau juridică titulară a două sau mai multe înregistrări care rezultă din una sau mai multe cereri şi/sau înregistrări divizate/divizionare poate solicita fuziunea acestora prin depunerea la AGEPI a unei cereri în acest sens.

(3) Fuziunea nu va fi acceptată în cazul în care înregistrările:

a) aparţin unor titulari diferiţi;

b) vizează semne diferite;

c) au diferite date de depozit.

(4) Cererea de fuziune este însoţită de dovada achitării taxei, echivalentă taxei pentru divizarea înregistrării.

(5) Fuziunea înregistrărilor produce efect din data înscrierii ei în Registrul naţional al mărcilor.

(6) Taxele achitate reglementar pentru înregistrările iniţiale până la data recepţionării cererii de fuziune nu se restituie.

(7) Prezentul articol se aplică mutatis mutandis şi cererilor de înregistrare a mărcilor.

Secţiunea a 4-a

Stingerea drepturilor asupra mărcii

Articolul 27. Renunţarea la marcă

(1) Titularul, sub rezerva achitării taxei stabilite, poate să renunţe la marcă pentru toate sau numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată.

(2) Renunţarea la marcă se declară în scris la AGEPI de către titularul mărcii sau de către persoana împuternicită de acesta, iar drepturile asupra mărcii se sting de la data înscrierii renunţării în Registrul naţional al mărcilor.

(3) Renunţarea este înscrisă numai cu acordul tuturor titularilor de drepturi referitoare la marcă înscrişi în Registrul naţional al mărcilor.

(4) În cazul când a fost înregistrat un contract de licenţă, renunţarea la marcă se înscrie în Registrul naţional al mărcilor numai dacă titularul mărcii demonstrează că l-a informat pe licenţiat despre intenţia de a renunţa la marcă. AGEPI înscrie renunţarea la expirarea a 3 luni de la data la care titularul dovedeşte că a informat licenţiatul despre intenţia sa de renunţare sau, după caz, înainte de expirarea acestei perioade, de îndată ce titularul dovedeşte că licenţiatul şi-a dat consimţământul.

(5) Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile care reglementează renunţarea, AGEPI notifică titularul despre iregularităţile constatate şi îi acordă un termen de două luni de la data notificării pentru remedierea acestora. În cazul în care iregularităţile constatate nu sunt remediate în termen, AGEPI refuză înscrierea renunţării în Registrul naţional al mărcilor.

Articolul 28. Decăderea din drepturile asupra mărcii

(1) Titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii în urma unei cereri de decădere din drepturi, depusă la AGEPI sau la Judecătoria Chişinău sediul Centru, ori a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă, dacă:

a) în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată. Totodată, nimeni nu poate cere ca titularul să fie decăzut din drepturi dacă, în perioada de la expirarea termenului indicat până la depunerea cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv. Cu toate acestea, dacă începerea sau reluarea utilizării mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere sau a cererii reconvenţionale, termenul respectiv începând cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de 5 ani de neutilizare, utilizarea nu este luată în considerare dacă pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea utilizării au intervenit numai după ce titularul a aflat de posibilitatea depunerii unei cereri de decădere sau a unei cereri reconvenţionale. Perioada cuprinsă între data depunerii cererii şi data emiterii deciziei de înregistrare nu se include în termenul de 5 ani;

b) ca urmare a activităţii sau inactivităţii titularului, marca, după înregistrare, a devenit denumire uzuală în comerţul cu un produs sau cu un serviciu pentru care a fost înregistrată;

c) ca urmare a utilizării mărcii de către titularul acesteia sau cu consimţământul lui, marca, după înregistrare, poate induce în eroare consumatorul, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau provenienţa geografică a produselor ori a serviciilor pentru care este înregistrată;

d) a fost retrasă permisiunea de folosire a denumirii oficiale sau istorice a statului în marca de produs sau serviciu, în conformitate cu legislaţia.

(2) Sarcina prezentării probelor privind utilizarea efectivă a mărcii revine titularului mărcii.

(3) În cazul în care motivul decăderii din drepturi este valabil numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, titularul este decăzut din drepturi numai pentru produsele sau serviciile respective.

Articolul 29. Motive absolute de nulitate

(1) Marca este declarată nulă în urma unei cereri de declarare a nulităţii mărcii, depusă la AGEPI sau la Judecătoria Chişinău sediul Centru, ori a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă, dacă a fost înregistrată contrar prevederilor art.8.

(2) O marcă înregistrată contrar prevederilor art.8 alin.(1) lit.b)–d) nu poate fi declarată nulă dacă, în urma utilizării, ea a dobândit, după înregistrare, un caracter distinctiv pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată.

(3) În cazul în care motivul declarării nulităţii vizează numai o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor sau serviciilor respective.

Articolul 30. Motive relative de nulitate

a) există o marcă anterioară menţionată la art.9 alin.(2) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(1) sau alin.(3) lit.a) din articolul respectiv;

b) există o marcă menţionată la art.9 alin.(3) lit.b) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv;

c) există un drept anterior menţionat la art.9 alin.(5) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv;

d) există o denumire de origine anterioară sau o indicaţie geografică anterioară menţionate la art.9 alin.(4) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv.

(2) Marca nu poate fi declarată nulă dacă titularul unui drept menţionat la alin.(1) ori succesorul lui de drepturi sau, după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale ale statului îşi exprimă în mod expres consimţământul pentru înregistrarea acestei mărci până la depunerea cererii de declarare a nulităţii mărcii sau a cererii reconvenţionale.

(3) Titularul unuia dintre drepturile menţionate la alin.(1), care a cerut anterior declararea nulităţii mărcii sau a depus o cerere reconvenţională într-o acţiune de apărare a drepturilor, nu poate depune o nouă cerere de declarare a nulităţii mărcii sau o nouă cerere reconvenţională bazată pe un alt drept dintre acestea, pe care ar fi putut să-l invoce în sprijinul primei cereri.

(4) Dacă motivul declarării nulităţii vizează numai o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor sau serviciilor respective.

Articolul 31. Limitarea drepturilor prin inacţiunea titularului

(1) Titularul unei mărci anterioare menţionate la art.9 alin.(2) sau la art.9 alin.(3) lit.a) ori al oricărui drept anterior menţionat la art.9 alin.(5) lit.a) sau b), care a tolerat cu bună-ştiinţă timp de 5 ani consecutivi utilizarea unei mărci ulterioare înregistrate în Republica Moldova, nu mai are dreptul, în baza mărcii sale anterioare sau a dreptului anterior, să depună o cerere de declarare a nulităţii mărcii şi nici să se opună utilizării mărcii ulterioare pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioară a fost utilizată, cu excepţia cazurilor când înregistrarea mărcii ulterioare a fost făcută cu rea-credinţă.

(2) În cazurile menţionate la alin.(1), titularul mărcii ulterioare nu are dreptul să se opună utilizării dreptului anterior, chiar dacă acest drept nu mai poate fi invocat împotriva mărcii sale.

Articolul 32. Efectele decăderii din drepturi şi ale declarării nulităţii mărcii

(1) În cazul în care titularul este decăzut din drepturi în totalitate sau în parte, efectele înregistrării mărcii, prevăzute de prezenta lege, încetează în aceeaşi măsură începând cu data depunerii cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale. La cererea uneia dintre părţi, AGEPI sau instanţa judecătorească poate stabili o dată anterioară la care a intervenit una dintre cauzele decăderii din drepturi.

(2) În cazul în care o marcă a fost declarată nulă în totalitate sau în parte, se consideră că efectele înregistrării mărcii, prevăzute de prezenta lege, nu s-au produs în aceeaşi măsură de la data de depozit.

(3) Sub rezerva aplicării prevederilor legale privind fie acţiunile de compensare a prejudiciului cauzat din neglijenţa sau din lipsa de bună-credinţă a titularului mărcii, fie îmbogăţirea neîntemeiată, efectul retroactiv al decăderii din drepturi sau al declarării nulităţii mărcii nu afectează:

a) deciziile definitive privind încălcarea drepturilor, executate până la adoptarea deciziei de decădere din drepturi sau de declarare a nulităţii mărcii;

b) contractele încheiate anterior adoptării deciziei de decădere din drepturi sau de declarare a nulităţii mărcii, în măsura în care acestea au fost executate până la adoptarea deciziei respective. Din motive de echitate, poate fi cerută restituirea, într-o măsură justificată de circumstanţe, a sumelor plătite în temeiul contractului.

Secţiunea a 5-a

Procedura de decădere din drepturi sau de

declarare a nulităţii mărcii în faţa AGEPI

Articolul 33. Comisia de decădere din drepturi şi de declarare a nulităţii mărcii

(1) Decăderea titularului din drepturi sau declararea nulităţii mărcii solicitate printr-o cerere depusă, în scris, la AGEPI se soluţionează de către Comisia de decădere din drepturi şi de declarare a nulităţii mărcii în conformitate cu regulamentul acesteia, aprobat de Guvern.

(2) Comisia de decădere din drepturi şi de declarare a nulităţii mărcii are competenţa de a examina şi a lua decizii cu referire la:

a) cererile de decădere din drepturi sau de declarare a nulităţii mărcii;

b) cererile de transfer a mărcilor, în conformitate cu prevederile art.37 alin.(7).

(3) Cererile motivate prevăzute în prezenta secţiune se consideră depuse doar după achitarea taxei.

Articolul 34. Cererea de decădere din drepturi sau de declarare a nulităţii mărcii

(1) Decăderea titularului din drepturi sau declararea nulităţii mărcii poate fi cerută în perioada de protecţie a mărcii de către orice persoană interesată, precum şi de către orice grup ori organism constituit pentru a reprezenta interesele fabricanţilor, ale producătorilor, ale prestatorilor de servicii, ale comercianţilor sau ale consumatorilor.

(2) Cererea de declarare a nulităţii mărcii se depune în baza unui sau mai multor drepturi anterioare, cu condiţia ca toate acestea să aparţină aceluiaşi titular.

(3) Cererea de decădere din drepturi sau de declarare a nulităţii mărcii poate fi depusă împotriva totalităţii produselor sau serviciilor ori doar pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată această marcă.

(4) Cererea de decădere din drepturi sau de declarare a nulităţii mărcii nu este admisă în cazul în care o asemenea cerere, având acelaşi obiect, acelaşi temei şi aceleaşi părţi, a fost soluţionată anterior de către AGEPI sau o instanţă judecătorească, iar decizia/hotărârea pe această cauză a devenit definitivă.

(5) Cererea de declarare a nulităţii mărcii întemeiată pe o marcă anterioară nu este admisă dacă nu ar fi fost admisă la data depunerii cererii de marcă ulterioară sau la data de prioritate a mărcii ulterioare, pe baza unuia dintre următoarele motive:

a) marca anterioară, care poate fi anulată pentru unul dintre motivele prevăzute la art.8 alin.(1) lit.b)–d), nu a dobândit un caracter distinctiv potrivit prevederilor art.8 alin.(2);

b) cererea de declarare a nulităţii mărcii este întemeiată pe dispoziţiile art.9 alin.(1) lit.b), iar marca anterioară nu a dobândit încă un caracter suficient de distinctiv pentru a susţine existenţa unui risc de confuzie în sensul acestei prevederi;

c) cererea de declarare a nulităţii mărcii este întemeiată pe dispoziţiile art.9 alin.(3) lit.a), iar marca anterioară nu a dobândit încă un renume în sensul acestor dispoziţii.

Articolul 35. Examinarea cererii de decădere din drepturi sau de declarare a nulităţii mărcii

(1) În termen de 3 luni de la data depunerii cererii, Comisia de decădere din drepturi şi de declarare a nulităţii mărcii examinează cererea depusă şi invită părţile, ori de câte ori este necesar, să îşi prezinte poziţiile lor cu referire la notificările transmise şi comunicările prezentate de celelalte părţi, acordând un termen de două luni pentru prima notificare/comunicare şi, după caz, 30 de zile pentru notificările/comunicările ulterioare.

