BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins
Documente

Acord de Asociere din 27.06.2014 între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte

Tipul documentului
Documente
Data adoptării
27.06.2014

ACORD BILATERAL

ACORD DE ASOCIERE

între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană

şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele

membre ale acestora, pe de altă parte

Bruxelles, 27 iunie 2014

(în vigoare 01.07.2016)

(în vigoare 01.09.2014 – parțial) 

Monitorul Oficial nr.185-199 art.442 din 18.07.2014

* * *

Notă: Acordul ratificat prin Legea nr.112 din 02.07.2014

Notă: Intrare în vigoare – Ordinul MAE şi IE nr.614-T-05 din 21.06.2016

Intrat în vigoare parţial: 01.09.2014 (Vezi Ordinul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene nr.819-T-6 din 05.09.2014)

Vezi Decizia de modificare a anexelor XXX-C şi XXX-D la Acord 

C U P R I N S

PREAMBUL

TITLUL I

PRINCIPII GENERALE

TITLUL II

DIALOGUL POLITIC ŞI REFORMELE, COOPERAREA

ÎN DOMENIUL POLITICII EXTERNE ŞI DE SECURITATE

TITLUL III

LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE

TITLUL IV

COOPERAREA ECONOMICĂ ŞI ALTE TIPURI DE COOPERARE SECTORIALĂ

Capitolul 1. REFORMA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Capitolul 2. DIALOGUL ECONOMIC

Capitolul 3. DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE, CONTABILITATE ŞI AUDIT ŞI GUVERNANŢA CORPORATIVĂ

Capitolul 4. OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, POLITICA SOCIALĂ ŞI EGALITATEA DE ŞANSE

Capitolul 5. PROTECŢIA CONSUMATORILOR

Capitolul 6. STATISTICI

Capitolul 7. GESTIONAREA FINANŢELOR PUBLICE: POLITICA BUGETARĂ, CONTROLUL INTERN, INSPECŢIA FINANCIARĂ ŞI AUDITUL EXTERN

Capitolul 8. FISCALITATE

Capitolul 9. SERVICIILE FINANCIARE

Capitolul 10. POLITICA INDUSTRIALĂ ŞI ANTREPRENORIALĂ

Capitolul 11. SECTORUL MINIER ŞI AL MATERIILOR PRIME

Capitolul 12. AGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ

Capitolul 13. PESCUITUL ŞI POLITICA MARITIMĂ

Capitolul 14. COOPERAREA ÎN SECTORUL ENERGETIC

Capitolul 15. TRANSPORTURI

Capitolul 16. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Capitolul 17. POLITICI CLIMATICE

Capitolul 18. SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ

Capitolul 19. TURISMUL

Capitolul 20. DEZVOLTAREA REGIONALĂ, COOPERAREA LA NIVEL TRANSFRONTALIER ŞI REGIONAL

Capitolul 21. SĂNĂTATEA PUBLICĂ

Capitolul 22. PROTECŢIA CIVILĂ

Capitolul 23. COOPERAREA ÎN MATERIE DE ÎNVĂŢĂMÂNT, FORMARE, MULTILINGVISM, TINERET ŞI SPORT

Capitolul 24. COOPERAREA ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢILOR DE CERCETARE, DE DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ŞI DEMONSTRATIVE

Capitolul 25. COOPERAREA ÎN DOMENIUL CULTURII, AL POLITICII AUDIOVIZUALE ŞI AL MASS-MEDIA

Capitolul 26. COOPERAREA CU SOCIETATEA CIVILĂ

Capitolul 27. COOPERAREA ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI ŞI AL PROMOVĂRII DREPTURILOR COPILULUI

Capitolul 28. PARTICIPAREA LA AGENŢIILE ŞI PROGRAMELE UNIUNII

TITLUL V

COMERŢ ŞI ASPECTE LEGATE DE COMERŢ

ASISTENŢĂ FINANCIARĂ ŞI DISPOZIŢII ANTIFRAUDĂ ŞI DE CONTROL

DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE, GENERALE ŞI FINALE

Anexa I. LA TITLUL III (LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE)

Anexa II. LA CAPITOLUL 3 (DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE, CONTABILITATE ŞI AUDIT ŞI GUVERNANŢA CORPORATIVĂ) DIN TITLUL IV

Anexa III. LA CAPITOLUL 4 (OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, POLITICA SOCIALĂ ŞI EGALITATEA DE ŞANSE) DIN TITLUL IV

Anexa IV. LA CAPITOLUL 5 (PROTECŢIA CONSUMATORILOR) DIN TITLUL IV

Anexa V. LA CAPITOLUL 6 (STATISTICĂ) DIN TITLUL IV

Anexa VI. LA CAPITOLUL 8 (FISCALITATE) DIN TITLUL IV

Anexa VII. LA CAPITOLUL 12 (AGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ) DIN TITLUL IV

Anexa VIII. LA CAPITOLUL 14 (COOPERAREA ÎN SECTORUL ENERGETIC) DIN TITLUL IV

Anexa IX. LA CAPITOLUL 15 (TRANSPORTURI) DIN TITLUL IV

Anexa X. LA CAPITOLUL 15 (TRANSPORTURI) DIN TITLUL IV

Anexa XI. LA CAPITOLUL 16 (MEDIUL ÎNCONJURĂTOR)

Anexa XII. LA CAPITOLUL 17 (POLITICI CLIMATICE) DIN TITLUL IV

Anexa XIII. LA CAPITOLUL 21 (SĂNĂTATEA PUBLICĂ) DIN TITLUL IV

Anexa XIV. LA CAPITOLUL 25 (COOPERAREA ÎN DOMENIUL CULTURII, AL POLITICII AUDIOVIZUALE ŞI AL MASS-MEDIA) DIN TITLUL IV

Anexa XV. ELIMINAREA TAXELOR VAMALE

Anexa XVI. LISTA ACTELOR DIN LEGISLAŢIA UNIUNII CU UN CALENDAR DE APROPIERE1

Anexa XVII. DOMENIU DE APLICARE

Anexa XVIII. LISTA BOLILOR ANIMALELOR ŞI ALE ANIMALELOR DE ACVACULTURĂ CU DECLARARE OBLIGATORIE, PRECUM ŞI A DĂUNĂTORILOR REGLEMENTAŢI, DE CARE ANUMITE REGIUNI POT FI RECUNOSCUTE CA FIIND INDEMNE

Anexa XIX. REGIONALIZARE/ZONARE, ZONE INDEMNE DE DĂUNĂTORI ŞI ZONE PROTEJATE

Anexa XX. AUTORIZAREA PROVIZORIE A UNITĂŢILOR

Anexa XXI. PROCESUL DE RECUNOAŞTERE A ECHIVALENŢEI

Anexa XXII. CONTROALELE LA IMPORT ŞI TAXELE DE INSPECŢIE

Anexa XXIII. CERTIFICARE

Anexa XXIV. APROPIEREA

Anexa XXV. STATUTUL ECHIVALENŢEI

Anexa XXVI. APROPIEREA LEGISLAŢIEI VAMALE

Anexa XXVII. LISTA DE REZERVE PRIVIND DREPTUL DE STABILIRE; LISTA DE ANGAJAMENTE PRIVIND PRESTAREA TRANSFRONTALIERĂ DE SERVICII;LISTA DE REZERVE PRIVIND PERSONALUL CHEIE, STAGIARII CU STUDII SUPERIOARE ŞI VÂNZĂTORII PROFESIONIŞTI; LISTA DE REZERVE PRIVIND PRESTATORII DE SERVICII PE BAZĂ DE CONTRACT ŞI PROFESIONIŞTII INDEPENDENŢI

Anexa XXVIII. APROPIERE

Anexa XXIX. ACHIZIŢII PUBLICE

Anexa XXX. INDICAŢII GEOGRAFICE

Anexa XXXI. MECANISM DE ALERTĂ TIMPURIE

Anexa XXXII. MECANISMUL DE MEDIERE

Anexa XXXIII. REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ PENTRU SOLUŢIONAREA DIFERENDELOR

Anexa XXXIV. CODUL DE CONDUITĂ APLICABIL ARBITRILOR ŞI MEDIATORILOR

Anexa XXXV. CAPITOLUL 2 (ASISTENŢĂ FINANCIARĂ) DIN TITLUL VI

Protocolul I. PRIVIND ACORDUL-CADRU DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI REPUBLICA MOLDOVA CU PRIVIRE LA PRINCIPIILE GENERALE DE PARTICIPARE A REPUBLICII MOLDOVA LA PROGRAMELE UNIUNII

Protocolul II. DEFINIŢIA NOŢIUNII DE “PRODUSE ORIGINARE” ŞI METODELE DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

Protocolul III. PRIVIND ASISTENŢA ADMINISTRATIVĂ RECIPROCĂ ÎN DOMENIUL VAMAL

Protocolul IV. DEFINIŢII

REPUBLICA MOLDOVA,

pe de o parte, şi

REGATUL BELGIEI,

REPUBLICA BULGARIA,

REPUBLICA CEHĂ,

REGATUL DANEMARCEI,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ESTONIA,

IRLANDA,

REPUBLICA ELENĂ,

REGATUL SPANIEI,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA CROAŢIA,

REPUBLICA ITALIANĂ,

REPUBLICA CIPRU,

REPUBLICA LETONIA,

REPUBLICA LITUANIA,

MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,

UNGARIA,

REPUBLICA MALTA,

REGATUL ŢĂRILOR DE JOS,

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA POLONĂ,

REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

ROMÂNIA,

REPUBLICA SLOVENIA,

REPUBLICA SLOVACĂ,

REPUBLICA FINLANDA,

REGATUL SUEDIEI,

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD,

părţi contractante la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, denumite în continuare “statele membre”,

UNIUNEA EUROPEANĂ, denumită în continuare “Uniunea” sau “UE” şi

COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE, denumită în continuare “Euratom”,

pe de altă parte,

în continuare denumite colectiv “părţile”,

AVÂND ÎN VEDERE valorile comune şi legăturile strânse dintre părţi, stabilite în trecut prin Acordul de parteneriat şi cooperare între Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, şi care se dezvoltă în cadrul politicii europene de vecinătate şi al Parteneriatului estic, şi recunoscând dorinţa comună a părţilor de a-şi dezvolta, de a-şi consolida şi de a-şi extinde în continuare relaţiile lor,

RECUNOSCÂND aspiraţiile europene şi alegerea europeană a Republicii Moldova,

RECUNOSCÂND că valorile comune pe care se întemeiază UE, şi anume democraţia, respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi statul de drept, constituie, de asemenea, însăşi esenţa asocierii politice şi a integrării economice prevăzute în prezentul acord,

ŢINÂND SEAMA de faptul că prezentul acord nu va aduce atingere şi va lăsa cale liberă viitoarelor evoluţii progresive în relaţiile UE-Republica Moldova,

RECUNOSCÂND că Republica Moldova, fiind o ţară europeană, are o istorie comună şi împărtăşeşte valori comune cu statele membre şi se angajează să pună în aplicare şi să promoveze aceste valori, care reprezintă o sursă de inspiraţie pentru alegerea europeană a Republicii Moldova,

RECUNOSCÂND importanţa planului de acţiune în cadrul politicii europene de vecinătate al UE-Republica Moldova, adoptat în februarie 2005, în ceea ce priveşte consolidarea relaţiilor UE-Republica Moldova şi sprijinirea accelerării procesului de reformă şi de apropiere legislativă în Republica Moldova, contribuind astfel la integrarea economică treptată şi la aprofundarea asocierii politice,

HOTĂRÂTE să consolideze respectarea libertăţilor fundamentale, a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor, principiile democratice, statul de drept, precum şi buna guvernanţă,

REAMINTIND în special voinţa lor de a promova drepturile omului, democraţia şi statul de drept, inclusiv prin cooperarea în acest sens în cadrul Consiliului Europei,

DORIND să contribuie la dezvoltarea politică şi socio-economică a Republicii Moldova printr-o cooperare extinsă într-o gamă largă de domenii de interes comun, inclusiv în ceea ce priveşte buna guvernanţă, libertatea, securitatea şi justiţia, integrarea comercială şi cooperarea economică sporită, ocuparea forţei de muncă şi politica socială, gestiunea financiară, administraţia publică şi reforma funcţiei publice, participarea societăţii civile, consolidarea instituţiilor, reducerea sărăciei şi dezvoltarea durabilă,

HOTĂRÂTE să respecte toate principiile şi dispoziţiile prevăzute în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, în cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), în special în Actul final de la Helsinki din 1975 al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, în concluziile Conferinţelor de la Madrid şi de la Viena din 1991 şi, respectiv, din 1992, în Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 1990, în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1948 şi în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 1950,

REAMINTIND voinţa lor de a promova pacea şi securitatea în lume, precum şi de a se implica într-un multilateralism eficace şi în soluţionarea paşnică a conflictelor, în special prin cooperarea în acest sens în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) şi al OSCE,

RECUNOSCÂND importanţa participării active a Republicii Moldova la diferite forme de cooperare regională,

DORIND să dezvolte în continuare un dialog politic periodic pe marginea unor chestiuni bilaterale şi internaţionale de interes reciproc, inclusiv în ceea ce priveşte aspecte regionale, ţinând seama de politica externă şi de securitate comună (PESC) a UE, inclusiv de politica de securitate şi apărare comună (PSAC),

ŢINÂND SEAMA de dorinţa UE de a sprijini eforturile internaţionale menite să consolideze suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova şi de a contribui la reintegrarea ţării,

RECUNOSCÂND importanţa angajamentului Republicii Moldova faţă de o soluţionare viabilă a conflictului transnistrean şi a angajamentului UE de a sprijini reabilitarea postconflict a ţării,

HOTĂRÂTE să prevină şi să combată toate formele de criminalitate organizată, traficul de fiinţe umane şi corupţia, precum şi să îşi intensifice cooperarea în lupta împotriva terorismului,

HOTĂRÂTE să îşi aprofundeze dialogul şi cooperarea cu privire la mobilitate, migraţie, azil şi gestionarea frontierelor în spiritul cadrului politicii UE în domeniul migraţiei externe, care vizează cooperarea în materie de migraţie legală, inclusiv migraţia circulară şi combaterea migraţiei ilegale, precum şi să garanteze punerea în aplicare eficientă a Acordului dintre Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind readmisia persoanelor aflate în situaţie de şedere ilegală,

RECUNOSCÂND măsurile progresive întreprinse în vederea instituirii, la momentul oportun, a unui regim de călătorii fără viză pentru cetăţenii Republicii Moldova, dacă se vor întruni condiţiile pentru asigurarea unei mobilităţi bine gestionate şi desfăşurate în condiţii de siguranţă,

CONFIRMÂND că dispoziţiile prezentului acord care se încadrează în domeniul de aplicare al părţii a treia titlul V din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sunt obligatorii pentru Regatul Unit şi Irlanda ca părţi contractante distincte, şi nu ca parte a UE, cu excepţia cazului în care UE, împreună cu Regatul Unit şi/sau Irlanda, au notificat în comun Republicii Moldova faptul că Regatul Unit sau Irlanda îşi asumă obligaţii ca parte a UE în conformitate cu Protocolul nr.21 privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei cu privire la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În cazul în care Regatul Unit şi/sau Irlanda încetează să îşi asume obligaţii ca parte a UE în conformitate cu articolul 4a din protocolul respectiv, UE împreună cu Regatul Unit şi/sau Irlanda informează imediat Republica Moldova cu privire la orice modificare a poziţiei lor, caz în care acestea trebuie să respecte în continuare dispoziţiile prezentului acord în nume propriu. Aceleaşi dispoziţii se aplică Danemarcei, în conformitate cu Protocolul nr.22 privind poziţia Danemarcei anexat la tratatele menţionate anterior,

HOTĂRÂTE să respecte principiile economiei de piaţă şi confirmând disponibilitatea UE de a contribui la reformele economice din Republica Moldova,

HOTĂRÂTE să respecte cerinţele în materie de mediu, inclusiv cooperarea transfrontalieră cu privire la acordurile internaţionale multilaterale şi punerea în aplicare a acestora, precum şi principiile dezvoltării durabile,

DORIND să realizeze o integrare economică progresivă pe piaţa internă a UE, astfel cum se prevede în prezentul acord, printre altele prin crearea unei zone de liber schimb complex şi cuprinzător, ca parte integrantă a prezentului acord,

DORIND să creeze o zonă de liber schimb complex şi cuprinzător, ceea ce va permite realizarea unei apropieri legislative şi a liberalizării accesului la piaţă cu implicaţii majore, în conformitate cu drepturile şi obligaţiile care decurg din statutul de membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) al părţilor şi cu aplicarea transparentă a acestor drepturi şi obligaţii,

CONSIDERÂND că prezentul acord va crea un nou climat favorabil relaţiilor economice între părţi şi, mai presus de toate, dezvoltării comerţului şi a investiţiilor şi va stimula concurenţa, care reprezintă factori esenţiali pentru restructurarea şi modernizarea economică,

HOTĂRÂTE să îmbunătăţească securitatea aprovizionării cu energie, să faciliteze dezvoltarea unei infrastructuri adecvate, să sporească integrarea pieţelor şi apropierea legislativă de elementele-cheie ale acquis-ului UE şi să promoveze eficienţa energetică şi utilizarea surselor regenerabile de energie,

RECUNOSCÂND necesitatea unei cooperări sporite în domeniul energiei şi angajamentul părţilor de a pune în aplicare Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei (“Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei”),

DORIND să îmbunătăţească nivelul de siguranţă a sănătăţii publice şi de protecţie a sănătăţii umane ca o condiţie prealabilă pentru dezvoltarea durabilă şi pentru creşterea economică,

HOTĂRÂTE să intensifice contactele interpersonale, inclusiv prin cooperare şi schimburi în domeniul cercetării şi dezvoltării, al educaţiei şi al culturii,

HOTĂRÂTE să promoveze cooperarea transfrontalieră şi interregională, în spiritul unor bune relaţii de vecinătate,

RECUNOSCÂND angajamentul Republicii Moldova de a-şi apropia progresiv legislaţia în sectoarele relevante de cea a UE şi de a o pune în aplicare în mod eficace,

RECUNOSCÂND angajamentul Republicii Moldova de a-şi dezvolta infrastructura administrativă şi instituţională în măsura necesară pentru punerea în aplicare a prezentului acord,

ŢINÂND SEAMA de dorinţa UE de a oferi sprijin pentru implementarea reformelor şi de a utiliza în acest scop toate instrumentele disponibile în materie de cooperare şi de asistenţă tehnică, financiară şi economică,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

ARTICOLUL 1

Obiective

(1) Se instituie prin prezentul acord o asociere între Uniune şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte.

(2) Obiectivele acestei asocieri sunt:

(a) să promoveze asocierea politică şi integrarea economică între părţi, pe baza unor valori comune şi a unor legături strânse, inclusiv prin creşterea participării Republicii Moldova la politicile, programele şi agenţiile UE;

(b) să consolideze cadrul pentru un dialog politic consolidat în toate domeniile de interes reciproc, care să permită dezvoltarea unor relaţii politice strânse între părţi;

(c) să contribuie la consolidarea democraţiei şi la stabilitatea politică, economică şi instituţională în Republica Moldova;

(d) să promoveze, să menţină şi să consolideze pacea şi stabilitatea în regiune şi în lume, inclusiv prin unirea eforturilor în vederea eliminării surselor de tensiune, prin îmbunătăţirea securităţii frontierelor, prin promovarea cooperării transfrontaliere şi a bunelor relaţii de vecinătate;

(e) să sprijine şi să intensifice cooperarea în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, cu scopul de a consolida statul de drept şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi în ceea ce priveşte mobilitatea şi contactele interpersonale;

(f) să susţină eforturile Republicii Moldova care vizează dezvoltarea potenţialului său economic prin intermediul unei cooperări internaţionale, precum şi prin intermediul apropierii legislaţiei sale de cea a UE;

(g) să creeze condiţii prielnice pentru îmbunătăţirea relaţiilor economice şi comerciale, obiectivul final fiind integrarea treptată a Republicii Moldova în cadrul pieţei interne a UE, astfel cum se prevede în prezentul acord, inclusiv prin instituirea unei zone de liber schimb complex şi cuprinzător, ceea ce va permite realizarea unei apropieri legislative şi a liberalizării accesului la piaţă cu implicaţii majore, în conformitate cu drepturile şi obligaţiile care decurg din statutul de membre ale OMC al părţilor şi cu aplicarea transparentă a acestor drepturi şi obligaţii, precum şi

(h) să creeze condiţii prielnice pentru o cooperare tot mai strânsă în alte domenii de interes reciproc.

PRINCIPII GENERALE

ARTICOLUL 2

(1) Respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum sunt proclamate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi definite în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în Actul final de la Helsinki din 1975 al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, precum şi în Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 1990, reprezintă baza politicilor interne şi externe ale părţilor şi constituie un element esenţial al prezentului acord. Combaterea proliferării armelor de distrugere în masă, a materialelor conexe şi a vectorilor acestora constituie, de asemenea, un element crucial al prezentului acord.

(2) Părţile îşi reiterează angajamentul faţă de principiile economiei de piaţă, faţă de dezvoltarea durabilă şi faţă de un multilateralism eficace.

(3) Părţile îşi reafirmă respectul faţă de principiile statului de drept şi ale bunei guvernanţe, precum şi obligaţiile lor internaţionale, în special în cadrul ONU, al Consiliului Europei şi al OSCE.

(4) Părţile se angajează să încurajeze cooperarea şi bunele relaţii de vecinătate, inclusiv cooperarea în domeniul dezvoltării de proiecte de interes comun, îndeosebi cele legate de prevenirea şi combaterea corupţiei, a activităţilor criminale, organizate sau de alt tip, inclusiv cele cu caracter transnaţional, şi a terorismului. Acest angajament constituie un factor-cheie în dezvoltarea relaţiilor şi a cooperării între părţi şi contribuie la menţinerea păcii şi a stabilităţii în regiune.

DIALOGUL POLITIC ŞI REFORMELE, COOPERAREA ÎN DOMENIUL

POLITICII EXTERNE ŞI DE SECURITATE

ARTICOLUL 3

Obiectivele dialogului politic

(1) Dialogul politic în toate domeniile de interes reciproc, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele externe şi de securitate, precum şi reformele interne, este dezvoltat şi consolidat în continuare între părţi. Acest lucru va antrena creşterea eficacităţii cooperării politice şi va promova convergenţa în ceea ce priveşte aspectele de politică externă şi de securitate.

(2) Obiectivele dialogului politic sunt:

(a) aprofundarea asocierii politice şi sporirea convergenţei şi a eficacităţii politice şi a politicii de securitate;

(b) promovarea stabilităţii şi a securităţii în lume prin intermediul unui multilateralism eficace;

(c) consolidarea cooperării şi a dialogului între părţi cu privire la securitatea internaţională şi la gestionarea crizelor în lume, îndeosebi pentru a aborda problemele şi principalele ameninţări la nivel mondial şi regional;

(d) stimularea cooperării practice şi orientate către rezultate între părţi în vederea asigurării păcii, a securităţii şi a stabilităţii pe continentul european;

(e) consolidarea respectării principiilor democratice, a statului de drept şi a bunei guvernanţe, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor, precum şi contribuirea la consolidarea reformelor politice naţionale;

(f) intensificarea dialogului şi aprofundarea cooperării între părţi în domeniul securităţii şi al apărării, precum şi

(g) respectarea şi promovarea principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale, a inviolabilităţii frontierelor şi a independenţei.

ARTICOLUL 4

Reforma internă

Părţile cooperează în următoarele domenii:

(a) dezvoltarea, consolidarea şi creşterea stabilităţii şi a eficacităţii instituţiilor democratice şi a statului de drept;

(b) asigurarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

(c) realizarea de noi progrese în ceea ce priveşte reforma sistemului judiciar şi a legislaţiei, astfel încât să se asigure independenţa sistemului judiciar, să se consolideze capacitatea administrativă a acestuia şi să se garanteze imparţialitatea şi eficacitatea organismelor de asigurare a respectării legii;

(d) continuarea reformei administraţiei publice şi crearea unui corp al funcţionarilor publici responsabil, eficient, transparent şi profesionist, precum şi

(e) asigurarea eficacităţii în lupta împotriva corupţiei, îndeosebi în vederea îmbunătăţirii cooperării internaţionale privind combaterea corupţiei, precum şi a asigurării unei puneri în aplicare eficace a instrumentelor juridice internaţionale relevante, cum ar fi Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei din 2003.

ARTICOLUL 5

Politica externă şi de securitate

(1) Părţile îşi intensifică dialogul şi cooperarea şi promovează convergenţa treptată în domeniul politicii externe şi de securitate, inclusiv în domeniul politicii de securitate şi apărare comună (PSAC), şi abordează, în special, aspecte privind prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor, stabilitatea regională, dezarmarea, neproliferarea, controlul armamentului şi controlul exporturilor de armament. Cooperarea se bazează pe valori comune şi pe interese reciproce şi urmăreşte creşterea convergenţei şi a eficacităţii politicilor, făcând apel la forurile bilaterale, internaţionale şi regionale.

(2) Părţile îşi reafirmă angajamentul faţă de principiile de respectare a suveranităţii, a integrităţii teritoriale, a inviolabilităţii frontierelor şi a independenţei, stabilite în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi în Actul final de la Helsinki din 1975 al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, precum şi faţă de promovarea acestor principii în relaţiile lor bilaterale şi multilaterale.

ARTICOLUL 6

Curtea Penală Internaţională

(1) Părţile reafirmă că cele mai grave infracţiuni care preocupă întreaga comunitate internaţională nu trebuie să rămână nepedepsite şi că trebuie să se asigure urmărirea penală eficace a acestora, prin adoptarea de măsuri la nivel naţional şi internaţional, inclusiv la nivelul Curţii Penale Internaţionale (CPI).

(2) Părţile consideră că înfiinţarea şi funcţionarea eficace a CPI constituie o evoluţie importantă pentru pacea şi justiţia internaţională. Părţile convin să sprijine CPI prin punerea în aplicare a Statutului de la Roma al Curţii Penale Internaţionale şi a instrumentelor sale conexe, ţinând seama în mod corespunzător de menţinerea integrităţii acestuia.

ARTICOLUL 7

Prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor

Părţile îmbunătăţesc cooperarea practică în ceea ce priveşte prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor, în special în vederea unei posibile participări a Republicii Moldova la operaţiunile civile şi militare de gestionare a crizelor, conduse de UE, precum şi la exerciţiile şi activităţile de formare relevante, de la caz la caz şi ca urmare a unei posibile invitaţii din partea UE.

ARTICOLUL 8

Stabilitatea regională

(1) Părţile îşi intensifică eforturile comune de promovare a stabilităţii, securităţii şi dezvoltării democratice în regiune şi, în special, colaborează în vederea soluţionării paşnice a conflictelor regionale.

(2) Părţile îşi reiterează angajamentul de a găsi o soluţie durabilă la problema transnistreană, respectând pe deplin suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, precum şi de a facilita în comun reabilitarea postconflict. În aşteptarea unei soluţionări şi fără a aduce atingere formatului de negociere stabilit, problema transnistreană va constitui unul dintre principalele subiecte de pe agenda dialogului politic şi a cooperării dintre părţi, precum şi în dialogul şi cooperarea cu alţi actori internaţionali interesaţi.

(3) Aceste eforturi urmăresc principii comune privind menţinerea păcii şi securităţii în lume, stabilite de Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, de Actul final de la Helsinki din 1975 al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi de alte documente multilaterale relevante.

ARTICOLUL 9

Armele de distrugere în masă

(1) Părţile consideră că proliferarea armelor de distrugere în masă (ADM) şi a vectorilor acestora, atât către actori statali, cât şi către actori nestatali, reprezintă una dintre cele mai grave ameninţări la adresa păcii şi stabilităţii internaţionale. Prin urmare, părţile convin să coopereze şi să contribuie la combaterea proliferării ADM şi a vectorilor acestora prin respectarea în totalitate şi prin punerea în aplicare la nivel naţional a obligaţiilor care le revin în temeiul tratatelor şi acordurilor internaţionale privind dezarmarea şi neproliferarea şi a altor obligaţii internaţionale relevante. Părţile convin că această dispoziţie reprezintă un element esenţial al prezentului acord.

(2) În plus, părţile convin să coopereze şi să contribuie la combaterea proliferării ADM şi a vectorilor acestora prin:

(a) luarea de măsuri în vederea ratificării tuturor celorlalte instrumente internaţionale relevante ori a aderării la acestea, după caz, şi în vederea punerii în aplicare integrale a acestora, precum şi

(b) instituirea unui sistem eficace de control al exporturilor naţionale, care să controleze atât exporturile, cât şi tranzitul bunurilor legate de ADM, inclusiv un control al utilizării finale a tehnologiilor cu dublă utilizare legată de ADM, şi care să prevadă sancţiuni eficace în cazul încălcării controalelor exporturilor.

(3) Părţile convin să instituie un dialog politic periodic, care să însoţească şi să consolideze aceste elemente.

ARTICOLUL 10

Armele de calibru mic şi armamentul uşor şi controlul

exporturilor de arme convenţionale

(1) Părţile recunosc că fabricarea, transferul şi circulaţia ilicite de arme de calibru mic şi armament uşor (SALW), inclusiv muniţia aferentă, precum şi acumularea în exces a acestora, gestionarea lor ineficientă, stocurile securizate în mod necorespunzător şi răspândirea necontrolată a acestor arme reprezintă în continuare o ameninţare gravă la adresa păcii şi securităţii internaţionale.

(2) Părţile convin să respecte şi să execute pe deplin obligaţiile care le revin în ceea ce priveşte combaterea comerţului ilicit cu SALW, inclusiv cu muniţia aferentă, în temeiul acordurilor internaţionale în vigoare şi al rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU, precum şi angajamentele care le revin în cadrul altor instrumente internaţionale aplicabile în acest domeniu, cum ar fi Programul de acţiune al ONU pentru prevenirea, combaterea şi eradicarea comerţului ilicit cu SALW sub toate aspectele sale.

(3) Părţile se angajează să coopereze şi să asigure coordonarea, complementaritatea şi sinergia eforturilor pe care le depun pentru a combate comerţul ilicit cu SALW, inclusiv cu muniţia aferentă, şi distrugerea stocurilor excesive, la nivel global, regional, subregional şi naţional.

(4) Mai mult, părţile convin să îşi continue cooperarea în domeniul controlului exporturilor de arme convenţionale, ţinând seama de Poziţia comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie şi echipament militar.

(5) Părţile convin să instituie un dialog politic periodic, care să însoţească şi să consolideze aceste demersuri.

ARTICOLUL 11

Cooperarea internaţională în domeniul luptei împotriva terorismului

(1) Părţile convin să colaboreze la nivel bilateral, regional şi internaţional pentru a preveni şi a combate terorismul în conformitate cu dreptul internaţional, cu rezoluţiile ONU în domeniu, cu standardele internaţionale în domeniul drepturilor omului, cu dreptul refugiaţilor şi cu dreptul umanitar.

(2) În acest sens, părţile cooperează în special în vederea aprofundării consensului internaţional privind lupta împotriva terorismului, inclusiv prin definirea juridică a actelor teroriste şi prin iniţierea de demersuri în vederea ajungerii la un acord referitor la Convenţia generală privind terorismul internaţional.

(3) În cadrul punerii în aplicare integrale a Rezoluţiei 1373 (2001) a Consiliului de Securitate al ONU şi a altor instrumente ale ONU relevante, precum şi a convenţiilor şi instrumentelor internaţionale aplicabile, părţile fac schimb de informaţii cu privire la organizaţiile şi grupurile teroriste, la activităţile acestora şi la reţelele de sprijin, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia părţilor.

LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE

ARTICOLUL 12

Statul de drept

(1) În cadrul cooperării în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, părţile acordă o importanţă deosebită promovării statului de drept, inclusiv independenţei sistemului judiciar, accesului la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.

(2) Părţile cooperează pe deplin cu privire la funcţionarea eficace a instituţiilor în domeniul asigurării respectării legii şi al administrării justiţiei.

(3) Respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale va ghida toate activităţile de cooperare în domeniul libertăţii, al securităţii şi al justiţiei.

ARTICOLUL 13

Protecţia datelor cu caracter personal

(1) Părţile convin să coopereze în vederea asigurării unui nivel înalt de protecţie a datelor cu caracter personal în conformitate cu instrumentele juridice şi cu standardele internaţionale, ale UE şi ale Consiliului Europei.

(2) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal intră sub incidenţa dispoziţiilor legale menţionate în anexa I la prezentul acord. Transferul de date cu caracter personal între părţi are loc numai dacă acesta este necesar pentru punerea în aplicare, de către autorităţile competente ale părţilor, a prezentului acord sau a altor acorduri încheiate între părţi.

ARTICOLUL 14

Cooperarea în domeniul migraţiei, al azilului şi al gestionării frontierelor

(1) Părţile reafirmă importanţa unei gestionări comune a fluxurilor de migraţie între teritoriile lor şi consolidează dialogul amplu purtat în prezent cu privire la toate aspectele legate de migraţie, inclusiv migraţia legală, protecţia internaţională, migraţia ilegală, traficul de migranţi şi traficul de persoane.

(2) Cooperarea se bazează pe evaluarea cerinţelor specifice, efectuată prin consultare reciprocă între părţi, şi este pusă în aplicare în conformitate cu legislaţia relevantă a acestora aflată în vigoare. Aceasta se axează, în special, pe:

(a) cauzele şi consecinţele migraţiei;

(b) elaborarea şi punerea în aplicare a legislaţiei şi a practicilor naţionale privind protecţia internaţională, în vederea respectării dispoziţiilor Convenţiei de la Geneva privind statutul refugiaţilor din 1951, a Protocolului privind statutul refugiaţilor din 1967 şi a altor instrumente internaţionale relevante şi în vederea asigurării respectării principiului nereturnării;

(c) normele în materie de admisie, drepturile şi statutul persoanelor admise, tratamentul echitabil şi integrarea persoanelor care nu au cetăţenia statului-gazdă, aflate în situaţie de şedere legală, precum şi educaţia, formarea şi măsurile de combatere a rasismului şi a xenofobiei;

(d) instituirea unei politici preventive eficace împotriva migraţiei ilegale, a traficului de migranţi şi de persoane, inclusiv a unor mijloace de combatere a reţelelor de traficanţi de migranţi şi de persoane şi de asigurare a protecţiei victimelor acestui tip de trafic;

(e) promovarea şi facilitarea returnării migranţilor ilegali, precum şi

(f) în domeniul gestionării frontierelor şi al securităţii documentelor, cooperarea se axează pe chestiuni privind organizarea, formarea, cele mai bune practici şi alte măsuri operaţionale, precum şi consolidarea cooperării dintre Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) şi serviciile poliţiei de frontieră ale Republicii Moldova.

(3) De asemenea, cooperarea poate facilita migraţia circulară în interesul dezvoltării.

ARTICOLUL 15

Circulaţia persoanelor

(1) Părţile garantează punerea în aplicare integrală a următoarelor acte:

(a) Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind readmisia persoanelor aflate în situaţie de şedere ilegală, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2008, precum şi

(b) Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind facilitarea eliberării vizelor, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2008, astfel cum a fost modificat la data de 27 iunie 2012.

(2) Părţile depun eforturi pentru creşterea mobilităţii cetăţenilor şi iau măsuri progresive în direcţia atingerii la momentul oportun a obiectivului comun de a avea un regim de călătorii fără viză, dacă sunt întrunite condiţiile necesare pentru asigurarea unei mobilităţi bine gestionate şi desfăşurate în condiţii de siguranţă, prevăzute în cadrul Planului de acţiune privind liberalizarea vizelor.

ARTICOLUL 16

Prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale

(1) Părţile cooperează în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea tuturor formelor de activităţi infracţionale şi ilegale, organizate sau nu, inclusiv cele cu caracter transnaţional, cum ar fi:

(a) traficul de migranţi şi traficul de persoane;

(b) contrabanda şi traficul de bunuri, inclusiv în domeniul armelor de calibru mic şi al drogurilor ilicite;

(c) activităţile economice şi financiare ilegale, cum ar fi contrafacerea, frauda fiscală şi fraudele legate de achiziţiile publice;

(d) frauda, astfel cum se specifică în titlul VI (Asistenţă financiară şi Dispoziţii antifraudă şi de control) din prezentul acord, referitoare la proiecte finanţate de către donatori internaţionali;

(e) corupţia activă şi cea pasivă, atât în sectorul privat, cât şi în cel public, inclusiv abuzul de funcţii şi traficul de influenţă;

(f) falsificarea de documente şi prezentarea de declaraţii false, precum şi

(g) criminalitatea informatică.

(2) Părţile intensifică cooperarea bilaterală, regională şi internaţională între organele de asigurare a respectării legii, inclusiv consolidarea cooperării dintre Oficiul European de Poliţie (Europol) şi autorităţile competente ale Republicii Moldova. Părţile se angajează să pună în aplicare în mod eficace standardele internaţionale relevante şi, în special, cele consacrate în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (UNTOC) din 2000 şi cele trei protocoale la aceasta, în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei din 2003 şi în instrumentele relevante ale Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea corupţiei.

ARTICOLUL 17

Lupta împotriva drogurilor ilicite

(1) În limitele competenţelor şi prerogativelor fiecăreia, părţile cooperează în vederea adoptării unei abordări echilibrate şi integrate cu privire la lupta împotriva drogurilor. Politicile şi acţiunile în acest domeniu au drept obiectiv să consolideze structurile de combatere a drogurilor ilicite, să reducă oferta, traficul şi cererea de droguri ilicite şi să gestioneze consecinţele abuzului de droguri asupra sănătăţii şi a societăţii, precum şi să prevină în mod mai eficace deturnarea precursorilor chimici utilizaţi pentru fabricarea ilicită a drogurilor şi a substanţelor psihotrope.

(2) Părţile convin asupra metodelor de cooperare necesare pentru atingerea acestor obiective. Acţiunile se întemeiază pe principii stabilite de comun acord, în conformitate cu convenţiile internaţionale în domeniu, Strategia UE în materie de droguri (2013-2020), Declaraţia politică privind orientările care trebuie urmate pentru reducerea cererii de droguri, adoptate în cadrul celei de a 20-a sesiuni speciale a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drogurile din iunie 1998.

ARTICOLUL 18

Spălarea de bani şi finanţarea terorismului

(1) Părţile cooperează pentru a preveni utilizarea sistemelor lor financiare şi a celor nefinanciare relevante în scopul spălării veniturilor provenite din activităţi infracţionale, precum şi în scopul finanţării terorismului. Această cooperare cuprinde şi recuperarea activelor sau a fondurilor provenite din veniturile obţinute din infracţiuni.

(2) Cooperarea în acest domeniu permite realizarea unor schimburi de informaţii utile în cadrul legislaţiilor respective ale părţilor şi adoptarea de standarde adecvate pentru combaterea spălării de bani şi a finanţării terorismului, echivalente cu cele adoptate de organismele internaţionale relevante care acţionează în acest domeniu, cum ar fi Grupul de Acţiune Financiară Internaţională în domeniul spălării de bani (FATF).

ARTICOLUL 19

Combaterea terorismului

Părţile convin să coopereze în domeniul prevenirii şi al suprimării actelor de terorism, în deplină conformitate cu principiile statului de drept, cu dreptul internaţional în domeniul drepturilor omului, cu dreptul refugiaţilor şi dreptul umanitar, precum şi în conformitate cu Strategia globală a ONU de combatere a terorismului din 2006 şi cu actele cu putere de lege şi actele administrative respective ale părţilor. Acestea trebuie să procedeze astfel, în special în cadrul punerii în aplicare depline a Rezoluţiilor 1267 (1999), 1373 (2001), 1540 (2004) şi 1904 (2009) ale Consiliului de Securitate al ONU şi a altor instrumente ale ONU în domeniu, precum şi a convenţiilor şi a instrumentelor internaţionale aplicabile:

(a) prin schimbul de informaţii privind grupările teroriste şi reţelele lor de sprijin, în conformitate cu reglementările internaţionale şi naţionale;

(b) prin schimbul de opinii cu privire la tendinţele terorismului şi la mijloacele şi metodele de combatere a acestui fenomen, inclusiv în domenii tehnice şi în domeniul formării, precum şi prin schimbul de experienţă în ceea ce priveşte prevenirea terorismului, şi

(c) prin schimbul de cele mai bune practici în domeniul protecţiei drepturilor omului în lupta împotriva terorismului.

ARTICOLUL 20

Cooperare judiciară

(1) Părţile convin să dezvolte o cooperare judiciară în materie civilă şi comercială în ceea ce priveşte negocierea, ratificarea şi punerea în aplicare a convenţiilor multilaterale privind cooperarea judiciară în materie civilă, în special a convenţiilor Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat în domeniul cooperării judiciare şi al litigiilor internaţionale, precum şi în domeniul protecţiei copilului.

(2) În ceea ce priveşte cooperarea judiciară în materie penală, părţile depun eforturi în vederea intensificării cooperării privind asistenţa juridică reciprocă. Aceasta ar include, după caz, aderarea la instrumentele internaţionale relevante ale ONU şi ale Consiliului Europei şi punerea în aplicare a acestora, precum şi o mai strânsă cooperare cu Eurojust.

COOPERAREA ECONOMICĂ ŞI ALTE TIPURI

DE COOPERARE SECTORIALĂ

REFORMA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

ARTICOLUL 21

Cooperarea se axează pe dezvoltarea unei administraţii publice eficiente şi responsabile în Republica Moldova, cu scopul de a sprijini instituirea statului de drept, de a garanta faptul că instituţiile de stat funcţionează în folosul întregii populaţii din Republica Moldova şi de a promova dezvoltarea armonioasă a relaţiilor dintre Republica Moldova şi partenerii săi. Se acordă o atenţie deosebită modernizării şi dezvoltării funcţiilor executive, cu scopul de a oferi servicii de calitate pentru cetăţenii Republicii Moldova.

ARTICOLUL 22

Cooperarea include următoarele domenii:

(a) dezvoltarea instituţională şi funcţională a autorităţilor publice pentru a spori eficienţa activităţii acestora şi pentru a asigura un proces de luare a deciziilor şi de planificare strategică eficient, participativ şi transparent;

(b) modernizarea serviciilor publice, inclusiv introducerea şi punerea în aplicare a e-guvernanţei, în vederea creşterii eficienţei furnizării de servicii pentru cetăţeni şi a reducerii costurilor aferente desfăşurării de activităţi economice;

(c) crearea unui corp al funcţionarilor publici profesionist, bazat pe principiul responsabilităţii manageriale şi pe delegarea eficace a autorităţii, precum şi pe recrutarea, formarea, evaluarea şi remunerarea efectuate în condiţii echitabile şi transparente;

(d) gestionarea eficace şi profesionistă a resurselor umane şi dezvoltarea carierei, precum şi

(e) promovarea valorilor etice în rândul funcţionarilor publici.

ARTICOLUL 23

Cooperarea vizează toate nivelurile administraţiei publice, inclusiv administraţia locală.

DIALOGUL ECONOMIC

ARTICOLUL 24

(1) UE şi Republica Moldova facilitează procesul de reformă economică, îmbunătăţind înţelegerea mecanismelor fundamentale ale economiei fiecăreia dintre ele. Cooperarea dintre părţi are drept scop promovarea unor politici economice pertinente pentru economiile de piaţă funcţionale, precum şi elaborarea şi punerea în aplicare a acestor politici economice.

(2) Republica Moldova depune eforturi în sensul instituirii unei economii de piaţă funcţionale şi al apropierii treptate a politicilor sale de cele ale UE, în conformitate cu principiile directoare ale unor politici fiscale şi macroeconomice solide, inclusiv independenţa băncii centrale şi stabilitatea preţurilor, soliditatea finanţelor publice şi sustenabilitatea balanţei de plăţi.

ARTICOLUL 25

(1) În acest scop, părţile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a) schimbul de informaţii privind politicile macroeconomice şi reformele structurale, precum şi privind rezultatele şi perspectivele macroeconomice şi strategiile de dezvoltare economică;

(b) analiza în comun a aspectelor economice de interes reciproc, inclusiv elaborarea unor măsuri de politică economică şi a instrumentelor necesare pentru punerea în aplicare a acestora, cum ar fi metode de previziuni economice şi elaborarea de documente strategice privind politicile, în vederea consolidării procesului de elaborare a politicilor Republicii Moldova în conformitate cu principiile şi cu practicile UE, precum şi

(c) schimbul de expertiză în sfera macroeconomică şi macrofinanciară, inclusiv în ceea ce priveşte finanţele publice, evoluţia şi reglementările aferente sectorului financiar, politicile şi cadrele monetare şi cele privind cursul de schimb, asistenţa financiară externă şi statisticile economice.

(2) Cooperarea include, de asemenea, schimbul de informaţii cu privire la principiile şi funcţionarea uniunii economice şi monetare europene (UEM).

ARTICOLUL 26

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE, CONTABILITATE ŞI AUDIT

ŞI GUVERNANŢA CORPORATIVĂ

ARTICOLUL 27

(1) Recunoscând importanţa unui set eficace de norme şi practici în domeniul dreptului societăţilor comerciale şi al guvernanţei corporative, precum şi în domeniul contabilităţii şi al auditului, în sensul instituirii unei economii de piaţă pe deplin funcţionale şi al promovării schimburilor comerciale între părţi, acestea convin să coopereze în ceea ce priveşte:

(a) protecţia acţionarilor, a creditorilor şi a altor părţi interesate în conformitate cu normele UE în domeniu;

(b) introducerea unor standarde internaţionale relevante la nivel naţional şi a unei apropieri treptate între normele Republicii Moldova şi cele ale UE în domeniul contabilităţii şi al auditului, precum şi

(c) dezvoltarea în continuare a politicii în materie de guvernanţă corporativă în conformitate cu standardele internaţionale, precum şi apropierea treptată între normele Republicii Moldova şi normele şi recomandările UE în acest domeniu.

(2) Normele şi recomandările relevante ale UE sunt enumerate în anexa II la prezentul acord.

ARTICOLUL 28

Părţile urmăresc să facă schimb de informaţii şi de expertiză în ceea ce priveşte atât sistemele existente, cât şi noile evoluţii relevante în aceste domenii. În plus, părţile depun eforturi pentru a îmbunătăţi schimbul de informaţii dintre registrele comerciale ale statelor membre şi registrul naţional al societăţilor comerciale din Republica Moldova.

ARTICOLUL 29

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 30

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa II la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, POLITICA SOCIALĂ ŞI EGALITATEA DE ŞANSE

ARTICOLUL 31

Părţile îşi consolidează dialogul şi cooperarea cu privire la promovarea Agendei privind munca decentă a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), politica privind ocuparea forţei de muncă, sănătatea şi securitatea la locul de muncă, dialogul social, protecţia socială, incluziunea socială, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, combaterea practicilor de discriminare şi drepturile sociale, contribuind astfel la promovarea unui număr sporit de locuri de muncă şi de o calitate mai bună, la reducerea sărăciei, la consolidarea coeziunii sociale, la dezvoltarea durabilă şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii.

ARTICOLUL 32

Cooperarea, bazată pe schimbul de informaţii şi de cele mai bune practici, poate acoperi o serie de aspecte care urmează să fie identificate printre următoarele domenii:

(a) reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea coeziunii sociale;

(b) politica privind ocuparea forţei de muncă, al cărei obiectiv este sporirea numărului şi a calităţii locurilor de muncă, prin asigurarea unor condiţii de muncă decente, inclusiv în vederea reducerii economiei informale şi a muncii nedeclarate;

(c) promovarea unor măsuri active pe piaţa forţei de muncă şi a unor servicii de ocupare a forţei de muncă eficiente în vederea modernizării pieţelor forţei de muncă şi a adaptării la necesităţile acestei pieţei;

(d) încurajarea unor pieţe ale forţei de muncă şi a unor sisteme de securitate socială mai favorabile incluziunii care să integreze persoanele dezavantajate, inclusiv persoanele cu handicap şi cele care aparţin minorităţilor;

(e) gestionarea eficientă a migraţiei forţei de muncă, al cărei obiectiv este consolidarea impactului pozitiv al acesteia asupra dezvoltării;

(f) egalitatea de şanse, care vizează îmbunătăţirea egalităţii de gen şi asigurarea egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei, precum şi combaterea discriminărilor de orice tip;

(g) politica socială, care vizează sporirea nivelului de protecţie socială, inclusiv în domeniul asistenţei sociale şi al asigurărilor sociale, precum şi modernizarea sistemelor de protecţie socială în ceea ce priveşte calitatea, accesibilitatea şi viabilitatea financiară;

(h) consolidarea participării partenerilor sociali şi promovarea dialogului social, inclusiv prin consolidarea capacităţii tuturor părţilor interesate, precum şi

(i) promovarea sănătăţii şi a siguranţei la locul de muncă.

ARTICOLUL 33

Părţile încurajează implicarea tuturor părţilor interesate relevante, inclusiv a organizaţiilor societăţii civile şi îndeosebi a partenerilor sociali, în ceea ce priveşte elaborarea politicilor şi reformele din Republica Moldova, precum şi cooperarea dintre părţi în temeiul prezentului acord.

ARTICOLUL 34

Părţile vizează îmbunătăţirea cooperării privind ocuparea forţei de muncă şi politicile sociale în toate forurile şi organizaţiile relevante de la nivel regional, multilateral şi internaţional.

ARTICOLUL 35

Părţile promovează răspunderea şi responsabilitatea socială a întreprinderilor şi încurajează practicile comerciale responsabile, cum ar fi cele promovate de iniţiativa “Global Compact” a ONU şi de Declaraţia tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială.

ARTICOLUL 36

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 37

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa III la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

PROTECŢIA CONSUMATORILOR

ARTICOLUL 38

Părţile cooperează pentru a asigura un nivel înalt de protecţie a consumatorilor şi pentru a se ajunge la compatibilitatea dintre sistemele lor de protecţie a consumatorilor.

ARTICOLUL 39

Pentru a atinge aceste obiective, cooperarea poate include, după caz:

(a) urmărirea apropierii legislaţiei în materie de protecţie a consumatorilor, care să aibă la bază priorităţile menţionate în anexa IV la prezentul acord, evitând totodată barierele în calea comerţului pentru a garanta consumatorilor posibilitatea reală de a alege;

(b) promovarea schimbului de informaţii privind sistemele de protecţie a consumatorilor, inclusiv legislaţia în materie de protecţie a consumatorilor şi asigurarea respectării acesteia, siguranţa produselor de consum, inclusiv supravegherea pieţei, sisteme şi instrumente de informare a consumatorilor, instruirea consumatorilor, abilitarea şi despăgubirea acestora, precum şi contracte de vânzare şi de prestări de servicii încheiate între comercianţi şi consumatori;

(c) promovarea activităţilor de formare a funcţionarilor din administraţie şi a altor reprezentanţi ai intereselor consumatorilor, precum şi

(d) încurajarea dezvoltării asociaţiilor independente de consumatori, inclusiv a organizaţiilor neguvernamentale de consumatori (ONG), şi a contactelor între reprezentanţii grupurilor de consumatori, precum şi colaborarea dintre autorităţi şi ONG-urile care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei consumatorilor.

ARTICOLUL 40

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa IV la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

STATISTICI

ARTICOLUL 41

Părţile îşi dezvoltă şi îşi consolidează cooperarea în materie de statistică, contribuind prin aceasta la obiectivul pe termen lung de furnizare promptă a unor date statistice, comparabile la nivel internaţional şi fiabile. Se estimează că un sistem statistic naţional durabil, eficient şi independent din punct de vedere profesional va produce informaţii relevante pentru cetăţenii, întreprinderile şi factorii de decizie din UE şi din Republica Moldova, permiţându-le astfel să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Sistemul statistic naţional ar trebui să respecte principiile fundamentale ale statisticilor oficiale adoptate de ONU, ţinând cont de acquis-ul UE în domeniul statistic, inclusiv de Codul de bune practici al statisticilor europene, pentru a alinia sistemul statistic naţional la normele şi standardele europene.

ARTICOLUL 42

Cooperarea are drept scop:

(a) consolidarea în continuare a capacităţii sistemului statistic naţional, cu accent pe un temei juridic solid, pe producerea de date şi de metadate adecvate, pe politica în materie de diseminare şi pe uşurinţa în utilizare, ţinând cont de diversele grupuri de utilizatori, inclusiv de sectorul public şi de cel privat, de comunitatea academică şi de alţi utilizatori;

(b) alinierea progresivă a sistemului statistic al Republicii Moldova la Sistemul Statistic European;

(c) ajustarea furnizării de date către UE, luând în considerare aplicarea metodologiilor europene şi internaţionale relevante, inclusiv clasificările;

(d) îmbunătăţirea capacităţii profesionale şi de gestionare a personalului statistic naţional pentru a facilita aplicarea standardelor statistice ale UE şi a contribui la dezvoltarea sistemului statistic al Republicii Moldova;

(e) schimbul de experienţă între părţi cu privire la dezvoltarea know-how-ului în domeniul statistic, precum şi

(f) promovarea managementului calităţii totale a ansamblului proceselor de producere şi de diseminare a statisticilor.

ARTICOLUL 43

Părţile cooperează în cadrul Sistemului Statistic European, în care Eurostat este autoritatea statistică europeană. Cooperarea se axează inclusiv pe:

(a) statistici demografice, inclusiv recensăminte, şi statistici sociale;

(b) statistici agricole, inclusiv recensăminte agricole şi statistici în materie de mediu;

(c) statistici comerciale, inclusiv registrele întreprinderilor şi utilizarea surselor administrative în scopuri statistice;

(d) statistici macroeconomice, inclusiv conturi naţionale, statistici de comerţ exterior şi statistici în materie de investiţii străine directe;

(e) statistici în materie de energie, inclusiv bilanţuri;

(f) statistici regionale, precum şi

(g) activităţi orizontale, inclusiv clasificări statistice, managementul calităţii, activităţi de formare, diseminare şi utilizarea tehnologiilor moderne ale informaţiei.

ARTICOLUL 44

Părţile fac, printre altele, schimb de informaţii şi de experienţă şi îşi dezvoltă cooperarea, ţinând seama de experienţa deja acumulată în ceea ce priveşte reforma sistemului statistic lansată în cadrul diverselor programe de asistenţă. Eforturile sunt direcţionate spre alinierea în continuare la acquis-ul UE în domeniul statistic, pe baza strategiei naţionale pentru dezvoltarea sistemului statistic al Republicii Moldova şi ţinând seama de dezvoltarea Sistemului Statistic European. În procesul de producere a datelor statistice se pune accentul pe dezvoltarea în continuare a anchetelor prin sondaj şi pe utilizarea registrelor administrative, ţinând totodată seama de nevoia de a reduce sarcina de răspuns. Datele sunt relevante pentru elaborarea şi monitorizarea politicilor în domeniile-cheie ale vieţii sociale şi economice.

ARTICOLUL 45

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol. În măsura în care este posibil, activităţile întreprinse în cadrul Sistemului Statistic European, inclusiv cele referitoare la formare, ar trebui să fie deschise participării Republicii Moldova.

ARTICOLUL 46

(1) Părţile se angajează să instituie şi să revizuiască în mod periodic un program de apropiere treptată a legislaţiei Republicii Moldova de acquis-ul UE în domeniul statisticii.

(2) Acquis-ul UE în domeniul statisticii este prevăzut în Culegerea de cerinţe statistice, actualizată în fiecare an, considerată de către părţi ca fiind anexată la prezentul acord (anexa V).

GESTIONAREA FINANŢELOR PUBLICE: POLITICA BUGETARĂ, CONTROLUL

INTERN, INSPECŢIA FINANCIARĂ ŞI AUDITUL EXTERN

ARTICOLUL 47

Cooperarea în domeniul reglementat de prezentul capitol se concentrează pe punerea în aplicare a standardelor internaţionale, precum şi a bunelor practici ale UE în acest domeniu, care vor contribui la dezvoltarea unui sistem modern de gestionare a finanţelor publice în Republica Moldova, care să fie compatibil cu principiile de bază ale UE şi cu principiile internaţionale în materie de transparenţă, responsabilitate, economie, eficienţă şi eficacitate.

ARTICOLUL 48

Sisteme bugetare şi de contabilitate

Părţile cooperează în ceea ce priveşte:

(a) îmbunătăţirea şi sistematizarea documentelor în materie de reglementare referitoare la sistemele bugetare, contabile, de trezorerie şi de raportare, precum şi armonizarea acestora pe baza unor standarde internaţionale, respectând totodată bunele practici aplicate în sectorul public al UE;

(b) dezvoltarea continuă a planificării bugetare multianuale şi alinierea la bunele practici ale UE;

(c) analizarea practicilor ţărilor europene în ceea ce priveşte relaţiile dintre bugetele ţărilor respective pentru a îmbunătăţi acest sector în Republica Moldova;

(d) încurajarea apropierii procedurilor de achiziţii de practicile existente la nivelul UE, precum şi

(e) schimbul de informaţii, de experienţă şi de bune practici, inclusiv prin schimbul de personal şi prin acţiuni comune de formare în acest domeniu.

ARTICOLUL 49

Controlul intern, inspecţia financiară şi auditul extern

Părţile cooperează, de asemenea, în ceea ce priveşte:

(a) îmbunătăţirea în continuare a sistemului de control intern (inclusiv funcţia de audit intern independentă din punct de vedere funcţional) în ceea ce priveşte autorităţile de stat şi cele locale prin intermediul armonizării cu standardele şi metodologiile internaţionale general acceptate, precum şi cu bunele practici ale UE;

(b) dezvoltarea unui sistem corespunzător de inspecţie financiară, care va completa funcţia de audit intern, fără a se suprapune însă acesteia, şi va asigura controlul adecvat al veniturilor şi al cheltuielilor publice pe parcursul unei perioade de tranziţie şi ulterior;

(c) cooperarea eficace între actorii implicaţi în gestiunea şi controlul financiar, auditul şi inspecţia cu actorii responsabili de buget, trezorerie şi contabilitate pentru a stimula dezvoltarea guvernanţei;

(d) consolidarea competenţelor Unităţii centrale de armonizare pentru controlul financiar intern public (PIFC);

(e) punerea în aplicare a standardelor de audit extern acceptate la nivel internaţional ale Organizaţiei Internaţionale a Instituţiilor Supreme de Audit (INTOSAI); precum şi

(f) schimbul de informaţii, de experienţă şi de bune practici, printre altele cu ajutorul schimbului de personal şi al acţiunilor comune de formare în acest domeniu.

ARTICOLUL 50

Lupta împotriva fraudei şi a corupţiei

Părţile cooperează, de asemenea, în ceea ce priveşte:

(a) schimbul de informaţii, de experienţă şi de bune practici;

(b) îmbunătăţirea metodelor de combatere şi de prevenire a fraudei şi a corupţiei în domeniile reglementate de prezentul capitol, inclusiv cooperarea între organismele administrative relevante, precum şi

(c) asigurarea unei cooperări eficace cu instituţiile şi organismele relevante ale UE, în cazul controalelor, inspecţiilor şi auditurilor la faţa locului legate de gestiunea şi controlul fondurilor UE, conform normelor şi procedurilor relevante.

ARTICOLUL 51

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

FISCALITATE

ARTICOLUL 52

Părţile cooperează pentru a consolida buna guvernanţă în domeniul fiscal, în vederea îmbunătăţirii în continuare a relaţiilor economice, a comerţului, a investiţiilor şi a concurenţei loiale.

ARTICOLUL 53

În ceea ce priveşte articolul 52 din prezentul acord, părţile recunosc şi se angajează să pună în aplicare principiile bunei guvernanţe în domeniul fiscal, şi anume, principiul transparenţei, al schimbului de informaţii şi al concurenţei loiale în domeniul fiscal, la care au aderat statele membre la nivelul UE. În acest sens, fără a aduce atingere competenţelor UE şi ale statelor membre, părţile îmbunătăţesc cooperarea internaţională în domeniul fiscal, facilitează colectarea veniturilor fiscale legale şi elaborează măsuri în vederea punerii în aplicare eficace a principiilor menţionate anterior.

ARTICOLUL 54

Părţile îşi dezvoltă şi îşi consolidează cooperarea care urmăreşte îmbunătăţirea şi dezvoltarea regimului fiscal şi a administraţiei fiscale din Republica Moldova, inclusiv consolidarea capacităţii de colectare şi control, cu un accent deosebit pe procedurile de rambursare a taxei pe valoarea adăugată (TVA), pentru a evita acumularea arieratelor, pentru a asigura colectarea eficace a impozitelor şi pentru a consolida combaterea fraudei fiscale şi a evaziunii fiscale. Părţile depun eforturi pentru a consolida cooperarea şi schimburile de experienţă în combaterea fraudei fiscale, în special a fraudei de tip carusel.

ARTICOLUL 55

Părţile îşi dezvoltă cooperarea şi îşi armonizează politicile în ceea ce priveşte contracararea şi combaterea fraudei şi a contrabandei cu produse supuse accizelor. Cooperarea include, printre altele, aproprierea treptată a ratelor accizelor la produse din tutun, în măsura posibilului, ţinând seama de constrângerile contextului regional, inclusiv printr-un dialog la nivel regional şi în conformitate cu Convenţia-cadru pentru controlul tutunului a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2003 (CCCT a OMS). În acest scop, părţile depun eforturi să îşi consolideze cooperarea în context regional.

ARTICOLUL 56

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 57

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa VI la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

SERVICIILE FINANCIARE

ARTICOLUL 58

Recunoscând importanţa unui set eficace de reguli şi practici în domeniile serviciilor financiare pentru a institui o economie de piaţă pe deplin funcţională şi pentru a promova schimburile comerciale între părţi, acestea convin să coopereze în domeniul serviciilor financiare în conformitate cu următoarele obiective:

(a) sprijinirea procesului de adaptare a reglementărilor în sectorul serviciilor financiare la nevoile unei economii de piaţă deschise;

(b) asigurarea unei protecţii eficace şi adecvate a investitorilor şi a altor consumatori de servicii financiare;

(c) asigurarea stabilităţii şi integrităţii sistemului financiar din Republica Moldova în toate elementele sale;

(d) promovarea cooperării dintre diferiţii actori ai sistemului financiar, inclusiv autorităţile de reglementare şi de control, precum şi

(e) asigurarea supravegherii independente şi eficace.

ARTICOLUL 59

(1) Părţile încurajează cooperarea dintre autorităţile de reglementare şi de control competente, inclusiv schimbul de informaţii, împărtăşirea experienţei privind pieţele financiare şi alte măsuri de acest fel.

(2) O atenţie deosebită se acordă dezvoltării capacităţii administrative a acestor autorităţi, inclusiv prin schimbul de personal şi prin acţiuni comune de formare.

ARTICOLUL 60

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 61

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa XXVIII-A la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

POLITICA INDUSTRIALĂ ŞI ANTREPRENORIALĂ

ARTICOLUL 62

Părţile îşi dezvoltă şi îşi consolidează cooperarea privind politica industrială şi antreprenorială, îmbunătăţind astfel mediul de afaceri pentru toţi operatorii economici, dar cu un accent deosebit pe întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri). Cooperarea sporită ar trebui să îmbunătăţească cadrul administrativ şi de reglementare atât pentru întreprinderile din UE, cât şi pentru cele din Republica Moldova care funcţionează în UE şi în Republica Moldova, şi ar trebui să fie întemeiată pe politicile industriale şi pe politicile privind IMM-urile ale UE, ţinând seama de principiile şi de practicile recunoscute la nivel internaţional în acest domeniu.

ARTICOLUL 63

În acest scop, părţile cooperează pentru:

(a) a pune în aplicare strategii destinate dezvoltării IMM-urilor, bazate pe principiile iniţiativei în favoarea întreprinderilor mici (“Small Business Act” pentru Europa) şi a monitoriza procesul de punere în aplicare prin dialog şi raportare periodică. Această cooperare se axează, de asemenea, pe microîntreprinderi, care sunt extrem de importante, atât pentru economia UE, cât şi pentru cea a Republicii Moldova;

(b) a crea condiţii-cadru mai bune, prin schimbul de informaţii şi de bune practici, contribuind astfel la îmbunătăţirea competitivităţii. Această cooperare include gestionarea schimbărilor structurale (restructurarea), dezvoltarea parteneriatelor public-privat, aspecte legate de mediu şi energie, cum ar fi eficienţa energetică şi o producţie mai ecologică;

(c) a simplifica şi a raţionaliza reglementările şi practicile în materie de reglementare, cu un accent specific pe schimbul de bune practici privind tehnicile de reglementare, inclusiv principiile UE;

(d) a încuraja dezvoltarea politicii în domeniul inovării, prin schimbul de informaţii şi de bune practici privind comercializarea în domeniul cercetării şi al dezvoltării (inclusiv instrumente de sprijin pentru întreprinderile nou-înfiinţate bazate pe tehnologie), dezvoltarea de poluri (clustere) şi accesul la finanţare;

(e) a încuraja intensificarea contactelor între întreprinderi din UE şi întreprinderi din Republica Moldova şi între aceste întreprinderi şi autorităţile din UE şi din Republica Moldova;

(f) a sprijini desfăşurarea unor activităţi în materie de promovare a exporturilor în Republica Moldova, precum şi

(g) a facilita modernizarea şi restructurarea industriei Republicii Moldova în anumite sectoare.

ARTICOLUL 64

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol. Aceasta va atrage, de asemenea, participarea unor reprezentanţi ai întreprinderilor din UE şi din Republica Moldova.

SECTORUL MINIER ŞI AL MATERIILOR PRIME

ARTICOLUL 65

Părţile îşi dezvoltă şi îşi consolidează cooperarea în domeniul industriilor miniere şi al comerţului cu materii prime, având drept obiectiv promovarea înţelegerii reciproce, îmbunătăţirea mediului de afaceri, schimbul de informaţii şi cooperarea privind aspectele neenergetice, legate în special de extracţia minereurilor metalifere şi a mineralelor industriale.

ARTICOLUL 66

În acest scop, părţile cooperează în următoarele domenii:

(a) schimbul de informaţii între părţi cu privire la evoluţiile în sectoarele lor miniere şi ale materiilor prime;

(b) schimbul de informaţii cu privire la aspecte legate de comerţul cu materii prime, în vederea promovării schimburilor bilaterale;

(c) schimbul de informaţii şi de cele mai bune practici în ceea ce priveşte aspecte legate de dezvoltarea durabilă a industriilor miniere, precum şi

(d) schimbul de informaţii şi de cele mai bune practici în ceea ce priveşte activităţile de formare, competenţele şi siguranţa în industriile miniere.

AGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ

ARTICOLUL 67

Părţile cooperează pentru a promova dezvoltarea agricolă şi rurală, îndeosebi prin apropierea treptată a politicilor şi a legislaţiei.

ARTICOLUL 68

Cooperarea dintre părţi în domeniul agriculturii şi al dezvoltării rurale acoperă, printre altele, următoarele subiecte:

(a) facilitarea înţelegerii reciproce a politicilor de dezvoltare agricolă şi rurală;

(b) consolidarea capacităţilor administrative la nivel central şi local, în planificarea, evaluarea şi punerea în aplicare a politicilor în conformitate cu reglementările şi cu cele mai bune practici ale UE;

(c) promovarea modernizării şi a caracterului durabil al producţiei agricole;

(d) schimbul de cunoştinţe şi de bune practici referitoare la politici de dezvoltare rurală pentru a promova bunăstarea economică a comunităţilor rurale;

(e) îmbunătăţirea competitivităţii sectorului agricol şi a eficienţei şi a transparenţei pieţelor;

(f) promovarea unor politici în domeniul calităţii şi a mecanismelor lor de control, în special indicaţiile geografice şi agricultura ecologică;

(g) diseminarea cunoştinţelor către producătorii agricoli şi promovarea serviciilor de informare publică a acestora, precum şi

(h) consolidarea armonizării aspectelor abordate în cadrul organizaţiilor internaţionale la care părţile sunt membre.

ARTICOLUL 69

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 70

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa VII la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

PESCUITUL ŞI POLITICA MARITIMĂ

SECŢIUNEA 1

POLITICA ÎN DOMENIUL PESCUITULUI

ARTICOLUL 71

Părţile îşi dezvoltă şi îşi consolidează cooperarea privind aspecte referitoare la guvernanţa în domeniul maritim şi al pescuitului, dezvoltând astfel o cooperare bilaterală şi multilaterală mai strânsă în sectorul pescuitului. De asemenea, părţile încurajează o abordare integrată a chestiunilor legate de pescuit şi promovează dezvoltarea durabilă a acestui sector.

ARTICOLUL 72

Părţile întreprind acţiuni comune, fac schimb de informaţii şi îşi oferă reciproc sprijin pentru a promova:

(a) buna guvernanţă şi cele mai bune practici în gestionarea activităţilor de pescuit pentru a asigura conservarea şi gestionarea stocurilor de peşte într-un mod durabil, pe baza unei abordări ecosistemice;

(b) pescuitul responsabil şi gestionarea pescuitului în conformitate cu principiile dezvoltării durabile, astfel încât să se conserve stocurile de peşte şi ecosistemele într-o stare sănătoasă, precum şi

(c) cooperarea prin intermediul unor organizaţii regionale corespunzătoare, responsabile de gestionarea şi conservarea resurselor acvatice vii.

ARTICOLUL 73

Părţile acordă sprijin unor iniţiative precum schimbul reciproc de experienţă şi acordarea de sprijin, pentru a asigura punerea în aplicare a unei politici durabile în domeniul pescuitului, inclusiv:

(a) gestionarea resurselor piscicole şi de acvacultură;

(b) inspecţia şi controlul activităţilor de pescuit, precum şi dezvoltarea de structuri administrative şi judiciare corespunzătoare, capabile să aplice măsuri adecvate;

(c) colectarea de date privind capturile, debarcările şi de date biologice şi economice;

(d) îmbunătăţirea eficienţei pieţelor, în special prin promovarea organizaţiilor de producători, furnizarea de informaţii către consumatori şi prin standarde de marketing şi trasabilitate, precum şi

(e) dezvoltarea unei politici structurale pentru sectorul pescuitului, acordându-se o atenţie deosebită dezvoltării durabile a zonelor pescăreşti care sunt definite ca fiind o zonă cu un ţărm lacustru ori incluzând iazuri sau un estuar şi care prezintă un nivel semnificativ de ocupare a forţei de muncă în sectorul pescuitului.

SECŢIUNEA 2

POLITICA MARITIMĂ

ARTICOLUL 74

Ţinând seama de cooperarea în domeniile pescuitului, transporturilor, mediului şi în alte politici aferente domeniului maritim, părţile dezvoltă, de asemenea, cooperarea şi sprijinul reciproc, dacă este cazul, în ceea ce priveşte aspectele maritime, în special prin susţinerea activă a unei abordări integrate a afacerilor maritime şi a bunei guvernanţe în regiunea Mării Negre în cadrul forurilor maritime internaţionale competente.

ARTICOLUL 75

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

COOPERAREA ÎN SECTORUL ENERGETIC

ARTICOLUL 76

Părţile convin să îşi continue cooperarea actuală referitoare la aspecte legate de energie pe baza principiilor de parteneriat, interes reciproc, transparenţă şi previzibilitate. Cooperarea ar trebui să aibă drept scop eficienţa energetică, integrarea pieţelor şi convergenţa în materie de reglementare în sectorul energetic, ţinând seama de necesitatea de a asigura competitivitatea şi accesul la energie sigură, durabilă din punct de vedere ecologic şi la preţuri accesibile, inclusiv prin dispoziţiile Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei.

ARTICOLUL 77

Cooperarea include, printre altele, următoarele domenii şi obiective:

(a) strategii şi politici în domeniul energiei;

(b) dezvoltarea unor pieţe ale energiei competitive, transparente şi nediscriminatorii în conformitate cu standardele UE, inclusiv cu obligaţiile prevăzute în Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei, prin reforme normative şi prin participarea la cooperarea regională în domeniul energetic;

(c) dezvoltarea unui climat de investiţii atractiv şi stabil prin abordarea condiţiilor instituţionale, juridice, fiscale şi de alt tip;

(d) infrastructura energetică, inclusiv proiecte de interes comun, pentru a diversifica sursele şi furnizorii de energie şi rutele de transport în mod eficient din punct de vedere economic şi ecologic, printre altele prin facilitarea de investiţii finanţate prin împrumuturi şi granturi;

(e) îmbunătăţirea şi consolidarea stabilităţii şi a securităţii pe termen lung a furnizării şi a comerţului cu energie, a tranzitului şi a transportului de energie, pe o bază reciproc avantajoasă şi nediscriminatorie, în conformitate cu normele UE şi cu cele internaţionale;

(f) promovarea eficienţei energetice şi a economiei de energie, printre altele în ceea ce priveşte performanţa energetică a clădirilor, precum şi dezvoltarea şi sprijinirea surselor regenerabile de energie în mod economic şi ecologic;

(g) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin proiecte în domeniul eficienţei energetice şi al energiei din surse regenerabile;

(h) cooperarea ştiinţifică şi tehnică şi schimbul de informaţii pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnologiilor în producţia, transportul, furnizarea şi utilizarea finală a energiei, acordându-se o atenţie deosebită tehnologiilor ecologice şi eficiente din punct de vedere energetic, precum şi

(i) cooperarea poate avea loc în domeniul siguranţei nucleare, al securităţii şi al protecţiei împotriva radiaţiilor, în conformitate cu principiile şi standardele Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), precum şi cu tratatele şi convenţiile internaţionale relevante, încheiate în cadrul AIEA, precum şi în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, după caz.

ARTICOLUL 78

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 79

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa VIII la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

TRANSPORTURI

ARTICOLUL 80

Părţile:

(a) îşi extind şi îşi consolidează cooperarea în domeniul transporturilor pentru a contribui la dezvoltarea unor sisteme de transport durabile;

(b) promovează operaţiuni de transport eficiente, desfăşurate în condiţii de siguranţă şi securitate, precum şi intermodalitatea şi interoperabilitatea sistemelor de transport, precum şi

(c) depun eforturi pentru a îmbunătăţi principalele legături de transport între teritoriile lor.

ARTICOLUL 81

Cooperarea include, printre altele, următoarele domenii:

(a) elaborarea unei politici naţionale durabile în domeniul transporturilor care să reglementeze toate modurile de transport, în special pentru a asigura sisteme de transport eficiente şi sigure şi pentru a promova integrarea consideraţiilor din domeniul transporturilor în alte domenii de politică;

(b) elaborarea unor strategii sectoriale prin prisma politicii naţionale în domeniul transportului (inclusiv cerinţele legale pentru modernizarea echipamentului tehnic şi a flotelor de transport, în conformitate cu cele mai înalte standarde internaţionale) rutier, feroviar, pe căi navigabile interioare, aerian, precum şi a intermodalităţii, inclusiv a calendarelor şi a obiectivelor de referinţă în materie de punere în aplicare, a definirii responsabilităţilor administrative şi a planurilor financiare;

(c) îmbunătăţirea politicii în domeniul infrastructurii în vederea unei mai bune identificări şi evaluări a proiectelor de infrastructură pentru diferitele moduri de transport;

(d) dezvoltarea unor strategii de finanţare care pun accentul pe întreţinere, pe constrângerile în materie de capacităţi şi pe infrastructurile de legătură care lipsesc, precum şi activarea şi promovarea participării sectorului privat la proiecte de transport;

(e) aderarea la organizaţiile şi acordurile internaţionale relevante în domeniul transporturilor, inclusiv la procedurile de asigurare a punerii în aplicare riguroase şi a respectării eficace a acordurilor şi a convenţiilor internaţionale în domeniul transporturilor;

(f) cooperarea ştiinţifică şi tehnică şi schimbul de informaţii pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnologiilor în domeniul transportului, cum ar fi sistemele inteligente de transport, precum şi

(g) promovarea utilizării sistemelor inteligente de transport şi a tehnologiei informaţiei în gestionarea şi exploatarea tuturor modurilor de transport, precum şi sprijinirea intermodalităţii şi a cooperării în utilizarea sistemelor spaţiale şi a aplicaţiilor comerciale care facilitează transportul.

ARTICOLUL 82

(1) Cooperarea vizează, de asemenea, îmbunătăţirea circulaţiei pasagerilor şi a bunurilor, sporirea fluidităţii fluxurilor de transport dintre Republica Moldova, UE şi ţările terţe din regiune, prin eliminarea obstacolelor administrative, tehnice şi de alt tip, îmbunătăţirea reţelelor de transport şi modernizarea infrastructurii în special pe axele principale care leagă părţile. Această cooperare include acţiuni menite să faciliteze procesul de trecere a frontierei.

(2) Cooperarea include schimbul de informaţii şi activităţi comune:

(a) la nivel regional, îndeosebi luând în considerare şi integrând progresele realizate în temeiul diverselor acorduri de cooperare în materie de transport regional, cum ar fi Coridorul de transport Europa-Caucaz-Asia (TRACECA), cooperarea în materie de transport în cadrul Parteneriatului estic şi alte iniţiative în domeniul transporturilor, precum şi

(b) la nivel internaţional, inclusiv în ceea ce priveşte organizaţiile internaţionale de transport şi acordurile şi convenţiile internaţionale ratificate de către părţi, precum şi în cadrul diverselor agenţii de transport ale UE.

ARTICOLUL 83

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 84

Părţile cooperează în ceea ce priveşte îmbunătăţirea legăturilor de transport în conformitate cu dispoziţiile menţionate în anexa IX la prezentul acord.

ARTICOLUL 85

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa X şi în anexa XXVIII-D la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexele respective.

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

ARTICOLUL 86

Părţile îşi dezvoltă şi îşi consolidează cooperarea în chestiuni legate de mediu, contribuind astfel la obiectivul pe termen lung privind dezvoltarea durabilă şi ecologizarea economiei. Se prevede că protecţia sporită a mediului va aduce beneficii cetăţenilor şi întreprinderilor din UE şi din Republica Moldova, inclusiv prin îmbunătăţirea sănătăţii publice, prin conservarea resurselor naturale, prin sporirea eficienţei economice şi ecologice, prin integrarea mediului în alte domenii de politică, precum şi prin utilizarea de tehnologii moderne, mai curate, care să contribuie la modele de producţie mai sustenabile. Cooperarea se desfăşoară ţinând seama de interesele părţilor pe baza egalităţii şi a beneficiilor reciproce, precum şi de interdependenţa existentă între părţi în domeniul protecţiei mediului şi de acordurile multilaterale în acest domeniu.

ARTICOLUL 87

Cooperarea vizează conservarea, protejarea, îmbunătăţirea şi reabilitarea calităţii mediului, protecţia sănătăţii umane, utilizarea durabilă a resurselor naturale şi promovarea măsurilor la nivel internaţional pentru a aborda problemele legate de mediu la nivel regional sau global, inclusiv în următoarele domenii:

(a) guvernanţa în materie de mediu şi aspecte orizontale, inclusiv o evaluare a impactului asupra mediului şi o evaluare strategică de mediu, educaţia şi formarea, răspunderea pentru daune aduse mediului, combaterea infracţiunilor împotriva mediului, cooperarea transfrontalieră, accesul la informaţii în materie de mediu, la procesele de luare a deciziilor şi la procedurile de control administrativ şi judiciar eficace;

(b) calitatea aerului;

(c) calitatea apei şi gestionarea resurselor de apă, inclusiv gestionarea riscurilor de inundaţii, deficitul de apă şi seceta;

(d) gestionarea deşeurilor şi a resurselor, precum şi transferul deşeurilor;

(e) protejarea naturii, inclusiv conservarea şi protecţia diversităţii biologice şi peisagistice;

(f) poluarea industrială şi riscurile industriale;

(g) produsele chimice;

(h) poluarea fonică;

(i) protecţia solului;

(j) mediul urban şi rural;

(k) taxele şi redevenţele de mediu;

(l) sistemele de monitorizare şi de informare în domeniul mediului;

(m) inspecţiile şi asigurarea respectării legii, precum şi

(n) ecoinovarea, inclusiv cele mai bune tehnologii disponibile.

ARTICOLUL 88

Părţile se angajează, printre altele:

(a) să facă schimb de informaţii şi de experienţă;

(b) să pună în aplicare activităţi comune de cercetare şi un schimb de informaţii privind tehnologii ecologice;

(c) să planifice gestionarea riscurilor şi a accidentelor industriale;

(d) să pună în aplicare activităţi comune la nivel regional şi internaţional, inclusiv cu privire la acordurile multilaterale în domeniul mediului ratificate de părţi, precum şi activităţi comune în cadrul agenţiilor competente, după caz.

Părţile acordă o atenţie deosebită aspectelor transfrontaliere şi cooperării regionale.

ARTICOLUL 89

Cooperarea include, printre altele, următoarele obiective:

(a) dezvoltarea unei strategii globale privind mediul, care să reglementeze reformele instituţionale planificate (însoţite de calendare) pentru asigurarea punerii în aplicare şi a respectării legislaţiei în materie de mediu; repartizarea competenţelor în materie de administrare în domeniul mediului la nivel naţional, regional şi municipal; proceduri de luare a deciziilor şi de punere în aplicare a deciziilor; proceduri privind promovarea integrării mediului în alte domenii de politică; promovarea unor măsuri privind economia ecologică şi a ecoinovării, identificarea resurselor umane şi financiare necesare şi a unui mecanism de revizuire, precum şi

(b) elaborarea unor strategii sectoriale privind calitatea aerului; calitatea apei şi gestionarea resurselor de apă; gestionarea deşeurilor şi a resurselor; biodiversitatea şi protecţia naturii; poluarea industrială, riscurile industriale şi produsele chimice, poluarea fonică, protecţia solului, mediul urban şi rural, ecoinovarea, inclusiv calendare şi obiective de referinţă bine definite în materie de punere în aplicare, responsabilităţi administrative, precum şi strategii de finanţare pentru investiţii în infrastructură şi tehnologie.

ARTICOLUL 90

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 91

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa XI la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

POLITICI CLIMATICE

ARTICOLUL 92

Părţile îşi dezvoltă şi îşi consolidează cooperarea în vederea combaterii schimbărilor climatice. Cooperarea se desfăşoară ţinând seama de interesele părţilor, pe baza egalităţii şi a beneficiilor reciproce, precum şi de interdependenţa existentă între angajamentele bilaterale şi multilaterale în acest domeniu.

ARTICOLUL 93

Cooperarea încurajează măsuri la nivel naţional, regional şi internaţional, inclusiv în următoarele domenii:

(a) atenuarea schimbărilor climatice;

(b) adaptarea la schimbările climatice;

(c) comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon;

(d) cercetarea, dezvoltarea, demonstrarea, desfăşurarea şi diseminarea tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon, sigure şi durabile din punctul de vedere al mediului, precum şi a tehnologiilor de adaptare la schimbările climatice;

(e) integrarea aspectelor legate de climă în politici sectoriale, precum şi

(f) activităţi de sensibilizare, educare şi formare.

ARTICOLUL 94

Părţile se angajează, printre altele:

(a) să facă schimb de informaţii şi de experienţă;

(b) să pună în aplicare activităţi comune de cercetare şi schimburi de informaţii referitoare la tehnologiile mai ecologice;

(c) să pună în aplicare activităţi comune la nivel regional şi internaţional, inclusiv cu privire la acordurile multilaterale în domeniul mediului ratificate de părţi, precum şi activităţi comune în cadrul agenţiilor competente, după caz.

Părţile acordă o atenţie deosebită aspectelor transfrontaliere şi cooperării regionale.

ARTICOLUL 95

Cooperarea include, printre altele, dezvoltarea şi punerea în aplicare:

(a) a unei strategii climatice globale şi a unui plan de acţiune pentru atenuarea pe termen lung a efectelor schimbărilor climatice şi pentru adaptarea la acestea;

(b) a evaluărilor privind vulnerabilitatea şi adaptarea la schimbările climatice;

(c) a unei strategii naţionale de adaptare la schimbările climatice;

(d) a unei strategii de dezvoltare cu emisii reduse de dioxid de carbon;

(e) a unor măsuri pe termen lung de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

(f) a unor măsuri destinate pregătirii pentru comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon;

(g) a unor măsuri destinate promovării transferului de tehnologie pe baza unei evaluări a nevoilor în materie de tehnologie;

(h) a unor măsuri destinate integrării consideraţiilor legate de climă în politici sectoriale, precum şi

(i) a unor măsuri privind substanţele care afectează stratul de ozon.

ARTICOLUL 96

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 97

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa XII la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ

ARTICOLUL 98

Părţile îşi consolidează cooperarea cu privire la dezvoltarea societăţii informaţionale în beneficiul cetăţenilor şi al întreprinderilor prin punerea la dispoziţie la scară largă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi prin îmbunătăţirea calităţii serviciilor la preţuri rezonabile. Această cooperare ar trebui să vizeze facilitarea accesului la pieţele comunicaţiilor electronice, încurajarea concurenţei şi a investiţiilor în acest sector şi promovarea dezvoltării serviciilor publice online.

ARTICOLUL 99

Cooperarea poate viza următoarele subiecte:

(a) schimbul de informaţii şi de cele mai bune practici privind punerea în aplicare a strategiilor naţionale referitoare la societatea informaţională, inclusiv, printre altele, iniţiative care vizează promovarea accesului la reţele în bandă largă, îmbunătăţirea securităţii reţelelor şi dezvoltarea serviciilor publice online;

(b) schimbul de informaţii, de cele mai bune practici şi de experienţă pentru a promova dezvoltarea unui cadru de reglementare cuprinzător pentru comunicaţiile electronice, în special pentru a consolida capacitatea administrativă a administraţiei naţionale în domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, precum şi a autorităţii independente de reglementare, pentru a încuraja o mai bună utilizare a resurselor de spectru şi pentru a promova interoperabilitatea reţelelor în Republica Moldova şi cu UE;

(c) încurajarea şi promovarea punerii în aplicare a instrumentelor TIC pentru o mai bună guvernanţă, e-learning şi cercetare, servicii publice de asistenţă medicală, digitizarea patrimoniului cultural, dezvoltarea conţinutului digital şi a comerţului electronic, precum şi

(d) îmbunătăţirea nivelului de securitate a datelor cu caracter personal şi a protejării confidenţialităţii în comunicaţiile electronice.

ARTICOLUL 100

Părţile promovează cooperarea dintre autorităţile de reglementare ale UE şi autorităţile naţionale de reglementare ale Republicii Moldova din domeniul comunicaţiilor electronice. Părţile iau în considerare, de asemenea, cooperarea în alte domenii relevante, inclusiv prin intermediul iniţiativelor regionale.

ARTICOLUL 101

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 102

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa XXVIII-B la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

TURISMUL

ARTICOLUL 103

Părţile cooperează în domeniul turismului, urmărind consolidarea dezvoltării unui sector al turismului competitiv şi durabil, ca factor generator de creştere şi emancipare economică, de ocupare a forţei de muncă şi de schimburi externe.

ARTICOLUL 104

Cooperarea la nivel bilateral, regional şi european ar urma să se bazeze pe următoarele principii:

(a) respectarea integrităţii şi a intereselor comunităţilor locale, în special în zonele rurale;

(b) importanţa patrimoniului cultural, precum şi

(c) interacţiunea pozitivă între turism şi protecţia mediului.

ARTICOLUL 105

Cooperarea se concentrează pe următoarele aspecte:

(a) schimbul de informaţii, de cele mai bune practici, de experienţă şi transferul de know-how, inclusiv în ceea ce priveşte tehnologiile inovatoare;

(b) crearea unui parteneriat strategic între interesele publice, private şi comunitare pentru a asigura dezvoltarea durabilă a turismului;

(c) promovarea şi dezvoltarea produselor şi a pieţelor de turism, a infrastructurii, a resurselor umane şi a structurilor instituţionale, precum şi identificarea şi eliminarea barierelor din calea serviciilor de călătorie;

(d) dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor strategii şi politici eficiente, inclusiv a aspectelor juridice, administrative şi financiare corespunzătoare;

(e) formarea în domeniul turismului şi consolidarea capacităţilor pentru a îmbunătăţi standardele serviciilor, precum şi

(f) dezvoltarea şi promovarea turismului local.

ARTICOLUL 106

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

DEZVOLTAREA REGIONALĂ, COOPERAREA

LA NIVEL TRANSFRONTALIER ŞI REGIONAL

ARTICOLUL 107

(1) Părţile promovează înţelegerea reciprocă şi cooperarea bilaterală în domeniul politicii regionale, inclusiv metode de formulare şi de punere în aplicare a politicilor regionale, guvernanţa şi parteneriatul pe mai multe niveluri, cu un accent deosebit pe dezvoltarea zonelor defavorizate şi pe cooperarea teritorială, având ca obiectiv stabilirea canalelor de comunicare şi îmbunătăţirea schimburilor de informaţii şi de experienţă între autorităţile naţionale, regionale şi locale, actorii socioeconomici şi societatea civilă.

(2) În special, părţile cooperează în vederea alinierii practicii Republicii Moldova la următoarele principii:

(a) descentralizarea procesului de luare a deciziilor de la nivelul central la nivelul comunităţilor regionale;

(b) consolidarea parteneriatului dintre toate părţile implicate în dezvoltarea regională, precum şi

(c) cofinanţarea prin intermediul contribuţiei financiare a părţilor implicate în implementarea programelor şi a proiectelor de dezvoltare regională.

ARTICOLUL 108

(1) Părţile sprijină şi consolidează implicarea autorităţilor locale şi regionale în ceea ce priveşte cooperarea transfrontalieră şi regională şi structurile de gestionare aferente, îmbunătăţesc cooperarea prin instituirea unui cadru legislativ de abilitare, susţin şi elaborează măsuri de consolidare a capacităţilor şi promovează întărirea reţelelor economice şi comerciale transfrontaliere şi regionale.

(2) Părţile cooperează în vederea consolidării capacităţilor instituţionale şi operaţionale ale instituţiilor naţionale şi regionale în domeniul dezvoltării regionale şi al amenajării teritoriului, printre altele prin:

(a) îmbunătăţirea mecanismului privind interacţiunea verticală şi orizontală a administraţiei publice centrale şi locale în procesul de elaborare şi punere în aplicare a politicilor regionale;

(b) dezvoltarea capacităţii autorităţilor publice locale de a promova cooperarea transfrontalieră în conformitate cu reglementările şi cu practicile UE, precum şi

(c) schimbul de cunoştinţe, de informaţii şi de cele mai bune practici cu privire la politicile de dezvoltare regională pentru a promova bunăstarea economică a comunităţilor locale şi dezvoltarea omogenă a regiunilor.

ARTICOLUL 109

(1) Părţile consolidează şi încurajează dezvoltarea elementelor transfrontaliere şi regionale din domenii precum transporturile, energia, reţelele de comunicare, cultura, educaţia, turismul, sănătatea, precum şi din alte sectoare reglementate de prezentul acord, care au o relevanţă pentru cooperarea transfrontalieră şi regională.

(2) Părţile îşi intensifică cooperarea dintre regiunile lor, sub formă de programe transnaţionale şi transfrontaliere, încurajând participarea regiunilor Republicii Moldova la structurile şi organizaţiile regionale europene şi promovând dezvoltarea economică şi instituţională a acestora prin implementarea unor proiecte de interes comun.

Aceste activităţi vor avea loc în contextul:

(a) continuării cooperării teritoriale cu regiunile europene, inclusiv prin intermediul unor programe de cooperare transnaţionale şi transfrontaliere;

(b) cooperării în cadrul Parteneriatului estic cu organisme ale UE, inclusiv cu Comitetul Regiunilor, precum şi în contextul participării la diverse proiecte şi iniţiative regionale europene, precum şi

(c) în contextul cooperării, printre altele, cu Comitetul Economic şi Social European, cu Asociaţia europeană a agenţiilor de dezvoltare (EURADA) şi cu Reţeaua europeană de observare a planificării spaţiale (ESPON).

ARTICOLUL 110

(1) Părţile intensifică şi asigură o mai bună coordonare şi cooperare între ţările şi regiunile vizate de Strategia UE pentru regiunea Dunării, care să se concentreze, printre altele, pe îmbunătăţirea conexiunilor de transport şi distribuţie a energiei, pe mediu, pe dezvoltarea economică şi socială şi pe securitate, ceea ce va contribui la un transport rutier şi feroviar mai rapid, la furnizarea unei energii la preţuri mai mici şi din surse de aprovizionare mai sigure, la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, cu ape mai curate, la protejarea biodiversităţii şi la prevenirea mai eficientă a inundaţiilor transfrontaliere.

(2) Părţile îşi sporesc cooperarea transfrontalieră vizând restabilirea navigaţiei pe râul Prut, ceea ce va conduce la prevenirea inundaţiilor în bazinul hidrografic al râului, la îmbunătăţirea calităţii apei şi a irigaţiilor agricole, la intensificarea activităţilor economice, la promovarea turismului şi a activităţilor culturale, contribuind totodată la consolidarea capacităţilor.

ARTICOLUL 111

Părţile facilitează circulaţia cetăţenilor UE şi ai Republicii Moldova care sunt nevoiţi să treacă frontiera în mod frecvent şi pe distanţe scurte.

ARTICOLUL 112

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

SĂNĂTATEA PUBLICĂ

ARTICOLUL 113

Părţile convin să îşi dezvolte cooperarea în domeniul sănătăţii publice pentru a ridica nivelul siguranţei sănătăţii publice şi al protecţiei sănătăţii umane ca o condiţie prealabilă pentru dezvoltare durabilă şi creştere economică.

ARTICOLUL 114

Cooperarea vizează, în special, următoarele sectoare:

(a) consolidarea sistemului de sănătate publică al Republicii Moldova, în special prin punerea în aplicare a reformelor în acest sector, prin asigurarea unei asistenţe medicale primare de înaltă calitate şi prin îmbunătăţirea guvernanţei în materie de sănătate şi a finanţării asistenţei medicale;

(b) supravegherea epidemiologică şi controlul bolilor transmisibile, cum ar fi HIV/SIDA, hepatita virală şi tuberculoza, precum şi sporirea capacităţii de pregătire pentru ameninţări şi urgenţe la adresa sănătăţii publice;

(c) prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile, în principal printr-un schimb de informaţii şi de bune practici, prin promovarea unui stil de viaţă sănătos, prin abordarea principalilor factori care influenţează starea de sănătate, cum ar fi alimentaţia şi dependenţa de droguri, alcool, tabac;

(d) calitatea şi siguranţa substanţelor de origine umană;

(e) informaţiile şi cunoştinţele în materie de sănătate, precum şi

(f) punerea în aplicare deplină şi promptă a acordurilor internaţionale în materie de sănătate, în special a Regulamentelor sanitare internaţionale şi a Convenţiei-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind controlul tutunului din 2003.

ARTICOLUL 115

Cooperarea permite:

(a) integrarea progresivă a Republicii Moldova în reţelele UE din domeniul sănătăţii, precum şi

(b) îmbunătăţirea progresivă a interacţiunii dintre Republica Moldova şi Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor.

ARTICOLUL 116

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa XIII la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

PROTECŢIA CIVILĂ

ARTICOLUL 117

Părţile îşi dezvoltă şi îşi consolidează cooperarea cu privire la dezastrele naturale şi la cele provocate de om. Cooperarea se desfăşoară ţinând seama de interesele părţilor, pe baza egalităţii şi a beneficiilor reciproce, precum şi de interdependenţa existentă între părţi şi activităţile multilaterale în domeniul protecţiei civile.

ARTICOLUL 118

Cooperarea vizează îmbunătăţirea prevenirii dezastrelor naturale şi a celor provocate de om, a pregătirii pentru acestea şi a reacţiei faţă de acestea.

ARTICOLUL 119

Părţile fac, printre altele, schimb de informaţii şi de experienţă şi pun în aplicare activităţi comune la nivel naţional, regional şi internaţional. Cooperarea cuprinde punerea în aplicare a unor acorduri specifice şi a unor proceduri administrative în acest domeniu, încheiate între părţi, conform competenţelor şi prerogativelor respective ale UE şi ale statelor sale membre şi în conformitate cu procedurile legale ale fiecărei părţi.

ARTICOLUL 120

Cooperarea include, printre altele, următoarele obiective:

(a) facilitarea asistenţei reciproce în situaţii de urgenţă;

(b) schimbul, 24 de ore din 24, de alerte timpurii şi de informaţii actualizate privind situaţiile de urgenţă de mare anvergură care afectează UE sau Republica Moldova, inclusiv cereri şi oferte de asistenţă;

(c) evaluarea impactului dezastrelor asupra mediului;

(d) invitarea unor experţi pentru a participa la ateliere tehnice şi la simpozioane specifice privind chestiuni din domeniul protecţiei civile;

(e) invitarea, de la caz la caz, a unor observatori la anumite exerciţii şi activităţi de formare specifice organizate de UE şi/sau de Republica Moldova; precum şi

(f) consolidarea cooperării cu privire la utilizarea cea mai eficace a capacităţilor de protecţie civilă disponibile.

ARTICOLUL 121

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

COOPERAREA ÎN MATERIE DE ÎNVĂŢĂMÂNT, FORMARE,

MULTILINGVISM, TINERET ŞI SPORT

ARTICOLUL 122

Părţile cooperează pentru a promova învăţarea pe tot parcursul vieţii şi pentru a încuraja cooperarea şi transparenţa la toate nivelurile educaţiei şi formării, cu un accent deosebit pe învăţământul superior.

