274/18.05.2015 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei privind diversitatea biologică

a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020 şi a Planului de

acţiuni pentru implementarea acesteia

nr. 274  din  18.05.2015

 (în vigoare 29.05.2015) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 131-138 art. 321 din 29.05.2015

* * *

Notă: Pe tot parcursul textului hotărîrii şi al anexelor, cuvintele “Ministerul Mediului”, “Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare”, “Ministerul Economiei”, “Ministerul Sănătăţii” şi “Ministerul Educaţiei”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele “Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului”, “Ministerul Economiei şi Infrastructurii”, “Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale” şi, respectiv, cu “Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării”, la forma gramaticală corespunzătoare, iar cuvintele “Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale” se exclud conform Hot.Guv. nr.1143 din 21.11.2018, în vigoare 18.01.2019

În scopul asigurării prevederilor Programului de activitate al Guvernului Republicii Moldova 2015-2018, precum şi al creării cadrului strategic în domeniul protecţiei mediului şi gestionării durabile a resurselor naturale, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Strategia privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020, conform anexei nr.1;

Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020, conform anexei nr.2.

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale:

vor întreprinde măsurile necesare în vederea realizării Strategiei privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia, conform competenţelor;

vor prezenta Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului anual, pînă la data de 1 februarie, raportul cu privire la realizarea măsurilor respective.

3. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului:

va conlucra cu organismele internaţionale şi cu potenţialii donatori în scopul atragerii volumului necesar de investiţii pentru realizarea prevederilor Strategiei privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia;

va prezenta Guvernului, pînă la 1 martie al fiecărui an, informaţia privind realizarea Planului de acţiuni nominalizat.

4. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să întreprindă măsurile necesare pentru realizarea prevederilor Strategiei şi Planului de acţiuni menţionate.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.274 din 18 mai 2015

STRATEGIE

privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020

I. INTRODUCERE

Strategia privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020 (în continuare – Strategie) reflectă starea actuală a diversităţii biologice a Republicii Moldova, tendinţele modificării componentelor biodiversităţii, scopul şi obiectivele activităţilor destinate protecţiei biodiversităţii.

Conceptul de biodiversitate sau diversitate biologică a fost definit pentru prima dată în contextul adoptării unui nou instrument internaţional de mediu, în cadrul Summitului Pămîntului UNCED din 1992 de la Rio de Janeiro. Acesta semnifică diversitatea vieţii de pe pămînt şi implică patru niveluri de abordare: diversitatea ecosistemelor, diversitatea speciilor, diversitatea genetică şi diversitatea etnoculturală.

Din punct de vedere conceptual, biodiversitatea are valoare intrinsecă, acesteia asociindu-i-se însă şi valorile ecologică, genetică, socială, economică, ştiinţifică, educaţională, culturală, recreaţională şi estetică.

Reprezentînd condiţia primordială a existenţei civilizaţiei umane, biodiversitatea asigură sistemul-suport al vieţii şi al dezvoltării sistemelor socioeconomice. În cadrul ecosistemelor naturale şi seminaturale există stabilite conexiuni intra - şi interspecifice prin care se realizează schimburile materiale, energetice şi informaţionale ce asigură productivitatea, adaptabilitatea şi rezilienţa acestora. Aceste interconexiuni sînt extrem de complexe, fiind greu de estimat importanţa fiecărei specii în funcţionarea acestor sisteme şi care pot fi consecinţele diminuării efectivelor acestora sau a dispariţiei, pentru asigurarea supravieţuirii pe termen lung a sistemelor ecologice, principalul furnizor al resurselor de care depinde dezvoltarea şi bunăstarea umană. De aceea, menţinerea biodiversităţii este esenţială pentru asigurarea supravieţuirii oricăror forme de viaţă, inclusiv a oamenilor.

La fel de important este rolul biodiversităţii în asigurarea serviciilor oferite de sistemele ecologice, cum ar fi reglarea condiţiilor pedoclimatice, purificarea apelor, diminuarea efectelor dezastrelor naturale etc.

În anul 1995, Republica Moldova a ratificat Convenţia cu privire la Diversitatea Biologică (în continuare – CDB), care vizează conservarea diversităţii biologice, utilizarea durabilă a elementelor acesteia şi partajarea justă şi echitabilă a beneficiilor care decurg din utilizarea resurselor genetice şi accesul la aceste resurse, ţinînd cont de toate drepturile asupra respectivelor resurse şi graţie unei finanţări adecvate pentru măsurile de conservare a biodiversităţii.

În cadrul Conferinţei Părţilor la CDB au fost adoptate şi principiile ce stau la baza conservării biodiversităţii şi dezvoltării durabile a sistemului socioeconomic, după cum urmează:

1) principiul prevenţiei: conservarea biodiversităţii se realizează eficient dacă sînt eliminate sau diminuate efectele posibilelor ameninţări;

2) principiul precauţiei: lipsa studiilor ştiinţifice complete nu poate fi considerată ca motiv de acceptare a unor activităţi ce pot avea impact negativ semnificativ asupra biodiversităţii;

3) principiul poluatorul plăteşte: cel ce cauzează distrugerea biodiversităţii trebuie să plătească costurile de prevenire, reducere a impactului sau reconstrucţie ecologică;

4) principiul participării publicului la luarea deciziilor şi accesul la informaţie şi justiţie în domeniul mediului: publicul trebuie să aibă acces la informaţiile de mediu şi dreptul de a participa în procesul de luare a deciziilor de mediu;

5) principiul integrării sectoriale: conservarea biodiversităţii şi utilizarea durabilă a componentelor sale trebuie luate în considerare în procesul de adoptare a deciziilor şi de stabilire a politicilor sectoriale;

6) principiul abordării ecosistemice: reprezintă o strategie de management integrat, adaptiv, bazat pe aplicarea unor metodologii ştiinţifice corespunzătoare, care iau în considerare structura şi funcţiile ecosistemelor şi capacitatea lor de suport;

7) principiul reţelelor ecologice: pentru asigurarea conectivităţii dintre componentele biodiversităţii cu cele ale peisajului şi ale structurilor sociale, avînd drept componente centrale ariile naturale protejate, se stabilesc culoare ecologice de legătură.

Fiind o convenţie-cadru, CDB stabileşte doar măsurile generale de conservare şi utilizare durabilă, pentru implementarea acestor prevederi fiind necesară elaborarea unor strategii, planuri sau programe naţionale ori adaptarea celor deja existente, alături de integrarea conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice în planurile, programele şi politicile sectoriale sau intersectoriale pertinente.

Din aceste considerente, în anul 2001, Parlamentul a aprobat prima Strategie naţională şi Planul de acţiuni în domeniul conservării diversităţii biologice (în continuare – SNPA CDB). Aceste două documente au trasat direcţiile principale de activitate pentru următorii 10 ani şi au mobilizat capacităţile interne ale ţării pentru soluţionarea problemelor stringente. În SNPA CDB din 2001 a fost planificată realizarea a 263 de acţiuni, cu un suport financiar de circa 19 milioane dolari SUA, executori principali fiind Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării şi Agenţia “Moldsilva”.

O mare parte din acţiunile stabilite în SNPA CDB au fost realizate, iar progresul de implementare a fost reflectat în cele cinci rapoarte naţionale cu privire la diversitatea biologică (1999, 2001, 2005, 2010, 2014), publicate pe pagina web a CDB (www.cbd.int) şi a Oficiului “Biodiversitate” pe lîngă Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (http://bsapm.moldnet.md) .

Deşi au fost înregistrate progrese semnificative în domeniul protecţiei biodiversităţii (extinderea ariilor naturale protejate şi a terenurilor împădurite, crearea reţelei ecologice naţionale, conştientizarea ecologică a populaţiei etc.), procesul de degradare a ecosistemelor şi habitatelor naturale nu a fost stopat.

Obiectivul general al prezentei Strategii este crearea condiţiilor pentru îmbunătăţirea calităţii componentelor diversităţii biologice prin consolidarea fundamentului pentru o dezvoltare durabilă a ţării. În acest context, viziunea prezentei Strategii reflectă dorinţa Republicii Moldova de a se apropia cît mai mult de standardele europene şi, respectiv, de a atinge obiectivul de integrare europeană. Toate direcţiile prioritare de dezvoltare stabilite în Strategie urmăresc ajustarea politicilor naţionale relevante la cele europene.

Ca urmare, prin implementarea Strategiei se vor realiza, la nivel naţional, prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, în special recomandările stipulate în Planul Strategic pentru Biodiversitate 2011-2020, inclusiv Obiectivele Aichi privind biodiversitatea, aprobate la Nagoya (Japonia) la Conferinţa Părţilor la CDB (2010), în Planul Strategic al Uniunii Europene pentru CDB pînă în anul 2020, în contextul internaţional de protecţie a păturilor vulnerabile ale populaţiei şi al rolului femeii în protecţia mediului şi în gestionarea durabilă a resurselor naturale, promovată de ONU.

Beneficiarii prezentei Strategii vor fi autorităţile publice centrale de specialitate din domeniu (Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerul Economiei şi Infrastructurii, Agenţia “Moldsilva”), Academia de Ştiinţe a Moldovei, autorităţile administraţiei publice locale, societatea civilă (asociaţiile obşteşti, comunitatea, cetăţenii de rînd) şi sectorul privat (implicat în industrie, turism, exploatări de resurse naturale).

II. STAREA ACTUALĂ

Secţiunea 1

Sistemul legislativ şi instituţional în domeniul

conservării biodiversităţii

1. Preocupări ale comunităţii internaţionale

Cercetările din ultimul deceniu au evidenţiat noi procese şi tendinţe de modificare ce se produc în ecosistemele naturale, precum şi cauzele care frînează realizarea obiectivelor CDB. La Conferinţa a 10-a a Părţilor CDB (Nagoya, Japonia, 2010) au fost adoptate decizii istorice şi obiective concrete pentru următorii 10 ani (2011-2020) privind stabilirea măsurilor urgente în scopul diminuării consecinţelor care duc direct la pierderea biodiversităţii (reducerea habitatelor, exploatarea excesivă a florei şi faunei, poluarea ecosistemelor naturale, invazia speciilor alogene şi schimbările climatice). În cadrul reuniunii, guvernele statelor Părţi la CDB au convenit asupra unui pachet de măsuri concrete care să protejeze ecosistemele Planetei, astfel încît acestea să devină o platformă pentru susţinerea vieţii şi bunăstării umane pe un viitor îndelungat.

2. Implicarea Republicii Moldova

Republica Moldova, prin prezenta Strategie, participă activ şi la implementarea Planului Strategic privind Biodiversitatea (CDB) pentru perioada 2011-2020, continuînd reformele de succes iniţiate în trecut, în special cele cu privire la asigurarea sinergismului implementării obligaţiilor internaţionale asumate de Republica Moldova în cadrul CDB cu prevederile altor convenţii internaţionale ce au ca obiect biodiversitatea, prin consolidarea reformei instituţionale şi a cadrului legislativ în domeniul conservării diversităţii biologice şi gestionării durabile a resurselor naturale.

3. Cadrul legislativ şi normativ

Cadrul legislativ în domeniul conservării şi utilizării durabile a biodiversităţi este unul consolidat, însă coordonarea activităţilor dintre sectoarele economiei naţionale reprezintă un proces foarte anevoios. Deja a început procesul de îmbunătăţire a cadrului legal prin armonizarea acestuia la practicile internaţionale (în special cu ţările vecine din Uniunea Europeană).

Acordul de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană creează premise pentru cooperare în diverse domenii şi permite racordarea sistemelor politic, economic şi ecologic al Republicii Moldova la valorile şi standardele Uniunii Europene. Astfel, cetăţenii Republicii Moldova vor beneficia de un cadru legal îmbunătăţit în domeniul mediului, sănătăţii, securităţii şi al sistemului judiciar, în conformitate cu legislaţia europeană.

Cadrul legal de conservare a biodiversităţii include următoarele acte legislative:

1) Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991;

2) Codul silvic nr.887-XIII din 21 iunie 1996;

3) Legea nr.1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător;

4) Legea regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie 1995;

5) Legea nr.1102-XIII din 6 februarie 1997 cu privire la resursele naturale;

6) Legea nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat;

7) Legea nr.591-XIV din 23 septembrie 1999 cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale;

8) Legea pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate nr.1041-XIV din 15 iunie 2000;

9) Legea nr.755-XV din 21 decembrie 2001 privind securitatea biologică;

10) Legea nr.325-XVI din 15 decembrie 2005 cu privire la Cartea Roşie a Republicii Moldova;

11) Legea nr.149-XVI din 8 iunie 2006 privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura;

12) Legea regnului vegetal nr.239-XVI din 8 noiembrie 2007;

13) Legea nr.94-XVI din 5 aprilie 2007 cu privire la reţeaua ecologică;

14) Legea nr.91-XVI din 5 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor;

15) Legea apelor nr.272 din 23 decembrie 2011.

4. Cadrul strategic

Principalele documente strategice în domeniul biodiversităţii sînt:

1) Strategia de mediu pentru anii 2014-2023 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.301 din 24 aprilie 2014;

2) Planul naţional de extindere a suprafeţelor cu vegetaţie forestieră pentru anii 2014-2018, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.101 din 10 februarie 2014;

3) Strategia naţională şi Planul de acţiuni în domeniul conservării diversităţii biologice, aprobate prin Hotărîrea Parlamentului nr.112-XV din 27 aprilie 2001;

4) Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.350-XV din 12 iunie 2001;

5) Programul naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale pentru anii 2011-2018, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.593 din 1 august 2011;

6) Strategia naţională de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.409 din 4 iunie 2014.

5. Cadrul instituţional

Cadrul instituţional existent nu dispune de o separare clară a funcţiilor (politici, control, gestionare) şi nu reflectă descentralizarea procesului decizional. Instabilitatea instituţională este resimţită la toate nivelurile, iar resursele umane în domeniu sînt insuficiente pentru promovarea programelor aprobate.