(2) La cererea titularului mărcii ulterioare, titularul unei mărci înregistrate, cu o dată de depozit sau de prioritate anterioară, care este parte în procedura în nulitate, aduce dovada că, în cursul celor 5 ani care precedă data cererii de declarare a nulităţii mărcii, marca anterioară a fost utilizată în mod efectiv în Republica Moldova pentru produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată şi pe care titularul respectivei mărci anterioare îşi întemeiază cererea de declarare a nulităţii mărcii sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia ca marca anterioară să fi fost înregistrată de cel puţin 5 ani la data cererii de declarare a nulităţii mărcii.

(3) În cazul în care, la data depunerii sau la data de prioritate a mărcii ulterioare, perioada de 5 ani în care marca anterioară ar fi trebuit să fie utilizată efectiv a expirat, titularul mărcii anterioare prezintă, pe lângă dovada prevăzută la alin.(2), dovada că marca a fost utilizată în mod efectiv în perioada de 5 ani care precedă data de depunere sau data de prioritate ori că au existat motive întemeiate pentru neutilizare.

(4) În absenţa dovezilor menţionate la alin.(2) şi (3), cererea de declarare a nulităţii mărcii pe baza existenţei unei mărci anterioare se respinge.

(5) În cazul în care marca anterioară a fost utilizată, în conformitate cu art.17, doar pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, aceasta se consideră înregistrată, în sensul examinării cererii de declarare a nulităţii mărcii, doar pentru acea parte de produse sau servicii.

(6) În cazul în care motivul decăderii din drepturi sau declarării nulităţii mărcii este valabil numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, titularul este decăzut din drepturi sau marca este declarată nulă numai pentru produsele sau serviciile respective.

(7) Decizia motivată a Comisiei de decădere din drepturi sau de declarare a nulităţii mărcii se comunică părţilor în termen de două luni de la pronunţare şi poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data notificării acesteia, la Judecătoria Chişinău sediul Râşcani. Decizia definitivă a Comisiei de decădere din drepturi şi de declarare a nulităţii mărcii se înscrie în Registrul naţional al mărcilor.

Secţiunea a 6-a

Transmiterea drepturilor asupra mărcii

Articolul 36. Transmiterea drepturilor

(1) Drepturile asupra mărcii pot fi transmise integral sau parţial prin contract de cesiune, prin contract de licenţă, precum şi prin succesiune, oricând pe durata protecţiei mărcii. Transmiterea drepturilor asupra mărcii poate fi realizată pentru toate sau o parte din produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată.

(2) Marca poate, independent de întreprindere, face obiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum şi al unei executări silite.

(3) Gajul mărcilor se înscrie în Registrul garanţiilor reale mobiliare conform prevederilor Codului civil. Alte drepturi asupra mărcilor se înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi devin opozabile faţă de terţi din momentul înscrierii, iar datele despre aceste drepturi se publică în BOPI.

(4) Prin derogare de la prevederile alin.(3), înainte de a fi înscris în Registrul naţional al mărcilor, un contract de transmitere a drepturilor asupra mărcii, cu excepţia gajului, este opozabil faţă de terţii care au dobândit drepturi asupra mărcii după data acestui act, dar care aveau cunoştinţă de act la data dobândirii drepturilor.

(5) Prevederile alin.(3) şi (4) nu se aplică în cazul unei persoane care dobândeşte marca sau un drept asupra mărcii prin transferul întregii întreprinderi sau prin orice altă succesiune cu titlu universal.

(6) Solicitarea înregistrării unui contract de transmitere a drepturilor asupra mărcii se efectuează prin depunerea unei cereri utilizând un formular-tip aprobat de AGEPI, cu excepţia contractului de gaj, a cărui înregistrare se efectuează în baza demersului uneia dintre părţile contractante. Cererea trebuie să se refere la înregistrarea unui singur contract de transmitere a drepturilor asupra mărcii, care poate să includă una sau mai multe mărci înregistrate la AGEPI, şi este însoţită de dovada achitării taxei stabilite pentru fiecare marcă în parte.

(7) Cererea de înregistrare a contractului de transmitere a drepturilor asupra mărcii se consideră depusă după achitarea taxei stabilite.

(8) Examinarea cererii de înregistrare a contractului de transmitere a drepturilor asupra mărcii şi a documentelor anexate se efectuează în termen de 3 luni de la data depunerii cererii la AGEPI. În funcţie de rezultatele examinării, AGEPI adoptă decizia de înregistrare sau de respingere a înregistrării contractului de transmitere a drepturilor asupra mărcii, decizie care poate fi contestată la AGEPI în termen de 30 de zile de la data comunicării sau publicării acesteia.

(9) În cazul în care condiţiile pentru înregistrarea contractului de transmitere a drepturilor asupra mărcii nu sunt îndeplinite, AGEPI, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii, notifică solicitantul cu privire la iregularităţile constatate şi îi acordă un termen de două luni de la data notificării pentru remedierea acestora. În cazul în care iregularităţile constatate nu sunt remediate în termen, cererea se respinge.

(10) Înregistrarea la AGEPI a contractelor de transmitere a drepturilor asupra mărcilor se înscrie în registrele naţionale ale contractelor de licenţă, de cesiune şi de franchising referitoare la obiectele de proprietate industrială.

(11) Condiţiile de perfectare, de depunere şi de examinare a cererilor de înregistrare a contractelor de transmitere a drepturilor asupra mărcii se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern.

(12) Contractele de cesiune şi de licenţă menţionate la alin.(1) sau alte documente anexate la cererea de înregistrare a acestor contracte sunt deschise inspectării publice doar cu acordul expres al părţilor contractante sau în temeiul hotărârii instanţei judecătoreşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

(13) O înscriere în registre în temeiul alin.(3) se radiază sau se modifică la cererea uneia dintre părţi.

(14) Prevederile prezentului articol, cu excepţia celor ce vizează contractul de licenţă, se aplică şi cererilor de înregistrare a mărcilor.

Articolul 37. Contractul de cesiune şi transferul

(1) Prin contract de cesiune a drepturilor asupra mărcii, titularul unei mărci (cedent) transmite drepturile sale asupra mărcii unei alte persoane (cesionar).

(2) Cesiunea mărcii produce efecte din momentul înscrierii acesteia în Registrul naţional al mărcilor.

(3) Transferul întreprinderii în totalitate implică cesiunea mărcii. Excepţie fac cazurile când există un contract ce prevede altfel sau când acest fapt rezultă clar din circumstanţe. Dispoziţia în cauză se aplică obligaţiei contractuale de transfer al întreprinderii.

(4) Fără a aduce atingere alin.(2), contractul de cesiune a mărcii se perfectează în scris şi se semnează de părţile contractante, cu excepţia cazului când cesiunea rezultă dintr-o hotărâre judecătorească sau decizie a Comisiei de decădere din drepturi şi de declarare a nulităţii mărcii. În caz contrar, cesiunea este nulă.

(5) AGEPI refuză înregistrarea contractului de cesiune în cazul când este evident că, în urma cesiunii, marca va genera riscul inducerii în eroare a consumatorului, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau originea geografică a produselor sau a serviciilor pentru care este înregistrată, cu excepţia cazului când cesionarul acceptă să limiteze înregistrarea mărcii la produsele sau serviciile în privinţa cărora nu va exista riscul inducerii în eroare.

(6) În cazul unei cesiuni parţiale, orice cerere depusă de titularul iniţial aflată în curs de soluţionare este valabilă şi în ceea ce priveşte marca rezultată în urma cesiunii parţiale. În cazul în care cererea este condiţionată de achitarea unor taxe şi acestea au fost deja achitate de către titularul iniţial, noul titular nu este obligat să achite taxe suplimentare pentru respectiva cerere.

(7) În cazul în care o marcă este înregistrată pe numele agentului sau al reprezentantului titularului mărcii respective fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul să ceară transferul înregistrării în favoarea sa, cu excepţia cazului când agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.

(8) Prevederile prezentului articol se aplică şi cererilor de înregistrare a mărcilor.

Articolul 38. Contractul de licenţă

(1) Prin contract de licenţă, titularul mărcii înregistrate (licenţiar) transmite dreptul de utilizare a acesteia (licenţă exclusivă sau neexclusivă) oricărei alte persoane (licenţiat), pe întreg teritoriul Republicii Moldova sau pe o parte a acestuia, rezervându-şi dreptul de proprietate asupra mărcii.

(2) Licenţa poate fi acordată licenţiatului, solicitându-i-se sau nu să plătească venituri licenţiarului.

(3) Contractul de licenţă va include clauza ca produsele licenţiatului, după calitatea lor, să nu fie inferioare celor ale licenţiarului şi că licenţiarul va exercita controlul îndeplinirii acestei clauze.

(4) Nu se admite includerea în contractul de licenţă a practicilor sau a condiţiilor ce pot genera o folosinţă abuzivă a drepturilor asupra mărcii, având un efect prejudiciabil asupra concurenţei pe piaţa respectivă, cum ar fi clauza transmiterii obligatorii de către licenţiat a informaţiei tehnice licenţiarului, condiţii care să împiedice contestarea validităţii ori prezentarea unui pachet obligatoriu de condiţii ale licenţierii.

(5) Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite prin înregistrarea mărcii împotriva licenţiatului care acţionează contrar prevederilor contractului de licenţă privind durata acestuia, forma în care marca înregistrată poate fi utilizată, natura produselor sau serviciilor pentru care se acordă licenţa, teritoriul pentru care poate fi aplicată marca ori privind calitatea produselor fabricate sau a serviciilor prestate de licenţiat.

(6) Fără a aduce atingere clauzelor contractului de licenţă, licenţiatul poate iniţia o procedură de apărare a drepturilor asupra mărcii doar cu consimţământul titularului acesteia. Titularul unei licenţe exclusive poate iniţia o astfel de procedură în cazul în care, după somaţie, titularul mărcii nu a introdus el însuşi o asemenea acţiune în termenul prescris.

(7) Pentru a obţine despăgubirea prejudiciului suportat, orice licenţiat este în drept să intervină în cadrul acţiunii de apărare a dreptului la marcă iniţiate de titularul mărcii.

Capitolul III

ÎNREGISTRAREA MĂRCII

Secţiunea 1

Cererea de înregistrare a mărcii

Articolul 39. Depunerea cererii de înregistrare

(1) Cererea de înregistrare a mărcii se depune la AGEPI de către orice persoană fizică sau juridică şi trebuie să se refere la o singură marcă.

(2) Înregistrarea unei mărci poate fi solicitată în mod individual sau în comun de persoane fizice sau juridice. În cazul în care două sau mai multe persoane depun o cerere de înregistrare a mărcii, după înregistrare marca devine proprietate comună conform legislaţiei civile.

Articolul 40. Condiţiile aplicabile cererii de înregistrare

(1) Cererea de înregistrare a mărcii se depune în limba română, utilizând un formular-tip aprobat de AGEPI, şi conţine cel puţin următoarele elemente:

a) solicitarea explicită a înregistrării mărcii;

b) datele de identificare ale solicitantului;

c) lista produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii;

d) o reprezentare a mărcii în conformitate cu cerinţele prevăzute la art.7 lit.b).

(2) Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii prezintă, odată cu cererea de înregistrare a mărcii sau în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia, dovada achitării taxei de depunere şi examinare a cererii în cuantumul stabilit.

(3) Suplimentar prevederilor alin.(1) şi (2), cererea de înregistrare a mărcii îndeplineşte, după caz, unele cerinţe formale prevăzute de prezenta lege şi Regulament, inclusiv condiţiile privind formatul şi dimensiunea pentru fişierul electronic în cazul mărcilor care vor fi prezentate în formă electronică.

(4) Cererea de înregistrare a mărcii depusă pentru mai multe clase de produse sau servicii, pe lângă taxa de depunere şi examinare a cererii de înregistrare a mărcii, implică plata unei taxe suplimentare pentru fiecare clasă de produse sau servicii, depăşind una.

(5) În funcţie de obiectul cererii şi de subiectul depunerii, documentele anexate la cerere sunt stabilite în Regulament.

Articolul 41. Denumirea şi clasificarea produselor şi a serviciilor

(1) Produsele şi serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii se clasifică în conformitate cu Clasificarea Nisa şi sunt indicate de către solicitant cu suficientă claritate şi precizie pentru a permite autorităţilor competente şi agenţilor economici să determine, bazându-se exclusiv pe identificarea respectivă, întinderea protecţiei solicitate.