ARTICOLUL 123

Această cooperare se concentrează, printre altele, asupra următoarelor domenii:

(a) promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii, care este esenţială pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, permiţând cetăţenilor să participe pe deplin la viaţa socială;

(b) modernizarea sistemelor de educaţie şi de formare, îmbunătăţirea calităţii, a relevanţei şi a accesului la acestea;

(c) promovarea convergenţei în învăţământul superior, care derivă din procesul de la Bologna şi din agenda UE privind modernizarea învăţământului superior;

(d) consolidarea cooperării academice internaţionale şi participarea la programele de cooperare ale UE, sporind mobilitatea studenţilor şi a cadrelor didactice;

(e) instituirea unui cadru naţional al calificărilor pentru a îmbunătăţi transparenţa şi recunoaşterea calificărilor şi a competenţelor, precum şi

(f) promovarea obiectivelor stabilite în cadrul procesului de la Copenhaga privind consolidarea cooperării europene în materie de educaţie şi de formare profesională.

ARTICOLUL 124

Părţile promovează cooperarea şi schimburile în domenii de interes comun, cum ar fi diversitatea lingvistică şi învăţarea limbilor străine pe tot parcursul vieţii, printr-un schimb de informaţii şi de cele mai bune practici.

ARTICOLUL 125

Părţile convin să coopereze în domeniul tineretului pentru:

(a) a întări cooperarea şi schimburile în domeniul politicii în materie de tineret şi al educaţiei nonformale pentru tineri şi pentru animatorii socioeducativi;

(b) a facilita participarea activă a tuturor tinerilor la viaţa socială;

(c) a susţine tinerii şi mobilitatea animatorilor socio-educativi ca un mijloc menit să promoveze dialogul intercultural şi acumularea de cunoştinţe, aptitudini şi competenţe în afara sistemelor educaţionale formale, inclusiv prin intermediul voluntariatului, precum şi

(d) pentru a promova cooperarea între organizaţiile de tineret în vederea sprijinirii societăţii civile.

ARTICOLUL 126

Părţile promovează cooperarea în domeniul activităţilor sportive şi fizice prin intermediul schimbului de informaţii şi de bune practici pentru a susţine un stil de viaţă sănătos, valorile sociale şi educative ale sportului şi buna guvernanţă în sport în cadrul societăţilor din UE şi din Republica Moldova.

COOPERAREA ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢILOR DE CERCETARE,

DE DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ŞI DEMONSTRATIVE

ARTICOLUL 127

Părţile promovează cooperarea în toate domeniile activităţilor de cercetare ştiinţifică civilă, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative (CDT), pe baza interesului reciproc şi cu condiţia ca drepturile de proprietate intelectuală să fie protejate în mod adecvat şi eficace.

ARTICOLUL 128

Cooperarea în domeniul CDT vizează:

(a) dialogul politic şi schimbul de informaţii ştiinţifice şi tehnologice;

(b) facilitarea accesului corespunzător la programele respective ale părţilor;

(c) creşterea capacităţii de cercetare şi participarea entităţilor de cercetare ale Republicii Moldova la programele-cadru de cercetare ale UE;

(d) promovarea proiectelor comune de cercetare în toate domeniile CDT;

(e) desfăşurarea unor activităţi de formare şi a unor programe de mobilitate pentru oameni de ştiinţă, cercetători şi pentru alte categorii de personal din domeniul cercetării implicat în activităţi CDT din cele două părţi;

(f) facilitarea, în cadrul legislaţiei aplicabile, a liberei circulaţii a lucrătorilor din domeniul cercetării care participă la activităţile reglementate de prezentul acord, precum şi facilitarea circulaţiei transfrontaliere a mărfurilor destinate acestor activităţi, precum şi

(g) alte forme de cooperare în materie de CDT (inclusiv prin abordări şi iniţiative regionale), pe baza acordului comun al părţilor.

ARTICOLUL 129

În desfăşurarea activităţilor de cooperare în materie de CDT, ar trebui căutate sinergii cu activităţile finanţate de către Centrul pentru Ştiinţă şi Tehnologie (STCU) şi cu alte activităţi desfăşurate în cadrul cooperării financiare între UE şi Republica Moldova.

COOPERAREA ÎN DOMENIUL CULTURII, AL POLITICII

AUDIOVIZUALE ŞI AL MASS-MEDIA

ARTICOLUL 130

Părţile promovează cooperarea culturală, în conformitate cu principiile consacrate în Convenţia din 2005 a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) asupra protecţiei şi promovării diversităţii expresiilor culturale. Părţile urmăresc desfăşurarea unui dialog politic periodic în domenii de interes reciproc, inclusiv dezvoltarea industriilor culturale în UE şi în Republica Moldova. Cooperarea dintre părţi promovează dialogul intercultural, inclusiv prin participarea sectorului culturii şi a societăţii civile din UE şi din Republica Moldova.

ARTICOLUL 131

(1) Părţile poartă un dialog periodic şi cooperează pentru a promova industria audiovizualului în Europa şi pentru a încuraja coproducţia în domeniile cinematografiei şi televiziunii.

(2) Cooperarea ar putea include, printre altele, problema formării jurnaliştilor şi a altor profesionişti din domeniul mass-media, precum şi sprijinul oferit mass-media, în vederea consolidării independenţei, a profesionalismului şi a legăturilor acestora cu mass-media UE în conformitate cu standardele europene, inclusiv cu standardele Consiliului Europei şi cu Convenţia UNESCO din 2005 asupra protecţiei şi promovării diversităţii expresiilor culturale.

ARTICOLUL 132

Părţile îşi concentrează cooperarea în mai multe domenii:

(a) cooperarea şi schimburile culturale, precum şi mobilitatea artei şi artiştilor;

(b) dialogul intercultural;

(c) dialogul politic privind politica culturală şi cea audiovizuală;

(d) cooperarea în cadrul forurilor internaţionale precum UNESCO şi Consiliul Europei pentru a dezvolta, printre altele, diversitatea culturală şi pentru a conserva şi a valorifica patrimoniul cultural şi istoric, precum şi

(e) cooperarea în domeniul mass-media.

ARTICOLUL 133

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale naţionale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa XIV la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

COOPERAREA CU SOCIETATEA CIVILĂ

ARTICOLUL 134

Părţile stabilesc un dialog cu privire la cooperarea cu societatea civilă, care vizează următoarele obiective:

(a) consolidarea contactelor şi a schimbului de informaţii şi de experienţă între toate sectoarele societăţii civile din UE şi din Republica Moldova;

(b) asigurarea unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri a Republicii Moldova, inclusiv a istoriei şi culturii acestei ţări, în interiorul UE şi îndeosebi în rândul organizaţiilor societăţii civile de pe teritoriul statelor membre, permiţând astfel o mai mare sensibilizare a opiniei publice cu privire la oportunităţile şi la provocările care pot apărea în relaţiile lor viitoare, precum şi

(c) asigurarea, în mod reciproc, a unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri a UE în Republica Moldova şi îndeosebi în rândul organizaţiilor societăţii civile din Republica Moldova, fără a se pune un accent exclusiv pe valorile pe care se întemeiază UE, pe politicile sale şi pe modul de funcţionare a acesteia.

ARTICOLUL 135

Părţile promovează dialogul şi cooperarea dintre actorii din cadrul societăţii civile ai celor două părţi ca parte integrantă a relaţiilor dintre UE şi Republica Moldova. Obiectivele unui astfel de dialog şi ale unei astfel de cooperări sunt următoarele:

(a) asigurarea implicării societăţii civile în relaţiile UE-Republica Moldova, în special în ceea ce priveşte punerea în aplicare a prezentului acord;

(b) sporirea participării societăţii civile la procesul de luare a deciziilor, îndeosebi prin instituirea unui dialog deschis, transparent şi periodic între instituţiile publice, asociaţiile reprezentative şi societatea civilă;

(c) facilitarea procesului de consolidare a instituţiilor şi a organizaţiilor societăţii civile prin diverse mijloace, inclusiv prin sprijinirea unor acţiuni de promovare, prin crearea de reţele informale şi formale, prin vizite şi ateliere reciproce, îndeosebi în vederea îmbunătăţirii cadrului juridic referitor la societatea civilă, precum şi

(d) oferirea posibilităţii reprezentanţilor societăţii civile din cele două părţi de a se familiariza cu procesele de consultare şi dialog între partenerii civili şi sociali ai celeilalte părţi, în special în vederea integrării suplimentare a societăţii civile în procesul public de elaborare a politicii din Republica Moldova.

ARTICOLUL 136

Va avea loc un dialog periodic între părţi cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

COOPERAREA ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI ŞI AL

PROMOVĂRII DREPTURILOR COPILULUI

ARTICOLUL 137

Părţile convin să coopereze pentru a asigura promovarea drepturilor copilului în conformitate cu legislaţia şi cu normele internaţionale, în special Convenţia Naţiunilor Unite din 1989 privind drepturile copilului, ţinând cont de priorităţile identificate în contextul specific al Republicii Moldova, în special pentru categoriile vulnerabile.

ARTICOLUL 138

Această cooperare cuprinde, în special:

(a) prevenirea şi combaterea tuturor formelor de exploatare (inclusiv munca prestată de copii), a abuzurilor, a neglijenţei şi a violenţei împotriva copiilor, inclusiv prin dezvoltarea şi consolidarea cadrului juridic şi instituţional necesar, precum şi prin intermediul unor campanii de sensibilizare a opiniei publice în acest domeniu;

(b) îmbunătăţirea sistemului de identificare şi de asistenţă oferită copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile, inclusiv participarea sporită a copiilor la procesele de luare a deciziilor şi punerea în aplicare a unor mecanisme eficiente menite să soluţioneze plângerile individuale formulate de copii;

(c) schimbul de informaţii şi de cele mai bune practici cu privire la reducerea sărăciei în rândul copiilor, inclusiv cu privire la măsuri care să se axeze pe politici sociale privind bunăstarea copiilor, precum şi măsuri menite să promoveze şi să faciliteze accesul copiilor la educaţie;

(d) punerea în aplicare a unor măsuri vizând promovarea drepturilor copilului în cadrul familiei şi al instituţiilor, precum şi consolidarea capacităţii părinţilor şi a personalului de îngrijire pentru a asigura dezvoltarea copilului, precum şi

(e) aderarea la documentele internaţionale relevante, ratificarea şi punerea în aplicare a acestora, inclusiv a celor elaborate în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, al Consiliului Europei şi al Conferinţei de la Haga privind dreptul internaţional privat, cu scopul de a promova şi de a proteja drepturile copiilor în conformitate cu cele mai înalte standarde în acest domeniu.

ARTICOLUL 139

Va avea loc un dialog periodic cu privire la aspectele reglementate de prezentul capitol.

PARTICIPAREA LA AGENŢIILE ŞI PROGRAMELE UNIUNII

ARTICOLUL 140

Se permite participarea Republicii Moldova la toate agenţiile Uniunii deschise participării acestei ţări în conformitate cu dispoziţiile relevante de instituire a acestor agenţii. Republica Moldova încheie acorduri separate cu UE care permit participarea sa la fiecare agenţie, stabilind inclusiv suma contribuţiei financiare necesare.

ARTICOLUL 141

Se permite participarea Republicii Moldova la toate programele actuale şi viitoare ale Uniunii deschise participării acestei ţări în conformitate cu dispoziţiile relevante de instituire a acestor programe. Participarea Republicii Moldova la programele Uniunii se efectuează în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în Protocolul I la prezentul acord privind Acordul-cadru dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova cu privire la principiile generale de participare a Republicii Moldova la programele Uniunii.

ARTICOLUL 142

Părţile vor purta un dialog periodic cu privire la participarea Republicii Moldova la programele şi la agenţiile Uniunii. În special, UE informează Republica Moldova în cazul instituirii de noi agenţii şi programe ale Uniunii, precum şi cu privire la eventualele modificări în ceea ce priveşte participarea la programele şi agenţiile Uniunii, menţionate la articolele 140 şi 141 din prezentul acord.

COMERŢ ŞI ASPECTE LEGATE DE COMERŢ

TRATAMENTUL NAŢIONAL ŞI ACCESUL PE PIAŢĂ AL MĂRFURILOR

SECŢIUNEA 1

DISPOZIŢII COMUNE

ARTICOLUL 143

Obiectiv

Părţile instituie progresiv o zonă de liber schimb, pe parcursul unei perioade de tranziţie de maximum zece ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord şi ale articolului XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ 1994 (denumit în continuare “GATT 1994”).

ARTICOLUL 144

Obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică comerţului cu mărfuri1 dintre părţi.

(2) În sensul prezentului capitol, “originar” înseamnă conform cu regulile de origine prevăzute în protocolul II la prezentul acord.

________________

1 În sensul prezentului acord, “mărfuri” înseamnă produse în sensul GATT 1994, cu excepţia cazului în care prezentul acord prevede altfel.

SECŢIUNEA 2

ELIMINAREA TAXELOR VAMALE, A REDEVENŢELOR ŞI A ALTOR IMPUNERI

ARTICOLUL 145

Definiţia taxelor vamale

În sensul prezentului capitol, o “taxă vamală” include orice taxă sau impunere de orice tip, instituită pentru importul sau exportul unei mărfi sau legată de aceasta, inclusiv orice formă de suprataxă sau impunere suplimentară, instituită sau legată de un astfel de import sau export. O “taxă vamală” nu include nicio:

(a) impunere echivalentă unei taxe interne aplicate în conformitate cu articolul 152 din prezentul acord;

(b) taxă impusă în conformitate cu capitolul 2 (Măsuri de apărare comercială) de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord sau

(c) redevenţă sau altă impunere aplicată în conformitate cu articolul 151 din prezentul acord.

ARTICOLUL 146

Încadrarea mărfurilor

Încadrarea mărfurilor care fac obiectul comerţului între părţi este stabilită în conformitate cu Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor din 1983 (“SA”) în nomenclatura tarifară a Republicii Moldova în temeiul SA 2007 şi în nomenclatura tarifară a Uniunii în temeiul SA 2012 şi în modificările ulterioare ale respectivelor nomenclaturi.

ARTICOLUL 147

Eliminarea taxelor vamale aplicate importurilor

(1) Fiecare parte reduce sau elimină taxele vamale aplicate mărfurilor originare din cealaltă parte, în conformitate cu anexa XV la prezentul acord.

(2) Pentru fiecare marfă, nivelul de bază al taxelor vamale, căruia urmează să i se aplice reduceri şi eliminări succesive în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol este cel specificat în anexa XV la prezentul acord.

(3) Dacă, în orice moment după data intrării în vigoare a prezentului acord, o parte reduce nivelul taxei vamale aplicabile naţiunii celei mai favorizate (denumită în continuare “CNF”), taxa respectivă se aplică la nivelul de bază în cazul în care şi atâta timp cât aceasta se situează la un nivel inferior nivelului taxei vamale calculat în conformitate cu anexa XV la prezentul acord.

(4) După intrarea în vigoare a prezentului acord, părţile pot conveni să analizeze posibilitatea de a accelera eliminarea taxelor vamale aplicate schimburilor comerciale între părţi şi de a lărgi domeniul de aplicare al acestei eliminări. O decizie a Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, privind accelerarea sau eliminarea unei taxe vamale stabilite pentru o marfă are prioritate asupra oricărui nivel al taxei sau oricărei categorii în etapa eliminării, stabilite în conformitate cu anexa XV la prezentul acord.

(5) În cursul celui de-al treilea an de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părţile evaluează situaţia, ţinând seama de caracteristicile comerţului cu produse agricole între părţi, de sensibilităţile specifice ale acestor produse şi de evoluţia politicii agricole a ambelor părţi.

(6) Părţile examinează, în cadrul Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, pe bază de reciprocitate, posibilităţile de a-şi acorda reciproc concesii suplimentare, în vederea îmbunătăţirii liberalizării schimburilor comerciale cu produse agricole, în special cele care fac obiectul contingentelor tarifare.

ARTICOLUL 148

Mecanismul de prevenire a eludării contingentelor tarifare pentru

produsele agricole şi produsele agricole transformate

(1) Produsele enumerate în anexa XV-C la prezentul acord sunt supuse mecanismului de prevenire a eludării. Volumul mediu anual al importurilor din Republica Moldova în Uniune pentru fiecare categorie de produse dintre cele menţionate anterior este prevăzut în anexa XV-C la prezentul acord.

(2) Atunci când volumul importurilor uneia sau mai multora dintre categoriile de produse menţionate la alineatul (1) din prezentul articol atinge 70% din volumul indicat în anexa XV-C în orice an dat, de la data de 1 ianuarie a anului respectiv, Uniunea informează Republica Moldova cu privire la volumul importurilor produsului (produselor) în cauză. În urma acestei informări şi în termen de 14 zile calendaristice de la data la care volumul importurilor uneia sau mai multora dintre categoriile de produse menţionate la alineatul (1) din prezentul articol atinge 80% din volumul indicat în anexa XV-C la prezentul acord, Republica Moldova prezintă Uniunii o justificare temeinică a creşterii importurilor. Dacă aceste importuri ating 100% din volumul indicat în anexa XV-C la prezentul acord şi în absenţa unei justificări temeinice din partea Republicii Moldova, Uniunea poate suspenda temporar tratamentul preferenţial aplicat pentru produsele în cauză.

Suspendarea se aplică pentru o perioadă de şase luni şi produce efecte de la data publicării deciziei de suspendare a tratamentului preferenţial în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3) Uniunea notifică Republicii Moldova, fără întârzieri nejustificate, toate suspendările temporare adoptate în temeiul alineatului (2).

(4) O suspendare temporară poate fi anulată de Uniune înainte de expirarea termenului de şase luni de la intrarea sa în vigoare în cazul în care Republica Moldova furnizează dovezi în cadrul Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, că volumul categoriei respective de produse, importate excedentar faţă de volumul menţionat în anexa XV-C la prezentul acord, este rezultatul unei modificări a nivelului de producţie şi a capacităţii de export a Republicii Moldova pentru produsul (produsele) în cauză.

(5) Anexa XV-C la prezentul acord poate fi modificată, iar volumele pot fi modificate cu acordul comun al Uniunii şi al Republicii Moldova în cadrul Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, la cererea Republicii Moldova, pentru a reflecta modificările survenite în nivelul de producţie şi în capacitatea de export ale Republicii Moldova pentru produsul (produsele) în cauză.

ARTICOLUL 149

Statu-quo

Niciuna dintre părţi nu poate mări nivelul existent al unei taxe vamale sau adopta noi taxe vamale cu privire la o marfă originară din cealaltă parte. Acest lucru nu împiedică o parte:

(a) să majoreze nivelul unei taxe vamale până la nivelul stabilit în anexa XV, în urma unei reduceri unilaterale sau

(b) să menţină sau să majoreze nivelul unei taxe vamale, cu autorizaţia Organului de soluţionare a litigiilor (OSL) al OMC.

ARTICOLUL 150

Taxele vamale aplicate exporturilor

Nicio parte nu adoptă sau nu menţine vreo taxă sau vreun impozit, cu excepţia taxelor interne aplicate în conformitate cu articolul 152 din prezentul acord sau în legătură cu exportul de mărfuri către teritoriul celeilalte părţi.

ARTICOLUL 151

Redevenţe şi alte impuneri

Fiecare parte se asigură, în conformitate cu articolul VIII din GATT 1994 şi cu notele interpretative ale acestuia, că toate redevenţele şi impunerile de orice natură, altele decât taxele vamale sau alte măsuri menţionate la articolul 147 din prezentul acord, impuse pentru sau în legătură cu importul sau exportul mărfurilor, se limitează ca valoare la costul aproximativ al serviciilor oferite şi nu reprezintă un mijloc indirect de protecţie pentru mărfurile naţionale sau o impozitare a importurilor sau exporturilor în scopuri fiscale.

SECŢIUNEA 3

MĂSURI NETARIFARE

ARTICOLUL 152

Tratament naţional

Fiecare parte acordă tratament naţional mărfurilor celeilalte părţi, în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele interpretative ale acestuia. În acest scop, articolul III din GATT 1994 şi notele interpretative ale acestuia sunt integrate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta.

ARTICOLUL 153

Restricţii la import şi la export

Nicio parte nu adoptă şi nu menţine interdicţii sau restricţii la importul oricărei mărfi provenind din cealaltă parte sau la exportul ori vânzarea oricărei mărfi destinate teritoriului celeilalte părţi, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul acord sau în conformitate cu articolul XI din GATT 1994 şi cu notele interpretative ale acestuia. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 şi notele interpretative ale acestuia sunt integrate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta.

SECŢIUNEA 4

DISPOZIŢII SPECIFICE REFERITOARE LA MĂRFURI

ARTICOLUL 154

Excepţii generale

(1) Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau asigurarea respectării, de către oricare dintre părţi, a unor măsuri în conformitate cu articolele XX şi XXI din GATT 1994, precum şi cu oricare dintre notele interpretative la articolele respective din GATT 1994, care sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta.

(2) Părţile înţeleg că, înainte de a lua orice măsură pentru care este posibil să se ceară o justificare în temeiul articolului XX literele (i) şi (j) din GATT 1994, orice parte care intenţionează să ia o astfel de măsură furnizează celeilalte părţi toate informaţiile relevante şi încearcă să găsească o soluţie reciproc acceptabilă. În cazul în care nu se ajunge la un acord în termen de 30 de zile de la furnizarea acestor informaţii, partea poate aplica măsuri cu privire la marfa în cauză, în temeiul prezentului alineat. Atunci când împrejurări excepţionale şi critice necesită o acţiune imediată şi fac imposibilă informarea sau examinarea prealabilă, partea care intenţionează să ia măsuri poate să aplice imediat măsurile asigurătorii necesare în situaţia dată şi informează imediat cealaltă parte cu privire la acestea.

SECŢIUNEA 5

COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ ŞI COORDONAREA CU ALTE ŢĂRI

ARTICOLUL 155

Dispoziţii speciale privind cooperarea administrativă

(1) Părţile convin asupra caracterului esenţial al cooperării administrative şi al asistenţei pentru punerea în aplicare şi controlul tratamentului preferenţial acordat în temeiul prezentului capitol şi îşi reafirmă angajamentul de a combate neregulile şi frauda în domeniul vamal şi în domeniile conexe.

(2) Atunci când una dintre părţi a constatat, în sensul prezentului capitol, pe baza unor informaţii obiective, lipsa cooperării administrative sau a asistenţei şi/sau nereguli sau cazuri de fraudă ale celeilalte părţi, partea în cauză poate suspenda temporar tratamentul preferenţial aplicat produsului (produselor) în cauză în conformitate cu prezentul articol şi, în special, procedura prevăzută la alineatul (5).

(3) În sensul prezentului articol, lipsa cooperării/asistenţei administrative înseamnă, între altele:

(a) nerespectarea repetată a obligaţiilor de a verifica originea mărfii (mărfurilor) în cauză;

(b) refuzul repetat sau întârzierea nejustificată în a efectua verificări ulterioare ale dovezii originii şi/sau în a comunica rezultatele acestora;

(c) refuzul repetat sau întârzierea nejustificată în obţinerea autorizaţiei de efectuare a inspecţiilor pentru verificarea autenticităţii documentelor sau a acurateţei informaţiilor relevante pentru acordarea tratamentului preferenţial respectiv.

(4) În sensul prezentului articol, pot fi constatate nereguli sau fraudă, printre altele, atunci când are loc o creştere rapidă, fără o explicaţie satisfăcătoare, a volumului importurilor de mărfuri peste nivelul obişnuit al capacităţii de producţie şi de export a celeilalte părţi, corelată cu informaţii obiective privind nereguli sau fraudă.

(5) Aplicarea unei suspendări temporare are loc în următoarele condiţii:

(a) partea care a constatat, pe baza unor informaţii obiective, lipsa cooperării administrative sau a asistenţei şi/sau nereguli sau fraudă comunică, fără întârzieri nejustificate, constatările sale, împreună cu informaţiile obiective respective Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, şi lansează consultări în cadrul Comitetului respectiv, pe baza tuturor informaţiilor relevante şi a constatărilor obiective, în vederea găsirii unei soluţii acceptabile pentru ambele părţi;

(b) în cazul în care părţile au avut consultări în cadrul Comitetului menţionat anterior, dar nu au convenit asupra unei soluţii acceptabile în termen de trei luni de la data notificării, partea în cauză poate suspenda temporar tratamentul preferenţial acordat mărfii sau mărfurilor în cauză. Suspendările temporare se notifică fără întârzieri nejustificate Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ;

(c) suspendările temporare efectuate în temeiul prezentului articol se limitează la ceea ce este necesar pentru a proteja interesele financiare ale părţii în cauză. Acestea nu depăşesc o perioadă de şase luni, care poate fi reînnoită dacă până la data expirării sale nu s-a produs nicio schimbare a condiţiilor care au condus la suspendarea iniţială. Aceste suspendări fac obiectul unor consultări periodice în cadrul Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4), în special pentru a li se pune capăt de îndată ce condiţiile de aplicare a acestora încetează să mai existe.

(6) Fiecare parte publică toate avizele către importatori referitoare la orice notificare menţionată la alineatul (5) litera (a), orice decizie menţionată la alineatul (5) litera (b), precum şi orice prelungire sau încetare menţionată la alineatul (5) litera (c), în conformitate cu procedurile sale interne.

ARTICOLUL 156

Gestionarea erorilor administrative

În cazul unei erori comise de către autorităţile competente în gestionarea adecvată a sistemului preferenţial la export şi, în special, în aplicarea dispoziţiilor prevăzute în protocolul II la prezentul acord cu privire la definiţia dată noţiunii de “produse originare” şi la metodele de cooperare administrativă, atunci când această eroare are consecinţe în ceea ce priveşte taxele vamale la import, partea care suportă aceste consecinţe poate solicita Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) al prezentului acord, să examineze posibilitatea de a adopta toate măsurile care se impun pentru remedierea situaţiei.

ARTICOLUL 157

Acorduri cu alte ţări

(1) Prezentul acord nu împiedică menţinerea sau instituirea unor uniuni vamale, a altor zone de liber schimb sau a unor regimuri privind traficul de frontieră, în măsura în care acestea nu contravin regimului comercial prevăzut de prezentul acord.

(2) Părţile se consultă în cadrul Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4), cu privire la acordurile prin care se instituie uniuni vamale, alte zone de liber schimb sau regimuri privind traficul de frontieră şi, după caz, cu privire la orice alte aspecte majore legate de politicile lor comerciale cu ţările terţe. Astfel de consultări se desfăşoară în special în cazul aderării la UE a unei ţări terţe, în vederea asigurării faptului că se ţine seama de interesele reciproce ale Uniunii şi ale Republicii Moldova, astfel cum sunt prevăzute de prezentul acord.

MĂSURI DE APĂRARE COMERCIALĂ

SECŢIUNEA 1

MĂSURI DE SALVGARDARE GLOBALE

ARTICOLUL 158

Dispoziţii generale

(1) Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul articolului XIX din GATT 1994 şi al Acordului privind măsurile de salvgardare, cuprins în anexa 1A la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (“Acordul OMC”) (“Acordul privind măsurile de salvgardare”), şi al articolului 5 din Acordul privind agricultura, cuprins în anexa 1A la Acordul OMC (“Acordul privind agricultura”).

(2) Regulile de origine preferenţiale stabilite în capitolul 1 (Tratamentul naţional şi accesul pe piaţă al mărfurilor) de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord nu se aplică prezentei secţiuni.

(3) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică în cazul capitolului 14 (Soluţionarea diferendelor) de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

ARTICOLUL 159

Transparenţă

(1) Partea care iniţiază o anchetă de salvgardare notifică celeilalte părţi această măsură, cu condiţia ca aceasta din urmă să aibă un interes economic substanţial în chestiune.

(2) Fără a aduce atingere articolului 158 din prezentul acord, la cererea celeilalte părţi, partea care deschide o anchetă de salvgardare şi intenţionează să aplice măsuri de salvgardare furnizează imediat o notificare scrisă ad hoc cu toate informaţiile pertinente care conduc la deschiderea unei anchete de salvgardare şi la impunerea unor măsuri de salvgardare, inclusiv, după caz, cu informaţiile referitoare la iniţierea unei anchete de salvgardare, la concluziile provizorii şi definitive ale anchetei, şi oferă celeilalte părţi posibilitatea de a purta consultări.

(3) În sensul prezentului articol, se consideră că o parte are un interes economic substanţial atunci când figurează printre primii cinci furnizori ai produsului importat în cursul ultimilor trei ani, ca volum sau valoare absolută.

ARTICOLUL 160

Aplicarea măsurilor

(1) Atunci când impun măsuri de salvgardare, părţile se străduiesc să le impună în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin cu putinţă comerţul lor bilateral.

(2) În sensul alineatului (1), dacă una dintre părţi consideră că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru impunerea unor măsuri de salvgardare definitive şi intenţionează să aplice astfel de măsuri, partea respectivă notifică celeilalte părţi acest lucru şi îi oferă acesteia posibilitatea desfăşurării unor consultări bilaterale. Dacă nu se ajunge la nicio soluţie satisfăcătoare în termen de 30 de zile de la notificare, partea importatoare poate să adopte măsurile necesare pentru a remedia problema.

SECŢIUNEA 2

MĂSURI ANTIDUMPING ŞI MĂSURI COMPENSATORII

ARTICOLUL 161

Dispoziţii generale

(1) Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul articolului VI din GATT 1994, al Acordului privind punerea în aplicare a articolului VI din GATT 1994, cuprins în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare “Acordul antidumping”), şi al Acordului privind subvenţiile şi măsurile compensatorii, cuprins în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare “Acordul SMC”).

(2) Regulile de origine preferenţiale stabilite în capitolul 1 (Tratamentul naţional şi accesul pe piaţă al mărfurilor) de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord nu se aplică prezentei secţiuni.

(3) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică în cazul capitolului 14 (Soluţionarea diferendelor) de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

ARTICOLUL 162

Transparenţă

(1) Părţile convin că măsurile antidumping şi măsurile compensatorii ar trebui utilizate asigurându-se conformitatea deplină cu cerinţele Acordului antidumping şi, respectiv, ale Acordului SMC şi ar trebui să se bazeze pe un sistem corect şi transparent.

(2) Părţile garantează, imediat după instituirea unor măsuri provizorii şi înainte de luarea unei decizii finale, comunicarea completă şi coerentă a tuturor faptelor şi consideraţiilor esenţiale care stau la baza deciziei de aplicare a măsurilor, fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (5) din Acordul antidumping şi articolului 12 alineatul (4) din Acordul SMC. Comunicările se efectuează în scris şi acordă părţilor interesate timp suficient pentru a-şi formula observaţiile.

(3) Cu condiţia să nu întârzie în mod inutil desfăşurarea anchetei, fiecărei părţi interesate i se acordă posibilitatea de a fi audiată, cu scopul de a-şi exprima punctul de vedere în cadrul anchetelor în materie de măsuri antidumping sau antisubvenţii.

ARTICOLUL 163

Luarea în calcul a intereselor publice

Măsurile antidumping sau compensatorii nu pot fi aplicate de o parte în cazul în care, pe baza informaţiilor disponibile în cursul anchetei, se poate concluziona în mod clar că aplicarea unor astfel de măsuri nu este în interesul public. Stabilirea interesului public se bazează pe examinarea tuturor diverselor interese luate în ansamblu, inclusiv a intereselor întreprinderilor naţionale şi ale utilizatorilor, ale consumatorilor şi ale importatorilor, în măsura în care aceştia au furnizat informaţii relevante autorităţilor responsabile cu ancheta.

ARTICOLUL 164

Regula taxei celei mai mici

În cazul în care o parte decide să instituie o măsură antidumping sau o măsură compensatorie provizorie sau definitivă, valoarea taxei respective nu poate să depăşească marja de dumping sau valoarea totală a subvenţiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, ci trebuie să fie inferioară marjei de dumping sau valorii totale a subvenţiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, în cazul în care această taxă mai mică ar fi suficientă pentru a remedia prejudiciul adus industriei naţionale.

SECŢIUNEA 3

MĂSURI DE SALVGARDARE BILATERALE

ARTICOLUL 165

Aplicarea unei măsuri de salvgardare bilaterale

(1) În cazul în care, ca urmare a reducerii sau a eliminării unei taxe vamale în temeiul prezentului acord, mărfurile provenite de la una dintre părţi sunt importate pe teritoriul celeilalte părţi în cantităţi atât de mari, în termeni absoluţi sau relativi, prin raportarea la producţia internă, şi în astfel de condiţii încât să provoace sau să rişte să provoace un prejudiciu grav industriei interne care produce mărfuri similare sau aflate în concurenţă directă, partea importatoare poate adopta măsurile prevăzute la alineatul (2), în conformitate cu condiţiile şi procedurile stabilite în prezenta secţiune.

(2) Partea importatoare poate lua o măsură de salvgardare bilaterală care:

(a) suspendă reducerea suplimentară a nivelului taxei vamale aplicate mărfii în cauză prevăzut de prezentul acord sau

(b) măreşte nivelul taxei vamale aplicate mărfii, astfel încât aceasta să nu depăşească valoarea cea mai mică dintre:

(i) taxa vamală CNF aplicată mărfii în cauză la data adoptării măsurii sau

(ii) nivelul de bază al taxei vamale, specificat în calendarele din anexa XV, în temeiul articolului 147 din prezentul acord.

ARTICOLUL 166

Condiţii şi restricţii

(1) O parte care iniţiază o anchetă în sensul alineatului (2) notifică acest lucru celeilalte părţi în scris şi o consultă pe aceasta cât mai curând posibil înainte de aplicarea unei măsuri de salvgardare bilaterală, astfel încât să analizeze informaţiile rezultate din anchetă şi să schimbe opinii cu privire la măsură.

(2) O parte nu aplică măsuri de salvgardare bilaterale decât în urma unei anchete conduse de autorităţile sale competente în conformitate cu articolul 3 şi cu articolul 4 alineatul (2) litera (c) din Acordul privind măsurile de salvgardare. În acest scop, articolul 3 şi articolul 4 alineatul (2) litera (c) din Acordul privind măsurile de salvgardare sunt încorporate în prezentul acord şi devin, mutatis mutandis, parte integrantă a acestuia.

(3) Atunci când efectuează ancheta descrisă la alineatul (2) din prezentul articol, partea respectă cerinţele enunţate la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Acordul privind măsurile de salvgardare. În acest scop, articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Acordul privind măsurile de salvgardare este încorporat în prezentul acord şi devine, mutatis mutandis, parte integrantă a acestuia.

(4) Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente finalizează orice anchetă descrisă la alineatul (2) în termen de un an de la data deschiderii sale.

(5) Niciuna dintre părţi nu poate aplica o măsură de salvgardare bilaterală:

(a) decât în măsura în care acest lucru poate fi necesar pentru a preveni sau remedia un prejudiciu grav şi pentru a facilita adaptarea industriei interne;

(b) pentru o perioadă de mai mult de doi ani. Cu toate acestea, perioada respectivă poate fi prelungită cu cel mult doi ani în cazul în care autorităţile competente ale părţii importatoare decid, în conformitate cu procedurile enunţate în prezentul articol, că măsura continuă să fie necesară pentru a preveni sau remedia un prejudiciu grav şi pentru a facilita adaptarea industriei interne şi că există dovezi că industria se adaptează, cu condiţia ca perioada totală de aplicare a unei măsuri de salvgardare, incluzând perioada de aplicare iniţială şi orice prelungire a acesteia, să nu depăşească patru ani;

(c) după expirarea perioadei de tranziţie sau

(d) cu privire la acelaşi produs, în acelaşi timp cu o măsură aplicată în temeiul articolului XIX din GATT 1994 şi al Acordului privind măsurile de salvgardare.

(6) Atunci când o parte pune capăt unei măsuri de salvgardare bilaterale, nivelul taxei vamale este nivelul care ar fi fost aplicat, în conformitate cu calendarul acesteia prevăzut în anexa XV la prezentul acord, în cazul în care măsura nu ar fi fost luată.

ARTICOLUL 167

Măsuri provizorii

În circumstanţe critice în care o întârziere ar antrena un prejudiciu dificil de reparat, o parte poate aplica o măsură de salvgardare bilaterală cu titlu provizoriu, în urma unei constatări preliminare a existenţei unor dovezi clare că importurile unui produs provenit din cealaltă parte au crescut ca urmare a reducerii sau a eliminării unei taxe vamale în temeiul prezentului acord şi că aceste importuri produc sau ameninţă să producă un prejudiciu grav industriei naţionale. Durata oricărei măsuri provizorii nu poate depăşi 200 de zile, timp în care partea trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 166 alineatele (2) şi (3) din prezentul acord. Partea rambursează în cel mai scurt timp orice taxă plătită în plus faţă de nivelul taxei vamale prevăzut în anexa XV la prezentul acord, dacă ancheta menţionată la articolul 166 alineatul (2) din prezentul acord nu duce la concluzia că cerinţele articolului 165 din prezentul acord au fost îndeplinite. Durata aplicării oricăror măsuri provizorii este inclusă în perioada prevăzută la articolul 166 alineatul (5) litera (b) din prezentul acord.

ARTICOLUL 168

Compensaţii

(1) O parte care aplică o măsură de salvgardare bilaterală se consultă cu cealaltă parte în scopul de a stabili de comun acord o compensaţie adecvată de liberalizare a comerţului, sub formă de concesii care să aibă efecte comerciale substanţial echivalente sau echivalente cu valoarea taxelor suplimentare preconizate să rezulte din măsura de salvgardare. Partea în cauză oferă posibilitatea unor astfel de consultări în termen de cel mult 30 de zile de la aplicarea măsurii de salvgardare bilaterale.

(2) Dacă consultările iniţiate în temeiul alineatului (1) nu permit părţilor să ajungă la un acord privind o compensaţie adecvată de liberalizare a comerţului în termen de 30 de zile de la începerea consultărilor, partea ale cărei mărfuri fac obiectul măsurii de salvgardare poate să suspende aplicarea concesiilor substanţial echivalente în ceea ce priveşte partea care aplică măsura de salvgardare.

(3) Dreptul de suspendare prevăzut la alineatul (2) nu se exercită în primele 24 de luni de aplicare a măsurii de salvgardare bilaterale, cu condiţia ca această măsură de salvgardare să fie luată în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord.

ARTICOLUL 169

Definiţii

În sensul prezentei secţiuni:

(a) “prejudiciu grav” şi “ameninţarea cu producerea unui prejudiciu grav” se interpretează în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Acordul privind măsurile de salvgardare. În acest scop, articolul 4 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Acordul privind măsurile de salvgardare este încorporat în prezentul acord şi devine, mutatis mutandis, parte integrantă a acestuia şi

(b) “perioadă de tranziţie” înseamnă o perioadă de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

BARIERE TEHNICE ÎN CALEA COMERŢULUI, STANDARDIZARE,

METROLOGIE, ACREDITARE ŞI EVALUAREA CONFORMITĂŢII

ARTICOLUL 170

Domeniu de aplicare şi definiţii

(1) Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării şi aplicării standardelor, reglementărilor tehnice şi procedurilor de evaluare a conformităţii definite în Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare “Acordul BTC”) care poate afecta comerţul cu mărfuri între părţi.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, prezentul capitol nu se aplică măsurilor sanitare şi fitosanitare definite în anexa A la Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare “Acordul SPS”) şi nici specificaţiilor în materie de achiziţii elaborate de autorităţile publice pentru propriile lor nevoi de producţie sau de consum.

(3) În sensul prezentului capitol, se aplică definiţiile din anexa 1 la Acordul BTC.

ARTICOLUL 171

Reafirmarea Acordului BTC

Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile reciproce care le revin în temeiul Acordului BTC, care este inclus în prezentul acord şi face parte integrantă din acesta.

ARTICOLUL 172

Cooperarea tehnică

(1) Părţile îşi consolidează cooperarea în domeniul standardelor, al reglementărilor tehnice, al metrologiei, al supravegherii pieţelor, al acreditării şi al procedurilor de evaluare a conformităţii, în vederea îmbunătăţirii înţelegerii reciproce a sistemelor lor şi pentru facilitarea accesului pe propriile pieţe. În acest scop, ele pot institui dialoguri în materie de reglementare, atât la nivel orizontal, cât şi la nivel sectorial.

(2) În cadrul cooperării lor, părţile urmăresc să identifice, să elaboreze şi să promoveze iniţiative de facilitare a comerţului, care pot include următoarele, fără a se limita la acestea:

(a) consolidarea cooperării în materie de reglementare prin schimbul de date şi experienţă, precum şi prin cooperare ştiinţifică şi tehnică în vederea îmbunătăţirii calităţii reglementărilor tehnice, a standardelor, a supravegherii pieţelor, a evaluării conformităţii şi a acreditării, precum şi în vederea utilizării eficiente a resurselor de reglementare;

(b) promovarea şi încurajarea cooperării între organizaţiile lor respective, publice sau private, cu responsabilităţi în domeniul metrologiei, al standardizării, al supravegherii pieţelor, al evaluării conformităţii şi al acreditării;

(c) stimularea dezvoltării unor infrastructuri de calitate pentru standardizare, metrologie, acreditare, evaluarea conformităţii şi sistemul de supraveghere a pieţelor în Republica Moldova;

(d) promovarea participării Republicii Moldova la lucrările organizaţiilor europene relevante;

(e) căutarea unor soluţii la barierele tehnice care ar putea să apară în calea comerţului şi

(f) coordonarea poziţiilor lor în cadrul organizaţiilor comerciale şi de reglementare internaţionale, cum ar fi OMC şi Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite (denumită în continuare “CEE-ONU”).

ARTICOLUL 173

Apropierea reglementărilor tehnice, a standardelor şi a evaluării conformităţii

(1) Republica Moldova ia măsurile necesare pentru a asigura în mod progresiv conformitatea cu obiectivele Uniunii în materie de reglementări tehnice, standarde, metrologie, acreditare, evaluarea conformităţii, sisteme corespunzătoare şi sistemul de supraveghere a pieţei, şi se angajează să urmeze principiile şi practica prevăzute în acquis-ul relevant al Uniunii.

(2) În vederea îndeplinirii obiectivelor menţionate la alineatul (1), Republica Moldova:

(a) include progresiv acquis-ul relevant al Uniunii în legislaţia sa, în conformitate cu dispoziţiile din anexa XVI la prezentul acord şi

(b) efectuează reformele administrative şi instituţionale care sunt necesare pentru a asigura sistemul eficient şi transparent necesar pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.

(3) Republica Moldova se abţine de la modificarea legislaţiei sale orizontale şi sectoriale, mai puţin atunci când face acest lucru în vederea alinierii progresive a acestei legislaţii la acquis-ul corespunzător al Uniunii şi a menţinerii acestei alinieri; de asemenea, Republica Moldova notifică Uniunii modificările aduse legislaţiei sale interne.

(4) Republica Moldova se asigură că organismele sale naţionale relevante participă în cadrul organizaţiilor europene şi internaţionale în materie de standardizare, metrologie legală şi fundamentală şi evaluare a conformităţii, inclusiv în materie de acreditare, în conformitate cu domeniile respective de activitate ale acestor organisme şi cu statutul lor în cadrul organizaţiilor respective.

(5) În vederea integrării sistemului său de standardizare, Republica Moldova:

(a) transpune în mod progresiv corpusul de standarde europene (EN) ca standarde naţionale, inclusiv standardele europene armonizate, a căror utilizare voluntară oferă o prezumţie de conformitate cu legislaţia Uniunii transpusă în legislaţia Republicii Moldova;

(b) simultan cu această transpunere, retrage standardele naţionale care contravin standardelor europene şi

(c) îndeplineşte progresiv condiţiile pentru asumarea statutului de membru cu drepturi depline al organismelor europene de standardizare.

(6) După intrarea în vigoare a prezentului acord, Republica Moldova prezintă Uniunii rapoarte anuale cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu anexa XVI la prezentul acord. În cazul în care acţiunile enumerate în anexa XVI la prezentul acord nu au fost puse în aplicare în termenul stabilit în prezentul acord, Republica Moldova indică un nou termen pentru îndeplinirea acestor acţiuni. Anexa XVI la prezentul acord poate fi adaptată de către părţi.

ARTICOLUL 174

Acordul privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale (ECA)

(1) Părţile convin, în ultimă instanţă, să adauge un Acord privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale (Acord privind ECA) ca protocol la prezentul acord, acesta urmând să acopere sectoare, incluse în lista din anexa XVI la prezentul acord, care sunt considerate a fi aliniate la normele UE după ce s-a convenit, în urma verificării de către Uniune, că legislaţia, instituţiile şi standardele sectoriale şi orizontale relevante din Republica Moldova au fost pe deplin aliniate cu cele ale Uniunii. Se intenţionează ca Acordul privind ECA să fie, în cele din urmă, extins astfel încât să vizeze toate sectoarele enumerate în anexa XVI la prezentul acord.

(2) Acordul privind ECA va prevedea că, în sectoarele pe care le reglementează, comerţul cu produse între părţi se desfăşoară în aceleaşi condiţii ca cele care se aplică comerţului cu astfel de mărfuri între statele membre.

ARTICOLUL 175

Marcare şi etichetare

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 173 şi 174 din prezentul acord, în ceea ce priveşte reglementările tehnice legate de cerinţele de etichetare şi de marcare, părţile reafirmă principiile enunţate în capitolul 2.2 din Acordul BTC, conform cărora aceste cerinţe nu sunt elaborate, adoptate sau aplicate cu scopul sau cu rezultatul de a crea obstacole inutile în calea comerţului internaţional. În acest scop, aceste cerinţe de etichetare sau de marcare nu restrâng comerţul mai mult decât este necesar în vederea atingerii unui obiectiv legitim, ţinând seama de riscurile pe care le-ar antrena neîndeplinirea acestor cerinţe.

(2) În ceea ce priveşte în special marcarea sau etichetarea obligatorie, părţile convin:

(a) să se străduiască să îşi reducă la minimum necesităţile în materie de marcare sau de etichetare, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar pentru adoptarea acquis-ului UE în acest domeniu şi pentru protejarea sănătăţii, a securităţii sau a mediului ori pentru alte scopuri de politică publică rezonabile şi

(b) să îşi păstreze dreptul de a impune obligaţia ca informaţiile care figurează pe etichete sau marcaje să fie redactate într-o anumită limbă.

MĂSURI SANITARE ŞI FITOSANITARE

ARTICOLUL 176

Obiectiv

(1) Obiectivul prezentului capitol este de a facilita comerţul cu mărfurile care fac obiectul măsurilor sanitare şi fitosanitare (măsuri SPS) aplicate de părţi, protejând totodată viaţa şi sănătatea oamenilor, a animalelor şi a plantelor prin următoarele măsuri:

(a) asigurarea unei transparenţe totale cu privire la măsurile aplicabile comerţului, astfel cum sunt enumerate în anexa XVII la prezentul acord;

(b) apropierea sistemului de reglementare al Republicii Moldova de cel al Uniunii;

(c) recunoaşterea stării de sănătate a plantelor şi a animalelor de pe teritoriul părţilor şi aplicarea principiului regionalizării;

(d) instituirea unui mecanism de recunoaştere a echivalenţei măsurilor, menţinut de o parte şi enumerat în anexa XVII la prezentul acord;

(e) continuarea punerii în aplicare a Acordului SPS;

(f) instituirea de mecanisme şi proceduri pentru facilitarea comerţului şi

(g) îmbunătăţirea comunicării şi a cooperării între părţi cu privire la măsurile enumerate în anexa XVII la prezentul acord.

(2) Scopul prezentului capitol este ca părţile să ajungă la o înţelegere comună în ceea ce priveşte standardele de bunăstare a animalelor.

ARTICOLUL 177

Obligaţii multilaterale

Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul acordurilor OMC, în special în temeiul Acordului SPS.

ARTICOLUL 178

Domeniu de aplicare

Prezentul capitol se aplică tuturor măsurilor sanitare şi fitosanitare ale unei părţi, care pot să aibă, direct sau indirect, un impact asupra schimburilor comerciale între părţi, inclusiv asupra măsurilor enumerate în anexa XVII la prezentul acord.

ARTICOLUL 179

Definiţii

În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:

1. “măsuri sanitare şi fitosanitare” (măsuri SPS) înseamnă măsuri, astfel cum sunt definite la punctul 1 din anexa A la Acordul SPS;

2. “animale” înseamnă animale, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale terestre sau în Codul sanitar pentru animale acvatice al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (denumită în continuare “OIE”);

3. “produse de origine animală” înseamnă produse de origine animală, inclusiv produse obţinute din animale acvatice, astfel cum sunt definite în Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE;

4. “subproduse de origine animală nedestinate consumului uman” înseamnă produsele de origine animală enumerate în partea 2 (II) a anexei XVII-A la prezentul acord;

5. “plante” înseamnă plante vii şi anumite părţi vii ale acestora, inclusiv seminţele:

(a) fructe, din punct de vedere botanic, altele decât cele conservate prin congelare;

(b) legume, altele decât cele conservate prin congelare;

(c) tuberculi, cormi, bulbi, rizomi;

(d) flori tăiate;

(e) ramuri cu frunze;

(f) copaci tăiaţi care îşi păstrează foliajul;

(g) culturi de ţesuturi de plante;

(h) frunze, foliaj;

(i) polen viu şi

(j) scutişor, butaş, altoi.

6. “produse vegetale” înseamnă produse de origine vegetală, netransformate sau care au fost supuse unui proces de preparare simplu, în măsura în care nu sunt plante, prevăzute în partea 3 a anexei XVII-A la prezentul acord;

7. “seminţe” înseamnă seminţe din punct de vedere botanic, destinate plantării;

8. “dăunători” sau “organisme dăunătoare” înseamnă orice specie, suşă sau biotip aparţinând regnului vegetal sau animal sau orice agent patogen cu acţiune nocivă asupra plantelor sau a produselor vegetale;

9. “zonă protejată” pentru un anumit organism dăunător reglementat este o zonă geografică din Uniune, definită în mod oficial, în care acest organism nu este stabilit, în ciuda unor condiţii favorabile şi a prezenţei sale în alte părţi ale Uniunii;

10. “boală a animalelor” înseamnă o manifestare clinică sau patologică a unei infecţii la animale;

11. “boală în sectorul acvaculturii” înseamnă o infecţie cu sau fără manifestări clinice, legată de prezenţa unuia sau a mai multor agenţi etiologici ai bolilor, menţionaţi în Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE;

12. “infecţie la animale” desemnează situaţia în care animalele sunt expuse unui agent infecţios cu sau fără manifestările clinice sau patologice ale unei infecţii;

13. “standarde de bunăstare a animalelor” înseamnă standarde pentru protecţia animalelor elaborate şi aplicate de către părţi şi, după caz, conforme cu standardele OIE;

14. “nivel corespunzător” al protecţiei sanitare şi fitosanitare desemnează nivelul corespunzător al protecţiei sanitare şi fitosanitare, definit la punctul 5 din anexa A la Acordul SPS;

15. “regiune” înseamnă, cu privire la sănătatea animală, o zonă sau o regiune, astfel cum este definită în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE, iar în ceea ce priveşte acvacultura, o zonă astfel cum este definită în Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE. Pentru Uniune, termenul “teritoriu” sau “ţară” înseamnă teritoriul Uniunii;

16. “zonă indemnă de dăunători” înseamnă o zonă în care un anumit dăunător nu este prezent, în lumina dovezilor ştiinţifice, şi în care, după caz, această situaţie este oficial menţinută;

17. “regionalizare” desemnează conceptul de regionalizare descris la articolul 6 din Acordul SPS;

18. “transport” înseamnă un număr de animale vii sau o cantitate de produse de origine animală de acelaşi tip, descrise în acelaşi certificat sau document, trimise cu acelaşi mijloc de transport, transportate de un singur transportator şi provenind de la aceeaşi parte exportatoare sau din aceeaşi regiune/aceleaşi regiuni ale părţii respective. Un transport de animale poate fi compus dintr-unul sau mai multe loturi; un transport de produse de origine animală poate fi compus dintr-unul sau mai multe mărfuri sau loturi;

19. “transport de plante sau produse vegetale” înseamnă o cantitate de plante, produse vegetale şi/sau alte articole mutate de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi şi care fac obiectul, atunci când este necesar, unui singur certificat fitosanitar. Un transport poate să conţină mai multe mărfuri sau loturi;

20. “lot” înseamnă un ansamblu de unităţi din aceeaşi marfă, identificabil datorită omogenităţii compoziţiei şi originii sale, şi care face parte dintr-un transport;

21. “echivalenţă în scopuri comerciale” (“echivalenţă”) desemnează situaţia în care partea importatoare acceptă măsurile părţii exportatoare enumerate în anexa XVII la prezentul acord ca fiind echivalente, chiar dacă aceste măsuri diferă de propriile ei măsuri, dacă partea exportatoare demonstrează în mod obiectiv părţii importatoare că măsurile sale asigură nivelul corespunzător de protecţie sanitară şi fitosanitară sau nivelul acceptabil de risc al părţii importatoare;

22. “sector” înseamnă structura de producţie şi de comerţ pentru un produs sau o categorie de produse aparţinând unei părţi;

23. “subsector” înseamnă o parte bine definită şi controlată a unui sector;

24. “marfă” înseamnă produsele sau obiectele transportate în scopuri comerciale, inclusiv cele menţionate la punctele 2 - 7;

25. “autorizaţie de import specifică” înseamnă o autorizaţie prealabilă oficială, acordată de autorităţile competente ale părţii importatoare, adresată unui importator, care constituie o condiţie pentru importul unui singur transport sau al mai multor transporturi ale unei mărfi de la partea exportatoare, în sensul prezentului capitol;

26. “zile lucrătoare” înseamnă zilele săptămânii, cu excepţia zilelor de duminică, sâmbătă şi a sărbătorilor publice ale uneia dintre părţi;

27. “inspecţie” înseamnă examinarea oricărui aspect al hranei pentru animale, al produselor alimentare, al sănătăţii animale şi al bunăstării animalelor, pentru a verifica dacă acest(e) aspect(e) respectă cerinţele legale ale legislaţiei în domeniul alimentar şi normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor;

28. “inspecţie fitosanitară” înseamnă un examen vizual oficial al plantelor, al produselor vegetale şi al altor obiecte reglementate pentru a se stabili dacă există dăunători şi/sau a se constata respectarea reglementărilor în domeniul fitosanitar;

29. “verificare” înseamnă controlul îndeplinirii cerinţelor specifice indicate, prin examinarea şi analizarea probelor obiective.

ARTICOLUL 180

Autorităţile competente

Părţile se informează reciproc cu privire la structura, organizarea şi împărţirea competenţelor autorităţilor lor competente în cadrul primei reuniuni a Subcomitetului pentru măsuri sanitare şi fitosanitare (denumit în continuare “Subcomitetul SPS”) menţionat la articolul 191 din prezentul acord. Părţile se informează reciproc cu privire la orice schimbare a structurii, a organizării şi a împărţirii competenţelor, inclusiv a punctelor de contact, referitoare la autorităţile competente respective.

ARTICOLUL 181

Apropierea treptată

(1) Republica Moldova îşi apropie treptat legislaţia sanitară şi fitosanitară şi cea în domeniul bunăstării animalelor de legislaţia Uniunii, în conformitate cu anexa XXIV la prezentul acord.

(2) Părţile cooperează cu privire la apropierea treptată şi la dezvoltarea capacităţilor.

(3) Subcomitetul SPS monitorizează periodic punerea în aplicare a procesului de apropiere descris în anexa XXIV la prezentul acord, pentru a furniza recomandările necesare cu privire la apropiere.

(4) În termen de cel mult trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, Republica Moldova trebuie să prezinte o listă a măsurilor sanitare şi fitosanitare, a măsurilor privind bunăstarea animalelor, precum şi a altor măsuri legislative ale UE vizate de Republica Moldova în procesul de apropiere. Lista se împarte în domenii prioritare care se referă la măsurile, definite în anexa XVII la prezentul acord, care specifică mărfurile sau grupul de mărfuri care fac obiectul măsurilor de apropiere. Această listă de măsuri de apropiere constituie un document de referinţă pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.

(5) Lista de măsuri de apropiere şi principiile de evaluare a progreselor realizate în cadrul procesului de apropiere vor fi adăugate în anexa XXIV la prezentul acord şi se vor baza pe resursele tehnice şi financiare ale Republicii Moldova.

ARTICOLUL 182

Recunoaşterea, în scopuri comerciale, a stării de sănătate a animalelor

şi a situaţiei dăunătorilor, precum şi a condiţiilor regionale

Recunoaşterea situaţiei bolilor animalelor, a infecţiilor la animale sau la dăunători

(1) În ceea ce priveşte bolile animalelor şi infecţiile la animale (inclusiv zoonoza), se aplică următoarele dispoziţii:

(a) partea importatoare recunoaşte, în scopuri comerciale, starea de sănătate a animalelor părţii exportatoare sau a regiunilor acesteia, stabilită în conformitate cu partea A din anexa XIX la prezentul acord, în ceea ce priveşte bolile animalelor menţionate în anexa XVIII-A la prezentul acord;

(b) în cazul în care o parte consideră că pe teritoriul său sau într-o regiune a sa există o situaţie specială în ceea ce priveşte o anumită boală a animalelor, alta decât cele menţionate în anexa XVIII-A la prezentul acord, aceasta poate solicita recunoaşterea acestei situaţii în conformitate cu procedura prevăzută în anexa XIX partea C la prezentul acord. Partea importatoare poate să solicite garanţii cu privire la importurile de animale vii şi de produse de origine animală, adecvate pentru situaţia convenită a părţilor.

(c) Părţile recunosc ca bază pentru schimburile comerciale dintre ele situaţia constatată pe teritoriile sau în regiunile lor sau situaţia dintr-un sector sau subsector al părţilor legată de prevalenţa sau incidenţa unei boli a animalelor, alta decât cele menţionate în anexa XVIII-A la prezentul acord, sau legată de infecţii la animale şi/sau riscurile aferente, după caz, astfel cum au fost stabilite de OIE. Partea importatoare poate să solicite garanţii cu privire la importurile de animale vii şi de produse de origine animală, adecvate pentru situaţia definită, în conformitate cu recomandările OIE şi

(d) fără a aduce atingere articolelor 184, 186 şi 190 din prezentul acord şi cu excepţia cazului în care partea importatoare ridică o obiecţie explicită şi solicită informaţii justificative sau suplimentare, consultaţii şi/sau verificări, fiecare parte adoptă, fără întârzieri nejustificate, măsurile legislative şi administrative necesare pentru a permite desfăşurarea schimburilor comerciale pe baza dispoziţiilor de la literele (a), (b) şi (c) din prezentul alineat.

(2) În ceea ce priveşte dăunătorii, se aplică următoarele dispoziţii:

(a) părţile recunosc, în scopuri comerciale, situaţia dăunătorilor în ceea ce priveşte dăunătorii menţionaţi în anexa XVIII-B la prezentul acord, astfel cum este stabilită în anexa XIX-B la prezentul acord şi

(b) fără a aduce atingere articolelor 184, 186 şi 190 din prezentul acord şi cu excepţia cazului în care partea importatoare ridică o obiecţie explicită şi solicită informaţii justificative sau suplimentare, consultaţii şi/sau verificări, fiecare parte adoptă, fără întârzieri nejustificate, măsurile legislative şi administrative necesare pentru a permite desfăşurarea schimburilor comerciale pe baza dispoziţiilor de la litera (a) din prezentul alineat.

Recunoaşterea regionalizării/zonării, recunoaşterea zonelor indemne de dăunători şi a zonelor protejate

(3) Părţile recunosc conceptele de regionalizare şi de zone indemne, prevăzute în Convenţia internaţională pentru protecţia plantelor (CIPP) din 1997 şi în standardele internaţionale pentru măsuri fitosanitare ale Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO), precum şi conceptul de zonă protejată, astfel cum este definit în Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale şi împotriva răspândirii lor în Comunitate, concepte pe care părţile convin să le aplice comerţului dintre ele.

(4) Părţile convin ca deciziile de regionalizare pentru bolile animalelor şi ale peştilor menţionate în anexa XVIII-A la prezentul acord şi pentru dăunătorii menţionaţi în anexa XVIII-B la prezentul acord să fie luate în conformitate cu dispoziţiile anexei XIX părţile A şi B la prezentul acord.

(5) În ceea ce priveşte bolile animalelor, în conformitate cu dispoziţiile articolului 184 din prezentul acord, partea exportatoare care doreşte recunoaşterea deciziei sale de regionalizare de către partea importatoare notifică măsurile sale, furnizând toate explicaţiile şi datele justificative corespunzătoare pentru constatările şi deciziile sale. Fără a aduce atingere articolului 185 din prezentul acord şi cu excepţia cazului în care partea importatoare ridică o obiecţie explicită şi solicită informaţii suplimentare, consultări şi/sau verificări în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării, decizia de regionalizare notificată în acest mod se consideră acceptată.

Consultările menţionate în primul paragraf din prezentul alineat au loc în conformitate cu articolul 185 alineatul (3) din prezentul acord. Partea importatoare evaluează informaţiile suplimentare în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea informaţiilor suplimentare. Verificarea menţionată în primul paragraf se efectuează în conformitate cu articolul 188 din prezentul acord şi în termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea cererii de verificare.

(6) În ceea ce priveşte dăunătorii, fiecare parte garantează că schimburile comerciale cu plante, produse vegetale şi alte articole ţin seama, după caz, de situaţia dăunătorilor dintr-o zonă recunoscută ca zonă protejată sau ca zonă indemnă de către cealaltă parte. O parte care doreşte recunoaşterea unei zone indemne de pe teritoriul său de către cealaltă parte notifică măsurile sale şi, la cerere, furnizează toate explicaţiile şi informaţiile justificative necesare pentru instituirea şi menţinerea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile FAO şi CIPP relevante, inclusiv cu standardele internaţionale pentru măsuri fitosanitare. Fără a aduce atingere articolului 190 din prezentul acord şi cu excepţia cazului în care o parte ridică o obiecţie explicită şi solicită informaţii suplimentare, consultări şi/sau verificări în termen de trei luni de la primirea notificării, decizia de regionalizare a zonelor indemne de dăunători notificată în acest mod se consideră acceptată.

Consultările menţionate în primul paragraf din prezentul alineat au loc în conformitate cu articolul 185 alineatul (3) din prezentul acord. Partea importatoare evaluează informaţiile suplimentare în termen de trei luni de la primirea informaţiilor suplimentare. Verificarea menţionată în primul paragraf din prezentul alineat se efectuează în conformitate cu articolul 188 din prezentul acord, în termen de 12 luni de la primirea cererii de verificare, ţinând seama de caracteristicile biologice ale dăunătorilor şi de cultura afectată.

(7) După finalizarea procedurilor menţionate la alineatele (4) - (6) din prezentul articol şi fără a aduce atingere articolului 190 din prezentul acord, fiecare parte adoptă, fără întârzieri nejustificate, măsurile legislative şi administrative necesare pentru a permite efectuarea de schimburi comerciale pe această bază.

Compartimentare

(8) Părţile se angajează să continue discuţiile în vederea punerii în aplicare a principiului compartimentalizării.

ARTICOLUL 183

Recunoaşterea echivalenţei

(1) Echivalenţa poate fi recunoscută pentru:

(a) o singură măsură;

(b) un grup de măsuri sau

(c) un sistem aplicabil unui sector, unui subsector, unor mărfuri sau unui grup de mărfuri.

(2) Pentru recunoaşterea echivalenţei, părţile urmează procedura prevăzută la alineatul (3). Această procedură include o demonstrare obiectivă a echivalenţei de către partea exportatoare şi o evaluare obiectivă a cererii de către partea importatoare. Această evaluare poate include inspecţii sau verificări.

(3) La cererea părţii exportatoare referitoare la recunoaşterea echivalenţei, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, părţile iniţiază procesul de consultare, care include etapele prezentate în anexa XXI la prezentul acord, fără întârziere şi în termen de cel târziu trei luni de la primirea unei astfel de cereri de către partea importatoare. În cazul unor cereri multiple ale părţii exportatoare, la cererea părţii importatoare, părţile convin, în cadrul Subcomitetului SPS menţionat la articolul 191 din prezentul acord, asupra unui calendar conform căruia iniţiază şi desfăşoară procedura menţionată la prezentul alineat.

(4) Republica Moldova informează Uniunea de îndată ce a încheiat procesul de apropiere legislativă ca urmare a monitorizării prevăzute la articolul 181 alineatul (3) din prezentul acord. Notificarea respectivă este considerată a fi o cerere a Republicii Moldova de a iniţia procesul de recunoaştere a echivalenţei măsurilor în cauză, astfel cum se prevede la alineatul (3) din prezentul articol.

(5) Cu excepţia cazului în care s-a convenit altfel, partea importatoare finalizează procesul de recunoaştere a echivalenţei menţionat la alineatul (3) din prezentul articol în termen de 12 luni de la primirea cererii din partea părţii exportatoare, inclusiv a unui dosar care demonstrează echivalenţa. Acest termen poate fi prelungit în ceea ce priveşte culturile sezoniere atunci când se justifică întârzierea evaluării pentru a permite verificarea în cursul unei perioade corespunzătoare de creştere a unei culturi.

(6) Partea importatoare stabileşte echivalenţa în ceea ce priveşte plantele, produsele vegetale şi alte articole, în conformitate cu standardele internaţionale relevante pentru măsuri fitosanitare.

(7) Partea importatoare poate să retragă sau să suspende echivalenţa pe baza unei modificări de către una dintre părţi a măsurilor care afectează echivalenţa, cu condiţia respectării următoarei proceduri:

(a) În conformitate cu dispoziţiile articolului 184 alineatul (2) din prezentul acord, partea exportatoare informează partea importatoare cu privire cu orice propunere de modificare a măsurilor sale pentru care a fost recunoscută echivalenţa măsurilor şi cu privire la efectul probabil al măsurilor propuse asupra echivalenţei recunoscute. În termen de o lună de la primirea acestei informaţii, partea importatoare informează partea exportatoare dacă echivalenţa va continua sau nu să fie recunoscută pe baza măsurilor propuse;

(b) În conformitate cu dispoziţiile articolului 184 alineatul (2) din prezentul acord, partea importatoare informează partea exportatoare cu privire la orice propunere de modificare a măsurilor sale pe care s-a bazat recunoaşterea echivalenţei şi cu privire la efectul probabil al măsurilor propuse asupra echivalenţei recunoscute. În cazul în care partea importatoare nu continuă să recunoască echivalenţa, părţile pot să convină asupra condiţiilor de reiniţiere a procesului menţionat la alineatul (3) din prezentul articol, pe baza măsurilor propuse.

(8) Recunoaşterea, suspendarea sau retragerea echivalenţei intră în sfera de competenţă exclusivă a părţii importatoare, care acţionează în conformitate cu cadrul său administrativ şi legislativ. Partea respectivă furnizează părţii exportatoare, în scris, toate explicaţiile şi datele justificative care au stat la baza constatărilor şi deciziilor sale reglementate de prezentul articol. În caz de nerecunoaştere, suspendare sau retragere a echivalenţei, partea importatoare indică părţii exportatoare condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a putea fi reiniţiată procedura menţionată la alineatul (3).

(9) Fără a aduce atingere articolului 190 din prezentul acord, partea importatoare nu poate să retragă sau să suspende echivalenţa înainte de intrarea în vigoare a noilor măsuri propuse ale oricărei părţi.

(10) În cazul în care echivalenţa este recunoscută oficial de partea importatoare, pe baza procesului de consultare, în conformitate cu anexa XXI la prezentul acord, Subcomitetul SPS aprobă recunoaşterea echivalenţei în cadrul schimburilor comerciale dintre părţi, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 191 alineatul (5) din prezentul acord. Decizia de aprobare poate prevedea, de asemenea, reducerea controalelor fizice la frontiere, simplificarea certificatelor şi proceduri de preselecţie simplificate pentru unităţi, după caz.

Situaţia echivalenţei figurează în anexa XXV la prezentul acord.

ARTICOLUL 184

Transparenţa şi schimbul de informaţii

(1) Fără a aduce atingere articolului 185 din prezentul acord, părţile cooperează pentru a consolida înţelegerea reciprocă a structurii şi a mecanismelor oficiale de control ale celeilalte părţi, însărcinate cu aplicarea măsurilor enumerate în anexa XVII la prezentul acord, precum şi înţelegerea eficacităţii unor astfel de structuri şi mecanisme. Acest lucru se poate realiza, printre altele, prin intermediul rapoartelor de audit internaţionale, atunci când acestea sunt făcute publice de către părţi. Părţile pot face schimb de informaţii privind rezultatele unor astfel de audituri sau alte informaţii, după caz.

(2) În contextul apropierii legislaţiilor, menţionate la articolul 181 din prezentul acord, sau al recunoaşterii echivalenţei, menţionate la articolul 183 din prezentul acord, părţile se informează reciproc cu privire la modificările legislative şi procedurale adoptate în domeniile în cauză.

(3) În acest context, Uniunea informează Republica Moldova cu mult timp în prealabil cu privire la modificările legislaţiei Uniunii, astfel încât să permită Republicii Moldova să examineze posibilitatea modificării legislaţiei sale în consecinţă.

Ar trebui asigurat nivelul de cooperare necesar pentru a facilita transmiterea documentelor legislative la cererea uneia dintre părţi.

În acest scop, fiecare parte informează fără întârziere cealaltă parte cu privire la punctele sale de contact, inclusiv cu privire la orice schimbări ale acestor puncte de contact.

ARTICOLUL 185

Notificarea, consultarea şi facilitarea comunicării

(1) Fiecare parte notifică în scris celeilalte părţi, în termen de două zile lucrătoare, orice risc grav sau semnificativ pentru sănătatea publică, sănătatea animalelor sau a plantelor, inclusiv eventuale urgenţe privind controlul alimentelor sau situaţii în care există un risc clar identificat al unor consecinţe grave asupra sănătăţii, asociat cu consumul de produse de origine animală sau vegetală, în special:

(a) orice măsuri care afectează deciziile de regionalizare menţionate la articolul 182 din prezentul acord;

(b) prezenţa sau evoluţia unor boli ale animalelor, menţionate în anexa XVIII-A la prezentul acord, sau a dăunătorilor reglementaţi, enumeraţi în anexa XVIII-B la prezentul acord;

(c) descoperiri de importanţă epidemiologică sau riscuri asociate importante, legate de boli ale animalelor şi dăunători care nu figurează în listele din anexele XVIII-A şi XVIII-B la prezentul acord sau care sunt boli noi ale animalelor sau dăunători noi şi

(d) orice măsură suplimentară care depăşeşte cerinţele de bază aplicabile măsurilor respective luate de părţi pentru a controla sau eradica boli ale animalelor ori dăunători sau pentru a proteja sănătatea publică sau a plantelor şi orice schimbări ale politicilor profilactice, inclusiv politicile de vaccinare.

(2) Notificările se adresează în scris punctelor de contact menţionate la articolul 184 alineatul (3) din prezentul acord.

Notificare scrisă înseamnă o notificare efectuată prin poştă, fax sau e-mail. Notificările se trimit numai între punctele de contact menţionate la articolul 184 alineatul (3) din prezentul acord.

(3) În cazul în care o parte are motive întemeiate de îngrijorare legate de un anumit risc pentru sănătatea publică, sănătatea animalelor sau a plantelor, au loc consultări privind situaţia vizată, la cererea părţii respective, în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, în termen de 15 zile lucrătoare de la transmiterea cererii. În astfel de situaţii, fiecare dintre părţi se străduieşte să furnizeze toate informaţiile necesare pentru a evita o perturbare a schimburilor comerciale şi pentru a ajunge la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi, care să respecte protecţia sănătăţii publice, a sănătăţii animalelor sau a plantelor.

(4) La cererea uneia dintre părţi, au loc consultări privind bunăstarea animalelor în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării. În astfel de situaţii, fiecare parte se străduieşte să furnizeze toate informaţiile solicitate.

(5) La cererea uneia dintre părţi, consultările menţionate la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol au loc prin intermediul unei conferinţe video sau audio. Partea solicitantă asigură pregătirea procesului-verbal al consultării, care este aprobat formal de către părţi. În scopul acestei aprobări, se aplică dispoziţiile articolului 184 alineatul (3) din prezentul acord.

(6) Republica Moldova va dezvolta şi va pune în aplicare un sistem naţional rapid de alertă pentru alimente şi furaje (RASFF) şi un mecanism naţional de avertizare timpurie (MNAT) compatibil cu cele ale UE. După ce Republica Moldova pune în aplicare legislaţia necesară în acest domeniu şi creează condiţii pentru buna funcţionare a RASFF şi MNAT la faţa locului şi într-o perioadă de timp corespunzătoare, care urmează să fie convenită de părţi, RASFF şi MNAT vor fi conectate la sistemele corespunzătoare ale UE.

ARTICOLUL 186

Condiţii comerciale

(1) Condiţii generale de import:

(a) Părţile convin ca importurile oricăror categorii de mărfuri prevăzute în anexele XVII-A şi XVII-C (2) şi (3) la prezentul acord să fie supuse condiţiilor generale de import. Fără a aduce atingere deciziilor luate în conformitate cu articolul 182 din prezentul acord, condiţiile de import ale părţii importatoare se aplică întregului teritoriu al părţii exportatoare. La intrarea în vigoare a prezentului acord şi în conformitate cu dispoziţiile articolului 184 din prezentul acord, partea importatoare informează partea exportatoare cu privire la cerinţele sale sanitare şi/sau fitosanitare aplicabile la importul mărfurilor menţionate în anexele XVII-A şi XVII-C la prezentul acord. Această informaţie include, după caz, modelele pentru certificatele sau declaraţiile oficiale sau documentele comerciale, conform prevederilor părţii importatoare;

(b) (i) orice modificare adusă sau modificare propusă a fi adusă condiţiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol respectă procedurile relevante de notificare din Acordul SPS indiferent dacă acestea se referă sau nu la măsurile care fac obiectul acordului SPS;

(ii) fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 190 din prezentul acord, partea importatoare ţine seama de durata transportului între părţi pentru a stabili data intrării în vigoare a condiţiilor modificate menţionate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol; şi

(iii) în cazul în care partea importatoare nu respectă aceste cerinţe de notificare, ea continuă să accepte certificatul sau adeverinţa care garantează condiţiile aplicabile anterior timp de 30 de zile după intrarea în vigoare a condiţiilor de import modificate.

(2) Condiţiile de import după recunoaşterea echivalenţei:

(a) În termen de 90 de zile de la data adoptării deciziei de recunoaştere a echivalenţei, părţile iau măsurile legislative şi administrative necesare pentru a pune în aplicare recunoaşterea echivalenţei astfel încât, pe această bază, să permită schimburile comerciale între părţi cu mărfurile menţionate în anexele XVII-A şi XVII-C (2) şi (3) la prezentul acord. Pentru aceste mărfuri, modelul de certificat oficial sau document oficial cerut de partea importatoare poate fi înlocuit, în acest caz, de un certificat întocmit în conformitate cu anexa XXIII-B la prezentul acord.

(b) Pentru mărfurile din sectoarele şi subsectoarele pentru care nu toate măsurile sunt recunoscute ca echivalente, comerţul continuă cu condiţia respectării condiţiilor menţionate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol. La cererea părţii exportatoare, se aplică dispoziţiile alineatului (5) din prezentul articol.

(3) Începând cu data intrării în vigoare a prezentului acord, mărfurile menţionate în anexele XVII-A şi XVII-C(2) la prezentul acord nu necesită o anumită autorizaţie de import.

(4) Pentru condiţiile care afectează comerţul cu mărfurile menţionate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, la cererea părţii exportatoare, părţile iniţiază consultări în cadrul Subcomitetului SPS în conformitate cu dispoziţiile articolului 191 din prezentul acord, pentru a conveni asupra unor condiţii de import alternative sau suplimentare ale părţii importatoare. Astfel de condiţii de import alternative sau suplimentare pot să se bazeze, după caz, pe măsurile părţii exportatoare recunoscute ca echivalente de partea importatoare. Dacă se convine astfel, partea importatoare adoptă, în termen de 90 de zile, măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru a permite importurile pe baza condiţiilor de import convenite.

(5) Lista unităţilor, aprobare condiţionată:

(a) Pentru importul produselor de origine animală menţionate în partea 2 din anexa XVII-A la prezentul acord, la cererea părţii exportatoare, însoţită de garanţiile corespunzătoare, partea importatoare aprobă provizoriu unităţile de prelucrare menţionate la punctul 2 din anexa XX la prezentul acord care sunt situate pe teritoriul părţii exportatoare, fără inspecţia prealabilă a fiecărei unităţi. Această aprobare trebuie să respecte condiţiile şi dispoziţiile stabilite în anexa XX la prezentul acord. Cu excepţia cazului în care se solicită informaţii suplimentare, partea importatoare adoptă măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru a permite importurile pe această bază, în termen de o lună de la data primirii cererii şi a garanţiilor relevante de către partea importatoare.

Lista iniţială a unităţilor este aprobată în conformitate cu dispoziţiile anexei XX la prezentul acord.

(b) Pentru importul produselor de origine animală menţionate la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol, partea exportatoare informează partea importatoare cu privire la lista sa de unităţi care îndeplinesc cerinţele părţii importatoare.

(6) La cererea uneia dintre părţi, cealaltă parte furnizează explicaţiile şi datele justificative necesare pentru constatările şi deciziile care intră sub incidenţa prezentului articol.

ARTICOLUL 187

Procedura de certificare

(1) În scopul procedurilor de certificare şi al eliberării certificatelor şi documentelor oficiale, părţile convin asupra principiilor stabilite în anexa XXIII la prezentul acord.

(2) Subcomitetul SPS menţionat la articolul 191 din prezentul acord poate să stabilească regulile care trebuie urmate în cazul certificării, retragerii sau înlocuirii certificatelor pe cale electronică.

(3) În cadrul apropierii legislative menţionate la articolul 181 din prezentul acord, părţile convin asupra unor modele comune de certificate, după caz.

ARTICOLUL 188

Verificarea

(1) Pentru a menţine încrederea în punerea în aplicare eficace a dispoziţiilor prezentului capitol, fiecare parte are dreptul:

(a) să efectueze verificarea, în întregime sau în parte, a sistemului de inspecţie şi de certificare al autorităţilor celeilalte părţi şi/sau a altor măsuri, dacă este cazul, în conformitate cu standardele internaţionale relevante, cu orientările şi recomandările Codex Alimentarius, OIE şi CIPP şi

(b) să primească informaţii din partea celeilalte părţi cu privire la sistemul său de control şi să fie informată cu privire la rezultatele controalelor efectuate în cadrul sistemului respectiv.

(2) Oricare dintre părţi poate să comunice rezultatele verificărilor menţionate la alineatul (1) litera (a) unor terţe părţi şi să pună rezultatele la dispoziţia publicului, în conformitate cu dispoziţiile aplicabile oricăreia dintre părţi. Atunci când rezultatele sunt comunicate sau făcute publice, după caz, se respectă dispoziţiile în materie de confidenţialitate aplicabile oricăreia dintre părţi.

(3) În cazul în care partea importatoare decide să realizeze o vizită de verificare la partea exportatoare, partea importatoare notifică părţii exportatoare această vizită de verificare cu cel puţin trei luni înainte de a o efectua, cu excepţia cazurilor de urgenţă sau a cazurilor în care părţile convin altfel. Orice modificare legată de această vizită este convenită de către părţile vizate.

(4) Costurile suportate pentru verificarea integrală sau parţială a sistemelor de inspecţie şi certificare ale autorităţilor competente ale celeilalte părţi sau a altor măsuri, după caz, sunt suportate de către partea care efectuează verificarea sau inspecţia.

(5) Proiectul de comunicare scrisă a verificărilor este transmis părţii exportatoare în termen de trei luni de la încheierea verificării. Partea exportatoare are la dispoziţie 45 de zile lucrătoare pentru a formula observaţii cu privire la proiectul de comunicare scrisă. Observaţiile făcute de partea exportatoare se anexează la raportul final şi, dacă este cazul, se includ în acesta. Cu toate acestea, în cazul în care, în cursul verificării, a fost identificat un risc important pentru sănătatea publică, sănătatea animală sau a plantelor, partea exportatoare este informată cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de 10 zile lucrătoare de la încheie-rea verificării.

(6) Din motive de claritate, rezultatele unei verificări pot contribui la procedurile menţionate la articolele 181, 183 şi 189 din prezentul acord, desfăşurate de către părţi sau de una dintre părţi.

ARTICOLUL 189

Controale la import şi taxe de inspecţie

(1) Părţile convin că controalele la import efectuate de partea importatoare cu privire la transporturile părţii exportatoare respectă principiile stabilite în partea A din anexa XXII la prezentul acord. Rezultatele acestor controale pot contribui la procesul de verificare menţionat la articolul 188 din prezentul acord.

(2) Frecvenţa controalelor fizice la import efectuate de fiecare parte este stabilită în anexa XXII partea B la prezentul acord. O parte poate să modifice această frecvenţă, în limitele competenţelor sale şi în conformitate cu legislaţia sa internă, ca urmare a progreselor realizate în conformitate cu articolele 181, 183 şi 186 din prezentul acord sau ca rezultat al unor verificări, consultări sau al altor măsuri prevăzute în prezentul acord. Subcomitetul SPS menţionat la articolul 191 din prezentul acord modifică în mod corespunzător, printr-o decizie, anexa XXII partea B la prezentul acord.

(3) Taxele de inspecţie pot acoperi numai costurile suportate de autoritatea competentă cu ocazia efectuării controalelor la import. Taxele se calculează pe aceeaşi bază ca şi taxele aplicate pentru inspectarea produselor naţionale similare.

(4) La cererea părţii exportatoare, partea importatoare o informează cu privire la orice modificări, inclusiv cu privire la motivele acestor modificări, referitoare la măsurile care afectează controalele la import şi taxele de inspecţie, precum şi cu privire la orice modificări importante ale modului de desfăşurare din punct de vedere administrativ a acestor controale.

(5) Părţile pot conveni asupra condiţiilor de aprobare, de la o dată care urmează să fie stabilită de Subcomitetul SPS menţionat la articolul 191 din prezentul acord, a controalelor reciproce menţionate la articolul 188 alineatul (1) litera (b) din prezentul acord în vederea adaptării şi reducerii reciproce, după caz, a frecvenţei controalelor fizice la import pentru mărfurile menţionate la articolul 186 alineatul (2) litera (a) din prezentul acord.

De la această dată, părţile pot să îşi aprobe reciproc controalele pentru anumite mărfuri şi să reducă sau să înlocuiască în mod corespunzător controalele la import pentru aceste mărfuri.

ARTICOLUL 190

Măsuri de salvgardare

(1) În cazul în care partea exportatoare adoptă pe teritoriul său măsuri destinate să controleze orice cauză care ar putea să constituie un pericol sau un risc grav pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, partea exportatoare adoptă, fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (2), măsuri echivalente pentru a evita introducerea respectivului pericol sau risc pe teritoriul părţii importatoare.

(2) Pe baza unor motive serioase legate de sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor, partea importatoare poate să adopte măsuri provizorii necesare pentru protecţia sănătăţii publice, a animalelor sau a plantelor. Pentru transporturile aflate în tranzit între părţi, partea importatoare analizează care ar fi soluţia cea mai adecvată şi proporţională pentru a evita perturbări inutile ale comerţului.

(3) Partea care adoptă măsuri în temeiul alineatului (2) din prezentul articol informează cealaltă parte în termen de cel mult o zi lucrătoare de la data adoptării măsurilor respective. La cererea oricărei părţi şi în conformitate cu dispoziţiile articolului 185 alineatul (3) din prezentul acord, părţile desfăşoară consultări privind situaţia respectivă în termen de 15 zile lucrătoare de la data notificării. Părţile ţin seama în mod corespunzător de orice informaţie furnizată prin intermediul acestor consultări şi se străduiesc să evite perturbările inutile ale comerţului, ţinând seama, după caz, de rezultatul consultărilor prevăzute la articolul 185 alineatul (3) din prezentul acord.

ARTICOLUL 191

Subcomitetul pentru măsuri sanitare şi fitosanitare

(1) Se instituie Subcomitetul pentru măsuri sanitare şi fitosanitare (SPS). Acesta se întruneşte în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, la cererea oricărei părţi, sau cel puţin o dată pe an. Dacă părţile decid astfel, o reuniune a Subcomitetului SPS se poate ţine prin intermediul unei conferinţe video sau audio. Subcomitetul SPS poate să abordeze diferite chestiuni şi în afara cadrului reuniunilor, prin corespondenţă.

(2) Subcomitetul SPS are următoarele funcţii:

(a) să analizeze orice chestiune legată de prezentul capitol;

(b) să monitorizeze punerea în aplicare a prezentului capitol şi să examineze orice chestiune care poate să apară în legătură cu punerea sa în aplicare;

(c) să revizuiască anexele XVII - XXV la prezentul acord, în special în lumina progreselor realizat în cadrul consultărilor şi al procedurilor prevăzute în prezentul capitol;

(d) să modifice, prin intermediul unei decizii, anexele XVII - XXV la prezentul acord, în lumina revizuirii prevăzute la litera (c) din prezentul alineat sau în lumina altor dispoziţii din prezentul capitol; şi

(e) să formuleze avize şi recomandări către alte organisme, astfel cum sunt definite în titlul VII (Dispoziţii instituţionale, generale şi finale) al prezentului acord, în lumina revizuirii prevăzute la litera (c) a prezentului alineat.

(3) Părţile convin să creeze, când este cazul, grupuri tehnice de lucru, formate din reprezentanţi ai părţilor la nivel de experţi, care să identifice şi să soluţioneze problemele tehnice şi ştiinţifice care decurg din aplicarea prezentului capitol. Când sunt necesare competenţe suplimentare, părţile pot institui grupuri ad hoc, inclusiv grupuri ştiinţifice şi de experţi. Apartenenţa la aceste grupuri ad hoc nu trebuie să fie restrânsă neapărat la reprezentanţii părţilor.

(4) Prin intermediul unui raport, Subcomitetul SPS informează periodic Comitetul de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, cu privire la activităţile desfăşurate şi deciziile adoptate în domeniul său de competenţă.

(5) Subcomitetul SPS îşi adoptă procedurile de lucru în cadrul primei sale reuniuni.

(6) Orice decizie, recomandare, raport sau altă acţiune a Subcomitetului SPS sau a oricărui grup înfiinţat de Subcomitetul SPS se adoptă de părţi prin consens.

REGIMUL VAMAL ŞI FACILITAREA COMERŢULUI

ARTICOLUL 192

Obiective

(1) Părţile recunosc importanţa regimului vamal şi a facilitării comerţului în contextul schimbărilor constante ale schimburilor comerciale bilaterale. Părţile convin să consolideze cooperarea în acest domeniu pentru a garanta faptul că legislaţia şi procedurile relevante, precum şi capacitatea administrativă a administraţiilor competente îndeplinesc obiectivele de control eficace şi sprijină, în principiu, facilitarea schimburilor comerciale legitime.

(2) Părţile recunosc că trebuie acordată o atenţie deosebită obiectivelor legitime de politică publică, inclusiv facilitării comerţului, securităţii şi prevenirii fraudei, precum şi unei abordări echilibrate a acestora.

ARTICOLUL 193

Legislaţie şi proceduri

(1) Părţile convin că legislaţiile lor respective în domeniul comercial şi vamal sunt, în principiu, stabile şi cuprinzătoare şi că dispoziţiile şi procedurile sunt proporţionale, transparente, previzibile, nediscriminatorii, imparţiale şi aplicate în mod uniform şi eficace şi, printre altele:

(a) protejează şi facilitează schimburile comerciale legitime prin aplicarea eficace a cerinţelor legislative şi prin asigurarea respectării acestora;

(b) evită sarcinile inutile sau discriminatorii asupra operatorilor economici, previn fraudele şi oferă facilităţi suplimentare operatorilor economici care prezintă un nivel înalt de respectare a normelor;

(c) utilizează un document administrativ unic pentru declaraţiile vamale;

(d) adoptă măsuri care duc la creşterea eficienţei, a transparenţei şi la simplificarea procedurilor şi a practicilor vamale la frontieră;

(e) aplică tehnici vamale moderne, inclusiv evaluarea riscului, controale postvămuire şi metode de audit contabil al întreprinderilor, pentru a simplifica şi a facilita intrarea pe piaţă a mărfurilor şi acordarea liberului de vamă pentru acestea;

(f) urmăresc reducerea costurilor şi creşterea predictibilităţii pentru operatorii economici, inclusiv pentru întreprinderile mici şi mijlocii;

(g) fără a aduce atingere aplicării criteriilor obiective de evaluare a riscurilor, garantează aplicarea nediscriminatorie a cerinţelor şi a procedurilor aplicabile importurilor, exporturilor şi mărfurilor aflate în tranzit;

(h) aplică instrumentele internaţionale aplicabile în domeniul vamal şi comercial, inclusiv cele elaborate de Organizaţia Mondială a Vămilor (OMV) (cadrul de standarde privind securitatea şi facilitarea comerţului mondial), de OMC (Acordul privind valoarea în vamă), Convenţia de la Istanbul privind admiterea temporară din 1990, Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor din 1983, Convenţia ONU din 1975 privind transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, Convenţia internaţională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere din 1982, precum şi orientările practice ale Comisiei Europene în domeniul vamal (customs blueprints);

(i) iau măsurile necesare pentru a reflecta şi a pune în aplicare dispoziţiile Convenţiei de la Kyoto revizuite privind simplificarea şi armonizarea procedurilor vamale din 1973;

(j) adoptă hotărâri prealabile obligatorii privind încadrarea tarifară şi regulile de origine. Părţile se asigură că o hotărâre poate fi revocată sau anulată numai după notificarea operatorului vizat şi fără efect retroactiv, cu excepţia cazului în care hotărârile au fost luate pe baza unor informaţii incorecte sau incomplete;

(k) introduc şi aplică proceduri simplificate pentru operatorii economici autorizaţi, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii;

(l) stabilesc norme prin care se asigură că sancţiunile pentru încălcările reglementărilor vamale sau ale cerinţelor procedurale sunt proporţionale şi nediscriminatorii, iar aplicarea acestora nu produce întârzieri nerezonabile şi neîntemeiate; şi

(m) aplică norme transparente, nediscriminatorii şi proporţionale în ceea ce priveşte autorizarea comisionarilor în vamă.

(2) Pentru a îmbunătăţi metodele de lucru, garantând în acelaşi timp respectarea nediscriminării, transparenţei, eficienţei, integrităţii şi responsabilităţii operaţiunilor, părţile se angajează:

(a) să adopte noi măsuri în sensul reducerii, simplificării şi standardizării datelor şi a documentaţiei cerute de autorităţile vamale şi de alte autorităţi;

(b) să simplifice, acolo unde este posibil, cerinţele şi formalităţile pentru acordarea liberului de vamă şi vămuirea rapidă a mărfurilor;

(c) să instituie proceduri eficace, prompte şi nediscriminatorii, care să garanteze dreptul de a ataca acţiunile, hotărârile şi deciziile administrative ale autorităţilor vamale sau ale altor autorităţi care vizează mărfurile supuse controlului vamal. Aceste proceduri de atac trebuie să fie uşor accesibile, inclusiv pentru întreprinderile mici şi mijlocii, iar costurile aferente acestora trebuie să fie rezonabile şi proporţionale cu costurile suportate de autorităţi pentru a garanta dreptul de atac;

(d) să ia măsuri pentru a garanta faptul că, în cazul în care o acţiune, o hotărâre sau o decizie administrativă contestată face obiectul unei căi de atac, mărfurilor li se acordă liber de vamă în mod obişnuit şi plata taxelor vamale poate fi suspendată, sub rezerva oricăror măsuri de salvgardare considerate necesare. Dacă este necesar, liberul de vamă ar trebui să fie condiţionat de constituirea unei garanţii, de exemplu sub formă de cauţiune sau depozit; şi

(e) să garanteze menţinerea celor mai înalte standarde de integritate, în special la frontieră, prin aplicarea unor măsuri care reflectă principiile convenţiilor şi ale instrumentelor internaţionale relevante în acest domeniu, în special ale Declaraţiei revizuite de la Arusha (2003) a OMC şi ale orientărilor practice ale Comisiei Europene din 2007.

(3) Părţile nu aplică:

(a) nicio cerinţă referitoare la utilizarea obligatorie a comisionarilor în vamă; şi

(b) nicio cerinţă referitoare la recurgerea obligatorie la controale înainte de expediere sau la controale la destinaţie.

(4) În sensul prezentului acord, se aplică normele şi definiţiile privind tranzitul stabilite în dispoziţiile OMC, în special la articolul V din GATT 1994, şi dispoziţiile conexe, inclusiv clarificările şi modificările rezultate din negocierile în cadrul Rundei de la Doha privind facilitarea comerţului. Aceste dispoziţii se aplică, de asemenea, atunci când tranzitul mărfurilor începe sau se termină pe teritoriul unei părţi (tranzit pe căi interioare).

Părţile urmăresc asigurarea interconectivităţii progresive a sistemelor lor de tranzit vamal, în perspectiva aderării viitoare a Republicii Moldova la Convenţia din 1987 privind un regim de tranzit comun.

Părţile asigură cooperarea şi coordonarea între toate autorităţile în cauză pe teritoriile lor respective pentru a facilita traficul în tranzit. Părţile promovează, de asemenea, cooperarea dintre autorităţi şi sectorul privat în legătură cu tranzitul.

ARTICOLUL 194

Relaţiile cu mediul de afaceri

Părţile convin:

(a) să garanteze că legislaţia şi procedurile lor sunt transparente şi accesibile publicului, pe cât posibil prin mijloace electronice, şi că includ o justificare pentru adoptarea lor. Ar trebui să se prevadă un interval de timp rezonabil între publicarea dispoziţiilor noi sau modificate şi intrarea lor în vigoare;

(b) asupra necesităţii unor consultări periodice şi în timp util cu reprezentanţii sectorului comercial privind propunerile legislative şi procedurile referitoare la aspectele vamale şi cele comerciale. În acest scop, fiecare parte instituie mecanisme adecvate de consultare periodică între autorităţile administrative şi mediul de afaceri;

(c) să facă accesibile publicului, pe cât posibil prin mijloace electronice, informaţiile relevante de natură administrativă, inclusiv cerinţele autorităţilor şi procedurile de intrare şi ieşire a mărfurilor, programul de lucru şi procedurile de lucru ale oficiilor vamale din porturi şi din punctele de trecere a frontierei, precum şi punctele de contact pentru cererile de informaţii;

(d) să încurajeze cooperarea între operatori şi autorităţile administrative competente, prin utilizarea de proceduri nearbitrare şi accesibile publicului, cum ar fi memorandumurile de înţelegere, bazate în special pe cele promulgate de OMV şi

(e) să se asigure că cerinţele şi procedurile lor vamale şi conexe continuă să răspundă necesităţilor legitime ale sectorului comercial, urmează cele mai bune practici şi restrâng în continuare cât mai puţin posibil comerţul.

ARTICOLUL 195

Taxe şi redevenţe

(1) Începând cu data de 1 ianuarie a anului următor intrării în vigoare a prezentului acord, părţile interzic aplicarea unor taxe administrative cu un efect echivalent cu cel al taxelor vamale la import sau la export şi a altor redevenţe.

(2) În ceea ce priveşte toate taxele şi redevenţele de orice natură aplicate de autorităţile vamale ale fiecărei părţi, inclusiv taxele şi redevenţele pentru sarcini asumate în numele autorităţilor menţionate privind sau în legătură cu importul sau exportul şi fără a aduce atingere articolelor relevante din capitolul 1 (Tratamentul naţional şi accesul pe piaţă al mărfurilor) de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, părţile convin asupra următoarelor:

(a) taxele şi redevenţele să nu poată fi impuse decât pentru serviciile furnizate la cererea declarantului, în afara condiţiilor normale de lucru, a programului de lucru şi în alte locuri decât cele menţionate în reglementările vamale, precum şi pentru orice formalităţi legate de aceste servicii şi necesare pentru un astfel de import sau export;

(b) taxele şi redevenţele să nu depăşească costul serviciilor oferite;

(c) taxele şi redevenţele să nu fie calculate pe o bază ad valorem;

(d) informaţiile referitoare la taxe şi redevenţe să fie publicate printr-un mijloc desemnat oficial în acest sens şi, în măsura în care acest lucru este fezabil, pe un site internet oficial. Aceste informaţii includ motivul pentru care redevenţa sau taxa este datorată pentru serviciul oferit, autoritatea responsabilă, taxele sau redevenţele care vor fi aplicate, precum şi termenul şi modalităţile de plată; şi

(e) nicio redevenţă sau taxă nouă sau modificată nu se aplică până când informaţiile referitoare la aceasta nu sunt publicate şi uşor accesibile.

ARTICOLUL 196

Determinarea valorii în vamă

(1) Pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor care fac obiectul comerţului între părţi, se aplică dispoziţiile Acordului privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994 conţinute în anexa 1A la Acordul OMC, inclusiv eventualele modificări ulterioare. Aceste dispoziţii sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta. Nu se utilizează valori minime în vamă.

(2) Părţile cooperează în vederea adoptării unei abordări comune privind aspectele legate de determinarea valorii în vamă.