Autoritatea centrală responsabilă de protecţia mediului şi conservarea biodiversităţii, în prezent, este Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, care elaborează şi promovează politica statului în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale. Inspectoratul Ecologic de Stat, subordonat Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, este responsabil de promovarea politicii de mediu şi exercită controlul ecologic de stat privind respectarea legislaţiei în domeniu.

Agenţia “Apele Moldovei”, subordonată Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, este responsabilă de implementarea politicii statului în domeniul gestionării bazinelor hidrografice, folosirii raţionale şi protecţiei resurselor de apă.

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului îşi exercită competenţele în domeniul utilizării raţionale a resurselor funciare ale ţării, al aplicării sigure a produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţilor, al implementării principiilor agriculturii conservative şi ecologice, al asigurării protecţiei plantelor şi solurilor prin promovarea dezvoltării economice verzi în sectorul agricol.

Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru asigură promovarea şi implementarea politicii de stat în domeniul relaţiilor funciare şi organizării teritoriului, valorificării şi ameliorării terenurilor degradate, cadastrului şi evaluării bunurilor imobile, geodeziei, topografiei, fotogrammetriei, gravimetriei, cartografiei, geoinformaticii, prospecţiunilor tehnice.

Agenţia “Moldsilva” îşi exercită funcţiile în contextul promovării politicii de stat în domeniul forestier şi cinegetic. Agenţia, prin intermediul entităţilor teritoriale subordonate, gestionează o mare parte din ariile naturale protejate de stat.

Activitatea ştiinţifică şi inovaţională în domeniul biodiversităţii este realizată prin intermediul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, iar principalele centre de educaţie sînt Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea Agrară de Stat din Moldova şi Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chişinău).

Un aport important la conservarea biodiversităţii îl are societatea civilă, cu circa 200 de organizaţii neguvernamentale de mediu, care participă activ la realizarea proiectelor în domeniul biodiversităţii şi la promovarea acţiunilor de conştientizare a publicului în domeniu.

6. Contextul internaţional în domeniul conservării diversităţii biologice

Republica Moldova este parte la 18 convenţii internaţionale din domeniul mediului, din care 10 promovează direct conservarea biodiversităţii şi patrimoniul natural.

În scopul promovării unei abordări integrate în domeniul biodiversităţii, Republica Moldova a susţinut următoarele documente strategice privind conservarea biodiversităţii la nivel global, adoptate în cadrul Conferinţei a 10-a a Părţilor CDB (Nagoya, Japonia, 2010), transpuse în prezenta Strategie:

1) Planul Strategic pentru Biodiversitate pentru anii 2011-2020, ale cărui obiective sînt reducerea ratei actuale de pierdere a biodiversităţii la nivel global, regional şi naţional, ca o contribuţie la reducerea sărăciei în beneficiul tuturor formelor de viaţă de pe Pămînt;

2) Ţintele Aichi pentru Biodiversitate “Trăind în Armonie cu Natura” (Decizia COP 10/X/2 a Naţiunilor Unite), care stabilesc obiectivele şi indicatorii în domeniul biodiversităţii pentru o abordare strategică la nivel internaţional şi naţional.

7. Scopurile strategice

Cele 5 scopuri strategice pentru realizarea Ţintelor Aichi pentru Biodiversitate la nivel global care urmează a fi transpuse în strategiile naţionale sînt următoarele:

1) scopul strategic A: abordarea cauzelor care determină pierderea biodiversităţii prin integrarea cerinţelor de stopare a procesului de pierdere a biodiversităţii de la guvernare pînă la societate;

2) scopul strategic B: reducerea presiunilor directe asupra biodiversităţii şi promovarea utilizării durabile;

3) scopul strategic C: ameliorarea stării biodiversităţii prin salvgardarea ecosistemelor, a speciilor şi a diversităţii genetice;

4) scopul strategic D: sporirea beneficiilor de pe urma biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemice;

5) scopul strategic E: fortificarea capacităţilor de implementare a Strategiei prin planificarea participativă, managementul cunoştinţelor şi fortificarea capacităţilor legislative şi instituţionale.

8. Ţinînd cont de aceste scopuri strategice globale, prezenta Strategie are drept scop integrarea prevederilor CDB la nivel naţional, prin:

1) crearea unui cadru instituţional şi legislativ care să contribuie la stoparea pierderii biodiversităţii;

2) conservarea speciilor de floră şi faună;

3) extinderea şi managementul durabil al ariilor naturale protejate de stat;

4) protecţia resurselor genetice şi partajarea beneficiilor în urma folosirii acestora;

5) crearea mecanismelor pentru servicii ecosistemice;

6) mobilizarea resurselor pentru conservarea biodiversităţii.

Secţiunea a 2-a

Diversitatea biologică – specii, ecosisteme,

arii protejate şi resurse genetice

9. Diversitatea biologică a Republicii Moldova

Diversitatea biologică a Republicii Moldova este condiţionată de poziţia ei geografică, iar teritoriul ei este situat la confluenţa a 3 zone biogeografice:

a) central-europeană: reprezentată de Podişul central moldovenesc (altitudine maximală 430 m) cu cea mai mare acoperire forestieră din ţară (păduri de codru), unde s-au păstrat importante comunităţi vegetale spontane şi animale sălbatice;

b) eurasiatică: reprezentată de regiunile de silvostepă şi de stepă;

c) mediteraneană: reprezentată de fragmentele de silvostepă xerofită din sudul ţării.

Multe populaţii sînt situate la extremităţile arealurilor naturale ale speciilor, fapt ce sporeşte vulnerabilitatea faţă de schimbările climatice şi factorul antropic. Fiind o ţară preponderent agricolă, biodiversitatea plantelor de cultură şi a animalelor domestice este deosebit de importantă pentru economia ţării.

10. Starea speciilor

1) Flora

Flora Republicii Moldova include 5568 de specii de plante (din care 2044 de specii de plante superioare şi 3524 de specii de plante inferioare), cu un şir de specii relicte terţiare şi cuaternare, iar cîteva specii foarte rare reprezintă elementul subendemic. Mai mult de 30 de specii de plante lemnoase reprezintă o importantă sursă de existenţă pentru populaţia rurală, circa 200 de specii sînt plante medicinale, iar circa 700 de specii de plante din flora spontană sînt furajere, servind drept hrană pentru animalele sălbatice şi domestice. Cartea Roşie a Republicii Moldova (ediţia a II-a) include 117 specii de plante rare, vulnerabile şi periclitate.

2) Fungi

Ecosistemele naturale asigură condiţii pentru 1357 de specii de fungi, inclusiv 557 de specii de macromicete şi 196 de specii de licheni. Majoritatea macromicetelor populează ecosistemele forestiere. Doar 70 de specii din numărul total de specii de ciuperci sînt comestibile. Cartea Roşie a Republicii Moldova (ediţia II-a) include 9 specii de ciuperci şi 16 specii de licheni.

3) Fauna

Diversitatea specifică a lumii animale se explică prin varietatea peisagistică, unde, la distanţe relativ mici, sînt amplasate diverse tipuri de ecosisteme (silvice, acvatice, de stepă, de luncă, stîncării) şi structuri morfologice ale reliefului (hîrtoape, terase, vîlcele etc.). Republica Moldova se mărgineşte cu regiunea balcanică şi formează zona de tranziţie dintre elementele faunei stepei asiatice continentale şi a silvostepei europene.

În Republica Moldova se întîlnesc peste 15000 de specii de animale, din care: 474 de specii de vertebrate (75 de specii de mamifere, 281 de specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de amfibieni şi 90 de specii de peşti), celelalte specii reprezentînd nevertebratele (majoritatea insecte).

Ediţia a II-a a Cărţii Roşii a Republicii Moldova include 116 specii de animale rare, vulnerabile şi periclitate. Cele mai periclitate dintre ele sînt reptilele, astfel, din totalul de 14 specii existente pe teritoriul ţării, 8 specii (57,1%) sînt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova.

4) Resurse genetice

Diversitatea genetică a speciilor (subspecii, genotipuri, soiuri, hibrizi, rase şi tulpini) este extrem de importantă pentru menţinerea echilibrului ecologic în ecosisteme.

Un număr de 2445 de soiuri şi hibrizi de plante cultivate sînt incluse în Registrul soiurilor de plante al Republicii Moldova. Centrul de resurse genetice vegetale din Moldova (din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei) a creat colecţii active de diferite culturi agricole (grîu, triticale, porumb, năut, fasoliţă, tomate etc.) şi introduce în cultură specii noi de plante cu potenţial de utilizare în industria alimentară, farmaceutică etc.

Fondul genetic al animalelor domestice include rase de bovine, caprine, iepuri, găini, curci, gîşte, raţe, peşti, create în ţară sau obţinute şi importate din alte state.

Resursele genetice microbiene se utilizează în diferite ramuri ale economiei naţionale: industria alimentară (produsele lactate, panificaţie), industria vinului, farmaceutică etc. Tulpinile microbiene preţioase se păstrează în colecţiile instituţiilor de cercetare sau la asociaţiile de producere. Colecţia naţională de microorganisme nepatogene, menţinută de către Institutul de Microbiologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, depozitează 28 de tulpini de microorganisme din diferite grupe taxonomice, izolate din diverse medii, care se caracterizează printr-un potenţial biochimic valoros, fiind considerate obiecte biotehnologice de perspectivă.

Baza seminceră forestieră include arborete în calitate de surse de seminţe, formate din cele mai productive şi stabile arborete naturale, plantaţii semincere, culturi geografice etc. Suprafaţa totală a bazei semincere forestiere constituie circa 2414,9 ha.

11. Biodievrsitatea ex situ

Grădina Botanică (Institut) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei deţine un genofond de plante de circa 11 mii specii, din care: plante tropicale şi subtropicale – 2517, plante floricole ornamentale – 1 150, plante lemnoase – 2 000, plante furajere netradiţionale – 350, plante medicinale – 300, plante aromatice – 350. În ultimii ani genofondul de plante al Grădinii Botanice (Institut) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei a fost completat cu 1456 de specii, inclusiv: plante lemnoase – 170, plante floricole – 601, plante tropicale şi subtropicale – 439, plante medicinale şi aromatice – 148, plante furajere – 98. Herbarul Grădinii Botanice (Institut) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi a universităţilor constituie cca 320 mii de mostre de plante din diferite regiuni floristice.

Colecţiile zoologice din Republica Moldova cuprind circa 182 de specii de păsări şi 4700 de specii de insecte; colecţiile de plante fosile – circa 270 de specii, de animale fosile – 500 de specii (1500 de mostre).

12. Organismele modificate genetic

Republica Moldova reglementează utilizarea organismelor modificate genetic prin intermediul Legii nr.755-XV din 21 decembrie 2001 privind securitatea biologică şi în corespundere cu prevederile Protocolului de la Cartagena. Organismele modificate genetic pot afecta diversitatea biologică a ecosistemelor naturale şi prezintă un potenţial pericol pentru stabilitatea ecosistemelor. Riscul pătrunderii ilicite a organismelor modificate genetic în Moldova este destul de înalt. Acestea sînt deja depistate în produsele agroalimentare de soie şi porumb. Asigurarea unui sistem eficient de biosecuritate, în conformitate cu cerinţele internaţionale, necesită continuarea dezvoltării capacitaţilor instituţionale pentru prevenirea riscurilor adverse asupra dezvoltării durabile a resurselor biologice şi a sănătăţii umane.

13. Ecosistemele

După provenienţă şi modul de gestionare, ecosistemele Moldovei se grupează în: naturale (forestiere, de stepă, de luncă, acvatice şi palustre), agrare şi urbane.

Republica Moldova se caracterizează printr-un grad înalt de valorificare a ecosistemelor naturale (circa 2/3 din terenuri sînt utilizate pentru necesităţi agricole). Suprafaţa ecosistemelor naturale de stepă şi luncă sînt reduse şi puternic deteriorate. Doar pădurile mai oferă habitate sustenabile pentru majoritatea obiectelor biodivesităţii.

1) Ecosistemele forestiere

Ecosistemele forestiere ocupă 365 mii ha (11,4% din teritoriul ţării), fiind dominate de specii de foioase (97,8%), pe cînd culturile de răşinoase sînt minore (2,2%). Edificatorii principali ai pădurilor din zona de nord a Moldovei sînt stejarul pedunculat (Quercus robur) şi cireşul (Cerasus avium). În pădurile din zona de centru a Moldovei edificatorii de bază sînt fagul (Fagus sylvatica), gorunul (Quercus petraea) şi stejarul pedunculat (Quercus robur). În zona de sud a ţării se regăsesc comunităţi forestiere formate din stejar pufos (Quercus pubescens) şi stejar pedunculat. În luncile bazinelor hidrografice ale fluviului Nistru şi rîului Prut şi în cursul superior al unor rîuri mici se întîlnesc sectoare cu comunităţi forestiere de luncă (zăvoaie), din plop alb (Populus alba) şi salcie (Salix alba). Circa 1 140 de specii de plante vasculare (ceea ce constituie mai mult de 50% din totalul speciilor de plante din Moldova) sînt prezente pe terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră.

Pădurile sînt populate de 172 de specii de vertebrate terestre (47,8% din numărul lor total) şi numeroase nevertebrate (a căror diversitate este încă puţin cercetată). Cea mai mare diversitate faunistică se află în ecosistemele silvice ale Codrilor Centrali, favorizată de suprafeţele compacte de păduri care servesc drept habitate şi adăpost.