(2) În sensul alin.(1), se pot utiliza indicaţiile generale incluse în titlurile claselor din Clasificarea Nisa sau alţi termeni generali, cu condiţia ca aceştia să respecte standardele necesare de claritate şi precizie prevăzute în prezentul articol.

(3) Utilizarea unor termeni generali, inclusiv a indicaţiilor generale incluse în titlurile claselor din Clasificarea Nisa, se interpretează ca incluzând toate produsele sau serviciile cuprinse în mod clar în sensul literal al indicaţiei sau al termenului respectiv. Utilizarea acestor termeni sau indicaţii nu se interpretează ca incluzând o cerere privind produsele sau serviciile care nu sunt cuprinse în respectivul sens.

(4) În cazul în care solicită înregistrarea pentru cel puţin două clase, solicitantul grupează produsele şi serviciile în funcţie de clasele cuprinse în Clasificarea Nisa, fiecare grup de produse sau servicii fiind precedat de numărul clasei căreia îi aparţine, în ordinea claselor.

(5) Produsele şi serviciile nu sunt considerate asemănătoare între ele doar pe motiv că figurează în aceeaşi clasă în conformitate cu Clasificarea Nisa şi nici nu sunt considerate ca fiind diferite unele de altele pe motiv că figurează în clase diferite ale respectivei clasificări.

(6) Cererea este respinsă în cazul în care indicaţiile sau termenii sunt neclari sau imprecişi, iar solicitantul nu propune o formulare acceptabilă în termenul stabilit de AGEPI în acest scop.

Secţiunea a 2-a

Prioritatea

Articolul 42. Dreptul de prioritate

(1) O persoană care a depus reglementar o cerere de înregistrare a unei mărci într-un stat sau pentru un stat parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, după caz, sau succesorul său în drepturi beneficiază, la depunerea la AGEPI a cererii de înregistrare a aceleiaşi mărci pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care această marcă a fost înregistrată sau care sunt cuprinse în acestea, de un drept de prioritate pentru un termen de 6 luni de la data de depozit a primei cereri.

(2) Se recunoaşte ca dând naştere unui drept de prioritate orice depozit care are valoare de depozit naţional reglementar, conform legislaţiei naţionale a statului în care a fost constituit sau în temeiul acordurilor bilaterale ori multilaterale.

(3) Prin depozit naţional reglementar se înţelege orice depozit considerat suficient pentru a stabili data la care a fost depusă cererea, indiferent de soluţionarea acordată ulterior cererii în cauză.

(4) Se consideră drept primă cerere, a cărei dată de depozit constituie momentul de la care se calculează termenul de prioritate, o cerere ulterioară, depusă la AGEPI, pentru aceeaşi marcă, pentru produse sau servicii identice cu cele dintr-o primă cerere anterioară depusă la AGEPI, cu condiţia ca această cerere anterioară, la data de depozit a cererii ulterioare, să fi fost retrasă, abandonată sau refuzată, fără să fi fost supusă inspectării publice şi fără să fi lăsat să subziste drepturi şi cu condiţia ca cererea respectivă să nu fi constituit deja temei pentru revendicarea dreptului de prioritate. Cererea anterioară nu mai poate să constituie, în acest caz, temei pentru revendicarea dreptului de prioritate.

(5) În cazul când primul depozit al cererii a fost efectuat într-un stat care nu este parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, prevederile alin.(1)–(4) se aplică doar în măsura în care legislaţia statului respectiv acordă, în baza unui prim depozit efectuat la AGEPI, dreptul de prioritate în aceleaşi condiţii şi având aceleaşi efecte ca cele prevăzute în prezenta lege.

Articolul 43. Efectul dreptului de prioritate

Prin efectul dreptului de prioritate, data de prioritate se consideră ca dată de depozit a cererii de înregistrare a mărcii în scopul stabilirii anteriorităţii drepturilor.

Articolul 44. Prioritatea de expunere

(1) În cazul în care solicitantul şi-a prezentat, sub marca solicitată, produsele sau serviciile în cadrul unei expoziţii internaţionale oficiale sau oficial recunoscute, la depunerea cererii de înregistrare a mărcii el poate invoca dreptul de prioritate în sensul art.43, începând cu data primei prezentări a produselor sau a serviciilor la expoziţie sub marca depusă, cu condiţia depunerii cererii de înregistrare în termen de 6 luni de la data primei prezentări a produselor sau a serviciilor sub marca respectivă.

(2) O prioritate de expunere acordată într-un stat membru sau într-o ţară terţă nu prelungeşte termenul de prioritate prevăzut la art.42.

Articolul 45. Revendicarea priorităţii

(1) Solicitantul care doreşte să se prevaleze de dreptul de prioritate conform prevederilor art.42 sau art.44 este obligat să depună o cerere privind prioritatea odată cu depunerea cererii de înregistrare a mărcii şi să prezinte, în termen de cel mult 3 luni de la data depunerii cererii, documentele care confirmă legitimitatea unei astfel de cerinţe, cu condiţia achitării taxei stabilite.

(2) Actele care confirmă legitimitatea invocării dreptului de prioritate vor fi însoţite de o copie a cererii iniţiale şi de o traducere a acesteia în limba română sau, în cazul priorităţii de expunere, de dovada prezentării în expoziţie a produselor sau a serviciilor sub marca a cărei înregistrare este solicitată.

(3) Documentele suplimentare necesare pentru confirmarea legitimităţii invocării dreptului de prioritate sunt stabilite în Regulament.

(4) În cazul în care se invocă câteva priorităţi în aceeaşi cerere, taxa se achită pentru fiecare prioritate invocată.

Secţiunea a 3-a

Procedura de înregistrare

Articolul 46. Data de depozit

Data de depozit este data la care a fost depusă la AGEPI cererea de înregistrare a mărcii care conţine toate elementele prevăzute la art.40 alin.(1), sub rezerva achitării taxei de depunere şi examinare a cererii în termen de 30 de zile de la data de depunere a cererii.

Articolul 47. Examinarea respectării condiţiilor de depunere

(1) În termen de 30 de zile de la data recepţionării cererii de înregistrare, AGEPI examinează dacă:

a) cererea de înregistrare a mărcii îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.40 alin.(1) şi (2);

b) cererea de înregistrare a mărcii îndeplineşte, dacă este cazul, condiţiile şi cerinţele prevăzute la art.40 alin.(3);

c) taxa suplimentară prevăzută la art.40 alin.(4) corespunde numărului de clase potrivit Clasificării Nisa pentru care se solicită înregistrarea.

(2) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI:

a) atribuie data de depozit în cazul în care se constată că cererea de înregistrare a mărcii îndeplineşte condiţiile de acordare a unei date de depozit;

b) notifică solicitantul cu privire la iregularităţile constatate şi-i acordă un termen de două luni de la data notificării pentru remedierea acestora.

(3) În urma notificării conform alin.(2) lit.b), AGEPI:

a) sub rezerva prevederilor art.40 alin.(2), atribuie data de depozit la data la care au fost remediate toate iregularităţile constatate în temeiul alin.(1) lit.a) în cazul în care solicitantul remediază iregularităţile constatate în termenul prescris;

b) consideră cererea de înregistrare a mărcii nedepusă în cazul în care solicitantul nu remediază în termenul prescris iregularităţile constatate în temeiul alin.(1) lit.a);

c) respinge cererea de înregistrare a mărcii în cazul în care solicitantul nu remediază în termenul prescris iregularităţile constatate în temeiul alin.(1) lit.b);

d) consideră cererea de înregistrare a mărcii retrasă în ceea ce priveşte clasele pentru care iregularităţile constatate în temeiul alin.(1) lit.c) nu au fost remediate în termenul prescris. În absenţa altor criterii pentru a determina clasele care urmează să fie acoperite, AGEPI va prelua clasele în ordinea clasificării.

(4) Nerespectarea dispoziţiilor ce ţin de revendicarea priorităţii atrage pierderea dreptului de prioritate privind cererea.

(5) Dacă cerinţele menţionate la alin.(1) lit.b) şi c) nu sunt respectate doar cu referire la anumite produse şi servicii, AGEPI respinge cererea sau dreptul de prioritate se stinge numai pentru produsele şi serviciile respective.

(6) AGEPI înscrie în Registrul naţional al mărcilor datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită data de depozit.

(7) AGEPI notifică solicitantul cu referire la situaţiile constatate la alin.(3) lit.b)–d), alin.(4) şi alin.(5).

Articolul 48. Examinarea motivelor absolute de refuz

(1) În termen de două luni de la finalizarea procedurilor menţionate la art.47, AGEPI efectuează examinarea motivelor absolute de refuz prevăzute la art.8.

(2) În funcţie de rezultatele examinării motivelor absolute de refuz, AGEPI:

a) acceptă cererea, în vederea publicării; sau

b) respinge, în totalitate sau în parte, cererea de înregistrare a mărcii şi notifică solicitantul.

(3) Cererea de înregistrare a mărcii nu va fi respinsă înainte ca solicitantului să i se comunice, printr-un aviz de refuz provizoriu, motivele în baza cărora înregistrarea ar putea fi refuzată în totalitate sau în parte. În termen de două luni de la data comunicării, solicitantul este în drept să depună o observaţie la avizul de refuz provizoriu, cu prezentarea argumentelor în favoarea înregistrării mărcii, să retragă cererea pentru una sau mai multe clase de produse/servicii, pentru anumite produse/servicii ori să solicite introducerea modificărilor, cu condiţia achitării taxelor pentru acţiunile menţionate, în termenele şi cuantumurile stabilite.

(4) AGEPI emite decizia de respingere, în totalitate sau în parte, a cererii de înregistrare a mărcii în cazul în care solicitantul nu realizează acţiunile menţionate la alin.(3) sau observaţiile prezentate nu exclud motivele de refuz invocate.

Articolul 49. Raportul de cercetare

(1) La cererea solicitantului, AGEPI întocmeşte un raport de cercetare în care menţionează mărcile anterioare sau, după caz, cererile anterioare de înregistrare a mărcilor pe care le-a identificat şi care pot fi opozabile, în temeiul art.9, înregistrării mărcii care face obiectul cererii.

(2) Raportul de cercetare menţionat în alin.(1) este întocmit şi transmis solicitantului, cu condiţia solicitării raportului şi achitării taxei de cercetare odată cu depunerea cererii de înregistrare a mărcii.

Articolul 50. Publicarea cererii de înregistrare a mărcii

(1) AGEPI publică în BOPI cererea de înregistrare a mărcii în cazul în care condiţiile aplicabile cererii sunt îndeplinite şi în măsura în care nu a fost respinsă în temeiul art.48.

(2) În cazul în care, după ce a fost publicată, cererea este respinsă, decizia de respingere se publică când devine definitivă.

(3) Datele care sunt incluse la publicarea cererii de înregistrare a mărcii sunt prevăzute de Regulament.

(4) După publicarea cererii de înregistrare a mărcii, dosarul acesteia poate fi, la cerere, deschis consultării publice în condiţiile stabilite de Regulament. Până la publicarea cererii, dosarul acesteia este deschis consultării publice doar cu acordul solicitantului.

Articolul 51. Observaţiile terţilor

(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii conform art.50, orice persoană fizică sau juridică, precum şi orice grup sau organism care reprezintă fabricanţii, producătorii, prestatorii de servicii, comercianţii sau consumatorii pot prezenta, în scris, la AGEPI observaţii motivate privind necesitatea de a refuza înregistrarea mărcii în baza prevederilor art.8.

(2) Persoanele, grupurile sau organismele menţionate în alin.(1) nu dobândesc calitatea de parte în cadrul procedurilor desfăşurate la AGEPI.

(3) Observaţiile specificate la alin.(1) sunt notificate solicitantului care, în termen de două luni de la data notificării, poate să îşi expună punctul de vedere. În cazul în care solicitantul nu îşi expune punctul de vedere în termenul menţionat, observaţiile sunt examinate în baza materialelor existente.

(4) Depunerea observaţiilor specificate la alin.(1) nu aduce atingere dreptului AGEPI de a reexamina cererea de înregistrare a mărcilor în temeiul motivelor absolute în orice moment înainte de înregistrarea mărcii.