ARTICOLUL 197

Cooperare vamală

Părţile îşi consolidează cooperarea în domeniul vamal pentru a asigura punerea în aplicare a obiectivelor din prezentul capitol astfel încât să promoveze facilitarea comerţului, asigurând totodată un control eficient, securitate şi prevenirea fraudei. În acest scop, părţile vor utiliza ca instrument de referinţă, după caz, orientările practice ale Comisiei Europene din 2007 din domeniul vamal.

Pentru a garanta respectarea dispoziţiilor prezentului capitol, părţile întreprind, între altele, următoarele:

(a) fac schimb de informaţii privind legislaţia şi procedurile vamale;

(b) elaborează iniţiative comune privind procedurile de import, de export şi de tranzit şi depun eforturi în vederea oferirii unor servicii eficace comunităţii de afaceri;

(c) colaborează pentru automatizarea procedurilor vamale şi a altor proceduri comerciale;

(d) fac schimb, după caz, de informaţii şi date, sub rezerva respectării confidenţialităţii datelor, precum şi de standarde şi regulamente privind protecţia datelor cu caracter personal;

(e) cooperează pentru prevenirea şi combaterea traficului transfrontalier ilegal de mărfuri, inclusiv de produse pe bază de tutun;

(f) fac schimb de informaţii sau desfăşoară consultări cu scopul de a ajunge, când este posibil, la poziţii comune în domeniul vamal în cadrul unor organizaţii internaţionale, ca de exemplu OMC, OMV, ONU, Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) şi Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite (UNECE);

(g) colaborează în materie de planificare şi furnizare a asistenţei tehnice, în special în vederea facilitării reformelor vamale şi a comerţului, în conformitate cu dispoziţiile relevante ale prezentului acord;

(h) fac schimb de cele mai bune practici în materie de operaţiuni vamale, axându-se în special pe asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, mai ales în cazul produselor contrafăcute;

(i) promovează coordonarea între toate autorităţile de frontieră ale părţilor pentru a facilita procesul de trecere a frontierei şi a asigura un control sporit, inclusiv prin controale comune la frontieră, atunci când este posibil şi este cazul; şi

(j) stabilesc, acolo unde este relevant şi adecvat, recunoaşterea reciprocă a programelor de parteneriat comercial şi a controalelor vamale, inclusiv a măsurilor echivalente de facilitare a comerţului.

ARTICOLUL 198

Asistenţă administrativă reciprocă în domeniul vamal

Fără a aduce atingere altor forme de cooperare prevăzute în prezentul acord, în special la articolul 197 din prezentul acord, părţile îşi furnizează reciproc asistenţă administrativă în domeniul vamal, în conformitate cu dispoziţiile protocolului III privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal la prezentul acord.

ARTICOLUL 199

Asistenţă tehnică şi consolidarea capacităţilor

Părţile colaborează cu scopul de a furniza asistenţă tehnică şi consolidarea capacităţilor pentru punerea în practică a reformelor în materie de facilitare a comerţului şi a reformelor vamale.

ARTICOLUL 200

Subcomitetul vamal

(1) Se instituie Subcomitetul vamal. Acesta prezintă rapoarte Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord.

(2) Printre atribuţiile Subcomitetului vamal se numără consultări periodice şi monitorizarea punerii în aplicare şi a administrării prezentului capitol, inclusiv a aspectelor care ţin de cooperarea vamală, de cooperarea şi administrarea vamală transfrontalieră, de asistenţa tehnică, de regulile de origine şi facilitarea comerţului, precum şi de asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal.

(3) Subcomitetul vamal întreprinde, printre altele, următoarele:

(a) asigură funcţionarea corespunzătoare a prezentului capitol şi a protocoalelor II şi III la prezentul acord;

(b) adoptă modalităţi practice, măsuri şi decizii de punere în aplicare a prezentului capitol şi a protocoalelor II şi III la prezentul acord, inclusiv cu privire la schimbul de informaţii şi de date, la recunoaşterea reciprocă a controalelor vamale şi a programelor de parteneriat comercial, precum şi cu privire la avantajele convenite reciproc;

(c) fac schimb de opinii cu privire la orice subiect de interes comun, inclusiv la măsurile viitoare şi resursele necesare pentru punerea lor în aplicare şi asigurarea respectării lor;

(d) formulează recomandări atunci când este cazul; şi

(e) adoptă regulamentul său de procedură.

ARTICOLUL 201

Apropierea legislaţiei vamale

Apropierea treptată de legislaţia UE în domeniul vamal şi de anumite instrumente juridice internaţionale se realizează în conformitate cu anexa XXVI la prezentul acord.

DREPTUL DE STABILIRE, COMERŢUL CU SERVICII

ŞI COMERŢUL ELECTRONIC

SECŢIUNEA 1

DISPOZIŢII GENERALE

ARTICOLUL 202

Obiectiv, obiect şi domeniu de aplicare

(1) Părţile, reafirmându-şi angajamentele asumate în temeiul Acordului OMC, stabilesc prin prezentul acord dispoziţiile necesare pentru liberalizarea progresivă, reciprocă în materie de stabilire şi de comerţ cu servicii, precum şi pentru cooperarea în materie de comerţ electronic.

(2) Achiziţiile publice fac obiectul capitolului 8 (Achiziţii publice) de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca instituind vreo obligaţie în materie de achiziţii publice.

(3) Subvenţiile fac obiectul capitolului 10 (Concurenţa) de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică subvenţiilor acordate de către părţi.

(4) În conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, fiecare parte îşi rezervă dreptul de a adopta norme şi de a introduce noi reglementări în vederea îndeplinirii obiectivelor legitime de politică.

(5) Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care vizează persoanele fizice care doresc să intre pe piaţa forţei de muncă a uneia dintre părţi, nici măsurilor privind cetăţenia, rezidenţa şi angajarea pe o bază permanentă.

(6) Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu împiedică o parte să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau şederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsuri necesare pentru protejarea integrităţii frontierelor sale şi pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să anuleze sau să compromită avantajele care decurg pentru oricare dintre părţi din dispoziţiile unui angajament specific asumat în temeiul prezentului capitol şi al anexelor XXVII şi XXVIII la prezentul acord2.

________________

2 Simpla solicitare a unei vize pentru resortisanţii persoane fizice ai unei ţări, fără a solicita acelaşi lucru şi pentru resortisanţii altor ţări nu se consideră ca fiind o anulare sau o compromitere a avantajelor ce decurg dintr-un angajament specific.

ARTICOLUL 203

Definiţii

În sensul prezentului capitol:

1. prin “măsură” se înţelege orice măsură a unei părţi, sub formă de act cu putere de lege, act administrativ, normă, procedură, decizie, acţiune administrativă sau sub orice altă formă;

2. prin “măsuri adoptate sau menţinute de o parte” se înţeleg măsurile luate de:

(a) guverne şi de autorităţile centrale, regionale sau locale; şi

(b) organisme neguvernamentale în exercitarea competenţelor care le sunt delegate de guvernele sau autorităţile centrale, regionale sau locale;

3. prin “persoană fizică a unei părţi” se înţelege un cetăţean al unui stat membru al UE sau un cetăţean al Republicii Moldova, în conformitate cu legislaţiile respective ale acestora;

4. prin “persoană juridică” se înţelege orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau organizată în alt mod în temeiul legislaţiei relevante, în scopuri lucrative sau nu, din sectorul public sau privat, inclusiv orice corporaţie, trust, societate în nume colectiv, întreprindere comună, persoană fizică care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau în asociere;

5. prin “persoană juridică din Uniune” sau “persoană juridică din Republica Moldova” se înţelege o persoană juridică definită la punctul 4, constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru sau, respectiv, a Republicii Moldova, care are sediul social, administraţia centrală sau sediul principal pe teritoriul în care se aplică Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene3 sau, respectiv, pe teritoriul Republicii Moldova.

________________

3 Pentru o mai mare siguranţă, acest teritoriu include zona economică exclusivă şi platforma continentală, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS).

În cazul în care persoana juridică respectivă îşi are numai sediul social sau administraţia centrală pe teritoriul în care se aplică Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Republicii Moldova, aceasta nu este considerată persoană juridică din Uniune sau, respectiv, din Republica Moldova decât dacă operaţiunile sale au o legătură reală şi continuă cu economia Uniunii sau, respectiv, a Republicii Moldova.

Fără a aduce atingere alineatului precedent, dispoziţiile prezentului acord se aplică, de asemenea, companiilor de transport maritim stabilite în afara Uniunii sau, respectiv, a Republicii Moldova şi controlate de resortisanţi ai unui stat membru sau, respectiv, ai Republicii Moldova, în cazul în care navele lor sunt înregistrate în conformitate cu legislaţia acestora în respectivul stat membru sau în Republica Moldova şi arborează pavilionul unui stat membru sau al Republicii Moldova;

6. prin “filială” a unei persoane juridice a unei părţi se înţelege o persoană juridică care este controlată efectiv de o altă persoană juridică a părţii respective4;

________________

4 O persoană juridică este controlată de o altă persoană juridică dacă aceasta din urmă are competenţa să desemneze majoritatea directorilor săi sau să conducă în alt mod legal activităţile acesteia.

7. prin “sucursală a unei persoane juridice” se înţelege un punct de lucru fără personalitate juridică, cu aparenţa permanenţei, de exemplu prelungirea unei societăţi-mamă, care are propria conducere şi dotarea materială necesară pentru a putea negocia afaceri cu terţi astfel încât aceştia din urmă, deşi cunosc faptul că, dacă este necesar, există o legătură juridică între sucursală şi societatea-mamă cu sediul în străinătate, nu sunt obligaţi să încheie afaceri direct cu societatea-mamă, ci pot efectua tranzacţii comerciale la sediul care reprezintă prelungirea societăţii-mamă;

8. prin “dreptul de stabilire” se înţelege:

(a) în ceea ce priveşte persoanele juridice din Uniune sau din Republica Moldova, dreptul de a începe şi a desfăşura activităţi economice prin înfiinţarea, inclusiv prin achiziţionarea, unei persoane juridice şi/sau de a crea o sucursală sau o reprezentanţă în Uniune sau, respectiv, în Republica Moldova;

(b) în ceea ce priveşte persoanele fizice, dreptul persoanelor fizice din Uniune sau din Republica Moldova de a începe şi a desfăşura activităţi economice în calitate de persoane care desfăşoară activităţi independente şi de a înfiinţa întreprinderi, în special societăţi, pe care le controlează efectiv;

9. “activităţile economice” includ activităţi de natură industrială, comercială şi profesională şi activităţi de artizanat şi nu includ activităţile desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale;

10. prin “funcţionare” se înţelege desfăşurarea unor activităţi economice;

11. “serviciile” includ orice serviciu prestat în orice sector, cu excepţia serviciilor prestate în exercitarea autorităţii guvernamentale;

12. prin “servicii şi alte activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale” se înţeleg serviciile sau activităţile care nu sunt desfăşurate nici pe bază comercială, nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi operatori economici;

13. prin “prestare transfrontalieră de servicii” se înţelege prestarea unui serviciu:

(a) de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi (modul 1) sau

(b) pe teritoriul unei părţi în favoarea unui consumator de servicii al celeilalte părţi (modul 2);

14. prin “prestator de servicii al unei părţi” se înţelege orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care doreşte să presteze sau prestează un serviciu;

15. prin “întreprinzător” se înţelege orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care doreşte să desfăşoare sau desfăşoară o activitate economică prin constituirea unei prezenţe comerciale.

SECŢIUNEA 2

DREPTUL DE STABILIRE

ARTICOLUL 204

Domeniu de aplicare

Prezenta secţiune se aplică măsurilor adoptate sau menţinute de părţi care afectează dreptul de stabilire în legătură cu toate activităţile economice, cu următoarele excepţii:

(a) extracţia, fabricarea şi prelucrarea5 materialelor nucleare;

________________

5 Pentru mai multă siguranţă, prelucrarea materialelor nucleare include toate activităţile încadrate la codul 2330 ISIC Rev.3.1 al ONU.

(b) producţia sau comercializarea armelor, a muniţiilor şi a materialului de război;

(c) serviciile audiovizuale;

(d) cabotajul maritim naţional6; şi

________________

6 Fără a aduce atingere domeniului de aplicare al activităţilor care pot fi considerate cabotaj în conformitate cu legislaţia internă relevantă, cabotajul maritim naţional, în conformitate cu prezentul capitol, reglementează transportul de pasageri sau mărfuri între un port sau un punct situat într-un stat membru sau în Republica Moldova şi un alt port sau punct situat într-un stat membru sau în Republica Moldova, inclusiv pe platforma sa continentală, conform dispoziţiilor UNCLOS, precum şi traficul care îşi are punctul de plecare şi destinaţia în acelaşi port sau punct situat într-un stat membru sau în Republica Moldova.

(e) serviciile de transport aerian naţional şi internaţional7, regulate sau neregulate, şi serviciile direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:

________________

7 Condiţiile care reglementează accesul reciproc pe pieţe în sectorul transportului aerian vor face obiectul Acordului între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia şi Republica Moldova privind înfiinţarea unui spaţiu aerian comun.

(i) serviciile de reparare şi întreţinere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

(ii) vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;

(iii) serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);

(iv) serviciile de handling la sol;

(v) serviciile de exploatare a aeroporturilor.

ARTICOLUL 205

Tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate

(1) Sub rezerva limitărilor menţionate în anexa XXVII-E la prezentul acord, Republica Moldova acordă, odată cu intrarea în vigoare a prezentului acord:

(a) în ceea ce priveşte stabilirea unor filiale, sucursale şi reprezentanţe ale persoanelor juridice din Uniune, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat de Republica Moldova propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor ori filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre cele două tratamente;

(b) în ceea ce priveşte funcţionarea unor filiale, sucursale şi reprezentanţe ale persoanelor juridice din Uniune în Republica Moldova, odată ce acestea au fost stabilite, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat de Republica Moldova propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor ori filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre cele două tratamente8.

________________

8 Această obligaţie nu se aplică şi dispoziţiilor privind protecţia investiţiilor, care nu sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv asupra dispoziţiilor referitoare la procedurile de soluţionare a litigiilor între investitori şi stat, prevăzute în alte acorduri.

(2) Sub rezerva restricţiilor enumerate în anexa XXVII-A la prezentul acord, Uniunea acordă, odată cu intrarea în vigoare a prezentului acord:

(a) în ceea ce priveşte stabilirea unor filiale, sucursale şi reprezentanţe ale persoanelor juridice din Republica Moldova, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat de Uniune propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor sau filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre cele două tratamente;

(b) în ceea ce priveşte funcţionarea unor filiale, sucursale şi reprezentanţe ale persoanelor juridice din Republica Moldova în Uniune, odată ce acestea au fost stabilite, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat de Uniune propriilor sale persoane juridice, sucursalelor şi reprezentanţelor lor sau filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice ale oricărei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre cele două tratamente9.

________________

9 Această obligaţie nu se aplică şi dispoziţiilor privind protecţia investiţiilor, care nu sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv asupra dispoziţiilor referitoare la procedurile de soluţionare a litigiilor între investitori şi stat, prevăzute în alte acorduri.

(3) Sub rezerva restricţiilor enumerate în anexele XXVII-A şi XXVII-E la prezentul acord, părţile nu adoptă regulamente sau măsuri noi care introduc dispoziţii discriminatorii în ceea ce priveşte stabilirea persoanelor juridice din Uniune sau din Republica Moldova pe teritoriul lor sau în ceea ce priveşte funcţionarea acestora, odată ce acestea au fost stabilite, în comparaţie cu propriile lor persoane juridice.

ARTICOLUL 206

Reexaminare

(1) Pentru liberalizarea progresivă a condiţiilor de stabilire, părţile reexaminează periodic cadrul juridic care reglementează dreptul de stabilire10 şi mediul de stabilire, în concordanţă cu angajamentele pe care şi le-au asumat în cadrul acordurilor internaţionale.

________________

10 Acesta include prezentul capitol şi anexele XXVII-A şi XXVII-E la prezentul acord.

(2) În contextul reexaminării menţionate la alineatul (1), părţile evaluează orice obstacol în calea dreptului de stabilire cu care s-au confruntat. În vederea aprofundării dispoziţiilor prezentului capitol, părţile trebuie să identifice moduri adecvate pentru eliminarea acestor obstacole, care ar putea include noi negocieri, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia investiţiilor şi procedurile de soluţionare a litigiilor între investitori şi stat.

ARTICOLUL 207

Alte acorduri

Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu se interpretează ca limitând drepturile întreprinzătorilor părţilor de a beneficia de orice tratament mai favorabil prevăzut într-un acord internaţional existent sau viitor referitor la investiţii la care sunt părţi un stat membru şi Republica Moldova.

ARTICOLUL 208

Tratamentul aplicat sucursalelor şi reprezentanţelor

(1) Dispoziţiile articolului 205 din prezentul acord nu împiedică aplicarea de către oricare dintre părţi a unor norme specifice privind dreptul de stabilire şi activitatea pe teritoriul său a sucursalelor şi a reprezentanţelor persoanelor juridice care aparţin celeilalte părţi, care nu au fost constituite pe teritoriul primei părţi, norme justificate de diferenţele juridice sau tehnice existente între aceste sucursale şi reprezentanţe în comparaţie cu sucursalele şi reprezentanţele constituite pe teritoriul său sau, în ceea ce priveşte serviciile financiare, justificate de raţiuni prudenţiale.

(2) Diferenţa de tratament nu depăşeşte ceea ce este strict necesar ca urmare a acestor diferenţe juridice sau tehnice sau, în ceea ce priveşte serviciile financiare, din raţiuni prudenţiale.

SECŢIUNEA 3

PRESTAREA TRANSFRONTALIERĂ DE SERVICII

ARTICOLUL 209

Domeniu de aplicare

Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de părţi care afectează prestarea transfrontalieră pentru toate sectoarele de servicii, cu excepţia următoarelor:

(a) servicii din domeniul audiovizual;

(b) cabotajul maritim naţional11; şi

________________

11 Fără a aduce atingere domeniului de aplicare al activităţilor care pot fi considerate cabotaj în conformitate cu legislaţia internă relevantă, cabotajul maritim naţional, în conformitate cu prezentul capitol, reglementează transportul de pasageri sau mărfuri între un port sau un punct situat într-un stat membru sau în Republica Moldova şi un alt port sau punct situat într-un stat membru sau în Republica Moldova, inclusiv pe platforma sa continentală, conform dispoziţiilor UNCLOS, precum şi traficul care îşi are originea şi care se finalizează în acelaşi port sau punct situat într-un stat membru sau în Republica Moldova.

(c) serviciile de transport aerian naţional şi internaţional12, regulate sau neregulate, şi serviciile direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:

________________

12 Condiţiile care reglementează accesul reciproc pe pieţe în sectorul transportului aerian vor fi abordate de Acordul între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia şi Republica Moldova privind înfiinţarea unui spaţiu aerian comun.

(i) serviciile de reparare şi întreţinere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

(ii) vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;

(iii) serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);

(iv) serviciile de handling la sol;

(v) serviciile de exploatare a aeroporturilor.

ARTICOLUL 210

Accesul pe piaţă

(1) În ceea ce priveşte accesul pe piaţă prin prestarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor şi prestatorilor de servicii ai unei alte părţi un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel prevăzut în angajamentele specifice menţionate în anexele XXVII-B şi XXVII-F la prezentul acord.

(2) În sectoarele în care sunt asumate angajamente de acces pe piaţă, măsurile pe care o parte nu le menţine sau nu le adoptă la nivelul unei subdiviziuni regionale sau la nivelul întregului său teritoriu, cu excepţia cazului în care se specifică altfel în anexele XXVII-B şi XXVII-F la prezentul acord, sunt definite ca:

(a) limitări privind numărul de prestatori de servicii, sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi de servicii sau sub forma cerinţei referitoare la testul privind necesităţile economice;

(b) limitări privind valoarea totală a tranzacţiilor de servicii sau a activelor sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei referitoare la testul privind necesităţile economice;

(c) limitări privind numărul total de operaţiuni de servicii sau privind cantitatea totală de servicii exprimată în unităţi numerice determinate sub formă de contingente sau sub forma cerinţei referitoare la testul privind necesităţile economice.

ARTICOLUL 211

Tratamentul naţional

(1) În sectoarele în care angajamentele privind accesul pe piaţă sunt înscrise în anexele XXVII-B şi XXVII-F la prezentul acord şi sub rezerva condiţiilor şi calificărilor definite în aceasta, cu privire la toate măsurile care afectează prestarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor servicii similare şi propriilor prestatori de servicii similari.

(2) O parte poate să îndeplinească cerinţa prevăzută la alineatul (1) acordând serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi fie un tratament în mod formal identic, fie un tratament în mod formal diferit de cel acordat propriilor servicii similare şi propriilor prestatori de servicii similari.

(3) Un tratament în mod formal identic sau în mod formal diferit este considerat a fi mai puţin favorabil atunci când acesta modifică condiţiile concurenţei în favoarea serviciilor sau a prestatorilor de servicii ai părţii în raport cu serviciile similare sau prestatorii de servicii similari ai celeilalte părţi.

(4) Angajamentele specifice asumate în temeiul prezentului articol nu se interpretează ca obligând părţile să compenseze orice dezavantaje concurenţiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor sau prestatorilor de servicii relevanţi.

ARTICOLUL 212

Listele de angajamente

(1) Sectoarele liberalizate de fiecare parte în conformitate cu prezenta secţiune, precum şi limitările privind accesul pe piaţă şi tratamentul naţional aplicabile serviciilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi în aceste sectoare, stabilite prin intermediul restricţiilor, sunt menţionate în listele de angajamente cuprinse în anexele XXVII-B şi XXVII-F la prezentul acord.

(2) Fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor, astfel cum există sau pot să apară în temeiul Convenţiei europene privind televiziunea transfrontieră şi al Convenţiei europene privind coproducţiile cinematografice, listele de angajamente cuprinse în anexele XXVII-B şi XXVII-F la prezentul acord nu includ angajamente privind serviciile audiovizuale.

ARTICOLUL 213

Reexaminare

În vederea liberalizării progresive a prestării transfrontaliere de servicii între părţi, Comitetul de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, reexaminează periodic lista de angajamente menţionată la articolul 212 din prezentul acord. Această reexaminare ia în considerare, printre altele, procesul de apropiere treptată, menţionat la articolele 230, 240, 249 şi 253 din prezentul acord, şi impactul său asupra eliminării obstacolelor restante în calea prestării transfrontaliere de servicii între părţi.

SECŢIUNEA 4

PREZENŢA TEMPORARĂ A PERSOANELOR FIZICE AFLATE ÎN VIZITĂ DE AFACERI

ARTICOLUL 214

Domeniu de aplicare şi definiţii

(1) Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de părţi cu privire la intrarea şi şederea temporară pe teritoriile acestora a personalului-cheie, a stagiarilor absolvenţi de studii superioare, a vânzătorilor profesionişti, a prestatorilor contractuali de servicii şi a profesioniştilor independenţi, fără a aduce atingere articolului 202 alineatul (5) din prezentul acord.

(2) În sensul prezentei secţiuni:

(a) “personal-cheie” înseamnă orice persoană fizică angajată de o persoană juridică a unei părţi, alta decât o organizaţie nonprofit13, şi care este responsabilă pentru înfiinţarea sau controlul, administrarea şi funcţionarea adecvată a unei prezenţe comerciale. “Personalul-cheie” include persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul înfiinţării unei prezenţe comerciale şi persoanele transferate temporar de societatea lor:

________________

13 Referirea la “alte organizaţii decât cele nonprofit” se aplică numai pentru Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Ţările de Jos, Austria, Portugalia, Slovenia, Finlanda şi Regatul Unit.

(i) “persoanele aflate în vizită de afaceri” înseamnă persoanele fizice care deţin o poziţie de conducere şi sunt responsabile pentru înfiinţarea unei prezenţe comerciale. Ele nu oferă sau prestează servicii şi nici nu se implică în alte activităţi economice decât cele necesare în scopul înfiinţării unei prezenţe comerciale. Acestea nu primesc remuneraţie dintr-o sursă situată în partea-gazdă.

(ii) “persoanele transferate temporar de societatea lor” înseamnă persoanele fizice care au fost angajate de o persoană juridică sau au fost asociaţi ai acesteia pe durata a cel puţin un an şi care sunt transferate temporar într-o prezenţă comercială care poate fi o sucursală, o filială sau societatea-mamă a întreprinderii/persoanei juridice situate pe teritoriul celeilalte părţi. Persoana fizică în cauză aparţine uneia dintre următoarele categorii:

(1) “persoane cu funcţie de conducere”: persoane care deţin o funcţie superioară în cadrul unei persoane juridice, care se ocupă în primul rând de gestionarea prezenţei comerciale, sub supravegherea generală sau îndrumarea în principal a consiliului de administraţie sau a acţionarilor întreprinderii sau a persoanelor cu funcţii echivalente, inclusiv a celor:

- care asigură conducerea prezenţei comerciale, a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;

- care supraveghează şi controlează activitatea celorlalţi membri ai personalului care exercită funcţii de supervizare, specializate sau de conducere; şi

- care au autoritatea de a se ocupa personal de angajarea şi concedierea personalului sau de a face recomandări privind angajarea şi concedierea personalului sau iau alte măsuri privind personalul;

(2) specialişti: persoanele care lucrează pentru o persoană juridică şi care deţin cunoştinţe deosebite, esenţiale pentru producţia, echipamentele de cercetare, tehnicile, procesele, procedurile sau gestionarea prezenţei comerciale. La evaluarea acestor cunoştinţe se iau în considerare nu numai cunoştinţele specifice prezenţei comerciale, ci şi deţinerea unui nivel înalt de calificare într-un tip de muncă sau activitate comercială care necesită cunoştinţe tehnice specifice, inclusiv apartenenţa la o profesie acreditată;

(b) “stagiari absolvenţi de studii superioare” înseamnă persoane fizice care au fost angajate de o persoană juridică a unei părţi sau de o sucursală a acesteia pentru cel puţin un an, care deţin o diplomă universitară şi sunt transferate temporar într-o prezenţă comercială a persoanei juridice pe teritoriul celeilalte părţi, în scopul dezvoltării profesionale sau pentru a dobândi o formare în tehnicile sau metodele antreprenoriale14;

________________

14 Entităţii gazde i se poate solicita să prezinte spre aprobare prealabilă un program de formare care să acopere durata şederii, demonstrând că scopul şederii este formarea. Pentru Republica Cehă, Germania, Spania, Franţa, Ungaria, şi Austria, stagiul trebuie să fie legat de diploma universitară obţinută.

(c) “vânzători profesionişti”15 înseamnă persoane fizice reprezentante ale unui prestator de servicii sau ale unui furnizor de mărfuri al unei părţi care doreşte să intre şi să beneficieze de şedere temporară pe teritoriul celeilalte părţi în scopul de a negocia vânzarea de servicii sau de mărfuri sau încheierea de contracte de vânzare de servicii sau mărfuri pentru prestatorul de servicii sau furnizorul de mărfuri respectiv. Aceştia nu se angajează în vânzări directe către publicul larg şi nu primesc remuneraţie dintr-o sursă situată în partea-gazdă, şi nici nu sunt agenţi comisionari;

________________

15 Regatul Unit: Categoria vânzătorilor profesionişti este recunoscută numai pentru vânzătorii de servicii.

(d) “prestatori contractuali de servicii” înseamnă persoane fizice angajate de o persoană juridică a unei părţi, care nu este o agenţie pentru servicii de plasare şi furnizare de personal şi nici nu acţionează prin intermediul unei astfel de agenţii, nu deţine o prezenţă comercială pe teritoriul celeilalte părţi şi a încheiat un contract de bună-credinţă în vederea prestării de servicii cu un consumator final rezident în cealaltă parte, contract care necesită prezenţa temporară a angajaţilor săi pe teritoriul părţii respective pentru a executa contractul de prestare de servicii16;

________________

16 Contractul de prestare de servicii menţionat la literele (d) şi (e) respectă cerinţele actelor cu putere de lege, precum şi reglementările şi cerinţele părţii în care se execută contractul.

(e) “profesionişti independenţi” înseamnă persoane fizice care asigură prestarea unui serviciu şi care sunt stabilite ca persoane care desfăşoară activităţi independente pe teritoriul unei părţi, care nu deţin o prezenţă comercială pe teritoriul celeilalte părţi şi care au încheiat un contract de bună-credinţă (altul decât printr-o agenţie de plasare şi furnizare de personal) în vederea prestării de servicii cu un consumator final din cealaltă parte, contract care necesită prezenţa lor temporară pe teritoriul părţii respective pentru a executa contractul de prestare de servicii17;

________________

17 Contractul de prestare de servicii menţionat la literele (d) şi (e) respectă cerinţele actelor cu putere de lege, precum şi reglementările şi cerinţele părţii în care se execută contractul.

(f) “calificări” înseamnă diplome, certificate şi alte dovezi (de calificare oficială) eliberate de o autoritate desemnată în temeiul dispoziţiilor legislative, de reglementare sau administrative şi care certifică absolvirea cu succes a unei formări profesionale.

ARTICOLUL 215

Personalul-cheie şi stagiarii absolvenţi de studii superioare

(1) Pentru fiecare sector angajat în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire) din prezentul capitol şi ţinând seama de orice rezerve enumerate în anexele XXVII-A şi XXVII-E sau în anexele XXVII-C şi XXVII-G la prezentul acord, fiecare parte permite antreprenorilor unei alte părţi să angajeze în cadrul prezenţei lor comerciale persoane fizice din cealaltă parte, cu condiţia ca aceşti angajaţi să facă parte din personalul-cheie sau să fie stagiari absolvenţi de studii superioare, astfel cum sunt definiţi la articolul 214 din prezentul acord. Intrarea şi şederea temporară a personalului-cheie şi a stagiarilor absolvenţi de studii superioare este limitată la o perioadă de până la trei ani pentru persoanele transferate temporar de societatea lor, la 90 de zile în orice perioadă de 12 luni pentru persoanele aflate în vizită de afaceri şi la un an pentru stagiarii absolvenţi de studii superioare.

(2) Pentru fiecare sector angajat în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire) din prezentul capitol, măsurile pe care o parte nu le menţine sau nu le adoptă, fie la nivelul unei subdiviziuni regionale, fie la nivelul întregului său teritoriu, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în anexele XXVII-C şi XXVII-G la prezentul acord, sunt definite ca limitări privind numărul total de persoane fizice pe care un antreprenor le poate angaja ca personal-cheie sau ca stagiari absolvenţi de studii superioare într-un sector specific, sub formă de contingente numerice sau prin impunerea unui test privind necesităţile economice şi prin limitări discriminatorii.

ARTICOLUL 216

Vânzătorii profesionişti

Pentru fiecare sector angajat în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire) sau cu secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) din prezentul capitol şi ţinând seama de orice rezerve enumerate în anexele XXVII-A şi XXVII-E şi în anexele XXVII-B şi XXVII-F la prezentul acord, fiecare parte permite intrarea şi şederea temporară a vânzătorilor profesionişti pentru o perioadă de maximum 90 de zile pe parcursul oricărei perioade de 12 luni.

ARTICOLUL 217

Prestatorii de servicii contractuale

(1) Părţile îşi reafirmă obligaţiile care rezultă din angajamentele asumate în cadrul Acordului General privind Comerţul cu Servicii (GATS) în ceea ce priveşte intrarea şi şederea temporară a prestatorilor contractuali de servicii.

În conformitate cu anexele XXVII-D şi XXVII-H la prezentul acord, fiecare parte permite furnizarea de servicii pe teritoriul său de către prestatorii contractuali de servicii ai celeilalte părţi, sub rezerva condiţiilor menţionate la alineatul (3) din prezentul articol.

(2) Angajamentele asumate de către părţi se supun următoarelor condiţii:

(a) persoanele fizice trebuie să fie implicate în prestarea unui serviciu temporar în calitate de angajaţi ai unei persoane juridice, care a obţinut un contract de prestare de servicii pentru cel mult 12 luni;

(b) persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi ar trebui să ofere astfel de servicii în calitate de angajaţi ai persoanei juridice care prestează serviciile în cauză cel puţin pe parcursul anului imediat anterior datei la care a fost prezentată cererea de intrare pe teritoriul celeilalte părţi. De asemenea, persoanele fizice trebuie să aibă, la data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părţi, cel puţin trei ani de experienţă profesională18 în sectorul de activitate care face obiectul contractului;

________________

18 Obţinută după împlinirea vârstei majoratului.

(c) persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi trebuie să deţină:

(i) o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoştinţe de un nivel echivalent19; şi

________________

19 În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obţinută pe teritoriul părţii în care este furnizat serviciul, partea respectivă poate să examineze dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară solicitată pe teritoriul său.

(ii) calificări profesionale, atunci când acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activităţi în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative sau cerinţele juridice ale părţii în care se prestează serviciul;

(d) persoana fizică nu primeşte altă remuneraţie pentru prestarea serviciilor pe teritoriul celeilalte părţi, decât cea plătită de persoana juridică care angajează persoana fizică;

(e) intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice pe teritoriul părţii în cauză nu depăşeşte o perioadă cumulativă de şase luni sau, în cazul Luxemburgului, de 25 de săptămâni pe parcursul unei perioade de 12 luni sau pe durata contractului, luându-se în calcul perioada mai scurtă;

(f) accesul acordat în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol se referă doar la activitatea de prestare de servicii care face obiectul contractului şi nu dă dreptul de profesare cu titlul profesional al părţii pe teritoriul căreia este prestat serviciul şi

(g) numărul de persoane vizate de contractul de prestare de servicii nu este mai mare decât numărul necesar pentru executarea contractului, în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative şi alte cerinţe juridice ale părţii în care este prestat serviciul.

ARTICOLUL 218

Profesioniştii independenţi

(1) În conformitate cu anexele XXVII-D şi XXVII-H la prezentul acord, părţile permit furnizarea de servicii pe teritoriul lor de către profesioniştii independenţi ai celeilalte părţi, sub rezerva condiţiilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.

(2) Angajamentele asumate de către părţi se supun următoarelor condiţii:

(a) persoanele fizice trebuie să fie implicate în prestarea unui serviciu temporar în calitate de persoane care desfăşoară activităţi independente stabilite pe teritoriul celeilalte părţi şi să fi obţinut un contract de prestare de servicii pentru o perioadă de cel mult 12 luni;

(b) persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi trebuie să deţină, la data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părţi, cel puţin şase ani de experienţă profesională în sectorul de activitate care face obiectul contractului;

(c) persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părţi trebuie să deţină:

(i) o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoştinţe de un nivel echivalent20; şi

________________

20 În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obţinută pe teritoriul părţii în care este furnizat serviciul, partea respectivă poate să examineze dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară solicitată pe teritoriul său.

(ii) calificări profesionale, atunci când acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activităţi în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative sau alte cerinţe juridice ale părţii în care se prestează serviciul;

(d) intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice pe teritoriul părţii în cauză nu depăşeşte o perioadă cumulativă de şase luni sau, în cazul Luxemburgului, de douăzeci şi cinci de săptămâni pe parcursul unei perioade de 12 luni sau pe durata contractului, luându-se în calcul perioada mai scurtă; şi

(e) accesul acordat în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol se referă doar la activitatea de prestare de servicii care face obiectul contractului şi nu dă dreptul de profesare cu titlul profesional al părţii pe teritoriul căreia este prestat serviciul.

SECŢIUNEA 5

CADRUL DE REGLEMENTARE

SUBSECŢIUNEA 1

REGLEMENTARE INTERNĂ

ARTICOLUL 219

Domeniu de aplicare şi definiţii

(1) Următoarele norme se aplică măsurilor adoptate de părţi cu privire la cerinţele şi procedurile în materie de acordare a licenţelor şi la cerinţele şi procedurile în materie de calificare care afectează:

(a) prestarea transfrontalieră de servicii;

(b) stabilirea pe teritoriul lor a persoanelor juridice şi fizice definite la articolul 203 alineatul (8) din prezentul acord;

(c) şederea temporară pe teritoriul lor a categoriilor de persoane fizice definite la articolul 214 alineatul (2) literele (a) - (e) din prezentul acord.

(2) În cazul prestării transfrontaliere de servicii, normele respective se aplică numai sectoarelor pentru care partea respectivă şi-a asumat angajamente specifice şi în măsura în care aceste angajamente specifice se aplică. În cazul stabilirii unei prezenţe comerciale, normele respective nu se aplică sectoarelor pentru care este prevăzută o limitare în conformitate cu anexele XXVII-A şi XXVII-E la prezentul acord. În cazul şederii temporare a persoanelor fizice, normele respective nu se aplică sectoarelor pentru care este prevăzută o limitare în conformitate cu anexele XXVII-C şi XXVII-D şi XXVII-G şi XXVII-H la prezentul acord.

(3) Normele respective nu se aplică măsurilor dacă acestea constituie limitări care fac obiectul programării.

(4) În sensul prezentei secţiuni:

(a) “cerinţe în materie de acordare a licenţelor” înseamnă alte cerinţe de fond decât cerinţele în materie de calificare, pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică sau juridică pentru a obţine, a modifica sau a reînnoi o autorizaţie pentru desfăşurarea activităţilor definite la alineatul (1) literele (a) - (c);

(b) “proceduri de acordare a licenţelor” înseamnă norme administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică sau juridică care solicită autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor definite la alineatul (1) literele (a) - (c), inclusiv modificarea sau reînnoirea unei licenţe, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele în materie de acordare a licenţelor.

(c) “cerinţe în materie de calificare” înseamnă cerinţe de fond privind competenţa unei persoane fizice de a presta un serviciu, şi care trebuie demonstrate pentru a obţine autorizaţia de prestare a unui serviciu;

(d) “proceduri de calificare” înseamnă normele administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele în materie de calificare, în scopul obţinerii autorizaţiei de a presta un serviciu; şi

(e) “autoritate competentă” înseamnă orice autoritate centrală, regională sau locală sau orice organism neguvernamental în exercitarea competenţelor delegate de guvernele sau autorităţile centrale, regionale sau locale, care ia o decizie privind autorizarea prestării unui serviciu, inclusiv prin stabilirea unei prezenţe comerciale sau privind acordarea unei licenţe pentru a demara o activitate economică alta decât serviciile.

ARTICOLUL 220

Condiţiile de acordare a licenţelor şi de calificare

(1) Fiecare parte se asigură că măsurile referitoare la cerinţele şi procedurile în materie de acordare a licenţelor şi la cerinţele şi procedurile în materie de calificare se bazează pe criterii care împiedică autorităţile competente să îşi exercite competenţa lor de evaluare în mod arbitrar.

(2) Criteriile menţionate la alineatul (1) sunt:

(a) proporţionale cu un obiectiv de politică publică;

(b) clare şi lipsite de ambiguităţi;

(c) obiective;

(d) prestabilite;

(e) făcute publice în prealabil; şi

(f) transparente şi accesibile.

(3) O autorizaţie sau o licenţă se acordă de îndată ce se stabileşte, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condiţiile pentru obţinerea unei autorizaţii sau a unei licenţe.

(4) Fiecare parte menţine sau instituie organe sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative care prevăd, la cererea unui antreprenor sau prestator de servicii afectat, o examinare promptă şi, în cazul în care este justificat, acţiunile corective corespunzătoare pentru deciziile administrative care aduc atingere stabilirii unei prezenţe comerciale, prestării transfrontaliere de servicii sau prezenţei temporare a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri. În cazurile în care aceste proceduri nu sunt independente faţă de organismul însărcinat să adopte decizia administrativă respectivă, fiecare parte se asigură că procedurile duc efectiv la o revizuire obiectivă şi imparţială.

(5) În cazul în care numărul licenţelor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza cantităţii reduse de resurse naturale sau din cauza capacităţii tehnice reduse, fiecare parte aplică o procedură de selecţie potenţialilor candidaţi care oferă garanţii depline în ceea ce priveşte imparţialitatea şi transparenţa, inclusiv, în special, o publicitate adecvată a deschiderii, desfăşurării şi încheierii procedurii.

(6) Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute în prezentul articol, la stabilirea regulilor pentru procedura de selecţie, fiecare parte poate să ţină seama de obiectivele de politică publică, inclusiv de consideraţii legate de sănătate, siguranţă, protecţia mediului şi conservarea patrimoniului cultural.

ARTICOLUL 221

Procedurile de acordare a licenţelor şi de calificare

(1) Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare trebuie să fie clare, să fie făcute publice în prealabil şi să ofere solicitanţilor garanţia că cererea lor va fi tratată în mod obiectiv şi imparţial.

(2) Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare trebuie să fie cât mai simple cu putinţă şi să nu complice sau să întârzie în mod inutil prestarea serviciului. Eventualele taxe de licenţă21 care pot decurge pentru solicitanţi ca urmare a cererii lor sunt rezonabile şi proporţionale cu costul procedurilor de autorizare în cauză.

________________

21 Taxele de licenţă nu includ plăţile aferente licitaţiilor, cererilor de oferte sau oricărui alt mijloc nediscriminatoriu de acordare de concesii sau contribuţii obligatorii la furnizarea serviciului universal.

(3) Fiecare parte se asigură că deciziile şi procedurile utilizate de autoritatea competentă în procesul de acordare a licenţei sau de autorizare sunt imparţiale faţă de toţi solicitanţii. Autoritatea competentă ar trebui să ajungă la decizia sa în mod independent şi nu fie răspunzătoare în faţa niciunui prestator de servicii pentru care este necesară o licenţă sau o autorizaţie.

(4) În cazul în care există anumite termene pentru depunerea cererilor, solicitantului trebuie să i se acorde un termen rezonabil pentru depunerea unei cereri. Autoritatea competentă iniţiază soluţionarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. În cazul în care este posibil, cererile ar trebui să fie acceptate în format electronic în aceleaşi condiţii de autenticitate ca documentele depuse pe suport de hârtie.

(5) Fiecare parte se asigură că soluţionarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii finale, se încheie într-un termen rezonabil de la depunerea unei cereri complete. Fiecare parte depune toate eforturile pentru stabilirea unui termen normal de soluţionare a unei cereri.

(6) Autoritatea competentă, într-un termen rezonabil după primirea unei cereri pe care o consideră incompletă, îl informează pe solicitant, în măsura în care acest lucru este fezabil, identifică informaţiile suplimentare necesare pentru completarea cererii şi oferă ocazia de a corecta deficienţele.

(7) Ar trebui să fie acceptate copii legalizate, în cazul în care este posibil, în locul documentelor originale.

(8) În cazul în care o cerere este respinsă de autoritatea competentă, solicitantul este informat în scris şi fără întârzieri nejustificate. În principiu, solicitantul este informat, de asemenea, la cerere, cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea şi cu privire la termenul în care poate contesta decizia respectivă.

(9) Fiecare parte garantează că o licenţă sau o autorizaţie, odată acordată, intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu clauzele şi condiţiile specificate.

SUBSECŢIUNEA 2

DISPOZIŢII DE APLICARE GENERALĂ

ARTICOLUL 222

Recunoaşterea reciprocă

(1) Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu împiedică o parte să solicite ca persoanele fizice să deţină calificările necesare şi/sau experienţa profesională specificată pe teritoriul pe care este prestat serviciul, pentru sectorul de activitate în cauză.

(2) Fiecare parte încurajează organismele profesionale relevante să furnizeze Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, recomandări privind recunoaşterea reciprocă, în vederea îndeplinirii, în totalitate sau în parte, de către antreprenori şi prestatori de servicii a criteriilor aplicate de fiecare parte pentru autorizarea, acordarea de licenţe, funcţionarea şi certificarea antreprenorilor şi prestatorilor de servicii, şi, în special, a serviciilor profesionale.

(3) După primirea unei recomandări menţionate la alineatul (2), Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ examinează, într-un termen rezonabil, recomandarea în cauză pentru a stabili dacă este conformă cu prezentul acord şi, pe baza informaţiilor din recomandare, evaluează, în special:

(a) măsura în care standardele şi criteriile aplicate de fiecare parte în materie de autorizare, acordare de licenţe, funcţionare şi certificare a prestatorilor de servicii şi a antreprenorilor sunt convergente; şi

(b) valoarea economică potenţială a unui acord de recunoaştere reciprocă.

(4) În cazul în care aceste cerinţe sunt îndeplinite, Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ stabileşte măsurile necesare pentru angajarea de negocieri. Ulterior, părţile se angajează în negocieri, prin intermediul autorităţilor lor competente, privind un acord de recunoaştere reciprocă.

(5) Orice acord de recunoaştere reciprocă la care se face referire la alineatul (4) din prezentul articol trebuie să fie în conformitate cu dispoziţiile relevante ale Acordului OMC şi, în special, cu articolul VII din GATS.

ARTICOLUL 223

Transparenţa şi divulgarea informaţiilor confidenţiale

(1) Fiecare parte răspunde prompt tuturor cererilor de informaţii specifice prezentate de cealaltă parte cu privire la orice măsuri de aplicare generală sau acorduri internaţionale care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord sau au un impact asupra acestuia. De asemenea, fiecare parte înfiinţează unul sau mai multe puncte de informare pentru a furniza, la cerere, informaţii specifice antreprenorilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi cu privire la toate aceste aspecte. Părţile se informează reciproc cu privire la punctele lor de informare în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord. Nu este necesar ca aceste puncte de informare să fie depozitare ale actelor cu putere de lege şi actelor administrative.

(2) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu obligă vreo parte să furnizeze informaţii confidenţiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea respectării legilor sau ar fi contrară interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale unor anumite întreprinderi publice sau private.

SUBSECŢIUNEA 3

SERVICII INFORMATICE

ARTICOLUL 224

Definirea serviciilor informatice

(1) În măsura în care comerţul cu servicii informatice este liberalizat în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol, părţile respectă dispoziţiile din prezentul articol.

(2) CPC22 84, codul Organizaţiei Naţiunilor Unite utilizat pentru descrierea serviciilor informatice şi conexe, acoperă funcţiile de bază utilizate pentru prestarea tuturor serviciilor informatice şi conexe:

________________

22 CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC prov, 1991.

(a) programe informatice, definite ca fiind ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (inclusiv realizarea şi implementarea lor);

(b) prelucrare şi stocare de date; şi

(c) servicii conexe, precum serviciile de consultanţă şi de formare pentru personalul clienţilor.

Datorită dezvoltărilor tehnologice, aceste servicii sunt oferite din ce în ce mai mult sub formă de pachete de servicii conexe care pot include toate sau o parte dintre aceste funcţii de bază. De exemplu, serviciile precum găzduirea paginilor internet sau a domeniilor, extragerea datelor şi tehnologia Grid constau fiecare dintr-o combinaţie de funcţii de bază ale serviciilor informatice.

(3) Serviciile informatice şi conexe, indiferent dacă sunt sau nu prestate prin intermediul unei reţele, inclusiv prin internet, includ toate serviciile care oferă:

(a) consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, realizare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, suport tehnic, asistenţă tehnică, administrare a computerelor sau a sistemelor de computere;

(b) programe informatice, definite ca fiind ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (între ele şi cu exteriorul), precum şi consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, realizare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, adaptare, întreţinere, suport tehnic, asistenţă tehnică, administrare sau utilizare a programelor informatice;

(c) prelucrarea datelor, stocarea datelor, găzduirea datelor sau servicii de gestionare a bazelor de date;

(d) servicii de întreţinere şi reparaţii pentru maşini şi echipamente de birou, inclusiv computere; sau

(e) servicii de formare destinate personalului clienţilor, legate de programele informatice, computere sau sisteme de computere şi necuprinse în altă parte.

(4) Serviciile informatice şi conexe permit prestarea altor servicii (de exemplu, bancare) prin mijloace atât electronice, cât şi de alt tip. Cu toate acestea, există o diferenţă importantă între serviciul de intermediere (de exemplu, găzduirea paginilor web sau găzduirea aplicaţiilor) şi conţinutul sau serviciul de bază prestat pe cale electronică (de exemplu, servicii bancare). În astfel de cazuri, conţinutul sau serviciul de bază nu intră sub incidenţa CPC 84.

SUBSECŢIUNEA 4

SERVICII POŞTALE ŞI DE CURIERAT

ARTICOLUL 225

Domeniu de aplicare şi definiţii

(1) Prezenta subsecţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile poştale şi de curierat liberalizate în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.

(2) În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:

(a) “licenţă” înseamnă o autorizaţie acordată de o autoritate de reglementare unui anumit prestator de servicii, a cărei obţinere este obligatorie înainte de prestarea unui anumit serviciu;

(b) “serviciu universal” înseamnă prestarea permanentă a unui serviciu poştal de calitate specificată în orice punct al teritoriului unei părţi la preţuri rezonabile pentru toţi utilizatorii.

ARTICOLUL 226

Prevenirea practicilor anticoncurenţiale în sectorul serviciilor poştale şi de curierat

Sunt menţinute sau introduse măsuri adecvate pentru a împiedica prestatorii care, separat sau împreună, au capacitatea să influenţeze în mod considerabil condiţiile de participare (legate de preţ şi ofertă) pe piaţa relevantă a serviciilor poştale şi de curierat, ca urmare a utilizării poziţiei lor pe piaţă, să adopte sau să continue utilizarea de practici anticoncurenţiale.

ARTICOLUL 227

Serviciu universal

Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină. Aceste obligaţii nu vor fi considerate ca fiind anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie gestionate într-un mod transparent, nediscriminatoriu şi neutru din punctul de vedere al concurenţei şi să nu fie mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de către părţi.

ARTICOLUL 228

Licenţe

(1) Obţinerea unei licenţe poate fi obligatorie numai pentru serviciile care fac parte din domeniul de aplicare al serviciului universal.

(2) Acolo unde este necesară o licenţă, se vor face publice următoarele:

(a) toate criteriile de obţinere a licenţei şi termenul necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă; şi

(b) clauzele şi condiţiile licenţelor.

(3) Motivele pentru refuzul unei licenţe vor fi comunicate solicitantului, la cerere. Fiecare parte stabileşte, prin intermediul unui organism independent, procedura aferentă căilor de atac. Această procedură va fi transparentă, nediscriminatorie şi bazată pe criterii obiective.

ARTICOLUL 229

Independenţa organismului de reglementare

Organismul de reglementare este distinct din punct de vedere juridic de orice prestator de servicii poştale şi de curierat şi nu este răspunzător în faţa acestor prestatori. Deciziile organismului de reglementare şi procedurile utilizate de acesta sunt imparţiale faţă de toţi operatorii de piaţă.

ARTICOLUL 230

Apropierea treptată

Fiecare parte recunoaşte importanţa apropierii treptate a legislaţiei existente şi viitoare a Republicii Moldova de lista acquis-ului Uniunii prevăzută în anexa XXVIII-C la prezentul acord.

SUBSECŢIUNEA 5

REŢELE ŞI SERVICII DE COMUNICAŢII ELECTRONICE

ARTICOLUL 231

Domeniu de aplicare şi definiţii

(1) Prezenta subsecţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile de comunicaţii electronice liberalizate în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.

(2) În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunilor 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:

(a) “servicii de comunicaţii electronice” înseamnă toate serviciile care constau, integral sau în principal, în transmiterea de semnale prin reţele de comunicaţii electronice, inclusiv servicii de telecomunicaţii şi servicii de transmisie în reţele utilizate pentru emisie. Aceste servicii exclud serviciile care asigură sau care exercită responsabilitatea editorială asupra conţinutului transmis prin intermediul reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice;

(b) “reţea publică de comunicaţii” înseamnă o reţea de comunicaţii electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului;

(c) “reţea de comunicaţii electronice” înseamnă sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de comutare sau de rutare şi alte resurse care permit transmiterea semnalelor prin cablu, unde radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv prin reţele de satelit, reţele terestre fixe (cu comutare de circuite sau de pachete, inclusiv Internet) şi mobile, sisteme care utilizează reţeaua electrică, atât timp cât servesc la transmiterea semnalelor, reţele utilizate pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune şi reţele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informaţie transmisă;

(d) “autoritate de reglementare” în sectorul comunicaţiilor electronice înseamnă organismul sau organismele responsabile pentru reglementarea comunicaţiilor electronice menţionate în prezentul capitol;

(e) un prestator de servicii are “putere semnificativă pe piaţă” în cazul în care, fie individual, fie împreună cu alţi prestatori, se regăseşte într-o poziţie echivalentă cu poziţia dominantă, respectiv o poziţie de putere economică care îi permite să se comporte în mare măsură independent faţă de concurenţi, clienţi şi, în cele din urmă, faţă de consumatori;

(f) “interconectare” înseamnă legătura fizică şi logică realizată între reţele publice de comunicaţii utilizate de acelaşi sau un alt prestator de servicii pentru a permite utilizatorilor unui prestator de servicii să comunice cu utilizatorii aceluiaşi sau ai altui prestator de servicii sau pentru a accesa serviciile furnizate de un alt prestator de servicii. Serviciile pot fi furnizate de părţile implicate sau de alte părţi care au acces la reţea. Interconectarea este un tip specific de acces pus în aplicare între operatorii de reţele publice;

(g) “serviciu universal” înseamnă ansamblul de servicii de o anumită calitate, accesibile tuturor utilizatorilor pe teritoriul unei părţi, indiferent de localizarea lor geografică, la un preţ rezonabil. Fiecare parte stabileşte domeniul de aplicare şi implementarea acestuia;

(h) “acces” înseamnă punerea la dispoziţia altui prestator de servicii a infrastructurii şi/sau a serviciilor, în conformitate cu condiţiile definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice. Acesta se referă, printre altele, la accesul la elementele reţelei şi la infrastructura asociată, ceea ce poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu (aceasta include, în special, accesul la bucla locală şi la instalaţiile şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală); accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, canale şi piloni; accesul la sistemele de software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională; accesul la conversia numerelor sau la sisteme care oferă funcţionalităţi echivalente; accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming; accesul la sisteme de acces restricţionat pentru serviciile de televiziune digitală şi accesul la serviciile de reţea virtuale;

(i) “utilizator final” înseamnă un utilizator care nu furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului;

(j) “buclă locală” înseamnă circuitul fizic care leagă punctul terminal al reţelei de la locuinţa sau sediul abonatului de cadrul principal de distribuţie sau de o infrastructură echivalentă din reţeaua publică de comunicaţii.

ARTICOLUL 232

Autoritatea de reglementare

(1) Fiecare parte garantează că autorităţile de reglementare pentru serviciile de comunicaţii electronice sunt distincte din punct de vedere juridic şi independente din punct de vedere funcţional de orice prestator de servicii de comunicaţii electronice. În cazul în care una dintre părţi păstrează dreptul de proprietate sau controlul asupra unui prestator de servicii care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice, partea respectivă asigură separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare, pe de o parte, de activităţile legate de dreptul de proprietate sau control, pe de altă parte.

(2) Fiecare parte garantează că autoritatea de reglementare dispune de competenţe suficiente pentru a reglementa sectorul. Sarcinile pe care trebuie să şi le asume autoritatea de reglementare sunt făcute publice într-o formă accesibilă şi clară, în special în cazul în care respectivele sarcini sunt încredinţate mai multor organisme.

(3) Fiecare parte garantează că deciziile autorităţilor de reglementare şi procedurile utilizate de acestea sunt imparţiale faţă de toţi operatorii de pe piaţă şi transparente.

(4) Autoritatea de reglementare are competenţa de a realiza o analiză a pieţelor de produse şi servicii relevante care ar putea face obiectul unei reglementări ex ante. În cazul în care autoritatea de reglementare trebuie să stabilească, în temeiul articolului 234 din prezentul acord, dacă să impună, să menţină, să modifice sau să retragă obligaţii, aceasta stabileşte pe baza unei analize a pieţei dacă piaţa relevantă este efectiv competitivă.

(5) În cazul în care autoritatea de reglementare stabileşte că o piaţă relevantă nu este efectiv competitivă, aceasta identifică şi desemnează prestatori de servicii cu putere semnificativă pe piaţa respectivă şi impune, menţine sau modifică obligaţiile specifice de reglementare menţionate la articolul 234 din prezentul acord, după caz. Atunci când autoritatea de reglementare stabileşte că o piaţă este efectiv competitivă, aceasta nu impune şi nu menţine niciuna dintre obligaţiile de reglementare menţionate la articolul 234 din prezentul acord.

(6) Fiecare parte garantează că un prestator de servicii afectat de decizia unei autorităţi de reglementare are dreptul de a contesta decizia respectivă în faţa unui organism competent şi independent de părţile implicate în luarea deciziei. Fiecare parte garantează că se ţine seama în mod corespunzător de fondul cauzei. Până la pronunţarea hotărârii în calea de atac, decizia autorităţii de reglementare rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care organismul care soluţionează calea de atac decide altfel. În cazul în care organismul care soluţionează calea de atac nu este o instanţă de tip judiciar, acesta furnizează întotdeauna în scris motivele care stau la baza deciziilor luate, iar acestea fac, de asemenea, obiectul unei reexaminări din partea unei autorităţi judiciare imparţiale şi independente. Deciziile luate de organismele care soluţionează calea de atac sunt puse efectiv în aplicare.

(7) Fiecare parte garantează că, atunci când autorităţile de reglementare intenţionează să ia măsuri legate de dispoziţiile prezentei subsecţiuni, cu un impact semnificativ asupra pieţei relevante, acestea oferă părţilor interesate posibilitatea de a formula observaţii cu privire la proiectul de măsură într-un termen rezonabil. Autorităţile de reglementare îşi publică procedurile de consultare. Rezultatele procedurii de consultare sunt puse la dispoziţia publicului, exceptând cazurile în care există informaţii confidenţiale.

(8) Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice transmit toate informaţiile necesare, inclusiv cele financiare, astfel încât autorităţile de reglementare să garanteze conformitatea cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni sau cu dispoziţiile deciziilor adoptate în temeiul prezentei subsecţiuni. Prestatorii respectivi furnizează aceste informaţii rapid şi la cerere, respectând termenele şi nivelul de detaliere solicitat de autoritatea de reglementare. Informaţiile solicitate de autoritatea de reglementare sunt proporţionale cu sarcina pe care o are de îndeplinit. Autoritatea de reglementare îşi motivează cererea de informaţii.

ARTICOLUL 233

Autorizaţia de prestare a serviciilor de comunicaţii electronice

(1) Fiecare parte se asigură că prestarea serviciilor este autorizată, cât mai mult posibil, în urma unei simple notificări.

(2) Fiecare parte se asigură că obţinerea unei licenţe poate fi necesară pentru a aborda aspecte legate de atribuirea de numere şi frecvenţe. Clauzele şi condiţiile unei astfel de licenţe sunt făcute publice.

(3) Fiecare parte se asigură că, în cazul în care este necesară o licenţă:

(a) toate criteriile de acordare a licenţei şi termenul rezonabil necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă sunt făcute publice;

(b) motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licenţe se comunică în scris solicitantului, la cerere;

(c) în cazul în care i se refuză în mod incorect acordarea unei licenţe, solicitantul are posibilitatea să conteste refuzul în faţa unui organism competent; şi

(d) taxele de licenţă23 solicitate de oricare dintre părţi pentru acordarea unei licenţe nu depăşesc costurile administrative pe care le presupun în mod normal gestionarea, controlul şi exploatarea licenţelor aplicabile. Taxele de licenţă pentru utilizarea spectrului de frecvenţe radio şi a resurselor de numerotare nu fac obiectul cerinţelor de la prezentul alineat.

________________

23 Taxele de licenţă nu includ plăţile aferente licitaţiilor, cererilor de oferte sau oricărui alt mijloc nediscriminatoriu de acordare de concesii sau contribuţii obligatorii la furnizarea serviciului universal.

ARTICOLUL 234

Acces şi interconectare

(1) Fiecare parte se asigură că orice prestator de servicii autorizat să ofere servicii de comunicaţii electronice are dreptul şi obligaţia de a negocia accesul şi interconectarea cu alţi furnizori de reţele şi servicii publice de comunicaţii electronice. Accesul şi interconectarea ar trebui convenite, în principiu, pe baza unor negocieri comerciale între prestatorii de servicii în cauză.

(2) Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii care obţin informaţii de la un alt prestator în timpul procesului de negociere a acordurilor de interconectare utilizează respectivele informaţii doar în scopul pentru care acestea au fost oferite şi respectă întotdeauna confidenţialitatea informaţiilor transmise sau păstrate.

(3) Fiecare parte se asigură că, în cazul în care se constată, în conformitate cu articolul 232 din prezentul acord, că o piaţă relevantă nu este efectiv concurenţială, autoritatea de reglementare are competenţa să impună prestatorului de servicii desemnat drept prestator cu putere semnificativă pe piaţă una sau mai multe dintre următoarele obligaţii referitoare la interconectare şi/sau acces:

(a) obligaţia de nediscriminare, care garantează faptul că operatorii aplică condiţii echivalente în împrejurări echivalente altor prestatori de servicii care furnizează servicii echivalente şi că furnizează servicii şi informaţii în aceleaşi condiţii şi la acelaşi nivel de calitate ca cele pe care le asigură propriilor servicii sau celor ale filialelor sau ale partenerilor lor;

(b) obligaţia impusă societăţilor integrate vertical de a-şi prezenta în mod transparent preţurile angro şi preţurile de transfer intern, în cazul în care există o cerinţă de nediscriminare sau pentru a preveni subvenţiile încrucişate abuzive. Autoritatea de reglementare poate specifica formatul şi metodologia contabilă care trebuie utilizate;

(c) obligaţiile de acceptare a cererilor rezonabile de acces la anumite elemente de reţea şi la dotări asociate şi de utilizare a acestora, inclusiv de acces neîngrădit la bucla locală, printre altele în situaţii în care autoritatea de reglementare consideră că refuzul accesului sau clauzele şi condiţiile nerezonabile cu efect similar ar împiedica apariţia unei pieţe competitive şi durabile la nivel de comerţ cu amănuntul sau că nu ar fi în interesul utilizatorului final.

Autorităţile de reglementare pot impune condiţii privind corectitudinea, caracterul rezonabil şi promptitudinea obligaţiilor prevăzute la prezenta literă;

(d) furnizarea de anumite servicii angro în vederea revânzării acestora de către terţi; acordarea de acces deschis la interfeţele tehnice, la protocoale sau la alte tehnologii-cheie care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor sau a serviciilor de reţea virtuale; furnizarea unor posibilităţi de colocare sau a altor forme de utilizare în comun a infrastructurii, inclusiv a conductelor, a clădirilor sau a pilonilor; prestarea de anumite servicii necesare asigurării interoperabilităţii serviciilor de la un capăt la altul (end-to-end) pentru utilizatori, inclusiv infrastructura pentru serviciile de reţea inteligente; furnizarea de acces la sistemele de asistenţă operaţională sau la sistemele de software similare necesare în vederea asigurării unei concurenţe loiale în domeniul prestării de servicii; şi interconectarea de reţele sau de infrastructuri de reţele.

Autorităţile de reglementare pot impune condiţii privind corectitudinea, caracterul rezonabil şi promptitudinea obligaţiilor prevăzute la prezenta literă;

(e) obligaţii privind recuperarea costurilor şi controlul preţurilor, inclusiv obligaţii privind orientarea preţurilor în funcţie de costuri, precum şi obligaţii privind sistemele de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea unor tipuri specifice de interconectare şi/sau acces, în situaţii în care o analiză a pieţei indică faptul că lipsa unei concurenţe efective înseamnă că operatorul în cauză poate menţine preţurile la un nivel extrem de ridicat sau poate comprima preţurile în detrimentul utilizatorilor finali.

Autorităţile de reglementare iau în considerare investiţiile făcute de operator şi îi permit realizarea unei rate de rentabilitate rezonabile faţă de capitalul angajat, ţinând seama de riscurile aferente;

(f) publicarea de obligaţii specifice impuse prestatorilor de servicii de către autoritatea de reglementare care identifică produsul/serviciul specific şi pieţele geografice. Vor fi puse la dispoziţia publicului informaţii actualizate, într-un mod care garantează accesul cu uşurinţă al tuturor părţilor interesate la informaţiile în cauză, cu condiţia ca acestea să nu fie confidenţiale şi să nu conţină secrete de afaceri;

(g) obligaţiile de transparenţă care impun operatorilor să facă publice anumite informaţii; în special, în cazul în care un operator are obligaţii de nediscriminare, autoritatea de reglementare îi poate impune acestuia să publice o ofertă de referinţă care să fie suficient de detaliată pentru a garanta că prestatorii de servicii nu sunt obligaţi să plătească pentru infrastructura care nu este necesară pentru serviciul solicitat, prezentând o descriere a ofertelor pertinente, defalcate pe componente în funcţie de necesităţile de pe piaţă, incluzând clauzele şi condiţiile aferente, inclusiv preţurile.

(4) Fiecare parte se asigură că un prestator de servicii care solicită interconectarea cu un prestator de servicii desemnat drept prestator cu putere semnificativă pe piaţă poate recurge, în orice moment sau după un interval de timp rezonabil care a fost făcut public, la un organism naţional independent, care poate fi un organism de reglementare, menţionat la articolul 231 alineatul (2) litera (d) din prezentul acord, pentru soluţionarea litigiilor legate de clauzele şi condiţiile privind interconectarea şi/sau accesul.

ARTICOLUL 235

Resurse limitate

(1) Fiecare parte se asigură că orice procedură pentru atribuirea şi utilizarea resurselor limitate, inclusiv a frecvenţelor, numerelor şi a drepturilor de trecere, se desfăşoară într-un mod obiectiv, proporţional, prompt, transparent şi nediscriminatoriu. Informaţiile privind situaţia actuală a benzilor de frecvenţă atribuite se pun la dispoziţia publicului, fără a fi însă necesară identificarea detaliată a frecvenţelor atribuite pentru utilizări specifice cu caracter guvernamental.

(2) Fiecare parte garantează gestionarea eficientă a frecvenţelor radio pentru serviciile de comunicaţii electronice pe teritoriul său pentru a asigura utilizarea efectivă şi eficientă a spectrului de frecvenţe radio. În cazul în care cererea de frecvenţe specifice depăşeşte disponibilitatea acestora, se recurge la proceduri adecvate şi transparente pentru atribuirea acestor frecvenţe, cu scopul de a optimiza utilizarea lor şi de a facilita dezvoltarea concurenţei.

(3) Fiecare parte se asigură că atribuirea resurselor naţionale de numerotare şi gestionarea planurilor naţionale de numerotare intră în sfera de competenţă a autorităţii de reglementare.

(4) În cazul în care autorităţile publice sau locale păstrează dreptul de proprietate sau controlul asupra prestatorilor de servicii care furnizează reţele şi/sau servicii publice de comunicaţii, trebuie asigurată separarea structurală efectivă a funcţiei de atribuire a drepturilor de trecere, pe de o parte, de activităţile legate de dreptul de proprietate sau de control, pe de altă parte.

ARTICOLUL 236

Serviciu universal

(1) Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină.

(2) Aceste obligaţii nu vor fi considerate ca fiind anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie gestionate într-un mod transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu. Gestionarea acestor obligaţii este, de asemenea, neutră din punctul de vedere al concurenţei şi nu este mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de fiecare parte.

(3) Fiecare parte se asigură că toţi prestatorii de servicii sunt eligibili pentru a furniza serviciul universal şi că niciun prestator de servicii nu este exclus a priori. Desemnarea se face printr-un mecanism eficient, transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu. Fiecare parte evaluează, după caz, dacă furnizarea serviciului universal reprezintă o sarcină nejustificată pentru organizaţia (organizaţiile) desemnată (desemnate) să furnizeze serviciul universal. În cazul în care acest lucru se justifică ca urmare a efectuării evaluării menţionate anterior şi ţinând seama de eventualul avantaj pe piaţă de care beneficiază o organizaţie care oferă serviciul universal, autorităţile de reglementare stabilesc dacă este necesar un mecanism destinat să ofere despăgubiri prestatorului (prestatorilor) de servicii în cauză sau să repartizeze costul net al obligaţiilor de serviciu universal.

(4) Fiecare parte se asigură că:

(a) sunt puse la dispoziţia tuturor utilizatorilor anuare care conţin o listă completă a abonaţilor, tipărite, electronice sau în ambele versiuni, actualizate periodic, cel puţin o dată pe an; şi

(b) organismele care oferă serviciile menţionate la litera (a) aplică principiul nediscriminării atunci când prelucrează informaţiile care le-au fost furnizate de alte organizaţii.

ARTICOLUL 237

Furnizarea transfrontalieră de servicii de comunicaţii electronice

Niciuna dintre părţi nu poate solicita unui furnizor de servicii al celeilalte părţi să îşi stabilească o prezenţă comercială sau orice formă de prezenţă ori să fie rezident pe teritoriul său, ca o condiţie pentru prestarea transfrontalieră de servicii.

ARTICOLUL 238

Confidenţialitatea informaţiilor

Fiecare parte asigură confidenţialitatea comunicaţiilor electronice şi a traficului de date aferent, efectuate prin intermediul unei reţele publice de comunicaţii, şi a serviciilor de comunicaţii electronice disponibile pentru public, fără a restrânge comerţul cu servicii.

ARTICOLUL 239

Litigii între prestatorii de servicii

(1) Fiecare parte se asigură că, în cazul unui litigiu între prestatorii de reţele sau servicii de comunicaţii electronice în legătură cu drepturile şi obligaţiile menţionate în prezentul capitol, autoritatea de reglementare în cauză pronunţă, la cererea uneia dintre părţi, o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluţiona litigiul în cel mai scurt timp posibil şi în orice caz în termen de patru luni.

(2) Decizia autorităţii de reglementare este pusă la dispoziţia publicului, ţinând seama de cerinţele privind secretele de afaceri. Prestatorii de servicii în cauză primesc o expunere completă a motivelor pe care se bazează decizia.

(3) Atunci când un astfel de litigiu vizează prestarea transfrontalieră de servicii, autorităţile de reglementare în cauză îşi coordonează eforturile pentru a ajunge la soluţionarea litigiului.

ARTICOLUL 240

Apropierea treptată

Fiecare parte recunoaşte importanţa apropierii treptate a legislaţiei existente şi viitoare a Republicii Moldova de acquis-ul Uniunii menţionat în lista prevăzută în anexa XXVIII-B la prezentul acord.

SUBSECŢIUNEA 6

SERVICII FINANCIARE

ARTICOLUL 241

Domeniul de aplicare şi definiţie

(1) Prezenta secţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile financiare liberalizate în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.

(2) În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:

(a) “serviciu financiar” înseamnă orice serviciu de natură financiară oferit de un prestator de servicii financiare al unei părţi. Serviciile financiare includ următoarele activităţi:

(i) servicii de asigurări şi servicii conexe asigurărilor:

(1) asigurări directe (inclusiv coasigurare):

(a) de viaţă;

(b) altele decât cele de viaţă;

(2) reasigurare şi retrocedare;

(3) intermedierea asigurării, de exemplu activităţi de brokeraj şi de agenţie; şi

(4) servicii auxiliare de asigurări, precum servicii de consultanţă, de actuariat, de evaluare a riscurilor şi de soluţionare a revendicărilor;

(ii) servicii bancare şi alte servicii financiare (cu excepţia asigurărilor):

(1) acceptarea depozitelor şi a altor fonduri rambursabile de la populaţie;

(2) împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecar, factoring şi finanţarea tranzacţiilor comerciale;

(3) leasing financiar;

(4) toate serviciile de plăţi şi transferuri monetare, inclusiv cărţile de credit sau de debit, cecurile de călătorie şi cecurile bancare;

(5) garanţii şi angajamente;

(6) operaţiuni în nume propriu sau în numele clienţilor pe piaţa bursieră, pe piaţa extrabursieră sau pe alte pieţe, şi anume:

(a) instrumente ale pieţei monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerţ, certificate de depozit);

(b) valută;

(c) produse derivate inclusiv, printre altele, contracte futures şi opţiuni;

(d) instrumente ale cursului de schimb şi ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swapurile şi contractele forward pe rata dobânzii;

(e) valori mobiliare transferabile;

(f) alte instrumente şi active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

(7) participarea la emisiunile de titluri de orice natură, inclusiv subscrierile, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent şi prestarea de servicii conexe;

(8) brokeraj monetar;

(9) gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare şi fiduciare;

(10) serviciile de decontare şi compensare a activelor financiare, inclusiv valorile mobiliare, produsele financiare derivate şi alte instrumente negociabile;

(11) comunicarea şi transferul de informaţii financiare, prelucrarea datelor financiare şi software-ul aferent;

(12) servicii de consiliere, de intermediere şi alte servicii financiare auxiliare referitoare la diversele activităţi enumerate la punctele (1) - (11), inclusiv informaţii şi evaluări privind dosarele de credit, investigaţii şi informaţii privind plasamentele şi constituirea portofoliilor, consiliere privind achiziţiile, restructurările şi strategiile societăţilor comerciale;

(b) “prestator de servicii financiare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care intenţionează să presteze sau prestează servicii financiare. Termenul “prestator de servicii financiare” nu include entităţile publice;

(c) “entitate publică” înseamnă:

(i) un guvern, o bancă centrală sau o autoritate monetară şi financiară a unei părţi sau o entitate deţinută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcţii publice sau cu desfăşurarea unor activităţi de serviciu public, cu excepţia unei entităţi însărcinate în principal cu prestarea unor servicii financiare în condiţii comerciale; sau

(ii) o entitate privată, care îndeplineşte funcţii ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorităţi monetare şi financiare, atunci când exercită aceste funcţii;

(d) “serviciu financiar nou” înseamnă un serviciu de natură financiară, inclusiv servicii privind produse existente sau produse noi, ori modul în care este livrat un produs, care nu este furnizat de niciun alt prestator de servicii financiare pe teritoriul unei părţi, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părţi.

ARTICOLUL 242

Excepţia prudenţială

(1) Fiecare parte poate adopta sau menţine măsuri din motive prudenţiale, cum ar fi:

(a) protecţia investitorilor, a deponenţilor, a asiguraţilor sau a persoanelor faţă de care un prestator de servicii financiare are o obligaţie fiduciară; şi

(b) asigurarea integrităţii şi stabilităţii sistemului financiar al unei părţi.

(2) Măsurile respective nu sunt mai constrângătoare decât este necesar pentru a-şi îndeplini obiectivul şi nu sunt discriminatorii împotriva prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părţi în comparaţie cu propriii prestatori de servicii financiare.

(3) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu impune vreunei părţi divulgarea de informaţii referitoare la afacerile şi la conturile unor clienţi individuali sau orice informaţii confidenţiale sau protejate deţinute de organismele publice.

ARTICOLUL 243

Reglementare eficientă şi transparentă

(1) Fiecare parte depune toate eforturile pentru a comunica în avans tuturor persoanelor interesate orice măsură de aplicare generală pe care acea parte intenţionează să o adopte pentru a oferi acestor persoane ocazia de a prezenta observaţii referitoare la respectiva măsură. Această măsură se aplică:

(a) prin intermediul unei publicaţii oficiale; sau

(b) în altă formă scrisă sau electronică.

(2) Fiecare parte pune la dispoziţia persoanelor interesate cerinţele sale pentru completarea cererilor privind prestarea de servicii financiare.

La cererea unui solicitant, partea în cauză informează solicitantul cu privire la stadiul în care se află cererea acestuia. Dacă partea în cauză doreşte informaţii suplimentare din partea solicitantului, aceasta notifică de îndată solicitantul.

(3) Fiecare parte face tot posibilul pentru a garanta implementarea şi aplicarea pe teritoriul ei a standardelor convenite la nivel internaţional privind reglementarea şi supravegherea sectorului de servicii financiare şi pentru combaterea fraudei şi evaziunii fiscale. Aceste standarde convenite la nivel internaţional sunt, printre altele, “Principiile de bază pentru supravegherea eficientă a sectorului bancar” ale Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, “Principiile de bază în asigurări” ale Asociaţiei internaţionale a organismelor de supraveghere a asigurărilor, “Obiectivele şi principiile de reglementare a valorilor mobiliare” ale Organizaţiei Internaţionale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare, “Acordul privind schimbul de informaţii în domeniul fiscal” al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), “Declaraţia G20 privind transparenţa şi schimbul de informaţii în scopuri fiscale” şi cele “Patruzeci de recomandări privind spălarea banilor” şi cele “Nouă recomandări speciale privind finanţarea terorismului” ale Grupului de Acţiune Financiară Internaţională.

Părţile iau notă, de asemenea, de Ten Key Principles for Information Sharing (“Zece principii-cheie pentru schimbul de informaţii”) promulgate de miniştrii de finanţe din ţările G7 şi vor lua toate măsurile necesare pentru a încerca să le aplice în contactele lor bilaterale.

ARTICOLUL 244

Servicii financiare noi

Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi să presteze orice serviciu financiar nou de tip similar cu serviciile a căror prestare de către proprii prestatori de servicii financiare ar fi permisă de către partea respectivă în conformitate cu dreptul intern al acesteia în circumstanţe similare. O parte poate stabili forma juridică prin care serviciul poate fi prestat şi poate impune o autorizaţie pentru prestarea serviciului respectiv. În cazul în care este necesară o astfel de autorizaţie, se adoptă o decizie într-un termen rezonabil şi autorizaţia respectivă poate fi refuzată doar din motive prudenţiale.

ARTICOLUL 245

Prelucrarea datelor

(1) Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi să transfere informaţii în formă electronică sau în altă formă, către şi dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când această prelucrare este necesară pentru activităţile obişnuite ale acestui prestator de servicii financiare.

(2) Fiecare parte adoptă măsuri de salvgardare adecvate pentru protecţia vieţii private, a drepturilor fundamentale şi a libertăţilor persoanelor, în special în ceea ce priveşte transferul datelor cu caracter personal.

ARTICOLUL 246

Excepţii specifice

(1) Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entităţile sale publice, să desfăşoare sau să presteze în exclusivitate, pe teritoriul său, activităţi sau servicii care fac parte dintr-un sistem public de pensii sau sistem oficial de asigurări sociale, cu excepţia cazurilor în care activităţile respective pot fi desfăşurate, în temeiul reglementărilor naţionale ale părţii respective, de către prestatori de servicii financiare aflaţi în concurenţă cu entităţi publice sau cu instituţii private.

(2) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se aplică activităţilor desfăşurate de o bancă centrală, o autoritate monetară sau de o altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii cursului de schimb.

(3) Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entităţile publice ale acesteia, să desfăşoare activităţi sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său în numele, beneficiind de garanţia resurselor financiare ale părţii sau ale entităţilor publice ale acesteia sau utilizând aceste resurse financiare.

ARTICOLUL 247

Organisme de autoreglementare

Atunci când apartenenţa, participarea sau accesul la orice organism de autoreglementare, bursă sau piaţă de valori mobiliare sau futures, agenţie de compensare sau orice altă organizaţie sau asociaţie este cerută de una dintre părţi pentru ca prestatorii de servicii financiare din cealaltă parte să poată presta servicii financiare în condiţii de egalitate cu prestatorii de servicii financiare din partea respectivă sau atunci când partea oferă în mod direct sau indirect acestor entităţi privilegii sau avantaje în materie de prestare a serviciilor financiare, partea în cauză se asigură că sunt respectate obligaţiile prevăzute la articolul 205 alineatul (1) şi la articolul 211 din prezentul acord.

ARTICOLUL 248

Sisteme de compensare şi de plăţi

În conformitate cu clauzele şi condiţiile care constituie tratamentul naţional, fiecare parte acordă prestatorilor de servicii financiare din cealaltă parte stabiliţi pe teritoriul său acces la sistemele de plată şi de compensare exploatate de entităţi publice, precum şi la facilităţile oficiale de finanţare şi refinanţare disponibile în cursul activităţilor comerciale obişnuite. Prezentul articol nu oferă acces la facilităţile de creditor de ultimă instanţă ale părţii.

ARTICOLUL 249

Apropierea treptată

Fiecare parte recunoaşte importanţa apropierii treptate a legislaţiei existente şi viitoare a Republicii Moldova de standardele internaţionale privind cele mai bune practici enumerate la articolul 243 alineatul (3) din prezentul acord, precum şi de acquis-ul Uniunii menţionat în lista prevăzută în anexa XXVIII-A la prezentul acord.

SUBSECŢIUNEA 7

SERVICII DE TRANSPORT

ARTICOLUL 250

Domeniu de aplicare

Prezenta secţiune stabileşte principiile privind liberalizarea serviciilor de transport internaţional în conformitate cu secţiunea 2 (Dreptul de stabilire), secţiunea 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunea 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol.

ARTICOLUL 251

Transportul maritim internaţional

(1) În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunii 2 (Dreptul de stabilire), secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) şi secţiunii 4 (Prezenţa temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri) din prezentul capitol:

(a) “transportul maritim internaţional” cuprinde operaţiuni de transport “de la expeditor la destinatar” (door to door) şi multimodal, care presupune transportul bunurilor prin intermediul mai multor mijloace de transport, inclusiv maritim, însoţite de un singur document de transport şi, în acest scop, dreptul de a încheia contracte direct cu furnizorii de alte moduri de transport;

(b) “servicii de manipulare a încărcăturilor maritime” înseamnă activităţi desfăşurate de operatori portuari, inclusiv operatorii de terminale, cu excepţia activităţilor directe ale docherilor, atunci când această forţă de muncă este organizată independent de societăţile de exploatare portuară sau de exploatare a terminalelor. Activităţile vizate includ organizarea şi supravegherea următoarelor operaţiuni:

(i) încărcarea/descărcarea navelor;

(ii) amararea/dezamararea mărfurilor; şi

(iii) recepţionarea/livrarea şi depozitarea în siguranţă a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;

(c) “servicii de vămuire” (sau “servicii ale agenţilor vamali”) înseamnă activităţi care constau în îndeplinirea, în numele unei alte părţi, a formalităţilor vamale privind importul, exportul sau transportul direct al mărfurilor, indiferent dacă acest serviciu reprezintă principala activitate a prestatorului de servicii sau o completare obişnuită a activităţii sale principale;

(d) “servicii de staţionare şi depozitare a containerelor” înseamnă activităţi care constau în depozitarea containerelor, în porturi sau în interiorul ţării, în vederea umplerii/golirii, a reparării şi a punerii lor la dispoziţie pentru expediere;

(e) “servicii de agenţii maritime” înseamnă activităţi ce constau în reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor linii de navigaţie sau companii maritime, în următoarele scopuri:

(i) comercializarea şi vânzarea serviciilor de transport maritim şi a serviciilor conexe, de la cotare până la facturare, precum şi emisiunea de conosamente în numele societăţilor, achiziţionarea şi revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale;

(ii) reprezentarea societăţilor care organizează escala navei sau preluarea încărcăturilor atunci când este necesar;

(f) “servicii de transport al mărfurilor” înseamnă activitatea ce constă în organizarea şi monitorizarea operaţiunilor de transport în numele transportatorilor, prin achiziţionarea serviciilor de transport şi a serviciilor conexe, pregătirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale;

(g) “servicii de legătură” înseamnă transportul prealabil şi în continuare a încărcăturilor internaţionale pe mare, în special în containere, între porturile situate pe teritoriul unei părţi.

(2) În ceea ce priveşte transportul maritim internaţional, fiecare parte este de acord să asigure aplicarea efectivă a principiului accesului nelimitat la încărcături pe baze comerciale, libertatea de a presta serviciile maritime internaţionale, precum şi tratamentul naţional în cadrul prestării unor astfel de servicii.

Ţinând seama de nivelurile existente de liberalizare între părţi în ceea ce priveşte transportul maritim internaţional:

(a) fiecare parte aplică efectiv principiul accesului nerestricţionat pe pieţele şi la schimburile comerciale maritime internaţionale pe baze comerciale şi în mod nediscriminatoriu;

(b) fiecare parte acordă navelor care arborează pavilionul celeilalte părţi sau care sunt exploatate de prestatori de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor nave sau navelor unei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre cele două tratamente în ceea ce priveşte, printre altele, accesul la porturi, utilizarea infrastructurii şi a serviciilor portuare, utilizarea serviciilor maritime auxiliare, precum şi în ceea ce priveşte taxele şi redevenţele aferente, instalaţiile vamale şi alocarea danelor şi a instalaţiilor de încărcare şi descărcare.

(3) În aplicarea acestor principii, părţile:

(a) nu introduc dispoziţii privind împărţirea încărcăturii în viitoarele acorduri cu ţări terţe privind serviciile de transport maritim, inclusiv vracul solid şi lichid, precum şi traficul de linie şi reziliază, într-un interval rezonabil de timp, astfel de clauze de împărţire a încărcăturii, în cazul în care acestea există în acorduri precedente; şi

(b) abrogă şi se abţin să introducă, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice măsură unilaterală şi orice obstacol administrativ, tehnic şi de altă natură care ar putea constitui restricţii deghizate sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertăţii de a presta servicii în domeniul transportului maritim internaţional.

(4) Fiecare parte permite prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să deţină prezenţe comerciale pe teritoriul său în condiţii de stabilire şi de exploatare nu mai puţin favorabile decât cele acordate propriilor săi prestatori de servicii sau celor din orice ţară terţă, oricare dintre acestea sunt mai favorabile.

(5) Fiecare parte pune la dispoziţia prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi, în condiţii rezonabile şi nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistenţă la remorcare şi tracţiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil şi cu apă, colectarea gunoiului şi eliminarea deşeurilor de balast, serviciile căpitanului de port, asistenţă la navigaţie, servicii operaţionale pe uscat esenţiale exploatărilor de nave, inclusiv comunicaţii, furnizare de apă şi de electricitate, instalaţii pentru reparaţii de urgenţă, servicii de ancorare, dane şi servicii de acostare.

(6) Fiecare parte permite transportul echipamentelor, precum containerele goale, care nu sunt transportate drept mărfuri contra plată, între porturile unui stat membru sau între porturile Republicii Moldova.

(7) Fiecare parte, sub rezerva autorizării de către autoritatea competentă, permite prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să presteze servicii de legătură între porturile naţionale.

ARTICOLUL 252

Transportul aerian

O liberalizare progresivă a transportului aerian între părţi, adaptată la nevoile lor comerciale reciproce şi la condiţiile de acces reciproc pe piaţă, este abordată de Acordul privind stabilirea unui spaţiu aerian comun între UE şi statele sale membre şi Republica Moldova.

ARTICOLUL 253

Apropierea treptată

Fiecare parte recunoaşte importanţa apropierii treptate a legislaţiei existente şi viitoare a Republicii Moldova de acquis-ul Uniunii menţionat în lista prevăzută în anexa XXVIII-D la prezentul acord.

SECŢIUNEA 6

COMERŢUL ELECTRONIC

SUBSECŢIUNEA 1

DISPOZIŢII GENERALE

ARTICOLUL 254

Obiective şi principii

(1) Recunoscând faptul că schimburile comerciale electronice sporesc oportunităţile de afaceri în numeroase sectoare, părţile convin să promoveze dezvoltarea comerţului electronic între ele, în special cooperând în probleme legate de aplicarea dispoziţiilor privind comerţul electronic prevăzute în prezentul capitol.

(2) Părţile convin că dezvoltarea comerţului electronic trebuie să fie compatibilă în totalitate cu cele mai exigente standarde internaţionale în materie de protecţie a datelor, pentru a asigura încrederea utilizatorilor de comerţ electronic.

(3) Părţile convin că transmiterile electronice se consideră prestare de servicii, în sensul secţiunii 3 (Prestarea transfrontalieră de servicii) din prezentul capitol, care nu poate face obiectul taxelor vamale.

ARTICOLUL 255

Cooperarea în materie de comerţ electronic

(1) Părţile menţin un dialog privind problemele de reglementare ridicate de comerţul electronic, care va aborda, printre altele, următoarele aspecte:

(a) recunoaşterea certificatelor de semnătură electronică eliberate publicului şi facilitarea serviciilor transfrontaliere de certificare;

(b) răspunderea prestatorilor de servicii intermediari în ceea ce priveşte transmiterea sau stocarea informaţiilor;

(c) tratamentul comunicaţiilor electronice comerciale nesolicitate;

(d) protecţia consumatorilor în domeniul comerţului electronic; şi

(e) orice alt aspect relevant pentru dezvoltarea comerţului electronic.

(2) Această cooperare se poate realiza prin schimburi de informaţii cu privire la legislaţia respectivă a părţilor referitoare la aceste aspecte, precum şi cu privire la punerea în aplicare a legislaţiei în cauză.

SUBSECŢIUNEA 2

RĂSPUNDEREA PRESTATORILOR DE SERVICII INTERMEDIARI

ARTICOLUL 256

Utilizarea serviciilor intermediarilor

(1) Părţile recunosc că serviciile intermediarilor pot fi folosite de terţi pentru activităţi de încălcare a drepturilor protejate şi adoptă măsurile stabilite în prezenta subsecţiune în ceea ce priveşte prestatorii de servicii intermediari.

(2) În sensul articolul 257 din prezentul acord, “prestator de servicii” înseamnă un furnizor de transmisii, rutare sau conexiuni pentru comunicările online digitale fără modificarea conţinutului lor, între puncte precise specificate de utilizatorul materialului, la alegerea sa. În sensul articolelor 258 şi 259 din prezentul acord, “prestator de servicii” înseamnă un prestator sau operator de sisteme pentru servicii online sau pentru acces la reţele.

ARTICOLUL 257

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: “simpla transmitere”

(1) În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la reţeaua de comunicaţii, părţile se asigură că prestatorul de servicii nu este responsabil pentru informaţiile transmise, cu condiţia ca prestatorul:

(a) să nu iniţieze transmiterea;

(b) să nu selecteze destinatarul transmiterii; şi

(c) să nu selecteze sau să modifice informaţiile care fac obiectul transmiterii.

(2) Activităţile de transmitere şi de furnizare a accesului prevăzute la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară şi tranzitorie a informaţiilor transmise, atâta timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru executarea transmiterii în reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca durata stocării să nu depăşească timpul necesar transmiterii în mod rezonabil.

(3) Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

ARTICOLUL 258

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: “memorarea în cache”

(1) În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în transmiterea printr-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, părţile se asigură că prestatorul de servicii nu este responsabil pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiilor transmise, realizată exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea mai departe a informaţiilor către alţi destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiţia ca prestatorul:

(a) să nu modifice informaţia;

(b) să îndeplinească condiţiile de acces la informaţie;

(c) să se conformeze normelor privind actualizarea informaţiei, specificate într-un mod recunoscut pe scară largă şi folosite de întreprinderile din sector;

(d) să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, larg recunoscută şi folosită de întreprinderile din sector, în scopul de a obţine date privind utilizarea informaţiei; şi

(e) să acţioneze prompt pentru eliminarea informaţiilor pe care le-a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce ia la cunoştinţă că informaţiile transmise iniţial au fost eliminate din reţea ori accesul la acestea a fost blocat sau că o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă a dispus eliminarea informaţiilor sau blocarea acestora.

(2) Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să solicite prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

ARTICOLUL 259

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: “găzduirea”

(1) În cazul în care se prestează un serviciu al societăţii informaţionale care constă în stocarea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, părţile se asigură că prestatorul de servicii nu este responsabil pentru informaţiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiţia ca prestatorul:

(a) să nu aibă efectiv cunoştinţă despre activitatea sau informaţia ilicită, iar în ceea ce priveşte acţiunile în despăgubiri, să nu aibă cunoştinţă de fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sau informaţiile sunt ilicite; sau

(b) din momentul în care ia cunoştinţă despre acestea, să acţioneze prompt pentru a elimina informaţiile sau pentru a bloca accesul la acestea.

(2) Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acţionează sub autoritatea sau sub controlul prestatorului.

(3) Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii ca o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al părţilor, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină şi nu aduce atingere posibilităţii ca părţile să instituie proceduri de reglementare a eliminării informaţiilor sau blocării accesului la acestea.

ARTICOLUL 260

Absenţa unei obligaţii generale în materie de supraveghere

(1) Părţile nu impun prestatorilor o obligaţie generală de supraveghere a informaţiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când prestează serviciile prevăzute la articolele 257, 258 şi 259 din prezentul acord şi nicio obligaţie generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sunt ilicite.

(2) O parte poate stabili în sarcina prestatorilor de servicii din societatea informaţională obligaţia de a informa în mod prompt autorităţile publice competente în legătură cu presupuse activităţi ilicite comise de destinatarii serviciului lor sau în legătură cu informaţiile furnizate de aceştia din urmă sau de a comunica autorităţilor competente, la cerere, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciului cu care au încheiat acorduri de stocare.

SECŢIUNEA 7

EXCEPŢII

ARTICOLUL 261

Excepţii generale

(1) Fără a aduce atingere excepţiilor generale prevăzute la articolul 446 din prezentul acord, dispoziţiile din prezentul capitol şi din anexele XXVII-A şi XXVII-E, XXVII-B şi XXVII-F, XXVII-C şi XXVII-G, XXVII-D şi XXVII-H la prezentul acord fac obiectul excepţiilor prevăzute în prezentul articol.

(2) Sub rezerva cerinţei ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între ţările în care există astfel de condiţii sau o restricţie mascată în calea stabilirii sau a prestării transfrontaliere de servicii, nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează în sensul împiedicării adoptării sau aplicării de către oricare dintre părţi a măsurilor:

(a) necesare pentru protejarea securităţii publice sau a moralităţii publice sau pentru menţinerea ordinii publice;

(b) necesare pentru protecţia vieţii sau a sănătăţii oamenilor, animalelor sau a plantelor;

(c) referitoare la conservarea resurselor naturale epuizabile atunci când aceste măsuri sunt aplicate împreună cu restricţii privind antreprenorii interni sau oferta ori consumul intern de servicii;

(d) necesare pentru protecţia patrimoniului naţional de valoare artistică, istorică sau arheologică;

(e) necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau actelor administrative care nu contravin dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv a celor legate de:

(i) prevenirea practicilor neloiale şi frauduloase sau a efectelor neîndeplinirii unei obligaţii contractuale;

(ii) protejarea vieţii private a persoanelor în legătură cu prelucrarea şi difuzarea datelor cu caracter personal şi protejarea confidenţialităţii înregistrărilor individuale şi a conturilor personale;

(iii) siguranţă;

(f) care contravin articolului 205 alineatul (1) şi articolului 211 din prezentul acord, cu condiţia ca diferenţa în ceea ce priveşte tratamentul să vizeze impunerea sau colectarea efectivă sau echitabilă a impozitelor directe în ceea ce priveşte activităţile economice, antreprenorii sau prestatorii de servicii ai celeilalte părţi24.

________________

24 Măsurile care vizează asigurarea impunerii sau colectării echitabile sau efective a impozitelor directe cuprind măsurile luate de una dintre părţi în temeiul regimului său fiscal care:

(a) se aplică investitorilor şi prestatorilor de servicii nerezidenţi pentru recunoaşterea faptului că obligaţia fiscală a nerezidenţilor se stabileşte ţinându-se seama de elementele impozabile care îşi au sursa sau sunt situate pe teritoriul părţii;

(b) se aplică nerezidenţilor pentru asigurarea impunerii sau colectării impozitelor pe teritoriul părţii;

(c) se aplică nerezidenţilor sau rezidenţilor pentru a împiedica evaziunea sau frauda fiscală, inclusiv măsurile de asigurare a conformităţii;

(d) se aplică consumatorilor de servicii prestate pe teritoriul sau având provenienţa de pe teritoriul unei alte părţi pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de aceşti consumatori, provenind din surse de pe teritoriul părţii;

(e) fac distincţia între antreprenori şi prestatorii de servicii care fac obiectul impozitării articolelor impozabile la nivel mondial şi alţi antreprenori şi prestatori de servicii, în virtutea diferenţei referitoare la tipul de bază impozabilă care există între aceştia; sau

(f) determină, atribuie sau repartizează veniturile, profitul, câştigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor sau sucursalelor rezidente, sau între persoanele asociate sau sucursale ale aceleaşi persoane, în scopul menţinerii bazei impozabile a părţii.

Termenii sau noţiunile referitoare la fiscalitate de la litera (f) din prezentul alineat şi din prezenta notă de subsol sunt determinaţi în conformitate cu definiţiile şi conceptele referitoare la fiscalitate sau cu definiţiile şi conceptele echivalente sau similare, din legislaţia naţională a părţii care ia respectiva măsură.

(3) Dispoziţiile prezentului capitol şi ale anexelor XXVII-A şi XXVII-E, XXVII-B şi XXVII-F, XXVII-C şi XXVII-G, XXVII-D şi XXVII-H la prezentul acord nu se aplică sistemelor de securitate socială ale părţilor sau activităţilor de pe teritoriul fiecărei părţi care sunt legate, chiar ocazional, de exercitarea autorităţii publice.

ARTICOLUL 262

Măsuri fiscale

Tratamentul în baza clauzei naţiunii celei mai favorizate, acordat în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, nu se aplică tratamentului fiscal pe care părţile îl acordă sau îl vor acorda în viitor în temeiul acordurilor dintre părţi pentru evitarea dublei impuneri.