2) Ecosistemele de stepă

Ecosistemele de stepă au fost reduse considerabil din cauza extinderii agriculturii, ocupînd actualmente circa 65 mii ha (1,92% din teritoriul ţării). Sectoarele păstrate pot fi grupate în pratostepe, stepe propriu-zise şi stepe subdeşertice.

a) Pratostepele sînt amplasate în partea de jos a versanţilor cu diferite expoziţii din stepa Bălţiului şi Bugeacului, caracterizate printr-o productivitate mai mare decît alte tipuri de ecosisteme de stepă. Edificatorii principali sînt păiuşul (Festuca valesiaca), negara (Stipa capillata), firuţa (Poa angustifolia) şi tîrsaca (Bromopsis inermis).

b) Edificatorii şi dominanţii covorului vegetal al stepelor propriu-zise sînt poaceele de înţelenire, precum păiuşul (Festuca valesiaca), negara (Stipa lessingiana), pănuşiţa (Stipa capillata). Un rol deosebit în flora stepelor îl au arbuştii: caragana (Caragana mollis, Caragana frutex), migdalul (Amygdalus nana), cununiţa (Spirea crenata); semiarbuştii: cimbrul (Thymus marschallianus), jugărelul (Teucrium chamaedrys, T. polium). Foarte rar sînt întîlnite ţistarul european (Spermophilus citellus) şi dihorul-de-stepă (Mustela eversmanni) – specii incluse în Cartea Roşie.

c) Stepele subdeşertice ocupă suprafeţe mici în zona de sud a Moldovei, pe versanţi cu expoziţie de sud-vest, pe soluri nisipo-lutoase superficiale. Plantele edificatoare sînt: bărboasa (Bothriochloa ischaemum), pelinul (Artemisia austriaca), jugărelul (Teucrium chamaedrys, Teucrium polium).

3) Ecosistemele acvatice

Republica Moldova dispune de 3621 de rîuri şi rîuleţe, cu o lungime de peste 16 mii km, de 4126 de lacuri naturale şi bazine artificiale, cu o suprafaţă de 40,9 mii ha, amplasate şi construite pe cursurile şi în albiile acestora. Cele mai importante artere acvatice sînt fluviul Nistru şi rîul Prut, cu lungimea cursului de apă pe teritoriul Republicii Moldova de 660 km şi, respectiv, 695 km (suprafaţa totală a bazinelor – 19,1 mii km²), care reprezintă bazine acvatice transfrontaliere.

4) Ecosistemele palustre

Ecosistemele palustre se mai întîlnesc doar în luncile fl. Nistru şi r. Prut, unde s-au păstrat fragmente de vegetaţie ierboasă, care ocupă 101,4 mii ha (circa 3% din teritoriul ţării). Biodiversitatea acestor ecosisteme este destul de vastă, atît la nivel specific, cît şi cenotic. Circa 724 de specii de plante alcătuiesc pajiştile de luncă: din care plante ruderale – 131 de specii, cultivate şi adventive – cîte 8 specii. Circa 189 de specii de plante sînt considerate rare şi periclitate.

În ecosistemele palustre a fost depistată o creştere numerică a asteraceelor ruderale, care contribuie la diminuarea diversităţii specifice şi a valorii furajere a pajiştilor. Din cele 146 de genuri prezente în aceste ecosisteme, cea mai mare diversitate specifică îi este caracteristică genurilor Poa, Alopecurus, Glyceria, Carex, Medicago şi Trifolium.

În biotopurile ecosistemelor palustre au fost identificate 88 de specii de animale vertebrate terestre (23,2% din numărul total de animale vertebrate terestre din ţară). Actualmente, aceste ecosisteme nu mai sînt populate de acvila-de-stepă (Aquila rapax), spărcaciul (Tetrax tetrax), cocorul mic (Anthropoides virgo), iar unle specii, precum dropia (Otis tarda), ciovlica ruginie (Glareola praticola), eretele alb (Circus macrourus) au încetat a cuibări aici. S-au micşorat considerabil efectivele speciilor de luncă – cristeiul (Crex crex), cristeiul pestriţ (Porzana porzana), cristeiul mic (P. pusila), cristeiul cenuşiu (P. parva), eretele vînăt (Circus cyaneus) şi cîteva specii de limicole.

5) Ecosistemele agricole

Terenurile agricole acoperă circa 2506,2 mii ha (74%) din suprafaţa totală, din care: teren arabil – 1821,7 mii ha şi plantaţii multianuale – 302,8 mii ha. Circa 40% din terenurile agricole sînt ocupate de sectoarele agricole, cu o suprafaţă de pînă la 10 hectare, de exploataţiile agricole, cu o suprafaţă de 10-200 ha, ocupă alte 40% din terenuri, iar restul – de asociaţiile agricole cu terenuri mai mari de 200 ha.

În trecut, pentru extinderea suprafeţelor agricole (inclusiv pentru păşunat), sectoarele cu vegetaţie de stepă au fost desţelenite, iar suprafeţele forestiere – defrişate. În prezent, majoritatea păşunilor se află în proprietatea autorităţilor publice locale şi sînt prost gospodărite (inclusiv din cauza păşunatului neautorizat şi abuziv).

Multe păşuni sînt amplasate pe versanţi pietroşi cu o productivitate mică, iar covorul ierbos al celorlalte păşuni este distrus considerabil din cauza păşunatului abundent. Capacitatea păşunilor este redusă, constituind, după calculele optimale, 0,2-0,3 capete de animale condiţionale la hectar. Păşunile sînt cele mai supuse procesului de degradare, în mod special prin activităţile antropice (păşunatul intensiv şi pe tot parcursul anului), dar şi prin deficitul de apă în sol. Menţinerea tîlelor pentru o perioadă îndelungată în acelaşi loc favorizează degradarea (exces de dejecţii), duce la compactarea solului, la eutrofizarea apelor şi la instalarea buruienilor care scot zona din circuitul agricol.

O trăsătură caracteristică a agrolandşafturilor este prezenţa fîşiilor de protecţie, care reprezintă zone de adăpost pentru multe specii de plante şi animale. Fîşiile de protecţie ameliorează condiţiile de cultivare a plantelor agricole, majorează capacitatea ecologică şi biologică a teritoriului, reglează echilibrul ecologic dintre organismele folositoare şi dăunătoare. Însă multe dintre fîşiile de protecţie au fost distruse în ultimele decenii şi urmează a fi restabilite datorită iniţiativelor de extindere a suprafeţelor împădurite şi programelor de ameliorarea acestora.

6) Ecosistemele urbane

Ecosistemele urbane ocupă o suprafaţă de circa 312 mii ha (inclusiv 50 mii ha sînt oraşe/municipii şi 262 mii ha sînt localităţi rurale) şi sînt în permanentă extindere. În localităţile urbane sînt evidenţiate circa 220 de specii şi varietăţi de plante superioare, 150 de specii de animale vertebrate şi numeroase nevertebrate, inclusiv specii incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova.

O trăsătură specifică localităţilor este prezenţa speciilor sinantrope, al căror număr este în creştere. Multe specii beneficiază de resturi de hrană şi alte deşeuri depozitate de om în preajma localităţilor. Unele specii de păsări răpitoare au început să populeze şi urbele, făcîndu-şi cuiburi pe clădiri/case. Toate speciile de arbori din localităţile ţării contribuie la purificarea aerului atmosferic prin absorbţia gazelor industriale şi a celor emise de transport.

Spaţiile verzi din localităţi, unde, de obicei, populează numeroase specii, au un rol recreativ, spiritual şi estetic important. Ecosistemele urbane contribuie la conservarea unor specii rare şi vulnerabile. Biodiversitatea ecosistemelor urbane este şi un element important în cunoaşterea proceselor naturale de către populaţia umană, contribuind astfel la o gestionare durabilă a resurselor biologice.

14. Ariile naturale protejate de stat

Suprafaţa totală a fondului ariilor naturale protejate de stat constituie 189,4 mii ha (5,61% din teritoriul ţării) şi include 312 obiecte şi complexe (tabelul 1). Suprafaţa medie a unei arii naturale protejate constituie 607,0 ha. Cadrul legal naţional stabileşte 12 categorii de arii naturale protejate de stat. În perioada 2009-2013 au fost evaluate şi cartate ariile existente şi propuse spre constituire 18 arii naturale protejate de stat noi. Un pas important în procesul de extindere a suprafeţelor acestor arii îl constituie aprobarea, în anul 2013, a actelor legislative privind constituirea primului parc naţional în Republica Moldova – Parcul Naţional “Orhei”.

Agenţia “Moldsilva” gestionează majoritatea ariilor naturale protejate de stat (circa 50% din suprafaţa totală), celelalte fiind gestionate de autorităţile publice locale. Regimul ariilor protejate este asigurat de către entităţile teritoriale subordonate Agenţiei “Moldsilva”, iar autorităţile administraţiei publice locale nu dispun de planuri de management al ariilor naturale protejate de stat. Protecţia obiectelor culturale şi arheologice amplasate pe terenurile obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat şi activităţile în domeniu se realizează prin coordonare cu Ministerul Culturii.

15. Reţeaua ecologică naţională

În scopul creării reţelei ecologice naţionale, care reprezintă o parte integrantă a Reţelei Ecologice Pan-Europene, în anul 2011 a fost aprobat de către Guvern Programul naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale pentru anii 2011-2018, care vizează o gestionare integrată a activităţilor de constituire a reţelei ecologice naţionale, prin conservarea diversităţii naturale genetice a speciilor de organisme vii incluse în ecosistemele şi complexele naturale, pentru asigurarea condiţiilor optime de viaţă şi a dezvoltării durabile a teritoriilor adiacente reţelei ecologice naţionale.

Implementarea cadrului normativ pentru reţeaua ecologică naţională prevede coordonarea intersectorială a acţiunilor, în vederea prevenirii şi reducerii consecinţelor activităţilor economice asupra mediului, a vieţii şi a sănătăţii oamenilor.

Reţeaua Ecologică “Emerald” (o reţea ecologică europeană, lansată în 1998 de către Consiliul Europei), aflată la etapa de constituire, va include 18 situri, care vor încadra arii naturale protejate de stat şi alte terenuri cu habitate valoroase, cu suprafaţa de aproximativ 10% din teritoriul ţării.

III. DEFINIREA PROBLEMELOR ÎN DOMENIUL BIODIVERSITĂŢII

Secţiunea 1

Cauzele şi consecinţele degradării biodiversităţii

16. Problemele şi provocările actuale

Republica Moldova se confruntă cu multiple probleme în domeniul conservării biodiversităţii, proces care conduce la dispariţia unor specii şi trecerea altora la categoriile critic periclitate şi vulnerabile. Un indicator semnificativ în acest sens este numărul speciilor rare şi pe cale de dispariţie incluse în cele 2 ediţii ale Cărţii Roşii a Republicii Moldova: în prima ediţie – 55 de specii; în cea de-a doua – 242 de specii, iar lista speciilor pentru ediţia a III-a, care va fi publicată în anul 2015, va include 427 de specii vulnerabile, periclitate şi critic periclitate.

Utilizarea resurselor naturale este adeseori neraţională, iar activităţile de conservare a biodiversităţii nu sînt realizate. Condiţiile actuale (schimbările climatice, fragmentarea habitatelor, poluarea, dispariţia speciilor etc.) şi paradigma dezvoltării socioeconomice a Republicii Moldova, precum şi capacităţile instituţionale limitate, implementarea insuficientă a legislaţiei în domeniu, integrarea insuficientă a sectoarelor economiei naţionale în problemele de conservare a biodiversităţii şi aprecierea insuficientă de către populaţie a valorilor acesteia, necesită o abordare mai realistică a rolului biodiversităţii pentru economia naţională şi impulsionarea proceselor de protecţie a componentelor diversităţii biologice.

17. Capacităţile instituţionale limitate

Cei mai importanţi actori în implementarea managementului ecologic sînt majoritatea organelor centrale de stat ale Republicii Moldova, în funcţie de rolul acestora în relaţiile socioeconomice, gradul de utilizare şi impactul asupra mediului şi biodiversităţii în ramura dată, precum şi autorităţile administraţiei publice locale, agenţii economici şi societatea civilă. Iar succesul implementării legislaţiei în domeniul resurselor naturale şi al biodiversităţii depinde în mare măsură de capacitatea factorilor implicaţi în transformarea principiilor politice generale în acţiuni concrete la nivel local.

Este cert faptul că doar cadrul instituţional şi sursele de finanţare sînt insuficiente pentru managementul obiectelor ariilor naturale protejate de stat, pentru asigurarea şi dezvoltarea gestionării durabile a pădurilor, spaţiilor verzi, păşunilor, fondurilor de vînătoare, bazinelor acvatice piscicole etc.

Pentru îmbunătăţirea cadrului instituţional, Republica Moldova a beneficiat de suport din partea Fondului Global de Mediu şi a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în cadrul proiectului “Fortificarea capacităţilor instituţionale şi a reprezentativităţii sistemului de arii naturale protejate în Republica Moldova”. În cadrul acestui proiect a fost elaborat un studiu privind consolidarea capacităţilor instituţionale în vederea asigurării unui management corespunzător pentru implementarea politicilor şi legislaţiei naţionale, precum şi a cerinţelor documentelor internaţionale în conservarea biodiversităţii şi gestionarea ariilor naturale protejate de stat.

Pentru consolidarea capacităţilor instituţionale şi pentru separarea funcţiilor de promovare a politicii din domeniul forestier de cele de activitate economică, a controlului de stat de cel departamental, Agenţia “Moldsilva”, cu suportul Băncii Mondiale şi al Uniunii Internaţionale a Conservării Naturii (IUCN), a început, în 2012, procesul de elaborare a proiectului “Strategia de reformare instituţională a sectorului forestier din Moldova”.

Se impune o repartizare clară a funcţiilor, a competenţelor şi a responsabilităţilor în domeniul conservării biodiversităţii şi gestionării durabile a resurselor naturale, evitînd ambiguităţile, dublările sau suprapunerile competenţelor instituţiilor publice din domeniu.