Articolul 52. Opoziţia

(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii conform art.50, pot formula o opoziţie la înregistrarea mărcii pe motiv că înregistrarea acesteia ar trebui refuzată în temeiul prevederilor art.9:

a) în cazurile prevăzute la art.9 alin.(1) şi alin.(3) lit.a) – titularii mărcilor anterioare menţionate la art.9 alin.(2) şi deţinătorii licenţei împuterniciţi de către titularii acestor mărci;

b) în cazurile prevăzute la art.9 alin.(3) lit.b) – titularii mărcilor menţionaţi în respectiva dispoziţie;

c) în cazurile prevăzute la art.9 alin.(5) lit.a) – titularii mărcilor sau semnelor anterioare menţionate în respectiva dispoziţie şi persoanele autorizate, în temeiul legislaţiei, să exercite aceste drepturi;

d) persoana autorizată să exercite drepturile menţionate la art.9 alin.(4).

(2) Opoziţii la înregistrarea mărcii pot fi formulate, de asemenea, în termen de 3 luni de la data publicării modificărilor în cererea de înregistrare a mărcii, în cazul când aceste modificări se referă la reproducerea mărcii ori la lista de produse sau servicii.

(3) Opoziţia argumentată se prezintă în scris la AGEPI şi se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite. Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiţii şi este depusă după expirarea termenului stabilit, opoziţia se respinge.

(4) Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în termen de două luni de la data depunerii acesteia, dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei.

(5) Opoziţia poate fi formulată pe baza unui sau mai multor drepturi anterioare, cu condiţia ca toate drepturile invocate să aparţină aceluiaşi titular.

(6) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare conform art.9 alin.(2) lit.a) care a formulat opoziţia aduce dovada că:

a) pe parcursul a 5 ani până la data depunerii sau data de prioritate a cererii de înregistrare a mărcii, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova în raport cu produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată şi pe care este fondată opoziţia; sau

b) există motive întemeiate pentru neutilizarea mărcii anterioare, cu condiţia că la această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani.

În lipsa acestei dovezi, opoziţia se respinge.

(7) Dacă marca anterioară a fost utilizată efectiv în Republica Moldova numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, la examinarea opoziţiei marca anterioară poate fi opusă numai pentru partea respectivă de produse sau servicii.

(8) Opozantul prezintă dovezile de utilizare prevăzute la alin.(6) în termen de cel mult două luni de la data notificării din partea AGEPI. În absenţa dovezilor de utilizare, opoziţia se respinge.

Articolul 53. Examinarea opoziţiei

(1) Opoziţia formulată împotriva înregistrării mărcii se examinează de către Comisia de opoziţie, instituită în acest scop în cadrul AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.

(2) În procesul examinării opoziţiei se verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de depunere prevăzute la art.52, dacă solicitantul şi-a exprimat punctul de vedere în conformitate cu alin.(3) din prezentul articol şi se examinează argumentele părţilor.

(3) Opoziţiile formulate sunt notificate solicitantului, acordându-i-se un termen de două luni de la data notificării pentru soluţionare amiabilă sau, după caz, pentru expunerea punctului de vedere. La cererea comună a părţilor, acest termen poate fi prelungit cu o perioadă care va fi indicată în mod expres de părţi şi care nu poate depăşi 3 luni.

(4) Dacă, în termenul prevăzut la alin.(3), părţile ajung la o înţelegere şi opoziţia sau cererea de înregistrare a mărcii este retrasă ori cererea de marcă este limitată la produse sau servicii care nu fac obiectul opoziţiei, AGEPI constată încheierea procedurii de opoziţie printr-o decizie emisă de Comisia de opoziţie.

(5) AGEPI notifică, ori de câte ori este necesar, oricare parte şi transmite documentele/poziţiile recepţionate de la oponent, acordând un termen de 30 de zile pentru prezentarea poziţiei argumentate.

(6) În cazul în care părţile nu îşi expun punctul de vedere în termenele menţionate, opoziţiile se examinează în baza materialelor existente.

(7) În cazul în care din examinarea opoziţiei rezultă că marca nu îndeplineşte condiţiile de înregistrare pentru toate sau numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care este solicitată, cererea se respinge în totalitate sau, după caz, pentru produsele sau serviciile respective.

(8) În cel mult două luni de la expirarea termenului prevăzut la alin.(3) sau, după caz, alin.(5), Comisia emite o decizie motivată privind soluţionarea opoziţiei, care se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi care poate fi contestată conform procedurii prevăzute la art.58.

Articolul 54. Suspendarea procedurii de opoziţie

(1) Examinarea opoziţiei poate fi suspendată:

a) când se bazează pe o cerere anterioară de înregistrare a unei mărci – până la emiterea unei decizii definitive referitoare la această cerere;

b) când marca opusă face obiectul unei acţiuni în decădere din drepturi sau de declarare a nulităţii mărcii – până la soluţionarea definitivă a cauzei;

c) la solicitarea motivată a unei părţi, dar numai pentru un termen de 3 luni.

(2) Decizia motivată de suspendare a examinării opoziţiei se comunică părţilor şi poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform procedurii prevăzute la art.58.

(3) Pe durata suspendării, oricare dintre părţi poate cere reluarea soluţionării opoziţiei dacă motivul de suspendare a decăzut.

Articolul 55. Retragerea, limitarea şi modificarea cererii de înregistrare a mărcii

(1) Solicitantul poate oricând să îşi retragă cererea de înregistrare a mărcii sau să limiteze lista produselor sau a serviciilor pe care aceasta le conţine. Dacă cererea de înregistrare a mărcii a fost deja publicată, datele privind retragerea cererii sau limitarea listei de produse şi servicii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi se publică în BOPI.

(2) Cererea de înregistrare a mărcii poate fi modificată, la cererea solicitantului, numai dacă modificarea solicitată nu aduce atingere în mod substanţial identităţii mărcii aşa cum a fost solicitată, în special nu afectează caracterul distinctiv şi imaginea de ansamblu a mărcii şi nu extinde lista de produse şi servicii. Dacă modificările se referă la reprezentarea mărcii sau la limitarea listei de produse sau servicii şi se operează după publicarea cererii, aceasta va fi republicată cu modificările respective.

(3) Procedurile menţionate la alin.(1) şi (2) sunt supuse taxelor stabilite, cu excepţia cazului când procedurile prevăzute la alin.(2) au fost solicitate în termen de o lună de la data de depozit.

(4) Cererea se consideră retrasă în cazurile în care se constată că:

a) nu este achitată taxa de înregistrare a mărcii în cuantumul şi în termenul stabilite;

b) nu este prezentată permisiunea de folosire a denumirii oficiale sau istorice a statului în marca de produs sau serviciu;

c) nu este prezentat documentul care confirmă acordul organului competent privind utilizarea denumirii oficiale a unităţii administrativ-teritoriale.

Articolul 56. Divizarea cererii de înregistrare a mărcii

(1) Solicitantul poate diviza cererea de înregistrare a mărcii prin depunerea la AGEPI a unei cereri de divizare, în care să indice că o parte din produsele sau serviciile incluse în cererea iniţială vor face obiectul unei sau mai multor cereri divizionare. Produsele sau serviciile din cererea divizionară nu trebuie să acopere produsele sau serviciile rămase în cererea iniţială şi nici produsele sau serviciile din celelalte cereri divizionare.

(2) Cererea de divizare nu este admisă:

a) în cazul în care a fost formulată o opoziţie împotriva cererii iniţiale, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor sau a serviciilor care fac obiectul opoziţiei, până la emiterea deciziei definitive privind opoziţia sau renunţarea la procedura de opoziţie;

b) în cazul în care cererii nu i-a fost acordată dată de depozit;

c) în perioada de opoziţie prevăzută la art.52 alin.(1).

(3) Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.

(4) În cazul în care nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la alin.(1) şi cererea nu îndeplineşte condiţiile din Regulament, AGEPI notifică solicitantul cu privire la iregularităţile constatate şi îi acordă un termen de 30 de zile pentru remedierea acestora. În cazul în care respectivele iregularităţi nu sunt remediate în termen, cererea de divizare se respinge.

(5) Divizarea produce efect începând cu data înregistrării ei în Registrul naţional al mărcilor. Prin publicare nu se deschide o nouă perioadă de depunere a opoziţiilor.

(6) Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele aferente cererii iniţiale, achitate până la data recepţionării de către AGEPI a cererii de divizare, sunt considerate ca depuse sau achitate pentru cererea sau cererile divizionare. Taxele achitate reglementar pentru cererea iniţială până la data recepţionării cererii de divizare nu se restituie.

(7) Datele privind divizarea cererii se publică în BOPI dacă cererea divizionară este depusă după publicarea cererii.

(8) Cererea divizionară păstrează data de depozit şi orice dată de prioritate a cererii iniţiale.

Articolul 57. Înregistrarea mărcii

(1) În cazul în care cererea îndeplineşte condiţiile din prezenta lege şi nu au fost formulate opoziţii sau, după caz, toate opoziţiile formulate au fost eliminate prin retragere, prin respingere sau printr-o altă decizie, AGEPI înregistrează marca, cu condiţia achitării taxei în cuantumul şi în termenul stabilite. Datele privind înregistrarea mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor.

(2) AGEPI emite, în format electronic, certificatul de înregistrare a mărcii în termen de 30 de zile de la data încheierii procedurii de înregistrare a mărcii.

(3) Procedura de înregistrare a unei mărci se consideră încheiată la data la care cererea de marcă admisă la înregistrare nu mai poate face obiectul unei opoziţii sau, în cazul în care a fost depusă o opoziţie, la data la care decizia privind opoziţia a devenit definitivă sau opoziţia a fost retrasă. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi înregistrărilor internaţionale notificate de Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală (în continuare – Biroul Internaţional).

(4) Datele care sunt incluse în certificatul de înregistrare a mărcii sunt prevăzute de Regulament. AGEPI eliberează, la solicitare, copii certificate sau necertificate, pe suport de hârtie, ale certificatului de înregistrare a mărcii, cu condiţia achitării taxei stabilite.

(5) În cazul în care înregistrarea mărcii este condiţionată de prezentarea unei permisiuni din partea autorităţilor competente, perioada cuprinsă între data depunerii cererii pentru acordarea permisiunii respective şi data eliberării deciziei autorităţii competente în acest sens nu se ia în considerare la calcularea termenului de achitare a taxei de înregistrare a mărcii, cu condiţia prezentării copiei de pe cererea respectivă la AGEPI până la expirarea termenului menţionat.

(6) Pe parcursul procedurii de înregistrare a mărcii, AGEPI poate cere solicitantului explicaţii şi acte pe care le consideră necesare, dacă există o îndoială asupra exactităţii sau a conţinutului elementelor cererii de înregistrare a mărcii.

(7) Mărcile care conţin denumirea oficială sau istorică a Republicii Moldova ori denumirea unei unităţi administrativ-teritoriale din Republica Moldova sunt înregistrate doar cu condiţia prezentării autorizaţiei autorităţilor competente. În sensul prezentului alineat, autorităţi competente ale Republicii Moldova sunt: Guvernul – privind folosirea denumirii oficiale sau istorice a statului; consiliile locale – privind folosirea denumirilor unităţilor administrativ-teritoriale.

Articolul 58. Contestarea deciziilor privind cererile de înregistrare a mărcilor

(1) Orice decizie privind cererile de înregistrare a mărcilor poate fi contestată de către părţi în termen de două luni de la data notificării ei. Contestaţia are efect suspensiv.

(2) Contestaţia se depune la AGEPI şi se soluţionează de către Comisia de contestaţii în conformitate cu regulamentul acesteia, aprobat de Guvern.

(3) Prevederile art.52 alin.(6) se aplică mutatis mutandis contestaţiilor.

(4) Contestaţia, prezentată în scris, în limba română, şi argumentată, se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.

(5) Comisia de contestaţii emite decizii şi încheieri conform competenţei.

Articolul 59. Examinarea contestaţiei

(1) În cursul examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii invită părţile să îşi prezinte observaţiile referitoare la comunicările prezentate de celelalte părţi. Dacă la examinarea contestaţiei apar divergenţe cu caracter normativ, se aplică normele Codului de procedură civilă.