ARTICOLUL 263

Excepţii privind securitatea

Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se interpretează astfel încât:

(a) să impună oricărei părţi obligaţia de a furniza orice informaţie a cărei divulgare o consideră contrară intereselor sale esenţiale în materie de securitate;

(b) să împiedice oricare parte de la a lua măsuri pe care le consideră necesare pentru protecţia intereselor sale esenţiale în materie de securitate:

(i) în legătură cu producţia sau comerţul cu arme, muniţii sau materiale de război;

(ii) în legătură cu activităţile economice desfăşurate în mod direct sau indirect în scopul aprovizionării unei unităţi militare;

(iii) în legătură cu materialele fisionabile şi fuzionabile sau cu materialele din care sunt obţinute acestea; sau

(iv) întreprinse pe timp de război sau în alte situaţii de urgenţă în relaţiile internaţionale; ori

(c) să împiedice orice parte să întreprindă vreo acţiune în scopul de a îndeplini obligaţiile pe care le-a acceptat pentru menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale.

PLĂŢILE CURENTE ŞI CIRCULAŢIA CAPITALURILOR

ARTICOLUL 264

Plăţile curente

Părţile se angajează să autorizeze, într-o monedă liber convertibilă, în conformitate cu articolul VIII din Statutul Fondului Monetar Internaţional, toate plăţile şi transferurile din contul curent al balanţei de plăţi între părţi.

ARTICOLUL 265

Circulaţia capitalurilor

(1) În ceea ce priveşte tranzacţiile aferente contului de capital şi contului financiar din balanţa de plăţi, părţile asigură, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, libera circulaţie a capitalurilor în ceea ce priveşte investiţiile directe, inclusiv achiziţionarea de bunuri imobile, efectuate în conformitate cu legislaţia ţării-gazdă, investiţiile efectuate în conformitate cu dispoziţiile capitolului 6 (Dreptul de stabilire, Comerţul cu servicii şi Comerţul electronic) din titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord şi lichidarea sau repatrierea acestor capitaluri investite şi a oricărui beneficiu care rezultă din ele.

(2) În ceea ce priveşte alte tranzacţii aferente contului de capital şi contului financiar din balanţa de plăţi decât tranzacţiile enumerate la alineatul (1), fiecare parte asigură, de la intrarea în vigoare a prezentului acord şi fără a aduce atingere altor dispoziţii ale prezentului acord:

(a) libera circulaţie a capitalului în ceea ce priveşte creditele legate de tranzacţiile comerciale sau prestarea de servicii la care participă un rezident al uneia dintre părţi; şi

(b) libera circulaţie a capitalului în ceea ce priveşte investiţiile de portofoliu, împrumuturile şi creditele financiare efectuate de investitorii celeilalte părţi.

ARTICOLUL 266

Măsuri de salvgardare

Atunci când, în circumstanţe excepţionale, plăţile sau circulaţia capitalurilor provoacă sau ameninţă să provoace dificultăţi serioase în funcţionarea politicii cursului de schimb sau a politicii monetare în unul sau mai multe state membre sau în Republica Moldova, părţile în cauză pot adopta măsuri de salvgardare pentru o perioadă care nu depăşeşte şase luni, în cazul în care astfel de măsuri sunt strict necesare. Partea care adoptă măsura de salvgardare informează de îndată cealaltă parte cu privire la adoptarea măsurii şi prezintă, cât mai curând posibil, un calendar de eliminare a acesteia.

ARTICOLUL 267

Dispoziţii privind facilitarea şi evoluţia

(1) Părţile se consultă în vederea facilitării circulaţiei capitalurilor între ele pentru a promova obiectivele prezentului acord.

(2) În cursul primilor patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părţile adoptă măsuri care permit crearea condiţiilor necesare pentru aplicarea ulterioară progresivă a normelor Uniunii privind libera circulaţie a capitalurilor.

(3) Până la sfârşitul celui de-al cincilea an de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Comitetul de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, revizuieşte măsurile adoptate şi stabileşte modalităţile pentru continuarea liberalizării.

ACHIZIŢII PUBLICE

ARTICOLUL 268

Obiective

(1) Părţile recunosc contribuţia pe care organizarea unor proceduri de achiziţii transparente, nediscriminatorii, competitive şi deschise o are la dezvoltarea economică şi îşi stabilesc ca obiectiv o deschidere efectivă, reciprocă şi treptată a pieţelor lor de achiziţii publice.

(2) Prezentul capitol preconizează accesul reciproc la pieţele de achiziţii publice pe baza principiului tratamentului naţional la nivel naţional, regional şi local pentru contractele publice şi concesionările în sectorul public, precum şi în sectorul serviciilor de utilităţi publice. Acesta prevede apropierea treptată a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice din Republica Moldova de acquis-ul Uniunii în domeniul achiziţiilor publice, însoţită de o reformă instituţională şi de crearea unui sistem eficient de achiziţii publice, bazat pe principiile care reglementează achiziţiile publice în Uniune şi pe termenii şi definiţiile stabilite în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii şi Directiva 2004/17/CΕ a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale.

ARTICOLUL 269

Domeniu de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică contractelor de achiziţii publice de lucrări, bunuri şi servicii, precum şi contractelor de achiziţii de lucrări, bunuri şi servicii în sectoarele serviciilor de utilităţi publice, precum şi concesionărilor de lucrări şi servicii.

(2) Prezentul capitol se aplică oricărei autorităţi contractante şi oricărei entităţi contractante care corespunde definiţiei din acquis-ul Uniunii în domeniul achiziţiilor publice (denumite în continuare “entităţi contractante”). Acesta vizează, de asemenea, organismele de drept public şi întreprinderile publice în domeniul serviciilor de utilităţi publice, precum întreprinderile de stat care desfăşoară activităţi relevante, şi întreprinderile private care funcţionează pe baza unor drepturi speciale şi exclusive în domeniul serviciilor de utilităţi publice.

(3) Prezentul capitol se aplică contractelor care depăşesc pragurile de valoare stabilite în anexa XXIX-A la prezentul acord.

(4) Calculul valorii estimate a contractului public se bazează pe suma totală de plată, fără taxele pe valoare adăugată. La aplicarea acestor praguri, Republica Moldova va calcula şi va converti valorile contractuale în moneda sa naţională, la cursul de schimb al băncii sale naţionale.

(5) Pragurile de valoare sunt revizuite periodic, o dată la doi ani, începând cu anul intrării în vigoare a prezentului acord, pe baza valorii zilnice medii a monedei euro, exprimată în drepturi speciale de tragere, pe parcursul perioadei de 24 de luni care se încheie în ultima zi a lunii august care precede revizuirea, cu efect de la 1 ianuarie. Valoarea pragurilor astfel revizuite se rotunjeşte, în cazul în care este necesar, în jos la cea mai apropiată mie de euro. Revizuirea pragurilor se adoptă prin decizia Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord.

ARTICOLUL 270

Context instituţional

(1) Fiecare parte stabileşte sau menţine un cadru instituţional adecvat şi mecanisme necesare pentru funcţionarea corespunzătoare a sistemului de achiziţii publice şi punerea în aplicare a dispoziţiilor din prezentul capitol.

(2) În cadrul reformei instituţionale, Republica Moldova desemnează, în special:

(a) un organism executiv responsabil cu politica economică la nivelul administraţiei publice centrale, însărcinat să garanteze o politică coerentă în toate domeniile legate de achiziţiile publice. Acest organism facilitează şi coordonează punerea în aplicare a prezentului capitol şi îndrumă procesul de apropiere treptată de acquis-ul Uniunii; şi

(b) un organism imparţial şi independent însărcinat cu revizuirea deciziilor luate de autorităţile sau entităţile contractante în timpul atribuirii contractelor. În acest context, “independent” înseamnă că organismul este o autoritate publică distinctă de toate entităţile contractante şi de operatorii economici. Se prevede posibilitatea de a supune deciziile adoptate de acest organism controlului judiciar.

(3) Fiecare parte se asigură că deciziile luate de autorităţile responsabile pentru examinarea plângerilor înaintate de operatorii economici cu privire la încălcări ale legislaţiei naţionale sunt aplicate efectiv.

ARTICOLUL 271

Standardele de bază care reglementează atribuirea contractelor

(1) Cel târziu după nouă luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părţile se conformează unui ansamblu de standarde de bază pentru atribuirea tuturor contractelor în conformitate cu alineatele (2) - (15). Aceste standarde de bază provin direct din normele şi principiile achiziţiilor publice, astfel cum au fost reglementate în acquis-ul Uniunii în domeniul achiziţiilor publice, inclusiv principiul nediscriminării, al egalităţii de tratament, al transparenţei şi al proporţionalităţii.

Publicare

(2) Fiecare parte se asigură că toate anunţurile de intenţie referitoare la un contract de achiziţie publică sunt publicate în mijloace de informare adecvate, într-un mod satisfăcător pentru:

(a) a permite pieţei să se fie deschisă concurenţei; şi

(b) a permite oricărui operator economic interesat să aibă acces în mod corespunzător la informaţiile referitoare la intenţia de atribuire a unui contract de achiziţii publice înainte de atribuirea contractului şi să îşi exprime interesul în obţinerea contractului.

(3) Publicarea este adecvată interesului economic al contractului pentru operatorii economici.

(4) Publicarea conţine cel puţin informaţiile esenţiale ale contractului care urmează a fi atribuit, criteriile pentru selecţia calitativă, metoda de atribuire, criteriile de atribuire a contractului şi alte informaţii suplimentare necesare în mod rezonabil operatorilor economici pentru a lua o decizie cu privire la eventuala exprimare a interesului pentru obţinerea contractului.

Atribuirea contractelor

(5) Toate contactele sunt atribuite prin intermediul unor proceduri transparente şi imparţiale care previn practicile de corupţie. Această imparţialitate este asigurată în special prin descrierea nediscriminatorie a obiectului contractului, prin accesul egal al tuturor operatorilor economici, prin termene adecvate şi o abordare transparentă şi obiectivă.

(6) Atunci când descriu caracteristicile lucrărilor, bunurilor sau serviciilor solicitate, entităţile contractante utilizează descrierile generale ale parametrilor şi ale funcţiilor şi standardele internaţionale, europene sau naţionale.

(7) Descrierea caracteristicilor solicitate ale unei lucrări, ale unui bun sau serviciu nu se referă la un producător specific sau o sursă specifică sau la un anumit proces sau la mărci, brevete, tipuri sau la o origine sau fabricaţie specifică, cu excepţia cazului în care o astfel de referinţă este justificată de obiectul contractului şi este însoţită de cuvintele “sau echivalente”. Se acordă preferinţă utilizării descrierilor generale ale parametrilor şi ale funcţiilor.

(8) Entităţile contractante nu impun condiţii care să conducă la discriminarea directă sau indirectă a operatorilor economici ai celeilalte părţi, de exemplu cerinţa ca operatorii economici interesaţi în obţinerea contractului să fie stabiliţi în aceeaşi ţară, regiune sau acelaşi teritoriu cu entitatea contractantă.

Fără a aduce atingere primului paragraf, în cazurile în care circumstanţele specifice ale contractului justifică acest lucru, solicitantului selecţionat i se poate solicita să înfiinţeze o anumită infrastructură de afaceri la locul derulării contractului.

(9) Termenele pentru exprimarea interesului şi pentru depunerea ofertelor sunt suficient de lungi pentru a permite operatorilor economici ai celeilalte părţi să realizeze o evaluare pertinentă a caietului de sarcini şi pentru a-şi pregăti oferta.

(10) Toţi participanţii trebuie să cunoască în prealabil normele aplicabile, criteriile de selecţie şi criteriile de atribuire. Aceste norme trebuie să se aplice în mod egal tuturor participanţilor.

(11) Entităţile contractante pot să invite un număr limitat de solicitanţi să îşi depună oferta, cu condiţia ca:

(a) acest lucru să fie făcut în mod transparent şi nediscriminatoriu; şi

(b) selecţia să se bazeze numai pe factori obiectivi, precum experienţa solicitanţilor în sectorul în cauză, amploarea activităţii desfăşurate şi infrastructura de care dispun sau capacităţile lor tehnice şi profesionale.

Atunci când se invită un număr limitat de solicitanţi pentru a-şi depune ofertele, ar trebui să se ţină seama de necesitatea de a garanta o concurenţă adecvată.

(12) Entităţile contractante pot să utilizeze proceduri negociate numai în cazuri excepţionale şi definite, când utilizarea unei astfel de proceduri nu denaturează concurenţa.

(13) Entităţile contractante pot să utilizeze sisteme de calificare numai în cazul în care lista agenţilor calificaţi este elaborată prin intermediul unei proceduri publicate în mod satisfăcător, transparente şi deschise. Contractele care intră sub incidenţa unui astfel de sistem sunt atribuite, de asemenea, în mod nediscriminatoriu.

(14) Fiecare parte se asigură că contractele sunt atribuite în mod transparent solicitantului care a depus oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic sau oferta cu preţul cel mai mic, pe baza criteriilor de licitaţie şi a normelor procedurale stabilite şi comunicate în prealabil. Deciziile finale trebuie să fie comunicate de îndată tuturor solicitanţilor. La cererea unui solicitant neselecţionat, trebuie furnizate justificări suficient de detaliate pentru a permite reexaminarea unei astfel de decizii.

Protecţia juridică

(15) Fiecare parte se asigură că orice persoană care are sau a avut un interes în obţinerea unui anumit contract şi care a suferit sau riscă să sufere de pe urma unei presupuse încălcări are dreptul la o protecţie judiciară efectivă şi imparţială împotriva oricărei decizii a entităţii contractante cu privire la atribuirea contractului respectiv. Deciziile luate în cursul şi la sfârşitul unei astfel de proceduri de reexaminare sunt făcute publice astfel încât să fie informaţi toţi operatorii economici interesaţi.

ARTICOLUL 272

Planificarea apropierii treptate

(1) Înainte de începerea apropierii treptate, Republica Moldova prezintă Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, o foaie de parcurs completă pentru punerea în aplicare a prezentului capitol, însoţită de un calendar şi de descrierea etapelor principale care ar trebui să includă toate reformele referitoare la apropierea de acquis-ul Uniunii şi la dezvoltarea capacităţilor instituţionale. Această foaie de parcurs este conformă cu etapele şi calendarele stabilite în anexa XXIX-B la prezentul acord.

(2) Foaia de parcurs cuprinde toate aspectele reformei şi cadrul juridic general pentru punerea în aplicare a activităţilor de achiziţii publice, în special apropierea legislativă pentru contractele publice, contractele din sectorul serviciilor de utilităţi publice, concesionările de lucrări şi procedurile de reexaminare, precum şi consolidarea capacităţilor administrative la toate nivelurile, inclusiv organismele de control şi mecanismele de asigurare a respectării normelor.

(3) După obţinerea unui aviz favorabil din partea Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, foaia de parcurs este considerată drept documentul de referinţă pentru punerea în aplicare a prezentului capitol. Uniunea depune toate eforturile pentru a ajuta Republica Moldova la punerea în aplicare a foii de parcurs.

ARTICOLUL 273

Apropierea treptată

(1) Republica Moldova se asigură că legislaţia sa actuală şi viitoare în domeniul achiziţiilor publice va deveni în mod progresiv compatibilă cu acquis-ul Uniunii în domeniul achiziţiilor publice.

(2) Apropierea de acquis-ul Uniunii se realizează conform etapelor consecutive stabilite în programul din anexa XXIX-B la prezentul acord şi specificate ulterior în anexele XXIX-C - XXIX-F, XXIX-H, XXIX-I şi XXIX-K la prezentul acord. Anexele XXIX-G şi XXIX-J la prezentul acord identifică elemente neobligatorii în legătură cu care nu este necesară apropierea legislativă, iar anexele XXIX-L - XXIX-O la prezentul acord identifică elemente ale acquis-ului Uniunii care nu intră sub incidenţa apropierii legislative. În acest proces, se ţine seama în mod adecvat de jurisprudenţa corespunzătoare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de măsurile de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană, precum şi, dacă acest lucru devine necesar, de eventualele modificări ale acquis-ului Uniunii care pot interveni între timp. Punerea în aplicare a fiecărei etape este evaluată de Comitetul de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, şi, după o evaluare pozitivă a respectivului Comitet, este legată de acordarea reciprocă a accesului pe piaţă, în conformitate cu anexa XXIX-B la prezentul acord. Comisia Europeană notifică fără întârzieri nejustificate Republicii Moldova orice modificare adusă acquis-ului Uniunii. Aceasta oferă consiliere adecvată şi asistenţă tehnică pentru punerea în aplicare a acestor modificări.

(3) Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ procedează la evaluarea următoarei etape numai după ce măsurile pentru punerea în aplicare a etapei anterioare au fost îndeplinite şi aprobate în conformitate cu modalităţile stabilite la alineatul (2).

(4) Fiecare parte se asigură că aspectele şi domeniile din sfera achiziţiilor publice care nu sunt reglementate de prezentul articol respectă principiile transparenţei, nediscriminării şi egalităţii de tratament stabilite la articolul 271 din prezentul acord.

ARTICOLUL 274

Accesul pe piaţă

(1) Părţile convin că deschiderea efectivă şi reciprocă a pieţelor lor se realizează treptat şi simultan. În timpul procesului de apropiere legislativă, măsura în care se acordă reciproc acces pe piaţă depinde de progresul realizat în acest proces, în conformitate cu anexa XXIX-B la prezentul acord.

(2) Decizia de a trece la următoarea etapă a deschiderii pieţelor se ia pe baza unei evaluări a calităţii legislaţiei adoptate, precum şi a punerii în aplicare efective a acesteia. Comitetul de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, efectuează periodic o astfel de evaluare.

(3) În măsura în care, în conformitate cu anexa XXIX-B la prezentul acord, o parte îşi deschide piaţa achiziţiilor publice celeilalte părţi:

(a) Uniunea acordă acces la procedurile de atribuire a contractelor întreprinderilor din Republica Moldova, indiferent dacă sunt stabilite sau nu în Uniune, în temeiul normelor Uniunii în domeniul achiziţiilor publice, în condiţiile unui tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat întreprinderilor din Uniune;

(b) Republica Moldova acordă acces la procedurile de atribuire a contractelor întreprinderilor din Uniune, indiferent dacă sunt stabilite sau nu în Republica Moldova, în temeiul normelor naţionale în domeniul achiziţiilor publice, în condiţiile unui tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat întreprinderilor din Republica Moldova.

(4) După punerea în aplicare a ultimei etape a procesului de apropiere legislativă, părţile vor examina posibilitatea de a acorda acces reciproc pe piaţă în ceea ce priveşte achiziţiile publice sub pragurile de valoare stabilite în anexa XXIX-A la prezentul acord.

(5) Finlanda îşi rezervă poziţia în ceea ce priveşte Insulele Åland.

ARTICOLUL 275

Informare

(1) Fiecare parte se asigură că entităţile contractante şi operatorii economici sunt informaţi corespunzător despre procedurile de achiziţii publice, inclusiv prin publicarea tuturor legilor şi a deciziilor administrative relevante.

(2) Fiecare parte garantează difuzarea efectivă a informaţiilor privind posibilităţile de participare la procedurile de achiziţii.

ARTICOLUL 276

Cooperare

(1) Părţile îmbunătăţesc cooperarea dintre ele prin schimburi de experienţă şi de informaţii referitoare la cele mai bune practici şi la cadrele de reglementare.

(2) Uniunea facilitează punerea în aplicare a prezentului capitol, inclusiv prin acordarea de asistenţă tehnică, după caz. În conformitate cu dispoziţiile din titlul VI (Asistenţă financiară şi Dispoziţii antifraudă şi de control) din prezentul acord, sunt adoptate dispoziţii specifice privind asistenţa financiară prin intermediul mecanismelor şi instrumentelor de finanţare relevante ale Uniunii.

(3) O listă indicativă a domeniilor de cooperare figurează în anexa XXIX-P la prezentul acord.

DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

SECŢIUNEA 1

DISPOZIŢII ŞI PRINCIPII GENERALE

ARTICOLUL 277

Obiective

Obiectivele prezentului capitol sunt:

(a) facilitarea producţiei şi a comercializării de produse inovatoare şi creative între părţi; şi

(b) atingerea unui nivel adecvat şi efectiv de protecţie şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

ARTICOLUL 278

Natura obligaţiilor şi domeniul de aplicare al acestora

(1) Părţile asigură punerea în aplicare adecvată şi efectivă a acordurilor internaţionale care reglementează proprietatea intelectuală şi la care acestea sunt părţi, inclusiv a Acordului privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (“Acordul TRIPS”). Dispoziţiile prezentului capitol completează şi precizează drepturile şi obligaţiile care revin părţilor în temeiul Acordului TRIPS şi al altor acorduri internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale.

(2) În sensul prezentului acord, sintagma “proprietate intelectuală” se referă la cel puţin toate categoriile de proprietate intelectuală care fac obiectul articolelor 280-317 din prezentul acord.

(3) Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală include protecţia împotriva concurenţei neloiale, astfel cum este menţionată la articolul 10bis din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1967 (“Convenţia de la Paris”).

ARTICOLUL 279

Epuizarea drepturilor

Fiecare parte prevede un regim naţional sau regional de epuizare a drepturilor de proprietate intelectuală.

SECŢIUNEA 2

STANDARDE PRIVIND DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

SUBSECŢIUNEA 1

DREPTURI DE AUTOR ŞI DREPTURI CONEXE

ARTICOLUL 280

Protecţia acordată

Părţile respectă drepturile şi obligaţiile prevăzute în următoarele acorduri internaţionale:

(a) Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice (“Convenţia de la Berna”);

(b) Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune din 1961;

(c) Acordul TRIPS;

(d) Tratatul OMPI privind dreptul de autor; şi

(e) Tratatul OMPI privind interpretările, execuţiile şi fonogramele.

ARTICOLUL 281

Autori

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:

(a) reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a operelor lor;

(b) orice formă de distribuţie către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace; şi

(c) orice comunicare către public a operelor lor, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziţia publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment.

ARTICOLUL 282

Artişti interpreţi sau executanţi

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al artiştilor interpreţi sau executanţi:

(a) de a autoriza sau interzice fixarea25 interpretărilor sau a execuţiilor lor;

________________

25 În scopul prezentului capitol, “fixare” înseamnă încorporarea sunetelor şi a imaginilor sau a reprezentărilor acestora pe un suport care permite perceperea, reproducerea sau comunicarea lor cu ajutorul unui dispozitiv.

(b) de a autoriza sau interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor;

(c) de a pune la dispoziţia publicului, prin vânzare sau prin alte mijloace, fixările interpretărilor sau execuţiilor lor;

(d) de a autoriza sau interzice punerea la dispoziţia publicului, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces din orice loc şi în orice moment la fixările interpretărilor sau execuţiilor lor;

(e) de a autoriza sau interzice radiodifuzarea sau televizarea fără fir şi comunicarea către public a interpretărilor sau execuţiilor lor, cu excepţia cazului în care interpretarea sau execuţia este ea însăşi deja o execuţie sau interpretare radiodifuzată ori televizată sau efectuată pornind de la o fixare.

ARTICOLUL 283

Producătorii de fonograme

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme:

(a) de a autoriza sau interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a fonogramelor lor;

(b) de a pune la dispoziţia publicului fonogramele lor, inclusiv copii după acestea, prin vânzare sau prin alte mijloace; şi

(c) de a autoriza sau interzice punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor lor, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment.

ARTICOLUL 284

Organisme de radiodifuziune şi televiziune

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al organismelor de radiodifuziune şi televiziune de a autoriza sau de a interzice:

(a) fixarea emisiunilor lor;

(b) reproducerea fixărilor emisiunilor lor;

(c) punerea la dispoziţia publicului, prin mijloace tehnice cu fir sau fără fir, a fixărilor emisiunilor lor; şi

(d) reluarea radiodifuzării sau televizării fără fir a emisiunilor lor, precum şi comunicarea către public a emisiunilor lor, dacă această comunicare este făcută în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare.

ARTICOLUL 285

Radiodifuzarea sau televizarea şi comunicarea către public

(1) Fiecare parte prevede un drept pentru a asigura că utilizatorul plăteşte o remuneraţie echitabilă unică atunci când o fonogramă publicată în scopuri comerciale sau o reproducere a acestei fonograme este utilizată în scopul unei radiodifuzări sau televizări fără fir sau pentru orice comunicare către public şi se asigură că această remuneraţie este repartizată între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme în cauză.

(2) În absenţa unui acord între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condiţiile repartizării acestei remuneraţii între aceştia.

ARTICOLUL 286

Durata protecţiei

(1) Dreptul de autor asupra unei opere literare sau artistice în sensul articolului 2 din Convenţia de la Berna se aplică pe întreaga durată de viaţă a autorului şi timp de 70 de ani după decesul său, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului.

(2) Durata protecţiei unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul şi compozitorul, cu condiţia ca ambele contribuţii să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziţie muzicală cu text.

(3) Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi expiră după cel puţin 50 de ani de la data interpretării sau a execuţiei. Cu toate acestea:

(a) în cazul în care fixarea interpretării sau executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după 50 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date;

(b) în cazul în care fixarea interpretării sau executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.

(4) Drepturile producătorilor de fonograme expiră după cel puţin 50 de ani de la data fixării lor. Cu toate acestea:

(a) în cazul în care, în decursul acestei perioade, o fonogramă face obiectul unei publicări legale, drepturile respective expiră după cel puţin 70 de ani de la data primei publicări legale. În cazul în care nu a avut loc o publicare legală în perioada menţionată la prima teză, iar fonograma a făcut obiectul unei comunicări legale către public în această perioadă, drepturile respective expiră după cel puţin 70 de ani de la data primei comunicări legale către public;

(b) în cazul în care, după 50 ani de când o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări către public, producătorul de fonograme nu oferă copii ale fonogramei pentru vânzare în cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care şi-a transferat sau cesionat unui producător de fonograme drepturile sale asupra fixării interpretării sau executării sale.

(5) Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune încetează după cel puţin 50 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă această emisiune a fost difuzată cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

(6) Perioadele prevăzute în prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a avut loc faptul generator.

ARTICOLUL 287

Protecţia măsurilor tehnologice

(1) Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate să ştie că urmăreşte acest obiectiv.

(2) Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva fabricării, importului, distribuirii, vânzării, închirierii, publicităţii în scopul vânzării sau închirierii ori posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, produselor sau componentelor ori împotriva prestării de servicii care:

(a) fac obiectul unei promovări, publicităţi sau vânzări în scopul eludării oricăror măsuri tehnologice eficace;

(b) au doar un scop comercial sau o utilizare semnificativ limitată, alta decât eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace; sau

(c) sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite sau de a facilita eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace.

(3) În sensul prezentului acord, sintagma “măsuri tehnologice” înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcţionării normale, este proiectată pentru a preveni sau limita, în ceea ce priveşte operele sau alte elemente protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislaţiei naţionale. Măsurile tehnologice sunt considerate “eficace” dacă utilizarea unei opere sau a unui alt element protejat este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui control al accesului sau a unui procedeu de protecţie, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei sau ale altui obiect protejat, sau a unui mecanism de control al copierii, care îndeplineşte obiectivul de protecţie.

ARTICOLUL 288

Protecţia informaţiilor privind regimul drepturilor

(1) Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva oricărei persoane care desfăşoară fără autorizaţie următoarele acte:

(a) eliminarea sau modificarea oricăror informaţii referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic;

(b) distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea sau televizarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere sau a altor elemente protejate în temeiul prezentului acord, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizaţie informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic,

dacă persoana respectivă ştie sau are motive întemeiate să ştie că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau ascunde încălcarea unui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe prevăzute de legislaţia naţională.

(2) În sensul prezentului capitol, sintagma “informaţii referitoare la gestionarea drepturilor” înseamnă orice informaţie furnizată de titularii drepturilor care permite identificarea operei sau a oricărui alt element care face obiectul protecţiei în temeiul prezentului capitol, a autorului sau a oricărui alt titular al drepturilor, ori informaţii despre condiţiile şi modalităţile de utilizare a operei sau a oricărui alt element protejat, precum şi orice numere sau coduri care reprezintă aceste informaţii. Alineatul (1) se aplică atunci când oricare dintre aceste informaţii este asociată unei copii a unei opere sau a altui element care face obiectul protecţiei în temeiul prezentului capitol sau apare în legătură cu o comunicare către public a operei sau a elementului protejat respectiv.

ARTICOLUL 289

Excepţii şi limitări

(1) În conformitate cu convenţiile şi cu acordurile internaţionale la care sunt părţi, fiecare parte poate prevedea limitări sau excepţii privind drepturile stabilite la articolele 281-286 din prezentul acord numai în anumite cazuri specifice în care nu se aduce atingere exploatării normale a elementului protejat şi nici nu se cauzează vreun prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor drepturilor.

(2) Fiecare parte prevede că actele temporare de reproducere menţionate la articolele 282-285 din prezentul acord, care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnologic şi al căror scop unic este să permită:

(a) transmiterea, în cadrul unei reţele între terţi, de către un intermediar; sau

(b) utilizarea legală

a unei opere ori a unui alt element protejat şi care nu au semnificaţie economică de sine stătătoare, sunt exceptate de la dreptul de reproducere prevăzut la articolele 282-285 din prezentul acord.

ARTICOLUL 290

Dreptul de suită al artiştilor

(1) Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil şi la care nu se poate renunţa nici chiar anticipat, de a încasa o redevenţă pe baza preţului de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.

(2) Dreptul menţionat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesionişti ai pieţei obiectelor de artă, cum ar fi saloane, galerii de artă şi, în general, orice comerciant de opere de artă.

(3) Fiecare parte poate prevedea că dreptul menţionat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare în cadrul cărora vânzătorul a achiziţionat opera direct de la autorul acesteia cu mai puţin de trei ani înainte de data revânzării în cauză şi dacă preţul de revânzare nu depăşeşte o anumită sumă minimă.

(4) Redevenţa se plăteşte de către vânzător. Fiecare parte poate prevedea că una dintre persoanele fizice sau juridice menţionate la alineatul (2), alta decât vânzătorul, poate fi singura obligată la această plată sau poate împărţi cu vânzătorul această obligaţie.

(5) Protecţia oferită poate fi exercitată în măsura permisă de către partea în care este solicitată această protecţie. Procedura de colectare şi sumele sunt aspecte care sunt determinate de legislaţia naţională.

ARTICOLUL 291

Cooperarea privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor

Părţile depun eforturi pentru a promova dialogul şi cooperarea între societăţile lor respective de gestiune colectivă a drepturilor de autor în scopul de a promova disponibilitatea operelor şi a altor elemente protejate şi transferul de redevenţe pentru utilizarea acestor opere sau a altor elemente protejate.

SUBSECŢIUNEA 2

MĂRCI COMERCIALE

ARTICOLUL 292

Acorduri internaţionale

Părţile:

(a) respectă Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, Tratatul OMPI privind dreptul mărcilor şi Aranjamentul de la Nisa privind încadrarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor; şi

(b) depun toate eforturile rezonabile pentru a adera la Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor.

ARTICOLUL 293

Procedura de înregistrare

(1) Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor comerciale în cadrul căruia fiecare decizie finală negativă adoptată de autoritatea relevantă în materie de mărci comerciale se comunică în scris solicitantului şi se justifică în mod corespunzător.

(2) Fiecare parte prevede posibilitatea de a se formula opoziţii la cererile de înregistrare a mărcilor comerciale. Aceste proceduri de opoziţie sunt contradictorii.

(3) Părţile furnizează o bază de date electronică disponibilă pentru consultare publică conţinând cereri de înregistrare şi înregistrări ale mărcilor comerciale.

ARTICOLUL 294

Mărci comerciale cunoscute

Pentru a pune în aplicare articolul 6bis din Convenţia de la Paris şi articolul 16 alineatele (2) şi (3) din Acordul TRIPS privind protecţia mărcilor comerciale cunoscute, părţile aplică Recomandarea comună referitoare la dispoziţiile privind protecţia mărcilor comerciale cunoscute adoptată de Adunarea Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi de Adunarea Generală a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) în cadrul celei de a treizeci şi patra serii de sesiuni a Adunărilor statelor membre ale OMPI (septembrie 1999).

ARTICOLUL 295

Excepţii de la drepturile conferite de o marcă comercială

Fiecare parte prevede excepţii limitate de la drepturile conferite de o marcă comercială, cum ar fi utilizarea echitabilă a termenilor descriptivi, protecţia indicaţiilor geografice, în conformitate cu articolul 303 din prezentul acord, sau alte excepţii limitate care ţin seama de interesele legitime ale titularului mărcii comerciale şi ale părţilor terţe.

SUBSECŢIUNEA 3

INDICAŢII GEOGRAFICE

ARTICOLUL 296

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta subsecţiune se aplică recunoaşterii şi protejării indicaţiilor geografice originare de pe teritoriile părţilor.

(2) Pentru ca o indicaţie geografică a unei părţi să fie protejată de cealaltă parte, aceasta se referă la produse care intră în domeniul de aplicare al legislaţiei părţii respective menţionată la articolul 297 din prezentul acord.

(3) “Indicaţie geografică” înseamnă o indicaţie în sensul definiţiei de la articolul 22 alineatul (1) din Acordul TRIPS, care include şi “denumirile de origine”.

ARTICOLUL 297

Indicaţii geografice recunoscute

(1) După examinarea legislaţiei Republicii Moldova privind protecţia indicaţiilor geografice enumerate în partea A din anexa XXX-A la prezentul acord, Uniunea concluzionează că această legislaţie este în conformitate cu elementele prevăzute în partea C din anexa XXX-A la prezentul acord.

(2) După examinarea legislaţiei Uniunii privind protecţia indicaţiilor geografice enumerate în partea B din anexa XXX-A la prezentul acord, Republica Moldova concluzionează că această legislaţie este în conformitate cu elementele prevăzute în partea C din anexa XXX-A la prezentul acord.

(3) După încheierea unei proceduri de prezentare a obiecţiilor în conformitate cu criteriile stabilite în anexa XXX-B la prezentul acord şi după examinarea indicaţiilor geografice pentru produsele agricole şi produsele alimentare ale Uniunii, enumerate în anexa XXX-C la prezentul acord, şi a indicaţiilor geografice pentru vinurile, vinurile aromatizate şi băuturile spirtoase ale Uniunii, enumerate în anexa XXX-D la prezentul acord, care au fost înregistrate de Uniune în temeiul legislaţiei menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, Guvernul Republicii Moldova protejează aceste indicaţii geografice în conformitate cu nivelul de protecţie stabilit în prezenta subsecţiune.

(4) După încheierea unei proceduri de prezentare a obiecţiilor în conformitate cu criteriile stabilite în anexa XXX-B la prezentul acord şi după examinarea indicaţiilor geografice pentru produsele agricole şi produsele alimentare ale Republicii Moldova, enumerate în anexa XXX-C la prezentul acord, şi a indicaţiilor geografice pentru vinurile, vinurile aromatizate şi băuturile spirtoase ale Republicii Moldova, enumerate în anexa XXX-D la prezentul acord, care au fost înregistrate de Republica Moldova în temeiul legislaţiei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, Uniunea protejează aceste indicaţii geografice în conformitate cu nivelul de protecţie stabilit în prezenta subsecţiune.

(5) Deciziile comitetului mixt instituit prin articolul 11 din Acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova privind protecţia indicaţiilor geografice ale produselor agricole şi alimentare referitoare la modificarea anexelor III şi IV la acordul respectiv, care sunt adoptate înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, sunt considerate ca fiind decizii ale Subcomitetului pentru indicaţii geografice, iar indicaţiile geografice adăugate la anexele III şi IV la acordul respectiv sunt considerate ca făcând parte din anexele XXX-C şi XXX-D la prezentul acord. Prin urmare, părţile protejează aceste indicaţii geografice drept indicaţii geografice recunoscute în temeiul prezentului acord.

ARTICOLUL 298

Adăugarea unor indicaţii geografice noi

(1) Părţile convin asupra posibilităţii de a adăuga în anexele XXX-C şi XXX-D la prezentul acord noi indicaţii geografice pentru a fi protejate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 306 alineatul (3) din prezentul acord, după încheierea procedurii de prezentare a obiecţiilor şi după examinarea indicaţiilor geografice menţionate la articolul 297 alineatele (3) şi (4) din prezentul acord, în mod satisfăcător pentru ambele părţi.

(2) O parte nu este obligată să protejeze ca indicaţie geografică o denumire care este în conflict cu denumirea unui soi de plante, inclusiv a unui soi de struguri de vinificaţie, sau a unei rase de animale şi care, în consecinţă, poate induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

ARTICOLUL 299

Domeniul de aplicare al protecţiei indicaţiilor geografice

(1) Indicaţiile geografice enumerate în anexele XXX-C şi XXX-D la prezentul acord, inclusiv cele adăugate în temeiul articolului 298 din prezentul acord, sunt protejate împotriva:

(a) oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri protejate:

(i) pentru produse comparabile care nu sunt conforme specificaţiilor de produs ale denumirii protejate; sau

(ii) în măsura în care această utilizare exploatează reputaţia unei indicaţii geografice;

(b) oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări26, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă, transliterată sau însoţită de expresii precum “stil”, “tip”, “metodă”, “produs(ă) ca la/în”, “imitaţie”, “gust”, “similar” sau alte formulări similare;

________________

26 Termenul “evocare” înseamnă, în special, utilizarea în orice mod a produselor de la poziţia 20.09 din Sistemul Armonizat, însă numai în măsura în care produsele respective se referă la vinurile de la poziţia 22.04, la vinurile aromatizate de la poziţia 22.05 şi la băuturile spirtoase de la poziţia 22.08 din acest sistem.

(c) oricărei menţiuni false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul în cauză, precum şi împotriva ambalării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia; şi

(d) oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(2) În cazul indicaţiilor geografice total sau parţial omonime, protecţia se acordă fiecărei indicaţii, cu condiţia ca aceasta să fi fost utilizată cu bună credinţă şi ţinând seama în mod corespunzător de utilizarea locală şi tradiţională şi de riscul real de confuzie. Fără a aduce atingere articolului 23 in Acordul TRIPS, părţile decid de comun acord cu privire la condiţiile concrete de utilizare care permit diferenţierea indicaţiilor geografice omonime, ţinând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză şi de a evita inducerea în eroare a consumatorilor. O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greşită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care este originar produsul respectiv.

(3) Atunci când, în cadrul negocierilor cu o ţară terţă, una dintre părţi propune protejarea unei indicaţii geografice a respectivei ţări terţe care este omonimă cu o indicaţie geografică a celeilalte părţi, aceasta din urmă este consultată şi are posibilitatea de a prezenta observaţii înainte ca denumirea să devină protejată.

(4) Nicio dispoziţie din prezenta subsecţiune nu obligă o parte să protejeze o indicaţie geografică a celeilalte părţi care nu este protejată sau care încetează să mai fie protejată în ţara de origine. Părţile îşi notifică reciproc cazul în care o indicaţie geografică a încetat să mai fie protejată în ţara sa de origine.

(5) Dispoziţiile prezentei subsecţiuni nu aduc atingere în niciun mod dreptului oricărei persoane de a utiliza, în operaţiunile comerciale, numele persoanei în cauză sau numele predecesorului persoanei în cauză în activităţile comerciale, cu excepţia cazului în care acest nume este utilizat astfel încât să inducă în eroare consumatorii.

ARTICOLUL 300

Dreptul de utilizare a indicaţiilor geografice

(1) O denumire protejată în temeiul prezentei subsecţiuni poate fi folosită de orice operator care comercializează, produce, prelucrează sau prepară produse agricole, produse alimentare, vinuri, vinuri aromatizate sau băuturi spirtoase care respectă specificaţiile de produs corespunzătoare ale produsului.

(2) Odată ce o indicaţie geografică este protejată în temeiul prezentei subsecţiuni, utilizarea denumirii protejate nu mai face obiectul niciunei înregistrări a utilizatorilor şi al niciunei alte taxe.

ARTICOLUL 301

Asigurarea respectării protecţiei

Părţile asigură respectarea protecţiei prevăzute la articolele 297 - 300 din prezentul acord prin acţiuni administrative sau proceduri judiciare adecvate, după caz, inclusiv la frontierele vamale (export şi import), pentru a preveni şi a opri orice utilizare ilegală a indicaţiilor geografice protejate. De asemenea, părţile asigură respectarea unei astfel de protecţii la cererea unei părţi interesate.

ARTICOLUL 302

Punerea în aplicare a unor acţiuni complementare

Fără a se aduce atingere angajamentelor anterioare ale Republicii Moldova de a acorda protecţie indicaţiilor geografice ale Uniunii derivate din acorduri internaţionale privind protejarea indicaţiilor geografice şi asigurarea respectării lor, inclusiv angajamentelor asumate prin Acordul de la Lisabona privind protecţia şi înregistrarea internaţională a denumirilor de origine, şi în conformitate cu articolul 301 din prezentul acord, Republica Moldova beneficiază de o perioadă de tranziţie de cinci ani începând cu 1 aprilie 2013 pentru a lua toate măsurile complementare necesare în vederea opririi oricărei utilizări ilegale a indicaţiilor geografice protejate, în special măsurile aplicabile la frontierele vamale.

ARTICOLUL 303

Relaţia cu mărcile comerciale

(1) Părţile refuză sau anulează, din oficiu sau la cererea oricărei părţi interesate, în conformitate cu legislaţia oricăreia dintre părţi, înregistrarea unei mărci comerciale care corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la articolul 299 alineatul (1) din prezentul acord în privinţa unei indicaţii geografice protejate pentru produse similare, cu condiţia ca cererea de înregistrare a mărcii comerciale să fi fost depusă după data cererii de protecţie a indicaţiei geografice pe teritoriul respectiv.

(2) În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 297 din prezentul acord, data cererii de protecţie este 1 aprilie 2013.

(3) În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 298 din prezentul acord, data cererii de protecţie este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protecţie a unei indicaţii geografice.

(4) În cazul indicaţiilor geografice menţionate la articolul 298 din prezentul acord, părţile nu au obligaţia să protejeze o indicaţie geografică dacă, dată fiind existenţa unei mărci comerciale renumite sau cunoscute, protecţia poate induce în eroare consumatorii cu privire la adevărata identitate a produsului.

(5) Fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, părţile protejează indicaţiile geografice şi în cazul în care există o marcă comercială prealabilă. O marcă comercială prealabilă înseamnă o marcă a cărei utilizare corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la articolul 299 alineatul (1) din prezentul acord şi care a fost solicitată, înregistrată sau, dacă această posibilitate este prevăzută de legislaţia în cauză, consacrată prin uz pe teritoriul uneia dintre părţi anterior datei la care cererea de protecţie a indicaţiei geografice a fost prezentată de cealaltă parte în temeiul prezentei subsecţiuni. O astfel de marcă comercială poate continua să fie utilizată şi reînnoită fără a aduce atingere protecţiei acordate indicaţiei geografice, cu condiţia să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii respective în legislaţia părţilor cu privire la mărcile comerciale.

ARTICOLUL 304

Norme generale

(1) Prezenta subsecţiune se aplică fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor în temeiul Acordului OMC.

(2) Fără a aduce atingere articolului 302 din prezentul acord, importul, exportul şi comercializarea oricărui produs menţionat la articolele 297 şi 298 din prezentul acord se desfăşoară în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative aplicabile pe teritoriul părţii importatoare.

(3) Orice aspect legat de specificaţiile tehnice ale denumirilor înregistrate este tratat în cadrul Subcomitetului pentru indicaţii geografice instituit în temeiul articolului 306 din prezentul acord.

(4) Indicaţiile geografice protejate în temeiul prezentei subsecţiuni pot fi anulate numai de către partea din care este originar produsul.

(5) O specificaţie de produs menţionată în prezenta subsecţiune este cea aprobată, inclusiv orice modificări aprobate la rândul lor, de către autorităţile părţii de pe teritoriul căreia este originar produsul.

ARTICOLUL 305

Cooperare şi transparenţă

(1) Părţile menţin contactul cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare şi funcţionarea prezentei subsecţiuni, fie direct, fie prin intermediul Subcomitetului pentru indicaţii geografice instituit în temeiul articolului 306 din prezentul acord. În special, o parte poate solicita celeilalte părţi informaţii privind specificaţiile de produs ale produselor şi modificările acestora, precum şi punctele de contact pentru dispoziţiile în materie de control.

(2) Fiecare parte poate face publice specificaţiile de produs sau o fişă rezumat a acestor specificaţii, precum şi punctele de contact pentru dispoziţiile în materie de control corespunzătoare indicaţiilor geografice ale celeilalte părţi, protejate în temeiul prezentului articol.

ARTICOLUL 306

Subcomitetul pentru indicaţii geografice

(1) Se instituie Subcomitetul pentru indicaţii geografice.

(2) Subcomitetul pentru indicaţii geografice este alcătuit din reprezentanţi ai părţilor şi are drept obiectiv monitorizarea dezvoltării prezentei subsecţiuni şi intensificarea cooperării şi a dialogului dintre părţi privind indicaţiile geografice. Subcomitetul pentru indicaţii geografice prezintă rapoarte Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord.

(3) Subcomitetul pentru indicaţii geografice decide prin consens. Acesta îşi stabileşte propriul regulament de procedură. Se întruneşte cel puţin o dată pe an şi la cererea oricăreia dintre părţi, alternativ în UE şi în Republica Moldova, la o dată, într-un loc şi într-un mod (care poate include videoconferinţa) stabilite de comun acord de părţi, dar nu mai târziu de 90 de zile de la formularea cererii.

(4) Subcomitetul pentru indicaţii geografice asigură, de asemenea, funcţionarea adecvată a prezentei subsecţiuni şi poate lua în considerare orice aspect legat de punerea în aplicare şi funcţionarea acesteia. În special, acesta răspunde de:

(a) modificarea părţilor A şi B din anexa XXX-A la prezentul acord în ceea ce priveşte trimiterile la legislaţia aplicabilă de către părţi;

(b) modificarea anexelor XXX-C şi XXX-D la prezentul acord în ceea ce priveşte indicaţiile geografice;

(c) schimburile de informaţii cu privire la evoluţiile legislative şi politice în materie de indicaţii geografice, precum şi la orice alt aspect de interes reciproc în acest domeniu;

(d) schimburile de informaţii cu privire la indicaţiile geografice în vederea analizării posibilităţii de protejare a acestora în conformitate cu prezenta subsecţiune; şi

(e) monitorizarea celor mai recente evoluţii legate de asigurarea respectării protecţiei indicaţiilor geografice enumerate în anexele XXX-C şi XXX-D la prezentul acord.

SUBSECŢIUNEA 4

DESENE ŞI MODELE

ARTICOLUL 307

Acorduri internaţionale

Părţile respectă Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale din 1999.

ARTICOLUL 308

Protecţia desenelor sau modelelor înregistrate

(1) Fiecare parte asigură protecţia desenelor sau modelelor create în mod independent, care sunt noi şi originale27. Această protecţie este asigurată prin înregistrare, care conferă titularilor desenului sau modelului înregistrat un drept exclusiv în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.

________________

27 În sensul prezentului articol, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.

(2) Un desen sau un model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou şi original numai:

(a) dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă la o utilizare normală a produsului; şi

(b) în măsura în care caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc, în sine, condiţiile de noutate şi de originalitate.

(3) Sintagma “utilizare normală” de la alineatul (2) litera (a) înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, cu excepţia întreţinerii, lucrărilor de service sau de reparaţii.

(4) Titularul unui desen sau model înregistrat are dreptul să împiedice terţii care nu au obţinut acordul său cel puţin să fabrice, să propună spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, să stocheze sau să utilizeze un produs care poartă ori incorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acţiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale, aduc prejudicii în mod nejustificat exploatării normale a desenului sau modelului ori nu sunt compatibile cu practicile comerciale loiale.

(5) Durata protecţiei disponibile este de 25 de ani de la data depunerii cererii de înregistrare.

ARTICOLUL 309

Protecţia conferită desenelor sau modelelor neînregistrate

(1) Fiecare parte prevede mijloace juridice pentru prevenirea utilizării desenelor sau modelelor neînregistrate, numai în cazul în care utilizarea contestată rezultă din copierea aspectului neînregistrat al produsului respectiv. În sensul prezentului articol, termenul “utilizare” include oferirea spre vânzare, introducerea pe piaţă, importarea sau exportarea produsului.

(2) Durata protecţiei disponibile pentru desenele şi modelele neînregistrate este de cel puţin trei ani de la data la care desenul sau modelul respectiv a fost făcut public într-una dintre părţi.

ARTICOLUL 310

Excepţii şi excluderi

(1) Fiecare parte poate institui excepţii limitate de la protecţia desenelor sau modelelor, cu condiţia ca aceste excepţii să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate şi să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ţinând seama de interesele legitime ale terţilor.

(2) Protecţia desenelor sau modelelor nu se extinde asupra desenelor sau modelelor dictate în principal de consideraţii de ordin tehnic sau funcţional. În special, dreptul asupra unui desen sau model nu se exercită asupra unor caracteristici de aspect ale unui produs care trebuie reproduse în forma şi dimensiunile lor exacte pentru a permite produsului în care este încorporat desenul sau modelul ori căruia îi este aplicat să fie conectat cu sau amplasat mecanic într-un alt produs, în jurul unui alt produs sau pe un alt produs, astfel încât fiecare produs să îşi poată îndeplini funcţia proprie.

ARTICOLUL 311

Relaţia cu drepturile de autor

Un desen sau model este eligibil, de asemenea, pentru protecţia acordată în temeiul legislaţiei privind drepturile de autor ale unei părţi începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Fiecare parte stabileşte măsura şi condiţiile în care se poate conferi protecţia în cauză, inclusiv gradul de originalitate necesar.

SUBSECŢIUNEA 5

BREVETE

ARTICOLUL 312

Acorduri internaţionale

Părţile respectă dispoziţiile Tratatului OMPI de cooperare în domeniul brevetelor şi depun toate eforturile rezonabile să se conformeze dispoziţiilor Tratatului OMPI privind dreptul brevetelor.

ARTICOLUL 313

Brevete şi sănătatea publică

(1) Părţile recunosc importanţa Declaraţiei Conferinţei ministeriale a OMC privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001. În interpretarea şi exercitarea drepturilor şi obligaţiilor care decurg din prezentul capitol, părţile asigură coerenţa cu această declaraţie.

(2) Părţile respectă Decizia Consiliului General al OMC din 30 august 2003 privind punctul 6 din declaraţia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol şi contribuie la punerea în aplicare a acesteia.

ARTICOLUL 314

Certificatul suplimentar de protecţie

(1) Părţile recunosc că medicamentele şi produsele de protecţie a plantelor protejate de un brevet pot face obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe pieţele părţilor. Părţile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet şi prima autorizare de a introduce produsul pe pieţele lor respective, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în acest scop în legislaţia naţională, poate să reducă perioada protecţiei efective în temeiul brevetului.

(2) Fiecare parte prevede o perioadă suplimentară de protecţie pentru un medicament sau un produs de protecţie a plantelor care este protejat de un brevet şi a făcut obiectul unei proceduri de autorizare administrativă, perioada respectivă fiind egală cu perioada menţionată la alineatul (1) a doua teză, din care se scad cinci ani.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (2), durata perioadei suplimentare de protecţie nu poate depăşi cinci ani.

(4) În cazul unor medicamente pentru care au fost realizate studii pediatrice, iar rezultatele studiilor respective se reflectă în informaţiile referitoare la produs, părţile prevăd o prelungire cu şase luni a perioadei de protecţie menţionate la alineatul (2).

ARTICOLUL 315

Protecţia datelor prezentate pentru obţinerea unei autorizaţii

de introducere pe piaţă a unui medicament

(1) Fiecare parte pune în aplicare un sistem cuprinzător pentru a garanta confidenţialitatea, nedivulgarea şi nefolosirea datelor prezentate în scopul obţinerii unei autorizaţii de introducere pe piaţă a unui medicament28.

________________

28 În sensul prezentului articol, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.

(2) Fiecare parte se asigură că orice informaţii necesare care sunt prezentate pentru obţinerea unei autorizaţii de introducere pe piaţă a unui medicament nu sunt divulgate unor terţi şi beneficiază de protecţie împotriva utilizării comerciale neloiale.

În acest scop:

(a) în cursul unei perioade de cel puţin cinci ani începând de la data acordării unei autorizaţii de introducere pe piaţa părţii în cauză, nicio persoană sau entitate, publică sau privată, alta decât persoana sau entitatea care a prezentat astfel de date nedivulgate, nu are voie să folosească astfel de date, în mod direct sau indirect, fără consimţământul explicit al persoanei sau entităţii care a prezentat datele respective, în sprijinul unei cereri pentru autorizarea introducerii pe piaţă a unui medicament;

(b) în cursul unei perioade de cel puţin şapte ani începând de la data acordării unei autorizaţii de introducere pe piaţa părţii în cauză, nu se acordă o autorizaţie de introducere pe piaţă pentru nicio cerere ulterioară, cu excepţia cazului în care solicitantul ulterior prezintă propriile date sau datele utilizate cu autorizarea titularului primei autorizaţii, care respectă aceleaşi cerinţe ca în cazul primei autorizaţii. Produsele înregistrate fără prezentarea acestor date sunt scoase de pe piaţă până când cerinţele sunt îndeplinite.

(3) Perioada de şapte ani menţionată la alineatul (2) litera (b) se prelungeşte până la maximum opt ani în cazul în care, în timpul primilor cinci ani după obţinerea autorizaţiei iniţiale, titularul obţine o autorizaţie pentru una sau mai multe indicaţii terapeutice noi considerate a aduce beneficii clinice semnificative în comparaţie cu terapiile existente.

(4) Dispoziţiile prezentului articol nu au efect retroactiv. Acestea nu afectează comercializarea medicamentelor autorizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord.

(5) Republica Moldova se angajează să îşi alinieze legislaţia privind protecţia datelor referitoare la medicamente cu cea a Uniunii la o dată care urmează a fi decisă de către Comitetul de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord.

ARTICOLUL 316

Protecţia datelor referitoare la produsele de protecţie a plantelor

(1) Fiecare parte stabileşte cerinţele în materie de siguranţă şi eficacitate înainte de a autoriza introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor.

(2) Fiecare parte acordă un drept temporar la protecţia datelor autorului unui raport de testare sau de studiu prezentat pentru prima oară în vederea obţinerii unei autorizaţii de introducere pe piaţă a unui produs de protecţie a plantelor.

În cursul perioadei de valabilitate a dreptului la protecţia datelor, raportul de testare sau de studiu nu este utilizat în favoarea unei alte persoane care doreşte să obţină o autorizaţie de introducere pe piaţă a unui produs de protecţie a plantelor, cu excepţia cazului în care titularul şi-a exprimat consimţământul explicit în acest sens.

(3) Raportul de testare sau de studiu îndeplineşte următoarele condiţii:

(a) este necesar pentru autorizarea sau pentru modificarea unei autorizaţii spre a permite utilizarea produsului pe o altă cultură; şi

(b) este recunoscut ca respectând principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală.

(4) Perioada de protecţie a datelor este de cel puţin zece ani de la data primei autorizaţii pe teritoriul părţii în cauză. În cazul produselor de protecţie a plantelor cu risc scăzut, perioada poate fi prelungită până la 13 ani.

(5) Perioadele menţionate la alineatul (4) se prelungesc cu trei luni pentru fiecare extindere a autorizaţiei pentru utilizări minore29 în cazul în care cererile de autorizare sunt prezentate de titularul autorizaţiei după cel târziu cinci ani de la data primei autorizaţii. Durata totală de protecţie a datelor nu poate depăşi în niciun caz 13 ani. În cazul produselor de protecţie a plantelor cu risc scăzut, durata totală de protecţie a datelor nu poate depăşi în niciun caz 15 ani.

________________

29 În sensul prezentului articol, sintagma “utilizare minoră” înseamnă utilizarea unui produs de protecţie a plantelor pe teritoriul unei părţi pe plantele sau produsele vegetale cultivate la scară mică în partea respectivă sau cultivate la scară mare pentru a satisface o necesitate fitosanitară cu caracter de excepţie.

(6) Un raport de testare sau de studiu este protejat, de asemenea, dacă este necesar pentru reînnoirea sau revizuirea unei autorizaţii. În aceste cazuri, perioada de protecţie a datelor este de 30 de luni.

ARTICOLUL 317

Soiuri de plante

Părţile protejează drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante, în conformitate cu Convenţia internaţională privind protecţia noilor soiuri de plante, inclusiv excepţia opţională de la dreptul multiplicatorului, astfel cum se menţionează la articolul 15 alineatul (2) din convenţia menţionată, şi cooperează pentru a promova şi a asigura respectarea acestor drepturi.

SECŢIUNEA 3

ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

ARTICOLUL 318

Obligaţii generale

(1) Părţile îşi reafirmă angajamentele în temeiul Acordului TRIPS, în special al părţii III, şi prevăd măsurile, procedurile şi acţiunile corective suplimentare stabilite în prezenta secţiune, necesare pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală30.

________________

30 În sensul prezentei subsecţiuni, noţiunea de “drepturi de proprietate intelectuală” cuprinde cel puţin următoarele drepturi: dreptul de autor; drepturile conexe dreptului de autor; dreptul sui generis al autorului de baze de date; drepturile creatorului de topografii ale produselor din materiale semiconductoare; drepturile conferite de marca comercială; drepturile asupra desenelor sau modelelor; drepturile de brevet, inclusiv drepturile derivate din certificatele de protecţie suplimentară; indicaţiile geografice; drepturile referitoare la modelele de utilitate; drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante şi denumirile comerciale, dacă sunt protejate ca drepturi exclusive de legislaţia naţională în cauză.

(2) Măsurile, procedurile şi acţiunile corective suplimentare sunt corecte şi echitabile şi nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate.

(3) De asemenea, măsurile şi acţiunile corective suplimentare sunt eficace, proporţionale şi disuasive şi se aplică astfel încât să se evite crearea de bariere în calea comerţului legitim şi să se prevadă garanţii împotriva utilizării lor abuzive.

ARTICOLUL 319

Persoane eligibile

Fiecare parte recunoaşte ca persoane eligibile să solicite aplicarea măsurilor, procedurilor şi acţiunilor corective menţionate în prezenta secţiune şi în partea III din Acordul TRIPS următoarele categorii:

(a) titularii de drepturi de proprietate intelectuală în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile;

(b) toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în special beneficiarii de licenţe, în măsura în care acest lucru este permis şi în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile;

(c) organismele de gestiune colectivă a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt recunoscute periodic ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis şi în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile; şi

(d) organismele de apărare a intereselor profesionale care sunt recunoscute periodic ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis şi în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile.

SUBSECŢIUNEA 1

ASIGURAREA RESPECTĂRII NORMELOR PRIN MĂSURI DE DREPT CIVIL

ARTICOLUL 320

Măsuri pentru conservarea elementelor de probă

(1) Fiecare parte se asigură că, încă înainte de începutul procedurilor de examinare pe fond a cauzei, autorităţile judiciare competente pot dispune, la cererea unei părţi care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul afirmaţiei sale conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, adoptarea de măsuri provizorii prompte şi eficace pentru a conserva elementele de probă relevante în ceea ce priveşte presupusa încălcare, sub rezerva protejării informaţiilor confidenţiale.

(2) Aceste măsuri pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevarea de eşantioane sau confiscarea mărfurilor despre care se presupune că fac obiectul încălcării şi, după caz, confiscarea materialelor şi echipamentelor utilizate pentru a produce şi/sau distribui mărfurile respective, precum şi documentele aferente. Dacă este necesar, aceste măsuri sunt luate fără audierea celeilalte părţi, în special în cazurile în care orice întârziere poate cauza prejudicii ireparabile titularului dreptului sau în care există un risc demonstrabil că elementele de probă vor fi distruse.

ARTICOLUL 321

Dreptul la informare

(1) Fiecare parte se asigură că, în cadrul unei acţiuni referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală şi ca răspuns la o cerere justificată şi rezonabilă a reclamantului, autorităţile judiciare competente pot dispune ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau a serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală să fie furnizate de contravenient şi/sau de orice altă persoană care:

(a) a fost găsită că deţine în scop comercial mărfuri care aduc atingere unui drept;

(b) a fost găsită că foloseşte în scop comercial servicii care aduc atingere unui drept;

(c) a fost găsită că prestează în scop comercial servicii utilizate în activităţi care aduc atingere unui drept;

(d) a fost semnalată de către o persoană menţionată la litera (a), (b) sau (c) ca fiind implicată în producerea, fabricarea sau distribuirea mărfurilor sau în prestarea serviciilor.

(2) Informaţiile menţionate la alineatul (1) cuprind, după caz:

(a) numele şi adresele producătorilor, fabricanţilor, distribuitorilor, prestatorilor şi ale celorlalţi deţinători anteriori ai mărfurilor sau serviciilor, precum şi ale angrosiştilor şi ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari;

(b) informaţii privind cantităţile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile sau serviciile în cauză.

(3) Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii legale în temeiul cărora:

(a) se acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai cuprinzătoare;

(b) este reglementată utilizarea în materie civilă sau penală a informaţiilor comunicate în temeiul prezentului articol;

(c) este reglementată răspunderea pentru abuzul privind dreptul la informaţie;

(d) se dă posibilitatea de a refuza furnizarea de informaţii care ar constrânge persoana menţionată la alineatul (1) să recunoască propria participare sau participarea rudelor sale apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală; sau

(e) reglementează protejarea confidenţialităţii surselor de informaţii sau prelucrarea datelor cu caracter personal.

ARTICOLUL 322

Măsuri provizorii şi asiguratorii

(1) Fiecare parte se asigură că autorităţile judiciare pot, la cererea reclamantului, să ordone împotriva presupusului contravenient măsuri provizorii pentru a preveni orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală sau să interzică, cu titlu provizoriu şi sub rezerva plăţii, dacă este cazul, a unor daune cominatorii atunci când legislaţia naţională prevede acest lucru, ca prezumatele încălcări ale acestui drept să continue sau să condiţioneze continuarea lor de constituirea unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, se pot ordona măsuri provizorii, în aceleaşi condiţii, împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

(2) De asemenea, se pot ordona măsuri provizorii în vederea confiscării sau retragerii mărfurilor asupra cărora există o suspiciune privind încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulaţia lor în circuitele comerciale.

(3) În cazul unei încălcări prezumate săvârşite la nivel comercial, părţile se asigură că, în cazul în care reclamantul dovedeşte că există circumstanţe care ar pune în pericol acoperirea prejudiciului, autorităţile judiciare pot dispune confiscarea cu titlu asiguratoriu a bunurilor mobile şi imobile ale presupusului contravenient, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor active ale acestuia. În acest scop, autorităţile competente pot ordona comunicarea unor documente bancare, financiare sau comerciale sau accesul corespunzător la informaţiile pertinente.

ARTICOLUL 323

Măsuri corective

(1) Fiecare parte se asigură că autorităţile judiciare competente pot ordona, fără despăgubiri de vreun fel, la cererea reclamantului şi fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului dreptului ca urmare a încălcării săvârşite, cel puţin scoaterea definitivă din circuitele comerciale sau distrugerea mărfurilor în legătură cu care s-a constatat o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală. Dacă este cazul, autorităţile judiciare competente pot, de asemenea, ordona distrugerea materialelor şi a echipamentelor utilizate în principal pentru crearea sau fabricarea mărfurilor respective.

(2) Autorităţile judiciare ale părţilor au competenţa de a ordona ca măsurile respective să fie puse în aplicare pe cheltuiala contravenientului, cu excepţia cazului în care se invocă motive speciale care să împiedice acest lucru.

ARTICOLUL 324

Acţiuni în încetare

Fiecare parte se asigură că, atunci când s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare pot pronunţa împotriva contravenientului, precum şi a unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală, un ordin de încetare în scopul de a interzice continuarea încălcării.

ARTICOLUL 325

Măsuri alternative

Părţile pot să prevadă că, în cazurile în care este necesar şi la cererea persoanei susceptibile să facă obiectul măsurilor prevăzute la articolul 323 şi/sau la articolul 324 din prezentul acord, autorităţile judiciare competente pot ordona plata unei despăgubiri băneşti în favoarea părţii prejudiciate în loc să aplice măsurile prevăzute la articolele menţionate, în cazul în care persoana respectivă nu a acţionat cu intenţie sau din neglijenţă, dacă aplicarea măsurilor respective ar cauza persoanei respective un prejudiciu disproporţionat şi dacă despăgubirile băneşti acordate părţii prejudiciate par a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

ARTICOLUL 326

Daune-interese

(1) Fiecare parte se asigură că, la cererea părţii prejudiciate, autorităţile judiciare competente îl obligă pe contravenientul care s-a angajat într-o activitate de încălcare cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate pentru a fi în cunoştinţă de cauză, la plata de daune-interese în beneficiul titularului dreptului, corespunzătoare prejudiciului real suferit de acesta ca urmare a încălcării. La stabilirea valorii daunelor-interese, autorităţile judiciare:

(a) iau în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv pierderea câştigurilor suferită de partea prejudiciată, beneficiile realizate în mod neloial de către contravenient şi, după caz, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului de încălcarea respectivă; sau

(b) cu titlu de alternativă pentru litera (a), atunci când este cazul, stabilesc valoarea daunelor-interese ca sumă forfetară pe baza unor elemente cum ar fi cel puţin suma redevenţelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate în cazul în care contravenientul ar fi cerut autorizaţia de a utiliza dreptul de proprietate intelectuală în cauză.

(2) În cazul în care contravenientul nu s-a angajat în activitatea de încălcare cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate pentru a fi în cunoştinţă de cauză, părţile pot prevedea ca autorităţile judiciare să poată ordona, în favoarea părţii prejudiciate, recuperarea câştigurilor sau plata daunelor-interese care pot fi prestabilite.

ARTICOLUL 327

Cheltuieli de judecată

Fiecare parte se asigură că, în general, partea care cade în pretenţii suportă cheltuielile de judecată rezonabile şi proporţionale, precum şi alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câştig de cauză, cu excepţia situaţiei în care principiile de echitate nu permit acest lucru.

ARTICOLUL 328

Publicarea hotărârilor judecătoreşti

Fiecare parte se asigură că, în cadrul acţiunilor în justiţie iniţiate ca urmare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare pot ordona, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala contravenientului, măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiilor cu privire la hotărâre, inclusiv afişarea hotărârii, precum şi publicarea sa integrală sau parţială.

ARTICOLUL 329

Prezumţia calităţii de autor sau de titular al dreptului

Pentru aplicarea măsurilor, procedurilor şi acţiunilor corective prevăzute în prezenta secţiune:

(a) pentru ca autorul unei opere literare sau artistice să fie, până la proba contrară, considerat ca atare şi acestuia să i se permită, prin urmare, să iniţieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor sale, este suficient ca numele său să figureze pe operă în modul obişnuit;

(b) litera (a) se aplică mutatis mutandis titularilor drepturilor conexe dreptului de autor în ceea ce priveşte elementul care face obiectul protecţiei.

SUBSECŢIUNEA 2

ALTE DISPOZIŢII

ARTICOLUL 330

Măsuri la frontieră

(1) În lipsa unor dispoziţii contrare prevăzute în prezenta subsecţiune, fiecare parte adoptă proceduri destinate să permită unui titular al unui drept, care are motive justificate să suspecteze că ar putea avea loc activităţi de import, export, reexport, intrare sau ieşire de pe teritoriul vamal, plasare sub un regim vamal suspensiv sau introducere într-o zonă liberă ori într-un antrepozit liber a unor mărfuri care încălcă un drept de proprietate intelectuală31, să adreseze o cerere scrisă autorităţilor competente, administrative sau judiciare, prin care să solicite autorităţilor vamale să suspende punerea în liberă circulaţie sau deţinerea mărfurilor respective.

________________

31 În sensul prezentului articol, “mărfuri care încalcă un drept de proprietate intelectuală” înseamnă:

(a) “mărfuri contrafăcute”, şi anume:

(i) mărfuri, inclusiv ambalajele lor, pe care este aplicată fără autorizare o marcă comercială identică cu marca comercială înregistrată în mod corespunzător pentru acelaşi tip de mărfuri sau care nu poate fi distinsă, în aspectele sale esenţiale, de o astfel de marcă şi care, prin urmare, încalcă drepturile titularului mărcii comerciale;

(ii) orice simbol al unei mărci comerciale, cum ar fi o emblemă, o etichetă, un autocolant, un prospect, instrucţiuni de utilizare sau un document de garanţie, chiar prezentat separat, în aceleaşi condiţii ca mărfurile menţionate la punctul (i);

(iii) ambalajele care poartă marca comercială a unor mărfuri contrafăcute, prezentate separat, în aceleaşi condiţii ca cele prevăzute pentru mărfurile menţionate la punctul (i);

(b) “mărfuri piratate”, şi anume mărfuri care reprezintă sau conţin copii făcute fără consimţământul titularului dreptului sau al unei persoane valabil autorizate de către acesta în ţara de producţie şi care sunt făcute direct sau indirect după un produs, în cazurile în care realizarea acestor copii ar constitui o încălcare a unui drept de autor sau a unui drept conex ori a unui drept asupra desenelor sau modelelor în temeiul legislaţiei ţării de import, indiferent dacă dreptul este înregistrat în legislaţia naţională;

(c) mărfuri care, potrivit legislaţiei părţii în care se face cererea de intervenţie a autorităţilor vamale, aduc atingere unui brevet, unui drept de proprietate asupra unui soi de plante sau unei indicaţii geografice.

(2) Fiecare parte prevede că, atunci când autorităţile vamale, în cursul desfăşurării activităţii lor şi înainte ca o cerere să fi fost depusă de un titular al unui drept sau să fi fost acordată, au motive suficiente de a suspecta că mărfurile încălcă un drept de proprietate intelectuală, pot suspenda punerea în liberă circulaţie a mărfurilor sau le pot reţine pentru a permite titularului dreptului să depună o cerere de intervenţie, în conformitate cu alineatul (1).

(3) Orice drepturi sau obligaţii referitoare la importator, care sunt stabilite în legislaţia naţională pentru punerea în aplicare a prezentului articol şi a secţiunii 4 din partea III a Acordului TRIPS, se aplică, de asemenea, exportatorului sau deţinătorului mărfurilor.

(4) Fiecare parte prevede ca autorităţile sale competente să ceară unui titular al dreptului care solicită procedurile descrise la alineatul (1) să furnizeze dovezi adecvate pentru a convinge autorităţile competente că, în temeiul legislaţiei părţii care asigură procedurile, există, prima facie, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală al titularului dreptului şi să furnizeze informaţii suficiente despre care se poate aştepta în mod rezonabil să fie în posesia titularului dreptului pentru a permite autorităţilor competente să recunoască rezonabil de uşor mărfurile suspecte. Cerinţa de a furniza informaţii suficiente nu descurajează în mod nerezonabil recursul la procedurile descrise la alineatul (1).

(5) Pentru a stabili dacă a fost încălcat un drept de proprietate intelectuală, biroul vamal comunică titularului dreptului, la cererea acestuia şi în măsura în care se cunosc aceste informaţii, numele şi adresa destinatarului, ale expeditorului şi ale deţinătorului mărfurilor, precum şi originea şi provenienţa mărfurilor bănuite că fac obiectul încălcării unui drept de proprietate intelectuală.

De asemenea, biroul vamal îi acordă reclamantului posibilitatea de a inspecta mărfurile a căror punere în circulaţie a fost suspendată sau care au fost reţinute. La examinarea mărfurilor, biroul vamal poate preleva probe şi, la cererea titularului dreptului, le poate înmâna sau transmite acestuia exclusiv pentru a fi analizate şi pentru a facilita continuarea procedurii.

(6) Autorităţile vamale sunt active în detectarea şi identificarea transporturilor care conţin mărfuri bănuite că fac obiectul încălcării unui drept de proprietate intelectuală pe baza tehnicilor de analiză a riscurilor. Acestea instituie sisteme pentru o strânsă cooperare cu titularii drepturilor, inclusiv mecanisme eficace pentru culegerea de informaţii în vederea analizei riscurilor.

(7) Părţile convin să coopereze în vederea eliminării comerţului internaţional cu mărfuri care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. În special, în acest scop, după caz, părţile fac schimb de informaţii şi asigură cooperarea dintre autorităţile lor competente cu privire la comerţul cu mărfuri care fac obiectul unei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală.

(8) Pentru mărfurile aflate în tranzit pe teritoriul unei părţi, având ca destinaţie teritoriul celeilalte părţi, prima parte furnizează celei de a doua părţi informaţii pentru a permite asigurarea respectării efective a dispoziţiilor în ceea ce priveşte transporturile de mărfuri bănuite că fac obiectul încălcării unui drept de proprietate intelectuală.

(9) Fără a aduce atingere altor forme de cooperare, Protocolul III privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal va fi aplicabil în ceea ce priveşte alineatele (7) şi (8) din prezentul articol în legătură cu încălcările legislaţiei vamale în contextul drepturilor de proprietate intelectuală.

(10) Subcomitetul vamal menţionat la articolul 200 din prezentul acord acţionează în calitate de comitet responsabil să asigure funcţionarea şi punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului articol.

ARTICOLUL 331

Coduri de conduită

Părţile încurajează:

(a) elaborarea de către asociaţiile sau organizaţiile profesionale a unor coduri de conduită destinate să contribuie la asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală; şi

(b) prezentarea către autorităţile competente ale părţilor a proiectelor de coduri de conduită, precum şi a evaluărilor aplicării acestor coduri de conduită.

ARTICOLUL 332

Cooperare

(1) Părţile convin să coopereze în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor şi obligaţiilor asumate în temeiul prezentului capitol.

(2) Sub rezerva dispoziţiilor din titlul VI (Asistenţă financiară, Dispoziţii antifraudă şi de control) din prezentul acord, domeniile de cooperare includ următoarele activităţi, fără a se limita la acestea:

(a) schimb de informaţii privind cadrul juridic referitor la drepturile de proprietate intelectuală şi normele relevante în materie de protecţie şi de asigurare a respectării acestor norme; schimb de experienţă privind progresul legislativ în aceste domenii;

(b) schimb de experienţă şi informaţii privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;

(c) schimb de experienţă privind asigurarea respectării normelor la nivel central şi subcentral de către organismele vamale, poliţieneşti, administrative şi judiciare; coordonarea pentru prevenirea exporturilor de mărfuri contrafăcute, inclusiv cu alte ţări;

(d) consolidarea capacităţilor; schimb de personal şi formarea personalului;

(e) promovarea şi diseminarea informaţiilor privind drepturile de proprietate intelectuală, printre altele, în mediile de afaceri şi în societatea civilă; sensibilizarea consumatorilor şi a titularilor drepturilor;

(f) îmbunătăţirea cooperării instituţionale, de exemplu, între oficiile pentru proprietate intelectuală;

(g) promovarea activă a sensibilizării şi a educării publicului larg cu privire la politicile privind drepturile de proprietate intelectuală; elaborarea unor strategii eficace pentru a identifica publicul principal şi crearea unor programe de comunicare pentru a sensibiliza consumatorii şi mijloacele de informare în masă cu privire la impactul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv riscul pentru sănătate şi siguranţă şi legătura cu criminalitatea organizată.

CONCURENŢĂ

SECŢIUNEA 1

ANTITRUST ŞI CONCENTRĂRI ECONOMICE

ARTICOLUL 333

Definiţii

În sensul prezentei secţiuni:

1. “autoritate de concurenţă” înseamnă, pentru Uniune, “Comisia Europeană”, iar pentru Republica Moldova, “Consiliul Concurenţei”;

2. “legislaţia în domeniul concurenţei” înseamnă:

(a) pentru Uniune, articolele 101, 102 şi 106 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Regulamentul (CE) nr.139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice), precum şi regulamentele de punere în aplicare ale acestora sau modificările la acestea;

(b) pentru Republica Moldova, Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012 şi reglementările de punere în aplicare a acesteia sau modificările la aceasta; şi

(c) orice modificări pe care le pot suferi instrumentele menţionate la literele (a) şi (b) după intrarea în vigoare a prezentului acord.

ARTICOLUL 334

Principii

Părţile recunosc importanţa unei concurenţe libere şi nedenaturate în relaţiile lor comerciale. Părţile recunosc faptul că practicile comerciale anticoncurenţiale sunt susceptibile de a denatura buna funcţionare a pieţelor şi de a reduce avantajele liberalizării schimburilor comerciale.

ARTICOLUL 335

Punerea în aplicare

(1) Fiecare parte menţine pe teritoriul său o legislaţie cuprinzătoare în materie de concurenţă care abordează în mod eficace acordurile anticoncurenţiale, practicile concertate şi comportamentul anticoncurenţial unilateral al întreprinderilor cu putere dominantă pe piaţă şi asigură un control eficace al concentrărilor între întreprinderi.

(2) Fiecare parte menţine o autoritate independentă din punct de vedere funcţional, cu resurse umane şi financiare adecvate, pentru a asigura respectarea în mod eficace a legislaţiei în materie de concurenţă menţionată la articolul 333 alineatul (2).

(3) Părţile recunosc importanţa aplicării legislaţiei lor în materie de concurenţă într-un mod transparent şi nediscriminatoriu, cu respectarea principiilor de echitate procedurală şi a drepturilor de apărare ale întreprinderilor implicate.

ARTICOLUL 336

Monopoluri de stat, întreprinderi publice şi întreprinderi

cărora li s-au încredinţat drepturi speciale sau exclusive

(1) Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu împiedică o parte să desemneze sau să menţină monopoluri de stat sau întreprinderi publice ori să încredinţeze întreprinderilor drepturi speciale sau exclusive, în conformitate cu propria legislaţie.

(2) În ceea ce priveşte monopolurile de stat cu caracter comercial, întreprinderile publice şi întreprinderile cărora li s-au încredinţat drepturi speciale sau exclusive, fiecare parte se asigură că aceste întreprinderi se supun legislaţiei în materie de concurenţă menţionate la articolul 333 alineatul (2), în măsura în care aplicarea acestei legislaţii nu împiedică exercitarea, în drept sau în fapt, a sarcinilor speciale de interes public conferite întreprinderilor în cauză.

ARTICOLUL 337

Cooperare şi schimb de informaţii

(1) Părţile recunosc importanţa cooperării şi coordonării dintre autorităţile lor de concurenţă pentru a îmbunătăţi asigurarea respectării eficace a legislaţiei în materie de concurenţă şi pentru a îndeplini obiectivele prezentului acord, prin promovarea concurenţei şi reducerea practicilor comerciale anticoncurenţiale sau a tranzacţiilor anticoncurenţiale.

(2) În acest scop, fiecare autoritate de concurenţă poate informa cealaltă autoritate de concurenţă despre dorinţa sa de a coopera în ceea ce priveşte activitatea oricăreia dintre părţi de asigurare a respectării normelor. Niciuna dintre părţi nu este împiedicată să ia decizii autonome privind aspectele care fac obiectul cooperării.

(3) În vederea facilitării asigurării eficace a respectării legislaţiilor lor în materie de concurenţă, autorităţile de concurenţă pot face schimb de informaţii neconfidenţiale. Toate schimburile de informaţii se supun standardelor de confidenţialitate aplicabile pe teritoriul fiecărei părţi. Atunci când părţile fac schimb de informaţii în temeiul prezentului articol, acestea iau în considerare limitele impuse de cerinţele secretului profesional şi ale secretului de afaceri în domeniile lor de competenţă respective.

ARTICOLUL 338

Soluţionarea diferendelor

Dispoziţiile privind mecanismul de soluţionare a diferendelor din capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord nu se aplică prezentei secţiuni.

SECŢIUNEA 2

AJUTOARE DE STAT

ARTICOLUL 339

Principii generale şi domeniu de aplicare

(1) Ajutoarele de stat acordate de Uniune sau de Republica Moldova ori prin resursele uneia dintre părţi, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producţiei de anumite mărfuri şi servicii şi care afectează schimburile comerciale între părţi sunt incompatibile cu prezentul acord.

(2) Prezentul capitol nu se aplică ajutoarelor de stat legate de domeniul pescuitului, produselor care fac obiectul anexei 1 la Acordul privind agricultura sau altor ajutoare reglementate de Acordul privind agricultura.

ARTICOLUL 340

Evaluarea ajutoarelor de stat

(1) Ajutoarele de stat se evaluează pe baza criteriilor care decurg din aplicarea normelor în materie de concurenţă aplicabile în UE, în special a articolului 107 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, şi a instrumentelor de interpretare adoptate de instituţiile UE, inclusiv jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

(2) Obligaţiile care decurg din prezentul articol se aplică în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

ARTICOLUL 341

Legislaţia privind ajutoarele de stat şi autoritatea în acest domeniu

(1) Părţile adoptă sau menţin, după caz, legislaţia privind controlul ajutoarelor de stat. De asemenea, părţile stabilesc sau menţin, după caz, o autoritate independentă din punct de vedere funcţional învestită cu competenţele necesare pentru controlul ajutoarelor de stat. Această autoritate are, printre altele, competenţa de a autoriza scheme de ajutoare de stat şi măsuri individuale de ajutoare de stat, precum şi competenţa de a dispune recuperarea ajutoarelor de stat acordate ilegal.

(2) Obligaţiile care decurg din prezentul articol sunt îndeplinite în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

(3) Toate schemele de ajutoare de stat instituite înainte de înfiinţarea autorităţii în domeniul ajutoarelor de stat se aliniază în termen de opt ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Fără a aduce atingere altor capitole din prezentul acord, perioada de aliniere se prelungeşte cu o perioadă maximă de până la zece ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord cu privire la schemele de ajutoare de stat instituite în temeiul Legii Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere nr.440-XV din 27 iulie 2001.

ARTICOLUL 342

Transparenţă

(1) Fiecare parte asigură transparenţa în materie de ajutoare de stat. În acest scop, de la 1 ianuarie 2016, fiecare parte prezintă celeilalte părţi un raport la fiecare doi ani, urmând metodologia şi modul de prezentare ale analizei anuale a UE privind ajutoarele de stat. Se consideră că acest raport a fost prezentat dacă informaţiile relevante sunt puse la dispoziţie de către părţi sau în numele acestora pe un site internet accesibil publicului.

(2) În cazul în care o parte consideră că relaţiile sale comerciale sunt afectate de un caz individual de ajutoare de stat acordate de cealaltă parte, partea în cauză îi poate cere celeilalte părţi să îi comunice informaţii privind cazul individual de ajutoare de stat.

ARTICOLUL 343

Confidenţialitate

În cadrul schimbului de informaţii efectuat în temeiul prezentului capitol, părţile iau în considerare limitele impuse de cerinţele secretului profesional şi ale secretului de afaceri.

ARTICOLUL 344

Clauza de revizuire

Părţile reexaminează în mod constant chestiunile menţionate în prezentul capitol. Fiecare parte poate transmite astfel de chestiuni Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord. Părţile convin să reexamineze progresele înregistrate în punerea în aplicare a prezentului capitol o dată la doi ani, după intrarea în vigoare a prezentului acord, cu excepţia cazului în care cele două părţi convin altfel.

ASPECTE ENERGETICE LEGATE DE COMERŢ

ARTICOLUL 345

Definiţii

În sensul prezentului capitol:

1. “produse energetice” înseamnă ţiţei (cod SA 27.09), gaze naturale (cod SA 27.11) şi energie electrică (cod SA 27.16);

2. “infrastructură fixă” înseamnă orice reţea de transmisie sau de distribuţie, instalaţie de gaze naturale lichefiate sau instalaţie de depozitare, astfel cum sunt definite în Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi în Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică;

3. “transport” înseamnă transmiterea şi distribuţia, astfel cum sunt definite în Directiva 2003/54 şi în Directiva 2003/55, precum şi transportul sau transferul petrolului prin conducte;

4. “sustragere neautorizată” înseamnă orice activitate care constă în sustragerea ilegală a unor produse energetice dintr-o infrastructură fixă.

ARTICOLUL 346

Preţuri naţionale reglementate

(1) În conformitate cu Protocolul privind aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Energiei, preţul pentru furnizarea de gaze naturale şi energie electrică pentru alţi consumatori decât cei casnici este determinat doar de cerere şi ofertă.

(2) Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), o parte poate să impună întreprinderilor, în interes economic general32, o obligaţie legată de preţul furnizării gazelor naturale şi a energiei electrice (denumit în continuare “preţ reglementat”). În cazul în care alţi consumatori decât cei casnici nu pot conveni cu un furnizor asupra unui preţ pentru energie electrică sau gaze naturale care este mai mic sau egal cu preţul reglementat pentru gaze naturale sau energie electrică, aceşti consumatori au dreptul de a încheia cu un furnizor un contract pentru furnizarea de energie electrică sau gaze naturale care nu respectă preţul reglementat aplicabil. În orice caz, alţi consumatori decât cei casnici sunt liberi să negocieze şi să semneze un contract cu orice furnizor alternativ.

________________

32 Sintagma “interes economic general” se interpretează în acelaşi fel ca la articolul 106 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi, în special, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

(3) Partea care impune o obligaţie în conformitate cu alineatul (2) se asigură că obligaţia este clar definită, transparentă, proporţională, nediscriminatorie, verificabilă şi are o durată limitată. Atunci când impune o astfel de obligaţie, partea respectivă garantează, totodată, accesul egal al altor întreprinderi la consumatori.

(4) În cazul în care preţul la care se vând gazele naturale şi energia electrică pe piaţa naţională este reglementat de către o parte, partea în cauză se asigură că metodologia care stă la baza calculării preţului reglementat este publicată înainte de intrarea în vigoare a preţului reglementat.

ARTICOLUL 347

Interzicerea sistemului de preţuri duble

(1) Fără a aduce atingere posibilităţii de a impune preţuri reglementate în conformitate cu articolul 346 alineatele (2) şi (3) din prezentul acord, o parte sau o autoritate de reglementare a unei părţi nu adoptă şi nu menţine nicio măsură care duce la stabilirea unui preţ mai mare la exportul de produse energetice către cealaltă parte decât preţul practicat pentru aceste produse atunci când sunt destinate consumului naţional.

(2) Partea exportatoare pune la dispoziţie, la cererea celeilalte părţi, elemente de probă conform cărora preţul diferit pentru aceleaşi produse energetice vândute pe piaţa naţională şi pentru export nu rezultă dintr-o măsură interzisă în temeiul alineatului (1).

ARTICOLUL 348

Tranzit

Părţile iau măsurile necesare pentru a facilita tranzitul, în conformitate cu principiul libertăţii tranzitului şi în conformitate cu articolele V.1, V.2, V.4 şi V.5 din GATT 1994 şi cu articolele 7.1 şi 7.3 din Tratatul privind Carta energiei, care sunt incluse în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta.

ARTICOLUL 349

Transporturi

În ceea ce priveşte transportul energiei electrice şi al gazelor şi în special accesul părţilor terţe la infrastructura fixă, părţile îşi adaptează legislaţia, după cum se menţionează în anexa VIII la prezentul acord şi în Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei, pentru a se asigura că tarifele, care sunt publicate înainte de intrarea lor în vigoare, procedurile de alocare a capacităţilor şi toate celelalte condiţii sunt obiective, rezonabile şi transparente şi că acestea nu sunt discriminatorii pe criterii legate de originea, apartenenţa sau destinaţia energiei electrice sau a gazelor.

ARTICOLUL 350

Sustragerea neautorizată de mărfuri în tranzit

Fiecare parte ia toate măsurile necesare pentru a interzice şi a combate sustragerea neautorizată de produse energetice în tranzit pe teritoriul său de către orice entitate aflată sub autoritatea sau jurisdicţia părţii respective.

ARTICOLUL 351

Tranzitul neîntrerupt

(1) O parte nu intervine în tranzitarea de produse energetice pe teritoriul său, cu excepţia cazului în care o astfel de intervenţie este prevăzută în mod expres într-un contract sau într-un alt acord care reglementează un astfel de tranzit.

(2) În eventualitatea unui diferend pe marginea unei chestiuni care implică părţile sau una ori mai multe entităţi aflate sub autoritatea sau jurisdicţia uneia dintre părţi, o parte pe teritoriul căreia sunt tranzitate produse energetice nu întrerupe sau reduce acest tranzit şi nu permite niciunei entităţi aflate sub autoritatea sau jurisdicţia sa, inclusiv unei întreprinderi comerciale de stat, să întrerupă sau să reducă acest tranzit, cu excepţia circumstanţelor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, înainte de încheierea unei proceduri de soluţionare a diferendelor în temeiul contractului sau al acordului relevant ori a unei proceduri de urgenţă în temeiul anexei XXXI la prezentul acord sau al capitolului 14 (Soluţionarea diferendelor) din titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(3) O parte nu este considerată responsabilă pentru o întrerupere sau o reducere a tranzitului în temeiul prezentului articol dacă partea respectivă se află în imposibilitatea de a furniza sau de a transporta produsele energetice în tranzit ca urmare a unor acţiuni imputabile unei ţări terţe sau unei entităţi aflate sub autoritatea sau jurisdicţia unei ţări terţe.

ARTICOLUL 352

Obligaţia operatorilor în materie de tranzit

Fiecare parte se asigură că operatorii infrastructurii fixe iau măsurile necesare pentru:

(a) a minimiza riscul întreruperilor sau al reducerilor accidentale ale tranzitului; şi

(b) a restabili în cel mai scurt timp funcţionarea normală a tranzitului care a fost întreruptă sau redusă accidental.

ARTICOLUL 353

Autoritatea de reglementare pentru energie electrică şi gaze naturale

(1) În conformitate cu Directiva 2003/55/CE şi cu Directiva 2003/54/CE, o autoritate de reglementare în domeniul gazelor naturale şi al energiei electrice este distinctă din punct de vedere juridic şi independentă din punct de vedere funcţional de orice altă entitate publică sau privată şi dispune de competenţe suficiente pentru a asigura o concurenţă efectivă şi funcţionarea eficientă a pieţei.

(2) Deciziile unei autorităţi de reglementare şi procedurile utilizate de aceasta sunt imparţiale faţă de toţi operatorii de pe piaţă.

(3) Un operator economic afectat de o decizie a unei autorităţi de reglementare are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziei respective în faţa unui organism competent care este independent de părţile implicate. În cazul în care organismul competent nu are caracter judiciar, acesta furnizează întotdeauna în scris motivele care stau la baza deciziilor luate şi deciziile sale fac, de asemenea, obiectul unei reexaminări din partea unei autorităţi judiciare imparţiale şi independente. Deciziile luate de organismele competente sunt executate în mod efectiv.

ARTICOLUL 354

Relaţia cu Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei

(1) În eventualitatea unui conflict între dispoziţiile prezentului capitol şi dispoziţiile Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei sau dispoziţiile legislaţiei Uniunii aplicabile în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei, dispoziţiile prevăzute în Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei sau cele ale legislaţiei Uniunii aplicabile în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei au prioritate în ceea ce priveşte un astfel de conflict.

(2) La punerea în aplicare a prezentului capitol, se acordă preferinţă adoptării de acte legislative sau de alte acte normative care sunt compatibile cu Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei sau se bazează pe legislaţia aplicabilă în Uniune. În eventualitatea unui diferend în ceea ce priveşte prezentul capitol, actele legislative sau alte acte normative care îndeplinesc aceste criterii se prezumă a fi conforme cu prezentul capitol. Atunci când se examinează dacă actele legislative sau alte acte normative îndeplinesc aceste criterii, se ţine seama de orice decizie relevantă adoptată în temeiul articolului 91 din Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei.

(3) Niciuna dintre părţi nu utilizează dispoziţiile de soluţionare a diferendelor din prezentul acord pentru a invoca o încălcare a dispoziţiilor Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei.

TRANSPARENŢĂ

ARTICOLUL 355

Definiţii

În sensul prezentului capitol:

1. “măsurile de aplicare generală” includ acte cu putere de lege şi norme administrative, hotărâri judecătoreşti, proceduri şi hotărâri administrative de aplicabilitate generală, precum şi orice act, interpretare sau altă cerinţă generală sau abstractă care poate avea un impact asupra oricărei chestiuni care face obiectul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Nu sunt incluse hotărârile care vizează o persoană anume;

2. “persoană interesată” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care poate face obiectul oricăror drepturi sau obligaţii în temeiul măsurilor de aplicare generală, în sensul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

ARTICOLUL 356

Obiectiv şi domeniu de aplicare

Recunoscând impactul pe care mediul de reglementare îl poate avea asupra comerţului şi investiţiilor între părţi, acestea asigură un mediu de reglementare previzibil pentru operatorii economici şi proceduri eficiente, ţinând seama în mod corespunzător de cerinţele în materie de securitate juridică şi proporţionalitate.

ARTICOLUL 357

Publicare

(1) Fiecare parte se asigură că măsurile de aplicare generală:

(a) se publică fără întârziere şi sunt uşor accesibile, printr-un mijloc desemnat oficial în acest sens şi, dacă este fezabil, prin mijloace electronice, astfel încât oricine să poată lua cunoştinţă de acestea;

(b) oferă o explicaţie a obiectivului acestor măsuri şi a temeiului lor; şi

(c) permit un interval suficient între publicarea şi intrarea în vigoare a acestor măsuri, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător.

(2) Fiecare parte:

(a) depune eforturi să publice într-o etapă suficient de timpurie orice propunere de adoptare sau de modificare a măsurilor de aplicare generală, inclusiv o explicaţie a obiectivului şi a temeiului propunerii;

(b) oferă persoanelor interesate posibilităţi de a prezenta observaţii privind propunerea respectivă, acordând, în special, suficient timp în acest sens; şi

(c) depune eforturi pentru a lua în considerare observaţiile primite din partea persoanelor interesate cu privire la propunerea respectivă.

ARTICOLUL 358

Cereri de informaţii şi puncte de contact

(1) Pentru a facilita comunicarea dintre părţi cu privire la orice aspect care face obiectul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, fiecare parte desemnează un punct de contact care acţionează în calitate de coordonator.

(2) Fiecare parte menţine sau instituie mecanisme adecvate pentru a răspunde cererilor de informaţii din partea oricărei persoane cu privire la orice măsură de aplicare generală care este propusă sau este în vigoare şi cu privire la aplicarea acesteia. Cererile de informaţii pot fi adresate prin punctele de contact instituite în temeiul alineatului (1) sau prin alte mecanisme, după caz.

(3) Părţile recunosc că răspunsul menţionat la alineatul (2) nu poate să fie definitiv sau obligatoriu din punct de vedere juridic, ci poate avea numai titlu informativ, cu excepţia cazului în care actele cu putere de lege şi actele administrative respective ale părţilor prevăd altfel.

(4) La cererea unei părţi, cealaltă parte furnizează în mod prompt informaţiile şi răspunde întrebărilor legate de orice măsură de aplicare generală sau de orice propunere de adoptare ori de modificare a oricărei măsuri de aplicare generală despre care partea solicitantă consideră că ar putea aduce atingere funcţionării titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, indiferent dacă partea solicitantă a fost în prealabil notificată cu privire la măsura respectivă.

ARTICOLUL 359

Administrarea măsurilor de aplicare generală

Fiecare parte gestionează într-un mod obiectiv, imparţial şi rezonabil toate măsurile de aplicare generală. În acest scop, la aplicarea acestor măsuri în cazul unor persoane, mărfuri sau servicii individuale ale celeilalte părţi în cazuri specifice, fiecare parte:

(a) depune eforturi pentru a transmite un preaviz rezonabil persoanelor interesate care sunt direct afectate de o procedură, în conformitate cu propriile proceduri, atunci când se iniţiază o procedură, inclusiv o descriere a naturii procedurii, o declaraţie a autorităţii juridice în temeiul căreia este iniţiată procedura, precum şi o descriere generală a chestiunilor aflate în litigiu;

(b) acordă acestor persoane interesate o posibilitate rezonabilă de a prezenta fapte şi argumente în sprijinul poziţiilor lor înainte de orice acţiune administrativă definitivă, în măsura în care timpul, natura procedurilor şi interesul public o permit; şi

(c) se asigură că propriile proceduri se bazează pe legislaţia proprie şi sunt conforme cu aceasta.

ARTICOLUL 360

Reexaminare şi căi de atac

(1) Fiecare parte stabileşte sau menţine instanţe sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative în scopul de a asigura o reexaminare promptă şi, dacă este cazul, corectarea acţiunii administrative privind chestiunile care fac obiectul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Aceste instanţe sau proceduri sunt imparţiale şi independente de serviciul responsabil sau autoritatea responsabilă cu asigurarea respectării dispoziţiilor administrative, iar cei răspunzători pentru acestea nu au niciun interes substanţial în ceea ce priveşte soluţionarea chestiunii respective.

(2) Fiecare parte se asigură că, în cadrul acestor instanţe sau proceduri, părţile la procedură dispun de dreptul la:

(a) o posibilitate rezonabilă de a-şi sprijini sau apăra poziţiile respective; şi

(b) o decizie bazată pe probe şi pe depunerea de concluzii sau, dacă legea părţii prevede acest lucru, pe dosarul constituit de autoritatea administrativă.

(3) Sub rezerva unei căi de atac sau a unei reexaminări ulterioare în conformitate cu legislaţia lor respectivă, fiecare parte se asigură că o astfel de decizie este pusă în aplicare de serviciul sau de autoritatea competentă şi reglementează practica acestora cu privire la acţiunea administrativă în cauză.

ARTICOLUL 361

Calitatea şi performanţa reglementărilor şi buna conduită administrativă

(1) Părţile convin să coopereze pentru promovarea calităţii şi performanţei, inclusiv prin schimbul de informaţii şi de cele mai bune practici cu privire la procesele lor de reglementare şi la evaluarea impactului reglementărilor.