O simplă transpunere în legislaţia naţională a cerinţelor rezoluţiilor, a notificărilor din cele 10 tratate internaţionale cu referinţă la biodiversitate şi din cele 6 directive UE impune crearea, în cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, a unei direcţii speciale pentru monitorizarea biodiversităţii şi a ariilor protejate, care să se ocupe de soluţionarea problemelor cu privire la protecţia speciilor rare de animale şi plante, precum şi a habitatelor acestora, la crearea şi gestionarea ariilor naturale protejate de stat şi a altor ecosisteme naturale, la crearea reţelei ecologice naţionale, a spaţiilor verzi, a pădurilor, a fondului de vînătoare, a fondului piscicol şi de securitate biologică.

Actualmente, elaborarea politicilor în domeniul biodiversităţii este asigurată de Secţia arii protejate şi biodiversitate, prin cele 4 unităţi, număr absolut insuficient pentru realizarea atribuţiilor în domeniu.

O altă problemă o reprezintă asigurarea implementării legislaţiei în domeniul biodiversităţii la nivel local. Autorităţilor publice le sînt delegate anumite responsabilităţi privind gestionarea resurselor naturale, însă acestea nu dispun de suficiente capacităţi financiare şi resurse umane calificate. Totodată, organele subordonate autorităţii centrale de mediu dispun, la nivel de raion, de reprezentanţi care se implică nemijlocit în gestionarea resurselor naturale locale, fiind îndeplinită astfel descentralizarea către autorităţile de nivel mai jos.

Se atestă o insuficienţă şi o fluctuaţie a cadrelor, ceea ce determină reducerea gradului de experienţă instituţională, precum şi a numărului de specialişti şi de personal tehnic, în special în activităţile de pază şi protecţie a pădurilor, în gestionarea ariilor naturale protejate de stat, specialişti în domeniul cinegetic, pescuit şi piscicultură, în biosecuritate şi al controlului de stat asupra implementării legislaţiei în domeniul biodiversităţii.

De aceea se impune stabilirea unei legături strînse între instituţiile antrenate în managementul din domeniul biodiversităţii, care ar permite realizarea obiectivelor atît din prezenta Strategie, cît şi din alte strategii sectoriale avînd obiective tangenţiale cu problemele de conservare a biodiversităţii.

Prezenta Strategie pune accentul pe necesitatea aprobării noului cadru legislativ şi normativ de mediu, perfectat în conformitate cu cerinţele, directivele şi standardele Uniunii Europene, precum şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

În conformitate cu aceste prevederi internaţionale, Republica Moldova trebuie să transpună şi să implementeze un set de cerinţe, care implică costuri semnificative.

Astfel, la capitolul legislativ/normativ vor fi adoptate: legea cu privire la habitate, o nouă lege cu privire la domeniul ariilor naturale protejate de stat, un nou cod silvic, legea privind fondul cinegetic, acte normative în domeniul securităţii biologice şi modificări în actele legislative cu privire la regnul animal, regnul vegetal şi la reţeaua ecologică naţională.

18. Nerespectarea legislaţiei

La momentul actual se atestă unele realizări privind îmbunătăţirea legislaţiei şi racordarea acesteia la cadrul normativ european şi la cerinţele tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Promovarea legislaţiei ce ţine de utilizarea raţională şi/sau conservarea resurselor naturale (inclusiv biodiversitatea) este un proces destul de anevoios. Încălcarea legislaţiei de mediu şi/sau ignorarea ei este un fenomen foarte răspîndit în societate. Existenţa unor activităţi ilicite şi scheme coruptive (braconajul şi tăierile ilegale) pun în pericol nu numai existenţa speciilor, dar şi starea ecosistemelor, ceea ce cauzează discreditarea activităţilor în unele domenii ale economiei naţionale.

În unele dintre ariile naturale protejate de stat, situaţia se agravează din cauza nerespectării regimului de protecţie, a lacunelor în cadrul legislativ şi instituţional în acest sens, precum şi din cauza implementării insuficiente a legislaţiei cu privire la elaborarea planurilor de management şi a cadastrelor ariilor naturale protejate de stat, regnului vegetal şi regnului animal şi la crearea reţelei ecologice naţionale. Motivul principal este lipsa administraţiilor şi a surselor de finanţare, în special a ariilor naturale protejate de stat, care să fie administrate de autorităţile publice locale.

De asemenea, se încalcă legislaţia cu privire la delimitarea terenurilor, construcţiile în spaţiile verzi, paza pădurilor, colectarea obiectelor regnului vegetal şi la dobîndirea obiectelor regnului animal. Inspectoratul Ecologic de Stat, prin intermediul instituţiilor sale teritoriale, examinează permanent cazurile de încălcare a prevederilor legislaţiei din domeniu. Numai în anul 2013 au fost supuse controlului 3863 de obiecte care au tangenţă cu conservarea biodiversităţii forestiere, au fost întocmite 1152 de procese-verbale şi au fost depistate 930 de cazuri de tăieri ilegale ale vegetaţiei forestiere. Totodată, au fost întreprinse 1107 razii de control cu privire la încălcarea legislaţiei cinegetice, în rezultatul cărora au fost întocmite 401 procese-verbale, cu aplicarea amenzilor în sumă de 204780 lei. Au fost ridicate de la contravenienţi 78 de arme de vînătoare. Datele privind controlul ecologic de stat sînt publicate anual în “Anuarul Inspectoratului Ecologic de Stat. Protecţia mediului în Republica Moldova”.

Principalele motive care conduc la încălcarea legislaţiei de mediu sînt cuantumul mic al tarifelor pentru calcularea prejudiciilor: în domeniul forestier (Codul silvic), al regnului animal (Legea regnului animal) şi al amenzilor pentru contravenţiile în domeniul mediului (Codul contravenţional al Republicii Moldova). În ţările europene, pentru uciderea unui animal se aplică o amendă de circa 1000-1500 de euro sau detenţie.

Prezenta Strategie prevede activităţi de revizuire şi perfectare a cadrului legislativ în domeniul conservării biodiversităţii, elaborarea unui cadru strategic nou în acest domeniu, creşterea calităţii ecosistemelor naturale şi prevenirea fragmentării acestora, restabilirea şi reabilitarea ecosistemelor degradate şi a reţelelor ecologice importante, creşterea responsabilităţii autorităţilor centrale şi locale, precum şi întărirea participării şi coordonării intersectoriale pentru protecţia şi folosirea raţională a resurselor naturale.

Totodată, pentru stoparea nerespectării prevederilor din actele normative, prezenta Strategie stabileşte acţiuni pentru elaborarea modificărilor şi completărilor la Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 şi la Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 privind înăsprirea amenzilor pentru încălcarea legislaţiei în domeniul biodiversităţii.

19. Aprecierea insuficientă a valorilor biodiversităţii

Starea bună a biodiversităţii conduce la soluţionarea problemelor socioeconomice (cum ar fi eradicarea sărăciei, creşterea bunăstării şi îmbunătăţirea sănătăţii, aprovizionarea cu produse necesare omului) şi la menţinerea echilibrului ecologic.

Activităţile economico-industriale şi programele investiţionale naţionale, în mare parte, nu ţin cont de eventualul impact asupra biodiversităţii şi de necesitatea conservării durabile a acesteia. Pierderile financiare pot fi mari dacă nu se va lua în considerare aspectul de conservare a biodiversităţii. De exemplu, numai activităţile de conservare a biodiversităţii în ecosistemele forestiere pot contribui anual la creşterea economiei naţionale cu 12 mil. lei în următorii 25 de ani. Respectiv, aceste venituri pot dispărea după 27 de ani dacă capacitatea ecosistemelor de a produce lemn şi produse accesorii ale pădurii va fi compromisă (conform studiului efectuat în cadrul proiectului implementat de Fondul Global de Mediu şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare “Planificarea naţională în domeniul biodiversităţii pentru a susţine implementarea Planului Strategic al CDB 2011-2020 în Republica Moldova”).

20. Lipsa de abordare integrată şi coordonare

Din păcate, la momentul actual, între autorităţile publice centrale din domeniu şi Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Agenţia “Moldsilva” nu există o coordonare şi o sincronizare suficientă privind politicile şi activităţile legate de utilizarea şi conservarea resurselor naturale. În general, cooperarea dintre autorităţile publice centrale şi cele locale este nesemnificativă în ceea ce priveşte conservarea biodiversităţii şi exploatarea raţională a resurselor naturale. La nivel de administrare a finanţelor publice se promovează o politică ineficientă de finanţare a sectoarelor care gestionează resursele naturale. Ariile naturale protejate de stat, unde este concentrată o bună parte a biodiversităţii, aproape că nu sînt finanţate din bugetul de stat.

Deşi cadrul naţional de politici de mediu este relativ dezvoltat, se impune o integrare mai profundă a prevederilor CDB în politicile sectoriale şi în planurile de acţiuni ale autorităţilor administraţiei publice locale.

Constatăm că există unele documente de politici sectoriale, aprobate recent, care stabilesc obiective generale de protecţie a mediului şi de gestionare a resurselor naturale, avînd acţiuni tangenţiale cu conservarea biodiversităţii, în special Planul naţional de extindere a suprafeţelor cu vegetaţie forestieră pentru anii 2014-2018 şi Strategia naţională de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020. Iar Strategia de mediu pentru anii 2014-2023 a stabilit priorităţi la nivel sectorial pentru asigurarea măsurilor de protecţie a mediului.

În documentele de politici sectoriale, priorităţile aferente conservării diversităţii biologice sînt expuse neclar şi sporadic, nefiind preluate dintr-un document de politică de bază, ci formulate în raport cu cerinţele şi necesităţile provizorii. Astfel, politica în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale nu este întotdeauna suficient coordonată cu politica de mediu. În actuala situaţie economică este dificilă includerea programelor complexe de protecţie a mediului în sectorul agrar. Procesul de subvenţionare a agriculturii trebuie să ia în considerare posibilele efecte adverse asupra biodiversităţii.

Secţiunea a 2-a

Cauzele pierderii biodiversităţii

21. Exploatarea ilegală şi iraţională a biodiversităţii

1) Tăierile ilicite

Un aspect important în procesul de asigurare a capacităţilor productive ale pădurilor este asigurarea pazei şi integrităţii acesteia. Măsurile întreprinse de către autorităţile abilitate (Agenţia “Moldsilva”, Inspectoratul Ecologic de Stat etc.) pentru a stopa pierderile considerabile cauzate de tăierile ilicite sînt încă insuficiente. Conform datelor oficiale, tăierile ilicite, doar pe parcursul ultimilor 5 ani, reprezintă circa 40 mii m³ (rapoartele anuale ale Inspectoratului Ecologic de Stat), îndeosebi în pădurile administrate de autorităţile administraţiei publice locale. Studiile independente (în cadrul Programului “Îmbunătăţirea aplicării legislaţiei forestiere şi guvernării” (FLEG), finanţat şi implementat în Republica Moldova de către Comisia Europeană, Banca Mondială şi alţi donatori, precum Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN) şi Fondul Mondial pentru Natură (WWF)) estimează tăieri ilicite în volum de circa 400-600 mii m³/anual, dublu faţă de cifra autorizată de tăieri anuale (circa 500 mii m³).

În fondul forestier gestionat de Agenţia “Moldsilva”, sistemul de evidenţă a recoltării masei lemnoase şi a tăierilor ilicite sînt realizate, reieşind din starea reală a arboretelor, în baza amenajamentelor silvice aprobate anual, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Pentru pădurile gestionate de autorităţile publice locale, evidenţa lucrărilor silvice este mult mai redusă, avînd un grad înalt de incertitudine. Inspectoratul Ecologic de Stat, conform competenţelor stabilite în Legea regnului vegetal, Codul silvic şi în alte acte normative, duce o evidenţă strictă a tăierilor ilegale şi a volumului de masă lemnoasă recoltat ilegal, date incluse în Raportul anual al Inspectoratul Ecologic de Stat.

Implementarea unor activităţi (certificarea forestieră, întărirea capacităţilor instituţionale de administrare şi control, crearea plantaţiilor forestiere alternative pe terenuri degradate cu promovarea speciilor autohtone, efectuarea lucrărilor de amenajare silvică) ar putea reduce presiunea asupra biodiversităţii.

2) Braconajul şi utilizarea neraţională a resurselor cinegetice

Suprafaţa fondului cinegetic constituie 2902,3 mii ha, din care: 390,7 mii ha din fondul forestier, 2431,4 mii ha terenuri agricole şi 80,2 mii ha bazine de apă şi bălţi. Condiţiile de viaţă ale speciilor de vînat sînt favorabile pentru creşterea unui efectiv relativ mare de animale.

Conform Concepţiei de dezvoltare a gospodăriei cinegetice naţionale (adoptată de către Parlament la 24 decembrie 1997), pe teritoriul ţării ar putea popula circa 2 mii de cerbi nobili, 20 mii de căpriori, 4 mii de mistreţi, 200 mii de iepuri de cîmp, 250 mii de fazani şi alt vînat de talie mică.

Concepţia menţionată nu a fost realizată pentru elaborarea cadrului legislativ în domeniul cinegetic şi protecţiei vînatului sau pentru crearea unei reţele naţionale de fon-duri de vînătoare şi de gospodării cinegetice, responsabili de implementare fiind Agenţia “Moldsilva” şi Societatea Vînătorilor şi Pescarilor din Moldova.

În ultimii ani efectivele de animale de vînătoare s-au micşorat mult şi astfel că au rămas numai 150-170 de exemplare de cerbi nobili. Circa 160-180 de indivizi de cerbi cu pete populează zona Codrilor Centrali. Efectivul de căpriori se menţine la nivelul de 3500-4000 de exemplare, numărul mistreţilor este de circa 2000-2300 de indivizi. Efectivul iepurelui de cîmp variază între 80 şi 110 mii de indivizi sau circa 50% din potenţial.

Datele asupra stării reale a numărului speciilor de vînat denotă faptul că nu există o gospodărire eficientă a resurselor cinegetice, că lipseşte o planificare durabilă şi raţională a activităţilor cinegetice şi că vînătoarea excesivă, iraţională şi braconajul sînt practici larg utilizate. De aceea se impune un control mai riguros al respectării legislaţiei şi aplicarea unor măsuri de contracarare a fenomenului.