(2) În urma examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii emite una dintre următoarele decizii:

a) de menţinere în vigoare a deciziei contestate;

b) de anulare în tot sau în parte a deciziei contestate;

c ) orice altă decizie conform competenţei.

(3) Decizia Comisiei de contestaţii intră în vigoare la data adoptării şi se publică în BOPI.

(4) Decizia Comisiei de contestaţii se comunică părţilor în termen de două luni de la pronunţare şi poate fi contestată la Judecătoria Chişinău sediul Râşcani în termen de 30 de zile de la data notificării deciziei integrale.

Articolul 60. Repunerea în drepturi

(1) Solicitantul, titularul unei mărci sau orice altă parte la o procedură în faţa AGEPI care, în pofida luării tuturor măsurilor de bună-credinţă impuse de împrejurări, nu a reuşit să respecte un termen faţă de AGEPI, la cerere, este repus în drepturi în cazul în care omiterea termenului are drept consecinţă directă, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, pierderea unui drept sau a unui mijloc de recurs.

(2) Cererea de repunere în drepturi trebuie depusă în scris în termen de două luni de la încetarea circumstanţelor care au provocat nerespectarea termenului. În acelaşi termen va fi îndeplinit şi actul nerealizat. Cererea nu este admisibilă decât în termen de un an de la data expirării termenului omis. În caz de neprezentare a cererii de reînnoire a înregistrării sau în caz de neachitare a taxei de reînnoire, termenul suplimentar de 6 luni, prevăzut la art.21 alin.(5), se scade din perioada de un an.

(3) Cererea de repunere în drepturi se motivează invocându-se faptele şi actele pe care aceasta se întemeiază. Cererea se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.

(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(2) din prezentul articol, la art.51 alin.(1), la art.52 şi la art.61.

(5) Când este repus în drepturi, solicitantul sau titularul unei mărci nu poate invoca drepturile sale împotriva unui terţ care, cu bună-credinţă, a plasat pe piaţă produse sau a prestat servicii sub un semn identic ori similar cu marca respectivă în perioada de timp cuprinsă între data pierderii dreptului asupra cererii sau asupra mărcii şi până la data publicării în BOPI a informaţiei despre repunerea în drepturi.

(6) Terţul care cade sub incidenţa alin.(5) poate formula, în termen de două luni de la data publicării informaţiei despre repunerea în drepturi, o contestaţie împotriva deciziei de repunere în drepturi a solicitantului sau titularului unei mărci, cu condiţia achitării taxei stabilite.

Articolul 61. Prelungirea termenelor şi repunerea în termenul omis

(1) Solicitantul, titularul unei mărci sau orice altă parte la o procedură în faţa AGEPI referitoare la o cerere sau la o marcă:

a) poate solicita prelungirea unui termen prevăzut pentru executarea unui act de procedură printr-o cerere depusă la AGEPI până la expirarea termenului prescris;

b) în cazul nerespectării termenului prevăzut pentru executarea unui act de procedură, poate solicita repunerea în termenul omis şi continuarea procedurii printr-o cerere depusă la AGEPI în termen de două luni de la data expirării termenului prescris. Actul nerealizat va fi îndeplinit în acelaşi termen.

(2) Perioada de prelungire a termenului conform alin.(1) lit.a) sau de repunere în termenul omis conform alin.(1) lit.b) nu poate depăşi 6 luni de la data expirării termenului prescris.

(3) Cererea pentru acţiunile specificate la alin.(1) se consideră depusă numai după achitarea taxei în cuantumul stabilit. Taxa recepţionată se consideră ca fiind o cerere de prelungire a termenelor sau repunere în termenul omis, cu condiţia să conţină toate datele de identificare necesare pentru a stabili scopul plăţii.

(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, precum şi celor prevăzute la art.21 alin.(5), art.42 alin.(1), art.44 alin.(1), art.45 alin.(1), art.46, art.47 alin.(2) lit.b), art.51 alin.(1), art.52 alin.(1), (2), (4) şi (8), art.58 alin.(1), art.59 alin.(4), art.60 alin.(2) şi (6), art.102 alin.(2) lit.a).

Capitolul IV

MĂRCILE COLECTIVE ŞI MĂRCILE DE CERTIFICARE

Articolul 62. Mărcile colective

(1) Mărcile colective se utilizează pentru a deosebi produsele sau serviciile membrilor unei asociaţii (unui grup de persoane) pe numele căreia a fost înregistrată marca de produsele sau serviciile altor persoane.

Pot solicita înregistrarea unei mărci colective asociaţiile de fabricanţi, de producători, de prestatori de servicii, de comercianţi, care, în temeiul legii, au capacitatea, în nume propriu, să fie titulari de drepturi şi obligaţii de orice natură, să încheie contracte sau să întocmească alte acte juridice, să intenteze acţiuni în instanţele judecătoreşti, precum şi persoanele juridice de drept public.

(2) Prin derogare de la art.8 alin.(1) lit.c), pot constitui mărci colective, în sensul alin.(1) din prezentul articol, semnele sau indicaţiile ce pot servi, în comerţ, la desemnarea originii geografice a produselor sau a serviciilor. O marcă colectivă nu autorizează titularul să interzică unui terţ utilizarea, în comerţ, a unor asemenea semne sau indicaţii, cu condiţia ca acesta să le folosească în activitatea industrială sau comercială în conformitate cu bunele practici. În special, o asemenea marcă nu poate fi opusă unui terţ autorizat să utilizeze o denumire geografică.

(3) Cerinţele prevăzute la art.17 sunt îndeplinite atunci când o marcă colectivă este utilizată în mod efectiv de către orice persoană îndreptăţită să utilizeze această marcă.

(4) Sub rezerva prevederilor art.62–69, dispoziţiile prezentei legi se aplică în egală măsură mărcilor colective.

Articolul 63. Regulamentul de utilizare a mărcii colective

(1) Solicitantul unei mărci colective prezintă regulamentul de utilizare a mărcii colective odată cu depunerea cererii de înregistrare a mărcii sau în termen de două luni de la data depunerii cererii, conform condiţiilor stabilite în Regulament.

(2) Regulamentul de utilizare a mărcii colective specifică cel puţin persoanele autorizate să utilizeze marca, condiţiile de afiliere la asociaţie, precum şi condiţiile de utilizare a mărcii, inclusiv sancţiunile, în cazul în care acestea există. Regulamentul de utilizare a unei mărci colective menţionate la art.62 alin.(2) autorizează orice persoană ale cărei produse sau servicii provin din zona geografică respectivă să devină membră a asociaţiei care este titulara mărcii.

(3) Regulamentul de utilizare a mărcii colective se publică odată cu cererea de înregistrare.

Articolul 64. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii colective

(1) În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, cu excepţia prevederilor art.8 alin.(1) lit.c) privind semnele sau indicaţiile care pot servi, în comerţ, pentru desemnarea provenienţei geografice a produselor sau a serviciilor, cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge dacă nu se respectă prevederile art.62 ori 63 sau dacă regulamentul de utilizare a mărcii colective contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.

(2) Cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge şi în cazul când există riscul inducerii în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte caracterul sau semnificaţia mărcii şi, mai ales, când aceasta nu este percepută ca fiind marcă colectivă.

(3) Cererea nu se respinge în cazul când solicitantul, prin modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective, îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin.(1) şi (2).

Articolul 65. Observaţiile terţilor privind mărcile colective

Observaţiile terţilor care vizează o marcă colectivă sau un regulament de utilizare a mărcii colective modificat, depuse la AGEPI conform art.51, pot fi întemeiate, de asemenea, şi pe motivele de respingere prevăzute la art.64.

Articolul 66. Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective

(1) Titularul mărcii colective comunică AGEPI orice modificare operată în regulamentul de utilizare a mărcii colective.

(2) Modificarea nu este înscrisă în Registrul naţional al mărcilor în cazul când regulamentul de utilizare a mărcii colective modificat nu corespunde prevederilor art.63 sau când implică un motiv de respingere menţionat la art.64.

(3) Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective are efect începând cu data înscrierii menţiunii respective în Registrul naţional al mărcilor.

Articolul 67. Introducerea acţiunii de apărare a drepturilor asupra mărcii colective

(1) Prevederile art.38 alin.(6) şi (7) privind drepturile licenţiaţilor se aplică oricărei persoane autorizate să utilizeze o marcă colectivă.

(2) Titularul unei mărci colective poate cere, în numele persoanelor autorizate să utilizeze marca, repararea prejudiciului suportat de acestea în urma utilizării neautorizate a mărcii.

Articolul 68. Motivele decăderii din drepturile asupra mărcii colective

În afara motivelor decăderii din drepturi specificate în prezenta lege, titularul mărcii colective este declarat decăzut din drepturi în urma unei cereri depuse la AGEPI sau Judecătoria Chişinău sediul Centru ori a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă, în cazul când:

a) titularul nu ia măsuri adecvate în vederea prevenirii unei utilizări a mărcii incompatibile cu condiţiile de utilizare prevăzute de regulamentul de utilizare a mărcii colective;

b) modul în care titularul a utilizat marca a generat riscul inducerii în eroare a consumatorului în sensul art.64 alin.(2);

c) modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective a fost înscrisă în Registrul naţional al mărcilor contrar prevederilor art.66 alin.(2), cu excepţia cazului când titularul mărcii, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a mărcii colective, se conformează acestor prevederi.

Articolul 69. Motivele nulităţii mărcii colective

În afara motivelor de nulitate prevăzute în prezenta lege, cu excepţia, dacă este cazul, a art.8 alin.(1) lit.c) privind semnele sau indicaţiile care pot servi pentru desemnarea, în comerţ, a provenienţei geografice a produselor sau a serviciilor, marca colectivă este declarată nulă în urma unei cereri de declarare a nulităţii mărcii, depusă la AGEPI sau Judecătoria Chişinău sediul Centru, ori a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă, în cazul când marca a fost înregistrată contrar prevederilor art.64, cu excepţia cazului când titularul mărcii, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a mărcii colective, se conformează acestor prevederi.

Articolul 70. Mărcile de certificare

(1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv instituţiile, autorităţile şi organismele de drept public, poate solicita la AGEPI înregistrarea unei mărci de certificare cu condiţia ca respectiva persoană să nu desfăşoare o activitate economică ce implică furnizarea de produse sau servicii de tipul celor certificate.

(2) Înregistrarea unei mărci de certificare nu poate fi obţinută în cazul în care solicitantul nu are competenţa de a certifica produsele sau serviciile pentru care urmează să fie înregistrată marca.

(3) Sub rezerva prevederilor art.70–77, dispoziţiile prezentei legi se aplică în egală măsură mărcilor de certificare.

(4) Prin derogare de la art.8 alin.(1) lit.c), pot constitui mărci de certificare semnele sau indicaţiile ce pot servi, în comerţ, la desemnarea originii geografice a produselor sau a serviciilor. Marca de certificare constituită din semne sau indicaţii care pot servi, în comerţ, pentru desemnarea provenienţei geografice a produselor sau a serviciilor nu îndreptăţeşte titularul să interzică unui terţ utilizarea acestor semne sau indicaţii în cursul schimbului comercial atât timp cât sunt utilizate de către terţ conform practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială. O astfel de marcă nu poate fi opusă unui terţ care este îndreptăţit să utilizeze o denumire geografică.

(5) Observaţiile terţilor care vizează o marcă de certificare sau un regulament de utilizare a mărcii de certificare modificat depuse la AGEPI pot să fie întemeiate inclusiv pe motivele de respingere prevăzute la art.72.

(6) Cerinţele prevăzute la art.17 sunt îndeplinite atunci când o marcă de certificare este utilizată în mod efectiv de către orice persoană îndreptăţită să utilizeze această marcă.

(7) Utilizarea unei mărci de certificare este deschisă oricărei persoane care oferă produse sau prestează servicii conforme caracteristicilor stipulate în regulamentul de utilizare a mărcii de certificare şi care respectă prevederile acestuia.