(2) Părţile subscriu la principiile bunei conduite administrative33 şi convin să coopereze la promovarea acestora, inclusiv prin schimbul de informaţii şi cele mai bune practici.

________________

33 Astfel cum sunt definite în Recomandarea Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei către statele membre privind buna administrare, CM/Rec(2007)7 din 20 iunie 2007.

ARTICOLUL 362

Dispoziţii speciale

Dispoziţiile prezentului capitol se aplică fără a aduce atingere vreunei dispoziţii specifice privind transparenţa stabilite în alte capitole din titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

COMERŢ ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ

ARTICOLUL 363

Context şi obiective

(1) Părţile amintesc Agenda 21 privind mediul şi dezvoltarea a Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1992, Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă din 1998, Planul de punere în aplicare de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă din 2002, Declaraţia ministerială a Consiliului Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind asigurarea unei ocupări depline şi productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi din 2006 şi Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă din 2008. Părţile îşi reafirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerţului internaţional astfel încât să contribuie la obiectivul dezvoltării durabile, pentru bunăstarea generaţiilor prezente şi viitoare şi pentru a se asigura că acest obiectiv este integrat şi se reflectă la fiecare nivel al relaţiei lor comerciale.

(2) Părţile îşi reafirmă angajamentul de a urmări dezvoltarea durabilă şi recunosc că dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului sunt pilonii interdependenţi ai acesteia, care se consolidează reciproc. Părţile subliniază beneficiul luării în considerare a aspectelor comerciale legate de muncă34 şi de mediu ca parte a unei abordări globale a comerţului şi a dezvoltării durabile.

________________

34 Atunci când în prezentul capitol se face referire la “muncă”, aceasta include aspectele relevante pentru obiectivele strategice ale OIM, prin care este exprimată Agenda privind munca decentă, astfel cum s-a convenit în Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă din 2008.

ARTICOLUL 364

Dreptul de reglementare şi nivelurile de protecţie

(1) Părţile recunosc dreptul fiecărei părţi de a-şi defini propriile politici şi priorităţi de dezvoltare durabilă, de a-şi stabili propriile niveluri de protecţie naţională în materie de mediu şi de muncă şi de a adopta sau de a modifica în consecinţă propria legislaţie şi propriile politici relevante, în conformitate cu angajamentele asumate în ceea ce priveşte standardele şi acordurile recunoscute la nivel internaţional menţionate la articolele 365 şi 366 din prezentul acord.

(2) În acest context, fiecare parte depune toate eforturile pentru ca legislaţia şi politicile sale să asigure şi să încurajeze niveluri ridicate de protecţie în materie de mediu şi de muncă şi depune toate eforturile pentru a continua să îmbunătăţească legislaţia şi politicile respective, precum şi nivelurile de protecţie subiacente.

ARTICOLUL 365

Standarde şi acorduri multilaterale în domeniul muncii

(1) Părţile recunosc că ocuparea integrală şi productivă a forţei de muncă şi munca decentă pentru toţi sunt elemente-cheie ale gestionării globalizării şi îşi reafirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerţului internaţional astfel încât să contribuie la ocuparea integrală şi productivă a forţei de muncă şi la o muncă decentă pentru toţi. În acest context, părţile se angajează să se consulte şi să coopereze, după caz, cu privire la aspectele comerciale de interes comun legate de muncă.

(2) În conformitate cu obligaţiile care le revin în calitate de membri ai OIM şi cu Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă şi continuarea acesteia din 1998, părţile se angajează să respecte, să promoveze şi să pună în aplicare în legislaţia şi practicile lor, pe întregul lor teritoriu, standardele fundamentale de muncă recunoscute la nivel internaţional, astfel cum sunt consacrate în convenţiile fundamentale ale OIM, şi în special:

(a) libertatea de asociere şi recunoaşterea efectivă a dreptului la negocieri colective;

(b) eliminarea tuturor formelor de muncă forţată sau obligatorie;

(c) abolirea efectivă a muncii copiilor; şi

(d) eliminarea discriminării cu privire la încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.

(3) Părţile îşi reafirmă angajamentul de a pune în aplicare în mod efectiv în legislaţia şi în practicile lor convenţiile fundamentale, prioritare şi alte convenţii ale OIM ratificate de statele membre şi, respectiv, de Republica Moldova.

(4) Părţile vor lua în considerare, de asemenea, ratificarea convenţiilor prioritare rămase şi a altor convenţii ale OIM care sunt clasificate de către OIM ca fiind actuale. În acest context, părţile fac în mod regulat schimb de informaţii cu privire la propria situaţie şi la progresele înregistrate în procesul de ratificare.

(5) Părţile recunosc că încălcarea principiilor şi a drepturilor fundamentale la locul de muncă nu poate fi invocată sau utilizată în alt mod ca avantaj comparativ legitim şi că standardele în materie de muncă nu ar trebui folosite în scopul protecţionismului comercial.

ARTICOLUL 366

Guvernanţă şi acorduri multilaterale în domeniul mediului

(1) Părţile recunosc valoarea guvernanţei şi a acordurilor internaţionale în domeniul mediului ca răspuns al comunităţii internaţionale la problemele globale sau regionale legate de mediu şi subliniază necesitatea îmbunătăţirii susţinerii reciproce dintre politicile în materie de comerţ şi mediu. În acest context, părţile se angajează să se consulte şi să coopereze, după caz, referitor la negocierile privind aspectele comerciale legate de mediu şi referitor la alte aspecte comerciale de interes comun legate de mediu.

(2) Părţile îşi reafirmă angajamentul de a pune efectiv în aplicare în legislaţia şi în practicile lor acordurile multilaterale de mediu la care sunt părţi.

(3) Părţile fac în mod regulat schimb de informaţii cu privire la situaţia lor şi la progresele înregistrate în ceea ce priveşte ratificările acordurilor multilaterale de mediu sau modificările aduse acestor acorduri.

(4) Părţile îşi reafirmă angajamentul de a realiza obiectivul ultim al Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) şi al Protocolului de la Kyoto la această convenţie. Părţile se angajează să coopereze pentru dezvoltarea viitorului cadru internaţional pentru schimbări climatice în temeiul CCONUSC şi al acordurilor şi deciziilor legate de această convenţie.

(5) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu împiedică părţile să adopte sau să menţină măsuri pentru a pune în aplicare acordurile multilaterale de mediu la care sunt părţi, cu condiţia ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între părţi sau o restricţionare mascată a comerţului.

ARTICOLUL 367

Comerţ şi investiţii care promovează dezvoltarea durabilă

Părţile îşi reconfirmă angajamentul de a consolida contribuţia comerţului la obiectivul dezvoltării durabile în dimensiunile sale economică, socială şi de mediu. Prin urmare, părţile:

(a) recunosc rolul benefic pe care îl pot avea standardele fundamentale de muncă şi munca decentă asupra eficienţei economice, inovării şi productivităţii şi depun eforturi pentru a realiza o coerenţă politică sporită între politicile comerciale, pe de o parte, şi politicile privind ocuparea forţei de muncă, pe de altă parte;

(b) depun eforturi pentru a facilita şi promova comerţul şi investiţiile în mărfuri şi servicii de mediu, inclusiv prin luarea în considerare a barierelor netarifare conexe;

(c) depun eforturi pentru a facilita eliminarea obstacolelor din calea comerţului sau a investiţiilor în ceea ce priveşte mărfurile şi serviciile cu o importanţă deosebită pentru atenuarea schimbărilor climatice, cum ar fi energia regenerabilă durabilă şi produsele şi serviciile eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv prin adoptarea unor cadre de politică propice mobilizării celor mai bune tehnologii disponibile şi prin promovarea unor standarde care să răspundă nevoilor ecologice şi economice şi care să reducă la minimum obstacolele tehnice în calea comerţului;

(d) convin să promoveze un comerţ cu mărfuri care să contribuie la crearea unor condiţii sociale mai bune şi a unor practici care protejează mediul, inclusiv mărfuri care fac obiectul unor scheme voluntare de asigurare a caracterului durabil al comerţului, cum ar fi comerţul echitabil şi etic, etichetele ecologice şi sistemele de certificare a produselor obţinute din resurse naturale;

(e) convin să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor, inclusiv prin schimbul de informaţii şi de cele mai bune practici. În acest sens, părţile fac trimitere la principiile şi orientările relevante recunoscute la nivel internaţional, cum ar fi Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaţionale, iniţiativa “Global Compact” a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Declaraţia tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială.

ARTICOLUL 368

Diversitatea biologică

(1) Părţile recunosc importanţa asigurării conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice ca element esenţial pentru dezvoltarea durabilă şi îşi reafirmă angajamentul faţă de conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, în conformitate cu Convenţia privind diversitatea biologică şi cu alte instrumente internaţionale relevante la care sunt părţi.

(2) În acest sens, părţile se angajează:

(a) să promoveze comerţul cu produse obţinute din resurse naturale printr-o utilizare durabilă a resurselor biologice şi să contribuie la conservarea biodiversităţii;

(b) să facă schimb de informaţii privind acţiunile referitoare la comerţul cu produse obţinute din resurse naturale, cu scopul de a pune capăt declinului diversităţii biologice şi de a reduce presiunile asupra biodiversităţii şi, după caz, să coopereze pentru a spori la maximum impactul politicilor lor respective şi a asigura faptul că acestea se sprijină reciproc;

(c) să promoveze includerea pe lista speciilor în temeiul Convenţiei privind comerţul internaţional cu specii ale faunei şi florei sălbatice pe cale de dispariţie (CITES) în cazul în care starea de conservare a speciilor respective este considerată ca fiind ameninţată; şi

(d) să coopereze la nivel regional şi mondial în scopul de a promova conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice în ecosistemele naturale sau agricole, inclusiv a speciilor pe cale de dispariţie, a habitatului acestora, a zonelor naturale special protejate şi a diversităţii genetice, restabilirea ecosistemelor şi eliminarea sau reducerea impactului negativ asupra mediului rezultat din utilizarea resurselor naturale vii şi care nu sunt vii sau a ecosistemelor.

ARTICOLUL 369

Gestionarea durabilă a pădurilor şi comerţul cu produse forestiere

(1) Părţile recunosc importanţa de a asigura conservarea şi gestionarea durabilă a pădurilor şi a contribuţiei pădurilor la obiectivele economice, de mediu şi sociale ale părţilor.

(2) În acest sens, părţile se angajează:

(a) să promoveze comerţul cu produse forestiere provenite din păduri gestionate în mod durabil, recoltate în conformitate cu legislaţia naţională a ţării de recoltare. Acţiunile întreprinse în această privinţă pot include încheierea unui acord de parteneriat voluntar privind asigurarea respectării reglementărilor forestiere şi privind guvernanţa şi schimburile comerciale în domeniul forestier;

(b) să facă schimb de informaţii privind măsurile de promovare a consumului de lemn şi de produse din lemn din păduri gestionate în mod durabil şi, după caz, să coopereze la elaborarea unor astfel de măsuri;

(c) să adopte măsuri de promovare a conservării suprafeţelor împădurite şi să combată exploatarea forestieră ilegală şi comerţul aferent, inclusiv în ceea ce priveşte ţările terţe, după caz;

(d) să facă schimb de informaţii privind acţiuni menite să îmbunătăţească guvernanţa în domeniul forestier şi, după caz, să coopereze pentru a spori la maximum impactul politicilor lor respective şi a asigura faptul că acestea se sprijină reciproc, cu scopul de a elimina din fluxurile comerciale lemnul recoltat ilegal şi produsele din lemn recoltate ilegal;

(e) să promoveze includerea pe lista speciilor de lemn care fac obiectul CITES în cazul în care starea de conservare a acestor specii este considerată ca fiind ameninţată; şi

(f) să coopereze la nivel regional şi mondial în scopul de a promova conservarea suprafeţelor împădurite şi gestionarea durabilă a tuturor tipurilor de păduri, utilizând certificarea pentru a promova gestionarea responsabilă a pădurilor.

ARTICOLUL 370

Comerţul cu produse din peşte

Având în vedere importanţa asigurării unei gestionări responsabile a stocurilor de peşte într-o manieră durabilă, precum şi a promovării bunei guvernanţe în materie de comerţ, părţile se angajează:

(a) să promoveze cele mai bune practici în gestionarea activităţilor de pescuit în vederea asigurării conservării şi gestionării stocurilor de peşte în mod durabil şi pe baza unei abordări ecosistemice;

(b) să ia măsuri eficace pentru a monitoriza şi a controla activităţile de pescuit;

(c) să asigure deplina conformitate cu măsurile de conservare şi control aplicabile, adoptate de organizaţiile regionale de gestionare a pescuitului, precum şi să coopereze cât mai mult cu organizaţiile regionale de gestionare a pescuitului şi în cadrul acestora; şi

(d) să coopereze pentru combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat (INN) şi a activităţilor legate de pescuitul INN cu măsuri cuprinzătoare, eficace şi transparente. De asemenea, părţile pun în aplicare politici şi măsuri pentru a exclude produsele INN din fluxurile comerciale şi de pe pieţele lor.

ARTICOLUL 371

Menţinerea nivelurilor de protecţie

(1) Părţile recunosc că este inoportună încurajarea comerţului sau a investiţiilor prin reducerea nivelurilor de protecţie prevăzute în legislaţia naţională în materie de mediu sau de muncă.

(2) Niciuna dintre părţi nu scuteşte sau derogă şi nu oferă scutiri sau derogări de la aplicarea dispoziţiilor interne de dreptul mediului ori de dreptul muncii pentru a încuraja comerţul sau stabilirea, achiziţia, extinderea sau menţinerea unei investiţii a unui investitor pe teritoriul său.

(3) Niciuna dintre părţi nu omite să asigure respectarea aplicării efective a dispoziţiilor interne de dreptul mediului şi de dreptul muncii, prin acţiuni susţinute sau repetate ori prin inacţiune, într-un mod care să încurajeze comerţul sau investiţiile.

ARTICOLUL 372

Informaţii ştiinţifice

Atunci când elaborează şi pun în aplicare măsuri de protecţie a mediului sau a condiţiilor de muncă, ce pot afecta comerţul sau investiţiile, părţile ţin seama de informaţiile ştiinţifice şi tehnice disponibile, precum şi de standardele, orientările sau recomandările internaţionale relevante, dacă există, inclusiv de principiul precauţiei.

ARTICOLUL 373

Transparenţă

În conformitate cu legislaţia sa internă şi cu capitolul 12 (Transparenţă) al titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, fiecare parte se asigură că toate măsurile de protecţie a mediului sau a condiţiilor de muncă, ce pot afecta comerţul sau investiţiile, sunt elaborate, introduse şi puse în aplicare în mod transparent, după o notificare prealabilă corespunzătoare şi o consultare publică şi cu înştiinţarea şi consultarea adecvată şi în timp util a actorilor nestatali.

ARTICOLUL 374

Examinarea impactului asupra dezvoltării durabile

Părţile se angajează să examineze, să monitorizeze şi să evalueze impactul punerii în aplicare a titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord asupra dezvoltării durabile, prin intermediul respectivelor lor procese şi instituţii participative, inclusiv al celor instituite în temeiul prezentului acord, de exemplu prin evaluări ale impactului comerţului asupra dezvoltării durabile.

ARTICOLUL 375

Cooperarea în domeniul comerţului şi al dezvoltării durabile

Părţile recunosc importanţa cooperării cu privire la aspectele legate de comerţ ale politicii de mediu şi ale politicii în domeniul muncii, pentru realizarea obiectivelor titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Acestea pot coopera, printre altele, în următoarele domenii:

(a) aspectele legate de muncă sau mediu ale comerţului şi ale dezvoltării durabile, în cadrul forurilor internaţionale, printre care se includ, în special, OMC, OIM, Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi acordurile multilaterale de mediu;

(b) metodologiile şi indicatorii utilizaţi pentru evaluările impactului comerţului asupra dezvoltării durabile;

(c) impactul reglementărilor, normelor şi standardelor în domeniul muncii şi al mediului asupra comerţului şi investiţiilor, precum şi impactul normelor în domeniul comerţului şi al investiţiilor asupra legislaţiei muncii şi a mediului, inclusiv asupra elaborării reglementărilor şi a politicilor în domeniul muncii şi al mediului;

(d) efectele pozitive şi negative asupra dezvoltării durabile ale titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord şi mijloacele de îmbunătăţire şi, respectiv, de prevenire sau atenuare a acestora, ţinând seama şi de evaluările impactului asupra dezvoltării durabile efectuate de oricare dintre părţi sau de ambele părţi;

(e) promovarea ratificării şi a punerii efective în aplicare a convenţiilor fundamentale, prioritare şi a altor convenţii actualizate ale OIM şi a acordurilor multilaterale de mediu, care au relevanţă în contextul comerţului;

(f) promovarea sistemelor private şi publice de certificare, trasabilitate şi etichetare, inclusiv a etichetării ecologice;

(g) promovarea responsabilităţii sociale a întreprinderilor, de exemplu, prin măsuri de sensibilizare faţă de orientările şi principiile recunoscute pe plan internaţional, de aderare la acestea, de punere în aplicare şi de control al aplicării acestora;

(h) aspectele legate de comerţ ale Agendei OIM privind munca decentă, referitoare inclusiv la legăturile reciproce dintre comerţ şi ocuparea forţei de muncă deplină şi productivă, la ajustarea pieţei muncii, la standardele fundamentale din domeniul muncii, la statisticile din domeniul muncii, la dezvoltarea resurselor umane şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, la protecţia şi incluziunea socială, la dialogul social şi la egalitatea de gen;

(i) aspectele legate de comerţ ale acordurilor multilaterale de mediu, inclusiv cooperarea vamală;

(j) aspectele legate de comerţ ale actualului şi viitorului regim internaţional de combatere a schimbărilor climatice, inclusiv mijloacele de promovare a tehnologiilor cu emisii reduse de carbon şi a eficienţei energetice;

(k) măsurile legate de comerţ care vizează promovarea conservării şi a utilizării sustenabile a biodiversităţii;

(l) măsurile legate de comerţ care vizează combaterea despăduririlor, inclusiv abordând problema tăierii ilegale a copacilor; şi

(m) măsurile legate de comerţ care vizează promovarea practicilor de pescuit sustenabil şi a comerţului cu produse pescăreşti obţinute prin metode de producţie sustenabile.

ARTICOLUL 376

Mecanisme instituţionale şi de supraveghere

(1) Fiecare parte desemnează un serviciu din cadrul administraţiei sale ca punct de contact pentru cealaltă parte în scopul punerii în aplicare a prezentului capitol.

(2) Se instituie Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă. Acesta prezintă rapoarte cu privire la activitatea sa Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord. Subcomitetul este format din funcţionari la nivel înalt din administraţiile părţilor.

(3) Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă se întruneşte în primul an după intrarea în vigoare a prezentului acord şi ulterior de câte ori este necesar, pentru a supraveghea punerea în aplicare a prezentului capitol, inclusiv activităţile de cooperare desfăşurate în temeiul articolului 375 din prezentul acord. Subcomitetul îşi stabileşte propriul regulament de procedură.

(4) Fiecare parte convoacă unul sau mai multe grupuri interne noi de consultanţă în domeniul dezvoltării durabile, a căror sarcină este de a oferi consultanţă cu privire la chestiunile legate de prezentul capitol, sau consultă grupurile de acest fel existente. Astfel de grupuri pot formula, inclusiv din proprie iniţiativă, opinii sau recomandări cu privire la punerea în aplicare a prezentului capitol.

(5) Grupul sau grupurile interne de consultanţă cuprind organizaţii independente reprezentative ale societăţii civile, care asigură o reprezentare echilibrată a părţilor interesate din domeniul economic, social şi al mediului, inclusiv, printre altele, organizaţii patronale şi sindicale, organizaţii neguvernamentale, grupuri de afaceri şi alte părţi interesate relevante.

ARTICOLUL 377

Forumul comun de dialog cu societatea civilă

(1) Părţile facilitează crearea unui forum comun cuprinzând organizaţiile societăţii civile stabilite pe teritoriile lor, inclusiv membrii grupului sau grupurilor lor interne de consultanţă şi publicul larg, pentru a purta un dialog cu privire la aspectele legate de dezvoltarea durabilă ale prezentului acord. Părţile promovează o reprezentare echilibrată a intereselor relevante, care include organizaţii independente reprezentative ale patronatului şi ale sindicatelor, grupuri de protecţie a mediului, grupuri de afaceri, precum şi alte părţi interesate relevante, după caz.

(2) Forumul comun de dialog cu societatea civilă se întruneşte o dată pe an, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel. Părţile convin asupra modului de funcţionare a Forumului comun de dialog cu societatea civilă în termen de maximum un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(3) Părţile prezintă Forumului comun de dialog cu societatea civilă un raport privind situaţia la zi a punerii în aplicare a prezentului capitol. Opiniile şi avizele Forumului comun de dialog cu societatea civilă se transmit părţilor şi se pun la dispoziţia publicului.

ARTICOLUL 378

Consultări la nivel guvernamental

(1) Pentru soluţionarea oricărei chestiuni referitoare la prezentul capitol, părţile pot recurge numai la procedurile stabilite în prezentul articol şi la articolul 379 din prezentul acord.

(2) O parte poate solicita consultări cu cealaltă parte cu privire la orice chestiune referitoare la prezentul capitol, prin transmiterea unei cereri scrise către punctul de contact al celeilalte părţi. Cererea trebuie să cuprindă o prezentare clară a chestiunii vizate, să identifice problema în cauză şi să includă un scurt rezumat al revendicărilor formulate în temeiul prezentului capitol. Consultările încep în cel mai scurt timp după transmiterea de către una dintre părţi a unei cereri de consultare.

(3) Părţile depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţie reciproc avantajoasă privind chestiunea. Părţile ţin seama de activităţile OIM sau ale organizaţiilor sau organismelor multilaterale de protecţie a mediului relevante, pentru a promova o cooperare mai strânsă şi o mai mare coerenţă între activitatea părţilor şi activitatea organizaţiilor respective. După caz, părţile pot solicita consultanţă din partea acestor organizaţii sau organisme, sau din partea oricărei persoane sau oricărui organism pe care le(îl) consideră adecvat(e), pentru a examina integral chestiunea.

(4) Dacă o parte consideră că respectiva chestiune necesită mai multe discuţii, aceasta poate cere întrunirea Subcomitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă pentru analizarea chestiunii, prin transmiterea unei cereri scrise către punctul de contact al celeilalte părţi. Subcomitetul se întruneşte în cel mai scurt timp şi depune eforturi pentru soluţionarea chestiunii respective.

(5) După caz, subcomitetul poate cere avizul grupului sau grupurilor interne de consultanţă ale uneia dintre părţi sau ale amândurora, ori asistenţă din partea altor experţi.

(6) Soluţia la care au ajuns părţile prin consultări în chestiunea respectivă este făcută publică.

ARTICOLUL 379

Grupul de experţi

(1) Orice parte poate solicita, după 90 de zile de la transmiterea unei cereri de consultare conform articolului 378 alineatul (2) din prezentul acord, convocarea unui grup de experţi pentru a examina o chestiune care nu a fost abordată în mod satisfăcător în cadrul consultărilor guvernamentale.

(2) Se aplică dispoziţiile subsecţiunilor 1 şi 3 ale secţiunii 3 şi dispoziţiile articolului 406 din capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) al titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, precum şi Regulamentul de procedură din anexa XXXIII la prezentul acord şi Codul de conduită al arbitrilor şi mediatorilor (“codul de conduită”) prevăzut în anexa XXXIV la prezentul acord, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul articol.

(3) Cu ocazia primei reuniuni care are loc după intrarea în vigoare a prezentului acord, Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă întocmeşte o listă cu cel puţin 15 persoane care doresc şi sunt în măsură să ocupe poziţia de experţi în cadrul procedurilor grupului. Fiecare parte propune cel puţin cinci persoane pentru poziţia de experţi. De asemenea, părţile selectează cel puţin cinci persoane care nu sunt cetăţeni ai niciunei părţi şi pot îndeplini funcţia de preşedinte al grupului de experţi. Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă asigură menţinerea permanentă a listei la acest nivel.

(4) Lista menţionată la alineatul (3) cuprinde persoane cu cunoştinţe de specialitate sau competenţă în chestiunile din domeniul juridic, al muncii sau al mediului abordate în prezentul capitol sau în soluţionarea diferendelor legate de acordurile internaţionale. Aceste persoane trebuie să fie independente, să îşi exercite atribuţiile în nume propriu, să nu accepte instrucţiuni din partea niciunei organizaţii şi a niciunui guvern cu privire la aspectele legate de chestiunea în cauză, să nu fie afiliate guvernului vreunei părţi şi să respecte codul de conduită prevăzut în anexa XXXIV la prezentul acord.

(5) Pentru chestiuni referitoare la prezentul capitol, grupul de experţi se compune din experţi de pe lista menţionată la alineatul (3) din prezentul articol, în conformitate cu articolul 385 din prezentul acord şi cu norma 8 din Regulamentul de procedură prevăzut în anexa XXXIII la prezentul acord.

(6) Grupul de experţi poate solicita informaţii şi opinii de la oricare dintre părţi, de la grupul sau grupurile interne de consultanţă sau de la orice altă sursă pe care o consideră adecvată. În chestiuni legate de respectarea acordurilor multilaterale prevăzute la articolele 365 şi 366 din prezentul acord, grupul de experţi solicită informaţii şi opinii de la OIM sau de la organismele acordurilor multilaterale de mediu.

(7) Grupul de experţi transmite raportul său părţilor, în conformitate cu procedurile relevante prevăzute în capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) al titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Raportul expune faptele constatate, stabileşte aplicabilitatea dispoziţiilor relevante şi justifică concluziile şi recomandările formulate. Părţile pun raportul la dispoziţia publicului în termen de 15 zile de la emiterea sa.

(8) Părţile se consultă cu privire la măsurile adecvate care trebuie puse în aplicare, luând în considerare raportul şi recomandările grupului de experţi. Partea în cauză comunică grupului sau grupurilor sale de consultanţă şi celeilalte părţi deciziile sale cu privire la orice acţiune sau măsură care trebuie pusă în aplicare, în termen de cel mult trei luni de la publicarea raportului. Acţiunile subsecvente raportului şi recomandărilor grupului de experţi sunt monitorizate de către Subcomitetul pentru comerţ şi dezvoltare durabilă. Organismele de consultanţă şi Forumul comun de dialog cu societatea civilă pot transmite observaţii în acest sens Subcomitetului pentru comerţ şi dezvoltare durabilă.

SOLUŢIONAREA DIFERENDELOR

SECŢIUNEA 1

OBIECTIV ŞI DOMENIU DE APLICARE

ARTICOLUL 380

Obiectiv

Obiectivul prezentului capitol este de a stabili un mecanism eficace şi eficient pentru evitarea sau soluţionarea oricărui diferend între părţi referitor la interpretarea şi aplicarea titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, pentru a se ajunge, dacă este posibil, la o soluţie convenită de comun acord.

ARTICOLUL 381

Domeniu de aplicare

Prezentul capitol se aplică în cazul oricărui diferend referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, cu excepţia cazului în care se prevede altfel.

SECŢIUNEA 2

CONSULTĂRI ŞI MEDIERE

ARTICOLUL 382

Consultări

(1) Părţile depun eforturi pentru soluţionarea diferendului menţionat la articolul 381 din prezentul acord, prin iniţierea de consultări cu bună-credinţă, în scopul de a ajunge la o soluţie convenită de comun acord.

(2) Orice parte poate solicita consultări printr-o cerere scrisă adresată celeilalte părţi şi trimisă în copie Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, în care indică motivele cererii, identificând inclusiv măsura în cauză şi dispoziţiile menţionate la articolul 381 din prezentul acord pe care le consideră aplicabile.

(3) Consultările se organizează în termen de 30 de zile de la data primirii cererii şi au loc, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, pe teritoriul părţii căreia i-a fost adresată cererea. Consultările se consideră încheiate după 30 de zile de la data primirii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin continuarea acestora. Consultările, în special orice informaţii divulgate şi poziţiile adoptate de părţi în cursul consultărilor, sunt confidenţiale şi nu aduc atingere drepturilor de care beneficiază părţile în orice proceduri ulterioare.

(4) Consultările în chestiuni urgente, inclusiv în cele privind mărfuri perisabile, mărfuri de sezon sau servicii de sezon, se organizează în termen de 15 zile de la data primirii cererii de către partea destinatară şi se consideră încheiate după trecerea celor 15 zile, cu excepţia cazului în care părţile convin continuarea consultărilor.

(5) Dacă partea destinatară nu răspunde la cererea de consultări în termen de zece zile de la data primirii acesteia sau dacă consultările nu sunt organizate în termenul prevăzut la alineatul (3) sau la alineatul (4) din prezentul articol sau dacă părţile convin să nu organizeze consultări sau dacă consultările se încheie fără a ajunge la o soluţie convenită de comun acord, partea care a solicitat consultările poate recurge la procedura menţionată la articolul 384 din prezentul acord.

(6) În cursul consultărilor, fiecare parte comunică suficiente informaţii factuale pentru a permite o examinare completă a modului în care măsura în cauză poate afecta funcţionarea şi aplicarea prezentului acord.

(7) În cazul în care consultările privesc transportul produselor energetice prin reţele, iar una dintre părţi consideră că soluţionarea diferendului este urgentă din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului gazelor naturale, petrolului sau energiei electrice între părţi, consultările se organizează în termen de trei zile de la data depunerii cererii şi se consideră încheiate după trei zile de la data depunerii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin continuarea consultărilor.

ARTICOLUL 383

Mediere

Orice parte poate solicita celeilalte părţi să intre într-o procedură de mediere privind orice măsură care afectează negativ comerţul dintre părţi sau investiţiile reciproce ale părţilor în conformitate cu anexa XXXII la prezentul acord.

SECŢIUNEA 3

PROCEDURILE DE SOLUŢIONARE A DIFERENDELOR

SUBSECŢIUNEA 1

PROCEDURA DE ARBITRAJ

ARTICOLUL 384

Iniţierea procedurii de arbitraj

(1) Dacă părţile nu pot soluţiona diferendul prin consultări, astfel cum prevede articolul 382 din prezentul acord, partea care a solicitat consultări poate cere instituirea unei comisii de arbitraj în conformitate cu prezentul articol.

(2) Cererea de instituire a unei comisii de arbitraj se adresează în scris celeilalte părţi şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord. Partea reclamantă identifică în cererea sa măsura în cauză şi explică motivul pentru care această măsură nu respectă dispoziţiile menţionate la articolul 381 din prezentul acord, astfel încât temeiul juridic al plângerii să reiasă cu claritate.

ARTICOLUL 385

Instituirea Comisiei de arbitraj

(1) Comisia de arbitraj se compune din trei arbitri.

(2) În termen de 10 zile de la data primirii cererii de instituire a unei comisii de arbitraj de către partea reclamată, părţile se consultă pentru a ajunge la un acord cu privire la componenţa comisiei de arbitraj.

(3) În cazul în care părţile nu pot ajunge la un acord cu privire la compoziţia comisiei de arbitraj în termenul stabilit la alineatul (2) din prezentul articol, fiecare parte poate numi un arbitru din sublista sa, întocmită în conformitate cu articolul 404 din prezentul acord, în termen de cinci zile de la expirarea termenului stabilit la alineatul (2) din prezentul articol. Dacă una dintre părţi nu îşi numeşte arbitrul, la cererea celeilalte părţi, arbitrul este ales prin tragere la sorţi de către preşedintele Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, sau de către delegatul acestuia din sublista părţii respective care face parte din lista întocmită în conformitate cu articolul 404 din prezentul acord.

(4) Cu excepţia cazului în care părţile ajung la un acord asupra preşedintelui Comisiei de arbitraj în termenul stabilit la alineatul (2) din prezentul articol, preşedintele Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ sau delegatul acestuia, la cererea oricărei părţi, alege prin tragere la sorţi preşedintele Comisiei de arbitraj din sublista preşedinţilor care face parte din lista întocmită în conformitate cu articolul 404 din prezentul acord.

(5) Preşedintele Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ sau delegatul acestuia selectează arbitrii în termen de cinci zile de la depunerea cererii menţionate la alineatele (3) şi (4) de către oricare dintre părţi.

(6) Data instituirii Comisiei de arbitraj este data la care ultimul dintre cei trei arbitri selectaţi acceptă numirea în conformitate cu Regulamentul de procedură prevăzut în anexa XXXIII la prezentul acord.

(7) Dacă la momentul depunerii unei cereri în conformitate cu alineatele (3) şi (4) din prezentul articol una dintre listele prevăzute la articolul 404 din prezentul acord nu a fost întocmită sau nu conţine suficiente nume, arbitrii sunt aleşi prin tragere la sorţi dintre persoanele propuse în mod oficial de una dintre părţi sau de ambele părţi.

(8) Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, în legătură cu un diferend referitor la capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) al titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, a cărui soluţionare este considerată urgentă de către una dintre părţi din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului de gaze naturale, petrol sau energie electrică între părţi, sau din cauza unei ameninţări în acest sens, se aplică a doua teză de la alineatele (3) şi (4) fără a se recurge la alineatul (2), iar termenul menţionat la alineatul (5) este de două zile.

ARTICOLUL 386

Hotărâre preliminară privind urgenţa

La cererea unei părţi, Comisia de arbitraj pronunţă, în termen de zece zile de la instituirea sa, o hotărâre preliminară în care precizează dacă consideră cazul ca fiind urgent.

ARTICOLUL 387

Raportul Comisiei de arbitraj

(1) În termen de cel mult 90 de zile de la data instituirii sale, Comisia de arbitraj transmite părţilor un raport intermediar, în care expune faptele constatate, stabileşte aplicabilitatea dispoziţiilor relevante şi justifică concluziile şi recomandările formulate. În cazul în care consideră că termenul-limită nu poate fi respectat, preşedintele Comisiei de arbitraj înştiinţează în acest sens, în scris, părţile şi Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, precizând motivele întârzierii şi data la care Comisia de arbitraj intenţionează să transmită raportul intermediar. În nicio circumstanţă, raportul intermediar nu se transmite după mai mult de 120 de zile de la data instituirii Comisiei de arbitraj.

(2) Orice parte poate depune la Comisia de arbitraj o cerere scrisă de reexaminare a unor aspecte precise ale raportului intermediar, în termen de 14 zile de la notificarea acestuia.

(3) În cazuri urgente, inclusiv în cele privind mărfuri perisabile, mărfuri de sezon sau servicii de sezon, Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a transmite raportul intermediar în termen de 45 de zile şi, în orice caz, în termen de cel mult 60 de zile de la data instituirii sale. Orice parte poate depune la Comisia de arbitraj o cerere scrisă de reexaminare a unor aspecte precise ale raportului intermediar, în termen de 7 zile de la transmiterea acestuia.

(4) După analizarea tuturor observaţiilor formulate în scris de părţi cu privire la raportul intermediar, Comisia de arbitraj îşi poate modifica raportul şi poate efectua orice examinare suplimentară pe care o consideră adecvată. Concluziile hotărârii finale a comisiei cuprind o analiză suficientă a argumentelor prezentate în etapa intermediară de reexaminare şi răspund clar întrebărilor şi observaţiilor formulate de părţi.

(5) În cazul unui diferend referitor la capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) al titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, a cărui soluţionare este considerată urgentă de către una dintre părţi din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului de gaze naturale, petrol sau energie electrică între părţi, sau din cauza unei ameninţări în acest sens, raportul intermediar se transmite în termen de 20 de zile de la data instituirii Comisiei de arbitraj şi orice cerere în temeiul alineatului (2) din prezentul articol se depune în termen de cinci zile de la data transmiterii raportului scris. Comisia de arbitraj poate decide, de asemenea, să renunţe la emiterea unui raport intermediar.

ARTICOLUL 388

Concilierea în cazul unor diferende urgente în domeniul energiei

(1) În cazul unui diferend referitor la capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) al titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, a cărui soluţionare este considerată urgentă de către una dintre părţi din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului de gaze naturale, petrol sau energie electrică între părţi, sau din cauza unei ameninţări în acest sens, orice parte poate cere preşedintelui Comisiei de arbitraj să acţioneze în calitate de conciliator în orice chestiune legată de diferend, prin depunerea unei cereri la Comisia de arbitraj.

(2) Conciliatorul urmăreşte ajungerea la o soluţie convenită a diferendului sau la un acord asupra unei proceduri de obţinere a unei astfel de soluţii. Dacă nu obţine un astfel de acord în termen de 15 zile de la numirea sa, conciliatorul recomandă o soluţie pentru diferend sau o procedură de obţinere a unei astfel de soluţii şi decide clauzele şi condiţiile care trebuie respectate de la o dată pe care o precizează până la soluţionarea diferendului.

(3) Părţile şi entităţile aflate sub controlul sau jurisdicţia acestora respectă recomandările formulate în temeiul alineatului (2) cu privire la clauze şi condiţii în cele trei luni care urmează deciziei conciliatorului sau până la soluţionarea diferendului, dacă aceasta are loc înainte de trecerea celor trei luni.

(4) Conciliatorul respectă codul de conduită prevăzut în anexa XXXIV la prezentul acord.

ARTICOLUL 389

Notificarea hotărârii Comisiei de arbitraj

(1) Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa finală părţilor şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, în termen de 120 de zile de la data instituirii sale. În cazul în care consideră că termenul-limită nu poate fi respectat, preşedintele Comisiei de arbitraj înştiinţează în acest sens, în scris, părţile şi Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ, precizând motivele întârzierii şi data la care Comisia de arbitraj intenţionează să-şi notifice hotărârea. În nicio circumstanţă, hotărârea nu se notifică mai târziu de 150 de zile de la data instituirii Comisiei de arbitraj.

(2) În cazuri urgente, inclusiv în cele privind mărfuri perisabile, mărfuri de sezon sau servicii de sezon, Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a-şi notifica hotărârea în termen de 60 de zile de la data instituirii sale. În nicio circumstanţă, hotărârea nu se notifică mai târziu de 75 de zile de la data instituirii Comisiei de arbitraj.

(3) În cazul unui diferend referitor la capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) al titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, a cărui soluţionare este considerată urgentă de către una dintre părţi din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului de gaze naturale, petrol sau energie electrică între părţi, sau din cauza unei ameninţări în acest sens, Comisia de arbitraj notifică hotărârea în termen de 40 de zile de la data instituirii sale.

SUBSECŢIUNEA 2

CONFORMARE

ARTICOLUL 390

Respectarea hotărârii Comisiei de arbitraj

Partea reclamată ia toate măsurile necesare pentru a se conforma cu promptitudine şi bună-credinţă hotărârii Comisiei de arbitraj.

ARTICOLUL 391

Perioada de timp rezonabilă necesară pentru conformare

(1) Dacă nu este posibilă conformarea imediată, părţile depun eforturi pentru a conveni asupra perioadei de timp necesare pentru a se conforma hotărârii. În acest caz, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării adresate părţilor privind hotărârea Comisiei de arbitraj, partea reclamată comunică părţii reclamante şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, perioada de timp de care va avea nevoie pentru conformare (“perioada de timp rezonabilă”), precizând motivele care justifică perioada de timp rezonabilă propusă.

(2) În cazul unui dezacord între părţi în ceea ce priveşte perioada de timp rezonabilă necesară pentru a se conforma hotărârii Comisiei de arbitraj, partea reclamantă solicită în scris Comisiei de arbitraj iniţiale, în termen de 20 de zile de la primirea notificării efectuate de partea reclamată în temeiul alineatului (1), să stabilească durata perioadei de timp rezonabile. Această cerere este transmisă în acelaşi timp celeilalte părţi şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ. Comisia de arbitraj iniţială notifică hotărârea sa părţilor şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii.

(3) Partea reclamată informează în scris partea reclamantă cu privire la progresele înregistrate pentru a se conforma hotărârii Comisiei de arbitraj, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea perioadei de timp rezonabile.

(4) Perioada de timp rezonabilă poate fi prelungită prin acordul reciproc al părţilor.

ARTICOLUL 392

Examinarea măsurilor luate pentru respectarea hotărârii Comisiei de arbitraj

(1) Partea reclamată notifică părţii reclamante şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, înainte de încheierea perioadei de timp rezonabile, orice măsură luată pentru a se conforma hotărârii Comisiei de arbitraj.

(2) În cazul unui dezacord între părţi în ceea ce priveşte existenţa sau conformitatea cu dispoziţiile menţionate la articolul 381 din prezentul acord a unei măsuri luate în vederea conformării şi notificate în temeiul alineatului (1), partea reclamantă poate solicita în scris Comisiei de arbitraj iniţiale să se pronunţe în această privinţă. Într-o astfel de cerere este identificată măsura specifică în cauză şi se explică motivul pentru care această măsură nu este conformă cu dispoziţiile menţionate la articolul 381 din prezentul acord, astfel încât temeiul juridic al plângerii să reiasă cu claritate. Comisia de arbitraj iniţială notifică hotărârea sa părţilor şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.

ARTICOLUL 393

Măsuri reparatorii temporare în caz de neconformare

(1) Dacă partea reclamată nu notifică, înainte de expirarea perioadei de timp rezonabile, nicio măsură luată pentru a se conforma hotărârii Comisiei de arbitraj sau dacă Comisia de arbitraj hotărăşte că nu s-a luat nicio astfel de măsură sau că măsura notificată în temeiul articolului 392 alineatul (1) din prezentul acord nu este conformă cu obligaţiile care îi revin părţii respective în temeiul dispoziţiilor menţionate la articolul 381 din prezentul acord, partea reclamată prezintă, la cererea părţii reclamante şi după consultări cu aceasta, o ofertă de compensare temporară.

(2) Dacă partea reclamantă decide să nu solicite o ofertă de compensare temporară în temeiul alineatului (1) din prezentul articol sau dacă o astfel de solicitare este înaintată, dar nu se ajunge la un acord asupra compensării în termen de 30 de zile de la încheierea perioadei rezonabile de timp sau de la notificarea hotărârii Comisiei de arbitraj pronunţată în temeiul articolul 392 din prezentul acord şi care stabileşte că nu s-a luat nicio măsură în vederea conformării sau că o astfel de măsură nu este conformă cu dispoziţiile menţionate la articolul 381 din prezentul acord, partea reclamantă are dreptul, după notificarea celeilalte părţi şi a Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, să suspende obligaţiile care decurg din orice dispoziţie menţionată la articolul 381 din prezentul acord, la un nivel echivalent cu cel al anulării sau al reducerii avantajelor, cauzată de încălcare. Notificarea precizează nivelul suspendării obligaţiilor. Partea reclamantă poate pune în aplicare suspendarea în orice moment după expirarea a zece zile de la data la care partea reclamată primeşte notificarea, cu excepţia cazului în care partea reclamată a solicitat arbitrajul în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Dacă partea reclamată consideră că nivelul suspendării nu este echivalent cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor, cauzată de încălcarea respectivă, aceasta poate cere în scris Comisiei de arbitraj iniţiale să se pronunţe în această privinţă. Cererea trebuie notificată părţii reclamante şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ înainte de expirarea perioadei de zece zile menţionate la alineatul (2). Comisia de arbitraj iniţială notifică părţilor şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ hotărârea sa cu privire la nivelul suspendării obligaţiilor, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii. Obligaţiile nu se suspendă până când Comisia de arbitraj iniţială nu notifică hotărârea sa şi orice suspendare trebuie să fie în concordanţă cu hotărârea Comisiei de arbitraj.

(4) Suspendarea obligaţiilor şi compensarea prevăzute în prezentul articol sunt temporare şi nu se aplică după ce:

(a) părţile au ajuns la o soluţie convenită de comun acord în conformitate cu articolul 398 din prezentul acord;

(b) părţile au convenit că, prin măsura notificată în temeiul articolul 392 alineatul (1) din prezentul acord, partea reclamată se conformează dispoziţiilor menţionate la articolul 381 din prezentul acord; sau

(c) orice măsură considerată neconformă cu dispoziţiile menţionate la articolul 381 din prezentul acord a fost retrasă sau modificată astfel încât să devină conformă cu dispoziţiile respective, după cum se prevede la articolul 392 alineatul (1) din prezentul acord.

ARTICOLUL 394

Măsuri reparatorii în cazul unor diferende urgente în domeniul energiei

(1) În cazul unui diferend referitor la capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) al titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, a cărui soluţionare este considerată urgentă de către una dintre părţi din cauza unei întreruperi, totale sau parţiale, a transportului de gaze naturale, petrol sau energie electrică între părţi, sau din cauza unei ameninţări în acest sens, se aplică dispoziţiile prezentului articol privind măsurile reparatorii.

(2) Prin derogare de la articolele 391, 392 şi 393 din prezentul acord, partea reclamantă îşi poate suspenda obligaţiile care decurg din titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) al prezentului acord, la un nivel echivalent cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor, cauzată de partea care nu se conformează hotărârii Comisiei de arbitraj în termen de 15 zile de la notificarea acesteia. Suspendarea poate intra în vigoare imediat. Aceasta poate fi menţinută atât timp cât partea reclamată nu se conformează hotărârii Comisiei de arbitraj.

(3) Dacă partea reclamată contestă existenţa unei neconformări sau nivelul de suspendare care se datorează neconformării, aceasta poate iniţia demersuri în temeiul articolului 393 alineatul (3) sau al articolului 395 din prezentul acord, care sunt examinate cât mai repede posibil. Partea reclamantă este obligată să ridice sau să ajusteze suspendarea numai după ce Comisia de arbitraj a emis o hotărâre în această privinţă şi poate menţine suspendarea pe parcursul procedurii.

ARTICOLUL 395

Reexaminarea unei măsuri luate în vederea conformării după adoptarea

măsurilor reparatorii temporare în caz de neconformare

(1) Partea reclamată notifică părţii reclamante şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord măsura luată pentru a se conforma hotărârii Comisiei de arbitraj după suspendarea concesiilor sau după aplicarea compensării temporare, după caz. Cu excepţia cazurilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, partea reclamantă încetează suspendarea concesiilor în termen de 30 de zile de la primirea notificării. Dacă a fost aplicată o compensare şi cu excepţia cazurilor menţionate la alineatul (2), partea reclamată poate înceta aplicarea compensării în termen de 30 de zile de la data la care a notificat că s-a conformat hotărârii Comisiei de arbitraj.

(2) Dacă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, părţile nu ajung la un acord cu privire la faptul dacă prin măsura notificată partea reclamată se conformează dispoziţiilor menţionate la articolul 381 din prezentul acord, partea reclamantă solicită în scris Comisiei de arbitraj iniţiale să se pronunţe în această privinţă. Cererea este notificată în acelaşi timp celeilalte părţi şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ. Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa părţilor şi Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii. În cazul în care Comisia de arbitraj hotărăşte că măsura luată în vederea conformării respectă dispoziţiile menţionate la articolul 381 din prezentul acord, suspendarea obligaţiilor sau aplicarea compensării, după caz, încetează. Dacă este cazul, partea reclamantă adaptează nivelul suspendării concesiilor la nivelul stabilit de Comisia de arbitraj.

SUBSECŢIUNEA 3

DISPOZIŢII COMUNE

ARTICOLUL 396

Înlocuirea arbitrilor

În cazul în care Comisia de arbitraj iniţială sau unii dintre membrii săi nu pot participa sau se retrag dintr-o procedură de arbitraj prevăzută de prezentul capitol sau trebuie înlocuiţi deoarece nu respectă cerinţele codului de conduită prevăzut în anexa XXXIV la prezentul acord, se aplică procedura stabilită la articolul 385 din prezentul acord. Termenul-limită pentru notificarea hotărârii Comisiei de arbitraj se prelungeşte cu perioada necesară pentru numirea unui nou arbitru, care nu depăşeşte 20 de zile.

ARTICOLUL 397

Suspendarea şi încheierea procedurilor de arbitraj şi de conformitate

La cererea scrisă a părţilor, Comisia de arbitraj îşi suspendă activitatea în orice moment, pentru o perioadă convenită de părţi, care nu depăşeşte 12 luni consecutive. Comisia de arbitraj îşi reia activitatea înainte de sfârşitul acestei perioade, la cererea scrisă a părţilor, sau la sfârşitul acestei perioade, la cererea scrisă a oricărei părţi. Partea solicitantă îl informează în consecinţă pe preşedintele Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, precum şi pe cealaltă parte. Dacă nicio parte nu solicită reluarea activităţii Comisiei de arbitraj la expirarea perioadei de suspendare convenite, procedura se încheie. Suspendarea şi încheierea activităţii Comisiei de arbitraj nu aduc atingere drepturilor părţilor în cadrul altor proceduri cărora li se aplică articolul 405 din prezentul acord.

ARTICOLUL 398

Soluţia convenită de comun acord

În temeiul prezentului capitol, părţile pot ajunge, în orice moment, la o soluţie convenită de comun acord într-un diferend. Părţile notifică împreună această soluţie Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord şi preşedintelui Comisiei de arbitraj, după caz. Dacă soluţia necesită aprobare în conformitate cu procedurile naţionale relevante ale uneia dintre părţi, în notificare se precizează această cerinţă şi procedura de soluţionare a diferendelor se suspendă. Dacă nu este necesară o astfel de aprobare sau dacă se notifică finalizarea procedurilor naţionale respective, procedura de soluţionare a diferendelor se încheie.

ARTICOLUL 399

Regulamentul de procedură

(1) Procedurile de soluţionare a diferendelor prevăzute în prezentul capitol sunt guvernate de Regulamentul de procedură stabilit în anexa XXXIII la prezentul acord şi de Codul de conduită prevăzut în anexa XXXIV la prezentul acord.

(2) Orice reuniune a Comisiei de arbitraj este deschisă publicului, cu excepţia cazului în care Regulamentul de procedură prevede altfel.

ARTICOLUL 400

Informaţii şi consiliere tehnică

La cererea unei părţi sau din proprie iniţiativă, Comisia de arbitraj poate obţine orice informaţii pe care le consideră adecvate pentru procedurile sale, din orice sursă, inclusiv de la părţile implicate în diferend. De asemenea, Comisia de arbitraj are dreptul de a solicita opinii din partea experţilor, dacă consideră acest lucru ca fiind oportun. Comisia de arbitraj consultă părţile înainte de a alege experţii respectivi. Persoanele fizice sau juridice stabilite pe teritoriul unei părţi pot transmite Comisiei de arbitraj informaţii în calitate de amicus curiae, în conformitate cu Regulamentul de procedură. Orice informaţii obţinute în conformitate cu prezentul articol sunt comunicate părţilor şi fac obiectul observaţiilor acestora.

ARTICOLUL 401

Reguli de interpretare

Comisia de arbitraj interpretează dispoziţiile menţionate la articolul 381 din prezentul acord în conformitate cu regulile obişnuite de interpretare a dreptului internaţional public, inclusiv cu cele codificate în Convenţia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor. De asemenea, Comisia de arbitraj ia în considerare interpretările relevante din rapoartele grupurilor şi ale Organului de apel, adoptate de Organul de soluţionare a diferendelor al OMC (“OSD”). Hotărârile Comisiei de arbitraj nu pot extinde sau restrânge drepturile şi obligaţiile părţilor prevăzute de prezentul acord.

ARTICOLUL 402

Deciziile şi hotărârile Comisiei de arbitraj

(1) Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. Cu toate acestea, dacă nu se poate lua o decizie prin consens, se decide asupra chestiunii în cauză prin vot majoritar. În nicio situaţie nu se comunică însă opiniile divergente ale arbitrilor.

(2) Hotărârile Comisiei de arbitraj sunt acceptate necondiţionat de către părţi. Acestea nu creează drepturi sau obligaţii pentru persoanele fizice sau juridice. În hotărâri sunt expuse faptele constatate, se stabileşte aplicabilitatea dispoziţiilor relevante menţionate la articolul 381 din prezentul acord şi sunt justificate concluziile şi recomandările formulate. Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord publică integral hotărârile Comisiei de arbitraj în termen de zece zile de la notificarea acestora, cu excepţia cazului în care decide să nu procedeze astfel, pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor comerciale care constituie secrete de afaceri.

ARTICOLUL 403

Sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

(1) Procedurile stabilite în prezentul articol se aplică în cazul diferendelor privind interpretarea şi aplicarea unei dispoziţii din prezentul acord referitoare la apropierea treptată, care figurează în capitolul 3 (Bariere tehnice în calea comerţului), capitolul 4 (Măsuri sanitare şi fitosanitare), capitolul 5 (Regimul vamal şi facilitarea comerţului), capitolul 6 (Dreptul de stabilire, comerţul cu servicii şi comerţul electronic), capitolul 8 (Achiziţii publice) sau capitolul 10 (Concurenţă) al titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, sau care impune în alt mod unei părţi o obligaţie definită prin trimitere la o dispoziţie din dreptul Uniunii.

(2) În cazul în care un diferend priveşte o chestiune de interpretare a unei dispoziţii din dreptul Uniunii menţionată la alineatul (1), Comisia de arbitraj nu decide în această chestiune, ci solicită Curţii de Justiţie a Uniunii Europene să se pronunţe asupra chestiunii respective. În astfel de cazuri, termenele care se aplică hotărârilor Comisiei de arbitraj se suspendă până când Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pronunţă hotărârea sa. Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este obligatorie pentru Comisia de arbitraj.

SECŢIUNEA 4

DISPOZIŢII GENERALE

ARTICOLUL 404

Lista arbitrilor

(1) Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord întocmeşte, în termen de cel mult şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, o listă cu cel puţin 15 persoane care doresc şi sunt în măsură să fie arbitri. Lista se compune din trei subliste: câte o sublistă pentru fiecare parte şi o sublistă cu persoane care nu sunt cetăţeni ai niciunei părţi şi care pot îndeplini funcţia de preşedinte al Comisiei de arbitraj. Fiecare sublistă cuprinde cel puţin cinci persoane. Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ asigură menţinerea permanentă a listei la acest nivel.

(2) Arbitrii trebuie să deţină cunoştinţe de specialitate şi experienţă în drept şi comerţ internaţional. Aceştia trebuie să fie independenţi, să îşi exercite atribuţiile în nume propriu, să nu accepte instrucţiuni din partea niciunei organizaţii şi a niciunui guvern, să nu fie afiliaţi guvernului vreunei părţi şi să respecte codul de conduită prevăzut în anexa XXXIV la prezentul acord.

(3) Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ poate întocmi liste suplimentare cu câte 12 persoane având cunoştinţe şi experienţă în sectoarele specifice care fac obiectul prezentului acord. Cu condiţia obţinerii consimţământului părţilor, aceste liste suplimentare se utilizează pentru a forma Comisia de arbitraj în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 385 din prezentul acord.

ARTICOLUL 405

Relaţia cu obligaţiile asumate în cadrul OMC

(1) Recurgerea la dispoziţiile din prezentul capitol privind soluţionarea diferendelor nu aduce atingere niciunei acţiuni întreprinse în cadrul OMC, nici procedurilor de soluţionare a diferendelor.

(2) Cu toate acestea, pentru orice măsură, nicio parte nu solicită soluţionarea unui diferend pentru o obligaţie substanţial echivalentă, atât în temeiul prezentului acord, cât şi în temeiul Acordului OMC, în ambele foruri. Într-un astfel de caz, după iniţierea unei proceduri de soluţionare a diferendelor, partea respectivă nu poate introduce o cerere în vederea obţinerii de despăgubiri în temeiul celuilalt acord şi înaintea celuilalt for, pentru încălcarea obligaţiei substanţial echivalente, cu excepţia cazului în care primul for ales, din motive procedurale sau jurisdicţionale, nu ajunge la nicio concluzie cu privire la cererea pentru obţinerea de despăgubiri privind obligaţia respectivă.

(3) În sensul alineatului (2) din prezentul articol:

(a) se consideră că procedura de soluţionare a diferendelor în temeiul Acordului OMC este iniţiată prin depunerea de către o parte a unei cereri de instituire a unei comisii în conformitate cu articolul 6 din Înţelegerea privind regulile şi procedurile care reglementează soluţionarea litigiilor în cadrul OMC; şi

(b) se consideră că procedura de soluţionare a diferendelor în temeiul prezentului capitol este iniţiată prin depunerea de către o parte a unei cereri de instituire a unei comisii de arbitraj în conformitate cu articolul 384 din prezentul acord.

(4) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu împiedică o parte să pună în aplicare suspendarea obligaţiilor autorizată de Organul de soluţionare a diferendelor. Acordul OMC nu pate fi invocat pentru a împiedica o parte să îşi suspende obligaţiile în temeiul prezentului capitol.

ARTICOLUL 406

Termene

(1) Toate termenele prevăzute de prezentul capitol, inclusiv termenele în care comisiile de arbitraj îşi notifică hotărârile, se calculează în zile calendaristice începând cu ziua următoare acţiunii sau faptului la care se referă, în afara cazului în care se specifică altfel.

(2) Orice termen menţionat în prezentul capitol poate fi modificat prin acordul comun al părţilor implicate în diferend. Comisia de arbitraj poate propune în orice moment părţilor să modifice orice termen menţionat în prezentul capitol, precizând motivele care stau la baza propunerii.

DISPOZIŢII GENERALE REFERITOARE LA APROPIEREA ÎN TEMEIUL TITLULUI V

ARTICOLUL 407

Progrese înregistrate în materie de apropiere în domeniile legate de comerţ

(1) Pentru a facilita evaluarea apropierii, menţionată la articolele 451 şi 452 din prezentul acord, a legislaţiei Republicii Moldova de dreptul Uniunii în domeniile legate de comerţ de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ), părţile discută periodic, cel puţin o dată pe an, în cadrul Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, sau al unuia dintre subcomitetele acestuia instituite în temeiul prezentului acord, progresele înregistrate în materie de apropiere în termenele convenite, prevăzute în capitolele 3, 4, 5, 6, 8 şi 10 ale titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(2) La cererea Uniunii şi în scopul acestor discuţii Republica Moldova transmite, în scris, Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ sau unuia dintre subcomitetele acestuia, după caz, informaţii cu privire la progresele înregistrate în materie de apropiere, de punere efectivă în aplicare şi de asigurare a respectării legislaţiei interne apropiate, în ceea ce priveşte capitolele relevante ale titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(3) Atunci când consideră că a finalizat apropierea prevăzută în oricare dintre capitolele menţionate la alineatul (1), Republica Moldova informează Uniunea în acest sens.

ARTICOLUL 408

Abrogarea legislaţiei interne incompatibile

Ca parte a apropierii, Republica Moldova retrage dispoziţiile din legislaţia internă sau revocă practicile interne care sunt incompatibile cu dreptul Uniunii sau cu legislaţia sa internă apropiată de dreptul Uniunii în domeniile legate de comerţ aferente titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

ARTICOLUL 409

Evaluarea apropierii în domeniile legate de comerţ

(1) Evaluarea de către Uniune a apropierii menţionate în titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord începe după ce Republica Moldova a informat Uniunea în conformitate cu articolul 407 alineatul (3) din prezentul acord, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în capitolele 4 şi 8 ale titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(2) Uniunea evaluează apropierea legislaţiei Republicii Moldova de dreptul Uniunii, precum şi eficacitatea punerii în aplicare şi a aplicării legislaţiei Republicii Moldova. Republica Moldova furnizează Uniunii, într-o limbă convenită de comun acord, toate informaţiile necesare pentru a permite o astfel de evaluare.

(3) Evaluarea efectuată de Uniune în temeiul alineatului (2) ţine seama de existenţa şi funcţionarea în Republica Moldova a infrastructurii, organismelor şi procedurilor relevante, necesare pentru punerea în aplicare şi asigurarea respectării aplicării efective a legislaţiei Republicii Moldova.

(4) Evaluarea efectuată de Uniune în temeiul alineatului (2) ţine seama de existenţa oricăror dispoziţii sau practici interne care sunt incompatibile cu dreptul Uniunii sau cu legislaţia internă apropiată de dreptul Uniunii în domeniile legate de comerţ aferente titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(5) În termen de 12 luni de la începerea evaluării menţionate la alineatul (1), Uniunea comunică Republicii Moldova rezultatele acestei evaluării, cu excepţia cazului în care se prevede altfel. Părţile discută cu privire la evaluare în cadrul Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, sau al subcomitetelor relevante ale acestuia, în conformitate cu articolul 452 din prezentul acord, cu excepţia cazului în care se prevede altfel.

ARTICOLUL 410

Evoluţii relevante pentru apropiere

(1) Republica Moldova asigură punerea efectivă în aplicare a legislaţiei sale interne apropiate şi întreprinde orice acţiune necesară pentru a reflecta evoluţiile dreptului Uniunii în legislaţia sa internă, în domeniile legate de comerţ aferente titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(2) Republica Moldova se abţine de la orice acţiune care ar putea submina obiectivul sau rezultatul apropierii în ceea ce priveşte titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(3) Uniunea informează Republica Moldova cu privire la orice propuneri finale ale Comisiei Europene de adoptare sau de modificare a dreptului Uniunii, relevante pentru obligaţiile de apropiere care îi revin Republicii Moldova în temeiul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(4) Republica Moldova informează Uniunea cu privire la propunerile şi măsurile legislative, inclusiv cu privire la practicile interne, care pot afecta îndeplinirea obligaţiilor sale în temeiul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(5) La cerere, părţile discută impactul oricărei propuneri sau acţiuni menţionate la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol asupra legislaţiei Republicii Moldova sau asupra îndeplinirii obligaţiilor în temeiul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(6) În cazul în care, după realizarea unei evaluări în conformitate cu articolul 409 din prezentul acord, Republica Moldova îşi modifică legislaţia internă pentru a ţine seama de modificările capitolelor 3, 4, 5, 6, 8 şi 10 ale titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord, Uniunea efectuează o nouă evaluare în conformitate cu articolul 409 din prezentul acord. Dacă Republica Moldova ia orice altă măsură care poate avea impact asupra punerii în aplicare şi a asigurării respectării legislaţiei interne care a făcut obiectul apropierii, Uniunea poate efectua o nouă evaluare în conformitate cu articolul 409 din prezentul acord.

(7) În cazul în care circumstanţele impun acest lucru, avantajele speciale acordate de Uniune în urma unei evaluări în care a concluzionat că legislaţia Republicii Moldova a fost apropiată de dreptul Uniunii, a fost pusă în aplicare efectiv şi aplicarea acesteia a fost respectată efectiv pot fi suspendate temporar în conformitate cu alineatul (8), dacă Republica Moldova nu îşi apropie legislaţia internă pentru a ţine seama de modificările titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord sau dacă evaluarea menţionată la alineatul (6) arată că legislaţia Republicii Moldova nu mai este apropiată de dreptul Uniunii sau dacă Consiliul de asociere instituit prin articolul 434 din prezentul acord nu ia o decizie de actualizare a titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord în conformitate cu evoluţia dreptului Uniunii.

(8) În cazul în care intenţionează să pună în aplicare o astfel de suspendare, Uniunea notifică prompt Republica Moldova. Republica Moldova poate supune chestiunea atenţiei Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, în termen de o lună de la data notificării, precizând în scris motivele acestei acţiuni. Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ examinează chestiunea în termen de trei luni de la data sesizării. Dacă chestiunea nu este supusă atenţiei Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ sau nu poate fi rezolvată de comitetul respectiv în termen de trei luni de la sesizare, Uniunea poate pune în aplicare suspendarea avantajelor. Suspendarea se ridică prompt în cazul în care Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ rezolvă chestiunea ulterior.

ARTICOLUL 411

Schimbul de informaţii

Schimbul de informaţii referitoare la apropierea în ceea ce priveşte titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) are loc prin intermediul punctelor de contact prevăzute la articolul 358 alineatul (1) din prezentul acord.

ARTICOLUL 412

Dispoziţii generale

(1) Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ, prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, adoptă proceduri pentru a facilita evaluarea apropierii şi a asigura un schimb eficace de informaţii legate de apropiere, inclusiv forma, conţinutul şi limba informaţiilor schimbate.

(2) Orice trimitere la un act al Uniunii prevăzută în titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord se referă la măsuri de modificare, completare şi înlocuire publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene înainte de 29 noiembrie 2013.

(3) Dispoziţiile prevăzute în capitolele 3, 4, 5, 6, 8 şi 10 ale titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord prevalează asupra dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol, în măsura în care intră în conflict.

(4) Plângerile privind încălcarea dispoziţiilor din prezentul capitol nu se tratează conform capitolului 14 (Soluţionarea diferendelor) al titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

ASISTENŢĂ FINANCIARĂ ŞI DISPOZIŢII ANTIFRAUDĂ ŞI DE CONTROL

ASISTENŢĂ FINANCIARĂ

ARTICOLUL 413

Republica Moldova beneficiază de asistenţă financiară prin intermediul mecanismelor şi al instrumentelor de finanţare relevante ale UE. Republica Moldova poate beneficia, de asemenea, de împrumuturi de la Banca Europeană de Investiţii (BEI), de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi de la alte instituţii financiare internaţionale. Asistenţa financiară va contribui la îndeplinirea obiectivelor prezentului acord şi va fi furnizată în conformitate cu prezentul capitol.

ARTICOLUL 414

Principiile esenţiale ale asistenţei financiare se stabilesc în regulamentele relevante privind instrumentele financiare ale UE.

ARTICOLUL 415

Domeniile prioritare ale asistenţei financiare din partea UE convenite de părţi sunt precizate în programele anuale de acţiuni, bazate pe cadre multianuale care reflectă priorităţile de politică convenite. Sumele aferente asistenţei stabilite în aceste programe ţin seama de necesităţile şi capacităţile sectoriale ale Republicii Moldova, precum şi de progresele reformelor aplicate de Republica Moldova, în special în domeniile care fac obiectul prezentului acord.

ARTICOLUL 416

Pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor disponibile, părţile depun eforturi pentru punerea în aplicare a asistenţei din partea UE în strânsă cooperare şi coordonare cu alte ţări donatoare, organizaţii donatoare şi instituţii financiare internaţionale şi în conformitate cu principiile internaţionale ale eficacităţii ajutoarelor.

ARTICOLUL 417

Temeiul juridic şi baza administrativă şi tehnică a asistenţei financiare se stabilesc în cadrul acordurilor relevante dintre părţi.

ARTICOLUL 418

Consiliul de asociere este informat în legătură cu progresul şi punerea în aplicare a asistenţei financiare şi în legătură cu impactul acesteia asupra îndeplinirii obiectivelor prezentului acord. În acest scop, organismele relevante ale părţilor îşi furnizează reciproc şi permanent informaţii adecvate obţinute în urma monitorizării şi evaluării.

ARTICOLUL 419

Părţile pun în aplicare asistenţa în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare şi cooperează în vederea protejării intereselor financiare ale UE şi ale Republicii Moldova astfel cum prevede capitolul 2 (Dispoziţii antifraudă şi de control) din prezentul titlu.

DISPOZIŢII ANTIFRAUDĂ ŞI DE CONTROL

ARTICOLUL 420

Definiţii

În sensul prezentului capitol, se aplică definiţiile prevăzute în Protocolul IV la prezentul acord.

ARTICOLUL 421

Domeniu de aplicare

Prezentul capitol se aplică oricărui alt acord sau instrument de finanţare care urmează să fie încheiat de către părţi şi oricărui alt instrument de finanţare al UE la care Republica Moldova poate fi asociată, fără a aduce atingere oricăror alte dispoziţii suplimentare referitoare la audituri, la controale la faţa locului, la inspecţii, la verificări şi la măsuri antifraudă, inclusiv la cele efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de Curtea de Conturi Europeană (CCE).

ARTICOLUL 422

Măsuri pentru prevenirea şi combaterea fraudei, a corupţiei şi a oricăror alte activităţi ilegale

Părţile iau măsuri eficace pentru prevenirea şi combaterea fraudei, a corupţiei şi a oricăror alte activităţi ilegale, printre altele, prin intermediul asistenţei administrative reciproce şi al asistenţei juridice reciproce în domeniile care fac obiectul prezentului prezentul acord.

ARTICOLUL 423

Schimbul de informaţii şi intensificarea cooperării la nivel operaţional

(1) Pentru buna aplicare a prezentului capitol, autorităţile competente din UE şi din Republica Moldova fac schimb de informaţii periodic şi, la cererea uneia dintre părţi, poartă consultări.

(2) OLAF poate conveni cu omologii săi din Republica Moldova asupra intensificării cooperării în domeniul combaterii fraudei, inclusiv prin acorduri operaţionale cu autorităţile din Republica Moldova.

(3) În ceea ce priveşte transferul şi prelucrarea datelor cu caracter personal, se aplică articolul 13 de la titlul III (Libertate, securitate şi justiţie) din prezentul acord.

ARTICOLUL 424

Prevenirea neregulilor, a fraudei şi a corupţiei

(1) Autorităţile din Republica Moldova verifică cu regularitate dacă operaţiunile finanţate din fonduri UE au fost executate corespunzător. Acestea iau toate măsurile adecvate pentru a preveni şi a remedia neregulile sau fraudele.

(2) Autorităţile din Republica Moldova iau toate măsurile adecvate pentru a preveni şi a remedia orice practici de corupţie activă sau pasivă şi pentru a exclude conflictul de interese în orice etapă a procedurilor referitoare la execuţia fondurilor UE.

(3) Autorităţile din Republica Moldova informează Comisia Europeană cu privire la orice măsură de prevenire luată.

(4) Comisia Europeană are dreptul de a obţine dovezi în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul (CE, Euratom) nr.1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene.

(5) Comisia Europeană are, de asemenea, dreptul de a obţine dovezi că procedurile privind achiziţiile publice şi granturile respectă principiile transparenţei, tratamentului egal şi nediscriminării, previn orice conflict de interese, oferă garanţii echivalente standardelor acceptate pe plan internaţional şi asigură respectarea dispoziţiilor privind buna gestiune financiară.

(6) În acest scop, autorităţile competente din Republica Moldova furnizează Comisiei Europene toate informaţiile legate de execuţia fondurilor UE şi îi comunică acesteia fără întârziere orice modificare semnificativă a procedurilor sau a sistemelor lor.

ARTICOLUL 425

Cercetarea şi urmărirea penală

Autorităţile din Republica Moldova asigură cercetarea şi urmărirea penală a cazurilor presupuse şi reale de fraudă, corupţie sau orice altă neregulă, inclusiv conflict de interese, depistate în urma controalelor naţionale sau ale UE. Dacă este cazul, OLAF poate furniza autorităţilor competente din Republica Moldova asistenţă în îndeplinirea acestei sarcini.

ARTICOLUL 426

Comunicarea cu privire la fraude, corupţie şi nereguli

(1) Autorităţile din Republica Moldova transmit Comisiei Europene fără întârziere orice informaţie de care iau cunoştinţă cu privire la cazuri presupuse sau reale de fraudă, corupţie sau orice altă neregulă, inclusiv conflict de interese, legate de execuţia fondurilor UE. În caz de suspiciune de fraudă sau corupţie, OLAF este, de asemenea, informat.

(2) De asemenea, autorităţile din Republica Moldova raportează cu privire la toate măsurile luate în legătură cu faptele comunicate în temeiul prezentului articol. Dacă nu există cazuri presupuse sau reale de fraudă, corupţie sau altă neregulă de raportat, autorităţile din Republica Moldova informează Comisia Europeană după sfârşitul fiecărui an calendaristic.

ARTICOLUL 427

Audituri

(1) Comisia Europeană şi CCE au dreptul să examineze legalitatea şi regularitatea cheltuielilor legate de execuţia fondurilor UE şi să verifice dacă a fost aplicată o bună gestiune financiară.

(2) Auditurile privesc atât angajamentele asumate, cât şi plăţile efectuate. Acestea se bazează pe documente şi, dacă este necesar, sunt efectuate la faţa locului, la sediul oricărei entităţi care gestionează fonduri UE sau participă la execuţia acestora. Auditurile pot fi efectuate înainte de închiderea conturilor pentru exerciţiul financiar în cauză şi pentru o perioadă de 5 ani de la data plăţii soldului.

(3) Inspectorii Comisiei Europene şi alte persoane împuternicite de Comisia Europeană sau de CCE pot desfăşura controale şi audituri documentare sau la faţa locului, la sediul oricărei entităţi, precum şi la sediul subcontractorilor acesteia din Republica Moldova, care gestionează fonduri UE sau participă la execuţia acestora.

(4) Comisia Europeană sau alte persoane mandatate de aceasta sau de CCE au acces corespunzător la spaţii, lucrări şi documente, precum şi la toate informaţiile, inclusiv la cele în format electronic, necesare pentru efectuarea acestor audituri. Dreptul de acces ar trebui comunicat tuturor instituţiilor publice din Republica Moldova şi este precizat explicit în contractele încheiate pentru punerea în aplicare a instrumentelor menţionate în prezentul acord.

(5) Controalele şi auditurile menţionate în prezentul articol sunt aplicabile tuturor contractorilor şi subcontractorilor care au primit fonduri UE în mod direct sau indirect. În îndeplinirea sarcinilor lor, CCE şi organismele de audit din Republica Moldova desfăşoară o cooperare bazată pe încredere şi pe respectarea independenţei.

ARTICOLUL 428

Controale la faţa locului

(1) În cadrul prezentului acord, OLAF este autorizat să efectueze controale şi inspecţii la faţa locului în scopul protejării intereselor financiare ale UE împotriva fraudelor şi a altor nereguli, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE, Euratom) nr.2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri.

(2) Controalele şi inspecţiile la faţa locului sunt pregătite şi efectuate de OLAF în strânsă cooperare cu autorităţile competente din Republica Moldova.

(3) Autorităţilor din Republica Moldova li se notifică în timp util obiectul, scopul şi temeiul juridic al controalelor şi inspecţiilor, astfel încât acestea să poată furniza ajutorul necesar. În acest scop, funcţionarii autorităţilor competente din Republica Moldova pot participa la controalele şi inspecţiile la faţa locului.

(4) Dacă autorităţile în cauză din Republica Moldova îşi exprimă interesul în acest sens, controalele şi inspecţiile la faţa locului pot fi efectuate împreună de către OLAF şi autorităţile respective.

(5) Dacă un operator economic se împotriveşte unui control sau unei inspecţii la faţa locului, autorităţile din Republica Moldova îi asigură OLAF asistenţa necesară pentru ca acesta să îşi poată îndeplini sarcina de a efectua un control sau o inspecţie la faţa locului.

ARTICOLUL 429

Măsuri şi sancţiuni administrative

Comisia Europeană poate impune măsuri şi sancţiuni administrative în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr.1605/2002, Regulamentul (CE, Euratom) nr.2342/2002 din 23 decembrie 2002 şi Regulamentul (CE, Euratom) nr.2988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.

ARTICOLUL 430

Recuperare

(1) Autorităţile din Republica Moldova iau toate măsurile adecvate pentru a recupera fondurile UE plătite în mod necuvenit.

(2) În cazul în care autorităţilor din Republica Moldova li se încredinţează execuţia unor fonduri ale UE, Comisia Europeană are dreptul de a recupera fondurile UE plătite în mod necuvenit, în special prin corecţii financiare. Comisia Europeană ţine seama de măsurile luate de autorităţile din Republica Moldova pentru a preveni pierderea fondurilor UE în cauză.

(3) Înainte de a adopta orice decizie de recuperare, Comisia Europeană se consultă cu Republica Moldova în acest sens. Diferendele referitoare la recuperare vor fi examinate în Consiliul de asociere.

(4) În cazul în care Comisia Europeană execută fondurile UE în mod direct sau indirect prin încredinţarea sarcinilor de execuţie bugetară unor terţi, o decizie luată de Comisia Europeană în domeniul ce face obiectul prezentului titlu, care impune o obligaţie pecuniară unor persoane, altele decât statele, este executorie în Republica Moldova în conformitate cu următoarele principii:

(a) executarea este reglementată de normele de procedură civilă în vigoare în Republica Moldova. Decizia se învesteşte cu formulă executorie, fără a îndeplini nicio altă formalitate în afara verificării autenticităţii deciziei, de către autoritatea naţională pe care guvernul Republicii Moldova o desemnează în acest scop şi o face cunoscută Comisiei Europene şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;

(b) după îndeplinirea la cererea părţii în cauză a formalităţilor menţionate la litera (a), aceasta poate trece la executare în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, prin sesizarea directă a autorităţii competente;

(c) executarea poate fi suspendată numai printr-o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Cu toate acestea, plângerile privind executarea neregulamentară sunt de competenţa instanţelor în cauză ale Republicii Moldova.

(5) Titlul executoriu este emis, fără a se efectua alt control în afara verificării autenticităţii actului, de către autorităţile desemnate de guvernul Republicii Moldova. Executarea se efectuează în conformitate cu normele de procedură ale Republicii Moldova. Legalitatea hotărârii de executare este supusă controlului Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

(6) Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în temeiul unei clauze compromisorii înscrise într-un contract care intră sub incidenţa prezentului capitol sunt executorii în aceleaşi condiţii.

ARTICOLUL 431

Confidenţialitate

Informaţiile comunicate sau obţinute sub orice formă în temeiul prezentului capitol intră în categoria secretului profesional şi beneficiază de protecţia acordată informaţiilor similare de legislaţia Republicii Moldova şi de dispoziţiile corespunzătoare aplicabile instituţiilor UE. Astfel de informaţii nu pot fi comunicate altor persoane în afara persoanelor din instituţiile UE, din statele membre sau din Republica Moldova ale căror funcţii le impun cunoaşterea acestora şi nici nu pot fi utilizate în alte scopuri decât asigurarea unei protecţii eficace a intereselor financiare ale părţilor.

ARTICOLUL 432

Apropierea legislaţiei

Republica Moldova realizează apropierea legislaţiei sale de actele normative ale UE şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexa XXXV la prezentul acord, în conformitate cu dispoziţiile din anexa respectivă.

DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE, GENERALE ŞI FINALE

CADRUL INSTITUŢIONAL

ARTICOLUL 433

Dialogul politic şi strategic, inclusiv cu privire la aspectele legate de cooperarea sectorială dintre părţi, poate avea loc la orice nivel. Dialogul strategic la nivel înalt are loc periodic în cadrul Consiliului de asociere instituit prin articolul 434 din prezentul acord şi în cadrul reuniunilor periodice ale reprezentanţilor la nivel ministerial ai părţilor, organizate de comun acord.

ARTICOLUL 434

(1) Se instituie Consiliul de asociere. Acesta supraveghează şi monitorizează punerea în aplicare şi aplicarea prezentului acord şi reexaminează periodic funcţionarea prezentului acord în lumina obiectivelor sale.

(2) Consiliul de asociere se reuneşte la nivel ministerial la intervale regulate, cel puţin o dată pe an, precum şi atunci când circumstanţele impun acest lucru. Consiliul de asociere se poate reuni în orice configuraţie, prin acord reciproc.

(3) Pe lângă supravegherea şi monitorizarea punerii în aplicare şi a aplicării prezentului acord, Consiliul de asociere examinează toate problemele majore care apar în contextul acordului şi orice alte aspecte bilaterale sau internaţionale de interes comun.

ARTICOLUL 435

(1) Consiliul de asociere este compus din membri ai Consiliului Uniunii Europene şi ai Comisiei Europene, pe de o parte, şi din membri ai Guvernului Republicii Moldova, pe de altă parte.

(2) Consiliul de asociere îşi stabileşte propriul regulament de procedură.

(3) Consiliul de asociere este prezidat, alternativ, de un reprezentant al Uniunii şi de un reprezentant al Republicii Moldova.

(4) După caz şi prin acord reciproc, la lucrările Consiliului de asociere pot lua parte reprezentanţi ai altor organisme, ca observatori.

ARTICOLUL 436

(1) În vederea realizării obiectivelor prezentului acord, Consiliul de asociere este împuternicit să ia decizii în domeniul de aplicare al prezentului acord. Aceste decizii sunt obligatorii pentru părţi, care trebuie să ia măsurile adecvate, incluzând, dacă este necesar, acţiuni ale organismelor instituite în temeiul prezentului acord, pentru punerea în aplicare a deciziilor respective. De asemenea, Consiliul de asociere poate formula recomandări. Acesta adoptă deciziile şi recomandările prin acord între părţi, după finalizarea procedurilor interne respective.

(2) În conformitate cu obiectivul de apropiere treptată a legislaţiei Republicii Moldova de legislaţia Uniunii stabilit în prezentul acord, Consiliul de asociere va fi un forum pentru schimbul de informaţii privind legislaţia UE şi cea a Republicii Moldova, atât în pregătire, cât şi în vigoare, precum şi privind măsurile de punere în aplicare, de asigurare a aplicării şi de asigurare a conformităţii.

(3) În conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, Consiliul de asociere este împuternicit să actualizeze sau să modifice anexele la prezentul acord, fără a aduce atingere vreunei dispoziţii specifice de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

ARTICOLUL 437

(1) Se instituie Comitetul de asociere. Acesta asistă Consiliul de asociere în îndeplinirea sarcinilor sale.

(2) Comitetul de asociere este compus din reprezentanţi ai părţilor, în principiu, la nivel de înalţi funcţionari.

(3) Comitetul de asociere este prezidat, alternativ, de un reprezentant al Uniunii şi de un reprezentant al Republicii Moldova.

ARTICOLUL 438

(1) Consiliul de asociere stabileşte, în regulamentul său de procedură, sarcinile şi modul de funcţionare ale Comitetului de asociere, ale cărui responsabilităţi includ pregătirea reuniunilor Consiliului de asociere. Comitetul de asociere se întruneşte cel puţin o dată pe an.

(2) Consiliul de asociere poate delega Comitetului de asociere oricare dintre competenţele sale, inclusiv competenţa de a lua decizii obligatorii.

(3) Comitetul de asociere are competenţa de a adopta decizii în cazurile prevăzute în prezentul acord şi în domeniile în care Consiliul de asociere i-a delegat competenţe. Aceste decizii sunt obligatorii pentru părţi, care iau măsurile adecvate pentru a le pune în aplicare. Comitetul de asociere adoptă deciziile prin acord între părţi.

(4) Comitetul de asociere se reuneşte într-o configuraţie specifică pentru a soluţiona toate chestiunile legate de titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Comitetul de asociere se reuneşte în configuraţia respectivă cel puţin o dată pe an.

ARTICOLUL 439

(1) Comitetul de asociere este asistat de subcomitetele instituite în temeiul prezentului acord.

(2) Consiliul de asociere poate lua decizia de a institui orice comitet sau organism special în domenii specifice, necesar pentru punerea în aplicare a prezentului acord, stabilind compoziţia, sarcinile şi modul de funcţionare ale acestuia. În plus, astfel de comitete sau organisme speciale pot purta discuţii pe orice temă pe care o consideră relevantă, fără a aduce atingere vreunei dispoziţii specifice de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(3) Comitetul de asociere poate înfiinţa, de asemenea, subcomitete, inclusiv pentru a evalua progresele realizate în cadrul dialogurilor periodice menţionate în prezentul acord.

(4) Subcomitetele au competenţa de a lua decizii în cazurile prevăzute de prezentul acord. Acestea raportează periodic activitatea lor Comitetului de asociere, după cum este necesar.

(5) Subcomitetele instituite în temeiul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord comunică Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, data şi ordinea de zi a reuniunilor lor, cu suficient timp înainte ca acestea să aibă loc. Subcomitetele raportează activităţile lor la fiecare reuniune periodică a Comitetului de asociere, reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord.

(6) Existenţa oricăruia dintre subcomitete nu împiedică nicio parte de a înainta orice chestiune direct Comitetului de asociere, inclusiv în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord.

ARTICOLUL 440

(1) Se instituie Comitetul de asociere parlamentar. Acesta este compus din membri ai Parlamentului European, pe de o parte, şi membri ai Parlamentului Republicii Moldova, pe de altă parte, şi reprezintă un forum pentru întâlnire şi schimb de opinii. Comitetul de asociere parlamentar stabileşte intervalele la care se reuneşte.

(2) Comitetul de asociere parlamentar îşi stabileşte propriul regulament de procedură.

(3) Comitetul de asociere parlamentar este prezidat, alternativ, de un reprezentant al Parlamentului European şi, respectiv, de un reprezentant al Parlamentului Republicii Moldova, în conformitate cu dispoziţiile din regulamentul său de procedură.

ARTICOLUL 441

(1) Comitetul de asociere parlamentar poate solicita Consiliului de asociere informaţii relevante privind punerea în aplicare a prezentului acord; Consiliul de asociere furnizează Comitetului de asociere parlamentar informaţiile solicitate.

(2) Comitetul de asociere parlamentar este informat cu privire la deciziile şi recomandările Consiliului de asociere.

(3) Comitetul de asociere parlamentar poate face recomandări Consiliului de asociere.

(4) Comitetul de asociere parlamentar poate înfiinţa subcomitete de asociere parlamentare.

ARTICOLUL 442

(1) Părţile promovează, de asemenea, organizarea de reuniuni periodice ale reprezentanţilor societăţii civile, cu scopul de a-i informa pe aceşti reprezentanţi şi a culege opiniile lor cu privire la punerea în aplicare a prezentului acord.

(2) Se instituie Platforma societăţii civile. Aceasta este compusă din reprezentanţi ai societăţii civile din UE, inclusiv membri ai Comitetului Economic şi Social European, şi din reprezentanţi ai societăţii civile din Republica Moldova şi constituie un forum pentru întâlnire şi schimb de opinii. Platforma societăţii civile stabileşte intervalele la care se reuneşte.

(3) Platforma societăţii civile îşi stabileşte propriul regulament de procedură.

(4) Platforma societăţii civile este prezidată, alternativ, de un reprezentant al Comitetului Economic şi Social European şi, respectiv, de reprezentanţi ai societăţii civile din Republica Moldova, în conformitate cu dispoziţiile din regulamentul său de procedură.

ARTICOLUL 443

(1) Platforma societăţii civile este informată cu privire la deciziile şi recomandările Consiliului de asociere.

(2) Platforma societăţii civile poate face recomandări Consiliului de asociere.

(3) Comitetul de asociere şi Comitetul de asociere parlamentar menţin contacte periodice cu reprezentanţii Platformei societăţii civile, cu scopul de a culege opiniile lor cu privire la îndeplinirea obiectivelor prezentului acord.

DISPOZIŢII GENERALE ŞI FINALE

ARTICOLUL 444

Accesul la instanţe şi la organele administrative

În domeniul care face obiectul prezentului acord, fiecare parte se angajează să asigure accesul persoanelor fizice şi juridice ale celeilalte părţi, fără nicio discriminare în raport cu propriii cetăţeni, la instanţele şi organele sale administrative competente, astfel încât aceste persoane să îşi poată apăra drepturile personale şi drepturile reale.

ARTICOLUL 445

Accesul la documente oficiale

Dispoziţiile prezentului acord nu aduc atingere aplicării actelor interne cu putere de lege ale părţilor privind accesul public la documentele oficiale.

ARTICOLUL 446

Excepţii de securitate

Nicio dispoziţie din prezentul acord nu împiedică o parte să ia orice măsuri:

(a) pe care le consideră necesare pentru a preveni divulgarea unor informaţii care este contrară intereselor sale esenţiale în materie de securitate;

(b) legate de producţia sau comercializarea armelor, muniţiei sau materialului militar ori de cercetarea, dezvoltarea sau producţia indispensabilă pentru asigurarea apărării, cu condiţia ca măsurile respective să nu denatureze condiţiile de concurenţă pentru produsele care nu sunt destinate unor scopuri specific militare; şi

(c) pe care le consideră esenţiale pentru asigurarea propriei securităţi în caz de tulburări interne grave care afectează menţinerea legii şi ordinii, ori în caz de război sau de grave tensiuni internaţionale care constituie ameninţare de război, sau pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate în vederea menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.

ARTICOLUL 447

Nediscriminare

(1) În domeniile care fac obiectul prezentului acord şi fără a aduce atingere niciunei dispoziţii speciale a acestuia:

(a) regimul aplicat de Republica Moldova Uniunii sau statelor sale membre nu dă naştere niciunei discriminări între statele membre, cetăţenii acestora sau întreprinderile acestora; şi

(b) regimul aplicat de Uniune sau de statele sale membre Republicii Moldova nu dă naştere niciunei discriminări între cetăţenii sau întreprinderile din Republica Moldova.

(2) Dispoziţiile de la alineatul (1) nu aduc atingere dreptului părţilor de a aplica dispoziţiile relevante din legislaţia lor fiscală contribuabililor care nu se află într-o situaţie identică în ceea ce priveşte locul de reşedinţă.

ARTICOLUL 448

Apropierea treptată

Republica Moldova realizează apropierea treptată a legislaţiei sale de dreptul Uniunii şi de instrumentele internaţionale menţionate în anexele la prezentul acord, pe baza angajamentelor identificate în prezentul acord şi în conformitate cu dispoziţiile din anexele respective. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere niciunei dispoziţii sau obligaţii specifice privind apropierea prevăzută în titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

ARTICOLUL 449

Apropierea dinamică

În conformitate cu obiectivul privind realizarea de către Republica Moldova a apropierii treptate a legislaţiei sale de dreptul Uniunii, în special în ceea ce priveşte angajamentele identificate în titlurile III, IV, V şi VI din prezentul acord, şi în conformitate cu dispoziţiile din anexele la prezentul acord, Consiliul de asociere revizuieşte şi actualizează periodic anexele respective, inclusiv pentru a ţine seama de evoluţia dreptului Uniunii, astfel cum este definit în prezentul acord. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere niciunei dispoziţii specifice de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

ARTICOLUL 450

Monitorizare

Prin monitorizare se înţelege evaluarea continuă a progreselor înregistrate în punerea în aplicare şi asigurarea respectării măsurilor care fac obiectul prezentului acord. Părţile cooperează, în cadrul organismelor instituţionale înfiinţate prin prezentul acord, pentru facilitarea procesului de monitorizare.

ARTICOLUL 451

Evaluarea apropierii

(1) UE evaluează apropierea legislaţiei Republicii Moldova de dreptul Uniunii, astfel cum este definit în prezentul acord. Acest lucru include aspectele legate de punerea în aplicare şi asigurarea respectării legislaţiei. Această evaluare poate fi efectuată de UE sau de UE în acord cu Republica Moldova sau împreună de către părţi. Pentru a facilita procesul de evaluare, Republica Moldova raportează UE progresele înregistrate în ceea ce priveşte apropierea, după caz, înainte de încheierea perioadelor de tranziţie stabilite în prezentul acord pentru actele juridice ale UE. În procesul de raportare şi evaluare, inclusiv modalităţile de evaluare şi frecvenţa evaluărilor, se va ţine seama de modalităţile specifice prevăzute în prezentul acord sau de deciziile organismelor instituţionale înfiinţate prin prezentul acord.

(2) Evaluarea apropierii poate include misiuni la faţa locului cu participarea instituţiilor, organismelor şi agenţiilor UE, a organismelor neguvernamentale, a autorităţilor de supraveghere, a experţilor independenţi şi a altor entităţi, după caz.

ARTICOLUL 452

Rezultatele monitorizării, inclusiv evaluările apropierii

(1) Rezultatele activităţilor de monitorizare, inclusiv evaluările apropierii prevăzute la articolul 451 din prezentul acord, sunt examinate de către toate organismele competente instituite în temeiul prezentului acord. Aceste organisme pot adopta recomandări comune, convenite în unanimitate, care sunt transmise Consiliului de asociere.

(2) Dacă părţile sunt de acord că măsurile necesare prevăzute la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord au fost puse în aplicare şi sunt aplicarea lor este respectată, Consiliul de asociere, în temeiul competenţelor care i-au fost conferite prin articolul 436 din prezentul acord, aprobă trecerea la o nouă fază a deschiderii pieţelor, astfel cum este definită la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

(3) Recomandarea comună menţionată la alineatul (1) din prezentul articol transmisă Consiliului de asociere sau imposibilitatea de a ajunge la o asemenea recomandare nu face obiectul procedurii de soluţionare a diferendelor, definită la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. O decizie luată de organismul competent instituit în temeiul prezentului acord sau neluarea unei astfel de decizii nu face obiectul procedurii de soluţionare a diferendelor, definită la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

ARTICOLUL 453

Îndeplinirea obligaţiilor

(1) Părţile iau toate măsurile generale sau specifice necesare pentru a îşi îndeplini obligaţiile care le revin în temeiul prezentului acord. Acestea se asigură că obiectivele stabilite în prezentul acord sunt îndeplinite.

(2) Părţile convin să se consulte fără întârziere prin canale adecvate, la cererea uneia dintre ele, pentru a examina orice chestiune privind interpretarea, punerea în practică sau aplicarea cu bună-credinţă a prezentului acord, precum şi alte aspecte relevante ale relaţiilor dintre ele.

(3) Părţile sesizează Consiliul de asociere cu privire la orice diferend legat de interpretarea, punerea în aplicare sau aplicarea cu bună-credinţă a prezentului acord, în conformitate cu articolul 454 din prezentul acord. Consiliul de asociere poate soluţiona un diferend printr-o decizie cu caracter obligatoriu.

ARTICOLUL 454

Soluţionarea diferendelor

(1) În cazul în care între părţi apare un diferend referitor la interpretarea, punerea în aplicare sau aplicarea cu bună-credinţă a prezentului acord, oricare dintre părţi transmite celeilalte părţi şi Consiliului de asociere o cerere oficială de soluţionare a diferendului. Prin derogare, diferendele referitoare la interpretarea, punerea în aplicare sau aplicarea cu bună-credinţă a titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord sunt guvernate exclusiv de capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din titlul respectiv.

(2) Părţile depun eforturi de soluţionare a diferendului angajându-se cu bună-credinţă în consultări în cadrul Consiliului de asociere şi al altor organisme competente menţionate la articolele 437 şi 439 din prezentul acord, pentru a ajunge în cel mai scurt timp posibil la o soluţie reciproc acceptabilă.

(3) Părţile transmit Consiliului de asociere şi altor organisme competente toate informaţiile necesare pentru o analiză aprofundată a situaţiei.

(4) Atât timp cât rămâne nesoluţionat, diferendul este discutat la fiecare reuniune a Consiliului de asociere. Un diferend este considerat a fi soluţionat atunci când Consiliul de asociere ia o decizie cu caracter obligatoriu pentru soluţionarea acestuia, astfel cum se prevede la articolul 453 alineatul (3) din prezentul acord, sau atunci când declară că diferendul a luat sfârşit. Consultările cu privire la un diferend pot avea loc, de asemenea, la orice reuniune a Comitetului de asociere sau a altui organism competent menţionat la articolul 439 din prezentul acord, după cum convin părţile sau la cererea uneia dintre părţi. Consultările pot fi purtate şi în scris.

(5) Toate informaţiile comunicate în cursul consultărilor rămân confidenţiale.

ARTICOLUL 455

Măsuri adecvate în cazul neîndeplinirii obligaţiilor

(1) Orice parte poate lua măsuri adecvate, dacă chestiunea în cauză nu este soluţionată în termen de trei luni de la data notificării unei cereri oficiale de soluţionare a diferendului în conformitate cu articolul 454 din prezentul acord şi dacă partea reclamantă consideră în continuare că cealaltă parte nu şi-a îndeplinit o obligaţie prevăzută de prezentul acord. Cerinţa privind o perioadă de consultare de trei luni nu se aplică în cazurile excepţionale prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

(2) La alegerea măsurilor adecvate, se acordă prioritate celor care perturbă în cea mai mică măsură funcţionarea prezentului acord. Cu excepţia cazurilor descrise la alineatul (3) din prezentul articol, aceste măsuri nu pot include suspendarea drepturilor sau obligaţiilor prevăzute la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. Măsurile luate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol sunt notificate imediat Consiliului de asociere şi fac obiectul consultărilor în conformitate cu articolul 453 alineatul (2) şi al soluţionării diferendelor în conformitate cu articolul 453 alineatul (3) şi cu articolul 454 din prezentul acord.

(3) Excepţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) se referă la:

(a) denunţarea prezentului acord care nu este sancţionată de normele generale de drept internaţional; sau

(b) încălcarea de către cealaltă parte a unuia dintre elementele esenţiale ale prezentului acord menţionate la articolul 2 de la titlul I (Principii generale) din prezentul acord.

Relaţia cu alte acorduri

ARTICOLUL 456

(1) Acordul de parteneriat şi cooperare dintre Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 28 noiembrie 1994 şi care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998, se abrogă.

(2) Prezentul acord înlocuieşte acordul menţionat la alineatul (1). Trimiterile la acordul respectiv care figurează în toate celelalte acorduri dintre părţi se interpretează ca trimiteri la prezentul acord.

(3) Prezentul acord înlocuieşte Acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova cu privire la protecţia indicaţiilor geografice ale produselor agricole şi alimentare, semnat la 26 iunie 2012 la Bruxelles şi care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2013.

ARTICOLUL 457

(1) Prezentul acord nu aduce atingere drepturilor persoanelor şi ale operatorilor economici garantate de acordurile existente care prevăd obligaţii pentru unul sau mai multe state membre, pe de o parte, şi pentru Republica Moldova, pe de altă parte, înainte ca persoanele şi operatorii economici să beneficieze de drepturi echivalente în temeiul prezentului acord.

(2) Acordurile existente, referitoare la domenii specifice de cooperare care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului acord, se consideră parte a relaţiilor bilaterale globale reglementate de prezentul acord, precum şi parte a unui cadru instituţional comun.