O problemă majoră rămîne lipsa unui sistem naţional de evidenţă a speciilor de animale, în special a speciilor de vînătoare. Întrucît mai multe instituţii gestionează acest domeniu (Agenţia “Moldsilva” şi Societatea Vînătorilor şi Pescarilor din Moldova – speciile de vînătoare, Academia de Ştiinţe a Moldovei – unele specii de animale rare), informaţiile acumulate sînt limitate şi sporadice, ceea ce creează o imagine fragmentară şi incompletă asupra stării şi conservării speciilor de animale în ţară.

În scopul soluţionării problemelor în domeniul cinegetic, prezenta Strategie vizează activităţile de revizuire şi perfectare a cadrului legislativ în domeniul protecţiei regnului animal, în special prin elaborarea şi promovarea proiectului de lege privind fondul cinegetic şi protecţia vînatului.

3) Pescuitul ilegal şi utilizarea iraţională a resurselor piscicole

Resursele piscicole naţionale s-au redus cu circa 90% în ultimii 10 ani. Cauzele principale care au provocat acest declin sînt pescuitul ilegal, utilizarea iraţională a resurselor piscicole, precum şi poluarea bazinelor acvatice, extragerea nisipului şi prundişului, pomparea apei în diferite scopuri, neadoptarea unor măsuri ameliorativ-piscicole. Pescuitul exagerat a condus la dispariţia unor specii de resurse biologice acvatice. Ediţia a II-a a Cărţii Roşii a Republicii Moldova (2001) include 12 specii de peşti periclitate şi vulnerabile, iar în lista speciilor recomandate de Comisia Naţională a Cărţii Roşii a Republicii Moldova de a fi incluse în ediţia a III-a sînt incluse 17 specii de peşti, ceea ce demonstrează o degradare a ihtiofaunei naţionale. Îndiguirea fluviului Nistru şi a rîului Prut au condus la distrugerea zonelor reproductive pentru unele specii de resurse biologice acvatice.

Bazinul de acumulare de la Novodnestrovsk afectează grav resursele piscicole din Nistru, cauzînd reducerea populaţiilor de peşti din specii valoroase, îndeosebi a celor reofile. Sînt pe cale de dispariţie morunul, nisetrul, păstruga, anghila, ţigănuşul şi alte specii.

În lacul de acumulare Cuciurgan, ca urmare a creşterii capacităţii termocentralei, s-a diminuat substanţial productivitatea piscicolă. Au fost semnalate schimbări negative ale stării biologice şi valorii numerice a populaţiilor de peşti din specii principale. Din componenţa ihtiofaunei lacului au dispărut văduviţa, ghiborţul, scobarul. S-a redus considerabil valoarea numerică a ştiucii, plăticii, ochenei, obleţului şi a batcei. Practic, au fost eliminate din pescuit avatul, crapul şi linul.

În scopul soluţionării problemelor în domeniul protecţiei resurselor piscicole acvatice, prin prezenta Strategie se va recurge la modificarea şi completarea Codului contravenţional şi a Codului penal privind înăsprirea amenzilor şi sancţiunilor pentru încălcarea legislaţiei în domeniu. Vor fi efectuate măsuri de stabilire a hotarelor, de cartografiere a boiştilor, gropilor de iernat a peştilor în obiectivele acvatice naturale şi paşaportizarea acestora.

4) Păşunatul ilegal

La organizarea păşunatului nu se respectă principiile de utilizare durabilă a ecosistemelor naturale. Păşunile au o productivitate biologică scăzută, compoziţia floristică este mică şi fondul genetic al învelişului ierbos din cadrul pajiştilor este sărac. Productivitatea actuală a pajiştilor este extrem de scăzută, constituind doar 3 chintale/ha unităţi furajere. Astfel, păşunile existente, care sînt în mare parte degradate, nu pot satisface cerinţele crescînde ale sectorului de stat şi cel particular.

Un pericol mare pentru vegetaţia forestieră îl prezintă păşunatul neautorizat şi necontrolat, care aduce prejudicii semnificative ecosistemului forestier prin afectarea procesului de regenerare a pădurilor. În acest mod, au fost compromise suprafeţe importante de culturi silvice sau cu regenerare naturală în fondul forestier. Conform datelor oficiale din ultimii 5 ani, păşunatul ilicit în păduri provoacă un prejudiciu estimat la 2,5 mil. lei/anual.

Pentru stoparea acţiunilor de păşunat neautorizat şi necontrolat, prezenta Strategie stabileşte măsuri legale pentru promovarea acţiunilor de înăsprire a amenzilor şi sancţiunilor pentru încălcarea legislaţiei în domeniu, prin elaborarea modificărilor şi completărilor la Codul contravenţional al Republicii Moldova.

Pentru soluţionarea problemelor în domeniul utilizării păşunatului pe principii de utilizare durabilă a resurselor naturale, prezenta Strategie se va orienta pe activităţi de promovare a bunelor practici agricole, în vederea stopării degradării sectoarelor de stepă şi pajişti, la practicarea activităţilor intensive de păşunat şi cosit.

5) Comercializarea ilicită a produselor naturii

Comercializarea ilicită a produselor naturii este o practică frecventă, care afectează populaţiile mai multor specii importante ale regnului animal şi vegetal. Multe specii de plante şi animale din ecosistemele naturale fac obiectul recoltării, dobîndirii şi comercializării ilicite sau excesive. Cele mai afectate specii de plante sînt cele utilizate pe larg în cosmetică, farmaceutică, alimentaţie şi cu rol decorativ (ghioceii, crinii, lalelele etc.). Unele specii rare de animale (insecte, reptile, păsări, mamifere) sînt recoltate pentru a fi folosite la confecţionarea obiectelor de artizanat şi comercializarea ulterioară a acestora.

Activităţile de prevenire şi de combatere a comerţului ilegal pe piaţa internă şi cea internaţională cu astfel de specii şi produse întreprinse de autorităţile autorizate (Serviciul Vamal, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Ecologic de Stat, Agenţia “Moldsilva” etc.) nu se soldează cu succese semnificative. Acest fenomen poate fi diminuat dacă se vor aplica măsuri de reglementare (în anumite arii sau perioade importante pentru reproducere) şi de încurajare a oportunităţilor alternative (de exemplu cultivarea în condiţii artificiale a plantelor, înmulţirea în captivitate a animalelor), în special pentru comunităţile locale care tradiţional recoltează specii de interes economic.

22. Degradarea, distrugerea şi fragmentarea habitatului

Practica de comasare şi extindere a terenurilor în scopuri agricole şi pentru construcţii exercită o presiune considerabilă asupra habitatelor naturale, subminînd diversitatea biologică naturală prin restrîngerea condiţiilor de vieţuire ale acestora.

În ultimii 25 ani, circa 70 mii ha de bălţi au fost desecate, iar zonele umede existente sînt supuse unei presiuni mari din partea omului prin construcţii de canale/gîrle adiţionale, care au condus la înnămolirea bălţilor şi lacurilor, prin construcţia drumurilor, gazoductelor, căilor ferate, locuinţelor etc. Construcţia recentă a căii ferate Cahul-Giurgiuleşti este nejustificată atît din punct de vedere economic, cît şi ecologic, afectînd structura ecosistemelor Luncii Prutului Inferior.

Ecosistemele silvice îşi pierd capacitatea ecologică de a menţine un număr mai mare de animale prin tăierea arborilor scorburoşi (loc de cuibărit pentru multe specii de păsări insectivore şi de reproducere a peste 10 specii de chiroptere), păşunatul excesiv al animalelor domestice, plantarea monoculturilor (salcîm) etc. Uneori, în timpul lucrărilor de îngrijire a pădurilor în lunile de sosire şi de reproducere a păsărilor, se defrişează arborii uscaţi care servesc drept adăpost pentru animalele sălbatice, ceea ce determină reducerea hranei de bază a ciocănitorilor – principalele săpătoare de scorburi pentru speciile de păsări entomofage (muscari, piţigoi, ciocănitori, ţiclean, codroşul-de-grădină etc.).

În scopul ameliorării situaţiei, prezenta Strategie propune elaborarea planurilor de măsuri pentru conservarea speciilor rare, vulnerabile şi periclitate.

23. Dependenţa de resursele naturale şi sărăcia

Resursele biologice ale Republicii Moldova sînt limitate, iar statistica oficială reflectă un grad înalt de consum al unor produse de origine biologică în comparaţie cu alte ţări. Potenţialul genetic al biodiversităţii naţionale diferă mult de capacitatea de utilizare a acesteia, fapt ce condiţionează o stare de vulnerabilitate şi mai mare a unor componente ale biodiversităţii. Utilizarea iraţională a resurselor naturale, precum şi poluarea mediului cu diverse deşeuri pune în pericol funcţionalitatea ecosistemelor naturale.

Deficitul resurselor energetice limitează şi mai mult potenţialul ecosistemelor naturale. Conform analizelor (FLEG, 2011), circa 80% din comunităţile locale utilizează lemnul şi alte surse de biomasă alternativă (resturi vegetale din livezi, vii, grădini, alte deşeuri organice).

Secţiunea a 3-a

Ameninţările directe asupra diversităţii biologice

24. Schimbările climatice

Schimbările climatice constituie un fenomen global care pune în pericol sistemele naturale, sociale şi economice prin sensibilitatea şi vulnerabilitatea lor faţă de factorii climatici. În condiţiile pedoclimatice actuale ale Republicii Moldova, în zona de risc se află 512 specii de plante periclitate (27,4% din numărul total). Dintre speciile de plante vasculare, cele mai dependente de condiţiile climaterice sînt plantele din ecosistemele zonale silvice (126 de specii), de stepă (151 de specii) şi de stîncării (68 de specii). Lumea animală este influenţată de degradarea asociaţiilor de plante, de deficitul de hrană, apă şi al locurilor de reproducere, cauzate de schimbările climatice. Vulnerabilitatea sporită a lumii vegetale şi animale din Republica Moldova este rezultatul funcţionalităţii scăzute a ecosistemelor naturale. Majoritatea ecosistemelor naturale sînt fragmentate şi degradate. În bazinele rîurilor se observă o intensificare a procesului de eutrofizare a apei, în ecosistemele de stepă şi de luncă – a procesului de xerofizare şi substituire cu plante ruderale. Defrişarea arborilor de pe malurile rîurilor conduce la intensificarea procesului de evaporare a apei şi reducere a capacităţii ecologice a bazinelor acvatice de a menţine o diversitate largă de animale acvatice.

În scopul evaluării problemei privind adaptarea resurselor biologice la schimbările climatice, prezenta Strategie va promova acţiunile de elaborare a studiului cu privire la relaţia dintre ecosisteme, biodiversitate şi aspectul schimbărilor climatice în Republica Moldova şi a tehnologiilor de asigurare a adaptabilităţii ecosistemelor forestiere la schimbările climatice.

25. Specii străine invazive

Speciile străine invazive reprezintă la momentul actual o problemă ecologică majoră şi o ameninţare gravă pentru resursele naturale biologice autohtone, avînd şi un impact economic semnificativ. Anumite specii alogene sînt introduse intenţionat (comercial, ornamental, estetic, control biologic), pe cînd altele sînt introduse neintenţionat (produse contaminante, comerţ ilegal). Unele specii alogene se utilizează pe larg în silvicultură, de exemplu salcîmul (Robinia pseudacacia), şi în gospodăriile casnice. Altele prezintă un pericol mare pentru biodiversitatea autohtonă, prin poluarea genofondului, substituirea speciilor valoroase, provocînd daune considerabile economiei naţionale (dăunătorii din agricultură şi silvicultură).

Pe teritoriul republicii populează circa 150 de specii de animale invazive, din care circa 130 de specii dăunează culturilor agricole, iar 15 specii – pădurilor. S-a constatat că pierderile anuale din agricultură constituie 5-10% la culturile grăunţoase, 15% la plantele prăşitoare şi 25% la culturile multianuale.

Specii de animale invazive autohtone sînt considerate şoarecele-de-cîmp (Microtus arvalis), şobolanul cenuşiu (Rettus norvegicus), şoarecele-de-casă (Mus musculus), precum şi cîteva zeci de specii de insecte – dăunători principali ai culturilor agricole şi silvice. Specii invazive alohtone se consideră gîndacul-de-Colorado (Leptinotarsa decemlineata), omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea), musca mediteraneană a fructelor (Ceratitis capilata), păduchele-de-San-Lose (Quadraspidiotus perniciosus).

26. Degradarea solului

Utilizarea în proporţii mari a îngrăşămintelor minerale a condus la majorarea încărcăturii solurilor cu nitraţi. Utilizarea excesivă a pesticidelor în sectorul agrar a avut consecinţe extrem de negative asupra biodiversităţii. Nerespectarea regulilor de păstrare, transportare şi aplicare a cauzat distrugerea multor comunităţi de plante, animale, microorganisme şi ciuperci. Pe parcursul ultimului deceniu se constată o reducere alarmantă a fertilităţii solurilor şi intensificarea fenomenelor de eroziune. Suprafaţa solurilor erodate constituie 877,6 mii ha sau 25,9% din suprafaţa totală a ţării. Daunele anuale aduse economiei ţării prin eroziune constituie circa 3 mld lei anual. Utilizarea nechibzuită a sistemelor de irigare a provocat salinizarea şi alcalinizarea secundară a solurilor. Acest fenomen apare în rezultatul folosirii apei cu un anumit conţinut de săruri solubile şi conduce la o degradare rapidă a solurilor (în special a cernoziomurilor), precum şi la reducerea sau nimicirea biotei existente.

Un impact negativ au avut şi lucrările de desecare, de includere în circuitul agricol a solurilor de provenienţă inundabilă şi a bălţilor.