(8) Titularul mărcii de certificare autorizează persoanele îndreptăţite să utilizeze marca pentru produsele sau serviciile care posedă caracteristicile stipulate în regulamentul de utilizare a mărcii de certificare.

(9) Dacă persoana îndreptăţită să utilizeze o marcă de certificare nu respectă regulamentul de utilizare a mărcii de certificare, titularul poate să retragă autorizaţia de utilizare a mărcii sau să aplice alte sancţiuni prevăzute de respectivul regulament.

Articolul 71. Regulamentul de utilizare a mărcii de certificare

(1) Solicitantul, odată cu depunerea cererii de înregistrare a unei mărci de certificare în conformitate cu art.40 sau în termen de două luni de la data depunerii cererii, prezintă:

a) regulamentul de utilizare a mărcii de certificare, conform condiţiilor prevăzute în Regulament;

b) autorizaţia sau documentul din care să rezulte desfăşurarea legală a activităţii de certificare ori, după caz, dovada înregistrării mărcii de certificare în ţara de origine.

(2) Regulamentul de utilizare a mărcii de certificare specifică persoanele autorizate să utilizeze marca, caracteristicile care vor fi certificate prin marcă, modul în care organismul de certificare va verifica aceste caracteristici şi va supraveghea utilizarea mărcii, sancţiunile pentru încălcarea regulamentului, condiţiile de utilizare a mărcii, inclusiv taxele care vor fi plătite pentru utilizare, procedurile de reglementare a litigiilor.

Articolul 72. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii de certificare

(1) În afara motivelor de respingere a unei cereri de înregistrare a mărcii prevăzute de prezenta lege, cererea de înregistrare a mărcii de certificare se respinge dacă nu se respectă prevederile art.70 ori 71, normele legislaţiei privind certificarea sau dacă regulamentul de utilizare a mărcii de certificare contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.

(2) Cererea de înregistrare a mărcii de certificare se respinge şi în cazul când există riscul inducerii în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte caracterul sau semnificaţia mărcii şi, mai ales, când aceasta nu este percepută ca fiind marcă de certificare.

(3) Cererea nu se respinge în cazul când solicitantul, prin modificarea regulamentului de utilizare a mărcii de certificare, îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin.(1) şi (2).

Articolul 73. Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii de certificare

(1) Titularul mărcii de certificare comunică AGEPI orice modificare operată în regulamentul de utilizare a mărcii de certificare.

(2) Modificarea nu este înscrisă în Registrul naţional al mărcilor în cazul când regulamentul de utilizare a mărcii de certificare modificat nu corespunde prevederilor art.71 sau când implică un motiv de respingere menţionat la art.72.

(3) Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii de certificare are efect începând cu data înscrierii menţiunii respective în Registrul naţional al mărcilor.

Articolul 74. Transferul mărcii de certificare

Prin derogare de la art.37, o marcă de certificare nu poate fi transferată decât către o persoană care îndeplineşte cerinţele art.70 alin.(1) şi (2).

Articolul 75. Introducerea acţiunii de apărare a drepturilor asupra mărcii de certificare

(1) Numai titularul unei mărci de certificare sau persoanele autorizate în mod expres de titular în acest scop au dreptul de a introduce o acţiune privind încălcarea drepturilor.

(2) Titularul unei mărci de certificare are dreptul să ceară, în numele persoanelor îndreptăţite să utilizeze marca, repararea prejudiciului suportat de acestea în urma utilizării neautorizate a mărcii.

Articolul 76. Motivele decăderii din drepturile asupra mărcii de certificare

În afara motivelor decăderii din drepturi specificate în prezenta lege, titularul mărcii de certificare este declarat decăzut din drepturi în urma unei cereri depuse la AGEPI sau la Judecătoria Chişinău sediul Centru ori a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă, în cazul când:

a) titularul nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute la art.70 alin.(1) şi (2);

b) titularul nu ia măsuri adecvate în vederea prevenirii unei utilizări a mărcii de certificare incompatibile cu condiţiile de utilizare prevăzute de regulamentul de utilizare a mărcii de certificare, a cărui modificare, dacă este cazul, a fost menţionată în Registrul naţional al mărcilor;

c) modul în care titularul a utilizat marca de certificare a generat riscul inducerii în eroare a consumatorului în sensul art.72 alin.(2);

d) modificarea regulamentului de utilizare a mărcii de certificare a fost înscrisă în Registrul naţional al mărcilor contrar prevederilor art.73 alin.(2), cu excepţia cazului când titularul mărcii, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a mărcii de certificare, se conformează acestor prevederi.

Articolul 77. Motivele nulităţii mărcii de certificare

În afara motivelor de nulitate prevăzute în prezenta lege, marca de certificare înregistrată contrar prevederilor art.72 este declarată nulă în urma unei cereri de declarare a nulităţii mărcii, depusă la AGEPI sau Judecătoria Chişinău sediul Centru, ori a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă, cu excepţia cazului în care titularul mărcii de certificare, printr-o modificare a regulamentului de utilizare, se conformează acestor prevederi.

Capitolul V

INFORMAREA PUBLICULUI

Articolul 78. Registrul naţional al mărcilor

(1) AGEPI ţine Registrul naţional al mărcilor, în format electronic, în care sunt înscrise datele a căror înregistrare este prevăzută de prezenta lege şi este stipulată în Regulament. Orice înscrisuri sau modificări efectuate în Registrul naţional al mărcilor se publică în BOPI.

(2) Registrul naţional al mărcilor este deschis consultării publice.

(3) AGEPI poate elibera, la cerere, extrase din Registrul naţional al mărcilor, certificate sau nu, cu condiţia achitării taxei stabilite.

(4) Toate datele menţionate la alin.(1), inclusiv cele cu caracter personal, sunt considerate de interes public şi pot fi accesate de oricare terţ. Înregistrările în Registrul naţional al mărcilor sunt păstrate pentru o perioadă nedefinită.

Articolul 79. Publicaţiile periodice

AGEPI publică săptămânal, în format electronic, pe pagina sa web oficială, Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, care conţine:

a) informaţii despre obiectele de proprietate industrială, inclusiv despre mărcile înregistrate, precum şi alte informaţii cu privire la mărci a căror publicare este prevăzută de prezenta lege sau de alte acte normative în domeniu;

b) comunicări şi informaţii de ordin general provenind de la directorul general al AGEPI;

c) alte informaţii referitoare la prevederile prezentei legi şi la aplicarea acesteia.

Capitolul VI

ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR

Articolul 80. Încălcarea drepturilor

(1) Încălcarea drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege atrage răspundere civilă, contravenţională sau penală, după caz.

(2) Măsurile, procedurile şi mijloacele de reparare stabilite în prezentul capitol au scopul de a asigura respectarea drepturilor şi a obligaţiilor prevăzute de prezenta lege. Acestea se aplică în mod corect şi echitabil, nu sunt complicate în mod inutil sau costisitoare şi presupun termene rezonabile, astfel încât să nu atragă întârzieri nejustificate.

(3) Aplicarea măsurilor, a procedurilor şi a mijloacelor de reparare va fi una eficientă, proporţională şi disuasivă, va evita crearea obstacolelor în calea comerţului legal şi va oferi protecţie împotriva folosirii lor abuzive.

(4) Dispoziţiile procedurale prevăzute de prezenta lege se completează cu cele de drept comun.

Articolul 81. Apărarea drepturilor

(1) Orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate care au pretenţii faţă de utilizarea unei mărci înregistrate ori solicitate spre înregistrare sunt în drept să iniţieze acţiune în instanţa de judecată pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime.

(2) Sunt în drept să iniţieze acţiune privind încălcarea unui drept exclusiv ori a unui interes legitim care decurge din dreptul exclusiv următoarele persoane:

a) titularul mărcii;

b) orice persoană autorizată să utilizeze marca înregistrată, în special licenţiatul în condiţiile art.38 alin.(6);

c) alte persoane fizice sau juridice care reprezintă titularul de drepturi.

(3) Persoana ale cărei drepturi sunt încălcate poate să ceară instanţei judecătoreşti apărarea drepturilor în termenul de prescripţie extinctivă, stabilit conform legii şi care nu va fi mai mic de 3 ani.

Articolul 82. Acţiunea de declarare a neîncălcării drepturilor

(1) Orice persoană care utilizează o marcă protejată pe teritoriul Republicii Moldova sau care a făcut pregătiri serioase şi efective pentru utilizare este în drept să solicite titularului de drept să îşi determine poziţia faţă de invocarea titlului său de protecţie împotriva acestei utilizări, poziţie pe care titularul o va comunica persoanei respective.

(2) Dacă poziţia titularului, prevăzută la alin.(1), nu satisface persoana interesată sau dacă titularul nu şi-a determinat poziţia în termen de 3 luni, persoana în cauză este în drept să introducă o acţiune în instanţa de judecată competentă privind stabilirea faptului de neîncălcare a drepturilor.

(3) Nu poate fi introdusă o acţiune de declarare a neîncălcării drepturilor de către aceeaşi persoană referitor la acelaşi obiect al acţiunii dacă instanţa de judecată s-a pronunţat anterior asupra existenţei sau inexistenţei încălcării de drepturi.

Articolul 83. Măsuri de asigurare a probelor până la intentarea acţiunii

(1) Orice persoană îndreptăţită care a prezentat elemente de probă suficiente pentru a-şi sprijini afirmaţiile de încălcare a drepturilor sale poate cere instanţei de judecată sau unei alte autorităţi competente, până la iniţierea unui proces împotriva acţiunilor ilegale, aplicarea de măsuri provizorii pentru asigurarea probelor relevante, sub rezerva garantării protecţiei informaţiilor confidenţiale, cu condiţia depunerii unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente corespunzătoare, necesare pentru repararea prejudiciilor care ar putea fi cauzate pârâtului în cazul în care nu va fi constatată existenţa unei încălcări.

(2) În vederea luării măsurilor de asigurare a probelor, instanţa de judecată este în drept:

a) să ceară descrierea detaliată a acţiunilor pretinse a fi încălcate;

b) să pună sechestru pe produsele în litigiu;

c) să pună sechestru pe materialele şi instrumentele utilizate la producerea şi/sau distribuirea produselor în litigiu;

d) să ceară prezentarea documentelor relevante.

(3) Procedura de aplicare a măsurilor de asigurare a probelor o foloseşte instanţa de judecată sau o altă autoritate competentă în conformitate cu prevederile respective ale Codului de procedură civilă.

(4) Măsurile de asigurare a probelor pot fi stabilite, dacă este cazul, fără ca pârâtul să fie audiat dacă orice întârziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească este adusă la cunoştinţa părţii afectate imediat, cel târziu îndată după executarea măsurilor.

(5) Încheierea de asigurare a probelor poate fi atacată în instanţa de judecată.

(6) O revizuire, inclusiv dreptul de a fi audiat, are loc, la cererea părţilor afectate, pentru a se decide, în termen rezonabil de la notificarea măsurilor, dacă acestea trebuie modificate, revocate sau confirmate.

Articolul 84. Efectele anulării măsurilor de asigurare a probelor

(1) Măsurile de asigurare a probelor sunt anulate la cererea pârâtului, care îşi păstrează dreptul de a cere despăgubiri, sau încetează să producă efecte dacă reclamantul nu introduce o acţiune în instanţa de judecată în termen de 20 de zile lucrătoare de la data pronunţării încheierii de asigurare a probelor.

(2) În cazul în care măsurile sunt anulate sau încetează din cauza oricărui act sau omisiuni a reclamantului ori dacă, ulterior, se constată inexistenţa încălcării sau a iminenţei de încălcare a dreptului asupra mărcilor, instanţa de judecată poate obliga reclamantul, la cererea pârâtului, să achite acestuia o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat.

Articolul 85. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor

(1) La solicitarea unei părţi care prezintă dovezi suficiente şi rezonabile că pretenţiile sale sunt fondate, precum şi informaţii că anumite probe se află în gestiunea părţii adverse, instanţa de judecată poate dispune ca probele să fie prezentate de cealaltă parte, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale.

(2) În cazul în care încălcarea drepturilor este comisă la scară comercială, instanţa de judecată poate dispune, la solicitarea unei părţi, prezentarea de documente bancare, financiare sau comerciale, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale.