ARTICOLUL 458

(1) Părţile pot completa prezentul acord prin încheierea de acorduri specifice în orice domeniu care se încadrează în sfera de aplicare a acestuia. Aceste acorduri specifice fac parte integrantă din relaţiile bilaterale globale reglementate de prezentul acord şi constituie parte a unui cadru instituţional comun.

(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor relevante din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, nici prezentul acord şi nici acţiunile întreprinse în temeiul acestuia nu afectează în vreun fel competenţele statelor membre de a desfăşura activităţi de cooperare bilaterală cu Republica Moldova sau de a încheia, după caz, noi acorduri de cooperare cu Republica Moldova.

ARTICOLUL 459

Anexe şi protocoale

Anexele şi protocoalele la prezentul acord fac parte integrantă din acesta.

ARTICOLUL 460

Durată

(1) Prezentul acord se încheie pentru o perioadă nedeterminată.

(2) Oricare dintre părţi poate denunţa prezentul acord, prin notificarea în acest sens a celeilalte părţi. Prezentul acord încetează să mai producă efecte după şase luni de la data primirii notificării respective.

ARTICOLUL 461

Definirea părţilor

În sensul prezentului acord, termenul “părţi” înseamnă UE, sau statele sale membre, sau UE şi statele sale membre, în conformitate cu competenţele lor respective care decurg din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi, după caz, înseamnă, de asemenea, Euratom, în conformitate cu competenţele sale prevăzute de Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte.

ARTICOLUL 462

Aplicare teritorială

(1) Prezentul acord se aplică, pe de o parte, teritoriilor în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, în condiţiile prevăzute de aceste tratate, şi, pe de altă parte, fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol, teritoriului Republicii Moldova.

(2) Aplicarea prezentului acord sau a titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din acesta în zonele din Republica Moldova în care Guvernul Republicii Moldova nu exercită un control efectiv, începe de îndată ce Republica Moldova asigură punerea în aplicare şi respectarea aplicării depline a prezentului acord sau a titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) al acestuia pe întregul său teritoriu.

(3) Consiliul de asociere adoptă o decizie cu privire la momentul în care sunt asigurate punerea în aplicare şi respectarea aplicării depline a prezentului acord sau a titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) al acestuia pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

(4) În cazul în care una dintre părţi consideră că punerea în aplicare şi asigurarea respectării aplicării depline a prezentului acord sau a titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din acesta nu mai sunt asigurate în zonele din Republica Moldova menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, partea respectivă poate solicita Consiliului de asociere să reconsidere aplicarea continuă a prezentului acord sau a titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din acesta în zonele în cauză. Consiliul de asociere examinează situaţia şi adoptă o decizie privind aplicarea continuă a prezentului acord sau a titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din acesta, în termen de trei luni de la solicitare. În cazul în care Consiliul de asociere nu adoptă o decizie în termen de trei luni de la solicitare, aplicarea prezentului acord sau a titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din acesta se suspendă în zonele în cauză, până când Consiliul de asociere adoptă o decizie.

(5) Deciziile luate de Consiliul de asociere în temeiul prezentului articol cu privire la aplicarea titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord se referă la întregul titlul şi nu pot privi numai părţi din acesta.

ARTICOLUL 463

Depozitarul prezentului acord

Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentului acord.

ARTICOLUL 464

Intrarea în vigoare şi aplicarea cu titlu provizoriu

(1) Părţile ratifică sau aprobă prezentul acord în conformitate cu procedurile lor interne. Instrumentele de ratificare sau de aprobare se depun la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

(2) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei de depunere a ultimului instrument de ratificare sau de aprobare.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol, Uniunea şi Republica Moldova convin să aplice parţial şi cu titlu provizoriu prezentul acord, astfel cum specifică Uniunea şi cum se prevede la alineatul (4) din prezentul articol, precum şi în conformitate cu procedurile şi legislaţia lor internă, după caz.

(4) Aplicarea cu titlu provizoriu devine efectivă din prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei la care depozitarul prezentului acord primeşte:

(a) notificarea Uniunii cu privire la finalizarea procedurilor necesare în acest scop, cu indicarea părţilor din acord care se aplică cu titlu provizoriu; şi

(b) notificarea Republicii Moldova cu privire la finalizarea procedurilor necesare pentru aplicarea cu titlu provizoriu a prezentului acord.

(5) În sensul dispoziţiilor relevante din prezentul acord, inclusiv al anexelor şi protocoalelor la acesta menţionate la articolul 459, orice trimitere la “data de intrare în vigoare a prezentului acord” care figurează în aceste dispoziţii se înţelege ca trimitere la “data de la care prezentul acord se aplică cu titlu provizoriu”, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(6) În cursul perioadei de aplicare cu titlu provizoriu, în măsura în care dispoziţiile Acordului de parteneriat şi cooperare dintre Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 28 noiembrie 1994 şi care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998, nu sunt acoperite de aplicarea cu titlu provizoriu a prezentului acord, acestea continuă să se aplice.

(7) Orice parte poate transmite o notificare scrisă către depozitarul prezentului acord cu privire la intenţia sa de a înceta aplicarea cu titlu provizoriu a prezentului acord. Încetarea aplicării cu titlu provizoriu devine efectivă după şase luni de la primirea notificării de către depozitarul prezentului acord.

ARTICOLUL 465

Textele autentice

Prezentul acord se întocmeşte în dublu exemplar în limbile română, bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, fiecare text fiind autentic în egală măsură.

DREPT CARE, subsemnaţii plenipotenţiari, pe deplin autorizaţi în acest scop, semnează prezentul acord.

ANEXA I

LA TITLUL III (LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE)

ANEXA II

LA CAPITOLUL 3 (DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE, CONTABILITATE ŞI AUDIT

ŞI GUVERNANŢA CORPORATIVĂ) DIN TITLUL IV

ANEXA III

LA CAPITOLUL 4 (OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, POLITICA SOCIALĂ ŞI EGALITATEA DE ŞANSE)

DIN TITLUL IV

ANEXA IV

LA CAPITOLUL 5 (PROTECŢIA CONSUMATORILOR) DIN TITLUL IV

ANEXA V

LA CAPITOLUL 6 (STATISTICĂ) DIN TITLUL IV

ANEXA VI

LA CAPITOLUL 8 (FISCALITATE) DIN TITLUL IV

ANEXA VII

LA CAPITOLUL 12 (AGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ) DIN TITLUL IV

ANEXA VIII

LA CAPITOLUL 14 (COOPERAREA ÎN SECTORUL ENERGETIC) DIN TITLUL IV

ANEXA IX

LA CAPITOLUL 15 (TRANSPORTURI) DIN TITLUL IV

Map of Strategic transport networks for the territory

of the Republic of Moldova

ANEXA X

LA CAPITOLUL 15 (TRANSPORTURI) DIN TITLUL IV

ANEXA XI

LA CAPITOLUL 16 (MEDIUL ÎNCONJURĂTOR)

ANEXA XII

LA CAPITOLUL 17 (POLITICI CLIMATICE) DIN TITLUL IV

ANEXA XIII

LA CAPITOLUL 21 (SĂNĂTATEA PUBLICĂ) DIN TITLUL IV

ANEXA XIV

LA CAPITOLUL 25 (COOPERAREA ÎN DOMENIUL CULTURII, AL POLITICII

AUDIOVIZUALE ŞI AL MASS-MEDIA) DIN TITLUL IV

ANEXA XV

ELIMINAREA TAXELOR VAMALE

Anexa XV-A

PRODUSE SUPUSE SCUTIRII ANUALE DE TAXE PENTRU CONTINGENTELE TARIFARE (UNIUNEA)

Anexa XV-B

PRODUSE CARE FAC OBIECTUL UNUI PREŢ DE INTRARE1 PENTRU CARE SE OPEREAZĂ

EXONERAREA DE ELEMENTUL AD VALOREM AL TAXEI DE IMPORT (UNIUNEA)

Anexa XV-C

PRODUSE CARE FAC OBIECTUL UNUI MECANISM ÎMPOTRIVA ELUDĂRII (UNIUNEA)

ANEXA XV-D

LISTA DE CONCESII TARIFARE (REPUBLICA MOLDOVA)

ANEXA XVI

LISTA ACTELOR DIN LEGISLAŢIA UNIUNII CU UN CALENDAR DE APROPIERE1

ANEXA XVII

DOMENIU DE APLICARE

ANEXA XVII-A

MĂSURI SPS

Partea 1

Măsuri aplicabile principalelor categorii de animale vii

I. Speciile ecvidee (inclusiv zebrele), asine sau animalele care rezultă din încrucişarea acestora

II. Bovine (inclusiv Bubalus bubalis şi Bison)

III. Ovinele şi caprinele

IV. Porcine

V. Păsări de curte (inclusiv cocoşi, găini, curcani, curci, bibilici, raţe şi gâşte)

VI. Peşti vii

VII. Crustacee

VIII. Moluşte

IX. Icre şi gameţi de peşti vii

X. Ouă pentru incubaţie

XI. Material seminal-ovule-embrioni

XII. Alte mamifere

XIII. Alte păsări

XIV. Reptile

XV. Amfibieni

XVI. Alte vertebrate

XVII. Albine

Partea 2

Măsuri aplicabile produselor de origine animală

I. Principalele categorii de produse de origine animală destinate consumului uman

1. Carne proaspătă de ungulate domestice, păsări de curte şi lagomorfe, vânat de crescătorie şi sălbatic, inclusiv organe

2. Carne tocată, preparate din carne, carne separată mecanic, produse din carne

3. Moluşte bivalve vii

4. Produse pescăreşti

5. Lapte crud, colostru, produse lactate şi produse pe bază de colostru

6. Ouă şi produse din ouă

7. Picioare de broască şi melci

8. Grăsimi animale topite şi jumări

9. Stomacuri, vezici şi intestine tratate

10. Gelatină, materie primă pentru producţia de gelatină destinată consumului uman

11. Colagen

12. Miere şi produse de apicultură

II. Principalele categorii de subproduse de origine animală:

III. Agenţi patogeni

Partea 3

Plante, produse vegetale şi alte obiecte

Plantele, produsele vegetale şi alte obiecte1 care sunt potenţiale purtătoare de dăunători care, prin natura lor sau cea a prelucrării lor, pot crea un risc pentru introducerea şi răspândirea dăunătorilor

___________________

1 Ambalaje, mijloace de transport, containere, soluri, substraturi de cultură şi orice alt organism, obiect sau material susceptibil de a adăposti sau de a răspândi dăunători.

Partea 4

Măsuri aplicabile aditivilor alimentari şi celor furajeri

Produse alimentare:

1. Aditivi alimentari (toţi aditivii şi coloranţii alimentari);

2. Adjuvanţi tehnologici;

3. Arome alimentare;

4. Enzime alimentare.

Furaje2:

5. Aditivi furajeri;

6. Materii prime furajere;

7. Furaje combinate şi hrană pentru animale de companie, cu excepţia cazului în care sunt vizate de partea 2 punctul (II);

8. Substanţe nedorite din furaje.

______________

2 Doar subprodusele de origine animală provenite de la animale sau părţi de animale, declarate ca fiind adecvate consumului uman pot intra în lanţul alimentar animal al animalelor de fermă.

ANEXA XVII-B

STANDARDE ÎN DOMENIUL BUNĂSTĂRII ANIMALELOR

Standarde în domeniul bunăstării animalelor, în ceea ce priveşte:

1. asomarea şi sacrificarea animalelor;

2. transportul animalelor şi operaţiile conexe;

3. animalele de fermă.

ANEXA XVII-C

ALTE MĂSURI CARE INTRĂ SUB INCIDENŢA TITLULUI V CAPITOLUL 4

1. Produsele chimice care provin din migrarea substanţelor din materiale de ambalare;

2. Produse compuse;

3. Organisme modificate genetic (OMG);

4. Hormoni de creştere, tireostatici, anumiţi hormoni şi B-agonişti.

ANEXA XVII-D

MĂSURI CARE URMEAZĂ SĂ FIE INCLUSE DUPĂ APROPIEREA LEGISLAŢIEI

1. Produse chimice pentru decontaminarea alimentelor;

2. Clonarea;

3. Iradiere (ionizare).

ANEXA XVIII

LISTA BOLILOR ANIMALELOR ŞI ALE ANIMALELOR DE ACVACULTURĂ CU

DECLARARE OBLIGATORIE, PRECUM ŞI A DĂUNĂTORILOR REGLEMENTAŢI,

DE CARE ANUMITE REGIUNI POT FI RECUNOSCUTE CA FIIND INDEMNE

ANEXA XVIII-A

BOLI ALE ANIMALELOR ŞI ALE PEŞTILOR CARE FAC OBIECTUL DECLARĂRII

OBLIGATORII, PENTRU CARE STATUTUL PĂRŢILOR ESTE RECUNOSCUT

ŞI PENTRU CARE SE POT LUA DECIZII DE REGIONALIZARE

1. Febra aftoasă

2. Boala veziculoasă a porcului

3. Stomatita veziculoasă

4. Pesta cabalină africană

5. Pesta porcină africană

6. Boala limbii albastre

7. Gripa aviară patogenă

8. Boala Newcastle

9. Pesta bovină

10. Pesta porcină clasică

11. Pleuropneumonia contagioasă bovină

12. Pesta micilor rumegătoare

13. Variola ovină şi caprină

14. Febra Văii de Rift

15. Dermatoza nodulară contagioasă

16. Encefalomielita ecvină venezueleană

17. Morva

18. Durina

19. Encefalomielita enterovirală

20. Necroza hematopoietică infecţioasă (NHI)

21. Septicemia hemoragică virală (SHV)

22. Anemia infecţioasă a somonului (AIS)

23. Bonamia ostreae

24. Marteilia refringens

ANEXA XVIII-B

RECUNOAŞTEREA STATUTULUI PRIVIND DĂUNĂTORII, A ZONELOR

INDEMNE DE DĂUNĂTORI SAU A ZONELOR PROTEJATE

A. Recunoaşterea statutului privind dăunătorii

Fiecare parte întocmeşte şi comunică o listă a dăunătorilor reglementaţi pe baza următoarelor principii:

1. Dăunători a căror prezenţă nu a fost constatată în nicio parte a teritoriului său;

2. Dăunători a căror prezenţă a fost constatată în orice parte a teritoriului său şi care sunt sub control oficial;

3. Dăunători a căror prezenţă a fost constatată în orice parte a teritoriului său, care sunt sub control oficial şi pentru care sunt stabilite zone indemne de dăunători sau zone protejate.

Orice modificare a listei statutului privind dăunătorii va fi imediat notificată celeilalte părţi, cu excepţia cazului în care se notifică altfel organizaţiei internaţionale competente.

B. Recunoaşterea zonelor indemne de dăunători şi a zonelor protejate

Părţile recunosc zonele protejate şi conceptul de zone indemne de dăunători, precum şi aplicarea acestuia în ceea ce priveşte standardele internaţionale pentru măsuri fitosanitare relevante.

ANEXA XIX

REGIONALIZARE/ZONARE, ZONE INDEMNE DE DĂUNĂTORI ŞI ZONE PROTEJATE

A. Boli ale animalelor şi ale animalelor de acvacultură

1. Boli ale animalelor

Baza de recunoaştere a statutului de boală a animalelor al unui teritoriu sau al unei regiuni dintr-o parte este Codul sanitar pentru animale terestre al OIE. Baza pentru deciziile de regionalizare pentru o boală a animalelor este Codul sanitar pentru animale terestre al OIE.

2. Boli ale animalelor de acvacultură

Baza pentru deciziile de regionalizare pentru bolile animalelor de acvacultură este Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE.

B. Dăunători

Criteriile pentru stabilirea zonelor indemne de dăunători sau a zonelor protejate pentru anumiţi dăunători sunt în conformitate cu dispoziţiile:

- standardului internaţional FAO pentru măsuri fitosanitare nr.4 privind cerinţele pentru stabilirea zonelor indemne de dăunători şi definiţiile standardelor internaţionale pentru măsuri fitosanitare relevante sau

- Articolului 2 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale şi împotriva răspândirii lor în Comunitate.

C. Criterii pentru recunoaşterea statutului special pentru bolile animalelor dintr-un teritoriu sau dintr-o regiune a unei părţi

1. În cazul în care partea importatoare consideră că teritoriul său sau o parte din teritoriul său este indemn(ă) de o boală a animalelor, alta decât cele enumerate în anexa XVIII-A la prezentul acord, aceasta prezintă părţii exportatoare documente justificative corespunzătoare, precizând în special următoarele criterii:

- natura bolii şi istoricul apariţiei sale pe teritoriul său;

- rezultatele testelor de supraveghere bazate pe investigaţii serologice, microbiologice, patologice sau epidemiologice şi pe faptul că boala trebuie notificată, în temeiul legii, autorităţilor competente;

- perioada în care s-a efectuat supravegherea;

- dacă este cazul, perioada în care a fost interzisă vaccinarea împotriva bolii şi zona geografică în care a fost instituită această interdicţie;

- regulile care permit controlarea absenţei bolii.

2. Garanţiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate de partea importatoare trebuie să nu le depăşească pe cele pe care partea importatoare le pune în aplicare la nivel naţional.

3. Părţile se informează reciproc cu privire la orice schimbare a criteriilor menţionate la punctul 1 din prezenta parte cu privire la boală. Garanţiile suplimentare definite în conformitate cu punctul 2 din prezenta parte pot, în baza acestei notificări, să fie modificate sau retrase de către Subcomitetul SPS.

ANEXA XX

AUTORIZAREA PROVIZORIE A UNITĂŢILOR

Condiţii şi dispoziţii pentru autorizarea provizorie a unităţilor

1. Autorizarea provizorie a unităţilor înseamnă că partea importatoare, în scopul importului, autorizează provizoriu unităţile din partea exportatoare pe baza garanţiilor adecvate furnizate de partea respectivă fără a efectua o inspecţie individuală prealabilă a diferitelor unităţi, în conformitate cu dispoziţiile de la punctul 4 din prezenta anexă. Modalităţile şi condiţiile menţionate la punctul 4 din prezenta anexă se utilizează pentru modificarea sau completarea listelor prevăzute la alineatul (2) din prezenta anexă pentru a ţine seama de noi cereri şi garanţii primite. Verificarea poate face parte din procedură în conformitate cu dispoziţiile de la punctul 4 litera (d) numai în ceea ce priveşte lista iniţială de unităţi.

2. Autorizarea provizorie se aplică iniţial următoarelor categorii de unităţi

2.1. Unităţi pentru produse de origine animală destinate consumului uman:

- Abatoare pentru carnea proaspătă de ungulate domestice, păsări de curte, lagomorfe şi vânat de crescătorie (anexa XVII-A, partea 1)

- Unităţi care manipulează vânat

- Unităţi de tranşare

- Unităţi pentru carnea tocată, preparatele din carne, carnea separată mecanic şi produsele din carne

- Centre de purificare şi de expediere a moluştelor bivalve vii

- Unităţi pentru:

- produse din ouă

- produse lactate

- produse pescăreşti

- stomacuri, vezici şi intestine tratate

- gelatină şi colagen

- ulei de peşte

- Nave-fabrică

- Nave-frigorifice

2.2 Unităţile autorizate sau înregistrate care produc subproduse de origine animală şi principalele categorii de subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman

3. Partea importatoare întocmeşte liste cu unităţile autorizate provizoriu, astfel cum se menţionează la punctele 2.1 şi 2.2, şi pune aceste liste la dispoziţia publicului.

4. Condiţii şi proceduri pentru autorizarea provizorie:

(a) În cazul în care importul produsului de origine animală în cauză din partea exportatoare a fost autorizat de către partea importatoare, iar condiţiile de import şi cerinţele de certificare relevante pentru produsele în cauză au fost stabilite;

(b) În cazul în care autoritatea competentă a părţii exportatoare a furnizat părţii importatoare garanţii satisfăcătoare că unităţile care figurează pe lista sa sau pe listele sale îndeplinesc cerinţele de sănătate relevante ale părţii importatoare şi a autorizat în mod oficial unitatea care figurează pe listele pentru export către partea importatoare;

(c) În cazul nerespectării garanţiilor menţionate, autoritatea competentă a părţii exportatoare trebuie să aibă o putere reală de a suspenda activităţile de export către partea importatoare dintr-o unitate pentru care respectiva autoritate a oferit garanţii;

(d) Verificarea în conformitate cu dispoziţiile articolului 188 din prezentul acord de către partea importatoare poate face parte din procedura de autorizare provizorie. Această verificare se referă la structura şi la organizarea autorităţii competente responsabile cu autorizarea unităţii, precum şi la competenţele de care dispune autoritatea competentă respectivă şi la garanţiile pe care le poate oferi în ceea ce priveşte punerea în aplicare a regulilor părţii importatoare. Verificarea poate include inspecţia la faţa locului a unui anumit număr reprezentativ de unităţi care figurează pe lista sau pe listele furnizate de partea exportatoare.

Ţinând seama de structura specifică şi de repartizarea competenţelor în cadrul Uniunii, o astfel de verificare poate viza, în Uniune, state membre individuale.

(e) Pe baza rezultatelor verificării menţionate la litera (d) de la prezentul punct, partea importatoare poate modifica lista existentă a unităţilor.

ANEXA XXI

PROCESUL DE RECUNOAŞTERE A ECHIVALENŢEI

1. Principii

(a) Echivalenţa poate fi determinată pentru o măsură individuală sau pentru un grup de măsuri sau un sistem legat de un anumit produs, de anumite categorii de produse sau de toate produsele;

(b) Examinarea de către partea importatoare a unei cereri de recunoaştere a echivalenţei măsurilor referitoare la un anumit produs al părţii exportatoare nu este un motiv pentru a perturba comerţul sau pentru a suspenda importurile în curs de produs în cauză de la partea exportatoare;

(c) Procesul de recunoaştere a echivalenţei măsurilor este un proces interactiv între partea exportatoare şi partea importatoare. Procesul constă într-o demonstrare obiectivă a echivalenţei măsurilor individuale de către partea exportatoare şi într-o evaluare obiectivă a echivalenţei în vederea unei posibile recunoaşteri a echivalenţei de către partea importatoare;

(d) Recunoaşterea finală a echivalenţei măsurilor relevante ale părţii exportatoare intră exclusiv în competenţa părţii importatoare.

2. Condiţii prealabile

(a) Procesul depinde de starea de sănătate sau de statutul privind dăunătorii, de lege şi de eficacitatea sistemului de inspecţie şi de control legat de produs în partea exportatoare. În acest scop, se ia în considerare legislaţia referitoare la sectorul în cauză, precum şi structura autorităţii competente a părţii exportatoare, piramida ierarhică, autoritatea, procedurile operaţionale şi resursele şi eficacitatea autorităţilor competente în ceea ce priveşte sistemele de inspecţie şi de control, inclusiv nivelul de asigurare a respectării măsurilor referitoare la produs, şi regularitatea şi rapiditatea fluxului de informaţii către partea importatoare în cazul pericolelor identificate. Această recunoaştere poate fi susţinută prin documentaţie, verificare şi documente, rapoarte şi informaţii referitoare la experienţă, evaluare şi verificări anterioare;

(b) Părţile pot iniţia procesul de recunoaştere a echivalenţei în conformitate cu articolul 183 din prezentul acord după încheierea cu succes a apropierii reglementărilor care vizează o măsură, un grup de măsuri sau un sistem inclus în lista apropierilor prevăzută la articolul 181 alineatul (4) din prezentul acord;

(c) Partea exportatoare iniţiază procesul doar atunci când nicio măsură de salvgardare impusă de partea importatoare nu se aplică părţii exportatoare în ceea ce priveşte produsul.

3. Procesul

(a) Partea exportatoare iniţiază procesul prin prezentarea către partea importatoare a unei cereri pentru recunoaşterea echivalenţei unei măsuri individuale sau a unor grupuri de măsuri sau a unui regim pentru un produs, pentru o categorie de produse dintr-un sector sau subsector sau pentru toate produsele;

(b) Atunci când este cazul, această cerere include, de asemenea, cererea şi documentele necesare pentru aprobarea de către partea importatoare, pe baza echivalenţei, a oricărui program sau plan al părţii exportatoare cerut de partea importatoare şi/sau statutul apropierii stabilit în anexa XXIV la prezentul acord în ceea ce priveşte măsurile sau regimurile descrise la litera (a) de la prezentul punct, ca o condiţie pentru a permite importul respectivului produs sau al unei categorii de produse;

(c) Cu această cerere, partea exportatoare:

(i) explică importanţa pentru comerţ a produsului respectiv sau a unei categorii de produse;

(ii) identifică măsura (măsurile) individuală (individuale) pe care poate să o (le) respecte din totalul măsurilor exprimate în condiţiile de import ale părţii importatoare aplicabile produsului respectiv sau unei categorii de produse;

(iii) identifică măsura (măsurile) individuală (individuale) pentru care vrea să obţină echivalenţa din totalul măsurilor exprimate în condiţiile de import ale părţii importatoare, aplicabile produsului respectiv sau unei categorii de produse;

(d) Ca răspuns la această cerere, partea importatoare explică obiectivul global şi individual şi raţionamentul care stă la baza măsurii (măsurilor) sale, inclusiv identificarea riscului;

(e) Cu această explicaţie, partea importatoare informează partea exportatoare cu privire la relaţia dintre măsurile sale interne şi condiţiile de import pentru produsul respectiv;

(f) Partea exportatoare demonstrează în mod obiectiv părţii importatoare că măsurile pe care le-a identificat sunt echivalente cu condiţiile de import pentru produsul respectiv sau pentru o categorie de produse;

(g) Partea importatoare evaluează în mod obiectiv demonstrarea echivalenţei de către partea exportatoare;

(h) Partea importatoare concluzionează dacă echivalenţa este realizată sau nu;

(i) Partea importatoare oferă părţii exportatoare o explicaţie completă şi date justificative pentru concluziile şi decizia sa în cazul în care acest lucru este solicitat de către partea exportatoare;

4. Demonstrarea echivalenţei măsurilor de către partea exportatoare şi evaluarea acestei demonstraţii de către partea importatoare

(a) Partea exportatoare demonstrează în mod obiectiv echivalenţa pentru fiecare dintre măsurile identificate ale părţii importatoare exprimate în condiţiile sale de import. Atunci când este cazul, se demonstrează în mod obiectiv echivalenţa pentru orice plan sau program solicitat de către partea importatoare ca o condiţie pentru a permite importul (de exemplu, plan pentru reziduuri);

(b) Demonstrarea şi evaluarea obiective în acest context ar trebui să se bazeze, pe cât posibil, pe:

- standarde recunoscute la nivel internaţional; şi/sau standarde bazate pe dovezi ştiinţifice corespunzătoare; şi/sau

- evaluarea riscurilor; şi/sau

- documente, rapoarte şi informaţii referitoare la experienţă, evaluare şi verificări anterioare; şi

- statutul juridic sau nivelul statutului administrativ al măsurilor; şi

- nivelul de punere în aplicare şi de executare, în special pe baza:

- rezultatelor corespunzătoare şi relevante ale programelor de supraveghere şi de monitorizare;

- rezultatelor inspecţiei părţii exportatoare;

- rezultatelor analizei realizate cu metodele de analiză recunoscute;

- rezultatelor verificărilor şi controlului importurilor realizate de către partea importatoare;

- rezultatelor autorităţilor competente ale părţii exportatoare; şi

- experienţelor anterioare.

5. Concluziile părţii importatoare

În cazul în care partea importatoare ajunge la o concluzie negativă, aceasta oferă părţii exportatoare o explicaţie detaliată şi motivată.

6. Pentru plante sau produse vegetale, echivalenţa privind măsurile fitosanitare se bazează pe condiţiile prevăzute la articolul 183 alineatul (6) din prezentul acord.

ANEXA XXII

CONTROALELE LA IMPORT ŞI TAXELE DE INSPECŢIE

A. Principiile controalelor la import

Controalele la import constau în controale ale documentelor, controale ale identităţii şi controale fizice.

În ceea ce priveşte animalele şi produsele de origine animală, controalele fizice şi frecvenţa acestora se bazează pe nivelul de risc asociat cu aceste importuri.

În desfăşurarea controalelor pentru sănătatea plantelor, partea importatoare se asigură că plantele, produsele vegetale şi alte obiecte sunt inspectate cu meticulozitate pe o bază oficială, fie în întregime, fie prin inspectarea unui eşantion reprezentativ, pentru a se asigura că acestea nu sunt contaminate de dăunători.

În cazul în care controalele scot la iveală neconformitatea cu standardele şi/sau cerinţele relevante, partea importatoare ia măsuri oficiale proporţionale cu riscul implicat. Ori de câte ori este posibil, importatorul sau reprezentantul acestuia are acces la lot şi posibilitatea de a oferi orice informaţie relevantă pentru a ajuta partea importatoare să ia o decizie finală privind lotul. O astfel de decizie trebuie să fie proporţională cu nivelul de risc asociat unor astfel de importuri.

B. Frecvenţa controalelor fizice

B.1. Importul de animale şi produse de origine animală în UE şi Republica Moldova

B.2. Importul de alimente de origine nonanimală în UE şi Republica Moldova

B.3. Importul de plante, produse vegetale şi alte obiecte în UE şi Republica Moldova

Pentru plante, produse vegetale şi alte obiecte enumerate în anexa V partea B la Directiva 2000/29/CE:

Partea importatoare efectuează controale pentru a verifica starea fitosanitară a lotului (loturilor).

Ar putea să se reducă frecvenţa controalelor la import privind sănătatea plantelor pentru produsele reglementate, cu excepţia plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte definite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.1756/2004 din 11 octombrie 2004 de stabilire a condiţiilor specifice privind mijloacele de probă solicitate şi criteriile referitoare la tipul şi nivelul de reducere a controalelor fitosanitare ale anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte enumerate în partea B din anexa V la Directiva 2000/29/CE.

ANEXA XXIII

CERTIFICARE

A. Principii de certificare

Plante, produse vegetale şi alte obiecte:

În ceea ce priveşte certificarea plantelor, a produselor vegetale şi a altor obiecte, autorităţile competente aplică principiile stabilite în standardele internaţionale pentru măsuri fitosanitare relevante

Animale şi produse de origine animală:

1. Autorităţile competente ale părţilor se asigură că certificatorii deţin cunoştinţe satisfăcătoare de legislaţie veterinară în ceea ce priveşte animalele sau produsele de origine animală care urmează să fie certificate şi, în general, că aceştia sunt informaţi cu privire la reglementările care trebuie respectate la redactarea şi emiterea certificatelor şi, dacă este necesar, la natura şi amploarea anchetelor, a testelor sau a examenelor care ar trebui efectuate înainte de certificare.

2. Certificatorii nu trebuie să certifice date de care nu au cunoştinţă personal sau pe care nu le pot verifica.

3. Certificatorii nu trebuie să semneze certificate în alb sau incomplete sau certificate referitoare la animale sau produse de origine animală pe care nu le-au inspectat sau care nu mai sunt sub controlul lor. În cazul în care un certificat este semnat pe baza altui certificat sau atestat, certificatorul trebuie să se afle în posesia ultimului dintre aceste documente înainte de a semna.

4. Un certificator poate certifica date care au fost:

(a) constatate pe baza punctelor 1-3 din prezenta anexă de către o altă persoană autorizată de către autoritatea competentă şi care acţionează sub controlul autorităţii respective, cu condiţia ca certificatorul să poată verifica exactitatea datelor; sau

(b) obţinute în contextul programelor de monitorizare, prin trimitere la sisteme de asigurare a calităţii recunoscute oficial sau prin intermediul unui sistem de supraveghere epidemiologică în cazul în care acest lucru este autorizat de legislaţia veterinară.

5. Autorităţile competente ale părţilor iau toate măsurile necesare pentru a asigura integritatea certificării. În special ele se asigură că certificatorii pe care i-au desemnat:

(a) au un statut care le asigură imparţialitatea şi nu au niciun interes comercial direct pentru animalele sau produsele care fac obiectul certificării sau pentru exploataţiile sau unităţile de unde provin acestea; şi

(b) sunt în deplină cunoştinţă de cauză referitor la semnificaţia conţinutului fiecărui certificat pe care îl semnează.

6. Certificatele se redactează pentru se a asigura că un anumit certificat se referă la un anumit lot, într-o limbă înţeleasă de către certificator şi cel puţin într-una din limbile oficiale ale părţii importatoare, astfel cum s-a stabilit în partea C din prezenta anexă.

Data semnării certificatului nu poate fi ulterioară datei expedierii lotului (loturilor).

7. Fiecare autoritate competentă este în măsură să stabilească legătura dintre certificate şi certificatorul relevant şi se asigură că o copie a tuturor certificatelor emise este disponibilă pentru o perioadă de timp pe care urmează să o stabilească respectiva autoritate competentă.

8. Fiecare parte introduce controalele şi ia măsurile de control care sunt necesare pentru prevenirea emiterii de certificări false sau înşelătoare şi a întocmirii sau a utilizării frauduloase a certificatelor pretinse a fi emise în baza legislaţiei veterinare.

9. Fără a aduce atingere eventualelor proceduri judiciare sau sancţiuni judiciare, autorităţile competente efectuează investigaţii sau controale şi iau măsurile corespunzătoare pentru sancţionarea oricăror cazuri de certificare falsă sau înşelătoare care le sunt aduse la cunoştinţă. Astfel de măsuri pot să includă suspendarea temporară din funcţie a certificatorilor până la finalizarea anchetei. În special:

(a) în cazul în care se constată, în cursul controalelor, că un certificator a emis cu bună ştiinţă un certificat fraudulos, autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru a se asigura, în măsura în care acest lucru este posibil, că persoana în cauză nu poate repeta infracţiunea;

(b) în cazul în care se constată, în cursul controalelor, că o persoană sau o întreprindere a utilizat în mod fraudulos un certificat oficial sau l-a modificat, autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru a se asigura, în măsura în care acest lucru este posibil, că persoana sau întreprinderea în cauză nu poate repeta infracţiunea. Aceste măsuri pot include refuzul de a emite un certificat oficial persoanei sau întreprinderii în cauză.

B. Certificatul menţionat la articolul 186 alineatul (2) litera (a) din prezentul acord

Atestatul de sănătate din certificat reflectă statutul echivalenţei produsului în cauză. Atestatul de sănătate prevede respectarea standardelor de producţie ale părţii exportatoare recunoscute echivalente de către partea importatoare.

C. Limbi oficiale pentru certificare

1. Importul în UE. Plante, produse vegetale şi alte obiecte:

Certificatele se redactează într-o limbă înţeleasă de către certificator şi cel puţin într-una din limbile oficiale ale părţii importatoare.

Animale şi produse de origine animală:

Certificatul de sănătate trebuie să fie redactat cel puţin într-una din limbile oficiale ale statului membru de destinaţie şi într-una din cele ale statului membru în care sunt efectuate controalele la import prevăzute la articolul 189 din prezentul acord.

2. Importul în Republica Moldova

Certificatul de sănătate trebuie redactat în limba oficială a Republicii Moldova.

ANEXA XXIV

APROPIEREA

ANEXA XXIV-A

PRINCIPII PENTRU EVALUAREA PROGRESELOR REALIZATE ÎN PROCESUL DE APROPIERE

Partea I

Apropierea progresivă

1. Norme generale

Legislaţia sanitară, fitosanitară şi în domeniul bunăstării animalelor a Republicii Moldova va fi apropiată treptat de cea a Uniunii, pe baza listei UE de armonizare a legislaţiei sanitare, fitosanitare şi în domeniul bunăstării animalelor. Lista se împarte pe domenii prioritare care se referă la măsurile, astfel cum sunt definite în anexa XVII la prezentul acord, care se vor baza pe resursele tehnice şi financiare ale Republicii Moldova. Din acest motiv, Republica Moldova îşi identifică propriile domenii comerciale prioritare.

Republica Moldova îşi va apropia normele interne prin:

(a) punere în aplicare şi asigurarea respectării aplicării normelor, prin adoptarea unor norme sau proceduri interne suplimentare, care să includă normele din acquis-ul UE pertinent de bază, sau

(b) prin modificarea normelor sau procedurilor interne relevante pentru a include normele din acquis-ul de bază relevant al UE.

În ambele cazuri, Republica Moldova va:

(a) elimina orice legi, regulamente, practici sau alte măsuri interne incompatibile cu normele interne apropiate; şi

(b) asigura punerea în aplicare eficientă a normelor interne apropiate.

Republica Moldova documentează o astfel de apropiere în tabelele de corespondenţă în conformitate cu un model care indică data la care intră în vigoare normele interne şi în jurnalul oficial în care au fost publicate normele. Modelul tabelelor de corespondenţă pentru pregătire şi evaluare este prevăzut în partea II din prezenta anexă. În cazul în care apropierea nu este una completă, evaluatorii1 trebuie să descrie deficienţele în coloana prevăzută pentru observaţii.

——————————

1 Evaluatorii sunt experţi numiţi de Comisia Europeană.

Indiferent de domeniul prioritar identificat, Republica Moldova pregăteşte tabele specifice de corespondenţă care să demonstreze apropierea altor acte generale şi specifice din legislaţie, inclusiv, în special, a normelor generale referitoare la:

(a) Sistemele de control

- piaţa internă;

- importurile.

(b) Sănătatea animală şi bunăstarea animalelor

- identificarea şi înregistrarea animalelor şi înregistrarea mişcărilor acestora;

- măsurile de control pentru bolile animalelor;

- comerţul intern cu animale vii, material seminal, ovule şi embrioni;

- bunăstarea animalelor în ferme, în timpul transportului şi sacrificării.

(c) Siguranţa alimentelor

- introducerea pe piaţă a produselor alimentare şi a hranei pentru animale;

- etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare care să includă menţiunile nutriţionale şi de sănătate;

- controalele reziduurilor;

- reguli specifice pentru hrana pentru animale.

(d) Subproduse de origine animală

(e) Sănătatea plantelor

- organismele dăunătoare;

- produsele de protecţie a plantelor;

(f) Organismele modificate genetic:

- eliberate în mediu;

- produsele alimentare şi hrana pentru animale modificate genetic.

Partea II

Evaluare

1. Procedura şi metoda:

Legislaţia sanitară, fitosanitară şi în domeniul bunăstării animalelor a Republicii Moldova, care intră sub incidenţa titlului V capitolul 4 (Comerţul şi aspecte legate de comerţ) va fi apropiată treptat de către Republica Moldova la cea a Uniunii şi se va asigura în mod eficient respectarea ei2.

——————————

2 Pentru această ocazie, aceasta poate fi susţinută de experţi din statele membre separat sau în cadrul prevăzut de programul CIB (proiectele de înfrăţire, TAIEX etc.).

Tabelele de corespondenţă vor fi întocmite în conformitate cu modelul prevăzut la punctul 2 pentru fiecare act apropiat şi vor fi prezentate în limba engleză pentru revizuire de către evaluatori.

În cazul în care rezultatul evaluării este unul pozitiv pentru o anumită măsură, un grup de măsuri, un sistem aplicabil unui sector, subsector, un produs sau un grup de produse, se aplică condiţiile prevăzute la articolul 183 alineatul (4) din prezentul acord.

2. Tabele de corespondenţă

2.1. La întocmirea tabelelor de corespondenţă, se iau în considerare următoarele:

Actele Uniunii servesc drept bază pentru elaborarea unui tabel de corespondenţă. În acest sens, se utilizează versiunea în vigoare la momentul apropierii. Republica Moldova acordă o atenţie deosebită traducerii precise în limba naţională, având în vedere că impreciziile lingvistice pot da naştere la diferende, în special în cazul în care se referă la domeniul de aplicare al legii3.

——————————

3 Pentru a facilita procesul de apropiere, versiuni consolidate ale anumitor acte ale UE sunt disponibile pe pagina web a EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu/homepage.html

2.2. Model de tabel de corespondenţă:

TABEL DE CORESPONDENŢĂ

ÎNTRE

Titlul actului UE, cele mai recente amendamente incluse:

ŞI

Titlul textului naţional (publicat în ….)

Data publicării:

Data punerii în aplicare:

Legendă:

Actul UE: articolele, alineatele, paragrafele sale etc., vor fi menţionate cu titlul complet şi cu trimiterea4 la ele în coloana din stânga a tabelului de corespondenţă.

——————————

4 Şi anume, astfel cum este indicat pe pagina de web EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu/homepage.html

Legislaţia naţională: dispoziţiile legislaţiei naţionale care corespund dispoziţiilor UE din coloana din stânga vor fi menţionate cu titlul complet şi trimiterea la ele. Conţinutul lor va fi descris în mod detaliat în cea de-a doua coloană.

Observaţiile din partea Republicii Moldova: în această coloană Republica Moldova trebuie să indice trimiterea sau alte dispoziţii asociate cu acest articol, alineate, paragrafe etc., mai ales atunci când textul dispoziţiei nu este apropiat. Trebuie explicat motivul relevant pentru lipsa de armonizare.

Observaţiile evaluatorului: în cazul în care evaluatorii consideră că nu s-a realizat apropierea, aceştia trebuie să justifice această evaluare şi să descrie deficienţele relevante în această coloană.

ANEXA XXIV-B

LISTA LEGISLAŢIEI UE CARE URMEAZĂ A FI APROPIATĂ DE CĂTRE REPUBLICA MOLDOVA

Lista apropierilor menţionată la articolul 181 articolul (4) din prezentul acord se prezintă de către Republica Moldova în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

ANEXA XXV

STATUTUL ECHIVALENŢEI

[…]

ANEXA XXVI

APROPIEREA LEGISLAŢIEI VAMALE

Codul vamal

Regulamentul (CEE) nr.2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar

Tranzitul comun şi DAU

Convenţia din 20 mai 1987 privind simplificarea formalităţilor în comerţul cu mărfuri

Convenţia din 20 mai 1987 privind un regim de tranzit comun

Scutiri de taxe vamale

Regulamentul (CE) nr.1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale

Protecţia DPI

Regulamentul (UE) nr.608/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile vamale

ANEXA XXVII

LISTA DE REZERVE PRIVIND DREPTUL DE STABILIRE; LISTA DE ANGAJAMENTE

PRIVIND PRESTAREA TRANSFRONTALIERĂ DE SERVICII;LISTA DE REZERVE

PRIVIND PERSONALUL CHEIE, STAGIARII CU STUDII SUPERIOARE ŞI

VÂNZĂTORII  PROFESIONIŞTI; LISTA  DE REZERVE  PRIVIND

PRESTATORII DE SERVICII PE BAZĂ DE CONTRACT ŞI

PROFESIONIŞTII INDEPENDENŢI

Uniunea

1. Lista de rezerve privind dreptul de stabilire: anexa XXVII-A

2. Lista de angajamente privind prestarea transfrontalieră de servicii: anexa XXVII-B

3. Lista de rezerve privind personalul cheie, stagiarii cu studii superioare şi vânzătorii profesionişti: anexa XXVII-C

4. Lista de rezerve privind prestatorii de servicii pe bază de contract şi profesioniştii independenţi: anexa XXVII-D

Republica Moldova

5. Lista de rezerve privind dreptul de stabilire : anexa XXVII-E

6. Lista de angajamente privind prestarea transfrontalieră de servicii: anexa XXVII-F

7. Lista de rezerve privind personalul cheie, stagiarii cu studii superioare şi vânzătorii profesionişti: anexa XXVII-G

8. Lista de rezerve privind prestatorii de servicii pe bază de contract şi profesioniştii independenţi: anexa XXVII-H

Se utilizează următoarele abrevieri în sensul anexelor XXVII-A, XXVII-B, XXVII-C, XXVII-D:

Se utilizează următoarele abrevieri în sensul anexelor XXVII-E, XXVII-F, XXVII-G, XXVII-H:

ANEXA XXVII-A

LISTA DE REZERVE PRIVIND DREPTUL DE STABILIRE

(UNIUNEA EUROPEANĂ)

1. Lista de rezerve de mai jos indică activităţile economice pentru care rezervele privind tratamentul naţional sau tratamentul cel mai favorabil din partea UE în temeiul articolului 205 alineatul (2) al prezentului acord se aplică prezenţelor comerciale şi investitorilor din Republica Moldova.

Lista cuprinde următoarele elemente:

(a) o listă de rezerve orizontale care se aplică tuturor sectoarelor sau subsectoarelor;

(b) o listă de rezerve specifice anumitor sectoare sau subsectoare care indică sectorul sau subsectorul în cauză, precum şi rezerva (rezervele) aplicabilă (aplicabile).

O rezervă care corespunde unei activităţi care nu este liberalizată (neconsolidată) se exprimă după cum urmează: “Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate”.

Atunci când o rezervă menţionată la litera (a) sau (b) include doar rezerve specifice statelor membre, statele membre care nu sunt menţionate îşi asumă obligaţiile prevăzute la articolul 205 alineatul (2) din prezentul acord pentru sectorul respectiv fără rezerve (absenţa rezervelor specifice statelor membre într-un anumit sector nu aduce atingere rezervelor orizontale sau rezervelor sectoriale la nivelul Uniunii care se pot aplica).

2. În conformitate cu articolul 202 alineatul (3) din prezentul acord, lista de mai jos nu include măsurile privind subvenţiile acordate de părţi.

3. Drepturile şi obligaţiile care derivă din lista de mai jos nu au efect direct aplicabil şi, astfel, nu conferă în mod direct drepturi persoanelor fizice sau juridice.

4. În conformitate cu articolul 205 din prezentul acord, cerinţele nediscriminatorii, cum ar fi cele referitoare la forma juridică sau obligaţia de a obţine licenţe sau permise aplicabile tuturor furnizorilor care operează în teritoriu fără a face distincţie pe bază de cetăţenie, reşedinţă sau criterii echivalente, nu sunt enumerate în această anexă, deoarece acestea nu sunt afectate de către acord.

5. În cazul în care Uniunea menţine o rezervă care prevede ca un furnizor de servicii să fie cetăţean, rezident permanent sau să aibă reşedinţă pe teritoriul său ca o condiţie pentru a furniza servicii pe teritoriul său, o rezervă enumerată în anexa XXVII-C la prezentul acord va funcţiona ca o rezervă cu privire la dreptul de stabilire în temeiul prezentei anexe, în măsura în care se aplică.

Utilităţi publice

UE: Activităţile economice considerate drept utilităţi publice la nivel naţional sau local pot face obiectul unor monopoluri publice sau al unor drepturi exclusive acordate unor operatori privaţi1.

––––––––––

1 Există servicii de utilităţi publice în sectoare cum ar fi servicii conexe celor de consultanţă ştiinţifică şi tehnică, serviciile de cercetare şi dezvoltare în domeniul ştiinţelor sociale şi umanistice, serviciile de testare şi analize tehnice, serviciile de protecţie a mediului, serviciile de sănătate, serviciile de transport şi servicii auxiliare tuturor modurilor de transport. Deseori, pentru aceste servicii se acordă drepturi exclusive operatorilor privaţi, de exemplu operatorilor care beneficiază de concesiuni din partea autorităţilor publice, sub rezerva anumitor obligaţii specifice referitoare la servicii. Având în vedere faptul că serviciile de utilităţi publice există deseori şi la nivel subcentral, programarea sectorială detaliată şi exhaustivă nu este practică. Această rezervă nu se aplică în telecomunicaţii şi în serviciile din domeniul informaticii sau cele asociate acestora.

Tipuri de prezenţă comercială

UE: Tratamentul acordat filialelor (societăţilor din Republica Moldova) constituite în conformitate cu legislaţia statului membru şi avându-şi sediul, administraţia centrală sau principalul loc de desfăşurare a activităţii în Uniune nu se extinde la sucursalele sau agenţiile stabilite într-un stat membru de o societate din Republica Moldova2.

––––––––––

2 În conformitate cu articolul 54 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aceste filiale sunt considerate ca persoane juridice ale Uniunii. În măsura în care acestea au o legătură continuă şi efectivă cu economia Uniunii, acestea sunt beneficiari ai pieţei interne a Uniunii, care include, printre altele, libertatea de a stabili şi de a presta servicii în toate statele membre.

AT: Directorii generali ai sucursalelor persoanelor juridice trebuie să fie rezidenţi în Austria; persoanele fizice din cadrul unei persoane juridice sau al unei sucursale care sunt responsabile de respectarea legislaţiei comerciale austriece trebuie să fie domiciliate în Austria.

EE: Cel puţin jumătate din membrii consiliului de administraţie trebuie să-şi aibă reşedinţa în Uniune.

FI: Un cetăţean străin care desfăşoară schimburi comerciale în calitate de antreprenor privat şi de cel puţin unul dintre asociaţi într-o societate în nume colectiv sau de asociat într-o societate în comandită simplă trebuie să fie rezident permanent în Spaţiul Economic European (SEE). Pentru toate sectoarele, cel puţin unul dintre membrii consiliului de administraţie şi dintre membrii supleanţi, precum şi directorul general trebuie să fie rezidenţi în SEE; cu toate acestea pot fi acordate derogări pentru anumite societăţi. În cazul în care o organizaţie din Republica Moldova intenţionează să desfăşoare afaceri sau schimburi comerciale prin stabilirea unei sucursale în Finlanda, este necesar un permis comercial.

HU: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru achiziţionarea de proprietăţi aflate în posesia statului.

IT: Accesul la activităţile industriale, comerciale şi artizanale poate face obiectul unui permis de şedere.

PL: Investitorii din Republica Moldova pot întreprinde şi desfăşura activităţi economice numai sub forma unei societăţi în comandită simplă, unei societăţi în comandită pe acţiuni, unei societăţi cu răspundere limitată sau a unei societăţi pe acţiuni (în cazul serviciilor juridice, sub forma unui parteneriat înregistrat sau a unei societăţi în comandită simplă).

RO: Administratorul unic sau preşedintele consiliului de administraţie, precum şi jumătate din numărul total de administratori ai societăţilor comerciale sunt cetăţeni români, cu excepţia cazului în care se prevede altfel prin contractul sau statutul societăţii. Majoritatea auditorilor societăţilor comerciale şi adjuncţii acestora sunt cetăţeni români.

SE: O societate străină care nu a constituit o entitate juridică în Suedia sau care îşi desfăşoară afacerile prin intermediul unui agent comercial îşi va desfăşura operaţiunile comerciale printr-o sucursală înregistrată în Suedia, cu conducere independentă şi contabilitate separată. Directorul general al filialei, precum şi directorul general adjunct, în cazul în care este numit unul, trebuie să fie rezidenţi ai SEE. O persoană fizică care nu are reşedinţa în SEE şi care efectuează operaţiuni comerciale în Suedia numeşte şi înregistrează un reprezentant rezident responsabil pentru operaţiunile din Suedia. Pentru operaţiunile din Suedia se menţine o contabilitate separată. În cazuri aparte, autoritatea competentă poate acorda derogări de la cerinţele de sucursală şi rezidenţă. Proiectele de construcţie cu o durată de mai puţin de un an - efectuate de către o societate situată sau o persoană fizică cu reşedinţa în afara SEE - sunt scutite de obligaţia de înfiinţare a unei sucursale sau de numire a unui reprezentant rezident. O societate cu răspundere limitată suedeză poate fi stabilită de către o persoană fizică rezidentă în SEE, de către o persoană juridică suedeză sau de către o persoană juridică care a fost formată în conformitate cu legislaţia din unul din statele din cadrul SEE şi care îşi are sediul social, sediul central sau locul principal de desfăşurare a activităţii în cadrul SEE. Un parteneriat poate fi un fondator, numai în cazul în care toţi proprietarii cu răspundere personală nelimitată au reşedinţa în cadrul SEE. Fondatorii din afara SEE pot solicita această permisiune de la autoritatea competentă. Pentru societăţile cu răspundere limitată şi asociaţiile economice de cooperare, cel puţin 50% dintre membrii consiliului de administraţie, cel puţin 50% dintre membrii supleanţi ai consiliului de administraţie, directorul general, directorul general adjunct, membrii supleanţi ai consiliului de administraţie şi cel puţin una dintre persoanele autorizate să semneze în numele societăţii, dacă este cazul, trebuie să fie rezidenţi ai SEE. Autoritatea competentă poate acorda derogări de la această cerinţă. În cazul în care niciunul dintre reprezentanţii companiei/ societăţii nu este rezident pe teritoriul Suediei, consiliul va desemna şi înregistra o persoană rezidentă în Suedia, care a fost autorizată să primească servicii în numele companiei/ societăţii. Condiţii corespunzătoare prevalează pentru stabilirea tuturor celorlalte tipuri de persoane juridice.

SK: O persoană fizică din Republica Moldova, al cărei nume urmează a fi înregistrat în registrul comerţului ca persoană autorizată să acţioneze în numele antreprenorului (societate) trebuie să prezinte un permis de şedere pentru Republica Slovacă.

Investiţii

ES: Investiţiile efectuate de către guverne străine şi entităţi publice străine (care tind să implice şi interese noneconomice ale statului pe lângă cele economice) în Spania, direct sau prin societăţi sau alte entităţi controlate direct sau indirect de guverne străine, necesită autorizarea prealabilă din partea guvernului.

BG: Investitorii străini nu pot participa la privatizare. Investitorii străini şi persoanele juridice bulgare cu o participaţie de control într-o persoană fizică sau juridică din Republica Moldova necesită obţinerea unor permisiuni pentru a) prospectarea, dezvoltarea sau extracţia de resurse naturale din apele teritoriale, platoul continental sau zona economică exclusivă şi b) achiziţionarea unei participaţii de control în companiile implicate în oricare dintre activităţile prevăzute la litera “a)”.

FR: Achiziţiile efectuate de persoane fizice sau juridice din Republica Moldova care depăşesc 33,33% din capitalul sau drepturile de vot în întreprinderile franceze existente sau 20% din companiile franceze cotate la bursă se supun următoarelor reglementări:

- investiţiile mai mici de 7,6 milioane de euro în întreprinderile franceze, cu o cifră de afaceri care nu depăşeşte 76 milioane de euro sunt gratuite, după o întârziere de 15 zile de la notificarea prealabilă şi verificarea că aceste valori sunt respectate;

- după o perioadă de o lună de la notificarea prealabilă, autorizarea se acordă tacit pentru alte investiţii cu excepţia cazului în care ministrul afacerilor economice, în circumstanţe excepţionale, a exercitat dreptul de a amâna investiţia.

Participarea străină în societăţile nou privatizate poate fi limitată la un volum variabil, stabilit de guvernul francez de la caz la caz, din acţiunile oferite publicului. Pentru stabilirea în anumite activităţi comerciale, industriale sau artizanale, este necesară o autorizaţie specifică în cazul în care directorul general nu este titularul unui permis de şedere permanentă.

HU: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru participarea persoanelor fizice sau juridice din Republica Moldova în societăţile nou privatizate.

IT: Guvernul poate exercita anumite prerogative speciale în întreprinderile care operează în domeniile apărării şi securităţii naţionale (în raport cu toate persoanele juridice care desfăşoară activităţi considerate de importanţă strategică în domeniile apărării şi securităţii naţionale), precum şi în anumite activităţi de importanţă strategică în domeniile energie, transport şi comunicaţii.

PL: Achiziţionarea directă şi indirectă de către străini (persoane fizice sau juridice străine) de bunuri imobile necesită o autorizaţie. Neconsolidat în raport cu achiziţionarea de bunuri de stat, adică cu reglementările care guvernează procesul de privatizare.

Bunuri imobile

Achiziţionarea de terenuri şi proprietăţi imobiliare se supune următoarelor limitări3:

––––––––––

3 În ceea ce priveşte sectoarele de servicii, aceste limitări nu merg dincolo de limitele reflectate în angajamentele GATS existente.

AT: Achiziţionarea, cumpărarea, precum şi închirierea sau concesionarea de bunuri imobile de către persoane fizice şi juridice străine necesită o autorizare din partea autorităţilor regionale competente (Länder), care vor lua în considerare dacă sunt afectate sau nu interese economice, sociale sau culturale importante.

BG: Persoanele fizice şi juridice străine (inclusiv prin intermediul unei sucursale) nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra unui teren. Persoanele juridice bulgare cu participare străină nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra unui teren agricol. Persoanele juridice străine şi cetăţenii străini cu reşedinţa permanentă în străinătate pot dobândi dreptul de proprietate asupra clădirilor şi drepturi de proprietate limitate (dreptul de folosinţă, dreptul de a construi, dreptul de a ridica o suprastructură şi servituţi) asupra bunurilor imobile.

CY: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate.

CZ: Terenurile agricole şi forestiere pot fi achiziţionate doar de persoane fizice străine cu reşedinţa permanentă în Republica Cehă şi întreprinderi stabilite ca persoane juridice cu reşedinţa permanentă în Republica Cehă. Se aplică norme specifice pentru terenurile agricole şi forestiere aflate în proprietatea statului. Terenuri agricole de stat pot fi achiziţionate doar de către cetăţenii cehi, de municipalităţi şi de către universităţile de stat (în scopuri de instruire şi cercetare). Persoanele juridice (indiferent de forma sau locul de reşedinţă), pot achiziţiona terenuri agricole de stat de la stat doar în cazul în care o clădire, pe care acestea deja o au în proprietate, este construită pe acest teren, sau în cazul în care acest teren este indispensabil pentru utilizarea acestei clădiri. Doar municipalităţile şi universităţile publice pot achiziţiona păduri de stat.

DK: Limitări privind achiziţiile de bunuri imobile de către persoane fizice şi juridice nerezidente. Limitări privind achiziţionarea de proprietăţi agricole de către persoane fizice şi juridice străine.

HU: Sub rezerva excepţiilor prevăzute în legislaţie privind terenurile arabile, persoanelor fizice şi juridice străine le este interzisă achiziţionarea de terenuri arabile. Achiziţionarea de bunuri imobile de către străini este condiţionată de obţinerea unei autorizaţii din partea agenţiei competente a administraţiei publice naţionale pe baza poziţionării bunurilor imobile.

EL: În conformitate cu Legea nr.1892/90, pentru achiziţionarea unor terenuri în apropierea frontierelor este necesară o autorizaţie din partea Ministerului Apărării. În conformitate cu practicile administrative, se acordă cu uşurinţă autorizaţie pentru investiţii directe.

HR: Neconsolidat în ceea ce priveşte achiziţionarea de bunuri imobiliare de către furnizorii de servicii care nu sunt stabiliţi şi înregistraţi în Croaţia. Achiziţionarea de bunuri imobile necesare pentru furnizarea de servicii de către societăţile stabilite şi înregistrate în Croaţia ca persoane juridice este permisă. Achiziţionarea de bunuri imobile necesare pentru prestarea de servicii de către sucursale necesită aprobarea Ministerului Justiţiei. Terenurile agricole nu pot fi achiziţionate de către persoane juridice sau fizice străine.

IE: Pentru achiziţionarea oricăror interese în terenuri irlandeze de către societăţi naţionale sau străine, sau resortisanţi străini este necesar acordul prealabil în scris al Comisiei Funciare. În cazul în care acest teren este achiziţionat în scopuri de utilizare industrială (exceptând industria agricolă), această cerinţă este condiţionată de o certificare în acest sens de la Ministrul pentru Întreprinderi, Comerţ şi Ocuparea Forţei de Muncă. Această lege nu se aplică terenurilor intravilane.

IT: Achiziţionarea de bunuri imobile de către persoane fizice şi juridice străine este supusă unei cerinţe de reciprocitate.

LT: Achiziţionarea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a apelor interioare şi a pădurilor este permisă străinilor care îndeplinesc criteriile integrării europene şi transatlantice. Procedura, clauzele şi condiţiile de achiziţionare a terenurilor, precum şi restricţiile aplicabile sunt stabilite în dreptul constituţional.

LV: Limitări privind achiziţionarea de terenuri în zone rurale şi în oraşe sau zone urbane; este permisă închirierea terenurilor pentru o perioadă care nu depăşeşte 99 ani.

PL: Achiziţionarea directă şi indirectă de către străini (persoane fizice sau juridice străine) de bunuri imobile necesită o autorizaţie. Neconsolidat în raport cu achiziţionarea de bunuri de stat, adică cu reglementările care guvernează procesul de privatizare.

RO: Persoanele fizice care nu au cetăţenie română şi nici nu au reşedinţa în România, precum şi persoanele juridice care nu sunt resortisanţi români şi nu au sediul în România nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra unei parcele de pământ prin intermediul unor acte inter vivos.

SI: Sucursalele stabilite în Republica Slovenia de către persoane străine pot achiziţiona numai bunuri imobile, cu excepţia terenurilor, necesare pentru desfăşurarea activităţilor economice pentru care sunt stabilite.

SK: Terenurile agricole şi forestiere nu pot fi achiziţionate de persoane fizice sau juridice străine. Se aplică norme specifice pentru anumite alte categorii de bunuri imobile. Entităţile străine pot achiziţiona bunuri imobile prin înfiinţarea unor entităţi juridice slovace sau prin participarea la asociaţii în participaţiune. Achiziţionarea terenurilor de către entităţi străine este supusă autorizării (pentru modurile 3 şi 4).

A: Agricultură, vânătoare, silvicultură şi exploatare forestieră

FR: Stabilirea de întreprinderi agricole de către societăţi non-UE şi achiziţionarea de plantaţii viticole de către investitori non-UE necesită autorizaţie.

AT, HR, HU, MT, RO: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru activităţi agricole.

CY: Participaţia investitorilor este permis doar până la 49%.

IE: Stabilirea de către rezidenţii din Republica Moldova a întreprinderilor în activităţi de morărit necesită autorizaţie.

BG: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru activităţi din domeniul exploatării forestiere.

B. Pescuit şi acvacultură

UE: Accesul la resursele biologice şi la zonele de pescuit situate în apele maritime care se află sub suveranitatea sau jurisdicţia statelor membre, precum şi exploatarea acestora, pot fi limitate la navele de pescuit care arborează pavilionul unui teritoriu al Uniunii, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel.

SE: O navă se consideră suedeză şi poate arbora pavilionul suedez în cazul în care mai mult de jumătate din aceasta este deţinută de cetăţeni sau persoane juridice suedeze. Guvernul poate permite navelor străine să arboreze pavilionul suedez dacă operaţiunile lor se află sub control suedez sau proprietarul are reşedinţa permanentă în Suedia. De asemenea, pot fi înregistrate în registrul suedez navele care sunt deţinute în proporţie de 50% de cetăţeni din SEE sau companii care au sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităţii în cadrul SEE şi a căror exploatare este controlată din Suedia. Un permis de pescuit profesional, necesar pentru pescuitul profesional, se acordă numai în cazul în care pescuitul are o legătură cu industria pescuitului suedeză. Legătura poate fi, de exemplu debarcarea în Suedia a jumătate din captură pe parcursul unui an calendaristic (în valoare), jumătate din deplasările de pescuit pornesc dintr-un port suedez sau jumătate din pescarii din flotă sunt domiciliaţi în Suedia. Pentru navele de peste cinci metri, pe lângă permisul de pescuit profesional este nevoie de o autorizaţie de navă. O autorizaţie se acordă în cazul în care, printre altele, nava este înregistrată în registrul naţional şi nava are legătură economică reală cu Suedia.

UK: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru achiziţionarea de nave sub pavilion britanic, cu excepţia cazului în care investiţia de cel puţin 75% este deţinută de cetăţeni britanici şi / sau de către companiile care în raport de cel puţin 75% sunt deţinute de cetăţeni britanici, în toate cazurile rezidenţi şi domiciliaţi în Marea Britanie. Navele trebuie gestionate, conduse şi controlate din Marea Britanie.

C. Industria extractivă

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru persoane juridice controlate4 de către persoane fizice sau juridice dintr-o ţară din afara UE, care reprezintă mai mult de 5% din importurile de petrol sau gaze naturale ale Uniunii. Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru sucursale (este necesară constituirea).

––––––––––

4 O persoană juridică este controlată de o altă persoană fizică sau juridică/alte persoane fizice sau juridice dacă aceasta/acestea din urmă are/au competenţa să desemneze majoritatea directorilor săi sau să dirijeze în alt mod legal activităţile acesteia. În special, deţinerea unui volum de peste 50% din participarea la capitalul propriu al unei persoane juridice se consideră a fi deţinerea controlului.

D. Industria producătoare

EU: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru persoane juridice controlate5 de către persoane fizice sau juridice dintr-o ţară din afara UE, care reprezintă mai mult de 5% din importurile de petrol sau gaze naturale ale Uniunii. Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru sucursale (este necesară constituirea).

––––––––––

5 O persoană juridică este controlată de o altă persoană fizică sau juridică/alte persoane fizice sau juridice dacă aceasta/acestea din urmă are/au competenţa să desemneze majoritatea directorilor săi sau să dirijeze în alt mod legal activităţile acesteia. În special, deţinerea unui volum de peste 50% din participarea la capitalul propriu al unei persoane juridice se consideră a fi deţinerea controlului.

HR: Cerinţa de reşedinţă pentru edituri, poligrafie şi reproducerea înregistrărilor.

IT: Proprietarii societăţilor de editură şi tipografie, precum şi editorii trebuie să fie cetăţeni ai unui stat membru al UE. Societăţile trebuie să aibă sediul într-un stat membru al UE.

SE: Proprietarii de publicaţii periodice care sunt tipărite şi publicate în Suedia, care sunt persoane fizice, trebuie să aibă reşedinţa în Suedia sau să fie cetăţeni ai SEE. Proprietarii de astfel de publicaţii periodice, care sunt persoane juridice trebuie să fie stabiliţi în SEE. Publicaţiile periodice care sunt tipărite şi publicate în Suedia, precum şi înregistrările tehnice, trebuie să aibă un editor responsabil, care să fie domiciliat în Suedia.

Pentru producţia, transportul şi distribuţia pe cont propriu de energie electrică, gaze naturale, abur şi apă caldă6 (cu excepţia producţiei de energie electrică pe bază nucleară)

––––––––––

6 Se aplică limitarea orizontală pentru serviciile de utilităţi publice.

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru producţia de energie electrică, transportul şi distribuţia energiei electrice pe cont propriu şi producţia de gaz şi distribuţia combustibililor gazoşi.

Pentru producţia, transportul şi distribuţia aburului şi a apei calde

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru persoane juridice controlate7 de către persoane fizice sau juridice dintr-o ţară din afara UE care reprezintă mai mult de 5% din importurile de petrol, energie electrică sau gaze naturale ale Uniunii. Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru sucursale (este necesară constituirea).

––––––––––

7 O persoană juridică este controlată de o altă persoană fizică sau juridică/alte persoane fizice sau juridice dacă aceasta/acestea din urmă are/au competenţa să desemneze majoritatea directorilor săi sau să dirijeze în alt mod legal activităţile acesteia. În special, deţinerea unui volum de peste 50% din participarea la capitalul propriu al unei persoane juridice se consideră a fi deţinerea controlului.

FI: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru producţia, transportul şi distribuţia aburului şi a apei calde.

1. Servicii pentru întreprinderi

Servicii profesionale

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte consilierea juridică şi serviciile de documentare şi certificare juridică furnizate de membri ai profesiei juridice cărora le-au fost încredinţate funcţii publice, cum ar fi notarii, “huissiers de justice” (executorii judecătoreşti) sau alţi “officiers publics et ministériels” (funcţionari publici şi persoane care în baza unei decizii a unei autorităţi publice pot desfăşura o activitate care constituie un serviciu public), şi cu privire la serviciile oferite de către executorii judecătoreşti, care sunt numiţi printr-un act oficial al guvernului.

UE: În vederea practicării dreptului intern (UE şi statele membre), este necesar accesul deplin în barou, fapt ce este supus unei cerinţe de cetăţenie şi/sau cerinţei de şedere.

AT: În ceea ce priveşte serviciile juridice, participarea avocaţilor străini (care trebuie să deţină toate calificările în ţara lor de origine) la capitalul social al unui birou de avocatură, precum şi cota-parte a acestora din veniturile din exploatare nu poate depăşi 25%. Aceştia nu pot avea o influenţă decisivă în procesul de luare a deciziilor. Pentru investitorii minoritari străini sau personalul lor calificat, furnizarea de servicii juridice este autorizată numai în ceea ce priveşte dreptul internaţional public şi dreptul jurisdicţiei în cadrul căreia sunt calificaţi să practice meseria de avocat; furnizarea de servicii juridice în ceea ce priveşte dreptul intern (al UE şi al statului membru), inclusiv reprezentarea în instanţă, necesită admiterea deplină în barou, care este supusă condiţiei privind cetăţenia.

În ceea ce priveşte serviciile de contabilitate, evidenţă contabilă, audit şi consultanţă fiscală, participarea la capitalul social şi drepturile de vot ale persoanelor abilitate să exercite profesia în conformitate cu dreptul internaţional nu poate depăşi 25%.

Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru serviciile medicale (cu excepţia serviciilor stomatologice şi serviciilor psihologilor şi psihoterapeuţilor) şi serviciile veterinare.

BG: În ceea ce priveşte serviciile juridice, unele tipuri de statuturi juridice (“advokatsko sadrujie” şi “advokatsko drujestvo”) sunt rezervate avocaţilor admişi pe deplin în barou în Bulgaria. Pentru servicii de mediere este necesară şederea permanentă. În ceea ce priveşte serviciile de impozitare se aplică condiţia cetăţeniei UE. În ceea ce priveşte serviciile de arhitectură, planificare urbană şi peisagistică, serviciile de inginerie şi serviciile de inginerie integrată, persoanele fizice şi juridice străine care deţin o competenţă recunoscută de designer atestată printr-o licenţă în conformitate cu legislaţia lor naţională pot supraveghea şi proiecta lucrări în Bulgaria în mod independent doar după ce au câştigat o procedură de concurs şi au fost selectate în calitate de contractanţi în condiţiile şi în conformitate cu procedura instituită prin Legea privind achiziţiile publice; pentru proiecte de importanţă naţională sau regională, investitorii din Republica Moldova trebuie să acţioneze în parteneriat cu, sau în calitate de subcontractanţi ai investitorilor locali. În ceea ce priveşte servicii de arhitectură, planificarea urbană şi peisagistică, se aplică condiţia cetăţeniei. Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru serviciile de moaşe şi serviciile oferite de asistenţi medicali, fizioterapeuţi şi personal paramedical.

DK: Auditorii străini pot încheia parteneriate cu contabilii danezi autorizaţi de stat, după obţinerea permisiunii de la Autoritatea daneză în domeniul afacerilor .

FI: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate cu privire la serviciile aferente serviciilor de sănătate şi sociale finanţate din fonduri publice sau private (şi anume, medicale, inclusiv serviciile psihologilor şi stomatologice; serviciile prestate de moaşe, de fizioterapeuţi şi personal paramedical).

FI: În ceea ce priveşte serviciile de audit, cerinţa referitoare la reşedinţă pentru cel puţin unul dintre auditorii unei societăţi finlandeze cu răspundere limitată.

FR: În ceea ce priveşte serviciile juridice, unele tipuri de statuturi juridice (“association d′avocats” şi “société en participation d′avocat”) sunt rezervate avocaţilor admişi pe deplin în baroul francez. În ceea ce priveşte serviciile de arhitectură, serviciile medicale (inclusiv serviciile psihologilor) şi serviciile stomatologice, serviciile prestate de moaşe şi serviciile prestate de asistenţi medicali, fizioterapeuţi şi personal paramedical, investitorii străini au acces doar la formele juridice “société d′exercice liberal” (sociétés anonymes, sociétés à responsabilité limitée ou sociétés en commandite par actions) şi “société civile professionnelle”. Condiţia de cetăţenie şi reciprocitate cu privire la serviciile veterinare.

EL: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul bazat pe clauza naţiunii celei mai favorizate cu privire la tehnicienii dentari. Pentru a obţine o licenţă de auditor statutar, precum şi în serviciile veterinare, este necesară cetăţenia UE.

ES: Auditorii statutari şi consilierii în domeniul proprietăţii industriale fac obiectul unei condiţii de cetăţenie a UE.

HR: Neconsolidat, cu excepţia consultanţei privind ţara de origine, dreptul extern şi cel internaţional. Reprezentarea părţilor în faţa instanţelor poate fi practicată numai de către membrii Consiliului Baroului din Croaţia (titlul croat “odvjetnici”). Pentru calitatea de membru în Consiliul Baroului este impusă cerinţa de cetăţenie. În cadrul unei proceduri care implică elemente internaţionale, părţile pot fi reprezentate în faţa instanţelor de arbitraj –instanţe ad-hoc de către avocaţii care sunt membri ai barourilor din alte ţări.

Pentru a furniza servicii de audit este necesară o licenţă. Persoanele fizice şi juridice pot furniza servicii de arhitectură şi de inginerie, cu aprobarea Camerei Arhitecţilor Croată şi Camerei de Ingineri Croată, respectiv.

HU: Stabilirea ar trebui să îmbrace forma unui parteneriat cu un avocat (ügyvéd) sau cu un birou de avocatură (ügyvédi iroda) maghiar sau cu o reprezentanţă maghiară. Pentru prestarea serviciile veterinare se aplică cerinţa de reşedinţă pentru cetăţenii non-SEE.

LV: În societăţile comerciale de auditori autorizaţi, auditorii autorizaţi sau societăţile comerciale de auditori autorizaţi din UE sau SEE trebuie să deţină peste 50% din acţiunile de capital care dau drept de vot.

LT: În ceea ce priveşte serviciile de audit, cel puţin 3/4 din acţiunile unei societăţi de audit trebuie să aparţină unor auditori sau societăţi de audit din UE sau SEE.

PL: În timp ce avocaţii din UE au la dispoziţie şi alte tipuri de statuturi juridice, avocaţii străini au acces doar la statuturile juridice de parteneriat înregistrat şi societate în comandită simplă. Pentru prestarea serviciilor veterinare se aplică cerinţa de cetăţenie a UE.

SK: Pentru a furniza servicii de arhitectură, servicii de inginerie şi servicii veterinare se impune condiţia de şedere.

SE: În domeniul serviciilor juridice, admiterea în barou este necesară numai pentru utilizarea titlului suedez “advokat” şi este supusă unei cerinţe de reşedinţă. Există o cerinţă de reşedinţă pentru lichidatori. Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la această obligaţie. Există cerinţe SEE legate de numirea unui certificator a unui plan economic. Este necesară reşedinţa SEE pentru prestarea serviciilor de audit.

Servicii de cercetare şi dezvoltare

UE: Pentru serviciile de cercetare şi dezvoltare finanţate public, pot fi acordate drepturi şi/sau autorizaţii exclusive numai resortisanţilor UE şi persoanelor juridice din UE care au sediul în UE.

Servicii de închiriere/leasing fără operatori

A: Referitoare la nave:

LT: Navele trebuie să fie deţinute de persoane fizice lituaniene sau de societăţi cu sediul în Lituania.

SE: În caz de participaţii ale persoanelor fizice sau juridice din Republica Moldova la proprietatea asupra unei nave, pentru a arbora pavilionul suedez se solicită dovada influenţei dominante a operatorilor suedezi.

B. Referitoare la aeronave:

UE: În ceea ce priveşte închirierea şi leasingul de aeronave, deşi pot fi acordate derogări pentru contractele de leasing pe termen scurt, aeronavele trebuie să aparţină fie unor persoane fizice care îndeplinesc criterii specifice privind cetăţenia, fie unor persoane juridice care îndeplinesc criterii specifice privind proprietatea asupra capitalului şi controlul acestuia (inclusiv cetăţenia directorilor).

Alte servicii pentru întreprinderi

UE, cu excepţia HU şi SE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru serviciile de furnizare de personal de asistenţă la domiciliu, alţi lucrători în comerţ sau industrie, asistenţă medicală şi alt tip de personal. Este nevoie de reşedinţă sau prezenţă comercială şi pot exista cerinţe privind cetăţenia.

UE, cu excepţia BE, DK, EL, ES, FR, HU, IE, IT, LU, NL, SE, UK: Condiţiile de cetăţenie şi cerinţa de reşedinţă pentru serviciile de plasare şi serviciile de furnizare de personal.

UE, cu excepţia AT şi SE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul cel mai favorabil pentru serviciile de investigaţie. Este nevoie de reşedinţă sau prezenţă comercială şi pot exista cerinţe privind cetăţenia.

AT: În ceea ce priveşte serviciile de plasare şi agenţiile de intermediere a forţei de muncă, autorizaţiile pot fi acordate doar persoanelor juridice care îşi au sediul în SEE, iar membrii consiliului de administraţie sau asociaţii/acţionarii administratori împuterniciţi să reprezinte persoana juridică trebuie să fie cetăţeni SEE şi trebuie să fie domiciliaţi în SEE.

BE: O societate cu sediul central în afara SEE trebuie să dovedească că aceasta furnizează servicii de plasare în ţara sa de origine. În ceea ce priveşte serviciile de securitate, cerinţele privind deţinerea cetăţeniei UE şi privind reşedinţa în UE se aplică pentru personalul de conducere.

BG: Este necesară cetăţenia pentru activităţi în domeniul fotografiilor aeriene şi pentru geodezie, cadastru, topografie şi cartografie. Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru servicii de plasare şi de asigurare de personal, servicii de plasare; servicii de asigurare de personal de secretariat; servicii de investigaţii; servicii de securitate; servicii de testări şi analize tehnice; servicii pe bază de contract pentru repararea şi dezasamblarea echipamentelor la zăcămintele de petrol şi gaze. Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru serviciile de traducere şi interpretare oficiale.

DE: Cerinţă de cetăţenie pentru interpreţii autorizaţi.

DK: În ceea ce priveşte serviciile de securitate, pentru personalul de conducere şi majoritatea membrilor consiliului de administraţie se aplică cerinţa de reşedinţă şi condiţia de cetăţenie. Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru furnizarea de servicii de pază în aeroporturi.

EE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru serviciile de securitate. Cerinţă de deţinere a cetăţeniei UE pentru traducătorii autorizaţi.

FI: Pentru traducătorii autorizaţi este necesară reşedinţa în SEE.

FR: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte acordarea de drepturi în domeniul serviciilor de plasare.

FR: Investitorii străini sunt obligaţi să deţină o autorizaţie specifică pentru servicii de explorare şi prospectare pentru serviciile ştiinţifice şi tehnice de consultanţă.

HR: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru servicii de plasare; servicii de investigaţii şi securitate.

IT: În scopul obţinerii autorizaţiei necesară pentru a furniza servicii de pază şi securitate este necesară cetăţenia şi reşedinţa italiană sau a UE. Proprietarii societăţilor de editură şi tipografie, precum şi editorii trebuie să fie cetăţeni ai unui stat membru al UE. Societăţile trebuie să aibă sediul într-un stat membru al UE. Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru agenţii de colectare şi servicii de raportare a creditului.

LV: În ceea ce priveşte serviciile de investigaţie, pot obţine o licenţă doar societăţile în cazul cărora directorul şi fiecare persoană care deţine o funcţie administrativă în cadrul societăţii sunt cetăţeni ai UE sau ai SEE. În ceea ce priveşte serviciile de securitate, pentru obţinerea unei licenţe, cel puţin jumătate din capitalul social trebuie să fie în posesia unor persoane fizice şi juridice din UE sau SEE.

LT: Activitatea de prestare de servicii de securitate poate fi întreprinsă doar de persoane care deţin cetăţenia unei ţări din SEE sau din NATO.

PL: În ceea ce priveşte serviciile de investigaţie, licenţa profesională poate fi acordată unei persoane care deţine cetăţenia poloneză sau unui cetăţean al unui alt stat membru al UE, al SEE sau al Elveţiei. În ceea ce priveşte serviciile de securitate, licenţa profesională poate fi acordată numai unei persoane care deţine cetăţenia poloneză sau unui cetăţean al unui alt stat membru al UE, al SEE sau al Elveţiei. Cerinţă de deţinere a cetăţeniei UE pentru traducătorii autorizaţi. Condiţie de deţinere a cetăţeniei poloneze pentru a oferi servicii fotografice aeriene şi pentru redactorii-şefi de ziare şi reviste.

PT: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru servicii de investigaţii. Investitorii pot presta servicii de agenţii de recuperare şi servicii de raportare a creditului numai dacă deţin cetăţenia UE. Cerinţă de cetăţenie pentru personalul specializat pentru serviciile de securitate.

SE: Cerinţa de reşedinţă pentru editori şi proprietari de edituri şi poligrafii. Numai poporul Sami poate deţine şi exploata întreprinderi de creştere a renilor.

SK: În ceea ce priveşte serviciile de investigaţie şi serviciile de securitate, pot fi acordate licenţe doar dacă nu există niciun risc în materie de securitate şi dacă toţi membrii personalului de conducere sunt cetăţeni ai UE, SEE sau Elveţia.

4. Servicii de distribuţie

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte distribuţia de arme, muniţii şi explozivi.

UE: În unele ţări, pentru a opera o farmacie şi pentru a opera în calitate de tutungerii, se aplică condiţia de cetăţenie şi cerinţa de reşedinţă.

FR: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte acordarea de drepturi exclusive în domeniul comerţului cu amănuntul cu tutun.

FI: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte distribuţia de alcool şi produse farmaceutice.

AT: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte distribuţia de produse farmaceutice.

BG: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte distribuţia de băuturi alcoolice, produse chimice, tutun şi produse din tutun, produse farmaceutice, articole medicale şi ortopedice; arme, muniţii şi echipament militar; petrol şi produse petroliere, gaze, metale preţioase, pietre preţioase.

DE: Numai persoanele fizice pot oferi servicii de vânzare cu amănuntul de produse farmaceutice şi produse medicale specifice către public. Pentru a obţine o licenţă de farmacist şi / sau pentru a deschide o farmacie pentru vânzarea cu amănuntul a produselor farmaceutice şi a anumitor produse medicale către public se aplică cerinţa de reşedinţă. Cetăţenii altor ţări sau persoanele care nu au promovat examenul de farmacie german pot obţine doar o licenţă pentru a prelua o farmacie care a existat deja în timpul ultimelor trei ani.

HR: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte distribuţia de produse din tutun.

6. Servicii de mediu

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte furnizarea de servicii referitoare la colectarea, tratarea şi distribuţia apei pentru utilizatorii casnici, industriali, comerciali şi alţii, inclusiv furnizarea de apă potabilă şi gospodărirea apelor.

7. Servicii financiare8

––––––––––

8 Se aplică limitarea orizontală privind diferenţa de tratament între sucursale şi filiale. Sucursalele străine pot primi o autorizaţie doar pentru a-şi desfăşura activitatea pe teritoriul unui stat membru în condiţiile prevăzute în legislaţia relevantă a statului membru respectiv şi, prin urmare, li se poate solicita să îndeplinească un anumit număr de cerinţe prudenţiale specifice.

UE: Numai firmele cu sediul social în Uniune pot acţiona ca depozitare ale activelor fondurilor de investiţii. Stabilirea unei societăţi de administrare specializate cu sediul central şi sediul social în acelaşi stat membru este necesară pentru realizarea activităţilor de administrare a fondurilor comune de plasament şi a societăţilor de investiţii.

AT: Licenţa pentru o sucursală a asigurătorilor străini este refuzată în cazul în care asigurătorul străin nu are o formă juridică corespunzătoare sau comparabilă cu cea de societate pe acţiuni sau o asociaţie de asigurări reciproce. Managementul unei sucursale trebuie să cuprindă două persoane fizice cu reşedinţa în Austria.

BG: Asigurările de pensie se implementează prin participarea la societăţile de asigurare înregistrate acreditate pentru pensii. Este necesar ca preşedintele consiliului director şi preşedintele consiliului de administraţie să aibă domiciliul permanent în Bulgaria. Înainte de a stabili o sucursală sau o agenţie cu scopul de a oferi anumite clase de asigurări, un asigurător străin trebuie să fi fost autorizat să practice în aceleaşi clase de asigurări în ţara sa de origine.

CY: Numai membrii (brokerii) Bursei de valori cipriote pot efectua activităţi legate de brokerajul valorilor mobiliare în Cipru. O societate de brokeraj poate deveni membră a Bursei de valori cipriote numai dacă a fost înfiinţată şi înregistrată conform legislaţiei privind societăţile din Cipru (nu se acceptă sucursale).

EL: Dreptul de stabilire nu include crearea de reprezentanţe sau de alte tipuri de prezenţă permanentă a societăţilor de asigurare, cu excepţia cazului în care aceste unităţi sunt înfiinţate ca agenţii, sucursale sau sedii centrale.

ES: Înainte de a stabili o sucursală sau o agenţie cu scopul de a oferi anumite clase de asigurări, un asigurător străin trebuie să fi fost autorizat să practice în aceleaşi clase de asigurări în ţara sa de origine.

HU: Sucursalele instituţiilor străine nu sunt autorizate să furnizeze servicii de administrare a activelor pentru fondurile de pensii private sau de management de capital de risc. Consiliul de administraţie al unei instituţii financiare trebuie să includă cel puţin doi membri care sunt cetăţeni maghiari, rezidenţi în sensul reglementărilor relevante privind schimbul valutar, şi să aibă rezidenţă permanentă în Ungaria timp de cel puţin un an.

IE: În cazul schemelor de investiţii colective constituite ca trusturi unitare şi societăţi cu capital variabil (altele decât organisme de plasament colectiv în valori mobiliare transferabile, OPCVM), mandatarul/depozitarul şi societatea de gestiune trebuie să fie constituiţi în Irlanda sau în alt stat membru (nu se acceptă sucursale). În cazul unei societăţi în comandită simplă pentru investiţii, cel puţin un partener general trebuie să fie constituit în Irlanda. Pentru a deveni membru al bursei de valori în Irlanda, o entitate trebuie fie (a) să fie autorizată în Irlanda, ceea ce necesită constituirea acesteia sau participarea într-un parteneriat cu sediul central/înregistrat în Irlanda, fie (b) să fie autorizată în alt stat membru.

PT: Administrarea fondurilor de pensii poate fi realizată numai de societăţi specializate înregistrate în acest scop în Portugalia şi de societăţi de asigurare stabilite în Portugalia şi autorizate să practice servicii de asigurări de viaţă sau de către entităţi autorizate să administreze fonduri de pensii în alte state membre.

Pentru a stabili o sucursală în Portugalia, societăţile de asigurări străine trebuie să facă dovada unei experienţe operaţionale prealabile de cel puţin cinci ani. Activităţile de intermediere în asigurări sunt interzise filialelor directe, această activitate este rezervată societăţilor constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru.

FI: Pentru societăţile de asigurări care oferă asigurări obligatorii de pensie: cel puţin jumătate din fondatorii, membrii consiliului de administraţie şi ai consiliului de supraveghere trebuie să aibă reşedinţa în UE, cu excepţia cazului în care autorităţile competente acordă o derogare de la această cerinţă.

Pentru alte tipuri de societăţi de asigurări decât cele care oferă asigurări obligatorii de pensie: cerinţa privind reşedinţa pentru cel puţin un membru al consiliului de administraţie şi al consiliului de supraveghere şi pentru directorul general.

Agentul general al unei companii de asigurări din Republica Moldova trebuie să aibă reşedinţa în Finlanda, cu excepţia cazului în care societatea are sediul central în UE.

Asigurătorii străini nu pot obţine o licenţă în Finlanda ca sucursală pentru încheierea de asigurări de pensii statutare.

Pentru servicii bancare: cerinţa de reşedinţă pentru cel puţin unul dintre fondatori, un membru al consiliului de administraţie şi consiliului de supraveghere, directorul general şi persoana care are dreptul de a semna din numele unei instituţii de credit.

IT: Pentru a fi autorizată să gestioneze sistemul de decontare a valorilor mobiliare, cu o unitate în Italia, o societate trebuie să fie constituită în Italia (nu se acceptă sucursale). Pentru a fi autorizată să gestioneze serviciile depozitarului central de valori mobiliare, cu o unitate în Italia, o societate trebuie să fie constituită în Italia (nu se acceptă sucursale). În cazul sistemelor colective de plasament altele decât OPCVM armonizate în conformitate cu legislaţia UE, mandatarul/depozitarul trebuie să fie constituit în Italia sau în alt stat membru şi stabilit printr-o sucursală în Italia. Societăţile de administrare a OPCVM-urilor care nu sunt armonizate în conformitate cu legislaţia Uniunii, de asemenea, trebuie să fie constituite în Italia (nu se acceptă sucursale). Numai băncile, societăţile de asigurări, societăţile de investiţii şi societăţile de administrare a OPCVM-urilor armonizate în conformitate cu legislaţia UE, cu sediul social în UE, precum şi OPCVM-urile constituite în Italia, pot desfăşura activităţi de gestionare a fondurilor de pensii. La prestarea activităţii de vânzare la domiciliu, intermediarii trebuie să recurgă la agenţi de vânzări de servicii financiare autorizaţi înscrişi în registrul italian. Reprezentanţele intermediarilor străini nu pot efectua activităţi de promovare a serviciilor de investiţii.

LT: Pentru gestionarea activelor este necesară constituirea unei societăţi de gestionare specializată (nu se acceptă sucursale).

Numai firmele care au sediul social sau sucursale în Lituania pot acţiona ca depozitari de fonduri de pensii.

Numai băncile cu sediul social sau o sucursală în Lituania şi autorizate să furnizeze servicii de investiţii într-un stat membru sau în statul SEE pot acţiona ca depozitari de active ale fondurilor de pensii.

PL: Pentru intermediarii în asigurări este necesar constituirea unei societăţi locale (nu se acceptă sucursale).

SK: Cetăţenii străini pot înfiinţa o societate de asigurări, sub forma unei societăţi pe acţiuni, sau pot desfăşura activităţi de asigurare prin filiale lor cu sediul social în Slovacia (nu se acceptă sucursale).

Serviciile de investiţii în Slovacia pot fi furnizate de bănci, societăţi de investiţii, fonduri de investiţii şi dealerii de valori mobiliare care au o formă juridică de societate pe acţiuni cu capital social în conformitate cu legea (nu se acceptă sucursale).

SE: Întreprinderile de brokeraj de asigurare care nu sunt constituite în Suedia pot fi stabilite numai printr-o sucursală.

Fondatorul unei bănci de economii trebuie să fie o persoană fizică rezidentă în Uniune.

8. Servicii de sănătate, sociale şi de învăţământ

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte serviciile de sănătate, sociale şi de învăţământ finanţate din fonduri publice.

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate cu privire la alte servicii de sănătate umană finanţate din fonduri private.

UE: În ceea ce priveşte serviciile de învăţământ finanţate din fonduri private, se pot aplica condiţiile privind cetăţenia pentru majoritatea membrilor consiliului de administraţie.

UE (cu excepţia NL, SE şi SK): Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate cu privire la furnizarea de alte servicii de învăţământ finanţate din fonduri private, ceea ce înseamnă altele decât cele clasificate ca fiind servicii de învăţământ primar, secundar, superior şi pentru adulţi.

BE, CY, CZ, DK, FR, DE, EL, HU, IT, ES, PT, UK: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte furnizarea de servicii sociale finanţate din fonduri private, altele decât servicii legate de casele de odihnă şi reabilitare şi casele de bătrâni.

FI: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte serviciile de sănătate şi cele sociale finanţate din fonduri private.

BG: Instituţiile de învăţământ superior străine nu îşi pot deschide propriile diviziuni pe teritoriul Republicii Bulgaria. Instituţiile de învăţământ superior străine pot deschide facultăţi, departamente, institute şi colegii în Bulgaria doar în cadrul structurii instituţiilor de învăţământ superior bulgare şi în cooperare cu ele.

EL: În ceea ce priveşte serviciile de învăţământ superior, nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru înfiinţarea instituţiilor de învăţământ care acordă diplome de stat recunoscute. Condiţia de cetăţenie UE se aplică pentru proprietarii şi majoritatea membrilor consiliului, precum şi pentru profesorii din şcolile private primare şi secundare fondate.

HR: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte învăţământul primar.

SE: Îşi rezervă dreptul de a adopta şi de a menţine orice măsură cu privire la furnizorii de servicii de învăţământ, care sunt autorizaţi de către autorităţile publice în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor de învăţământ. Această rezervă se aplică furnizorilor de servicii de învăţământ finanţate din fonduri publice şi private, cu o anumită formă de ajutor de stat, printre altele, furnizorilor de servicii de învăţământ recunoscute de stat, furnizorilor de servicii de învăţământ sub supravegherea de stat sau învăţământul care conferă dreptul la ajutor pentru studii.

UK: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor de ambulanţă cu finanţare privată sau serviciilor caselor de sănătate cu finanţare privată, altele decât serviciile spitaliceşti.

9. Servicii de turism şi servicii conexe

BG, CY, EL, ES, FR: Condiţia de cetăţenie pentru ghizii turistici.

BG: Pentru serviciile de hoteluri, restaurante şi catering (cu excepţia catering în serviciile de transport aerian), este necesară constituirea (nu se acceptă sucursale).

IT: Ghizii turistici din ţările non-UE trebuie să obţină o licenţă specifică.

10. Servicii recreative, culturale şi sportive

Servicii ale agenţiilor de ştiri şi ale agenţiilor de presă

FR: Participarea străină în societăţile existente care publică publicaţii în limba franceză nu poate depăşi 20% din capitalul sau din drepturile de vot în cadrul societăţii. În ceea ce priveşte agenţiile de presă, tratamentul naţional pentru stabilirea persoanelor juridice este supus condiţiei de reciprocitate.

Servicii sportive şi alte servicii de recreative

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte serviciile de jocuri de noroc şi pariuri. Pentru securitatea juridică, se clarifică faptul că nu se acordă accesul pe piaţă.

AT: În ceea ce priveşte serviciile şcolilor de schi şi serviciile de ghizi montani, directorii administrativi ai persoanelor juridice trebuie să fie cetăţeni ai SEE.

Biblioteci, arhive, muzee şi alte servicii culturale

BE, FR, HR, IT: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte bibliotecile, arhivele, muzeele şi alte servicii culturale.

11. Transport

Transport maritim

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul cel mai favorabil pentru stabilirea unei societăţi înregistrate cu scopul de a opera o flotă sub pavilionul naţional al statului de stabilire.

FI: Pentru serviciile auxiliare transportului maritim, serviciile pot fi furnizate numai de către navele operate sub pavilion finlandez.

HR: Pentru servicii auxiliare transportului maritim este necesar ca persoana juridică străină să stabilească o societate în Croaţia căreia să i se acorde o concesiune de către autoritatea portuară, în urma unei proceduri de licitaţie publică. Numărul de furnizori de servicii poate fi limitat în funcţie de limitele capacităţii portului.

Transport pe căile navigabile interioare9

––––––––––

9 Inclusiv servicii auxiliare transportului pe căile navigabile interioare.

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte transportul naţional de cabotaj. Măsurile bazate pe acordurile existente sau viitoare privind accesul la căile navigabile interioare (inclusiv acordurile cu privire la calea Rin-Main-Dunăre) rezervă unele drepturi de trafic pentru operatorii cu sediul în ţările în cauză şi care îndeplinesc criteriile de cetăţenie în ceea ce priveşte proprietatea. Face obiectul regulamentelor de punere în aplicare a Convenţiei de la Mannheim privind navigaţia pe Rin.

AT, HU: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru stabilirea unei societăţi înregistrate cu scopul de a opera o flotă sub pavilionul naţional al statului de stabilire.

AT: În ceea ce priveşte căile navigabile interioare, se acordă concesii doar persoanelor juridice din SEE şi peste 50% din capitalul social, drepturile de vot şi majoritatea în consiliile de conducere sunt rezervate cetăţenilor SEE.

HR: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru transportul pe căi navigabile interioare.

Servicii de transport aerian

UE: Condiţiile care reglementează accesul reciproc la pieţe în sectorul transportului aerian vor fi abordate în Acordul privind spaţiul aerian comun dintre Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte.

UE: Aeronavele utilizate de un transportator aerian din UE trebuie să fie înregistrate în statul membru care a acordat licenţă transportatorului în cauză sau într-un alt stat din UE. În ceea ce priveşte închirierea aeronavelor cu echipaj, aeronavele trebuie să fie proprietatea fie a unor persoane fizice care îndeplinesc criterii specifice privind cetăţenia, fie a unor persoane juridice care îndeplinesc criterii specifice privind proprietatea asupra capitalului şi controlul acestuia. Aeronavele trebuie să fie operate de transportatori aerieni aparţinând fie unor persoane fizice care îndeplinesc criterii specifice privind cetăţenia, fie unor persoane juridice care îndeplinesc criterii specifice privind proprietatea asupra capitalului şi controlul acestuia.

UE: În ceea ce priveşte serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR), atunci când transportatorii aerieni din Uniune nu beneficiază de un tratament echivalent10 cu cel acordat în Uniune de furnizorii de servicii SIR din afara Uniunii sau atunci când furnizorii de servicii SIR din Uniune nu beneficiază de un tratament echivalent cu cel acordat în Uniune de transportatorii aerieni din ţări terţe, se pot lua măsuri de acordare a unui tratament echivalent de către furnizorii de servicii SIR din Uniune către transportatorii aerieni din ţări terţe sau respectiv, de către transportatorii aerieni din Uniune către furnizorii de servicii SIR din ţări terţe.

––––––––––

10 Tratamentul echivalent implică un tratament nediscriminatoriu al transportatorilor aerieni din Uniune şi al furnizorilor de servicii SIR din Uniune.

Transport feroviar

HR: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru transportul de călători şi de mărfuri, precum şi pentru servicii de împingere şi de tractare.