În scopul soluţionării problemelor privind degradarea solului, prezenta Strategie va promova următoarele acţiuni:

1) elaborarea indicatorilor ecopedologici pentru delimitarea terenurilor destinate producerii agroalimentare ecologice;

2) ajustarea sistemelor de asolamente, fertilizare şi protecţie antierozională a solurilor la standardele agriculturii ecologice;

3) reabilitarea fîşiilor de protecţie a cîmpurilor agricole;

4) evaluarea contribuţiei biodiversităţii la stoparea degradării şi menţinerea fertilităţii solului;

5) promovarea elementelor de agricultură ecologică şi practici prietenoase mediului (agroterase, garduri din nuiele, valuri/fîşii antierozionale etc.).

27. Planificarea teritorială inadecvată a utilizării fondului funciar

Conservarea biodiversităţii se reflectă foarte puţin în planurile de amenajare teritorială şi în legislaţia existentă în domeniul planificării teritoriale. La planificarea teritorială nu se ţine cont de existenţa ecosistemelor naturale, de distribuirea speciilor rare, vulnerabile şi periclitate de animale şi plante, precum şi de alte cerinţe de protecţie a mediului. Dificultăţile de reconciliere a programelor de construire a drumurilor cu cerinţele de conservare a biodiversităţii sînt în mod special grave acolo unde ariile protejate se află la hotar cu reţelele de circulaţie şi localităţile rurale. Reţelele de distribuţie a energiei electrice (în special cele de înaltă tensiune) şi iluminatul public rămîn a fi cauzele de pieire a unui număr mare de specii de faună, în speţă a păsărilor. Activităţile de construcţie, operare şi întreţinere, mai ales pentru porţiunile care trec prin zonele împădurite, afectează şi/sau modifică habitatele terestre.

În scopul ameliorării situaţiei în domeniul planificării teritoriale şi utilizării fondului funciar, CDB este orientată spre promovarea acţiunilor de conservare a biodiversităţii în planurile locale de protecţie a mediului, de elaborare a planurilor de management pentru ecosisteme şi specii de plante şi animale de interes comunitar.

28. Poluarea şi emisii nocive

Actualmente se depistează o creştere a poluării solului şi a aerului atmosferic în zonele rezidenţiale. Calitatea solului este influenţată de poluări, în special de salubrizarea necorespunzătoare a teritoriilor. În afară de deşeurile depozitate în locurile autorizate şi spontane (rampe, platforme şi poligoane), cantităţi semnificative de deşeuri, preponderent solide, sînt transportate (aruncate) în rîpi, în fîşiile forestiere, în canale şi rîuleţe, pe terenurile deteriorate etc.

Rămîne actuală poluarea locală a solurilor cu pesticide, poluanţi organici persistenţi, mai ales a celor din jurul fostelor şi actualelor depozite de chimicale agricole (îngrăşăminte minerale, pesticide etc.) şi a staţiunilor de pregătire a soluţiilor de protecţie a plantelor. Odată cu scurgerile de suprafaţă, aceşti poluanţi se acumulează în sol şi în aluviunile corpurilor de apă şi afectează obiectele diversităţii biologice.

În perioada anilor 2008-2010, la nivel naţional, au fost realizate inventarierea şi cartografierea zonelor contaminate cu poluanţi organici persistenţi. S-au identificat în total 1588 de locaţii contaminate, care includ 2326 de obiecte ale infrastructurii de chimizare a agriculturii. În perioada anilor 2007-2008, din sectorul agricol au fost evacuate peste hotare şi distruse 1293 de tone de pesticide şi ambalaj contaminat din 11 raioane, iar în perioada 2011-2013 – 200 de tone de pesticide, ambalaj şi sol puternic contaminat din raioanele Căuşeni, Ocniţa şi Cantemir.

Gunoiştile nu sînt amenajate şi nu corespund cerinţelor elementare de igienă, prezentînd surse de poluare permanentă a biodiversităţii. O problemă serioasă o constituie arderea deliberată a deşeurilor menajere solide, a frunzelor şi deşeurilor de grădină atît în localităţi, cît şi la gunoiştile acestora, care conduce la poluarea aerului atmosferic cu substanţe deosebit de toxice. Poluarea ecosistemelor acvatice şi palustre cu pesticide spălate din ecosistemele agricole adiacente, cu deşeuri industriale, cu dejecţii de la complexele animaliere şi de prelucrare, cu ape reziduale comunale a pricinuit nu numai distrugerea unor specii de microorganisme, de plante inferioare şi superioare, de animale nevertebrate şi vertebrate, dar şi intensificarea proceselor de eutrofizare a apei, de dereglare a funcţionalităţii ei şi a echilibrului ecologic.

În scopul ameliorării situaţiei în domeniul poluării ecosistemelor naturale, CDB este orientată spre implementarea acţiunilor de promovare a tehnologiilor moderne cu emisii reduse de poluanţi (sulfuri, nitrogen, metale grele) şi de îmbunătăţire a controlului poluării cu deşeuri în ecosistemele naturale vulnerabile.

IV. ABORDAREA SECTORIALĂ A CONSERVĂRII

BIODIVERSITĂŢII. SERVICIILE ECOSISTEMICE

29. Abordarea sectorială

Utilizarea durabilă a biodiversităţii presupune abordarea ecosistemică a managementului integrat al resurselor naturale şi integrarea priorităţilor de conservare a biodiversităţii în politicile şi strategiile sectoriale. Pînă în prezent, dezideratele cu privire la gestionarea resurselor naturale nu se regăsesc într-o formă coerentă şi unitară în politicile sectoriale, principalul motiv fiind lipsa unei valori monetare calculate pentru serviciile oferite de ecosistemele naturale, servicii considerate bunuri publice fără valoare de piaţă. Prin urmare, este esenţială evaluarea corectă a valorii resurselor naturale regenerabile şi neregenerabile, precum şi a serviciilor oferite de funcţionarea normală a sistemelor ecologice şi integrarea costurilor de conservare şi refacere a biodiversităţii în evaluarea politicilor şi strategiilor sectoriale.

30. Evaluarea serviciilor ecosistemice

Studiile efectuate pînă în prezent la nivel mondial arată că sînt greu de stabilit costurile degradării biodiversităţii, dar acestea sînt substanţiale şi în creştere. Raportul privind evaluarea economică a ecosistemelor şi biodiversităţii la nivel internaţional (CDB, 2008) estimează că pierderea anuală a serviciilor ecosistemice reprezintă echivalentul a 50 mld euro, iar pînă în anul 2050 pierderile cumulate se vor ridica la 7% din PIB.

Deşi nu se poate stabili o valoare directă a biodiversităţii, valoarea economică a bunurilor şi serviciilor oferite de ecosisteme a fost estimată la 16-54 trilioane dolari SUA/anual. Valorile au fost calculate luînd în considerare serviciile oferite de ecosisteme (producţia de hrană, materii prime, controlul climei şi al gazelor atmosferice, circuitul nutrienţilor şi apei, controlul eroziunii, formarea solului etc.).

Valoarea medie a serviciilor oferite de ecosisteme (35 trilioane dolari SUA/anual) este aproape dublă faţă de produsul intern brut de la nivelul mondial (estimat în acelaşi studiu la 18 trilioane dolari SUA/anual).

În anul 2013, în cadrul proiectului implementat de Fondul Global de Mediu şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare “Planificarea naţională în domeniul biodiversităţii pentru a susţine implementarea Planului Strategic al Conservării Diversităţii Biologice 2011-2020 în Republica Moldova” a fost elaborat Raportul special “Valoarea economică a serviciilor ecosistemice în Republica Moldova”, publicat pe pagina web a Oficiului “Biodiversitate”, pe lîngă Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (http://bsapm.moldnet.md). În raport sînt prezentate argumente importante din punct de vedere economic pentru susţinerea managementului durabil al ecosistemelor, precum şi pentru identificarea potenţialelor activităţi în cadrul sectoarelor economiei naţionale care pot fi promovate în scopul încurajării gestionării durabile a ecosistemelor şi obţinerii valorilor economice-cheie pentru reinvestire în conservarea biodiversităţii, după cum urmează:

1) Agricultura

În Republica Moldova, păşunile şi ecosistemele agricole furnizează servicii de aprovizionare (cu produse agricole), estimate în anul 2011 la 3900 mil. dolari SUA. Această valoare nu include serviciile de regularizare (retenţia apei, regularizarea scurgerilor de suprafaţă şi eroziunea solului etc.). Cele mai importante produse furnizate sînt produsele animaliere şi producţia vegetală. Conservarea biodiversităţii înseamnă o gospodărire durabilă a păşunilor şi ecosistemelor agricole prin extinderea şi diversificarea produselor ecoagricole. Gestionarea durabilă a ecosistemelor în domeniul agricol poate adăuga economiei naţionale peste 1883,33 mil. dolari SUA în viitorii 25 de ani.

2) Silvicultura şi cinegetica

Ecosistemele forestiere furnizează servicii importante de aprovizionare cu produse lemnoase şi nelemnoase. Serviciile furnizate de ecosistemele forestiere în Republica Moldova sînt estimate la circa 28,3 mil. dolari SUA în anul 2011. Actualmente, sectorul forestier, în special din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, este afectat de tăierile ilicite şi de interesul scăzut al administratorilor de a utiliza produsele forestiere nelemnoase. Într-un scenariu de gestionare durabilă a ecosistemelor cu descreşteri însemnate în ceea ce priveşte tăierile ilicite şi o creştere a interesului pentru produsele nelemnoase ale pădurii, valoarea prezentă netă (25 de ani, rata de 10%) este estimată la 578,8 mil. dolari SUA. Chiar dacă serviciile de aprovizionare ale ecosistemelor forestiere pot scădea în viitorul apropiat, se estimează că aceste valori se vor recupera după 27 de ani.

Crearea fondurilor de vînătoare este o activitate costisitoare, iar autorităţile responsabile de crearea acestora şi de protecţia speciilor de vînat trebuie să creeze mecanisme de acordare a serviciilor ecosistemice de la folosinţa fondurilor de vînătoare prin acoperirea cheltuielilor de conservare a biodiversităţii cinegetice.

3) Managementul apelor

Prin conservarea biodiversităţii şi a integrităţii ecosistemelor se obţin capacităţi sporite ale acestor componente de a furniza servicii de regularizare (cum ar fi retenţia apei, a scurgerilor de suprafaţă, regularizarea eroziunii solului). Reducerea cantităţii de sol erodat se transferă în diminuarea costurilor de tratare a apei de uz casnic. Valoarea costurilor de tratare a apei evitate a constituit 3,4 mil. dolari SUA în 2011, însă, dacă se va menţine integritatea ecosistemelor prin conservarea biodiversităţii, se pot adăuga costuri ratate în valoare de 3,5 mil. dolari SUA în viitorii 25 de ani. Reducerea gradului de eroziune a solului va diminua semnificativ costurile de menţinere a funcţionalităţii sistemelor de irigare.

4) Piscicultura

Ecosistemele acvatice furnizează servicii de aprovizionare, principalul produs fiind peştele. Acest sector este serios afectat de nivelul foarte ridicat al pescuitului ilegal, de degradarea bazinelor piscicole acvatice, de lichidarea unor gospodării specializate de reproducere, precum şi de creşterea producţiei piscicole şi a peştelui pentru consum. Dacă va fi diminuată activitatea pescuitului ilegal, prin implementarea prevederilor legislaţiei în vigoare, contribuţia totală a sectorului la economia naţională se poate dubla, în timp ce costurile pentru gestionarea durabilă a resurselor biologice acvatice ar rămîne aceleaşi.

5) Turismul şi recreerea

Interesul pentru ecoturism este în creştere în Republica Moldova. Ecoturiştii apreciază din ce în ce mai mult locurile unde resursele naturale sînt protejate, fiind astfel beneficiari ai serviciilor ecosistemice culturale şi naturale: peisaj şi recreere. Ecosistemele nederanjate vor continua să atragă turişti în timp ce disponibilitatea lor de a plăti pentru acţiuni legate de conservarea biodiversităţii va creşte şi poate fi captată prin diferite mijloace (de exemplu prin tarife de vizitare). Traseele ecoturistice şi obiectele patrimoniului natural vor include monumente culturale şi istorice, situri arheologice şi alte obiecte ale patrimoniului cultural.

Serviciile ecosistemice în sectorul ecoturismului sînt estimate în Republica Moldova la 5,9 mil. dolari SUA în 2001, iar valoarea prezentă (rata de 10% pe 25 ani) – la 79,8 mil. dolari SUA. În 2011, contribuţia directă şi indirectă a ecoturismului la PIB a fost estimată la 7,9 mil. dolari SUA.

6) Reducerea efectelor dezastrelor naturale

Prin furnizarea de servicii de regularizare a apei şi solului (cum ar fi retenţia apei, reglarea eroziunii solului, controlul nutrienţilor), ecosistemele pot produce efecte importante în ceea ce priveşte reducerea efectelor inundaţiilor, eroziunii solului sau alunecărilor de teren. Dacă funcţiile protective ale ecosistemelor ar servi la micşorarea efectelor calamitaţilor naturale cu numai 10%, atunci valoarea serviciilor de regularizare a ecosistemelor în termeni de reducere a distrugerilor în Republica Moldova ar constitui între 13,4 şi 19,7 mil. dolari SUA pe an. Funcţiile de sechestrare a carbonului din ecosistemele forestiere ar putea genera adiţional 2,1 mil. dolari SUA (valori cumulative în 25 de ani), şi aceasta doar prin continuarea proiectelor actuale, fără a lua în considerare eventualele proiecte.

V. VIZIUNEA STRATEGICĂ, SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI REZULTATELE SCONTATE

31. Viziunea strategică

Racordarea acţiunilor de conservare a diversităţii biologice la cerinţele tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, în special la prevederile Planului Strategic pentru Biodiversitate 2011-2020 şi Ţintele Aichi pentru Biodiversitate “Trăind în Armonie cu Natura”, aprobate la Conferinţa Părţilor CDB, (Decizia COP 10/X/2) şi asigurarea realizării tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte sînt priorităţile strategice care au stat la baza elaborării prezentei Strategii.