(3) În cazul în care o parte la proces refuză nemotivat accesul la informaţiile necesare sau tergiversează cu rea-credinţă prezentarea lor, fapt ce împiedică soluţionarea conflictului, instanţa se pronunţă în privinţa admiterii sau respingerii acţiunii în baza informaţiilor prezentate, inclusiv a plângerii sau a pretenţiei prezentate de partea lezată prin împiedicarea accesului la informaţii, cu condiţia oferirii posibilităţii de audiere a părţilor referitor la pretenţiile sau la elementele de probă ale acestora.

Articolul 86. Dreptul la informare

(1) Dacă în procesul examinării unui litigiu se constată că sunt încălcate drepturile asupra unei mărci, instanţa de judecată poate cere ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuţie a produselor care încalcă un drept asupra mărcii să fie furnizate de contravenient şi/sau de orice altă persoană care:

a) a fost găsită în posesia produselor contrafăcute destinate comercializării;

b) a fost găsită beneficiind, în scop comercial, de servicii cu produse contrafăcute;

c) a fost găsită prestând, în scop comercial, servicii utilizate în activităţi de contrafacere; sau

d) a fost indicată, de către persoana menţionată la lit.a), b) sau c), ca fiind implicată în acţiunile de fabricare, producere sau distribuire a produselor ori de prestare a serviciilor.

(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) cuprind, după caz:

a) numele şi adresa producătorului, distribuitorului, furnizorului, deţinătorilor anteriori ai mărfurilor sau ai serviciilor, precum şi ale vânzătorilor angro şi cu amănuntul;

b) date despre cantităţile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile sau serviciile respective.

(3) Alin.(1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor prevederi legale care:

a) acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai detaliate;

b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;

c) stabilesc răspunderea pentru abuzul de drept la informare;

d) oferă posibilitatea de a refuza prezentarea de informaţii care ar constrânge persoana menţionată la alin.(1) să recunoască propria sa participare sau participarea rudelor sale apropiate la o încălcare a unui drept asupra mărcii; sau

e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau prelucrarea datelor cu caracter personal.

Articolul 87. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor

(1) Dacă s-a constatat faptul sau iminenţa încălcării drepturilor asupra unei mărci, instanţa de judecată poate, la cererea reclamantului, să instituie măsuri de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor împotriva contravenientului şi/sau intermediarilor, şi anume:

a) să pronunţe cu titlu provizoriu o încheiere de interzicere a oricăror acţiuni ce constituie încălcare a drepturilor asupra mărcii ori să permită continuarea acţiunilor, cu condiţia depunerii unei cauţiuni suficiente să asigure despăgubirea titularului de drepturi;

b) să dispună sechestrarea sau confiscarea bunurilor suspectate de încălcarea drepturilor asupra unei mărci pentru a preveni introducerea lor în circuitul comercial;

c) să pună sechestru pe orice proprietate a contravenientului, inclusiv să dispună blocarea conturilor bancare, prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, dacă încălcarea a fost comisă la scară comercială şi există riscul de nerecuperare a prejudiciilor.

(2) Măsurile menţionate la alin.(1) sunt luate, dacă este cazul, fără audierea pârâtului, în special dacă orice întârziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există riscul de distrugere a probelor. Încheierea instanţei se aduce imediat la cunoştinţa părţii afectate.

(3) O revizuire, inclusiv dreptul de a fi audiat, are loc, la cererea părţilor afectate, pentru a se decide, în termen rezonabil de la notificarea măsurilor, dacă acestea trebuie modificate, revocate sau confirmate.

(4) Măsurile de asigurare sunt anulate la cererea pârâtului, care îşi păstrează dreptul de a cere despăgubiri, sau încetează să producă efecte dacă titularul nu introduce o acţiune pe fond în termen de 20 de zile lucrătoare de la data pronunţării încheierii de asigurare a probelor.

(5) În cazul în care măsurile prevăzute la alin.(1) sunt anulate sau încetează din cauza oricărui act sau oricărei omisiuni a reclamantului ori dacă, ulterior, se constată inexistenţa încălcării sau a iminenţei de încălcare a drepturilor asupra unei mărci, instanţa de judecată poate obliga reclamantul, la cererea pârâtului, să achite acestuia o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat.

(6) Instanţa de judecată poate dispune măsurile prevăzute la alin.(1) cu condiţia ca titularul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă, având menirea să asigure repararea eventualelor prejudicii cauzate pârâtului, menţionate la alin.(5).

Articolul 88. Măsuri corective

(1) În cazul când s-a constatat încălcarea drepturilor, instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului, luarea de măsuri cu privire la produsele cu care s-a încălcat dreptul asupra unei mărci şi, în cazurile corespunzătoare, cu privire la materialele şi instrumentele care au servit la crearea şi fabricarea acestor produse. Aceste măsuri includ, dar nu se limitează la:

a) retragerea provizorie a produselor din circuitul comercial;

b) retragerea definitivă a produselor din circuitul comercial; sau

c) distrugerea produselor în cazul în care marca nu poate fi înlăturată de pe acestea fără a le deteriora, precum şi în cazul în care înlăturarea mărcii nu este suficientă pentru a exclude încălcarea de drepturi.

(2) Măsurile specificate la alin.(1) se realizează pe cheltuiala pârâtului, cu excepţia cazului când există motive temeinice care împiedică acest lucru.

(3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corective, instanţa de judecată se conduce de principiul echităţii, de proporţia între gravitatea încălcării şi remedierile dispuse, precum şi de interesele terţilor.

Articolul 89. Asigurarea executării hotărârii judecătoreşti

În cazul în care a emis o hotărâre de constatare a încălcării unui drept asupra mărcii, instanţa de judecată, la cererea titularului, poate lua măsuri de asigurare a executării hotărârii împotriva contravenientului, prin care acesta este somat să înceteze orice acţiune ce constituie încălcare a drepturilor titularului. În acest scop, instanţa poate cere depunerea de către contravenient a unei cauţiuni sau garanţii echivalente corespunzătoare. Titularul de drepturi poate cere dispunerea acestor măsuri şi împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terţ pentru a încălca drepturile titularului asupra mărcii.

Articolul 90. Măsuri alternative

În cazuri corespunzătoare şi la cererea persoanei pasibile a fi subiectul măsurilor prevăzute de prezentul capitol, instanţa de judecată poate să dispună plata unei despăgubiri pecuniare în locul aplicării măsurilor provizorii prevăzute de prezenta lege dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) persoana a acţionat fără intenţie sau din imprudenţă;

b) executarea măsurilor ce ar trebui stabilite ar cauza pentru acea persoană un prejudiciu disproporţionat în raport cu fapta săvârşită;

c) plata unei despăgubiri este, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

Articolul 91. Despăgubirile

(1) La cererea părţii lezate, pârâtul care a încălcat drepturile asupra unei mărci cu bună ştiinţă sau având motive rezonabile de a şti acest lucru repară titularului de drepturi pagubele pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale. La stabilirea despăgubirilor:

a) se ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferite de partea lezată, beneficiile realizate pe nedrept de pârât şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului de drepturi prin încălcarea drepturilor sale; sau

b) poate fi fixată, ca alternativă, o sumă unică pe baza unor elemente, cum ar fi, cel puţin, valoarea royalty sau încasările care ar fi fost datorate în cazul în care pârâtul ar fi cerut autorizaţia de a utiliza marca respectivă.

(2) În cazul când a comis o încălcare din neştiinţă sau fără a avea motive rezonabile de a şti acest lucru, contravenientul se obligă să recupereze beneficiile ratate sau pagubele aduse titularului de drepturi, stabilite conform legii.

Articolul 92. Măsuri de publicitate

(1) În cadrul acţiunilor privind încălcarea drepturilor protejate asupra mărcii, instanţa de judecată competentă poate dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare în scopul difuzării informaţiei privind hotărârea judecătorească, inclusiv afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a hotărârii.

(2) Instanţa de judecată competentă poate dispune şi măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.

Capitolul VII

ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ A MĂRCILOR

Articolul 93. Prevederi generale

Prevederile prezentei legi se aplică mutatis mutandis şi înregistrărilor internaţionale, conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, care au ca ţară de origine sau care îşi extind efectele în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor când aceste acte prevăd altfel.

Articolul 94. Cererea internaţională

(1) Cererea internaţională, conform art.3 al Protocolului referitor la Aranjament, pentru o marcă având ca ţară de origine Republica Moldova, depusă spre înregistrare sau înregistrată în Registrul naţional al mărcilor, se depune la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI.

(2) Cererea internaţională specificată la alin.(1) poate fi depusă de orice persoană fizică sau juridică care are în Republica Moldova o întreprindere industrială sau comercială efectivă şi funcţională ori, în lipsa acesteia, îşi are aici domiciliul, ori, în lipsa acestora, este cetăţean sau resortisant al Republicii Moldova.

(3) Cererea internaţională se perfectează în conformitate cu prevederile Regulamentului de executare a Protocolului şi va conţine menţiuni speciale referitoare la ţările asupra cărora se solicită extinderea teritorială a protecţiei ce rezultă din înregistrarea internaţională.

Articolul 95. Taxele pentru cererea internaţională

(1) La depunerea cererii internaţionale se achită următoarele taxe:

a) la AGEPI – pentru recepţionarea, verificarea, examinarea şi transmiterea cererii la Biroul Internaţional;

b) la Biroul Internaţional – pentru înregistrarea mărcii conform prevederilor art.8 (2) sau, după caz, art.8 (7) al Protocolului referitor la Aranjament.

(2) Taxele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI.

Articolul 96. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI

(1) În termen de o lună de la data recepţionării, AGEPI examinează şi verifică documentele cererii internaţionale în vederea respectării prevederilor art.94 alin.(3) şi a corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în Registrul naţional al mărcilor.

(2) Dată a înregistrării internaţionale în sensul art.3 (4) din Protocolul referitor la Aranjament, având ca ţară de origine Republica Moldova, se consideră data la care cererea internaţională a fost depusă la AGEPI, cu condiţia ca aceasta să fie primită de Biroul Internaţional în termen de două luni de la data respectivă. În caz contrar, dată a înregistrării internaţionale este data la care cererea internaţională a fost primită de Biroul Internaţional.

(3) Dacă, în conformitate cu prevederile alin.(1), sunt depistate greşeli sau inexactităţi a căror corectare necesită consimţământul solicitantului, în particular concretizarea listei de produse/servicii, AGEPI le notifică solicitantului şi îl invită să remedieze greşelile sau inexactităţile într-un termen rezonabil, ţinând cont de prevederile alin.(2).

(4) Dacă cererea corespunde prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului de executare a Protocolului, AGEPI semnează cererea, indicând data depunerii cererii la AGEPI, şi expediază un exemplar al acesteia pe adresa Biroului Internaţional, iar un alt exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.

Articolul 97. Dependenţa înregistrării internaţionale de cererea sau înregistrarea de bază

În sensul art.6 al Protocolului referitor la Aranjament, în termen de 5 ani de la data înregistrării internaţionale, AGEPI notifică Biroului Internaţional orice fapte şi decizii care afectează validitatea cererii de înregistrare a mărcii sau a înregistrării mărcii pe care s-a bazat înregistrarea internaţională.

Articolul 98. Cererea de extindere teritorială ulterioară înregistrării internaţionale

(1) Titularul unei înregistrări internaţionale având ca ţară de origine Republica Moldova poate solicita extinderea teritorială ulterioară a protecţiei acestei înregistrări asupra unei sau mai multor ţări care nu au fost indicate în cererea internaţională iniţială, pentru toate sau pentru o parte din produsele sau serviciile enumerate în înregistrarea internaţională, prin depunerea unei cereri de desemnare ulterioară la Biroul Internaţional, direct sau prin intermediul AGEPI.

(2) Prevederile art.96 se aplică mutatis mutandis cererilor de extindere teritorială ulterioară înregistrării internaţionale.

(3) Extinderea teritorială ulterioară a protecţiei produce efecte începând cu data la care este înscrisă în Registrul internaţional sau cu o altă dată specificată de solicitant şi valabilitatea ei încetează odată cu expirarea valabilităţii înregistrării internaţionale la care se referă.