Transport rutier

UE: Pentru operaţiunile de cabotaj este necesară constituirea (nu se acceptă sucursale). Se aplică cerinţa de reşedinţă pentru managerul de transport.

AT: Pentru transportul de pasageri şi de mărfuri, drepturi şi/sau autorizaţii exclusive pot fi acordate numai pentru resortisanţii statelor membre şi persoanelor juridice din Uniune care au sediul în Uniunea Europeană.

BG: Pentru transportul de pasageri şi de mărfuri, drepturi şi/sau autorizaţii exclusive pot fi acordate numai pentru resortisanţii statelor membre şi persoanelor juridice din Uniune care au sediul în Uniune. Este necesară constituirea. Se aplică condiţia de cetăţenie a UE pentru persoanele fizice.

EL: În scopul exercitării profesiei de transportator rutier de mărfuri este necesară o licenţă elenă. Licenţele sunt acordate în condiţii nediscriminatorii. Transportatorii rutieri de mărfuri stabiliţi în Grecia pot utiliza numai vehicule înmatriculate în Grecia.

FI: Pentru a furniza servicii de transport rutier este necesară o autorizare, lucru care nu se extinde la vehiculele înmatriculate în străinătate.

FR: Investitorii străini nu sunt autorizaţi să furnizeze servicii de autocar interurbane.

LV: Pentru serviciile de transport de călători şi de mărfuri este necesară o autorizaţie, care nu se extinde la vehiculele înmatriculate în străinătate. Entităţile stabilite sunt obligate să utilizeze vehicule înregistrate în ţară.

RO: În vederea obţinerii unei licenţe, transportatorii rutieri de mărfuri şi transportatorii rutieri de călători pot folosi numai vehicule înmatriculate în România, deţinute şi folosite în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului.

SE: În scopul exercitării profesiei de transportator rutier este necesară o licenţă suedeză. Criteriile pentru a primi o licenţă de taxi includ faptul că societatea a desemnat o persoană fizică care să acţioneze în calitate de manager de transport (o cerinţă de reşedinţă de facto - a se vedea rezerva suedeză pe tipuri de prezenţe comerciale). Criteriile pentru a primi o licenţă pentru alte tipuri de transportator rutier solicită ca societatea să fie stabilită în UE, să aibă un sediu situat în Suedia şi să-şi fi desemnat o persoană fizică care să acţioneze în calitate de manager de transport şi care trebuie să fie rezident în UE. Licenţele sunt acordate în condiţii nediscriminatorii, cu excepţia faptului că transportatorii rutieri de mărfuri şi de călători pot, ca regulă generală, folosi numai vehicule înregistrate în registrul naţional al traficului rutier. În cazul în care un vehicul este înmatriculat în străinătate, deţinut de o persoană fizică sau juridică a cărei reşedinţă principală este în străinătate şi este adus în Suedia pentru uz temporar, vehiculul poate fi utilizat temporar în Suedia. Utilizarea temporară este de obicei definită de către Agenţia de transport suedeză în sensul de nu mai mult de un an.

14. Servicii energetice

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul cel mai favorabil în ceea ce priveşte persoanele juridice din Republica Moldova controlate11 de persoane fizice sau juridice dintr-o ţară care reprezintă peste 5% din importurile de petrol sau de gaze naturale ale UE12, cu excepţia cazului în care UE oferă accesul complet la acest sector persoanelor fizice sau juridice din această ţară, în contextul unui acord de integrare economică încheiat cu ţara respectivă.

––––––––––

11 O persoană juridică este controlată de o altă persoană fizică sau juridică/alte persoane fizice sau juridice dacă aceasta/acestea din urmă are/au competenţa să desemneze majoritatea directorilor săi sau să dirijeze în alt mod legal activităţile acesteia. În special, deţinerea unui volum de peste 50% din participarea la capitalul propriu al unei persoane juridice se consideră a fi deţinerea controlului.

12 Pe baza cifrelor publicate de Direcţia Generală Energie în cel mai recent EU energy statistical pocketbook: importurile de ţiţei exprimate în greutate, importurile de gaze naturale exprimate în putere calorică.

UE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte producerea de energie electrică pe bază nucleară şi cu privire la prelucrarea combustibilului nuclear.

UE: Certificarea unui operator al sistemului de transmisie care este controlat de o persoană fizică sau juridică/de persoane fizice sau juridice dintr-o ţară terţă sau din ţări terţe poate fi refuzată în cazul în care operatorul nu a demonstrat că acordarea certificării nu va presupune un risc pentru securitatea aprovizionării cu energie într-un stat membru şi/sau în UE, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi cu articolul 11 din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale.

AT, BE, BG, CY, CZ, DE, DK, ES, EE, FI, FR, EL, IE, IT, LV, LU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SI, SE, UK: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte serviciile de transport al combustibililor prin conducte, altele decât serviciile de consultanţă.

BE, LV: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte serviciile de transport al gazelor naturale prin conducte, altele decât serviciile de consultanţă.

AT, BE, BG, CY, CZ, DE, DK, ES, EE, FI, FR, EL, IE, HU, IT, LU, LT, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SE, UK: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte serviciile conexe distribuţiei de energie electrică, altele decât serviciile de consultanţă.

SI: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte serviciile conexe distribuţiei de energie electrică, altele decât serviciile conexe distribuţiei de gaz.

CY: Îşi rezervă dreptul de a solicita reciprocitate pentru acordarea de licenţe în legătură cu activităţile de prospectare, explorare şi extracţie de hidrocarburi.

15. Alte servicii care nu sunt incluse în altă parte

PT: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte serviciile legate de vânzarea de echipamente sau pentru atribuirea unui brevet.

SE: Nicio obligaţie privind tratamentul naţional şi tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate în ceea ce priveşte serviciile de înmormântare, incinerare şi gestionare a funeraliilor.

ANEXA XXVII-B

LISTA DE ANGAJAMENTE PRIVIND SERVICIILE TRANSFRONTALIERE (UE)

1. Lista de angajamente de mai jos indică sectoarele de servicii liberalizate de partea UE în temeiul articolului 212 din prezentul acord şi, prin intermediul rezervelor, limitările privind accesul pe piaţă şi tratamentul naţional care se aplică serviciilor şi prestatorilor de servicii din Republica Moldova în sectoarele respective. Listele cuprind următoarele elemente:

(a) o primă coloană în care se indică sectorul sau subsectorul în care angajamentul este asumat de către parte şi domeniul de aplicare al liberalizării în care se aplică rezervele;

(b) o a doua coloană în care se descriu rezervele aplicabile.

Atunci când o coloană menţionată la litera (b) include numai rezerve specifice unor state membre, statele membre care nu sunt menţionate îşi asumă obligaţii în sectorul respectiv fără rezerve (absenţa rezervelor specifice statelor membre într-un anumit sector nu aduce atingere rezervelor orizontale sau rezervelor sectoriale la nivelul UE care se pot aplica).

În sectoarele sau subsectoarele care nu sunt menţionate în lista de mai jos nu sunt asumate angajamente.

2. La identificarea sectoarelor şi subsectoarelor individuale:

(a) CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC prov, 1991.

(b) CPC ver. 1.0 înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC ver 1.0, 1998.

3. Lista de mai jos nu include măsuri cu privire la cerinţele şi procedurile de calificare, la standardele tehnice şi la cerinţele şi procedurile de autorizare atunci când nu reprezintă o restricţie a accesului pe piaţă sau a tratamentului naţional în înţelesul articolelor 210 şi 211 din prezentul acord. Măsurile de acest tip (de exemplu, obligativitatea obţinerii unei autorizaţii, obligaţii de servicii universale, obligativitatea recunoaşterii calificărilor în sectoarele reglementate, obligativitatea promovării unor examene specifice, inclusiv examene de limbă, cerinţe nediscriminatorii conform cărora anumite activităţi nu se pot desfăşura în zone protejate din punctul de vedere al mediului sau în zone de interes deosebit istoric şi artistic), chiar dacă nu sunt enumerate, se aplică în orice caz investitorilor celeilalte părţi.

4. Lista de mai jos nu aduce atingere viabilităţii modului 1 în anumite sectoare şi subsectoare de servicii şi nu aduce atingere existenţei monopolurilor publice şi a unor drepturi exclusive astfel cum sunt descrise în lista de angajamente privind dreptul de stabilire.

5. În conformitate cu articolul 202 alineatul (3) din prezentul acord, lista de mai jos nu include măsurile privind subvenţiile acordate de părţi.

6. Drepturile şi obligaţiile care decurg din lista de angajamente nu au efect direct aplicabil şi, astfel, nu conferă în mod direct drepturi persoanelor fizice sau juridice individuale.

7. Modul 1 şi modul 2 se referă la mijloacele de furnizare a serviciilor prevăzute la articolul 203 alineatul (13) literele (a) şi respectiv (b) din prezentul acord.

ANEXA XXVII-C

LISTA DE REZERVE PRIVIND PERSONALUL CHEIE, STAGIARII CU STUDII

SUPERIOARE ŞI VÂNZĂTORII PROFESIONIŞTI (UNIUNEA EUROPEANĂ)

1. Lista de rezerve de mai jos indică activităţile economice liberalizate în conformitate cu secţiunile 2 şi 3 din capitolul 6 (Dreptul de stabilire, comerţul cu servicii şi comerţul electronic) din titlul V (Comerţul şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord pentru care se aplică limitări privind personalul cheie şi stagiarii cu studii superioare în conformitate cu articolul 215 şi privind vânzătorii profesionişti în conformitate cu articolul 216 din prezentul acord şi specifică astfel de limitări. Lista de mai jos cuprinde următoarele elemente:

(a) prima coloană, care indică sectorul sau subsectorul în care se aplică limitări; şi

(b) a doua coloană care descrie limitările aplicabile.

Atunci când coloana menţionată la litera (b) include rezerve specifice statelor membre, statele membre care nu sunt menţionate îşi asumă obligaţii în sectorul respectiv fără rezerve (absenţa rezervelor specifice statelor membre într-un anumit sector nu aduce atingere rezervelor orizontale sau rezervelor sectoriale la nivelul Uniunii care se pot aplica).

UE nu îşi asumă nici un angajament pentru personalul cheie, stagiarii cu studii superioare şi vânzătorii profesionişti pentru activităţi economice care nu sunt liberalizate (rămân neconsolidate), în conformitate cu punctele 2 şi 3 din capitolul 6 (Dreptul de stabilire, comerţul cu servicii şi comerţul electronic) din titlul V (Comerţul şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

2. La identificarea sectoarelor şi subsectoarelor individuale:

(a) CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC prov, 1991; şi

(b) CPC ver. 1.0 înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC ver 1.0, 1998.

3. Angajamente privind personalul cheie, stagiarii cu studii superioare, vânzătorii profesionişti de servicii pentru întreprinderi şi vânzătorii de bunuri nu se aplică în cazurile în care intenţia sau efectul prezenţei lor temporare poate să interacţioneze cu, sau altfel să afecteze rezultatul oricărui litigiu sau oricărei negocieri de lucru/de gestionare.

4. Lista de mai jos nu include măsuri cu privire la cerinţele şi procedurile de calificare,la standardele tehnice şi la cerinţele şi procedurile de autorizare atunci când acestea nu reprezintă o limitare în sensul articolelor 215 şi 216 din prezentul acord. Măsurile respective (de exemplu, necesitatea obţinerii unei autorizaţii, necesitatea de a obţine recunoaşterea calificărilor în sectoarele reglementate, necesitatea promovării anumitor examene, inclusiv examene de limbă), chiar dacă nu sunt enumerate mai jos, se aplică în orice caz personalului cheie, stagiarilor cu studii superioare şi vânzătorilor profesionişti din Republica Moldova.

5. Toate celelalte cerinţe ale legilor şi reglementărilor UE şi ale statelor sale membre în ceea ce priveşte intrarea, şederea, munca şi măsurile de securitate socială continuă să se aplice, inclusiv reglementările privind perioada de şedere, salariile minime, precum şi convenţiile colective de salarizare.

6. În conformitate cu articolul 202 alineatul (3) din prezentul acord, lista de mai jos nu include măsuri privind subvenţiile acordate de una dintre părţi.

7. Lista de mai jos nu aduce atingere existenţei monopolurilor publice sau a unor drepturi exclusive astfel cum sunt descrise în lista de angajamente privind dreptul de stabilire.

8. În sectoarele în care se aplică teste de necesităţi economice, criteriul principal al acestora va fi evaluarea situaţiei pieţei relevante în statul membru al Uniunii sau în regiunea în care urmează să fie furnizat serviciul, inclusiv în ceea ce priveşte numărul furnizorilor de servicii existenţi şi impactul asupra acestora.

9. Drepturile şi obligaţiile care derivă din lista de mai jos nu au efect direct aplicabil şi, astfel, nu conferă drepturi directe persoanelor fizice sau juridice.

ANEXA XXVII-D

LISTA DE REZERVE PRIVIND PRESTATORII DE SERVICII PE BAZĂ

DE CONTRACT ŞI PROFESIONIŞTII INDEPENDENŢI (UE)

1. Părţile vor permite prestarea de servicii pe teritoriul lor de către prestatori de servicii pe bază de contract (PSC) şi profesionişti independenţi (PI) ai celeilalte părţi, prin prezenţa persoanelor fizice, în conformitate cu articolele 217 şi 218 din prezentul acord, pentru activităţile economice enumerate mai jos, şi sub rezerva limitărilor relevante.

2. Lista cuprinde următoarele elemente:

(a) prima coloană, care indică sectorul sau subsectorul în care se aplică limitări; şi

(b) a doua coloană care descrie limitările aplicabile.

Atunci când coloana menţionată la litera (b) include rezerve specifice statelor membre, statele membre care nu sunt menţionate îşi asumă obligaţii în sectorul respectiv fără rezerve (absenţa rezervelor specifice statelor membre într-un anumit sector nu aduce atingere rezervelor orizontale sau rezervelor sectoriale la nivelul Uniunii care se pot aplica).

Uniunea nu îşi asumă nici un angajament pentru prestatorii de servicii pe bază de contract şi profesioniştii independenţi pentru oricare sector de activitate economică, altele decât cele enumerate în mod explicit mai jos.

3. La identificarea sectoarelor şi subsectoarelor individuale:

(a) CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC prov, 1991; şi

(b) CPC ver. 1.0 înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC ver 1.0, 1998.

4. Angajamente privind prestatorii de servicii pe bază de contract şi profesioniştii independenţi nu se aplică în cazurile în care intenţia sau efectul prezenţei lor temporare poate să interacţioneze cu, sau altfel să afecteze rezultatul oricărui litigiu sau oricărei negocieri de lucru/de gestionare.

5. Lista de mai jos nu include măsuri cu privire la cerinţele şi procedurile de calificare, la standardele tehnice şi la cerinţele şi procedurile de autorizare atunci când acestea nu reprezintă o limitare în sensul articolelor 217 şi 218 din prezentul acord. Măsurile respective (de exemplu, necesitatea obţinerii unei autorizaţii, necesitatea de a obţine recunoaşterea calificărilor în sectoarele reglementate, necesitatea promovării anumitor examene, inclusiv examene de limbă), chiar dacă nu sunt enumerate mai jos, se aplică în orice caz prestatorilor de servicii pe bază de contract şi profesioniştilor independenţi din Republica Moldova.

6. Toate celelalte cerinţe ale legilor şi reglementărilor UE şi ale statelor sale membre în ceea ce priveşte intrarea, şederea, munca şi măsurile de securitate socială continuă să se aplice, inclusiv reglementările privind perioada de şedere, salariile minime, precum şi convenţiile colective de salarizare.

7. Lista de mai jos nu include măsuri privind subvenţiile acordate de una dintre părţi.

8. Lista de mai jos nu aduce atingere existenţei monopolurilor publice sau a unor drepturi exclusive astfel cum sunt prevăzute de către Uniune în anexa XXVII-A la prezentul acord.

9. În sectoarele în care se aplică teste de necesităţi economice, criteriul principal al acestora va fi evaluarea situaţiei pieţei relevante în statul membru sau în regiunea în care urmează să fie furnizat serviciul, inclusiv în ceea ce priveşte numărul furnizorilor de servicii existenţi şi impactul asupra acestora.

10. Drepturile şi obligaţiile care derivă din lista de mai jos nu au efect direct aplicabil şi, astfel, nu conferă drepturi directe persoanelor fizice sau juridice.

Părţile vor permite prestarea de servicii pe teritoriul lor de către prestatori de servicii pe bază de contract ai celeilalte părţi, prin prezenţa persoanelor fizice, sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 217 alineatul (1) din prezentul acord, în următoarele subsectoare:

1. Servicii juridice în materie de drept internaţional public şi drept internaţional (altul decât dreptul UE)

2. Servicii de contabilitate şi de evidenţă contabilă

3. Servicii de consultanţă fiscală

4. Servicii de arhitectură, planificare urbană şi servicii de arhitectură peisagistică

5. Servicii de inginerie şi servicii de inginerie integrată

6. Servicii informatice şi servicii conexe

7. Servicii de cercetare şi dezvoltare

8. Publicitate

9. Servicii de consultanţă în management

10. Servicii legate de consultanţa în management

11. Servicii de testări şi analize tehnice

12. Servicii conexe de consultanţă ştiinţifică şi tehnică

13. Întreţinerea şi repararea echipamentelor în cadrul unui contract de servicii post-vânzare sau post-leasing

14. Servicii de traduceri

15. Servicii de investigare a terenurilor de construcţie

16. Servicii de mediu

17. Servicii ale agenţiilor de voiaj şi ale operatorilor de turism

18. Servicii de divertisment

Părţile vor permite prestarea de servicii pe teritoriul lor de către profesioniştii independenţi ai celeilalte părţi, prin prezenţa persoanelor fizice, sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 218 alineatul (2) din prezentul acord, în următoarele subsectoare:

1) Servicii juridice în materie de drept internaţional public şi drept internaţional (altul decât dreptul UE)

2) Servicii de arhitectură, planificare urbană şi servicii de arhitectură peisagistică

3) Servicii de inginerie şi servicii de inginerie integrată

4) Servicii informatice şi servicii conexe

5) Servicii de consultanţă în management şi servicii legate de consultanţa în management

6) Servicii de traduceri

ANEXA XXVII-E

LISTA DE REZERVE PRIVIND DREPTUL DE STABILIRE

(REPUBLICA MOLDOVA)

1. Lista de mai jos indică activităţile economice pentru care rezervele privind tratamentul naţional sau tratamentul cel mai favorabil din partea Republicii Moldova în temeiul articolului 205 alineatul (1) al prezentului acord se aplică prezenţelor comerciale şi investitorilor din Uniune.

Lista cuprinde următoarele elemente:

(a) prima coloană, care indică sectorul sau subsectorul în care se aplică limitări;

(b) a doua coloană care descrie limitările aplicabile în sectorul sau subsectorul indicat în prima coloană.

2. La identificarea sectoarelor şi subsectoarelor individuale:

(a) CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC prov, 1991;

(b) CPC ver.1.0 înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC ver.1.0, 1998.

3. În conformitate cu articolul 202 alineatul (1) din prezentul acord, lista de mai jos nu include măsuri privind subvenţiile acordate de una dintre părţi.

4. În conformitate cu articolul 205 din prezentul acord, cerinţele nediscriminatorii, cum ar fi cele referitoare la forma juridică sau obligaţia de a obţine licenţe sau permise aplicabile tuturor furnizorilor care operează pe teritoriul UE fără a face distincţie pe bază de cetăţenie, reşedinţă sau criterii echivalente, nu sunt enumerate în această anexă, deoarece acestea nu sunt afectate de către acord.

5. Drepturile şi obligaţiile care derivă din lista de mai jos nu au efect direct aplicabil şi, astfel, nu conferă în mod direct drepturi persoanelor fizice sau juridice.

ANEXA XXVII-F

LISTA DE ANGAJAMENTE PRIVIND SERVICIILE TRANSFRONTALIERE

(REPUBLICA MOLDOVA)

1. Lista de angajamente de mai jos indică sectoarele de servicii liberalizate de către Republica Moldova în conformitate cu articolul 212 din prezentul acord şi, prin intermediul unor rezerve, accesul pe piaţă şi limitările tratamentului naţional care se aplică serviciilor şi furnizorilor de servicii din Uniune în aceste activităţi.

Lista cuprinde următoarele elemente:

(a) prima coloană indică sectorul sau subsectorul în care este asumat angajamentul;

(b) a doua coloană descrie rezervele aplicabile în sectorul sau subsectorul indicat în prima coloană.

Pentru sectoarele şi subsectoarele care nu sunt menţionate în lista de mai jos, nu au fost asumate angajamente.

2. La identificarea sectoarelor şi subsectoarelor individuale:

(a) CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC prov, 1991;

(b) CPC ver.1.0 înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC ver.1.0, 1998.

3. Lista de mai jos nu include măsuri cu privire la cerinţele şi procedurile de calificare, la standardele tehnice şi la cerinţele şi procedurile de autorizare atunci când acestea nu reprezintă o limitare privind accesul pe piaţă sau o limitare privind tratamentul naţional în sensul articolelor 215 şi 216 din prezentul acord. Măsurile respective (de exemplu, necesitatea obţinerii unei autorizaţii, obligaţii privind serviciile universale, necesitatea de a obţine recunoaşterea calificărilor în sectoarele reglementate, necesitatea promovării anumitor examene, inclusiv examene de limbă, cerinţă nediscriminatorie că anumite activităţi nu pot fi efectuate în zonele de mediu protejate sau în zonele de interes istoric şi artistic), chiar dacă nu sunt enumerate, se aplică, în orice caz, pentru investitorii celeilalte Părţi.

4. Lista de mai jos nu aduce atingere viabilităţii modului 1 în anumite sectoare şi subsectoare de servicii şi nu aduce atingere existenţei monopolurilor publice şi a unor drepturi exclusive astfel cum sunt descrise în lista de angajamente privind dreptul de stabilire.

5. În conformitate cu articolul 202 alineatul (3) din prezentul acord, lista de mai jos nu include măsurile privind subvenţiile acordate de părţi.

6. Drepturile şi obligaţiile care decurg din lista de angajamente nu au efect direct aplicabil şi, astfel, nu conferă în mod direct drepturi persoanelor fizice sau juridice individuale.

7. Modul 1 şi modul 2 se referă la mijloacele de prestare de servicii în conformitate cu articolul 203 alineatul (13) litera (a) şi respectiv litera (b) din prezentul acord.

Anexa XXVII-G

LISTA DE REZERVE PRIVIND PERSONALUL CHEIE, STAGIARII CU STUDII

SUPERIOARE ŞI VÂNZĂTORII PROFESIONIŞTI (REPUBLICA MOLDOVA)

1. Rezervele de mai jos indică activităţile economice liberalizate în conformitate cu secţiunile 2 şi 3 din capitolul 6 (Dreptul de stabilire, comerţul cu servicii şi comerţul electronic) din titlul V (Comerţul şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord pentru care se aplică limitări privind personalul cheie şi stagiarii cu studii superioare în conformitate cu articolul 215 şi privind vânzătorii profesionişti în conformitate cu articolul 216 din prezentul acord şi specifică astfel de limitări.

Lista de mai jos cuprinde următoarele elemente:

(a) prima coloană, care indică sectorul sau subsectorul în care se aplică limitări; şi

(b) a doua coloană care descrie limitările aplicabile.

Republica Moldova nu îşi asumă nici un angajament pentru personalul cheie, stagiarii cu studii superioare şi vânzătorii profesionişti pentru activităţi economice care nu sunt liberalizate (rămân neconsolidate), în conformitate cu punctele 2 şi 3 din capitolul 6 (Dreptul de stabilire, comerţul cu servicii şi comerţul electronic) din titlul V (Comerţul şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord.

2. La identificarea sectoarelor şi subsectoarelor individuale:

(a) CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC prov, 1991; şi

(b) CPC ver.1.0 înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC ver.1.0, 1998.

3. Angajamente privind personalul cheie, stagiarii cu studii superioare, vânzătorii profesionişti de servicii pentru întreprinderi şi vânzătorii de bunuri nu se aplică în cazurile în care intenţia sau efectul prezenţei lor temporare poate să interacţioneze cu, sau altfel să afecteze rezultatul oricărui litigiu sau oricărei negocieri de lucru/de gestionare.

4. Lista de mai jos nu include măsuri cu privire la cerinţele şi procedurile de calificare, la standardele tehnice şi la cerinţele şi procedurile de autorizare atunci când acestea nu reprezintă o limitare în sensul articolelor 215 şi 216 din prezentul acord. Măsurile respective (de exemplu, necesitatea obţinerii unei autorizaţii, necesitatea de a obţine recunoaşterea calificărilor în sectoarele reglementate, necesitatea promovării anumitor examene, inclusiv examene de limbă), chiar dacă nu sunt enumerate mai jos, se aplică în orice caz personalului cheie, stagiarilor cu studii superioare şi vânzătorilor profesionişti din Uniunea Europeană.

5. Toate celelalte cerinţe ale legilor şi reglementărilor Republicii Moldova în ceea ce priveşte intrarea, şederea, munca şi măsurile de securitate socială continuă să se aplice, inclusiv reglementările privind perioada de şedere, salariile minime, precum şi convenţiile colective de salarizare.

6. În conformitate cu articolul 202 alineatul (3) din prezentul acord, lista de mai jos nu include măsuri privind subvenţiile acordate de una dintre părţi.

7. Lista de mai jos nu aduce atingere existenţei monopolurilor publice sau a unor drepturi exclusive, astfel cum sunt descrise în lista de angajamente privind dreptul de stabilire.

8. În sectoarele în care se aplică teste de necesităţi economice, criteriul principal al acestora va fi evaluarea situaţiei pieţei relevante în Republica Moldova, inclusiv în ceea ce priveşte numărul furnizorilor de servicii existenţi şi impactul asupra acestora.

9. Drepturile şi obligaţiile care derivă din lista de mai jos nu au efect direct aplicabil şi, astfel, nu conferă drepturi directe persoanelor fizice sau juridice.

ANEXA XXVII-H

LISTA DE REZERVE PRIVIND PRESTATORII DE SERVICII PE BAZĂ DE CONTRACT

ŞI PROFESIONIŞTII INDEPENDENŢI (REPUBLICA MOLDOVA)

1. Părţile vor permite prestarea de servicii pe teritoriul lor de către prestatori de servicii pe bază de contract (PSC) şi profesionişti independenţi (PI) ai celeilalte părţi, prin prezenţa persoanelor fizice, în conformitate cu articolele 217 şi 218 din prezentul acord, pentru activităţile economice enumerate mai jos, şi sub rezerva limitărilor relevante.

2. Lista cuprinde următoarele elemente:

(a) prima coloană, care indică sectorul sau subsectorul în care se aplică limitări; şi

(b) a doua coloană care descrie limitările aplicabile.

Republica Moldova nu îşi asumă niciun angajament pentru prestatorii de servicii pe bază de contract şi profesioniştii independenţi pentru oricare sector de activitate economică, altele decât cele enumerate în mod explicit mai jos.

3. La identificarea sectoarelor şi subsectoarelor individuale:

(a) CPC înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC prov, 1991; şi

(b) CPC ver.1.0 înseamnă Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr.77, CPC ver.1.0, 1998.

4. Angajamente privind prestatorii de servicii pe bază de contract şi profesioniştii independenţi nu se aplică în cazurile în care intenţia sau efectul prezenţei lor temporare poate să interacţioneze cu, sau altfel să afecteze rezultatul oricărui litigiu sau oricărei negocieri de lucru/de gestionare.

5. Lista de mai jos nu include măsuri cu privire la cerinţele şi procedurile de calificare, la standardele tehnice şi la cerinţele şi procedurile de autorizare atunci când acestea nu reprezintă o limitare în sensul articolelor 217 şi 218 din prezentul acord. Măsurile respective (de exemplu, necesitatea obţinerii unei autorizaţii, necesitatea de a obţine recunoaşterea calificărilor în sectoarele reglementate, necesitatea promovării anumitor examene, inclusiv examene de limbă), chiar dacă nu sunt enumerate mai jos, se aplică în orice caz prestatorilor de servicii pe bază de contract şi profesioniştilor independenţi din Uniunea Europeană.

6. Toate celelalte cerinţe ale legilor şi reglementărilor Republicii Moldova în ceea ce priveşte intrarea, şederea, munca şi măsurile de securitate socială continuă să se aplice, inclusiv reglementările privind perioada de şedere, salariile minime, precum şi convenţiile colective de salarizare.

7. Lista de mai jos nu include măsuri privind subvenţiile acordate de una dintre părţi.

8. Lista de mai jos nu aduce atingere existenţei monopolurilor publice sau a unor drepturi exclusive astfel cum sunt prevăzute de către Republica Moldova în anexa XXVII-E la prezentul acord.

9. Drepturile şi obligaţiile care derivă din lista de mai jos nu au efect direct aplicabil şi, astfel, nu conferă drepturi directe persoanelor fizice sau juridice.

ANEXA XXVIII

APROPIERE

ANEXA XXVIII-A

NORME APLICABILE SERVICIILOR FINANCIARE

ANEXA XXVIII-B

NORME APLICABILE SERVICIILOR DE TELECOMUNICAŢII

ANEXA XXVIII-C

NORME APLICABILE SERVICIILOR POŞTALE ŞI DE CURIERAT

ANEXA XXVIII-D

NORME APLICABILE TRANSPORTULUI MARITIM INTERNAŢIONAL

ANEXA XXIX

ACHIZIŢII PUBLICE

ANEXA XXIX-A

PRAGURI

1. Pragurile valorice menţionate la articolul 269 alineatul (3) din prezentul acord sunt pentru ambele părţi:

(a) 130000 EUR pentru contractele de achiziţii publice de bunuri şi de servicii atribuite de autorităţile publice centrale, cu excepţia contractelor de achiziţii publice de servicii definite la articolul 7 litera (b) a treia liniuţă din Directiva 2004/18/CE;

(b) 200000 EUR în cazul contractelor de achiziţii publice de bunuri şi de servicii care nu sunt vizate de litera (a);

(c) 5000000 EUR în cazul contractelor de achiziţii publice de lucrări şi al concesionărilor de lucrări publice

(d) 5000000 EUR în cazul contractelor de lucrări în sectorul utilităţilor;

(e) 400000 EUR în cazul contractelor de bunuri şi servicii în sectorul utilităţilor.

2. Pragurile valorice menţionate la punctul 1 sunt adaptate pentru a reflecta pragurile aplicabile în conformitate cu Regulamentul (UE) nr.1336/2013 al Comisiei din 13 decembrie 2013 de modificare a Directivelor 2004/17/CE, 2004/18/CE şi 2009/81/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte pragurile de aplicare pentru procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii, în momentul intrării în vigoare a prezentului acord.

ANEXA XXIX-B

CALENDAR ORIENTATIV PENTRU REFORMA INSTITUŢIONALĂ,

APROPIEREA LEGISLAŢIEI ŞI ACCESUL PE PIAŢĂ

ANEXA XXIX-C

ELEMENTE DE BAZĂ ALE DIRECTIVEI 2004/18/CE

a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind

coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii

publice de lucrări, de bunuri şi de servicii

(Etapa 2)

Articolul 1 Definiţii [alineatele (1), (2), (8), (9), alineatul (11) literele (a), (b) şi (d), alineatele (12), (13), (14) şi (15)]

Articolul 2 Principii de atribuire a contractelor

Articolul 3 Acordarea de drepturi speciale sau exclusive: clauza de nediscriminare

Articolul 4 Operatori economici

Articolul 6 Confidenţialitatea

Secţiunea 1 Praguri

Articolul 8 Contracte subvenţionate cu peste 50% de autorităţile contractante

Articolul 9 Metode de calcul al valorii estimate a contractelor de achiziţii publice, a acordurilor-cadru şi a sistemelor dinamice de achiziţie

Secţiunea 2 Situaţii speciale

Articolul 10 Contracte în domeniul apărării

Secţiunea 3 Excluderea unor contracte

Articolul 12 Contracte din sectorul apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale (numai în cazul în care s-a efectuat apropierea legislativă în ceea ce priveşte normele de bază ale Directivei 2004/17/CE)

Articolul 13 Excluderi speciale în domeniul telecomunicaţiilor

Articolul 14 Contracte secrete sau care necesită măsuri speciale de siguranţă

Articolul 15 Contracte atribuite în temeiul normelor internaţionale

Articolul 16 Excluderi speciale

Articolul 18 Contracte de servicii atribuite pe baza unui drept exclusiv

Secţiunea 4 Regim special

Articolul 19 Contracte rezervate

Articolul 20 Contracte de servicii prevăzute de anexa II A

Articolul 21 Contracte de servicii prevăzute de anexa II B

Articolul 22 Contracte mixte de servicii prevăzute de anexa II A şi de servicii prevăzute de anexa II B

Articolul 23 Specificaţii tehnice

Articolul 24 Variante

Articolul 25 Subcontractarea

Articolul 26 Condiţii de executare a contractului

Articolul 27 Obligaţii referitoare la impozite, protecţia mediului, dispoziţiile de protecţie şi condiţiile de muncă

Articolul 28 Utilizarea procedurilor deschise, restrânse şi de negociere, precum şi a dialogului competitiv

Articolul 30 Cazuri care justifică recurgerea la procedura de negociere prin publicarea unui anunţ de participare

Articolul 31 Cazuri care justifică recurgerea la procedura de negociere fără publicarea unui anunţ de participare

Secţiunea 1 Publicarea anunţurilor

Articolul 35 Anunţuri: alineatul (1) mutatis mutandis; alineatul (2); alineatul (4) primul, al treilea şi al patrulea paragraf

Articolul 36 Forma şi modalităţile de publicare a anunţurilor: alineatele (1) şi (7)

Secţiunea 2 Termene

Articolul 38 Termene de primire a cererilor de participare şi a ofertelor

Articolul 39 Proceduri deschise: caiete de sarcini, documente şi informaţii suplimentare

Secţiunea 3 Conţinutul şi mijloacele de transmitere a informaţiilor

Articolul 40 Invitaţii de prezentare a ofertelor, de participare la dialog sau de negociere

Articolul 41 Informarea candidaţilor şi ofertanţilor

Secţiunea 4 Comunicări

Articolul 42 Norme aplicabile comunicărilor

Secţiunea 1 Dispoziţii generale

Articolul 44 Verificarea respectării cerinţelor şi selecţia participanţilor, atribuirea contractelor

Secţiunea 2 Criterii calitative de selecţie

Articolul 45 Situaţia personală a candidatului sau a ofertantului

Articolul 46 Capacitatea de exercitare a activităţii profesionale

Articolul 47 Capacitate economică şi financiară

Articolul 48 Capacităţi tehnice şi profesionale

Articolul 49 Standarde de garantare a calităţii

Articolul 50 Standarde de gestionare a mediului

Articolul 51 Documente şi informaţii suplimentare

Secţiunea 3 Atribuirea contractului

Articolul 53 Criterii de atribuire a contractelor

Articolul 55 Oferte anormal de scăzute

ANEXE

Anexa I Lista activităţilor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (b)

Anexa II Servicii prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (d)

Anexa II A

Anexa II B

Anexa V Lista produselor prevăzute în articolul 7, în ceea ce priveşte contractele atribuite de către autorităţile contractante în domeniul apărării

Anexa VI Definiţii privind anumite specificaţii tehnice

Anexa VII Informaţii care trebuie incluse în anunţuri

Anexa VII A Informaţii care trebuie incluse în anunţurile de participare la achiziţiile publice

Anexa X Cerinţele privind echipamentele de primire pe cale electronică a ofertelor, a cererilor de participare sau a planurilor şi proiectelor, în cazul concursurilor

ANEXA XXIX-D

ELEMENTE DE BAZĂ ALE DIRECTIVEI 89/665/CEE A CONSILIULUI

din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative

privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii

publice de produse şi a contractelor publice de lucrări astfel cum a fost modificată prin Directiva

2007/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a

Directivelor 89/665/CEE şi 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce priveşte ameliorarea

eficacităţii căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice

(Etapa 2)

Articolul 1 Domeniul de aplicare şi disponibilitatea căilor de atac

Articolul 2 Cerinţe referitoare la căile de atac

Articolul 2a Termenul suspensiv

Articolul 2b Derogări de la termenul suspensiv

Primul paragraf litera (b) din articolul 2b

Articolul 2c Termene de exercitare a căii de atac

Articolul 2d Absenţa efectelor

Alineatul (1) litera (b)

Alineatele (2) şi (3)

Articolul 2e Încălcări ale prezentei directive şi sancţiuni alternative

Articolul 2f Termene

ANEXA XXIX-E

ELEMENTE DE BAZĂ ALE DIRECTIVEI 2004/17/CE

a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare

a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei,

energiei, transporturilor şi serviciilor poştale

(Etapa 3)

Articolul 1 Definiţii [alineatele (2), (7), (9), (11), (12) şi (13)]

Secţiunea 1 Entităţi

Articolul 2 Entităţi contractante

Secţiunea 2 Activităţi

Articolul 3 Gaze, energie termică şi energie electrică

Articolul 4 Apă

Articolul 5 Servicii de transport

Articolul 6 Servicii poştale

Articolul 7 Dispoziţii privind explorarea sau extracţia de petrol, gaze, cărbune sau alţi combustibili solizi, precum şi porturile şi aeroporturile

Articolul 9 Contracte care cuprind mai multe activităţi

Articolul 10 Principii de atribuire a contractelor

Articolul 11 Operatori economici

Articolul 13 Confidenţialitate

Secţiunea 1 Praguri

Articolul 16 Valorile pragurilor contractelor

Articolul 17 Metode de calcul al valorii estimate a contractelor, acordurilor-cadru şi sistemelor dinamice

Secţiunea 2 Contracte şi concesiuni, precum şi contracte care fac obiectul unor regimuri speciale

Subsecţiunea 2 Excluderi aplicabile tuturor entităţilor contractante şi tuturor tipurilor de contracte

Articolul 19 Contracte atribuite în scopul revânzării sau închirierii către terţi

Articolul 20 Contracte atribuite în alte scopuri decât desfăşurarea unei activităţi menţionate sau pentru desfăşurarea unei astfel de activităţi într-o ţară terţă: alineatul (1)

Articolul 21 Contracte secrete sau care necesită măsuri speciale de securitate

Articolul 22 Contracte atribuite în temeiul normelor internaţionale

Articolul 23 Contracte atribuite unei întreprinderi afiliate, unei societăţi mixte sau unei entităţi contractante care face parte dintr-o societate mixtă

Subsecţiunea 3 Excluderi aplicabile tuturor entităţilor contractante, dar numai pentru contracte de servicii

Articolul 24 Contracte referitoare la anumite servicii excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive

Articolul 25 Contracte de servicii atribuite pe baza unui drept exclusiv

Subsecţiunea 4 Excluderi aplicabile numai anumitor entităţi contractante

Articolul 26 Contracte atribuite de anumite entităţi contractante pentru achiziţionarea de apă şi pentru furnizarea de energie sau de combustibili pentru producerea energiei

Articolul 31 Contracte de servicii enumerate la anexa XVII A

Articolul 32 Contracte de servicii enumerate la anexa XVII B

Articolul 33 Contracte mixte de servicii care includ serviciile enumerate la anexa XVII A şi serviciile enumerate la anexa XVII B

Articolul 34 Cerinţe tehnice

Articolul 35 Comunicarea cerinţelor tehnice

Articolul 36 Variante

Articolul 37 Subcontractarea

Articolul 39 Obligaţii referitoare la fiscalitate, protecţia mediului, dispoziţii privind protecţia muncii şi condiţiile de muncă

Articolul 40 [cu excepţia alineatului (3) literele (i) şi (l)] Utilizarea procedurilor deschise, restrânse şi negociate

Secţiunea 1 Publicarea anunţurilor

Articolul 41 Anunţuri orientative periodice şi anunţuri privind existenţa unui sistem de calificare

Articolul 42 Anunţuri utilizate ca mijloc de convocare la licitaţie, alineatele (1) şi (3)

Articolul 43 Anunţuri privind atribuirea contractelor [cu excepţia alineatului (1) al doilea şi al treilea paragraf]

Articolul 44 Redactarea şi modalităţile de publicare a anunţurilor [cu excepţia alineatului (2) primul paragraf şi a alineatelor (4), (5) şi (7)]

Secţiunea 2 Termene

Articolul 45 Termene pentru primirea cererilor de participare şi pentru primirea ofertelor

Articolul 46 Proceduri deschise: caiete de sarcini, documente şi informaţii complementare

Articolul 47 Invitaţii de prezentare a ofertei sau de negociere

Secţiunea 3 Comunicări şi informaţii

Articolul 48 Norme aplicabile comunicărilor

Articolul 49 Informaţii destinate solicitanţilor de calificare, candidaţilor şi ofertanţilor

Articolul 51 Dispoziţii generale

Secţiunea 1 Calificare şi selecţie calitativă

Articolul 52 Recunoaşterea reciprocă privind condiţiile administrative, tehnice sau financiare, precum şi privind certificatele, încercările şi dovezile

Articolul 54 Criterii de selecţie calitativă

Secţiunea 2 Atribuirea contractului

Articolul 55 Criterii de atribuire a contractelor

Articolul 57 Oferte anormal de scăzute

Anexa XIII Informaţii care trebuie incluse în anunţurile de contract:

A. Proceduri deschise

B. Proceduri restrânse

C. Proceduri negociate

Anexa XIV Informaţii care trebuie incluse în anunţurile privind existenţa unui sistem de calificare

Anexa XV A Informaţii care trebuie incluse în anunţurile orientative periodice

Anexa XV B Informaţii care trebuie incluse în anunţurile privind publicarea unui anunţ periodic despre profilul unui cumpărător, care nu se utilizează ca mijloc de convocare la licitaţie

Anexa XVI Informaţii care trebuie incluse în anunţul de atribuire a contractelor

Anexa XVII A Servicii în sensul articolului 31

Anexa XVII B Servicii în sensul articolului 32

Anexa XX Detalii referitoare la publicare

Anexa XXI Definirea anumitor cerinţe tehnice

Anexa XXIII Dispoziţii internaţionale în materie de dreptul muncii în sensul articolului 59 alineatul (4)

Anexa XXIV Cerinţele privind echipamentele pentru primirea electronică a ofertelor, cererilor de participare, cererilor de calificare, precum şi a planurilor şi proiectelor

ANEXA XXIX-F

ELEMENTE DE BAZĂ ALE DIRECTIVEI 92/13/CEE A CONSILIULUI

din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative

referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice

ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi

telecomunicaţiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE

(Etapa 3)

Articolul 1 Domeniul de aplicare şi disponibilitatea căilor de atac

Articolul 2 Cerinţe referitoare la căile de atac

Articolul 2a Termenul suspensiv

Articolul 2b Derogări de la termenul suspensiv

Articolul 2b primul paragraf litera (b)

Articolul 2c Termene de exercitare a căii de atac

Articolul 2d Absenţa efectelor

Alineatul 1 litera (b)

Alineatele (2) şi (3)

Articolul 2e Încălcări ale prezentei directive şi sancţiuni alternative

Articolul 2f Termene

ANEXA XXIX-G

ALTE ELEMENTE NEOBLIGATORII ALE DIRECTIVEI 2004/18/CE

(Etapa 4)

Apropierea legislativă în ceea ce priveşte elementele Directivei 2004/18/CE stabilite în prezenta anexă nu este obligatorie, dar este recomandată. Republica Moldova poate realiza apropierea legislativă în ceea ce priveşte aceste elemente în termenele stabilite în anexa XXIX-B la prezentul acord.

Articolul 1 Definiţii [alineatele (5), (6), (7), (10) şi alineatul (11) litera (c)]

Secţiunea 2 Situaţii speciale

Articolul 11 Contracte de achiziţii publice şi acorduri-cadru atribuite de organismele centrale de achiziţie

Secţiunea 4 Regim special

Articolul 19 Contracte rezervate

Articolul 29 Dialogul competitiv

Articolul 32 Acorduri-cadru

Articolul 33 Sisteme dinamice de achiziţie

Articolul 34 Contracte de achiziţii publice de lucrări: normele speciale privind planurile de locuinţe sociale

Secţiunea 1 Publicarea anunţurilor

Articolul 35 Anunţuri: alineatul (3) şi alineatul (4) al doilea şi al treilea paragraf

Secţiunea 2 Criterii calitative de selecţie

Articolul 52 Liste oficiale ale operatorilor economici desemnaţi şi certificarea de către organismele de drept public sau privat

Secţiunea 3 Atribuirea contractului

Articolul 54 Utilizarea licitaţiilor electronice

ANEXA XXIX-H

ALTE ELEMENTE OBLIGATORII ALE DIRECTIVEI 2004/18/CE

(Etapa 4)

Articolul 1 Definiţii [alineatele (3), (4) şi alineatul (11) litera (e)]

Secţiunea 3 Excluderea unor contracte

Articolul 17 Concesionări de servicii

Articolul 56 Domeniul de aplicare

Articolul 57 Excluderi din domeniul de aplicare (cu excepţia ultimului paragraf)

Articolul 58 Publicarea anunţului privind concesionările de lucrări publice

Articolul 59 Termene

Articolul 60 Subcontractarea

Articolul 61 Atribuirea de lucrări suplimentare concesionarului

Articolul 62 Norme aplicabile

Articolul 63 Norme privind publicitatea: prag şi excepţii

Articolul 64 Publicarea anunţului

Articolul 65 Termene pentru primirea cererilor de participare şi pentru primirea ofertelor

Articolul 66 Dispoziţii generale

Articolul 67 Domeniul de aplicare

Articolul 68 Excluderi din domeniul de aplicare

Articolul 69 Anunţuri

Articolul 70 Forma şi modalităţile de publicare a anunţurilor privind concursurile

Articolul 71 Mijloace de comunicare

Articolul 72 Selectarea concurenţilor

Articolul 73 Compunerea juriului

Articolul 74 Decizia juriului

Anexa VII B Informaţii care trebuie incluse în anunţurile de participare la concesionările de lucrări publice

Anexa VII C Informaţii care trebuie incluse în anunţurile de participare ale concesionarilor care nu sunt autorităţi contractante

Anexa VII D Informaţii care trebuie incluse în anunţurile de participare la concursurile de servicii

ANEXA XXIX-I

ALTE ELEMENTE ALE DIRECTIVEI 89/665/CEE

astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE

(Etapa 4)

Articolul 2b Derogări de la termenul suspensiv

Articolul 2b primul paragraf litera (c)

Articolul 2d Absenţa efectelor

Articolul 2d alineatul (1) litera (c)

Alineatul (5)

ANEXA XXIX-J

ALTE ELEMENTE NEOBLIGATORII ALE DIRECTIVEI 2004/17/CE

(Etapa 5)

Apropierea legislativă în ceea ce priveşte elementele Directivei 2004/17/CE stabilite în prezenta anexă nu este obligatorie, dar este recomandată. Republica Moldova poate realiza apropierea legislativă în ceea ce priveşte aceste elemente în termenele stabilite în anexa XXIX-B la prezentul acord.

Articolul 1 Definiţii [alineatele (4), (5), (6) şi (8)]

Articolul 14 Acorduri-cadru

Articolul 15 Sisteme de achiziţionare dinamice

Secţiunea 2 Contracte şi concesiuni, precum şi contracte care fac obiectul unor regimuri speciale

Subsecţiunea 5 Contracte supuse unui regim special, dispoziţii privind organismele centrale de achiziţionare şi mecanismul general

Articolul 28 Contracte rezervate

Articolul 29 Contracte şi acorduri-cadru atribuite de organismele centrale de achiziţionare

Articolul 40 alineatul (3) literele (i) şi (l)

Secţiunea 1 Publicarea anunţurilor

Articolul 42 Anunţuri utilizate ca mijloc de convocare la licitaţie: alineatul (2)

Articolul 43 Anunţuri privind atribuirea contractelor [numai alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf]

Secţiunea 2 Atribuirea contractului

Articolul 56 Utilizarea licitaţiilor electronice

Anexa XIII Informaţii care trebuie incluse în anunţurile de contract:

D. Anunţ simplificat de contract, destinat utilizării într-un sistem de achiziţionare dinamic

ANEXA XXIX-K

ALTE ELEMENTE ALE DIRECTIVEI 92/13/CEE

astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE

(Etapa 5)

Articolul 2b Derogări de la termenul suspensiv

Articolul 2b primul paragraf litera (c)

Articolul 2d Absenţa efectelor

Articolul 2d alineatul (1) litera (c)

Alineatul (5)

ANEXA XXIX-L

DISPOZIŢII ALE DIRECTIVEI 2004/18/CE CARE NU FAC PARTE DIN DOMENIUL

DE APLICARE AL PROCESULUI DE APROPIERE LEGISLATIVĂ

Elementele enumerate în prezenta anexă nu fac obiectul procesului de apropiere legislativă.

Articolul 5 Condiţii referitoare la acordurile încheiate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului

Secţiunea 1 Publicarea anunţurilor

Articolul 36 Forma şi modalităţile de publicare a anunţurilor: alineatele (2), (3), (4), (5), (6) şi (8)

Articolul 37 Publicarea neobligatorie

Secţiunea 5 Procese-verbale

Articolul 43 Conţinutul proceselor-verbale

Articolul 75 Obligaţii statistice

Articolul 76 Conţinutul raportului statistic

Articolul 77 Procedura comitetului

Articolul 78 Revizuirea pragurilor

Articolul 79 Modificări

Articolul 80 Punerea în aplicare

Articolul 81 Mecanisme de control

Articolul 82 Abrogări

Articolul 83 Intrarea în vigoare

Articolul 84 Destinatari

ANEXE

Anexa III Lista organismelor şi a categoriilor de organisme de drept public prevăzute la articolul 1 alineatul (9) al doilea paragraf

Anexa IV Autorităţi publice centrale

Anexa VIII Caracteristici privind publicarea

Anexa IX Registre

Anexa IX A Contracte de achiziţii publice de lucrări

Anexa IX B Contracte de achiziţii publice de bunuri

Anexa IX C Contracte de achiziţii publice de servicii

Anexa XI Termene de transpunere şi de aplicare (articolul 80)

Anexa XII Tabel de corespondenţă

ANEXA XXIX-M

DISPOZIŢII ALE DIRECTIVEI 2004/17/CE CARE NU FAC PARTE DIN DOMENIUL

DE APLICARE AL PROCESULUI DE APROPIERE LEGISLATIVĂ

Elementele enumerate în prezenta anexă nu fac obiectul procesului de apropiere legislativă.

Secţiunea 2 Activităţi

Articolul 8 Listele entităţilor contractante

Articolul 12 Condiţii referitoare la acordurile încheiate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului

Secţiunea 2 Contracte şi concesiuni, precum şi contracte care fac obiectul unor regimuri speciale

Subsecţiunea 1

Articolul 18 Concesiuni de lucrări sau servicii

Subsecţiunea 2 Excluderi aplicabile tuturor entităţilor contractante şi tuturor tipurilor de contracte

Articolul 20 Contracte atribuite în alte scopuri decât desfăşurarea unei activităţi menţionate sau pentru desfăşurarea unei asemenea activităţi într-o ţară terţă: alineatul (2)

Subsecţiunea 5 Contracte supuse unui regim special, dispoziţii privind organismele centrale de achiziţionare şi mecanismul general

Articolul 27 Contracte supuse unui regim special

Articolul 30 Procedura prin care se stabileşte dacă o anumită activitate este expusă direct concurenţei

Articolul 38 Condiţii de executare a contractului

Secţiunea 1 Publicarea anunţurilor

Articolul 44 Redactarea şi modalităţile de publicare a anunţurilor [numai alineatul (2) primul paragraf şi alineatele (4), (5) şi (7)]

Secţiunea 3 Comunicări şi informaţii

Articolul 50 Informaţii care se păstrează privind atribuirea contractelor

Secţiunea 3 Oferte care cuprind produse originare din ţări terţe şi relaţii cu aceste ţări

Articolul 58 Oferte care cuprind produse originare din ţări terţe

Articolul 59 Relaţii cu ţări terţe în ceea ce priveşte contractele de lucrări, bunuri şi servicii

Articolul 67 Obligaţii statistice

Articolul 68 Procedura comitetului

Articolul 69 Revizuirea pragurilor

Articolul 70 Modificări

Articolul 71 Punerea în aplicare

Articolul 72 Mecanisme de control

Articolul 73 Abrogarea

Articolul 74 Intrarea în vigoare

Articolul 75 Destinatari

ANEXE

Anexa I Entităţi contractante din sectoarele transportului sau distribuţiei de gaz sau energie termică

Anexa II Entităţi contractante din sectoarele de producţie, transport sau distribuţie a energiei electrice

Anexa III Entităţi contractante din sectoarele de producţie, transport şi distribuţie a apei potabile

Anexa IV Entităţi contractante din domeniul serviciilor de transport feroviar

Anexa V Entităţi contractante din domeniul serviciilor de transport urban feroviar, cu tramvaiul, troleibuzul sau autobuzul

Anexa VI Entităţi contractante din sectorul serviciilor poştale

Anexa VII Entităţi contractante din sectoarele de prospecţiune şi extracţie a petrolului sau gazelor

Anexa VIII Entităţi contractante din sectoarele de prospecţiune şi extracţie de cărbune şi de alţi combustibili solizi

Anexa IX Entităţi contractante din domeniul instalaţiilor portuare maritime sau interioare sau alte terminale

Anexa X Entităţi contractante din domeniul instalaţiilor aeroportuare

Anexa XI Lista actelor legislative comunitare menţionate la articolul 30 alineatul (3)

Anexa XII Lista activităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (b)

Anexa XXII Tabel recapitulativ cu termenele prevăzute la articolul 45

Anexa XXV Termene de transpunere şi punere în aplicare

Anexa XXVI Tabel de corespondenţă

ANEXA XXIX-N

DISPOZIŢII ALE DIRECTIVEI 89/665/CEE ASTFEL CUM A FOST MODIFICATĂ

PRIN DIRECTIVA 2007/66/CE CARE NU FAC PARTE DIN DOMENIUL DE

APLICARE AL PROCESULUI DE APROPIERE LEGISLATIVĂ

Elementele enumerate în prezenta anexă nu fac obiectul procesului de apropiere legislativă.

Articolul 2b Derogări de la termenul suspensiv

Articolul 2b primul paragraf litera (a)

Articolul 2d Absenţa efectelor

Articolul 2d alineatul (1) litera (a)

Alineatul (4)

Articolul 3 Mecanismul de remediere

Articolul 3a Conţinutul unui anunţ de transparenţă ex-ante voluntară

Articolul 3b Procedura comitetului

Articolul 4 Punerea în aplicare

Articolul 4a Reexaminarea

ANEXA XXIX-O

DISPOZIŢII ALE DIRECTIVEI 92/13/CEE ASTFEL CUM A FOST MODIFICATĂ

PRIN DIRECTIVA 2007/66/CE CARE NU FAC PARTE DIN DOMENIUL DE

APLICARE AL PROCESULUI DE APROPIERE LEGISLATIVĂ

Elementele enumerate în prezenta anexă nu fac obiectul procesului de apropiere legislativă.

Articolul 2b Derogări de la termenul suspensiv

Articolul 2b primul paragraf litera (a)

Articolul 2d Absenţa efectelor

Articolul 2d alineatul (1) litera (a)

Alineatul (1)

Articolul 3a Conţinutul unui anunţ de transparenţă ex-ante voluntară

Articolul 3b Procedura comitetului

Articolul 8 Mecanismul de remediere

Articolul 12 Punerea în aplicare

Articolul 12a Reexaminarea

ANEXA XXIX-P

REPUBLICA MOLDOVA: O LISTĂ INDICATIVĂ A DOMENIILOR DE COOPERARE

1. Instruirea, în Uniune şi în Republica Moldova, a unor funcţionari din Republica Moldova care lucrează în cadrul organismelor guvernamentale implicate în procedurile de achiziţii publice.

2. Instruirea furnizorilor interesaţi să participe la achiziţiile publice.

3. Schimbul de informaţii şi de experienţă cu privire la cele mai bune practici şi normele de reglementare din domeniul achiziţiilor publice.

4. Ameliorarea funcţionalităţii site-ului internet dedicat achiziţiilor publice şi instituirea unui sistem de monitorizare a achiziţiilor publice.

5. Consultări şi asistenţă metodologică din partea Uniunii în aplicarea tehnologiilor electronice moderne în domeniul achiziţiilor publice.

6. Consolidarea organismelor responsabile cu garantarea unei politici coerente în toate domeniile legate de achiziţiile publice şi examinarea (reexaminarea) independentă şi imparţială a deciziilor autorităţilor contractante. (cf. articolul 270 din prezentul acord)

ANEXA XXX

INDICAŢII GEOGRAFICE

ANEXA XXX-A

ELEMENTE PENTRU ÎNREGISTRAREA ŞI CONTROLUL INDICAŢIILOR

GEOGRAFICE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 297 ALINEATELE (1) ŞI (2)

PARTEA A

Legislaţia menţionată la articolul 297 alineatul (1)

Legea nr.66-XVI din 27.03.2008 privind protecţia indicaţilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate şi normele de aplicare a acesteia, în ceea ce priveşte procedura de depunere a cererilor, de examinare şi înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate în Republica Moldova.

PARTEA B

Legislaţia menţionată la articolul 297 alineatul (2)

1. Regulamentul (UE) nr.1151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare

2. Partea II titlul II capitolul I secţiunea 1a din Regulamentul (CE) nr.1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP), cu normele de punere în aplicare a acestuia

3. Regulamentul (CE) nr.110/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase, cu normele de aplicare a acestuia

4. Regulamentul (CEE) nr.1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole, cu normele de aplicare a acestuia.

PARTEA C

Elemente necesare pentru înregistrarea şi controlul indicaţiilor

geografice menţionate la articolul 297 alineatele (1) şi (2)

1. Un registru în care sunt enumerate indicaţiile geografice protejate pe teritoriul respectiv.

2. O procedură administrativă prin care se verifică dacă indicaţiile geografice identifică un produs ca fiind originar de pe un teritoriu, dintr-o regiune sau dintr-o localitate a unuia sau mai multor state, atunci când o anumită calitate, reputaţia sau o altă caracteristică a produsului poate fi atribuită în mod esenţial originii geografice a acestuia.

3. Cerinţa ca o denumire înregistrată să corespundă unuia sau mai multor produse specifice pentru care s-a stabilit un caiet de sarcini care poate fi modificat numai printr-o procedură administrativă adecvată.

4. Dispoziţii de control aplicabile producţiei.

5. O procedură de opoziţie prin care se pot lua în considerare interesele legitime ale utilizatorilor anteriori ai denumirilor, indiferent dacă acestea sunt protejate sau nu sub formă de proprietate intelectuală.

6. O regulă conform căreia denumirile protejate nu pot deveni generice.

7. Dispoziţii privind înregistrarea, care pot include refuzarea înregistrării, a termenilor omonimi sau parţial omonimi cu termeni înregistraţi, cu termeni din limbajul cotidian utilizaţi ca denumiri comune pentru produse, cu termeni care cuprind sau includ denumiri de soiuri de plante şi de rase de animale. Aceste dispoziţii iau în considerare interesele legitime ale tuturor părţilor interesate.

ANEXA XXX-B

CRITERII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN PROCEDURA DE OPOZIŢIE PENTRU

PRODUSELE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 297 ALINEATELE (3) ŞI (4)

1. Precizarea denumirii/lista denumirilor, cu transcrierea corespunzătoare cu caractere latine, dacă este cazul.

2. Informaţii despre clasa produsului.

3. Invitaţie adresată oricărui stat membru, în cazul UE, sau oricărei ţări terţe sau oricărei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim, stabilită sau rezidentă într-un stat membru, în cazul UE, în Republica Moldova sau într-o ţară terţă, să prezinte obiecţii la cererea de protecţie prin depunerea unei declaraţii motivate corespunzător.

4. Declaraţiile de opoziţie trebuie să parvină Comisiei Europene sau Guvernului Republicii Moldova în termen de 2 luni de la data publicării avizului de informare.

5. Nu se admit decât declaraţiile de opoziţie care sunt primite în termenul stabilit la punctul 4 şi care demonstrează că protecţia denumirii propuse:

- ar intra în conflict cu denumirea unui soi de plante, inclusiv cu denumirea unui soi de struguri de vinificaţie sau a unei rase de animale, şi, în consecinţă, poate induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata origine a produsului;

- ar intra în conflict cu o denumire omonimă care ar lăsa consumatorului impresia greşită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu;

- având în vedere reputaţia şi renumele unei mărci, precum şi perioada de timp în care a fost utilizată, ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate a produsului;

- ar periclita existenţa unei denumiri total sau parţial identice sau a unei mărci sau a unor produse comercializate în mod legal timp de cel puţin cinci ani înainte de data publicării avizului de informare;

- ar intra în conflict cu o denumire considerată generică.

6. Criteriile menţionate la punctul 5 se evaluează în raport cu teritoriul UE, care, în cazul drepturilor de proprietate intelectuală, reprezintă numai teritoriul sau teritoriile în care sunt protejate drepturile, sau în raport cu teritoriul Republicii Moldova.

ANEXA XXX-C

INDICAŢII GEOGRAFICE ALE PRODUSELOR, MENŢIONATE

LA ARTICOLUL 297 ALINEATELE (3) ŞI (4)

Produsele agricole şi alimentare din UE, altele decât vinurile, băuturile spirtoase

şi vinurile aromatizate care urmează să fie protejate în Republica Moldova

Produsele agricole şi alimentare din Republica Moldova, altele decât vinurile,

băuturile spirtoase şi vinurile aromatizate care urmează să fie protejate în UE

[…]

ANEXA XXX-D

INDICAŢII GEOGRAFICE ALE PRODUSELOR, MENŢIONATE

LA ARTICOLUL 297 ALINEATELE (3) ŞI (4)

PARTEA A

Vinuri aromatizate din UE care urmează să fie protejate în Republica Moldova

Vinuri din Republica Moldova care urmează să fie protejate în UE

Ciumai/Чумай

Romăneşti

PARTEA B

Băuturi spirtoase din UE care urmează să fie protejate în Republica Moldova

Băuturi spirtoase din Republica Moldova care urmează să fie protejate în UE

[…]

PARTEA C

Vinuri aromatizate din UE care urmează să fie protejate în Republica Moldova

Vinuri aromatizate din Republica Moldova care urmează să fie protejate în UE

[...]

ANEXA XXXI

MECANISM DE ALERTĂ TIMPURIE

1. Uniunea şi Republica Moldova instituie un mecanism de alertă timpurie având obiectivul de a stabili măsuri practice în scopul de a preveni şi a reacţiona rapid la o situaţie de urgenţă sau în caz de risc de situaţie de urgenţă. Acest mecanism prevede o evaluare timpurie a riscurilor potenţiale şi a problemelor legate de oferta şi cererea de gaze naturale, petrol sau electricitate şi prevenirea şi reacţia rapidă în cazul unei situaţii de urgenţă sau în cazul unui risc de situaţie de urgenţă.

2. În sensul prezentei anexe, o situaţie de urgenţă este o situaţie care cauzează o perturbare semnificativă sau o întrerupere fizică a livrării de gaze naturale, petrol sau electricitate între Uniune şi Republica Moldova.

3. În sensul prezentei anexe, coordonatorii sunt ministrul din Republica Moldova responsabil de energie şi comisarul european pentru energie.

4. Părţile la prezentul acord ar trebui să efectueze în comun evaluări periodice ale riscurilor potenţiale şi ale problemelor legate de oferta şi cererea de materiale şi produse energetice şi să le prezinte coordonatorilor rapoarte cu privire la acestea.

5. În cazul în care una dintre părţi ia cunoştinţă de o situaţie de urgenţă sau de o situaţie care, în opinia sa, ar putea duce la o situaţie de urgenţă, partea respectivă informează cealaltă parte fără întârziere.

6. În împrejurările enunţate la punctul (5), coordonatorii îşi notifică reciproc, în cel mai scurt timp posibil, necesitatea de a iniţia mecanismul de alertă timpurie. Notificarea indică, printre altele, persoanele desemnate care sunt autorizate de coordonatori să menţină contactul permanent între ele.

7. În momentul notificării în conformitate cu punctul (6), fiecare parte furnizează celeilalte părţi propria sa evaluare. Această evaluare include o estimare a intervalului de timp în care riscul unei situaţii de urgenţă sau situaţia de urgenţă ar putea fi eliminat(ă). Părţile răspund prompt la evaluarea furnizată de cealaltă parte şi o completează cu informaţiile suplimentare disponibile.

8. Dacă una dintre părţi nu poate evalua în mod corespunzător sau nu poate accepta evaluarea situaţiei efectuată de cealaltă parte sau intervalul de timp estimat în care riscul unei situaţii de urgenţă sau situaţia de urgenţă poate fi eliminat(ă), coordonatorul corespunzător poate solicita consultări, care urmează să înceapă într-un termen care nu depăşeşte 3 zile din momentul trimiterii notificării prevăzute la punctul (6). Aceste consultări au loc prin intermediul unui grup de experţi alcătuit din reprezentanţi autorizaţi de coordonatori. Consultările au drept scop:

(a) elaborarea unei evaluări comune a situaţiei şi a posibilei evoluţii a evenimentelor;

(b) elaborarea de recomandări pentru a elimina riscul unei situaţii de urgenţă sau pentru a depăşi situaţia de urgenţă;

(c) elaborarea de recomandări privind un plan de acţiune comun în scopul de a minimiza impactul unei situaţii de urgenţă şi, dacă este posibil, de a depăşi situaţia de urgenţă, inclusiv posibilitatea de a institui un grup special de monitorizare.

9. Consultările, evaluările comune şi recomandările propuse se bazează pe principiile transparenţei, al nediscriminării şi al proporţionalităţii.

10. Coordonatorii, în cadrul competenţelor lor, întreprind eforturi pentru a elimina riscul unei situaţii de urgenţă sau pentru a depăşi situaţia de urgenţă luând în considerare recomandările care au fost formulate ca rezultat al consultărilor.

11. Grupul de experţi menţionat la punctul (8) raportează coordonatorilor cu privire la activităţile sale, în cel mai scurt timp după punerea în aplicare a oricărui plan de acţiune convenit.

12. În cazul în care apare o situaţie de urgenţă, coordonatorii pot institui un grup special de monitorizare ale cărui sarcini constau în examinarea împrejurărilor existente şi a evoluţiei evenimentelor, precum şi în menţinerea unei evidenţe obiective a acestora. Grupul special de monitorizare este format din:

(a) reprezentanţi ai ambelor părţi;

(b) reprezentanţi ai întreprinderilor din domeniul energetic ale părţilor;

(c) reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale din domeniul energetic, propuşi şi aprobaţi reciproc de către părţi;

(d) experţi independenţi propuşi şi aprobaţi reciproc de către părţi.

13. Grupul special de monitorizare îşi începe activitatea fără întârziere şi funcţionează, dacă este necesar, până când situaţia de urgenţă este soluţionată. Decizia privind încetarea activităţii grupului special de monitorizare se adoptă în comun de către coordonatori.

14. Din momentul în care o parte informează cealaltă parte despre împrejurările descrise la punctul (5) şi până la încheierea procedurilor prevăzute în prezenta anexă, precum şi până la eliminarea riscului unei situaţii de urgenţă sau rezolvarea situaţiei de urgenţă, părţile vor depune toate eforturile pentru a minimiza consecinţele negative pentru cealaltă parte. Părţile cooperează pentru a ajunge la o soluţie imediată în spiritul transparenţei. Părţile se abţin de la orice acţiuni care nu au legătură cu situaţia de urgenţă în curs şi care ar putea crea sau agrava consecinţele negative pentru livrarea de gaze naturale, petrol sau electricitate între Uniune şi Republica Moldova.

15. Fiecare parte îşi asumă în mod independent costurile legate de acţiunile din cadrul prezentei anexe.

16. Părţile păstrează confidenţialitatea tuturor informaţiilor care fac obiectul unui schimb între ele şi care sunt desemnate ca fiind confidenţiale. Părţile iau toate măsurile necesare pentru a proteja informaţiile confidenţiale pe baza actelor juridice şi normative relevante ale Republicii Moldova sau ale Uniunii şi/sau ale statelor membre ale acesteia, după caz, precum şi în conformitate cu acordurile şi convenţiile internaţionale aplicabile.

17. Părţile pot invita, de comun acord, reprezentanţi ai unor părţi terţe să ia parte la consultările sau la monitorizarea menţionate la punctele (8) şi (12).

18. Părţile pot să convină să adapteze dispoziţiile prezentei anexe în vederea instituirii unui mecanism de alertă timpurie între ele şi alte părţi.

19. O încălcare a mecanismului de alertă timpurie nu poate servi ca bază pentru procedurile de soluţionare a diferendelor în temeiul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord. În plus, o parte nu introduce ca probe şi nu se bazează, în astfel de proceduri de soluţionare a diferendelor, pe:

(a) poziţii adoptate sau propuneri făcute de cealaltă parte în cursul procedurii prevăzute în prezenta anexă; sau

(b) faptul că cealaltă parte şi-a arătat disponibilitatea de a accepta o soluţie pentru situaţia de urgenţă care face obiectul mecanismului de alertă timpurie.

ANEXA XXXII

MECANISMUL DE MEDIERE

Articolul 1

Obiectivul

Obiectivul prezentei anexe este de a facilita găsirea unei soluţii convenite de comun acord, pe baza unei proceduri complete şi rapide, cu asistenţa unui mediator.

Secţiunea 1

Procedura în cadrul mecanismului de mediere

Articolul 2

Cereri de informaţii

1. Înainte de iniţierea procedurii de mediere, oricare dintre părţi poate solicita în scris, în orice moment, informaţii cu privire la o măsură care afectează comerţul sau investiţiile între părţi. Partea căreia i se adresează o astfel de cerere prezintă, în termen de 20 de zile, un răspuns scris care conţine observaţiile sale privind informaţiile conţinute în cerere.

2. Atunci când partea solicitată estimează că nu poate furniza un răspuns în cele 20 de zile, ea informează partea solicitantă asupra motivelor acestei întârzieri şi indică termenul cel mai scurt în care estimează că poate să-i prezinte răspunsul.

Articolul 3

Iniţierea procedurii

1. Oricare dintre părţi poate solicita, în orice moment, intrarea părţilor într-o procedură de mediere. O astfel de cerere se adresează celeilalte părţi în scris. Cererea trebuie să fie suficient de detaliată pentru a expune în mod clar preocupările părţii solicitante şi:

(a) stabileşte măsura specifică în discuţie;

(b) furnizează o declaraţie privind efectele negative pretinse pe care partea solicitantă consideră că le produce sau le va produce măsura asupra schimburilor comerciale sau a investiţiilor dintre părţi; şi

(c) explică modul în care partea solicitantă consideră că respectivele efecte sunt legate de măsura în cauză.

2. Procedura de mediere poate fi iniţiată numai cu acordul comun al părţilor. Partea căreia îi este adresată o cerere în conformitate cu alineatul (1) examinează cererea cu atenţie şi furnizează un răspuns de acceptare sau de respingere în scris în termen de zece zile de la primirea ei.

Articolul 4

Selectarea mediatorului

1. Ca urmare a lansării procedurii de mediere, părţile depun eforturi să ajungă la un acord asupra unui mediator în termen de maximum 15 zile de la primirea răspunsului la cererea menţionată la articolul 3 din prezenta anexă.

2. În cazul în care părţile nu pot conveni cu privire la mediator în termenul stabilit la alineatul (1) din prezentul articol, oricare dintre părţi poate solicita preşedintelui sau copreşedinţilor Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, astfel cum este prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, sau persoanelor delegate de aceştia, numirea mediatorului prin tragere la sorţi din lista stabilită în conformitate cu articolul 404 alineatul (1) din prezentul acord. Reprezentanţii ambelor părţi sunt invitaţi cu suficient timp înainte să asiste la tragerea la sorţi. În orice caz, tragerea la sorţi se efectuează cu partea/părţile care este prezentă/sunt prezente.

3. Preşedintele sau copreşedinţii Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, astfel cum este prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, sau persoanele delegate de aceştia, selectează mediatorul în termen de cinci zile lucrătoare de la data cererii prezentate de oricare dintre părţi în temeiul alineatului (2) al prezentului articol.

4. În cazul în care nu s-a întocmit lista prevăzută la articolul 404 alineatul (1) din prezentul acord la momentul prezentării unei cereri în temeiul articolului (3) din prezenta anexă, selectarea mediatorului se face prin tragere la sorţi dintre persoanele care au fost propuse în mod oficial de către una dintre părţi sau de către ambele părţi.

5. Mediatorul nu trebuie să fie cetăţean al uneia dintre părţi, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.

6. Mediatorul oferă asistenţă în mod imparţial şi transparent în vederea clarificării de către părţi a măsurii în cauză şi a eventualelor efecte ale acesteia asupra comerţului, precum şi în vederea găsirii unei soluţii convenite de comun acord. Codul de conduită aplicabil arbitrilor şi mediatorilor prevăzut în anexa XXXIV la prezentul acord se aplică mediatorilor, mutatis mutandis. Normele 3-7 (Notificări) şi 41-45 (Traducere şi interpretare) din regulamentul de procedură prevăzut în anexa XXXIII la prezentul acord se aplică, de asemenea, mutatis mutandis.

Articolul 5

Regulamentul procedurii de mediere

1. În termen de zece zile de la numirea mediatorului, partea care a invocat procedura de mediere prezintă mediatorului şi celeilalte părţi, în scris, o descriere detaliată a problemei, în special a funcţionării măsurii în cauză şi a efectelor acesteia asupra comerţului. În termen de 20 de zile de la data furnizării descrierii în cauză, cealaltă parte poate pune la dispoziţie, în scris, observaţiile sale cu privire la descrierea problemei. Fiecare dintre părţi poate include în descrierea sa sau în observaţiile sale informaţii pe care le consideră relevante.

2. Mediatorul poate decide cu privire la modalitatea cea mai adecvată de a clarifica măsura în cauză şi impactul posibil al acesteia asupra comerţului. În special, mediatorul poate să organizeze reuniuni între părţi, să consulte părţile împreună sau individual, să solicite asistenţă sau consultanţă din partea experţilor relevanţi şi a părţilor interesate şi să furnizeze orice sprijin suplimentar solicitat de părţi. Cu toate acestea, înainte de a solicita asistenţă sau de a se consulta cu experţii relevanţi şi cu părţile interesate, mediatorul se consultă cu părţile.

3. Mediatorul poate acorda consiliere şi propune o soluţie care să fie examinată de părţi. Părţile pot accepta sau respinge soluţia propusă sau pot conveni asupra unei soluţii diferite. Cu toate acestea, mediatorul nu acordă consiliere şi nu prezintă observaţii privind conformitatea măsurii în cauză cu prezentul acord.

4. Procedura de mediere are loc pe teritoriul părţii căreia i-a fost adresată cererea sau, de comun acord, în orice alt loc sau prin orice alt mijloc.

5. Părţile depun eforturi de a ajunge la o soluţie de comun acord în termen de 60 de zile de la numirea mediatorului. În aşteptarea unui acord final, părţile pot lua în considerare posibile soluţii provizorii, în special dacă măsura priveşte mărfuri perisabile.

6. Soluţia poate fi adoptată prin intermediul unei decizii a Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, astfel cum este prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord. Oricare dintre părţi poate condiţiona o astfel de soluţie de îndeplinirea procedurilor interne necesare în acest scop. Soluţiile adoptate de comun acord sunt făcute publice. Versiunea făcută publică nu poate conţine informaţii pe care una dintre părţi le-a desemnat ca fiind confidenţiale.

7. La cererea părţilor, mediatorul eliberează părţilor, în scris, un proiect de raport bazat pe date concrete, în care prezintă un scurt rezumat cu privire la măsura în cauză vizată de aceste proceduri, procedurile urmate şi orice soluţie adoptată de comun acord la care s-a ajuns ca rezultat final al acestor proceduri, inclusiv posibilele soluţii provizorii. Mediatorul stabileşte un termen de 15 zile în care părţile pot să trimită observaţii privind proiectul de raport. După examinarea observaţiilor trimise de părţi în termenul respectiv, mediatorul trimite părţilor, în scris, în termen de 15 zile, un raport final bazat pe date concrete. Raportul bazat pe date concrete nu include nicio interpretare a dispoziţiilor prezentului acord.

8. Procedura se încheie:

(a) prin adoptarea unei soluţii de comun acord de către părţi, la data adoptării acestei soluţii;

(b) printr-un acord comun al părţilor, în orice etapă a procedurii, la data respectivului acord;

(c) printr-o declaraţie în scris a mediatorului, după consultarea părţilor, atestând că eforturile suplimentare de mediere ar rămâne fără efect, la data respectivei declaraţii; sau

(d) printr-o declaraţie în scris a uneia dintre părţi după examinarea soluţiilor convenite de comun acord în cadrul procedurii de mediere şi după examinarea recomandărilor şi soluţiilor propuse de mediator, la data respectivei declaraţii.

Secţiunea 2

Punerea în aplicare

Articolul 6

Punerea în aplicare a soluţiei convenite de comun acord

1. În cazul în care părţile au convenit de comun acord asupra unei soluţii, fiecare dintre părţi ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord în termenele convenite.

2. Partea care o pune în aplicare informează cealaltă parte în scris cu privire la acţiunile sau măsurile luate pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord.

Secţiunea 3

Dispoziţii generale

Articolul 7

Confidenţialitatea şi relaţia cu soluţionarea diferendelor

1. Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel şi fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (6) din prezenta anexă, toate etapele procedurii, inclusiv orice recomandare sau soluţie propusă, sunt confidenţiale. Cu toate acestea, orice parte poate dezvălui publicului faptul că are loc o mediere.

2. Procedura de mediere nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor prevăzute în dispoziţiile privind soluţionarea diferendelor din titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din prezentul acord sau din orice alt acord.

3. Nu sunt necesare consultări în conformitate cu titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din prezentul acord înainte de a iniţia procedura de mediere. Cu toate acestea, în mod normal, o parte ar trebui să facă uz de alte dispoziţii privind cooperarea sau consultarea prevăzute de prezentul acord, înainte de a iniţia procedura de mediere.

4. O parte nu introduce ca probe şi nu se bazează în alte proceduri de soluţionare a diferendelor în temeiul prezentului acord sau al oricărui alt acord pe următoarele elemente, iar comisia nu le ia în considerare:

(a) poziţiile adoptate de cealaltă parte în cursul procedurii de mediere sau informaţiile colectate în conformitate cu articolul 5 alineatele (1) şi (2) din prezenta anexă;

(b) faptul că cealaltă parte şi-a arătat disponibilitatea de a accepta o soluţie pentru măsura supusă medierii; sau

(c) consultanţa acordată sau propunerile făcute de mediator.

5. Un mediator nu poate avea calitatea de membru al comisiei în cadrul unei proceduri de soluţionare a diferendelor în temeiul prezentului acord sau în temeiul Acordului OMC referitoare la aceeaşi problemă pentru care el/ea a avut calitatea de mediator.

Articolul 8

Termenele

Termenele menţionate în prezenta anexă pot fi modificate prin acordul reciproc al părţilor implicate în procedurile de mediere.

Articolul 9

Costuri

1. Fiecare parte suportă cheltuielile aferente participării sale la procedura de mediere.

2. Părţile împart în mod egal cheltuielile aferente aspectelor organizatorice, inclusiv remuneraţia şi cheltuielile mediatorului. Remuneraţia mediatorului este conformă celei prevăzute de norma (8) litera (e) din Regulamentul de procedură pentru preşedintele unei comisii de arbitraj.

ANEXA XXXIII

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ PENTRU SOLUŢIONAREA DIFERENDELOR

Dispoziţii generale

1. În sensul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din prezentul acord şi al prezentului regulament de procedură:

(a) “consilier” înseamnă o persoană abilitată de o parte implicată în diferend pentru a consilia sau a asista partea respectivă în cadrul procedurii comisiei de arbitraj;

(b) “arbitru” înseamnă un membru al unei comisii de arbitraj instituite în conformitate cu articolul 385 din prezentul acord;

(c) “comisie de arbitraj” înseamnă o comisie instituită în temeiul articolului 385 din prezentul acord;

(d) “asistent” înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui arbitru, desfăşoară activităţi de documentare sau îl asistă pe arbitru în activitatea acestuia;

(e) “parte reclamantă” înseamnă orice parte care solicită instituirea unei comisii de arbitraj în conformitate cu articolul 384 din prezentul acord;

(f) “zi” înseamnă o zi calendaristică;

(g) “partea pârâtă” înseamnă partea care se presupune că încalcă dispoziţiile menţionate la articolul 381 din prezentul acord;

(h) “reprezentant al unei părţi” înseamnă un angajat sau orice persoană numită de un departament al guvernului sau de o agenţie sau de orice altă entitate publică a unei părţi, care reprezintă partea cu privire la un diferend în temeiul prezentului acord.

2. Părţii pârâte îi revine administrarea logistică a procedurilor de soluţionare a diferendelor, în special organizarea audierilor, cu excepţia cazului în care se convine altfel. Părţile împart cheltuielile aferente aspectelor organizatorice, inclusiv remuneraţia şi cheltuielile arbitrilor.

Notificări

3. Fiecare parte la diferend şi comisia de arbitraj transmit toate cererile, avizele, comunicările scrise sau orice alt document prin e-mail celeilalte părţi, iar în ceea ce priveşte comunicările scrise şi cererile în contextul arbitrajului, fiecărui arbitru. Comisia de arbitraj transmite documentele către părţi, de asemenea, prin e-mail. În absenţa unor dovezi contrare, în cazul unui mesaj adresat prin e-mail, data primirii se consideră a fi aceeaşi cu data trimiterii. Dacă oricare dintre documentele justificative depăşeşte zece megaocteţi, acestea sunt furnizate celeilalte părţi şi, după caz, fiecărui arbitru în termen de două zile de la trimiterea e-mailului, într-un alt format electronic.

4. O copie a documentelor transmise în conformitate cu norma 3 este transmisă celeilalte părţi şi, după caz, fiecărui arbitru în ziua trimiterii e-mailului, prin fax, scrisoare recomandată, curier, predare cu confirmare de primire sau orice alt mijloc de telecomunicaţie care permite înregistrarea trimiterii acestora.

5. Toate notificările se adresează Ministerului Economiei din Republica Moldova şi, respectiv, Direcţiei-Generale Comerţ din cadrul Comisiei Europene.

6. Erorile minore de redactare din orice cerere, aviz, comunicare scrisă sau alt document legat de procedura comisiei de arbitraj pot fi corectate prin transmiterea unui nou document care să indice în mod clar modificările.

7. În cazul în care ultima zi de transmitere a unui document coincide cu o sărbătoare legală în Uniune sau în Republica Moldova, documentul poate fi transmis în următoarea zi lucrătoare.

Începerea arbitrajului

8. (a) În cazul în care, în temeiul articolului 385 din prezentul acord sau al normei 20 din prezentul regulament de procedură, un arbitru este selectat prin tragere la sorţi, tragerea la sorţi se efectuează la data şi locul stabilite de partea reclamantă, care urmează a fi comunicate prompt părţii pârâte. Partea pârâtă poate să fie prezentă în timpul tragerii la sorţi, dacă doreşte acest lucru. În orice caz, tragerea la sorţi se efectuează cu partea/părţile care este prezentă/sunt prezente.

(b) În cazul în care, în temeiul articolului 385 din prezentul acord sau al normei 20 din prezentul regulament de procedură, un arbitru este selectat prin tragere la sorţi şi există doi preşedinţi ai Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, astfel cum este prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, selecţia prin tragerea la sorţi se efectuează de cei doi preşedinţi sau de persoanele delegate de aceştia, sau de un singur preşedinte, în cazul în care celălalt preşedinte sau persoana delegată de acesta nu acceptă să participe la tragerea la sorţi.

(c) Părţile informează arbitrii selectaţi cu privire la numirea lor.

(d) Un arbitru care a fost desemnat în conformitate cu procedura stabilită la articolul 385 din prezentul acord confirmă disponibilitatea sa de a avea calitatea de arbitru Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, astfel cum este prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, în termen de cinci zile de la data la care el (ea) a fost informat(ă) cu privire la numirea sa. Dacă un candidat, dintr-un motiv justificat, refuză numirea sa, este selectat un nou arbitru, urmând procedura folosită pentru selectarea candidatului indisponibil.

(e) Cu excepţia cazului în care părţile la diferend convin altfel, acestea se reunesc cu comisia de arbitraj în termen de şapte zile de la instituirea acesteia, pentru a stabili aspectele pe care părţile sau comisia de arbitraj le consideră oportune, inclusiv remuneraţia şi cheltuielile care trebuie plătite arbitrilor, în conformitate cu standardele OMC. Remuneraţia fiecărui asistent de arbitru nu depăşeşte 50% din remuneraţia arbitrului în cauză. Arbitrii şi reprezentanţii părţilor la diferend pot participa la această reuniune prin telefon sau videoconferinţă.

9. (a) Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, în termen de cinci zile de la data selectării arbitrilor, comisia de arbitraj are drept mandat: “să examineze, în lumina dispoziţiilor relevante ale acordului invocate de către părţile la diferend, aspectul menţionat în cererea de instituire a comisiei de arbitraj, să hotărască asupra compatibilităţii măsurii în cauză cu dispoziţiile menţionate la articolul 381 din prezentul acord şi să pronunţe o hotărâre în conformitate cu articolele 387 şi 402 din prezentul acord”.

(b) Părţile informează comisia de arbitraj în legătură cu mandatul convenit, în termen de trei zile de la acordul lor în această privinţă.

Comunicările iniţiale

10. Partea reclamantă transmite comunicarea sa scrisă iniţială în termen de cel mult 20 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj. Partea pârâtă transmite comunicarea sa scrisă în apărare în termen de cel mult 20 de zile de la data primirii comunicării scrise iniţiale.

Modul de lucru al comisiilor de arbitraj

11. Preşedintele comisiei de arbitraj prezidează toate reuniunile acesteia. O comisie de arbitraj poate delega preşedintelui autoritatea de a lua decizii administrative şi procedurale.

12. Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din prezentul acord, comisia de arbitraj îşi poate desfăşura activităţile prin orice mijloace, inclusiv prin telefon, transmisii fax sau mijloace informatice.

13. Numai arbitrii pot participa la deliberările comisiei de arbitraj, dar aceasta din urmă îşi poate autoriza asistenţii să fie prezenţi la deliberări.

14. Elaborarea oricărei hotărâri rămâne responsabilitatea exclusivă a comisiei de arbitraj şi nu poate fi delegată.

15. În cazul în care survine o chestiune procedurală care nu este reglementată de dispoziţiile titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din prezentul acord şi de cele ale anexelor XXXII, XXXIII şi XXXIV la prezentul acord, comisia de arbitraj, după consultarea părţilor, poate adopta o procedură adecvată care este compatibilă cu dispoziţiile respective.

16. În cazul în care comisia de arbitraj consideră că este necesară modificarea termenelor aplicabile în cadrul procedurilor sale, altele decât termenele prevăzute la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din prezentul acord, sau efectuarea altor ajustări procedurale sau administrative, aceasta informează în scris părţile la diferend cu privire la motivele modificării sau ale ajustării şi la perioada de timp sau ajustarea necesară.

Înlocuire

17. În cazul în care un arbitru nu poate participa la procedura comisiei de arbitraj, se retrage sau trebuie înlocuit pentru că nu respectă cerinţele codului de conduită, astfel cum este prevăzut în anexa XXXIV la prezentul acord, se selectează un înlocuitor în conformitate cu articolul 385 din prezentul acord şi cu norma 8 din prezentul regulament de procedură.

18. În cazul în care o parte la diferend consideră că un arbitru nu respectă cerinţele codului de conduită şi că, din acest motiv, ar trebui înlocuit, partea respectivă comunică acest lucru celeilalte părţi la diferend, în termen de 15 zile de la data la care a obţinut dovezi privind circumstanţele care au dus la încălcarea substanţială a codului de conduită de către arbitru.

19. În cazul în care o parte la diferend consideră că un arbitru, altul decât preşedintele, nu respectă cerinţele codului de conduită, părţile la diferend se consultă şi, în cazul în care ajung la un acord, selectează un nou arbitru în conformitate cu articolul 385 din prezentul acord şi cu norma 8 din prezentul regulament de procedură.

În cazul în care părţile la diferend nu ajung la un acord în ceea ce priveşte necesitatea de a înlocui un arbitru, oricare dintre părţile la diferend poate cere ca respectivul caz să fie supus atenţiei preşedintelui comisiei de arbitraj, a cărui hotărâre este definitivă.

În cazul în care, în temeiul unei astfel de cereri, preşedintele consideră că un arbitru nu respectă cerinţele codului de conduită, noul arbitru este selectat în conformitate cu articolul 385 din prezentul acord şi cu norma 8 din prezentul regulament de procedură.

20. În cazul în care o parte consideră că preşedintele comisiei de arbitraj nu respectă cerinţele codului de conduită, părţile se consultă şi, în cazul în care ajung la un acord, aleg un nou preşedinte, în conformitate cu articolul 385 din prezentul acord şi cu norma 8 din prezentul regulament de procedură.

În cazul în care părţile nu ajung la un acord în ceea ce priveşte necesitatea de a înlocui preşedintele, oricare dintre părţi poate solicita ca respectivul caz să fie supus atenţiei uneia dintre persoanele rămase pe sublista preşedinţilor menţionată la articolul 404 alineatul (1) din prezentul acord. Numele acestei persoane este tras la sorţi de către preşedintele Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, astfel cum este prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, sau de către persoana delegată de acesta, în termen de cinci zile de la efectuarea cererii. Decizia persoanei selectate în acest mod referitoare la necesitatea de a înlocui preşedintele este definitivă.

În cazul în care persoana selectată în acest mod decide că preşedintele iniţial nu respectă cerinţele codului de conduită, aceasta selectează un nou preşedinte, prin tragere la sorţi, dintre persoanele rămase pe sublista preşedinţilor menţionată la articolul 404 alineatul (1) din prezentul de acord. Selecţia noului preşedinte are loc în termen de cinci zile de la data deciziei menţionate în prezentul alineat.

21. Procedurile comisiei de arbitraj se suspendă pe durata perioadei de desfăşurare a procedurilor prevăzute de normele 18, 19 şi 20 din prezentul regulament de procedură.

Audierile

22. Preşedintele comisiei de arbitraj stabileşte data şi ora audierii, în consultare cu părţile la diferend şi cu ceilalţi arbitri şi adresează părţilor la diferend o confirmare scrisă a hotărârii sale. Aceste informaţii sunt, de asemenea, puse la dispoziţia publicului de către partea responsabilă cu administrarea logistică a procedurilor, cu excepţia cazului în care audierea nu este publică. Cu excepţia cazului în care o parte nu este de acord, comisia de arbitraj poate decide să nu convoace o audiere.

23. Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, audierea are loc la Bruxelles în cazul în care partea reclamantă este Republica Moldova şi la Chişinău în cazul în care partea reclamantă este Uniunea.

24. Comisia de arbitraj poate convoca audieri suplimentare în cazul în care părţile convin astfel.

25. Toţi arbitrii sunt prezenţi pe întreaga durată a oricărei audieri.

26. Următoarele persoane pot lua parte la audiere, indiferent dacă procedurile sunt sau nu deschise publicului:

(a) reprezentanţi ai părţilor la diferend;

(b) consilieri ai părţilor la diferend;

(c) membri ai personalului administrativ, interpreţi, traducători şi grefieri, precum şi

(d) asistenţii arbitrilor.

Numai reprezentanţii şi consilierii părţilor la diferend se pot adresa comisiei de arbitraj.

27. Cu cel târziu cinci zile înainte de data audierii, fiecare parte la diferend transmite comisiei de arbitraj o listă cu numele persoanelor care vor pleda sau vor susţine prezentări în numele părţii respective în cadrul audierii, precum şi cu numele altor reprezentanţi sau consilieri care vor lua parte la audiere.

28. Comisia de arbitraj desfăşoară audierea în modul următor, asigurându-se că partea reclamantă şi partea pârâtă beneficiază de timp egal:

Pledoarie

(a) pledoaria părţii reclamante;

(b) pledoaria părţii pârâte.

Obiecţie

(a) pledoaria părţii reclamante;

(b) pledoaria părţii pârâte.

29. Comisia de arbitraj poate adresa întrebări oricărei părţi la diferend, în orice moment al audierii.

30. Comisia de arbitraj ia măsurile necesare în vederea întocmirii şi transmiterii în cel mai scurt timp către părţile la diferend a procesului-verbal al fiecărei audieri. Părţile la diferend pot face observaţii referitoare la procesul-verbal, iar comisia de arbitraj poate lua în considerare aceste observaţii.

31. În termen de zece zile de la data audierii, fiecare parte la diferend poate transmite o comunicare scrisă suplimentară cu privire la orice aspect abordat în cadrul audierii.

Întrebări scrise

32. Comisia de arbitraj poate, în orice moment al procedurilor, să adreseze întrebări scrise uneia sau ambelor părţi la diferend. Fiecare parte la diferend primeşte o copie a tuturor întrebărilor adresate de comisia de arbitraj.

33. De asemenea, fiecare parte la diferend transmite celeilalte părţi la diferend o copie a răspunsului său scris la întrebările comisiei de arbitraj. Fiecare parte la diferend are posibilitatea de a prezenta observaţii scrise la răspunsul celeilalte părţi în termen de cinci zile de la data primirii acestui răspuns.

Confidenţialitatea

34. Fiecare parte la diferend şi consilierii săi tratează informaţiile transmise comisiei de arbitraj de cealaltă parte la diferend ca fiind confidenţiale, dacă partea respectivă le-a desemnat ca fiind confidenţiale. Atunci când o parte la diferend transmite o versiune confidenţială a comunicărilor sale scrise comisiei de arbitraj, aceasta furnizează, de asemenea, la cererea celeilalte părţi, un rezumat neconfidenţial al informaţiilor incluse în comunicările sale scrise care pot fi făcute publice, în termen de maximum 15 zile de la data cererii sau a transmiterii, luându-se în considerare data care survine mai târziu, precum şi o explicaţie privind motivul pentru care informaţiile care nu au fost făcute publice sunt confidenţiale. Nicio dispoziţie a prezentului regulament de procedură nu împiedică o parte la diferend să îşi facă publice propriile opinii în măsura în care, atunci când face trimiteri la informaţiile transmise de cealaltă parte, nu dezvăluie nicio informaţie desemnată de cealaltă parte ca fiind confidenţială. Comisia de arbitraj se reuneşte în sesiuni închise publicului atunci când documentele depuse şi pledoariile uneia dintre părţi conţin informaţii confidenţiale. Părţile la diferend şi consilierii lor păstrează caracterul confidenţial al audierilor organizate de comisia de arbitraj, în cazul în care acestea se desfăşoară în sesiuni închise publicului.

Contactele ex parte

35. Comisia de arbitraj nu se întâlneşte şi nu comunică cu o parte în absenţa celeilalte părţi.

36. Niciun arbitru nu poate discuta vreun aspect al obiectului procedurilor cu vreuna dintre părţi sau cu ambele părţi la diferend în absenţa celorlalţi arbitri.

Comunicări amicus curiae

37. În absenţa unui acord contrar între părţi, în termen de trei zile de la data instituirii comisiei de arbitraj, aceasta poate primi comunicări scrise nesolicitate din partea unor persoane fizice sau juridice stabilite pe teritoriul unei părţi la diferend, care sunt independente de guvernele părţilor la diferend, cu condiţia ca acestea să fie efectuate în termen de zece zile de la data instituirii comisiei de arbitraj, să fie concise şi să conţină maximum 15 pagini redactate folosind spaţiere dublă şi să fie relevante, în mod direct, pentru o chestiune de fapt sau de drept aflată în atenţia comisiei de arbitraj.

38. Comunicarea conţine o descriere a persoanei fizice sau juridice care o transmite, inclusiv naţionalitatea sau locul său de stabilire, natura activităţilor sale, statutul juridic, obiectivele sale generale şi sursa sa de finanţare şi specifică natura interesului pe care îl are persoana respectivă în ceea ce priveşte procedura comisiei de arbitraj. Comunicarea în cauză trebuie redactată în limbile alese de părţile la diferend, în conformitate cu normele 41 şi 42 din prezentul Regulament de procedură.

39. Comisia de arbitraj enumeră, în hotărârea sa, toate comunicările primite care respectă normele 37 şi 38 din prezentul regulament de procedură. Comisia de arbitraj nu este obligată să abordeze, în hotărârea sa, argumentele prezentate în cadrul acestor comunicări. Orice astfel de comunicare este notificată de către comisia de arbitraj părţilor la diferend, în vederea formulării de observaţii. Observaţiile părţilor la diferend se transmit în termen de zece zile şi orice astfel de observaţii sunt luate în considerare de către comisia de arbitraj.

Cazuri de urgenţă

40. În cazurile de urgenţă menţionate în titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 11 (Aspecte energetice legate de comerţ) din prezentul acord, comisia de arbitraj, după consultarea părţilor la diferend, ajustează după caz termenele menţionate în prezentul regulament de procedură şi comunică părţilor aceste ajustări.