Viziunea strategică a acestui document are drept premisă funcţionarea unui sistem instituţional, administrativ şi de management în domeniul conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice care să asigure implementarea politicilor regionale şi globale în domeniu la nivel naţional, contribuind la îmbunătăţirea calităţii componentelor biodiversităţii, în special, şi a vieţii sociale, în general.

Pentru asigurarea unui management durabil şi a unui cadru instituţional eficient, direcţiile principale ale Strategiei sînt orientate spre asigurarea cadrului legislativ şi normativ în domeniul protecţiei regnului animal şi vegetal, extinderea ariilor naturale protejate de stat şi de creare a reţelei ecologice naţionale (REN) de la 5,5% pînă la 8%, mărirea suprafeţelor împădurite (de la 11,1 pînă la 15 %) şi gestionarea lor durabilă, asigurarea protecţiei habitatelor valoroase şi crearea beneficiilor de pe urma folosirii resurselor genetice, dezvoltării agriculturii durabile .

Aceste rezultate pot fi atinse prin asigurarea elaborării unui nou plan naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova, asigurarea unui management durabil al ariilor naturale protejate de stat, racordarea obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate la categoriile internaţionale IUCN şi armonizarea legislaţiei în domeniu cu Directivele UE pentru asigurarea protecţiei habitatelor valoroase în aceste arii naturale. Valoarea economică a biodiversităţii va fi estimată în legislaţia privind serviciile ecosistemice şi promovarea stimulentelor fiscale şi a plăţilor pentru conservarea biodiversităţii. Habitatele vor fi evaluate şi clasificate conform cerinţelor internaţionale, prin includerea informaţiei respective în proiectul de lege cu privire la habitate, a cărui elaborare este prevăzut în Planul de acţiune.

Prezenta Strategie prevede perfectarea cadrului instituţional pentru eficientizarea măsurilor de conservare a biodiversităţii, de consolidare a potenţialului ştiinţific în domeniu şi de implementare a măsurilor internaţionale privind asigurarea securităţii biologice. Una dintre măsurile importante se referă la modernizarea sistemului de educaţie/învăţămînt, care presupune crearea unor programe de studii pentru sporirea calităţii educaţiei, inclusiv prin ajustarea curriculumului, îmbunătăţirea calităţii cadrelor în domeniile aferente biodiversităţii.

În prezenta Strategie sînt prezentate şi măsurile de extindere a ariilor naturale protejate de stat şi de creare a reţelei ecologice naţionale de la 5,5% pînă la 8%, ceea ce va permite conexiunea zonelor protejate la nivel naţional cu Reţeaua Ecologică Pan-Europeană şi va determina constituirea unui organ special pentru gestionarea acestora.

Realizarea acestor măsuri este posibilă prin creşterea responsabilităţii autorităţilor centrale şi locale, întărirea participării şi coordonării intersectoariale, precum şi prin implicarea plenară a instituţiilor ştiinţifice, a ONG-lor, a agenţilor economici şi a sectorului privat. Strategia prevede modalităţi de creare a unui parteneriat eficient între autoritatea centrală de mediu şi sistemul economic, social şi cultural, precum consolidarea platformei de dialog dintre Părţi la nivel naţional, regional şi local pentru realizarea obiectivelor de conservare a biodiversităţii, de valorificare şi reconstrucţie a ecosistemelor naturale, de obţinere a beneficiilor în urma folosirii produselor naturale. Din aceste considerente, Planul de acţiuni prevede măsuri la nivel sectorial, care se încadrează în toate obiectivele specifice, în special:

1) în domeniul silviculturii:

a) elaborarea Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Strategiei dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova;

b) crearea Oficiului naţional de consultanţă în domeniul forestier;

c) elaborarea tehnologiilor de asigurare a adaptabilităţii ecosistemelor forestiere la schimbările climatice;

d) utilizarea genotipurilor locale în ameliorarea ecosistemelor forestiere;

e) crearea plantaţiilor forestiere pe terenuri degradate, cu promovarea speciilor autohtone;

f) efectuarea lucrărilor de amenajare silvică a terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră în scopul prevenirii tăierilor ilegale şi al sporirii beneficiilor pădurii;

2) în domeniul agriculturii:

a) elaborarea şi promovarea proiectului de lege privind fîşiile de protecţie a cîmpurilor agricole;

b) promovarea elementelor de agricultură ecologică şi a practicilor prietenoase mediului (agroterase, garduri din nuiele, valuri/fîşii antierozionale etc.);

c) efectuarea studiilor de impact a speciilor străine invazive;

d) promovarea bunelor practici agricole în scopul de a stopa degradarea sectoarelor de stepă şi pajişti la practicarea activităţilor intensive de păşunat şi cosit;

e) încurajarea activităţilor de menţinere a fondului genetic autohton de animale de prăsilă;

f) elaborarea ghidurilor pentru fermieri privind bunele practici de conservare şi utilizare durabilă a biodiversităţii;

g) elaborarea programului de ameliorare genetică a albinelor;

h) promovarea genotipurilor valoroase de plante în scopul fondării plantaţiilor industriale;

3) în domeniul gestionării apelor:

a) restabilirea fîşiilor riverane de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor acvatice;

b) elaborarea studiului privind impactul antropic asupra biodiversităţii cauzat de modificarea regimului hidrologic al cursurilor de apă din bazinele hidrografice;

c) identificarea şi delimitarea corpurilor de apă;

4) în domeniul educaţiei:

a) elaborarea programelor şi formarea profesională continuă în sectorul public şi privat în problemele de conservare a biodiversităţii;

b) actualizarea curriculei în învăţămîntul primar şi secundar general în vederea introducerii modulelor despre biodiversitate în programele educaţionale de ştiinţe ale naturii;

c) desfăşurarea orelor ecologice şi a olimpiadelor ecologice pe tema biodiversităţii;

5) în domeniul sănătăţii:

a) implementarea cadrului naţional de biosecuritate;

b) participarea la elaborarea mecanismului de răspundere şi redresare privind biosecuritatea;

6) în domeniul amenajării teritoriului şi turismului

a) participarea la elaborarea planurilor de management pentru ecosisteme şi specii de plante şi animale de interes comunitar;

b) elaborarea ghidului privind organizarea activităţilor culturale, sportive, turistice şi de agrement pentru prevenirea acţiunilor care pot afecta starea ecosistemelor şi biodiversitatea.

32. Scopul Strategiei

Prezentarea unui mecanism de management, de utilizare durabilă, de protecţie şi conservare a diversităţii biologice şi a ecosistemelor din Republica Moldova care să contribuie la stoparea pierderii speciilor de floră şi faună a degradării habitatelor acestora, precum şi la conservarea lor pentru generaţiile viitoare reprezintă scopul principal al prezentei Strategii.

Acest scop poate fi atins prin asigurarea implementării la nivel naţional a obiectivului global şi regional al Planului Strategic pentru Biodiversitate 2011-2020 şi a celor trei obiective generale ale CDB, care prevăd:

1) conservarea diversităţii biologice;

2) utilizarea durabilă a componentelor diversităţii biologice;

3) partajarea corectă şi echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice.

Astfel, crearea unui sistem eficient de management va contribui la îmbunătăţirea calităţii componentelor diversităţii biologice pentru asigurarea supravieţuirii pe termen lung a sistemelor ecologice, principalul furnizor al resurselor de care depinde dezvoltarea şi bunăstarea umană.

33. Obiectivele şi rezultatele scontate

Obiectivul general al Strategiei. Reducerea ratei actuale de pierdere a biodiversităţii, ca o contribuţie la reducerea sărăciei şi ca beneficiu tuturor formelor de viaţă de pe pămînt

Prin adoptarea Strategiei, Republica Moldova îşi propune, pe termen mediu 2015-2020, obiective specifice şi direcţii de acţiune, expuse în continuare pentru fiecare dintre obiectivele specifice, racordate la cerinţele Planului Strategic pentru Biodiversitate 2011-2020 al CDB, Planului Strategic pentru implementarea Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea pentru perioada 2011-2020, Planului Strategic al Uniunii Europene pentru CDB pînă în anul 2020, precum şi la Ţintele Aichi pentru Biodiversitate.

1) Obiectivul specific A. Asigurarea, pînă în 2020, a managementului durabil şi a cadrului instituţional eficient în domeniul conservării diversităţii biologice prin:

A1. Elaborarea cadrului normativ în domeniul conservării diversităţii biologice.

A2. Asigurarea cadrului instituţional eficient pentru gestionarea durabilă a diversităţii biologice.

A3. Asigurarea integrării cerinţelor tratatelor internaţionale în politicile naţionale în domeniul biodiversităţii.

Rezultatele scontate:

a) prevederi legale privind asigurarea conservării biodiversităţii, stabilite în actele legislative şi normative, ajustate la cerinţele tratatelor internaţionale şi legislaţiei comunitare în domeniul conservării diversităţii biologice: în prima etapă (pînă în anul 2016) – 5 acte legislative, în etapa a doua (pînă în anul 2020) – 3 acte legislative elaborate;

b) cadru instituţional privind administrarea, controlul şi suportul ştiinţific în domeniul biodiversităţii şi biosecurităţii creat;

c) prevederi privind conservarea biodiversităţii integrate în cele mai importante documente de politici sectoriale;

d) capacităţi tehnice şi instituţionale ale instituţiilor responsabile în domeniu consolidate;

e) tratate internaţionale noi în domeniul biodiversităţii şi biosecurităţii ratificate;

f) prevederi ale tratatelor internaţionale în domeniul biodiversităţii şi biosecurităţii implementate;

g) planuri strategice în domeniul biodiversităţii elaborate;

h) sistem eficient de amenzi şi sancţiuni pentru combaterea contravenţiilor în domeniul protecţiei mediului creat;

i) instrumente şi mecanisme financiare eficiente pentru activităţile de conservare a biodiversităţii şi a ecosistemelor naturale elaborate.

2) Obiectivul specific B. Reducerea, pînă în anul 2020, a presiunii asupra diversităţii biologice, pentru asigurarea dezvoltării durabile, prin:

B1. Asigurarea măsurilor de extindere a ariilor naturale protejate de stat pînă la 8% din teritoriul ţării, de creare a reţelei ecologice naţionale şi de elaborare a 44 de planuri de management pentru ariile naturale protejate.

B2. Asigurarea măsurilor de conservare a speciilor rare, vulnerabile şi periclitate prin restabilirea habitatelor ale 5 specii de plante şi 5 specii de animale periclitate.

B3. Asigurarea măsurilor de securitate biologică prin elaborarea a 2 proceduri de evaluare a riscurilor în urma întroducerii în mediu a organismelor modificate genetic şi crearea unui centru de consultanţă.

Rezultatele scontate:

a) fondul ariilor naturale protejate extins pînă la 8% din suprafaţa teritoriului Republicii Moldova;

b) prima rezervaţie a biosferei tripartită fondată;

c) planuri de management al ariilor naturale protejate elaborate;

d) ediţia a III-a a Cărţii Roşii a Republicii Moldova elaborată şi editată;

e) planuri de conservare a unor specii elaborate;

f) habitate naturale ale populaţiilor de specii periclitate restabilite.

3) Obiectivul specific C. Implementarea, pînă în anul 2020, a măsurilor de stopare a ameninţărilor pentru biodiversitate prin:

C1. Asigurarea măsurilor de stopare a degradării solului şi de diminuare a efectelor schimbărilor climatice prin plantarea a 500 ha de terenuri degradate şi ameliorarea ecosistemelor pentru 4 specii locale.

C2. Asigurarea măsurilor de minimizare a degradării resurselor de apă şi a diversităţii biologice acvatice, precum şi identificarea măsurilor de protecţie a acestora prin elaborarea a 2 planuri de management al districtelor bazinelor acvatice aprobate.

C3. Asigurarea măsurilor de diminuare a impactului negativ al speciilor invazive prin elaborarea unui studiu, a unui program şi a unui ghid cu practici pentru combaterea speciilor invazive.

C4. Asigurarea măsurilor de reducere a presingului antropic asupra ecosistemelor naturale vulnerabile prin amenajarea silvică a 5000 ha terenuri proprietate comunitară.

Rezultate scontate:

a) studii privind examinarea problemelor ce ţin de stoparea proceselor ce ameninţă biodiversitatea realizate;

b) practici prietenoase mediului în agricultura ecologică promovate;

c) studii de impact asupra speciilor invazive elaborate.

4) Obiectivul specific D. Asigurarea, pînă în anul 2020, a măsurilor de sporire a beneficiilor în urma utilizării resurselor naturale şi a serviciilor ecosistemice prin:

D1. Promovarea măsurilor de acces la resursele genetice şi distribuirea echitabilă a beneficiilor în urma folosirii acestora prin elaborarea unui studiu, promovarea a 5 genotipuri de plante valoroase pentru plantaţiile industriale şi elaborarea a 2 proiecte pentru comunităţile locale.

D2. Asigurarea unui management durabil al ecosistemelor naturale care asigură servicii prin elaborarea unui studiu, a unei metodologii în domeniu şi a 2 proiecte-pilot în domeniul acordării serviciilor ecosistemice promovate.

Rezultatele scontate:

a) studii privind accesul la resursele genetice şi distribuirea echitabilă a beneficiilor efectuate;

b) cerinţe internaţionale cu privire la menţinerea fondului genetic implementate;

c) proiecte pentru comunităţile locale bazate pe managementul durabil al resurselor genetice elaborate;

d) programe de ameliorare genetică a albinelor elaborate;

e) activităţi de menţinere a fondului genetic autohton promovate.

5) Obiectivul specific E. Asigurarea, pînă în anul 2020, a suportului ştiinţific în domeniul conservării biodiversităţii, a accesului la informaţie şi promovarea educaţiei pentru dezvoltarea durabilă prin:

E1. Promovarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul conservării biodiversităţii prin evidenţierea unităţilor biogeografice, crearea grădinilor botanice, promovarea noilor tehnologii şi studii privind speciile şi ecosistemele.

E2. Asigurarea cadrului educaţional şi a pregătirii cadrelor în domeniul conservării biodiversităţii şi al securităţii biologice prin elaborarea curriculei de învăţămînt, organizarea cursurilor şi modulelor speciale, publicarea a 3 ghiduri de bune practici.

E3. Asigurarea activităţilor de conştientizare şi informare a publicului privind conservarea biodiversităţii şi securitatea biologică prin organizarea evenimentelor anuale pe tema biodiversităţii, a 5 concursuri, 10 seminare şi a 8 mese rotunde.

Rezultatele scontate:

a) două grădini botanice fondate;

b) cercetări ştiinţifice interdisciplinare în domeniul conservării biodiversităţii promovate;

c) biotehnologii privind înmulţirea speciilor rare, vulnerabile şi economic valoroase promovate;

d) tehnologii şi inovaţii cu impact benefic asupra biodiversităţii promovate;

e) evenimente speciale şi acţiuni consacrate problemelor de conservare a biodiversităţii organizate;

f) campanii de conservare a biodiversităţii pentru un deceniu lansate în cadrul CDB promovate.

VI. ESTIMAREA IMPACTULUI ŞI COSTURILE DE

IMPLEMENTARE A STRATEGIEI

34. Impactul socioeconomic şi contribuţia biodiversităţii la creşterea economică şi bunăstarea umană

Atingerea obiectivelor strategice stabilite în prezenta Strategie va contribui la consolidarea viabilităţii socioeconomice pe termen lung a Republicii Moldova. Mecanismele financiare concepute să protejeze şi să producă avantaje economice generaţiilor prezente şi viitoare sînt dezvoltate în acord cu soluţiile inovative de tip nou privind conservarea diversităţii biologice, utilizarea durabilă, precum şi menţinerea şi îmbunătăţirea stabilităţii socioeconomice.

Procesul de implementare a prezentei Strategii presupune, printr-un efort considerabil, consolidarea capacităţilor de management, asigurarea cadrului instituţional adecvat pentru soluţionarea problemelor în domeniu, precum şi identificarea măsurilor viabile pentru informarea şi conştientizarea publicului.

Aplicarea procedurilor economiei verzi are drept scop gestionarea resurselor naturale şi crearea unui mediu favorabil în sectoarele economiei naţionale pentru dezvoltarea durabilă a ţării prin promovarea serviciilor ecosistemice pentru biodiversitate (menţinerea solurilor productive, extinderea pădurilor, care vor asigura un aer nepoluat şi ape curate). Aceste proceduri au, de asemenea, un rol important în controlul factorilor de risc de mediu (de exemplu schimbările climatice, inundaţiile şi seceta). Aşadar, natura susţine funcţionarea sistemelor socioeconomice, creînd o serie de locuri de muncă şi oportunităţi de afaceri, inclusiv prin reducerea riscurilor de mediu.

Este important de menţionat că evaluarea economică este orientată spre beneficiile finale sau rezultatele obţinute de către societate în urma folosirii serviciilor pe care le asigură un ecosistem, ci nu pe funcţiile şi serviciile care contribuie la aceste rezultate. Serviciile ecosistemice potenţiale care pot fi prestate de sectoarele economiei naţionale şi care beneficiază de acestea sînt următoarele:

1) serviciile de aprovizionare – alimente, lemn, apă, medicină (medicamente naturale), surse de energie (combustibil natural, hidroenergie), biochimie (produse biochimice şi genetice) etc.;

2) serviciile de reglementare – sechestrarea carbonului, stabilizarea microclimatului (calitatea aerului), atenuarea efectelor furtunilor, inundaţiilor şi altor dezastre naturale, reglarea climei, diminuarea proceselor de utilizare a deşeurilor, contribuirea la polenizarea plantelor şi controlul asupra dăunătorilor culturilor agricole etc.;

3) serviciile culturale – recreere şi ecoturism, peisaj şi agrement, neutilizarea biodiversităţii (bunăstarea sporită asociată) etc.

Totuşi, este imposibil de ţinut cont de toate beneficiile economice asociate ecosistemelor. Acestea cuprind producţia, veniturile şi alte beneficii în urma utilizării/dezvoltării resurselor naturale, a cadrului funciar, de conservare a biodiversităţii nerealizate de sectoarele economiei naţionale. Strategia propune elaborarea unor studii esenţiale în domeniul serviciilor ecosistemice, care să se bazeze pe mărirea eficacităţii managementului serviciilor ecologice, economice, sociale, culturale şi spirituale.

Măsurile de conservare a biodiversităţii vor contribui la menţinerea şi îmbunătăţirea potenţialului ecosistemelor, protecţia habitatelor, stoparea pierderii speciilor de floră şi faună, atenuarea riscurilor dezastrelor naturale şi, în final, la sporirea bunăstării şi sănătăţii populaţiei. Pe termen lung, beneficiul economic minim al acestor activităţi şi al altor impacturi conexe va constitui între 1,49% şi 2,14% din PIB (Strategia naţională de mediu pentru anii 2014-2023). Dacă ar fi apreciate şi beneficiile agricole obţinute datorită reducerii pierderilor în urma degradării solurilor şi a terenurilor agricole, atunci beneficiul economic ar putea ajunge la 5,05% din PIB.

Promovarea politicilor eficiente de securitate biologică va asigura utilizarea biotehnologiilor moderne pe principii de inofensivitate şi de reducere a riscurilor asupra biodiversităţii, va facilita promovarea agriculturii ecologice, precum şi va preveni efectele negative asupra sănătăţii populaţiei şi a dezvoltării comunităţilor.

35. Costurile de implementare a prezentei Strategii

Costul total de punere în aplicare a prezentei Strategii în perioada 2015-2020 va fi de 38,6 mil. lei, ceea ce constituie în medie circa 5,6 mil.lei anual (aproximativ 0,006% din PIB (2012). Aceste costuri au fost estimate în conformitate cu practicile internaţionale cu referire la analizele economice şi de cost-beneficiu, luînd în considerare următoarele componente:

1) consumurile şi cheltuielile directe şi indirecte, ale căror componente principale sînt consumurile privind remunerarea muncii (inclusiv salarizarea), contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii (23% din salarizare) şi primele de asigurare obligatorii de asistenţă medicală (3,5% din salarizare);

2) costurile investiţiilor, care reprezintă costurile acţiunilor (fără remunerarea muncii) ce se atribuie, conform actelor legislative pertinente, la investiţii (fîşiile forestiere de protecţie, plantaţiile forestiere pe terenuri degradate etc.);

3) costurile de asistenţă tehnică, care includ cheltuielile pentru consultanţii locali şi internaţionali, ce au fost identificate cu utilizarea indicatorilor din Cadrul bugetar pe termen mediu (Limitele de cheltuieli de la bugetul de stat pe autorităţi publice centrale), în special mijloacele şi fondurile speciale, proiectele finanţate din surse externe;

4) costul timpului angajaţilor guvernamentali, care reprezintă 15,5% din costul total de punere în aplicare a prezentei Strategii. Semnificaţia acestuia constă în faptul că atunci cînd Republica Moldova cere asistenţă financiară externă, Guvernul Republicii Moldova trebuie să poată demonstra capacitatea de cofinanţare a măsurilor pentru care o astfel de asistenţă este solicitată.

Repartizarea costurilor aferente pentru implementarea prezentei Strategii şi a Planului de acţiuni pentru anii 2015-2020 este prezentată în tabelul 2.

Sursele de finanţare şi costurile aferente implementării prezentei Strategii şi a Planului de acţiuni pentru anii 2015-2017 sînt reflectate în tabelul 3, iar pentru anii 2018-2020 – în tabelul 4.

La estimarea costurilor au fost utilizate informaţiile autorităţilor publice, datele statistice privind cîştigul salarial nominal mediu lunar al unui salariat în economie şi în cercetare-dezvoltare, cheltuielile interne din activitatea de cercetare-dezvoltare, conturile naţionale ale anului 2011, Cadrul Bugetar pe Termen Mediu pentru anii 2012-2015, precum şi informaţiile privind proiectele finanţate din Fondul Ecologic Naţional în anul 2013.

36. Sursele financiare şi mecanismele de finanţare propuse

Sursele financiare de acoperire a costurilor de implementare a prezentei Strategii sînt acoperite din surse interne (bugetul public naţional, alte surse legale) şi surse externe.

Mecanisme de finanţare

Mecanismele şi instrumentele economice au menirea de a influenţa activitatea economică în scopul creării condiţiilor ce ar stimula folosirea raţională a resurselor naturale, în special conservarea biodiversităţii. Elementele de bază ale mecanismului economic destinat asigurării finanţării activităţilor în domeniul conservării biodiversităţii sînt:

a) crearea condiţiilor pentru sectorul neguvernamental (eligibilitate, raportare, cofinanţare, prefinanţarea activităţilor etc.) în accesarea fondurilor disponibile, inclusiv prin acordarea unui anumit suport financiar sau a unor facilităţi din partea statului;

b) elaborarea şi implementarea unui sistem de plăţi (conform metodologiei aprobate de Guvern) drept compensaţii pentru terenurile acoperite cu păduri încadrate în fondul ariilor naturale protejate de stat;

c) implementarea mecanismului de asigurare ecologică obligatorie a tehnologiilor ecologic periculoase;

d) elaborarea şi implementarea unui sistem unic de stabilire a permiselor şi taxelor de intrare în ariile naturale protejate de stat;

e) elaborarea şi implementarea unui sistem de plăţi pentru serviciile ecosistemice.

VII. MONITORIZAREA, EVALUAREA, RAPORTAREA

ŞI ETAPELE DE IMPLEMENTARE

37. Implementarea

Prezenta Strategie urmează a fi pusă în aplicare prin intermediul Planului de acţiuni pentru perioada 2015-2020.

38. Responsabilitatea

Responsabilitatea pentru implementarea prezentei Strategii aparţine tuturor instituţiilor competente identificate în Planul de acţiuni.

39. Monitorizarea

Monitorizarea implementării prezentei Strategii va fi realizată de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, în cadrul căruia va fi desemnată o subdiviziune specială în acest sens.

40. Grupul de monitorizare

Pentru asigurarea procesului de monitorizare va fi creat, prin ordin al ministrului mediului, un Grup de monitorizare, care va evalua, periodic, gradul de realizare a indicatorilor şi a obiectivelor. În baza informaţiei colectate şi sistematizate, acesta va elabora raportul anual de implementare a prezentei Strategii. De asemenea, grupul de monitorizare va notifica Guvernului gradul de implementare a prevederilor acesteia.

41. Strategiile sectoriale

Activităţile planificate în Planul de acţiuni pentru implementarea prezentei Strategii urmează a fi incluse în strategiile sectoriale de cheltuieli pe termen mediu şi în planurile anuale de activitate a instituţiilor implicate la realizarea Strategiei.

42. Raportarea

În cadrul procesului de monitorizare vor fi elaborate, anual, rapoarte de monitorizare, care vor include informaţii privind implementarea indicatorilor stabiliţi pentru fiecare acţiune în parte, iar la fiecare 3 ani vor fi elaborate rapoarte de evaluare, care vor releva impactul activităţilor realizate în timpul respectiv şi nivelul de implementare a obiectivelor stabilite. Rapoartele de monitorizare şi de evaluare se vor prezenta Guvernului spre examinare.

La sfîrşitul implementării prezentei Strategii va fi elaborat raportul de evaluare finală, care va reflecta gradul de atingere a obiectivelor stabilite şi impactul scontat. Pe baza acestui raport se va decide asupra următoarei etape de planificare strategică în domeniul conservării diversităţii biologice.

43. Asigurarea transparenţei

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului va crea pe pagina web oficială o secţiune aparte pentru informaţia curentă privind progresele înregistrate în realizarea prezentei Strategii. Societatea civilă şi instituţiile-cheie ale domeniului mediului vor avea posibilitatea să prezinte sugestii şi să comenteze progresele înregistrate. De asemenea, vor fi organizate conferinţe de presă, şedinţe publice ale Colegiului ministerului, în cadrul cărora vor fi prezentate rezultatele implementării.

Toate aceste măsuri vor contribui la asigurarea transparenţei în procesul de implementare a acţiunilor de conservare a biodiversităţii şi a folosirii durabile a resurselor naturale, oferind publicului larg posibilitatea de a se implica şi de a participa în procesul de luare a deciziilor.

44. Etapele de implementare

Prezenta Strategie este un document de planificare strategică pe termen mediu şi urmează a fi implementată în perioada anilor 2015-2020. Un argument în favoarea acestui termen ţine de angajamentele Republicii Moldova privind implementarea CDB, în special a recomandărilor stipulate în Planul Strategic pentru Biodiversitate 2011-2020.

Măsurile de implementare a prezentei Strategii se clasifică în două etape:

a) etapa I cuprinde perioada anilor 2015-2017, cînd urmează a fi puse în aplicare mecanismele şi structurile instituţionale pentru managementul îmbunătăţit al mediului în Republica Moldova şi a fi aprobat cadrul politic şi legislativ/normativ nou, racordat la prevederile Directivelor UE în domeniu;

b) etapa a II-a va cuprinde perioada anilor 2018-2020, cînd rezultatele implementării prezentei Strategii vor deveni evidente prin crearea condiţiilor pentru îmbunătăţirea calităţii componentelor diversităţii biologice, reducerea problemelor de sănătate şi de gestionare durabilă a resurselor naturale pentru o dezvoltare durabilă a ţării.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.274 din 18 mai 2015

Planul de acţiuni

pentru implementarea Strategiei privind diversitatea

biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020