(4) AGEPI transmite Biroului Internaţional cererea de extindere teritorială prezentată ulterior înregistrării internaţionale de îndată ce sunt îndeplinite cerinţele prevăzute.

Articolul 99. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional

(1) Orice înregistrare internaţională în care este desemnată Republica Moldova sau, după caz, care este obiectul extinderii teritoriale ulterioare asupra Republicii Moldova, notificată de Biroul Internaţional, este supusă procedurilor reglementate de prezenta lege ca şi cererea depusă direct la AGEPI.

(2) Publicarea înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional se realizează în conformitate cu art.50.

(3) În cazul când înregistrarea internaţională supusă examinării motivelor absolute de refuz nu întruneşte condiţiile de protecţie prevăzute de lege, AGEPI emite un refuz provizoriu pentru toate ori, după caz, pentru o parte din produsele sau serviciile solicitate, pe care îl notifică Biroului Internaţional.

(4) Orice procedură prevăzută de lege, ulterioară refuzului provizoriu menţionat la alin.(3), se efectuează direct între AGEPI şi solicitantul reprezentat de un mandatar autorizat.

(5) După emiterea deciziei definitive referitoare la înregistrarea internaţională în cauză, AGEPI notifică Biroul Internaţional cu privire la:

a) refuzul protecţiei mărcii; sau

b) protejarea mărcii pentru toate produsele sau serviciile revendicate; sau

c) produsele sau serviciile pentru care marca este protejată.

(6) AGEPI, conform procedurilor prevăzute, informează Biroul Internaţional despre toate hotărârile definitive ale instanţelor judecătoreşti cu privire la respingerea, revocarea, parţială sau integrală, radierea, invalidarea înregistrării internaţionale sau modificarea deciziilor de refuz referitoare la înregistrările internaţionale.

Articolul 100. Efectele înregistrării internaţionale în care este desemnată Republica Moldova

(1) Orice înregistrare internaţională în care este desemnată Republica Moldova, începând cu data înregistrării internaţionale sau, după caz, cu data desemnării ulterioare a Republicii Moldova, are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care marca ar fi fost depusă spre înregistrare direct la AGEPI.

(2) În cazul când AGEPI nu a notificat Biroului Internaţional niciun refuz sau când refuzul notificat a fost ulterior retras, în tot sau în parte, protecţia mărcii în Republica Moldova, începând cu data indicată la alin.(1), este aceeaşi ca şi în cazul în care marca ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.

(3) În cazul în care protecţia mărcii a fost refuzată conform art.99 alin.(5) lit.a), se consideră că, în Republica Moldova, înregistrarea internaţională corespunzătoare nu a produs efectele menţionate la alin.(1) şi (2) din prezentul articol.

Articolul 101. Substituirea unei mărci naţionale cu o înregistrare internaţională

La solicitarea titularului unei mărci înregistrate anterior în Registrul naţional al mărcilor, AGEPI, în conformitate cu art.4 bis al Protocolului referitor la Aranjament, ia act de substituirea acestei mărci cu o înregistrare internaţională ulterioară a aceleiaşi mărci pe numele aceluiaşi titular, pentru aceleaşi produse sau servicii, care îşi extinde efectele în Republica Moldova. Substituirea este înscrisă în Registrul naţional al mărcilor şi nu prejudiciază drepturile dobândite anterior de titular.

Articolul 102. Transformarea înregistrării internaţionale în cerere naţională

(1) Titularul unei înregistrări internaţionale, în care este desemnată Republica Moldova conform Protocolului referitor la Aranjament, poate solicita, conform art.9 quinquies din acest Protocol, transformarea înregistrării internaţionale în cerere de înregistrare a aceleiaşi mărci la AGEPI în cazul când înregistrarea internaţională, la solicitarea oficiului ţării de origine a acesteia, este radiată, în tot sau în parte, în ce priveşte produsele sau serviciile enumerate în înregistrarea respectivă.

(2) Cererea prevăzută la alin.(1) se tratează ca şi în cazul în care ea ar fi fost depusă direct la AGEPI la data înregistrării internaţionale sau, după caz, la data extinderii teritoriale ulterioare asupra Republicii Moldova, iar dacă înregistrarea internaţională avea prioritate, cererea în cauză beneficiază de aceeaşi prioritate, sub rezerva ca:

a) cererea să fie depusă în termen de 3 luni de la data la care înregistrarea internaţională a fost radiată din Registrul internaţional;

b) produsele sau serviciile enumerate în cerere să fie acoperite de lista produselor sau serviciilor cuprinse în înregistrarea internaţională referitoare la Republica Moldova;

c) cererea să corespundă tuturor prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului;

d) cererea să fie însoţită de dovada achitării taxelor stabilite.

(3) Cererea de transformare va fi însoţită de un document eliberat de Biroul Internaţional, în care se vor specifica marca şi produsele sau serviciile pentru care a fost desemnată Republica Moldova înainte de radierea înregistrării internaţionale din Registrul internaţional.

(4) Dacă, la data radierii înregistrării internaţionale din Registrul internaţional, termenul prevăzut pentru notificarea unui refuz provizoriu conform art.5(2) al Protocolului referitor la Aranjament a expirat şi dacă la această dată AGEPI nu a emis niciun refuz şi nu există nicio acţiune în instanţă privind retragerea protecţiei referitoare la marca în cauză, procedura de opoziţie prevăzută la art.52 nu se va aplica, iar AGEPI va înregistra marca conform art.57.

Capitolul VIII

PREVEDERI COMUNE

Articolul 103. Competenţa în soluţionarea litigiilor

(1) Litigiile care apar la aplicarea prezentei legi se soluţionează de Comisia de contestaţii a AGEPI, de Judecătoria Chişinău sediul Centru şi sediul Râşcani sau de un arbitraj specializat.

(2) Comisia de contestaţii a AGEPI soluţionează litigiile privind contestarea deciziilor definitive emise de subdiviziunile AGEPI.

(3) Judecătoria Chişinău sediul Râşcani soluţionează litigiile privind:

a) examinarea acţiunilor depuse împotriva deciziilor Comisiei de contestaţii a AGEPI;

b) examinarea acţiunilor depuse împotriva deciziilor Comisiei de decădere din drepturi şi de declarare a nulităţii mărcii.

(4) Judecătoria Chişinău sediul Centru soluţionează litigiile privind:

a) dreptul de proprietate asupra unei mărci;

b) licenţierea mărcilor;

c) acţiunile de apărare a drepturilor asupra mărcii;

d) declararea nulităţii mărcii;

e) decăderea din drepturi asupra mărcii;

f) acţiunile referitoare la declaraţia de neîncălcare a drepturilor;

g) măsurile de asigurare a probelor până la introducerea acţiunii;

h) măsurile, prevăzute la art.87, de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor;

i) măsurile ce decurg din examinarea pricinii în fond în judecată.

(5) Arbitrajul specializat examinează litigiile apărute atât în relaţiile contractuale, cât şi în cele necontractuale, ce ţin de proprietatea industrială, şi anume privind:

a) prioritatea;

b) eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii;

c) acordarea şi folosirea drepturilor conferite prin certificatul de înregistrare a mărcii;

d) încălcarea dreptului exclusiv al titularului mărcii;

e) raporturile dintre licenţiar şi licenţiat în ceea ce priveşte:

− modul de remunerare;

− dreptul de depunere a cererii;

− preţul licenţei;

− divulgările care au cauzat pagube materiale;

− cuantumul onorariului;

f) stabilirea titularului mărcii;

g) alte litigii care nu ţin de activitatea autorităţilor publice.

Articolul 104. Taxele

(1) Depunerea şi examinarea cererii de înregistrare a mărcii, depunerea opoziţiei şi a contestaţiei, înregistrarea mărcii, reînnoirea înregistrării unei mărci, precum şi efectuarea altor acţiuni cu semnificaţie juridică ce ţin de procedurile de examinare a cererii şi de protecţia juridică a mărcii sunt supuse taxelor.

(2) Acţiunile pentru care se percepe taxă şi cuantumul acesteia se stabilesc de Guvern.

(3) Taxele se achită de solicitant, de titular sau de oricare persoană fizică sau juridică împuternicită. Documentele de plată trebuie să conţină datele necesare pentru identificarea cererii depuse sau, după caz, a mărcii la care se referă, precum şi a procedurii solicitate. În caz contrar, taxa se consideră ca nefiind achitată, se restituie în rezerva plătitorului la AGEPI şi, la solicitare, poate fi restituită acestuia.

(4) Taxele plătite se restituie plătitorului, la cererea acestuia, în cazul când procedurile pentru care acestea au fost plătite nu au început. Taxa pentru depunerea şi examinarea cererii de înregistrare a mărcii se restituie în proporţie de 80% din cuantumul acesteia dacă procedura de examinare a motivelor absolute de refuz nu a început.

(5) Taxa plătită într-un cuantum mai mic decât cel stabilit se ia în considerare la achitarea diferenţei, iar procedura începe la data când taxa este achitată integral.

(6) Taxele pentru o acţiune de procedură achitate după expirarea termenului acordat se restituie în rezerva plătitorului la AGEPI şi, la solicitare, se restituie acestuia, iar procedura respectivă nu se efectuează.

(7) Taxa de înregistrare a mărcii se achită în termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii.

(8) Taxa de reînnoire a înregistrării mărcii se achită în ultimele 6 luni de valabilitate a înregistrării mărcii.

(9) Taxele prevăzute la alin.(7) şi (8) care nu au fost plătite în termenele stabilite pot fi achitate ulterior, în decursul a 6 luni de la data termenului omis, cu o majorare de 50%.

(10) În cazul în care cuantumul taxei suplimentare prevăzute la art.40 alin.(4) nu corespunde numărului de clase, potrivit Clasificării Nisa, pentru care se solicită înregistrarea, solicitantul, în termen de două luni de la data notificării de către AGEPI, trebuie să achite diferenţa sau să limiteze numărul de clase pentru care se solicită înregistrarea mărcii.

(11) Examinarea cererii se efectuează doar cu referire la clasele limitate de solicitant, dacă în decursul termenului stabilit la alin.(10) solicitantul nu prezintă dovada achitării diferenţei, sau cu referire la primele clase, conform Clasificării Nisa indicate în cerere, corespunzător cuantumului taxei achitate, dacă solicitantul nu a concretizat expres clasele limitate.

(12) Opoziţiile şi contestaţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale se examinează fără plată în cazul în care acestea acţionează în interes public.

Articolul 105. Limba de procedură

(1) Cererea de înregistrare a mărcii şi toate documentele se depun la AGEPI în limba română.

(2) Traducerea documentului perfectat într-o altă limbă se prezintă în termen de două luni de la data depunerii documentului iniţial.

Capitolul IX

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 106. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.38/2008 privind protecţia mărcilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.99–101, art.362), cu modificările ulterioare, se abrogă.

(3) Guvernul, până la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege şi va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a acesteia;

c) va asigura revizuirea şi abrogarea actelor normative departamentale care contravin prezentei legi.

Articolul 107. Dispoziţii tranzitorii

(1) Se stabileşte că:

a) cererile de înregistrare a mărcilor ale căror proceduri de examinare nu s-au încheiat până la data intrării în vigoare a prezentei legi se examinează conform legislaţiei în vigoare la data depunerii cererii;

b) certificatele de înregistrare a mărcilor eliberate de AGEPI până la data intrării în vigoare a prezentei legi se echivalează, în ceea ce priveşte regimul juridic, cu certificatele de înregistrare a mărcilor eliberate în conformitate cu prezenta lege;

c) litigiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află în proces de examinare se vor soluţiona în conformitate cu normele legii în vigoare la data apariţiei litigiului.

(2) Marca înregistrată până la data intrării în vigoare a prezentei legi pentru titlul clasei de produse sau servicii ale Clasificării Nisa va beneficia de protecţie pentru toate produsele sau serviciile din clasa respectivă, în redacţia ediţiei Clasificării Nisa aplicabile la data depunerii cererii.

(3) Prevederile alin.(2) se aplică şi cererilor de înregistrare a mărcilor depuse pentru înregistrare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, sub rezerva înregistrării lor.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.25. Chişinău, 15 februarie 2024.