Traducere şi interpretare

41. În cadrul consultărilor menţionate la articolul 382 din prezentul acord şi cel târziu până la reuniunea menţionată la norma 8 litera (e) din prezentul regulament de procedură, părţile la diferend depun eforturi pentru a ajunge la un acord în privinţa unei limbi de lucru comune care să fie utilizată în cadrul procedurilor în faţa comisiei de arbitraj.

42. În cazul în care părţile la diferend nu reuşesc să ajungă la un acord în privinţa unei limbi de lucru comune, fiecare parte îşi depune observaţiile scrise în limba aleasă. În acest caz, partea respectivă furnizează, în acelaşi timp, o traducere în limba aleasă de cealaltă parte, cu excepţia cazului în care observaţiile sale sunt scrise în una din limbile de lucru ale OMC. Partea pârâtă ia măsurile necesare în vederea asigurării interpretării expunerilor orale în limbile alese de părţile la diferend.

43. Hotărârile comisiei de arbitraj se comunică în limba (limbile) aleasă (alese) de părţile la diferend.

44. Oricare dintre părţile la diferend poate prezenta observaţii cu privire la exactitatea traducerii din orice versiune tradusă a unui document elaborat în conformitate cu prezentul regulament de procedură.

45. Fiecare parte suportă costurile de traducere a comunicărilor sale scrise. Costurile necesare pentru traducerea unei hotărâri de arbitraj sunt suportate în mod egal de către părţile la diferend.

Alte proceduri

46. Prezentul regulament de procedură se aplică, de asemenea, procedurilor prevăzute la articolul 382, la articolul 391 alineatul (2), la articolul 392 alineatul (2), la articolul 393 alineatul (2) şi la articolul 395 alineatul (2) din titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din prezentul acord. Cu toate acestea, termenele prevăzute de prezentul regulament de procedură se ajustează de către comisia de arbitraj pentru a corespunde termenelor speciale prevăzute pentru adoptarea unei hotărâri de către comisia de arbitraj în cadrul acestor alte proceduri.

ANEXA XXXIV

CODUL DE CONDUITĂ APLICABIL ARBITRILOR ŞI MEDIATORILOR

Definiţii

1. În sensul prezentului cod de conduită:

(a) “arbitru” înseamnă un membru al unei comisii de arbitraj instituite în conformitate cu articolul 385 din prezentul acord;

(b) “asistent” înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui arbitru, desfăşoară activităţi de documentare sau îl asistă pe arbitru în activitatea acestuia;

(c) “candidat” înseamnă o persoană al cărei nume se află pe lista arbitrilor menţionată la articolul 404 alineatul (1) din prezentul acord şi care este luată în considerare pentru selectarea ca arbitru, în conformitate cu articolul 385 din prezentul acord;

(d) “mediator” înseamnă o persoană care conduce o procedură de mediere în conformitate cu anexa XXXII (Mecanismul de mediere) la prezentul acord;

(e) “procedură” înseamnă, în absenţa unor dispoziţii contrare, o procedură a comisiei de arbitraj în temeiul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din prezentul acord;

(f) “personal”, în legătură cu un arbitru, înseamnă persoanele aflate sub coordonarea şi controlul arbitrului, altele decât asistenţii.

Responsabilităţile în cadrul procesului

2. Pe parcursul procedurilor, fiecare candidat şi arbitru evită orice încălcare şi orice aparenţă de încălcare a deontologiei, este independent şi imparţial, evită orice conflicte de interese directe sau indirecte şi respectă standarde înalte de conduită pentru a asigura integritatea şi imparţialitatea mecanismului de soluţionare a diferendelor. Foştii arbitri trebuie să respecte obligaţiile prevăzute la normele 15, 16, 17 şi 18 din prezentul cod de conduită.

Obligaţiile de comunicare a informaţiilor

3. Înainte de confirmarea alegerii sale în calitate de arbitru în temeiul titlului V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din prezentul acord, un candidat dezvăluie orice interes, relaţie sau aspect care i-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea sau care ar putea da naştere, în mod rezonabil, unei aparenţe de încălcare a deontologiei sau de favorizare a unei părţi în cadrul procedurii. În acest scop, candidatul depune toate eforturile rezonabile pentru a se informa în legătură cu existenţa unor astfel de interese, relaţii şi aspecte.

4. Candidatul sau arbitrul comunică aspecte privind încălcări efective sau eventuale ale prezentului cod de conduită doar Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ, astfel cum este prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord, în vederea analizării acestora de către părţi.

5. Odată ales, un arbitru continuă să depună toate eforturile rezonabile pentru a se informa în legătură cu orice interese, relaţii sau aspecte menţionate la norma 3 din prezentul cod de conduită şi le comunică. Obligaţia de comunicare a informaţiilor reprezintă o obligaţie permanentă, care impune arbitrului comunicarea oricăror astfel de interese, relaţii sau aspecte care ar putea interveni în orice stadiu al procedurii. Arbitrul comunică astfel de interese, relaţii sau aspecte, informând în scris Comitetul de asociere reunit în configuraţia comerţ, în vederea analizării lor de către părţi.

Atribuţiile arbitrilor

6. Un arbitru inclus în listele de arbitri prevăzute la articolul 404 alineatul (1) din prezentul acord poate refuza numirea sa în calitate de arbitru numai din motive justificate, cum ar fi, de exemplu, cazurile de boală, participarea în cadrul altor proceduri judiciare sau comisii sau în caz de conflict de interese. După confirmarea alegerii sale, un arbitru trebuie să fie disponibil să îşi îndeplinească şi să îşi îndeplinească atribuţiile cu atenţie şi promptitudine pe durata întregii proceduri, în mod onest şi cu profesionalism.

7. Arbitrul analizează doar acele aspecte care apar în cursul procedurii şi sunt necesare în vederea luării unei hotărâri şi nu deleagă această atribuţie niciunei alte persoane.

8. Arbitrul ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că asistenţii şi personalul său cunosc şi respectă normele 2, 3, 4, 5, 16, 17 şi 18 din prezentul cod de conduită.

9. Arbitrul nu se angajează în contacte ex parte în ceea ce priveşte procedura.

Independenţa şi imparţialitatea arbitrilor

10. Arbitrul este independent şi imparţial, evită crearea unei aparenţe de încălcare a deontologiei sau de favorizare a unei părţi şi nu este influenţat de interesul personal, de presiuni externe, de considerente de ordin politic, de proteste publice, de loialitatea faţă de o parte sau de frica de a face obiectul criticilor.

11. Arbitrul nu poate, în mod direct sau indirect, să îşi asume o obligaţie sau să accepte beneficii care ar afecta sau ar părea că afectează îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor sale.

12. Arbitrul nu îşi foloseşte poziţia în comisia de arbitraj pentru a servi interese personale sau private. Arbitrul evită acţiunile care pot crea impresia că alte persoane se află într-o poziţie specială pentru a-l influenţa.

13. Arbitrul nu permite ca judecata sau comportamentul său să fie influenţate de relaţii sau responsabilităţi financiare, de afaceri, profesionale, personale sau sociale.

14. Arbitrul evită să intre în orice relaţie sau să dobândească orice interes financiar susceptibil de a-i afecta imparţialitatea sau care ar putea crea, în mod rezonabil, o aparenţă de încălcare a deontologiei sau de favorizare a unei părţi.

Obligaţiile foştilor arbitri

15. Toţi foştii arbitri evită acţiunile care ar putea crea aparenţa că au favorizat una dintre părţi în îndeplinirea atribuţiilor lor sau că ar fi obţinut vreun beneficiu în urma deciziei sau a hotărârii comisiei de arbitraj.

Confidenţialitatea

16. Niciun arbitru şi niciun fost arbitru nu poate, în niciun moment, să comunice sau să utilizeze informaţii nedestinate publicului referitoare la o procedură sau de care a luat cunoştinţă în cadrul unei proceduri, decât pentru scopurile procedurii respective, şi nu poate, în niciun caz, să comunice sau să utilizeze asemenea informaţii pentru a dobândi avantaje personale, pentru a favoriza alte persoane sau pentru a afecta interesele altora.

17. Arbitrul nu face publică o hotărâre a comisiei de arbitraj sau o parte a acesteia înainte de publicarea acesteia în conformitate cu titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din prezentul acord.

18. Un arbitru sau un fost arbitru nu face publice în niciun moment deliberările unei comisii de arbitraj sau opiniile unui arbitru.

Cheltuieli

19. Fiecare arbitru păstrează o evidenţă şi întocmeşte un raport final cu privire la timpul dedicat procedurii şi la cheltuielile sale, precum şi cu privire la timpul şi cheltuielile asistentului şi personalului său.

Mediatorii

20. Prevederile aplicabile arbitrilor sau foştilor arbitri descrise în prezentul cod de conduită se aplică, mutatis mutandis, mediatorilor.

ANEXA XXXV

PROTOCOLUL I

PRIVIND ACORDUL-CADRU DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI REPUBLICA

MOLDOVA CU PRIVIRE LA PRINCIPIILE GENERALE DE PARTICIPARE

A REPUBLICII MOLDOVA LA PROGRAMELE UNIUNII

Articolul 1

Republica Moldova poate participa la toate programele actuale şi viitoare ale Uniunii deschise participării Republicii Moldova în conformitate cu dispoziţiile relevante de adoptare a respectivelor programe.

Articolul 2

Republica Moldova contribuie financiar la bugetul general al UE în funcţie de programele specifice la care participă Republica Moldova.

Articolul 3

Reprezentanţii Republicii Moldova pot face parte, ca observatori şi în ceea ce priveşte aspectele de interes pentru Republica Moldova, din comitetele de gestionare responsabile de monitorizarea programelor la care Republica Moldova contribuie financiar.

Articolul 4

Proiectele şi iniţiativele prezentate de participanţii din Republica Moldova se supun, pe cât posibil, aceloraşi condiţii, norme şi proceduri aferente programelor în cauză ca cele aplicabile statelor membre.

Articolul 5

Clauzele şi condiţiile specifice privind participarea Republicii Moldova la fiecare program în parte, în special contribuţia financiară care trebuie plătită, precum şi procedurile de raportare şi de evaluare, se stabilesc printr-un Memorandum de înţelegere între Comisia Europeană şi autorităţile competente ale Republicii Moldova, pe baza criteriilor stabilite în programele respective.

În cazul în care Republica Moldova solicită acordarea de asistenţă externă din partea Uniunii în vederea participării la un anumit program al Uniunii în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr.1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispoziţiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate şi de parteneriat sau în temeiul oricărui act legislativ similar al Uniunii în care se prevede acordarea de asistenţă externă din partea Uniunii în favoarea Republicii Moldova, care poate fi adoptat ulterior, condiţiile care reglementează utilizarea de către Republica Moldova a asistenţei externe a Uniunii se stabilesc într-un acord de finanţare, cu respectarea, în special, a dispoziţiilor articolului 20 din Regulamentul (CE) nr.1638/2006.

Articolul 6

În conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr.1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, fiecare Memorandum de înţelegere încheiat în temeiul articolului 5 din prezentul protocol prevede că auditurile sau controlul financiar sau alte verificări, inclusiv investigaţiile administrative, se efectuează de către Comisia Europeană, Curtea de Conturi Europeană şi Oficiul European de Luptă Antifraudă sau sub autoritatea acestora.

Se prevăd dispoziţii detaliate privind controlul financiar şi auditul, măsurile administrative, sancţiunile şi recuperarea, pe baza cărora Comisia Europeană, Curtea de Conturi Europeană şi Oficiul European de Luptă Antifraudă dobândesc competenţe echivalente cu competenţele pe care le deţin în raport cu beneficiarii sau contractanţii stabiliţi în Uniune.

Articolul 7

Prezentul protocol se aplică în perioada de aplicabilitate a acordului.

Fiecare parte poate denunţa prezentul protocol printr-o notificare scrisă adresată celeilalte părţi. Prezentul protocol îşi încetează valabilitatea după şase luni de la data respectivei notificări.

Încetarea valabilităţii protocolului ca urmare a denunţării lui de către oricare dintre părţi nu afectează verificările şi controalele care trebuie efectuate în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolele 5 şi 6, după caz.

Articolul 8

În cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol şi, ulterior la fiecare trei ani, cele două părţi pot să reexamineze punerea în aplicare a prezentului protocol în funcţie de participarea reală a Republicii Moldova la programele Uniunii.

PROTOCOLUL II

DEFINIŢIA NOŢIUNII DE “PRODUSE ORIGINARE” ŞI

METODELE DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

CUPRINS

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1 Definiţii

DEFINIREA NOŢIUNII DE “PRODUSE ORIGINARE”

Articolul 2 Condiţii generale

Articolul 3 Cumul de origine

Articolul 4 Produse obţinute în întregime

Articolul 5 Produse prelucrate sau transformate suficient

Articolul 6 Prelucrări sau transformări insuficiente

Articolul 7 Unitatea de luat în considerare

Articolul 8 Accesorii, piese de schimb şi unelte

Articolul 9 Seturi

Articolul 10 Elemente neutre

CONDIŢII TERITORIALE

Articolul 11 Principiul teritorialităţii

Articolul 12 Transportul direct

Articolul 13 Expoziţii

DRAWBACK SAU SCUTIREA DE TAXE VAMALE

Articolul 14 Interzicerea drawback-ului sau a scutirii de taxe vamale

DOVADA DE ORIGINE

Articolul 15 Condiţii generale

Articolul 16 Procedura de eliberare a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1

Articolul 17 Certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv

Articolul 18 Eliberarea unui duplicat al certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1

Articolul 19 Eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 pe baza unei dovezi de origine eliberate sau întocmite anterior

Articolul 20 Separarea contabilă

Articolul 21 Condiţii pentru întocmirea unei declaraţii de origine

Articolul 22 Exportator autorizat

Articolul 23 Valabilitatea dovezii de origine

Articolul 24 Prezentarea dovezii de origine

Articolul 25 Importul eşalonat

Articolul 26 Exceptări de la obligaţia prezentării dovezii de origine

Articolul 27 Documente justificative

Articolul 28 Păstrarea dovezii de origine şi a documentelor justificative

Articolul 29 Discrepanţe şi erori formale

Articolul 30 Sume exprimate în euro

DISPOZIŢII PRIVIND COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ

Articolul 31 Cooperarea administrativă

Articolul 32 Verificarea dovezilor de origine

Articolul 33 Soluţionarea diferendelor

Articolul 34 Sancţiuni

Articolul 35 Zone libere

CEUTA ŞI MELILLA

Articolul 36 Aplicarea prezentului protocol

Articolul 37 Condiţii speciale

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 38 Modificarea prezentului protocol

Articolul 39 Dispoziţii tranzitorii privind mărfurile aflate în tranzit sau în antrepozit

Listă de anexe

Anexa I: Note introductive la lista din anexa II

Anexa II: Lista prelucrărilor sau a transformărilor care trebuie aplicate materialelor neoriginare pentru ca produsul fabricat să poată obţine statutul de produs originar

Anexa III: Modele de certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi de cerere de eliberare a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1.

Anexa IV: Textul declaraţiei de origine

Declaraţii comune

Declaraţie comună privind Principatul Andorra

Declaraţie comună privind Republica San Marino

Declaraţia comună privind revizuirea regulilor de origine incluse în protocolul II în ceea ce priveşte definiţia noţiunii de “produse originare” şi metodele de cooperare administrativă

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

Definiţii

În sensul prezentului protocol:

(a) “fabricare” înseamnă orice formă de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea sau operaţiunile specifice;

(b) “material” înseamnă orice ingredient, materie primă, componentă sau piesă etc. utilizate la fabricarea unui produs;

(c) “produs” înseamnă un produs obţinut prin fabricare, chiar dacă se utilizează ulterior în cursul altei operaţiuni de fabricare;

(d) “mărfuri” înseamnă atât materialele, cât şi produsele;

(e) “valoarea în vamă” înseamnă valoarea stabilită în conformitate cu Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ 1994;

(f) “preţul franco fabrică” înseamnă preţul plătit pentru produs la ieşirea din fabrică fabricantului din partea în a cărei întreprindere s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca preţul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate, cu excepţia oricăror taxe interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat;

(g) “valoarea materialelor” înseamnă valoarea în vamă în momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care nu se cunoaşte această valoare şi nu poate fi stabilită, primul preţ care poate fi verificat şi care a fost plătit pentru aceste materiale în partea exportatoare;

(h) “valoarea materialelor originare” înseamnă valoarea unor astfel de materiale în conformitate cu definiţia de la litera (g) aplicată mutatis mutandis;

(i) “valoare adăugată” înseamnă preţul franco fabrică minus valoarea în vamă a fiecărui material încorporat originar din celelalte părţi cu care se aplică cumulul sau, în cazul în care valoarea în vamă nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ verificabil plătit pentru materiale în partea contractantă exportatoare;

(j) “capitole” şi “poziţii” înseamnă capitolele şi poziţiile (coduri din patru cifre) utilizate în nomenclatura care constituie sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, denumit în prezentul protocol “Sistem armonizat” sau “SA”;

(k) “încadrat” înseamnă încadrarea unui produs sau material la o anumită poziţie;

(l) “expediere” înseamnă produsele care sunt trimise simultan de la un exportator la un destinatar sau însoţite de un singur document de transport acoperind transportul lor de la exportator la destinatar sau, în absenţa unui astfel de document, de o singură factură;

(m) termenul “teritorii” include apele teritoriale;

(n) “parte” înseamnă unul, mai multe sau toate statele membre ale Uniunii Europene, Uniunea Europeană sau Republica Moldova;

(o) “autorităţi vamale ale părţii”, pentru Uniunea Europeană, înseamnă oricare dintre autorităţile vamale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

DEFINIREA NOŢIUNII DE “PRODUSE ORIGINARE”

Articolul 2

Cerinţe generale

În scopul punerii în aplicare a prezentului acord, se consideră că următoarele produse sunt originare dintr-o parte:

(a) produsele obţinute în întregime în una dintre părţi, în sensul articolului 4;

(b) produsele obţinute în una dintre părţi care conţin materiale ce nu au fost obţinute în întregime în acea parte, cu condiţia ca aceste materiale să fi fost supuse în partea respectivă la prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 5.

Articolul 3

Cumul de origine

Fără a aduce atingere articolului 2, produsele se consideră ca fiind originare din una dintre părţi în cazul în care produsele în cauză sunt obţinute acolo şi conţin materiale originare din cealaltă parte, cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea realizată să nu se limiteze la operaţiunile menţionate la articolul 6, însă nu este necesar ca materialele din cealaltă parte să fi fost supuse la prelucrări sau transformări suficiente.

Articolul 4

Produse obţinute în întregime

1. Se consideră ca fiind obţinute în întregime în una dintre părţi:

(a) produsele minerale extrase din solul său sau de pe fundul mărilor sau al oceanelor sale;

(b) produsele din regnul vegetal recoltate pe teritoriul lor;

(c) animalele vii născute şi crescute pe teritoriul lor;

(d) produsele care provin de la animalele vii crescute pe teritoriul lor;

(e) produsele obţinute din activităţi de vânătoare sau pescuit practicate pe teritoriul lor;

(f) produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute din mare în afara apelor teritoriale ale părţii exportatoare de către navele sale;

(g) produsele fabricate la bordul navelor-fabrică ale sale, exclusiv din produsele menţionate la litera (f);

(h) articolele uzate, care nu se mai pot folosi decât pentru recuperarea materiilor prime, inclusiv anvelope pneumatice uzate care nu se mai pot folosi decât pentru reşapări sau pentru a fi folosite ca deşeuri;

(i) deşeurile şi resturile rezultate din operaţiuni de fabricare efectuate pe teritoriul lor;

(j) produsele extrase din solul sau subsolul marin situat în afara apelor sale teritoriale, cu condiţia să aibă drepturi exclusive de exploatare a acestor soluri sau subsoluri;

(k) produsele fabricate pe teritoriul său exclusiv din produsele indicate la literele (a) - (j).

2. Termenii “navele sale” şi “navele-fabrică ale sale” utilizate la alineatul (1) literele (f) şi (g) se aplică numai navelor şi navelor-fabrică:

(a) care sunt înmatriculate sau înregistrate într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Republica Moldova;

(b) care navighează sub pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Republicii Moldova;

(c) care aparţin în proporţie de cel puţin 50% unor resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai Republicii Moldova sau unei societăţi comerciale al cărei sediu principal este situat într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Republica Moldova, al/ai cărei administrator(i), preşedinte al consiliului de administraţie sau de supraveghere şi majoritatea membrilor acestor consilii sunt resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai Republicii Moldova şi din care, în plus, în cazul societăţilor de persoane sau al societăţilor cu răspundere limitată, cel puţin jumătate din capital aparţine unui stat membru al Uniunii Europene sau Republicii Moldova, unor organisme publice sau unor resortisanţi ai părţii respective;

(d) ai căror căpitani şi ofiţeri sunt resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai Republicii Moldova; şi

(e) al căror echipaj este alcătuit, în proporţie de cel puţin 75%, din resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai Republicii Moldova.

Articolul 5

Produse prelucrate sau transformate suficient

1. În sensul aplicării articolului 2, produsele care nu sunt obţinute integral sunt considerate ca fiind prelucrate sau transformate suficient atunci când sunt îndeplinite condiţiile indicate în lista din anexa II la prezentul protocol.

Condiţiile respective indică prelucrarea sau transformarea la care trebuie supuse materialele neoriginare utilizate la fabricare şi se aplică exclusiv acestor materiale. Prin urmare, în cazul în care un produs care a dobândit statutul de produs originar îndeplinind condiţiile prevăzute în listă este utilizat la fabricarea unui alt produs, condiţiile aplicabile produsului în care este încorporat nu i se aplică şi nu se ţine seama de materialele neoriginare care au putut fi utilizate în fabricarea acestuia.

2. Fără a aduce atingere alineatului (1), materialele neoriginare care, conform condiţiilor prevăzute în lista din anexa II la prezentul protocol, nu ar trebui să fie utilizate în fabricarea unui produs, pot fi totuşi utilizate cu condiţia ca:

(a) valoarea lor totală să nu depăşească 10% din preţul franco fabrică al produsului;

(b) în temeiul prezentului alineat, să nu se depăşească niciunul din procentele indicate în listă în ceea ce priveşte valoarea maximă a materialelor neoriginare.

Prezentul alineat nu se aplică produselor menţionate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat.

3. Alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol se aplică sub rezerva dispoziţiilor articolului 6.

Articolul 6

Prelucrări sau transformări insuficiente

1. Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol, următoarele operaţiuni sunt considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi statutul de produs originar, indiferent dacă dispoziţiile articolului 5 sunt sau nu îndeplinite:

(a) operaţiunile de conservare menite să asigure menţinerea produselor în stare bună pe durata transportului şi a depozitării;

(b) desfacerea şi asamblarea coletelor;

(c) spălarea, curăţarea, desprăfuirea, îndepărtarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;

(d) călcarea sau presarea textilelor;

(e) operaţiunile simple de vopsire şi şlefuire;

(f) decorticarea, albirea parţială sau totală, şlefuirea şi glazurarea cerealelor şi a orezului;

(g) operaţiunile de colorare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr;

(h) înlăturarea pieliţei, scoaterea sâmburilor şi cojirea fructelor, nucilor şi legumelor;

(i) ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;

(j) cernerea, trierea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, aranjarea pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);

(k) simpla punere în sticle, doze, flacoane, saci, cutii, lăzi, fixarea pe cartoane sau planşete şi orice alte operaţiuni simple de ambalare;

(l) aplicarea sau imprimarea pe produse sau pe ambalajele acestora de mărci, etichete, logouri sau alte semne distinctive similare;

(m) simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite;

(n) amestecul zahărului cu orice material;

(o) simpla asamblare a componentelor în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produselor în părţi;

(p) o combinare a două sau mai multe dintre operaţiunile indicate la literele (a)-(o);

(q) sacrificarea animalelor.

2. Pentru a stabili dacă transformarea sau prelucrarea efectuată asupra unui produs este insuficientă în sensul alineatului (1), toate operaţiunile efectuate în una dintre părţi asupra unui produs dat sunt luate în considerare împreună.

Articolul 7

Unitatea de luat în considerare

1. Unitatea care se ia în considerare în vederea aplicării dispoziţiilor prezentului protocol este produsul reţinut ca unitate de bază pentru stabilirea încadrării bazate pe nomenclatura Sistemului armonizat.

În consecinţă:

(a) când un produs alcătuit dintr-un grup sau un ansamblu de articole este încadrat pe baza Sistemului armonizat la o singură poziţie, ansamblul reprezintă unitatea care este luată în considerare;

(b) când o expediere conţine un număr de produse identice încadrate la aceeaşi poziţie a Sistemului armonizat, dispoziţiile prezentului protocol se aplică fiecăruia dintre aceste produse luate în considerare în mod individual.

2. Atunci când, în temeiul regulii generale nr.5 din Sistemul armonizat, ambalajul este încadrat împreună cu produsul pe care îl conţine, ambalajul este considerat parte integrantă a produsului în scopul stabilirii originii.

Articolul 8

Accesorii, piese de schimb şi unelte

Accesoriile, piesele de schimb şi uneltele livrate cu un echipament, o maşină, un aparat sau un vehicul, care fac parte din echipamentul normal şi sunt incluse în preţ sau nu sunt facturate separat, sunt considerate ca formând un tot unitar cu echipamentul, maşina, aparatul sau vehiculul în cauză.

Articolul 9

Seturi

Seturile, astfel cum sunt definite în regula generală 3 din Sistemul Armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate produsele care intră în compunerea acestora sunt originare. Totuşi, un set alcătuit din articole originare şi neoriginare este considerat originar în ansamblu, cu condiţia ca valoarea articolelor neoriginare să nu depăşească 15% din preţul franco fabrică al setului.

Articolul 10

Elemente neutre

Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se stabilească originea următoarelor elemente care pot fi folosite la fabricarea sa:

(a) energie şi combustibili;

(b) instalaţii şi echipamente;

(c) maşini şi unelte;

(d) mărfuri care nu intră şi care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a unui produs.

CONDIŢII TERITORIALE

Articolul 11

Principiul teritorialităţii

1. Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 3 şi la alineatul (3) din prezentul articol, condiţiile stabilite la titlul II privind dobândirea statutului de produs originar trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în una dintre părţi.

2. Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 3, în cazul în care mărfurile originare exportate dintr-o parte către o altă ţară sunt returnate, ele trebuie considerate ca fiind neoriginare, cu excepţia cazului în care autorităţilor vamale li se poate demonstra în mod satisfăcător că:

(a) mărfurile returnate sunt aceleaşi cu cele care au fost exportate; şi

(b) că mărfurile returnate nu au fost supuse unor operaţiuni mai ample decât cele necesare pentru a le păstra în stare bună în perioada în care au fost pe teritoriul ţării respective sau în timpul exportării lor.

3. Dobândirea statutului de produs originar în condiţiile stabilite la titlul II nu este afectată de transformarea sau prelucrarea efectuate în afara unei părţi asupra materialelor exportate din parte şi reimportate ulterior în acest spaţiu, cu condiţia ca:

(a) materialele menţionate să fie obţinute în întregime în partea respectivă sau să fi fost supuse, anterior exportării, unor transformări sau prelucrări care nu se limitează la operaţiunile menţionate la articolul 6;

şi

(b) să se poată demonstra în mod satisfăcător autorităţilor vamale că:

(i) mărfurile reimportate au fost obţinute prin prelucrarea sau transformarea materialelor exportate;

şi că

ii) valoarea adăugată totală obţinută în afara părţii prin aplicarea dispoziţiilor prezentului articol nu depăşeşte 10% din preţul franco fabrică al produsului final pentru care este solicitat statutul de produs originar.

4. În sensul aplicării alineatului (3), condiţiile de obţinere a statutului de produs originar stabilite în titlul II nu se aplică prelucrării sau transformării efectuate în afara unei părţi. Cu toate acestea, atunci când, în lista din anexa II la prezentul protocol, pentru stabilirea statutului de produs originar al produsului finit, se aplică o normă care stabileşte o valoare maximă pentru toate materialele neoriginare încorporate, valoarea totală a materialelor neoriginare încorporate pe teritoriul părţii în cauză, împreună cu valoarea adăugată totală obţinută în afara părţii prin aplicarea dispoziţiilor prezentului articol, nu poate depăşi procentajul stabilit.

5. În sensul aplicării dispoziţiilor alineatelor (3) şi (4), “valoare adăugată totală” înseamnă toate costurile acumulate în afara unei părţi, inclusiv valoarea materialelor încorporate acolo.

6. Dispoziţiile alineatelor (3) şi (4) nu se aplică produselor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în anexa II la prezentul protocol sau care nu pot fi considerate prelucrate sau transformate suficient decât în cazul în care se aplică toleranţa generală stabilită la articolul 5 alineatul (2).

7. Dispoziţiile alineatelor (3) şi (4) ale prezentului articol nu se aplică produselor de la capitolele 50 - 63 din Sistemul armonizat.

8. Orice prelucrare sau transformare de tipul celor reglementate de dispoziţiile prezentului articol şi efectuate în afara unei părţi se realizează în conformitate cu regimul de perfecţionare pasivă sau cu regimuri similare.

Articolul 12

Transportul direct

1. Tratamentul preferenţial prevăzut de prezentul acord se aplică numai produselor care îndeplinesc condiţiile prezentului protocol şi sunt transportate direct între părţi. Cu toate acestea, produsele care constituie o singură expediere pot fi transportate prin alte teritorii, dacă este cazul, cu transbordare sau depozitare temporară pe aceste teritorii, cu condiţia ca produsele să rămână sub supravegherea autorităţilor vamale ale ţării de tranzit sau de depozitare şi să nu facă obiectul altor operaţiuni în afara celor de descărcare, reîncărcare sau al oricărei alte operaţiuni destinate să asigure păstrarea lor în stare bună.

Produsele originare pot fi transportate prin conducte de-a lungul altor teritorii decât cele ale părţilor care acţionează ca părţi exportatoare sau importatoare.

2. Dovada că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) se face prezentând autorităţilor vamale ale părţii de import:

(a) un document de transport unic pe baza căruia se efectuează transportul din partea exportatoare prin ţara de tranzit; sau

(b) un certificat eliberat de autorităţile vamale ale ţării de tranzit care să conţină:

(i) o descriere exactă a produselor;

(ii) data descărcării şi a reîncărcării produselor şi, după caz, indicarea navelor sau a altor mijloace de transport utilizate; şi

(iii) certificarea condiţiilor în care produsele au rămas în ţara de tranzit

(c) sau, în lipsa acestora, a oricăror alte documente justificative.

Articolul 13

Expoziţii

1. Produsele originare trimise pentru a fi expuse într-o altă ţară decât părţile şi vândute după expoziţie pentru a fi importate pe teritoriul unei părţi beneficiază la import de dispoziţiile prezentului acord, cu condiţia să se demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de către autorităţile vamale că:

(a) un exportator a expediat aceste produse dintr-o parte în ţara în care are loc expoziţia şi că le-a expus acolo;

(b) produsele au fost vândute sau cedate în alt mod de exportatorul respectiv unui destinatar din una dintre părţi;

(c) produsele au fost expediate pe parcursul expoziţiei sau imediat după aceea în ţara din care au fost trimise pentru expoziţie; şi

(d) din momentul în care au fost expediate pentru a fi expuse, produsele nu au fost utilizate în alte scopuri decât prezentarea la expoziţia respectivă.

2. O dovadă de origine trebuie să fie eliberată sau întocmită în conformitate cu dispoziţiile titlului V şi să fie prezentată în condiţiile obişnuite autorităţilor vamale ale părţii importatoare. Pe aceasta se indică denumirea şi adresa expoziţiei. În cazul în care este necesar, se poate solicita un document justificativ suplimentar privind condiţiile în care acestea au fost expuse.

3. Alineatul (1) se aplică tuturor expoziţiilor, târgurilor sau manifestărilor publice similare, cu caracter comercial, industrial, agricol sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau spaţii comerciale în vederea vânzării de produse străine şi pe durata cărora produsele rămân sub control vamal.

DRAWBACK SAU SCUTIREA DE TAXE VAMALE

Articolul 14

Interzicerea drawback-ului sau a scutirii de taxe vamale

1. Materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor originare dintr-o parte pentru care se emite sau se întocmeşte o dovadă de origine în conformitate cu dispoziţiile titlului V nu beneficiază, în partea respectivă, de niciun drawback şi de nicio scutire de taxe vamale, indiferent de natura acestora.

2. Interdicţia prevăzută la alineatul (1) se aplică oricărei înţelegeri în vederea rambursării, remiterii sau neplăţii parţiale sau totale a taxelor vamale sau a taxelor cu efect echivalent aplicabile într-o parte materialelor utilizate la fabricare, în cazul în care această rambursare, remitere sau neplată se aplică expres sau în fapt atunci când produsele obţinute din aceste materiale sunt exportate şi nu atunci când sunt păstrate pentru consumul naţional.

3. Exportatorul produselor care fac obiectul unei dovezi de origine trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităţilor vamale, toate documentele necesare care stabilesc că pentru materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor respective nu s-a obţinut niciun drawback şi că toate taxele vamale sau taxele cu efect echivalent aplicabile respectivelor materiale au fost efectiv achitate.

4. Dispoziţiile alineatelor (1), (2) şi (3) din prezentul articol se aplică de asemenea ambalajelor menţionate la articolul 7 alineatul (2), accesoriilor, pieselor de schimb şi uneltelor menţionate la articolul 8 şi produselor care fac parte din seturi prevăzute la articolul 9, atunci când acestea nu sunt originare.

5. Dispoziţiile alineatelor (1) - (4) se aplică numai materialelor care intră sub incidenţa prezentului protocol.

DOVADA DE ORIGINE

Articolul 15

Cerinţe generale

1. Produsele originare dintr-o parte beneficiază, la importul în cealaltă parte, de dispoziţiile prezentului acord la prezentarea uneia dintre următoarele dovezi de origine:

(a) un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, al cărui model este prezentat în anexa III la prezentul protocol;

(b) în cazurile prevăzute la articolul 21 alineatul (1), o declaraţie (denumită în continuare “declaraţie de origine”), întocmită de exportator pe o factură, un bon de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele respective într-o măsură suficient de detaliată pentru a permite identificarea acestora. Textul declaraţiei de origine figurează în anexa IV la prezentul protocol.

2. Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, produsele originare în sensul prezentului protocol beneficiază, în cazurile prevăzute la articolul 26, de dispoziţiile prezentului acord fără a fi necesar să se prezinte niciuna dintre dovezile de origine menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 16

Procedura de eliberare a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1

1. Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autorităţile vamale ale părţii exportatoare la cererea scrisă a exportatorului sau, sub responsabilitatea acestuia, a reprezentantului său autorizat.

2. În acest scop, exportatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia completează atât certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, cât şi formularul de cerere, ale căror modele figurează în anexa III la prezentul protocol. Aceste formulare se completează în una dintre limbile în care este întocmit prezentul acord şi în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale a ţării exportatoare. Dacă formularele se completează de mână, ele trebuie completate cu cerneală şi cu litere de tipar. Descrierea produselor se face la rubrica destinată acestui scop, fără a se lăsa spaţii libere între rânduri. În cazul în care rubrica nu se completează integral, trebuie să se traseze o linie orizontală sub ultimul rând al descrierii, spaţiul liber fiind barat.

3. Exportatorul care solicită eliberarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităţilor vamale din partea exportatoare în care se eliberează certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, toate documentele corespunzătoare care dovedesc caracterul originar al produselor respective, precum şi îndeplinirea tuturor celorlalte condiţii prevăzute în prezentul protocol.

4. Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (5), un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autorităţile vamale dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din Republica Moldova, în cazul în care produsele respective pot fi considerate ca produse originare din Uniunea Europeană sau din Republica Moldova şi îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în prezentul protocol.

5. Autorităţile vamale care eliberează certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 iau toate măsurile necesare pentru a verifica statutul de produse originare al mărfurilor şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute în prezentul protocol. În acest scop, acestea au dreptul să solicite orice dovadă şi să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră adecvat. Autorităţile vamale trebuie, de asemenea, să se asigure că formularele menţionate la alineatul (2) sunt completate în mod corespunzător. În special, acestea verifică dacă spaţiul rezervat descrierii produselor a fost completat astfel încât să excludă orice posibilitate de adăugare frauduloasă.

6. Data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se indică în rubrica 11 a certificatului.

7. Un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 este eliberat de autorităţile vamale şi pus la dispoziţia exportatorului de îndată ce exportul efectiv a fost efectuat sau asigurat.

Articolul 17

Certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv

1. Fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (7), un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate, în condiţii excepţionale, să fie eliberat după exportul produselor care fac obiectul acestuia, dacă:

(a) nu a fost emis în momentul exportului ca urmare a unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanţe speciale; sau

(b) s-a demonstrat autorităţilor vamale că un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.

2. În sensul aplicării alineatului (1), exportatorul trebuie să indice în cererea sa locul şi data exportului produselor la care se referă certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, precum şi motivele care stau la baza cererii sale.

3. Autorităţile vamale nu pot elibera retroactiv un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 decât după ce au verificat dacă informaţiile furnizate în cererea exportatorului corespund celor din dosarul aferent.

4. Pe certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să figureze următoarea menţiune în limba engleză:

“ISSUED RETROSPECTIVELY”,

5. Menţiunea la care se face referire la alineatul (4) se inserează în rubrica 7 a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.

Articolul 18

Eliberarea unui duplicat al certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1

1. În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate solicita un duplicat autorităţilor vamale care l-au eliberat, pe baza documentelor de export pe care acestea le deţin.

2. Pe duplicatul astfel eliberat trebuie să figureze următoarea menţiune în limba engleză:

“DUPLICATE”.

3. Menţiunea la care se face referire la alineatul (2) se inserează în rubrica 7 a duplicatului certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.

4. Duplicatul, care poartă data eliberării certificatului original de circulaţie a mărfurilor EUR.1, produce efecte de la data respectivă.

Articolul 19

Eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 pe

baza unei dovezi de origine eliberate sau întocmite anterior

Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal dintr-o parte, este posibil să se înlocuiască dovada de origine iniţială cu unul sau mai multe certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 în scopul trimiterii tuturor sau a unora dintre aceste produse în alt loc din respectiva parte. Certificatul (certificatele) de înlocuire EUR.1 se eliberează de către biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele.

Articolul 20

Separarea contabilă

1. Atunci când apar dificultăţi materiale sau legate de costuri considerabile cu privire la menţinerea unor stocuri separate de materiale originare şi neoriginare care sunt identice şi interschimbabile, autorităţile vamale pot autoriza, la cererea scrisă a celor vizaţi, aşa-numita metodă a “separării contabile” (denumită în continuare “metoda”) pentru gestionarea acestor stocuri.

2. Metoda trebuie să garanteze că, pentru o perioadă de referinţă specifică, numărul de produse obţinute care ar putea fi considerate ca fiind “originare” este acelaşi cu cel care ar fi fost obţinut în cazul în care ar fi existat o separare fizică a stocurilor.

3. Autorităţile vamale pot acorda autorizaţia menţionată la alineatul (1) sub rezerva oricăror condiţii pe care le consideră adecvate.

4. Metoda se aplică, iar aplicarea acesteia se consemnează pe baza principiilor generale de contabilitate aplicabile în ţara în care a fost fabricat produsul.

5. Beneficiarul metodei poate elibera sau solicita dovezi de origine, după caz, pentru cantitatea de produse care pot fi considerate originare. La cererea autorităţilor vamale, beneficiarul furnizează o declaraţie privind modul în care au fost gestionate cantităţile.

6. Autorităţile vamale monitorizează utilizarea autorizaţiei şi o pot retrage oricând beneficiarul o utilizează într-un mod necorespunzător sau în cazul în care nu reuşeşte să îndeplinească oricare dintre celelalte condiţii prevăzute de prezentul protocol.

Articolul 21

Condiţii pentru întocmirea unei declaraţii de origine

1. Declaraţia de origine prevăzută la articolul 15 alineatul (1) litera (b) se poate întocmi:

(a) de către un exportator autorizat în sensul articolului 22; sau

(b) de către un exportator pentru orice expediere constând în unul sau mai multe colete care conţin produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6 000 EUR.

2. Fără a aduce atingere alineatului (3), o declaraţie de origine se poate întocmi în cazul în care produsele în cauză pot fi considerate ca fiind produse originare din Uniunea Europeană sau din Republica Moldova şi îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de prezentul protocol.

3. Exportatorul care întocmeşte o declaraţie de origine trebuie să fie în măsură să prezinte, în orice moment, la cererea autorităţilor vamale din partea exportatoare, toate documentele adecvate care dovedesc statutul de produse originare al produselor în cauză, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute în prezentul protocol.

4. Exportatorul întocmeşte declaraţia de origine prin dactilografierea, imprimarea sau tipărirea pe factură, pe nota de livrare sau pe orice alt document comercial, a declaraţiei al cărei text figurează în anexa IV la prezentul protocol, utilizând una dintre versiunile lingvistice stabilite în anexa respectivă şi în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale din ţara exportatoare. Dacă declaraţia este scrisă de mână, va fi scrisă cu cerneală şi cu litere de tipar.

5. Declaraţiile de origine poartă semnătura olografă originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 22 nu este obligat să semneze aceste declaraţii, cu condiţia să prezinte autorităţilor vamale din partea exportatoare un angajament scris prin care îşi asumă responsabilitatea integrală pentru orice declaraţie de origine care îl identifică, ca şi când aceasta ar purta semnătura lui olografă.

6. O declaraţie de origine poate fi întocmită de exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate sau după export, cu condiţia ca prezentarea acesteia în ţara importatoare să aibă loc în termen de cel mult doi ani de la importul produselor la care se referă.

Articolul 22

Exportator autorizat

1. Autorităţile vamale din partea exportatoare pot autoriza orice exportator (denumit în continuare “exportator autorizat”) care efectuează în mod frecvent transporturi de produse în conformitate cu prevederile prezentului protocol să întocmească declaraţii de origine, indiferent de valoarea produselor în cauză. Un exportator care solicită o astfel de autorizaţie trebuie să ofere autorităţilor vamale toate garanţiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii ale prezentului protocol.

2. Autorităţile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiţii pe care le consideră adecvate.

3. Autorităţile vamale acordă exportatorului autorizat un număr de autorizaţie vamală, care apare pe declaraţia de origine.

4. Autorităţile vamale monitorizează utilizarea autorizaţiei de către exportatorul autorizat.

5. Autorităţile vamale pot retrage autorizaţia în orice moment. Acestea iau această măsură atunci când atunci când exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile menţionate la alineatul (1), nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (2) sau utilizează în mod incorect autorizaţia.

Articolul 23

Valabilitatea dovezii de origine

1. Dovada de origine este valabilă patru luni de la data emiterii sale în partea exportatoare şi trebuie depusă în acest interval de timp la autorităţile vamale ale părţii importatoare.

2. Dovezile de origine care sunt prezentate autorităţilor vamale din partea importatoare după expirarea termenului de prezentare prevăzut la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării tratamentului preferenţial, atunci când nerespectarea termenului de depunere a acestor documente se datorează unor împrejurări excepţionale.

3. În celelalte cazuri de prezentare tardivă, autorităţile vamale din partea importatoare pot accepta dovezile de origine atunci când produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului respectiv.

Articolul 24

Prezentarea dovezii de origine

Dovezile de origine sunt prezentate autorităţilor vamale din partea importatoare în conformitate cu procedurile aplicabile în acea ţară. Autorităţile respective pot cere traducerea unei dovezi de origine şi totodată pot cere ca declaraţia de import să fie însoţită de o declaraţie prin care importatorul să ateste că produsele îndeplinesc condiţiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului acord.

Articolul 25

Importul eşalonat

Atunci când, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale din partea importatoare, produsele demontate sau nemontate în sensul regulii generale nr.2 litera (a) din Sistemul Armonizat din secţiunile XVI şi XVII sau de la poziţiile 7308 şi 9406 din Sistemul Armonizat sunt importate eşalonat, autorităţilor vamale li se prezintă o singură dovadă de origine, la importul primului transport.

Articolul 26

Exceptări de la obligaţia prezentării dovezii de origine

1. Sunt admise ca produse originare, fără a fi necesară prezentarea unei dovezi de origine, produsele care fac obiectul unor trimiteri sub formă de colete mici către persoane particulare de către persoane particulare sau care sunt transportate în bagajele personale ale călătorilor, în măsura în care este vorba de importuri lipsite de orice caracter comercial, care sunt declarate ca fiind în conformitate cu condiţiile prevăzute de prezentul protocol şi cu condiţia să nu existe nici un dubiu cu privire la veridicitatea unei astfel de declaraţii. În cazul produselor expediate prin poştă, această declaraţie se poate face pe declaraţia vamală CN22/CN23 sau pe o foaie de hârtie anexată acelui document.

2. Importurile cu un caracter ocazional şi care constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor sau al călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate importuri fără caracter comercial, dacă este evident, prin natura şi cantitatea produselor, că nu se urmăreşte un scop comercial.

3. În plus, valoarea globală a acestor produse nu poate depăşi 500 EUR în cazul coletelor mici sau 1 200 EUR în cazul produselor transportate în bagajele personale ale călătorilor.

Articolul 27

Documente justificative

Documentele menţionate la articolul 16 alineatul (3) şi la articolul 21 alineatul (3), menite să ateste faptul că produsele pentru care s-a eliberat un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau o declaraţie de origine pot fi considerate produse originare dintr-o parte şi că îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în prezentul protocol, pot consta, printre altele, din următoarele:

(a) dovada directă a operaţiunilor efectuate de exportator sau de furnizor pentru a obţine mărfurile în cauză, care se regăseşte, de exemplu, în conturile sale sau în contabilitatea sa internă;

(b) documente care atestă caracterul originar al materialelor utilizate, emise sau întocmite în partea în cauză, atunci când aceste documente sunt utilizate în conformitate cu legislaţia naţională;

(c) documente care dovedesc prelucrarea sau transformarea materialelor în partea în cauză, emise sau întocmite în respectiva parte, atunci când aceste documente sunt utilizate în conformitate cu legislaţia naţională;

(d) certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau declaraţii de origine care dovedesc caracterul originar al materialelor utilizate, eliberate sau întocmite în partea în cauză, în conformitate cu prezentul protocol;

(e) dovezi corespunzătoare cu privire la transformarea sau prelucrarea suferită în afara părţii în cauză în conformitate cu articolul 11, care atestă respectarea condiţiilor prevăzute la articolul respectiv.

Articolul 28

Păstrarea dovezii de origine şi a documentelor justificative

1. Exportatorul care solicită eliberarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 trebuie să păstreze timp de cel puţin trei ani documentele menţionate la articolul 16 alineatul (3).

2. Exportatorul care întocmeşte o declaraţie de origine păstrează cel puţin timp de trei ani o copie a acesteia, precum şi documentele menţionate la articolul 21 alineatul (3).

3. Autorităţile vamale din partea exportatoare care eliberează un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 trebuie să păstreze timp de cel puţin trei ani formularul de cerere menţionat la articolul 16 alineatul (2).

4. Autorităţile vamale ale părţii importatoare păstrează cel puţin timp de trei ani certificatele de circulaţie EUR.1 şi declaraţiile de origine care le sunt prezentate.

Articolul 29

Discrepanţe şi erori formale

1. Constatarea unor mici discrepanţe între declaraţiile din dovada de origine şi cele din documentul prezentat biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităţilor pentru importarea produselor nu duce ipso facto la considerarea dovezii de origine ca nulă şi neavenită, dacă se stabileşte în mod temeinic că documentul respectiv corespunde produselor prezentate.

2. Erorile formale evidente, cum ar fi greşelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu au drept consecinţă respingerea documentului, în cazul în care aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea declaraţiilor din documentul respectiv.

Articolul 30

Sume exprimate în euro

1. În scopul punerii în aplicare a dispoziţiilor articolului 21 alineatul (1) litera (b) şi ale articolului 26 alineatul (3), atunci când produsele sunt facturate în altă monedă decât moneda euro, sumele exprimate în monedele naţionale ale părţilor, echivalente cu sumele exprimate în euro, se stabilesc anual de către fiecare dintre ţările în cauză.

2. O expediere beneficiază de prevederile articolului 21 alineatul (1) litera (b) sau ale articolului 26 alineatul (3) prin referinţa la moneda în care este emisă factura, în conformitate cu suma stabilită de către ţara în cauză.

3. Sumele care se utilizează într-o monedă naţională reprezintă contravaloarea în această monedă a sumelor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie. Sumele sunt comunicate Comisiei Europene înainte de 15 octombrie şi se aplică de la 1 ianuarie anul următor. Comisia Europeană comunică sumele respective tuturor ţărilor interesate.

4. O ţară poate rotunji în plus sau în minus suma rezultată din conversia în moneda sa naţională a unei sume exprimate în euro. Suma rotunjită nu poate să difere cu mai mult de 5% faţă de suma rezultată din conversie. O ţară poate menţine neschimbată contravaloarea în moneda sa naţională a unei sume exprimate în euro în cazul în care, în momentul ajustării anuale prevăzute la alineatul (3), conversia acestei sume, înainte de orice rotunjire, duce la o creştere mai mică de 15% a contravalorii sale în moneda naţională. Contravaloarea în moneda naţională poate fi menţinută neschimbată dacă conversia ar avea ca rezultat o scădere a acelei valori echivalente.

5. Sumele exprimate în euro fac obiectul unei reexaminări de către Subcomitetul vamal la cererea oricărei părţi. În timpul acestei reexaminări, Subcomitetul vamal examinează oportunitatea păstrării efectelor limitelor respective în termeni reali. În acest scop, acesta poate decide să modifice sumele exprimate în euro.

DISPOZIŢII PRIVIND COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ

Articolul 31

Cooperarea administrativă

1. Autorităţile vamale ale părţilor îşi comunică reciproc, prin intermediul Comisiei Europene, specimenele amprentelor ştampilelor utilizate în birourile lor vamale pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1, precum şi adresele autorităţilor vamale responsabile cu verificarea certificatelor şi a declaraţiilor de origine.

2. Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a prezentului protocol, părţile îşi acordă reciproc asistenţă, prin intermediul administraţiilor vamale competente, pentru verificarea autenticităţii certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1, a declaraţiilor de origine şi a exactităţii informaţiilor furnizate în documentele respective.

Articolul 32

Verificarea dovezilor de origine

1. Verificarea ulterioară a dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale părţii importatoare au suspiciuni întemeiate în ceea ce priveşte autenticitatea acestor documente, caracterul originar al produselor respective sau respectarea celorlalte condiţii prevăzute de prezentul protocol.

2. În scopul aplicării dispoziţiilor alineatului (1), autorităţile vamale din partea importatoare returnează certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi factura, în cazul în care a fost prezentată, declaraţia de origine sau o copie a acestor documente autorităţilor vamale din partea exportatoare indicând, dacă este cazul, motivele care stau la baza cererii de efectuare a unei verificări. În sprijinul cererii de efectuare a verificării, se prezintă orice document şi informaţie obţinute care indică faptul că datele furnizate în dovada de origine sunt incorecte.

3. Verificarea se efectuează de către autorităţile vamale din partea exportatoare. În acest scop, acestea au dreptul să solicite orice dovadă şi să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră adecvat.

4. În cazul în care autorităţile vamale din partea importatoare decid să suspende acordarea tratamentului preferenţial produselor în cauză în aşteptarea rezultatelor verificării, acestea îi acordă importatorului liberul de vamă pentru produse, sub rezerva măsurilor asiguratorii pe care le consideră necesare.

5. Autorităţile vamale care solicită verificarea sunt informate în cel mai scurt timp posibil cu privire la rezultatele acesteia. Aceste rezultate trebuie să indice în mod clar dacă documentele sunt autentice şi dacă produsele în cauză pot fi considerate ca fiind produse originare din una dintre părţi şi dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în prezentul protocol.

6. În cazul unor suspiciuni întemeiate şi în absenţa unui răspuns în termen de zece luni de la data cererii de efectuare a verificării sau în cazul în care răspunsul nu conţine informaţii suficiente pentru a stabili autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autorităţile vamale care solicită verificarea refuză dreptul la tratament preferenţial, cu excepţia unor circumstanţe excepţionale.

Articolul 33

Soluţionarea diferendelor

1. Atunci când, în legătură cu procedurile de verificare prevăzute la articolul 32 din prezentul protocol, apar diferende care nu pot fi soluţionate între autorităţile vamale care au solicitat verificarea şi autorităţile vamale responsabile cu efectuarea verificării respective, diferendele în cauză vor fi supuse Comitetului de asociere reunit în configuraţia comerţ prevăzută la articolul 438 alineatul (4) din prezentul acord. Capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) din titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord nu se aplică.

2. În cazul în care, în legătură cu interpretarea prezentului protocol, apar alte diferende decât cele legate de procedurile de verificare prevăzute la articolul 32 din prezentul protocol, se sesizează Subcomitetul vamal pentru diferendele respective. Procedura de soluţionare a diferendelor prevăzută la capitolul 14 (Soluţionarea diferendelor) de la titlul V (Comerţ şi aspecte legate de comerţ) din prezentul acord poate fi iniţiată doar dacă Subcomitetul vamal nu a reuşit să soluţioneze diferendul în termen de şase luni de la data la care a fost sesizat cu privire la diferendul respectiv.

3. În toate cazurile, soluţionarea diferendelor dintre importator şi autorităţile vamale din partea importatoare se efectuează în conformitate cu legislaţia părţii respective.

Articolul 34

Sancţiuni

Sancţiunile se aplică oricărei persoane care întocmeşte sau dispune întocmirea unui document care conţine informaţii incorecte în scopul obţinerii unui tratament preferenţial pentru produse.

Articolul 35

Zone libere

1. Părţile iau toate măsurile necesare pentru a evita ca produsele care sunt comercializate pe baza unei dovezi de origine şi care, în cursul transportului, staţionează într-o zonă liberă situată pe teritoriul lor, să facă obiectul unor substituiri sau al unor manipulări diferite de manipulările uzuale destinate evitării deteriorării lor.

2. Prin derogare de la alineatul (1), atunci când produse originare dintr-o parte sunt importate într-o zonă liberă pe baza unei dovezi de origine şi suferă transformări sau prelucrări, autorităţile competente emit, la cererea exportatorului, un nou certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, dacă prelucrările sau transformările la care au fost supuse sunt în conformitate cu prezentul protocol.

CEUTA ŞI MELILLA

Articolul 36

Aplicarea prezentului protocol

1. Termenul “Uniunea Europeană” nu acoperă Ceuta şi Melilla.

2. Produsele originare din Republica Moldova beneficiază în toate privinţele, atunci când sunt importate în Ceuta şi Melilla, de acelaşi regim vamal ca şi cel aplicat produselor originare de pe teritoriul vamal al Uniunii Europene în temeiul Protocolului nr.2 la Actul de aderare a Spaniei şi a Portugaliei la Comunităţile Europene. Republica Moldova acordă importurilor de produse reglementate de prezentul acord şi originare din Ceuta şi Melilla acelaşi regim vamal pe care îl acordă produselor importate din Uniunea Europeană şi originare din aceasta.

3. În sensul aplicării alineatului (2) din prezentul articol cu privire la produsele originare din Ceuta şi Melilla, prezentul protocol se aplică mutatis mutandis, sub rezerva condiţiilor speciale prevăzute la articolul 37.

Articolul 37

Condiţii speciale

1. Cu condiţia să fi fost transportate direct, în conformitate cu dispoziţiile articolului 12, sunt considerate ca fiind:

(1) produse originare din Ceuta şi Melilla:

(a) produsele obţinute în întregime în Ceuta şi Melilla;

(b) produsele obţinute în Ceuta şi Melilla, în al căror proces de fabricaţie au intrat alte produse decât cele menţionate la litera (a), cu condiţia ca:

(i) produsele în cauză să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 5;

sau ca

(ii) produsele în cauză să fie originare din una dintre părţi, cu condiţia ca ele să fi fost supuse la prelucrări sau transformări care nu se limitează la operaţiunile menţionate la articolul 6;

(2) produse originare din Republica Moldova

(a) produsele obţinute în întregime în Republica Moldova;

(b) produsele obţinute în Republica Moldova, în al căror proces de fabricaţie au intrat alte produse decât cele menţionate la litera (a), cu condiţia ca:

(i) produsele în cauză să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 5;

sau ca

(ii) produsele în cauză să fie originare din Ceuta şi Melilla sau din Uniunea Europeană, cu condiţia ca ele să fi fost supuse la prelucrări sau transformări care nu se limitează la operaţiunile menţionate la articolul 6.

2. Ceuta şi Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

3. Exportatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia este obligat să introducă menţiunea “Republica Moldova” şi “Ceuta şi Melilla” la rubrica 2 din certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau în declaraţiile de origine. În plus, în cazul produselor originare din Ceuta şi Melilla, caracterul originar trebuie indicat în rubrica 4 a certificatului EUR.1 sau în declaraţiile de origine.

4. Autorităţile vamale spaniole sunt responsabile pentru aplicarea prezentului protocol în Ceuta şi Melilla.

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 38

Modificarea prezentului protocol

Subcomitetul de cooperare vamală poate decide modificarea dispoziţiilor prezentului protocol.

Articolul 39

Dispoziţii tranzitorii privind mărfurile aflate în tranzit sau în antrepozit

Dispoziţiile prezentului acord se pot aplica mărfurilor care sunt în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol şi care la data intrării în vigoare a prezentului acord sunt fie în tranzit, fie pe teritoriul părţilor, fie stocate temporar în depozite vamale, fie în zone libere, cu condiţia prezentării autorităţilor vamale ale părţii importatoare, în termen de patru luni de la data respectivă, a unei dovezi de origine întocmite retroactiv, însoţită de documente care să arate că mărfurile au fost transportate direct, în conformitate cu dispoziţiile articolul 12.

ANEXA I LA PROTOCOLUL II

Note introductive la lista din anexa II la Protocolul II

Nota 1:

În listă figurează condiţiile necesare pentru ca toate produsele să poată fi considerate suficient prelucrate sau transformate în sensul articolului 5 din prezentul protocol.

Nota 2:

2.1. Primele două coloane din listă descriu produsul obţinut. Prima coloană indică numărul poziţiei sau numărul capitolului din Sistemul armonizat, iar a doua coloană indică denumirea mărfurilor folosită în acest sistem pentru poziţia sau capitolul respectiv. Pentru fiecare menţiune din primele două coloane este enunţată o regulă în coloana 3 sau 4. Acolo unde, în unele cazuri, numărul din prima coloană este precedat de “ex”, aceasta înseamnă că regula din coloana 3 sau 4 se aplică se aplică numai părţii din poziţia respectivă care este descrisă în coloana 2.

2.2. În cazul în care mai multe numere de poziţie sunt grupate în coloana 1 ori se menţionează un număr de capitol, iar produsele menţionate în coloana 2 sunt, în consecinţă, descrise în termeni generali, regula corespunzătoare enunţată în coloanele 3 sau 4 se aplică tuturor produselor care, în cadrul Sistemului armonizat, sunt încadrate la diferitele poziţii de la capitolul respectiv sau la poziţiile care sunt grupate în coloana 1.

2.3. În cazul în care lista conţine diferite reguli aplicabile diferitelor produse încadrate la o poziţie, fiecare liniuţă poartă denumirea părţii din poziţie care face obiectul regulilor corespunzătoare din coloana 3 sau 4.

2.4. În cazul în care, pentru o menţiune din primele două coloane, este prevăzută o regulă în coloanele 3 şi 4, exportatorul are opţiunea de a aplica regula din coloana 3 sau pe cea din coloana 4. În cazul în care în coloana 4 nu este enunţată nicio regulă de origine, se aplică regula din coloana 3.

Nota 3:

3.1. Dispoziţiile articolului 5 din prezentul protocol privind produsele care au obţinut caracterul de produse originare şi care sunt folosite la fabricarea altor produse se aplică, indiferent dacă acest caracter a fost dobândit în fabrica în care sunt folosite aceste produse sau într-o altă fabrică aparţinând unei părţi.

Exemplu:

Un motor de la poziţia 8407, pentru care regula prevede că valoarea materialelor neoriginare care pot fi utilizate nu poate depăşi 40% din preţul franco fabrică, este fabricat din “eboşe obţinute prin forjare din oţeluri aliate” de la poziţia ex 7224.

În cazul în care eboşa respectivă a fost obţinută în Uniunea Europeană prin forjarea unui lingou neoriginar, aceasta a obţinut deja statutul de produs originar în temeiul regulii prevăzute în listă pentru produsele de la poziţia ex 7224. În consecinţă, această eboşă poate fi considerată produs originar la calcularea valorii motorului, indiferent dacă a fost sau nu produsă în aceeaşi fabrică cu motorul sau în altă fabrică din Uniunea Europeană. Prin urmare, valoarea lingoului neoriginar nu este luată în considerare la calcularea valorii materialelor neoriginare utilizate.

3.2. Regula indicată în listă stabileşte nivelul minim de prelucrare sau de transformare necesar, iar prelucrările sau transformările suplimentare conferă, de asemenea, caracterul de produs originar; dimpotrivă, efectuarea într-o măsură mai mică de prelucrări sau transformări nu poate conferi caracterul de produs originar. Astfel, în cazul în care o regulă prevede că pot fi utilizate materiale neoriginare într-o anumită etapă a procesului de fabricaţie, utilizarea acestor materiale într-o etapă anterioară este autorizată, în timp ce utilizarea aceloraşi materiale într-o etapă ulterioară nu este autorizată.

3.3. Fără a aduce atingere notei 3.2, în cazul în care într-o regulă se utilizează expresia “Fabricare din materiale de la orice poziţie”, materialele de la orice poziţie (poziţii) (chiar şi materialele cu aceeaşi denumire şi de la aceeaşi poziţie ca şi produsul) pot fi utilizate, totuşi, sub rezerva unor restricţii specifice care pot fi enunţate, de asemenea, în regulă.

Cu toate acestea, expresia “Fabricare din materiale de la orice poziţie, inclusiv din alte materiale de la poziţia …” sau “Fabricare din materiale de la orice poziţie, inclusiv din alte materiale de la aceeaşi poziţie ca şi produsul” înseamnă că pot fi utilizate materiale de la orice poziţie, cu excepţia materialelor a căror denumire este identică cu denumirea produsului, astfel cum apare aceasta în coloana 2 a listei.

3.4. Atunci când o regulă din listă prevede că un produs poate fi fabricat din mai multe materiale, acest lucru înseamnă că se pot utiliza unul sau mai multe dintre aceste materiale. Regula nu implică obligativitatea utilizării tuturor acestor materiale.

Exemplu:

Regula aplicabilă ţesăturilor de la poziţiile 5208 - 5212 prevede că se pot utiliza fibre naturale şi că, printre altele, se pot utiliza şi materiale chimice. Aceasta nu înseamnă că ambele trebuie utilizate; se pot utiliza unele sau celelalte sau ambele.

3.5. Atunci când o regulă din listă prevede obligativitatea fabricării unui produs dintr-un anumit material, această condiţie nu împiedică utilizarea altor materiale care, prin natura lor, nu pot satisface condiţia prevăzută de regulă. (A se vedea şi nota 6.2 de mai jos privind textilele).

Exemplu:

Regula privind preparatele alimentare încadrate la poziţia 1904, care exclude în mod explicit utilizarea cerealelor şi a derivaţilor acestora, nu interzice utilizarea sărurilor minerale, a substanţelor chimice sau a altor aditivi care nu sunt obţinuţi din cereale.

Cu toate acestea, regula nu se aplică produselor care, deşi nu pot fi fabricate din materialele specifice enumerate în listă, pot fi fabricate dintr-un material de acelaşi fel într-o etapă anterioară de fabricaţie.

Exemplu:

În cazul unui articol de îmbrăcăminte de la ex capitolul 62 fabricat din materiale neţesute, dacă se prevede că această categorie de articole poate fi fabricată numai din fire neoriginare, nu este permisă utilizarea materialelor textile neţesute, chiar dacă materialele neţesute nu pot fi obţinute în mod obişnuit din fire. În astfel de cazuri, materialul recomandat ar fi în mod normal cel aflat în stadiul de prelucrare anterior firelor, adică în stadiul de fibră.

3.6. Atunci când o regulă din listă prevede două procentaje ale valorii maxime a materialelor neoriginare care pot fi folosite, aceste procentaje nu pot fi adunate. Cu alte cuvinte, valoarea maximă a tuturor materialelor neoriginare folosite nu poate depăşi niciodată cel mai mare dintre procentajele avute în vedere. De asemenea, procentajele individuale aplicabile anumitor materiale nu trebuie să fie depăşite ca urmare a acestor dispoziţii.

Nota 4:

4.1. Termenul “fibre naturale” se foloseşte în listă pentru a desemna alte fibre decât cele artificiale sau sintetice. El se referă doar la fibrele aflate în etapele anterioare filării, inclusiv la deşeuri şi, cu excepţia cazului în care se prevede altfel, include fibrele care au fost cardate, pieptănate sau altfel prelucrate, dar care nu au fost filate.

4.2. Termenul “fibre naturale” include părul de cal de la poziţia 0511, mătasea de la poziţiile 5002 şi 5003, precum şi lâna, părul fin sau grosier de animale de la poziţiile 5101-5105, fibrele de bumbac de la poziţiile 5201-5203 şi alte fibre vegetale de la poziţiile 5301 - 5305.

4.3. Termenii “pastă textilă”, “substanţe chimice” şi “materiale destinate fabricării hârtiei”, folosiţi în listă, desemnează materialele care nu sunt încadrate în capitolele 50-63 şi care pot fi utilizate în vederea fabricării fibrelor sau firelor sintetice sau artificiale sau a firelor sau fibrelor de hârtie.

4.4. Termenul “fibre sintetice sau artificiale discontinue” folosit în listă se referă la cablurile din filamente, fibrele discontinue şi deşeurile din fibre sintetice sau artificiale discontinue de la poziţiile 5501 - 5507.

Nota 5:

5.1. Atunci când pentru un anumit produs din listă se face trimitere la prezenta notă, condiţiile prevăzute în coloana 3 a listei nu se aplică materialelor textile de bază care au fost folosite la fabricarea acestui produs şi care, luate împreună, reprezintă 10% sau mai puţin din greutatea totală a tuturor materialelor textile de bază folosite. (A se vedea, de asemenea, notele 5.3 şi 5.4).

5.2. Cu toate acestea, toleranţa menţionată la nota 5.1 se poate aplica numai produselor amestecate care au fost obţinute din două sau mai multe materiale textile de bază.

Substanţele textile de bază sunt următoarele:

- mătase,

- lână,

- păr grosier de animale,

- păr fin de animale,

- păr de cal,

- bumbac,

- materialele destinate fabricării hârtiei şi hârtia,

- in,

- cânepă,

- iută şi alte fibre textile liberiene,

- sisal şi alte fibre textile din genul “Agave”,

- cocos, abacă, ramie şi alte fibre textile vegetale,

- filamente sintetice,

- filamente artificiale,

- filamente conductoare electrice,

- fibre sintetice discontinue de polipropilenă,

- fibre sintetice discontinue de poliester,

- fibre sintetice discontinue de poliamidă,

- fibre sintetice discontinue de poliacrilonitril,

- fibre sintetice discontinue de poliimidă,

- fibre sintetice discontinue de politetrafluoretilenă,

- fibre sintetice discontinue de poli(sulfură de fenilen),

- fibrele sintetice discontinue de poli(clorură de vinil),

- alte fibre sintetice discontinue,

- fibre artificiale discontinue din viscoză,

- alte fibre artificiale discontinue,

- fire din poliuretan segmentat cu segmente flexibile din poliester, izolate sau nu,

- fire de poliuretan segmentate cu segmente flexibile de poliester, izolate sau nu,

- produsele de la poziţia 5605 (fire metalice şi fire metalizate) formate dintr-un miez care constă fie dintr-o bandă îngustă de aluminiu, fie dintr-o peliculă de material plastic acoperită sau nu cu praf de aluminiu, cu o lăţime de cel mult 5 mm, acest miez fiind inserat prin lipire între două pelicule de material plastic cu un lipici transparent sau colorat,

- alte produse de la poziţia 5605.

Exemplu:

Un fir de la poziţia 5205 obţinut din fibre de bumbac de la poziţia 5203 şi din fibre sintetice discontinue de la poziţia 5506 este un fir în amestec. Prin urmare, pot fi utilizate fibre sintetice discontinue neoriginare care nu îndeplinesc regulile de origine (care impun fabricarea din materiale chimice sau din pastă textilă), cu condiţia ca greutatea lor totală să nu depăşească 10% din greutatea firului.

Exemplu:

O ţesătură din lână de la poziţia tarifară 5112, fabricată din fire din lână de la poziţia 5107 şi din fire sintetice din fibre sintetice discontinue de la poziţia 5509, este o ţesătură în amestec. Prin urmare, firele sintetice care nu îndeplinesc condiţiile privind originea (care impun fabricarea din materiale chimice sau din pastă textilă) sau firele din lână care nu îndeplinesc regulile de origine (care impun fabricarea din fibre naturale necardate şi nepieptănate sau altfel prelucrate pentru filare) sau o combinaţie a acestor două tipuri de fire pot fi utilizate, cu condiţia ca greutatea lor totală să nu depăşească 10% din greutatea ţesăturii.

Exemplu:

O suprafaţă textilă cu smocuri, de la poziţia 5802, obţinută din fire de bumbac de la poziţia 5205 şi dintr-o ţesătură de bumbac de la poziţia 5210 se consideră produs în amestec numai în cazul în care ţesătura de bumbac este la rândul ei o ţesătură în amestec care a fost fabricată din fire încadrate la două poziţii diferite sau dacă firele de bumbac utilizate sunt la rândul lor în amestec.

Exemplu:

Dacă aceeaşi suprafaţă textilă cu smocuri este fabricată din fire de bumbac de la poziţia 5205 şi dintr-o ţesătură sintetică de la poziţia 5407, este evident că cele două fire utilizate sunt două materiale textile diferite şi suprafaţa textilă cu smocuri este, în consecinţă, un produs în amestec.

5.3. În cazul produselor care încorporează “fire de poliuretan segmentate cu segmente flexibile de poliester, izolate sau nu”, toleranţa este de 20% în ceea ce priveşte aceste fire.

5.4. În cazul produselor formate dintr-un “miez care constă fie dintr-o bandă îngustă de aluminiu, fie dintr-o peliculă de material plastic acoperită sau nu cu praf de aluminiu, cu o lăţime de cel mult 5 mm, acest miez fiind inserat prin lipire între două pelicule de material plastic cu un lipici transparent sau colorat”, toleranţa respectivă este de 30% în ceea ce priveşte acest miez.

Nota 6:

6.1. Atunci când, în listă, se face trimitere la prezenta notă, pot fi folosite materialele textile (cu excepţia dublurilor şi a căptuşelilor) care nu îndeplinesc regula stabilită în coloana 3 din listă în ceea ce priveşte produsul confecţionat respectiv, cu condiţia ca acestea să fie încadrate la o poziţie diferită de cea la care este încadrat produsul, iar valoarea lor să nu depăşească 8% din preţul franco fabrică al produsului.

6.2. Fără a aduce atingere notei 6.3, materialele care nu sunt încadrate la capitolele 50-63 pot fi utilizate fără restricţii la fabricarea de produse textile, indiferent dacă acestea conţin sau nu materiale textile.

Exemplu:

În cazul în care o regulă din listă prevede că, pentru un anumit articol din material textil, de exemplu o pereche de pantaloni, trebuie folosite fire, acest lucru nu interzice utilizarea articolelor din metal, precum nasturii, deoarece aceştia nu sunt încadraţi la capitolele 50-63. Din acelaşi motiv, acest lucru nu împiedică utilizarea fermoarelor, chiar dacă acestea conţin în mod normal materiale textile.

6.3. Atunci când se aplică o regulă privind procentajul, valoarea materialelor care nu sunt încadrate la capitolele 50-63 trebuie luată în considerare la calcularea valorii materialelor neoriginare încorporate.

Nota 7:

7.1. În sensul poziţiilor ex 2707, 2713-2715, ex 2901, ex 2902 şi ex 3403, “tratamentele specifice” sunt următoarele:

(a) distilare în vid;

(b) redistilare printr-un procedeu de fracţionare avansată;

(c) cracare;

(d) reformare;

(e) extracţie cu solvenţi selectivi;

(f) tratamentul care cuprinde următoarele operaţiuni: tratare cu acid sulfuric concentrat, cu oleum sau cu anhidridă sulfurică; neutralizare cu agenţi alcalini; decolorare şi purificare cu pământ natural activ, pământ activat, cărbune activ sau bauxită;

(g) polimerizare;

(h) alchilare;

(i) izomerizare.

7.2. În sensul poziţiilor 2710, 2711 şi 2712, “tratamentele specifice” sunt următoarele:

(a) distilare în vid;

(b) redistilare printr-un procedeu de fracţionare avansată;

(c) cracare;

(d) reformare;

(e) extracţie cu solvenţi selectivi;

(f) tratamentul care cuprinde următoarele operaţiuni: tratare cu acid sulfuric concentrat, cu oleum sau cu anhidridă sulfurică; neutralizare cu agenţi alcalini; decolorare şi purificare cu pământ natural activ, pământ activat, cărbune activ sau bauxită;

(g) polimerizare;

(h) alchilare;

(i) izomerizare;

(j) desulfurarea cu hidrogen, numai în cazul uleiurilor grele de la poziţia ex 2710, care produce o reducere cu cel puţin 85% a conţinutului de sulf al produselor tratate (metoda ASTM D 1266-59 T);

(k) numai în ceea ce priveşte produsele de la poziţia 2710, deparafinarea printr-un alt procedeu decât filtrarea simplă;

(l) numai în ceea ce priveşte uleiurile grele de la poziţia ex 2710, tratarea cu hidrogen, alta decât desulfurarea, în care hidrogenul participă activ la o reacţie chimică realizată la o presiune mai mare de 20 bari şi la o temperatură mai mare de 250ºC cu ajutorul unui catalizator. Tratamentele de finisare cu hidrogen a uleiurilor lubrifiante de la poziţia ex 2710 care au ca scop principal ameliorarea culorii sau a stabilităţii (de exemplu hidrofinisare sau decolorare) nu sunt însă considerate tratamente specifice;

(m) numai în ceea ce priveşte păcura de la poziţia ex 2710, distilarea atmosferică, cu condiţia ca aceste produse să distileze ca volum, inclusiv pierderile, mai puţin de 30% la o temperatură de 300ºC, prin metoda ASTM D 86;

(n) tratamentul prin efluviu electric de mare frecvenţă, numai în ceea ce priveşte uleiurile grele, altele decât motorina şi păcura de la poziţia ex 2710;

(o) numai în ceea ce priveşte produsele de la poziţia ex 2712 (altele decât vaselina, ozocherita, ceara de lignit sau de turbă, ceara de parafină cu un conţinut de ulei de maximum 0,75% din greutate), dezuleierea prin cristalizare fracţionată.

7.3. În sensul poziţiilor ex 2707, 2713-2715, ex 2901, ex 2902 şi ex 3403, operaţiile simple precum curăţirea, decantarea, desalinizarea, separarea de apă, filtrarea, colorarea, marcarea, obţinerea unui conţinut în sulf dată prin amestecul produselor care au drept conţinut sulfuri diferite, orice combinaţii ale acestor operaţiuni sau operaţiuni similare nu conferă originea.

ANEXA II LA PROTOCOLUL II

Lista prelucrărilor sau a transformărilor care trebuie aplicate materialelor neoriginare

pentru ca produsul fabricat să poată obţine statutul de produs originar

Nu toate produsele menţionate în listă sunt reglementate prin prezentul acord.

Prin urmare, este necesar să se consulte celelalte părţi ale prezentului acord.

ANEXA III LA PROTOCOLUL II

MODELE DE CERTIFICAT DE CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR

EUR.1 ŞI DE CERERE DE ELIBERARE A UNUI CERTIFICAT

DE CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR EUR.1

Instrucţiuni pentru tipărire

1. Formatul certificatului este de 210 x 297 mm; pentru lungime, poate fi admisă o toleranţă maximă de minus 5 mm sau plus 8 mm. Hârtia utilizată trebuie să fie albă, dimensionată pentru scris, fără pastă mecanică şi să nu cântărească mai puţin de 25 g/m2. Hârtia are un fond ghioşat, de culoare verde, astfel încât orice eventuală falsificare a acesteia prin mijloace mecanice sau chimice să iasă în evidenţă.

2. Autorităţile competente ale părţilor îşi pot rezerva dreptul de a tipări ele însele formularele sau pot autoriza tipărirea acestora la tipografii autorizate. În al doilea caz, fiecare formular include o trimitere la autorizaţia respectivă. Fiecare formular indică numele şi adresa tipografiei sau poartă un semn care să permită identificarea acesteia. Formularele cuprind, de asemenea, un număr de serie, imprimat sau nu, prin care pot fi identificate.

CERTIFICAT DE CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR

CERERE DE ELIBERARE A CERTIFICATULUI DE CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR

DECLARAŢIA EXPORTATORULUI

ANEXA IV LA PROTOCOLUL II

DECLARAŢIE COMUNĂ

PRIVIND PRINCIPATUL ANDORRA

1. Produsele originare din Principatul Andorra care fac obiectul capitolelor 25 - 97 din Sistemul armonizat sunt acceptate de Republica Moldova ca fiind originare din Uniunea Europeană în sensul prezentului acord.

2. Protocolul II privind definiţia noţiunii de “produse originare” şi metodele de cooperare administrativă se aplică mutatis mutandis în scopul definirii caracterului originar al produselor menţionate la alineatul (1).

DECLARAŢIE COMUNĂ

PRIVIND REPUBLICA SAN MARINO

1. Produsele originare din Republica San Marino sunt acceptate de Republica Moldova ca fiind originare din Uniunea Europeană în sensul prezentului acord.

2. Protocolul II privind definiţia noţiunii de “produse originare” şi metodele de cooperare administrativă se aplică mutatis mutandis în scopul definirii caracterului originar al produselor menţionate la alineatul (1).

DECLARAŢIE COMUNĂ

PRIVIND REVIZUIREA REGULILOR DE ORIGINE INCLUSE ÎN PROTOCOLUL II

ÎN CEEA CE PRIVEŞTE DEFINIŢIA NOŢIUNII DE “PRODUSE ORIGINARE”

ŞI METODELE DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

1. Părţile convin să revizuiască regulile de origine cuprinse în Protocolul II în ceea ce priveşte definiţia noţiunii de “produse originare” şi metodele de cooperare administrativă şi să discute modificările necesare, la cererea oricăreia dintre părţi. În cadrul acestor discuţii, părţile iau în considerare dezvoltarea tehnologiilor, procesele de producţie, fluctuaţia preţurilor şi toţi ceilalţi factori care ar putea justifica modificarea regulilor.

2. Anexa II la Protocolul II privind definiţia “produselor originare” şi metodele de cooperare administrativă se va adapta în conformitate cu schimbările periodice ale Sistemului armonizat.

PROTOCOLUL III

PRIVIND ASISTENŢA ADMINISTRATIVĂ RECIPROCĂ ÎN DOMENIUL VAMAL

Articolul 1

Definiţii

În sensul prezentului protocol:

(a) “legislaţie vamală” înseamnă orice acte cu putere de lege sau acte administrative care se aplică pe teritoriile părţilor, care reglementează importul, exportul, tranzitul mărfurilor şi plasarea lor sub orice alt regim sau procedură vamală, inclusiv măsurile privind interdicţia, restricţia şi controlul acestora;

(b) “autoritate solicitantă” înseamnă o autoritate administrativă competentă care face o solicitare de asistenţă în baza prezentului protocol şi care a fost desemnată de o parte în acest scop;

(c) “autoritate solicitată” înseamnă o autoritate administrativă competentă care primeşte o solicitare de asistenţă în baza prezentului protocol şi care a fost desemnată de o parte în acest scop;

(d) “date cu caracter personal” înseamnă toate informaţiile care se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă;

(e) “operaţiune care încalcă legislaţia vamală” înseamnă orice încălcare sau tentativă de încălcare a legislaţiei vamale.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

1. Părţile îşi acordă reciproc asistenţă în domeniile care ţin de competenţa lor, în conformitate cu modalităţile şi condiţiile stabilite de prezentul protocol, pentru a asigura aplicarea corectă a legislaţiei vamale, în special prin prevenirea operaţiunilor care contravin legislaţiei vamale, prin anchetarea şi prin combaterea acestora.

2. Asistenţa în domeniul vamal prevăzută de prezentul protocol se aplică oricărei autorităţi administrative a părţilor care este competentă în ceea ce priveşte aplicarea prezentului protocol. Asistenţa nu aduce atingere normelor care reglementează acordarea de asistenţă reciprocă în materie penală. De asemenea, nu se referă la schimbul de informaţii obţinute în urma exercitării competenţelor la solicitarea unei autorităţi judiciare, cu excepţia cazurilor în care comunicarea unor astfel de informaţii este autorizată de autoritatea respectivă.

3. Prezentul protocol nu se referă la asistenţa în domeniul recuperării taxelor, a impozitelor şi a amenzilor.

Articolul 3

Asistenţa la cerere

1. La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată îi comunică acesteia toate informaţiile relevante care îi pot permite să se asigure că legislaţia în domeniul vamal este aplicată corect, inclusiv informaţii privind activităţile constatate sau preconizate care constituie sau ar putea constitui operaţiuni care încalcă legislaţia vamală.

2. La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată o informează pe aceasta cu privire la următoarele aspecte:

(a) dacă mărfurile exportate de pe teritoriul uneia dintre părţi au fost importate în mod corespunzător pe teritoriul celeilalte părţi, precizând, de la caz la caz, regimul vamal aplicat mărfurilor în cauză;

(b) dacă mărfurile importate pe teritoriul uneia dintre părţi au fost exportate în mod corespunzător de pe teritoriul celeilalte părţi, precizând, după caz, regimul vamal aplicat mărfurilor.

3. La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile necesare, în cadrul actelor sale cu putere de lege sau al actelor administrative, pentru a asigura o supraveghere specială în ceea ce priveşte:

(a) persoanele fizice sau juridice în cazul cărora există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că sunt sau au fost implicate în operaţiuni care încalcă legislaţia vamală;

(b) locurile în care mărfurile au fost sau pot fi depozitate în aşa fel încât există motive întemeiate pentru a considera că aceste mărfuri sunt destinate folosirii în operaţiuni care încalcă legislaţia vamală;

(c) mărfurile transportate sau care pot fi transportate în condiţii în care există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că sunt destinate unor operaţiuni care încalcă legislaţia vamală;

(d) mijloacele de transport care sunt sau pot fi utilizate în condiţii în care există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că sunt destinate unor operaţiuni care încalcă legislaţia vamală.

Articolul 4

Asistenţa spontană

Părţile îşi acordă reciproc asistenţă, din proprie iniţiativă, în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative ale acestora, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru aplicarea corectă a legislaţiei vamale, în special prin furnizarea de informaţii cu privire la:

(a) activităţile care sunt sau par a fi operaţiuni care încalcă legislaţia vamală şi care pot prezenta interes pentru cealaltă parte;

(b) noi mijloace sau metode utilizate pentru desfăşurarea unor operaţiuni care încalcă legislaţia vamală;

(c) mărfurile despre care se cunoaşte că fac obiectul unor operaţiuni care încalcă legislaţia vamală;

(d) persoanele fizice sau juridice în cazul cărora există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că sunt sau au fost implicate în operaţiuni care încalcă legislaţia vamală;

(e) mijloacele de transport în cazul cărora există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că au fost, sunt sau pot fi utilizate în operaţiuni care încalcă legislaţia vamală.

Articolul 5

Transmitere şi notificare

1. La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată, în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative care sunt aplicabile autorităţii în cauză, ia toate măsurile necesare pentru a transmite orice documente provenind de la autoritatea solicitantă şi pentru a notifica orice decizii ale autorităţii solicitante care intră în domeniul de aplicare al prezentului protocol, către un destinatar rezident sau stabilit pe teritoriul autorităţii solicitate.

2. Cererile de furnizare a documentelor sau de notificare a deciziilor trebuie redactate în scris în una dintre limbile oficiale ale autorităţii solicitate sau într-o limbă acceptată de această autoritate.

Articolul 6

Forma şi conţinutul cererilor de asistenţă

1. Cererile formulate în temeiul prezentului protocol se prezintă în scris. Acestea sunt însoţite de documentele necesare pentru a permite îndeplinirea cererii. Atunci când urgenţa situaţiei impune acest lucru, se pot accepta cereri prezentate verbal, însă acestea trebuie confirmate imediat în scris.

2. Cererile prezentate în conformitate cu alineatul (1) includ următoarele informaţii:

(a) autoritatea solicitantă;

(b) măsura solicitantă;

(c) obiectul şi motivul cererii;

(d) actele cu putere de lege sau actele administrative, precum şi lalte elemente juridice relevante;

(e) indicaţii cât mai exacte şi complete posibil privind persoanele fizice sau juridice care fac obiectul anchetelor;

(f) un rezumat al faptelor relevante şi al anchetelor deja efectuate.

3. Cererile sunt redactate în una dintre limbile oficiale ale autorităţii solicitate sau într-o limbă acceptată de către această autoritate. Această cerinţă nu se aplică documentelor care însoţesc cererea menţionată la alineatul (1).

4. În cazul în care o cerere nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute în prezentul articol, se poate solicita corectarea sau completarea acesteia şi între timp se pot dispune măsuri conservatorii.

Articolul 7

Soluţionarea cererilor

1. Pentru a răspunde unei cereri de asistenţă, autoritatea solicitată acţionează, în limitele competenţei şi resurselor sale disponibile, ca şi cum ar acţiona pe cont propriu sau la cererea altor autorităţi ale aceleiaşi părţi, furnizând informaţiile de care dispune deja şi iniţiind sau determinând iniţierea unor anchete corespunzătoare. Această dispoziţie se aplică, de asemenea, oricărei alte autorităţi căreia i-a fost adresată cererea de către autoritatea solicitată, atunci când aceasta din urmă nu poate acţiona pe cont propriu.

2. Cererile de asistenţă sunt soluţionate fără întârziere în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative ale părţii solicitate.

3. Funcţionarii autorizaţi ai unei părţi pot, cu acordul celeilalte părţi implicate şi în condiţiile stabilite de aceasta din urmă, să fie prezenţi la sediul autorităţii solicitate sau ale oricărei alte autorităţi în cauză, în conformitate cu alineatul (1), pentru a obţine informaţii privind activităţile care constituie sau pot constitui operaţiuni care încalcă legislaţia vamală, de care autoritatea solicitantă are nevoie în scopul prezentului protocol.

4. Funcţionarii autorizaţi ai unei părţi pot, cu acordul celeilalte părţi şi în condiţiile stabilite de aceasta din urmă, să participe la anchetele desfăşurate pe teritoriul celeilalte părţi.

Articolul 8

Forma în care sunt comunicate informaţiile

1. Autoritatea solicitată comunică în scris rezultatele anchetelor autorităţii solicitante împreună cudocumentele, copiile certificate sau orice alte acte relevante.

2. Aceste informaţii pot fi furnizate în format electronic.

3. Documentele originale se transmit doar la cerere, în cazurile în care copiile certificate se dovedesc a fi insuficiente. Documentele originale se restituie cât mai repede posibil.

Articolul 9

Excepţii de la obligaţia de a acorda asistenţă

1. Asistenţa poate fi refuzată sau supusă îndeplinirii anumitor condiţii sau cerinţe, în cazurile în care una dintre părţi consideră că asistenţa în temeiul prezentului protocol:

(a) este susceptibilă de a aduce atingere suveranităţii Republicii Moldova sau suveranităţii unui stat membru căruia i s-a solicitat să acorde asistenţă în baza prezentului protocol;

(b) este susceptibilă de a aduce atingere ordinii publice, siguranţei sau altor interese esenţiale, în special în cazurile menţionate la articolul 10 alineatul (2) din prezentul protocol; sau

(c) ar implica violarea unui secret industrial, comercial sau profesional.

2. Acordarea asistenţei poate fi amânată de către autoritatea solicitată dacă aceasta va interfera cu o anchetă, cu o urmărire judiciară sau cu o procedură în curs de desfăşurare. În astfel de cazuri, autoritatea solicitată se consultă cu autoritatea solicitantă pentru a stabili dacă asistenţa poate fi acordată conform clauzelor sau condiţiile pe care autoritatea solicitată le poate stabili.

3. În cazul în care autoritatea solicitantă solicită un tip de asistenţă pe care ea însăşi nu ar putea să o furnizeze dacă i-ar fi solicitată, aceasta atrage atenţia asupra acestui fapt în cererea sa. În acest caz, autorităţii solicitate îi revine obligaţia de a decide cu privire la modul în care răspunde la cererea în cauză.

4. În cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2), decizia autorităţii solicitate şi motivele acesteia trebuie comunicate fără întârziere autorităţii solicitante.

Articolul 10

Schimbul de informaţii şi confidenţialitatea

1. Orice informaţie comunicată, indiferent de forma acesteia, în temeiul prezentului protocol, are caracter confidenţial sau este rezervată unei difuzări restrânse, în funcţie de normele aplicabile în fiecare parte. Aceasta intră sub incidenţa obligaţiei păstrării secretului profesional şi beneficiază de protecţia extinsă la informaţii similare acordată prin legile aplicabile în materie ale părţii care a primit-o, precum şi prin dispoziţiile corespunzătoare care se aplică instituţiilor Uniunii.

2. Datele cu caracter personal pot fi comunicate doar în cazul în care partea care le-ar putea primi se angajează să protejeze astfel de date într-o manieră considerată adecvată de partea care le-ar putea furniza.

3. Utilizarea informaţiilor obţinute în temeiul prezentului protocol în cadrul procedurilor administrative sau judiciare iniţiate ca urmare a constatării unor operaţiuni care încalcă legislaţia vamală este considerată ca fiind în sensul prezentului protocol. Prin urmare, părţile pot folosi drept probe, în procesele verbale, rapoartele şi mărturiile lor, precum şi pe parcursul procedurilor şi al urmăririlor în justiţie, informaţiile obţinute şi documentele consultate în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol. Autoritatea competentă care furnizează aceste informaţii sau care a permis accesul la documente este informată cu privire la o astfel de utilizare.

4. Informaţiile obţinute în temeiul prezentului protocol sunt utilizate exclusiv în sensul prezentului protocol. În cazul în care una dintre părţi doreşte să folosească aceste informaţii în alte scopuri, ea obţine în prealabil acordul scris al autorităţii care le-a furnizat. În acest caz, utilizarea informaţiilor respective este condiţionată de orice restricţie stabilită de autoritatea în cauză.

Articolul 11

Experţi şi martori

Un funcţionar al unei autorităţi solicitate poate fi autorizat să se înfăţişeze, în limitele stabilite prin autorizarea care i-a fost acordată, în calitate de expert sau martor în cadrul procedurilor administrative sau judiciare iniţiate în domeniile reglementate de prezentul protocol şi poate să prezinte obiectul acestora sau documentele sau copiile certificate aferente acestora, care pot fi necesare pentru desfăşurarea procedurilor. Cererea către funcţionar este efectuată de autoritatea solicitantă şi trebuie să indice în mod specific autoritatea administrativă sau judiciară în faţa cărei funcţionarul va trebui să apară, pentru ce aspecte şi în ce calitate (titlu sau funcţie).

Articolul 12

Cheltuieli de asistenţă

Părţile renunţă reciproc la orice pretenţie cu privire la rambursarea cheltuielilor rezultate din aplicarea prezentului protocol, exceptând, după caz, cheltuielile legate de experţi şi martori, precum şi cele legate de interpreţi şi traducători care nu sunt funcţionari publici.

Articolul 13

Punerea în aplicare

1. Punerea în aplicare a prezentului protocol este încredinţată, pe de o parte, autorităţilor vamale ale Republicii Moldova şi, pe de altă parte, serviciilor competente ale Comisiei Europene şi autorităţilor vamale ale statelor membre, după caz. Acestea decid cu privire la toate măsurile şi mecanismele practice necesare pentru aplicarea protocolului, luând în considerare normele în vigoare, în special în domeniul protecţiei datelor.

2. Părţile se consultă şi ulterior se informează reciproc cu privire la normele detaliate de punere în aplicare, care se adoptă în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol.

Articolul 14

Alte acorduri

1. Ţinând seama de competenţele Uniunii şi ale statelor membre, dispoziţiile prezentului protocol:

(a) nu afectează obligaţiile părţilor în temeiul oricăror alte convenţii sau acorduri internaţionale;

(b) se consideră complementare celor din acordurile de asistenţă reciprocă încheiate sau care ar putea fi încheiate în mod individual între diferite state membre şi Republica Moldova; şi

(c) nu aduce atingere dispoziţiilor Uniunii privind comunicarea între serviciile competente ale Comisiei Europene şi autorităţile vamale ale statelor membre a oricăror informaţii obţinute în temeiul prezentului protocol care ar putea prezenta un interes pentru Uniune.

2. Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (1), dispoziţiile prezentului protocol prevalează asupra dispoziţiilor oricărui acord bilateral de asistenţă reciprocă care a fost sau poate fi încheiat între state membre individuale şi Republica Moldova, în măsura în care dispoziţiile unui astfel de acord bilateral sunt incompatibile cu cele ale prezentului protocol.

Articolul 15

Consultări

Pentru soluţionarea chestiunilor legate de aplicarea prezentului protocol, părţile se consultă în acest sens în cadrul subcomitetului instituit în temeiul articolului 200 din prezentul acord.

PROTOCOLUL IV

DEFINIŢII

În sensul prezentului acord:

1. “Neregulă” înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii din dreptul UE, a prezentului acord sau a acordurilor şi contractelor rezultate din acesta, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui operator economic, care are sau ar avea drept efect prejudicierea bugetului general al UE sau a bugetelor gestionate de aceasta, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate în mod direct în numele UE, fie printr-o cheltuială nejustificată.

2. “Fraudă” înseamnă

(a) în ceea ce priveşte cheltuielile, orice act sau omitere intenţionată cu privire la:

- utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete care are ca efect încasarea sau reţinerea necuvenită de fonduri din bugetul general al UE sau din bugetele gestionate de UE ori în numele UE;

- nedivulgarea de informaţii, încălcându-se astfel o obligaţie specifică, efectul fiind acelaşi cu cel descris la prima liniuţă de la prezentul punct;

- deturnarea fondurilor menţionate la prima liniuţă de la prezentul punct, acestea fiind utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate iniţial;

(b) în materie de venituri, orice acţiune sau omisiune intenţionată cu privire la:

- utilizarea sau prezentarea de declaraţii ori documente false, incorecte sau incomplete care are ca efect diminuarea ilegală a resurselor bugetului general al UE sau a bugetelor gestionate de UE ori în numele UE;

- nedivulgarea de informaţii, încălcându-se astfel o obligaţie specifică, efectul fiind acelaşi cu cel descris la prima liniuţă de la prezentul punct;

- utilizarea abuzivă a unui beneficiu obţinut în mod legal, efectul fiind acelaşi cu cel descris la prima liniuţă de la prezentul punct.

3. “Corupţie activă” înseamnă fapta săvârşită cu intenţie de orice persoană de a promite sau a da unui funcţionar, pentru el sau pentru un terţ, în mod direct sau prin intermediar, orice folos necuvenit pentru ca funcţionarul în cauză să îndeplinească ori să se abţină de la îndeplinirea unui act în conformitate cu îndatoririle ce îi revin sau în exerciţiul funcţiilor sale, cu încălcarea îndatoririlor sale oficiale într-o manieră care prejudiciază sau este susceptibilă să prejudicieze interesele financiare ale UE.

4. “Corupţie pasivă” înseamnă fapta săvârşită cu intenţie de un funcţionar de a solicita sau de a primi, direct ori prin intermediar, orice folos necuvenit pentru el sau pentru un terţ ori de a accepta o promisiune a unui astfel de folos, în scopul de a acţiona sau de a se abţine să acţioneze în conformitate cu îndatoririle ce îi revin sau în exercitarea funcţiilor sale, cu încălcarea îndatoririlor sale oficiale într-o manieră care prejudiciază sau este susceptibilă să prejudicieze interesele financiare ale UE.

5. “Conflict de interese” înseamnă orice situaţie care ar putea pune la îndoială capacitatea personalului de acţiona în mod imparţial şi obiectiv din motive care implică familia, viaţa afectivă, afinităţile politice sau naţionale, interesele economice sau orice alt interes împărtăşit cu un ofertant, solicitant sau beneficiar ori care ar putea lăsa în mod justificat această impresie unei părţi terţe din exterior.

6. “Sume plătite în mod necuvenit” înseamnă sumele plătite cu încălcarea normelor care reglementează fondurile UE.

7. “Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)” înseamnă departamentul Comisiei Europene specializat în lupta antifraudă. OLAF are independenţă operaţională, fiind responsabil de efectuarea de investigaţii administrative care vizează combaterea fraudei, a corupţiei şi a oricăror alte activităţi ilegale care prejudiciază interesele financiare ale UE, astfel cum se prevede în Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 28 aprilie 1999 de instituire a Oficiului European de Luptă Antifraudă, în Regulamentul (CE) nr.1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi în Regulamentul (Euratom, CE) nr.2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri.