Prezenta lege transpune Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 376 din 27 decembrie 2006, CELEX: 32006L0123.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul reglementării

(1) Prezenta lege reglementează cadrul normativ general privind facilitarea exercitării libertăţii de stabilire a prestatorilor de servicii şi a libertăţii de a furniza servicii, menţinând un nivel ridicat al calităţii serviciilor.

(2) Prezenta lege nu are ca obiect liberalizarea serviciilor de interes economic general, astfel cum sunt definite la art.4 din Legea concurenţei nr.183/2012, rezervate entităţilor publice sau private, şi nici privatizarea entităţilor publice prestatoare de servicii.

(3) Prezenta lege nu se aplică regimurilor juridice de drept penal. Normele de drept penal nu pot restricţiona libertatea de a presta servicii, accesul la о activitate de servicii sau exercitarea acesteia, eludând normele prevăzute de prezenta lege.

(4) Prezenta lege nu se aplică raporturilor juridice stabilite de legislaţia naţională cu privire la definirea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de interes economic general, la relaţiile de muncă, sănătatea şi securitatea la locul de muncă, cu privire la securitatea socială, protecţia şi promovarea libertăţii culturale sau lingvistice, la pluralismul mijloacelor de comunicare în masă, precum şi la exercitarea drepturilor fundamentale în conformitate cu legislaţia.

(5) Prezenta lege nu are ca obiect eliminarea monopolurilor care prestează servicii şi nici ajutoarele de stat acordate în baza normelor în materie de concurenţă.

(6) Prezenta lege nu împiedică exercitarea drepturilor fundamentale recunoscute de statele membre şi în legislaţia Uniunii Europene (UE). Aceasta nu afectează nici dreptul de a negocia, de a încheia şi de a pune în aplicare convenţii colective, precum şi de a desfăşura acţiuni sindicale în conformitate cu legislaţia.

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică atât serviciilor furnizate într-un alt stat membru de către prestatorii stabiliţi în Republica Moldova, cât şi serviciilor furnizate transfrontalier în Republica Moldova de către prestatorii stabiliţi într-un alt stat membru.

(2) Prezenta lege nu se aplică:

a) serviciilor neeconomice de interes general;

b) serviciilor financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, asigurări şi reasigurări, pensii ocupaţionale şi personale, valori mobiliare, fonduri de investiţii, plăţi şi consultanţă pentru investiţii, inclusiv serviciile instituţiilor de credit şi ale societăţilor de investiţii;

c) serviciilor şi reţelelor de comunicaţii electronice, precum şi resurselor şi serviciilor asociate;

d) serviciilor în domeniul transportului, inclusiv serviciilor portuare;

e) serviciilor agenţiilor de ocupare temporară a forţei de muncă;

f) serviciilor medicale acordate de prestatorii de servicii medicale, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare;

g) serviciilor media audiovizuale, inclusiv serviciilor cinematografice, indiferent de modul lor de producţie, de distribuţie şi de transmisie, precum şi serviciilor de radiodifuziune;

h) activităţilor de jocuri de noroc care presupun pariuri cu о miză cu valoare pecuniară în jocuri de noroc, inclusiv loteriilor, jocurilor de cazinou şi tranzacţiilor referitoare la pariuri;

i) activităţilor care sunt asociate, chiar şi cu titlu ocazional, exercitării atribuţiilor autorităţii publice;

j) serviciilor sociale, ajutorului social şi activităţii filantropice şi de sponsorizare;

k) serviciilor de securitate privată;

l) serviciilor prestate de notari şi executori judecătoreşti.

(3) Prezenta lege nu se aplică în domeniul impozitării.

Articolul 3. Interacţiunea cu legislaţia specială

(1) În cazul în care prevederile prezentei legi contravin prevederilor unui act normativ care transpune o directivă europeană sau creează cadrul juridic necesar aplicării directe a unui regulament european şi care reglementează aspecte specifice ale accesului la o activitate de servicii ori la exercitarea acesteia în sectoare specifice sau pentru profesii specifice, în conformitate cu actul normativ al UE transpus, dispoziţiile actului normativ special prevalează. Acestea includ:

a) detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale;

b) coordonarea sistemelor de securitate socială;

c) recunoaşterea calificărilor profesionale.

(2) Prevederile prezentei legi nu împiedică aplicarea normelor din domeniul dreptului internaţional privat, în special a normelor care reglementează raporturile obligaţionale contractuale şi extracontractuale, inclusiv a celor care garantează consumatorilor protecţia oferită acestora prin normele din legislaţia privind protecţia consumatorilor.

(3) Autorităţile competente asigură aplicarea prevederilor prezentei legi în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), care conţin sau fac referinţă la norme juridice privind dreptul de stabilire şi la libera circulaţie a serviciilor.

Articolul 4. Noţiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

autoritate competentă – entitate sau autoritate publică cu rol de control (organ de control) ori de reglementare în ceea ce priveşte activităţile de servicii, precum şi asociaţii profesionale sau alte entităţi profesionale care reglementează în mod colectiv accesul la activităţile de servicii ori exercitarea acestora;

beneficiar – persoană fizică, inclusiv consumatorul, astfel cum este definit în Legea nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor, cetăţean al unui stat membru sau care beneficiază de drepturi conferite prin acte normative ale UE sau orice persoană juridică rezidentă ori stabilită într-un stat membru care, în scopuri profesionale ori nonprofesionale, utilizează sau intenţionează să utilizeze un serviciu;

comunicare comercială – astfel cum este definită la art.4 din Legea nr.284/2004 privind serviciile societăţii informaţionale;

cerinţă – obligaţie, interdicţie, condiţie sau limitare impusă prestatorilor, care este prevăzută în actele normative ale autorităţilor competente, în practici administrative, în norme ale asociaţiilor profesionale sau ale altor entităţi profesionale, adoptate în exercitarea competenţei lor de reglementare, cu excepţia clauzelor contractelor colective de muncă negociate de partenerii sociali;

motive imperative de interes general – ordinea publică, siguranţa publică, sănătatea publică, păstrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate socială, protecţia consumatorilor, a beneficiarilor serviciilor şi a lucrătorilor, loialitatea tranzacţiilor comerciale, combaterea fraudei, protecţia mediului, sănătatea animalelor, proprietatea intelectuală, conservarea patrimoniului naţional istoric şi artistic, obiectivele de politică socială şi de politică culturală, precum şi orice alte motive recunoscute ca motive imperative de interes general în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;

prestator – persoană fizică sau juridică rezidentă care oferă ori prestează un serviciu într-un alt stat membru sau orice persoană fizică resortisantă a unui alt stat membru, sau orice persoană juridică menţionată la art.48 din TFUE, stabilită într-un alt stat membru, care oferă sau prestează un serviciu în Republica Moldova;

profesie reglementată – activitate sau ansamblu de activităţi profesionale al căror acces, exercitare sau una dintre modalităţile de exercitare este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia, de posesia anumitor calificări profesionale, precum şi alte activităţi prevăzute expres de legislaţie. Utilizarea unui titlu profesional limitat prin legislaţie la titularii unei anumite calificări profesionale constituie, în special, o modalitate de exercitare a profesiei reglementate;

regim de autorizare – procedură care obligă prestatorul la efectuarea anumitor formalităţi în vederea obţinerii unei decizii implicite din partea unei autorităţi competente pentru accesul la o activitate de servicii ori exercitarea acesteia;

registru – totalitate a informaţiilor documentate cu privire la prestatori în general sau la prestatorii autorizaţi într-un domeniu specific:

– ţinute într-un sistem informaţional automatizat din posesie ori deţinut de către o autoritate sau o instituţie publică competentă din Republica Moldova;

– ţinute sub orice formă de evidenţă sau bază de date administrată de asociaţiile profesionale sau alte entităţi profesionale din Republica Moldova ori de o autoritate competentă dintr-un stat membru, în format electronic ori pe suport de hârtie;

serviciu – activitate economică independentă, prestată în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii, în sensul art.57 din TFUE;

stabilire – exercitare efectivă de către prestator a unei activităţi economice independente pe o perioadă nedeterminată şi cu ajutorul unei infrastructuri stabile de unde activitatea de prestare de servicii este asigurată în mod efectiv;

stat membru – stat membru al Uniunii Europene sau stat al Spaţiului Economic European;

stat membru de stabilire – stat membru pe al cărui teritoriu este stabilit prestatorul în cauză;

stat membru în care se prestează serviciul – stat membru în care serviciul este oferit de către un prestator stabilit într-un alt stat membru.

Capitolul II

SIMPLIFICAREA ADMINISTRATIVĂ

Articolul 5. Simplificarea procedurilor

(1) Autorităţile competente examinează procedurile şi formalităţile aplicabile accesului la o activitate de servicii şi exercitării acesteia. În cazul în care aceste proceduri şi formalităţi nu sunt suficient de simple, autorităţile competente le simplifică.

(2) Formularele armonizate la nivelul UE în acest domeniu, elaborate de Comisia Europeană, sunt echivalente cu certificatele, atestările şi orice alte documente solicitate unui prestator, în condiţiile prezentei legi.

(3) În cazul în care o autoritate competentă solicită ca prestatorul ori beneficiarul să prezinte un certificat, o atestare sau un alt document pentru a dovedi că o anumită cerinţă a fost îndeplinită, aceasta acceptă orice document dintr-un stat membru întocmit într-un scop echivalent sau din care reiese clar că cerinţa respectivă este îndeplinită. Autorităţile competente nu pot solicita prezentarea unui document emis într-un stat membru în original, în copie certificată pentru conformitate sau traducere certificată, cu excepţia cazurilor prevăzute de alte acte normative care transpun acte ale UE ori creează cadrul pentru aplicarea directă a regulamentelor sau a cazurilor în care o astfel de cerinţă este justificată printr-un motiv imperativ de interes general. Autorităţile competente pot solicita prezentarea, în limba română, a unor traduceri necertificate ale unor documente.

(4) Prevederile alin.(3) nu se aplică documentelor care atestă calificări în:

a) profesiile reglementate;

b) achiziţiile publice.

Articolul 6. Ghişeul Unic Electronic

(1) Se înfiinţează Ghişeul Unic Electronic (în continuare – GUE), care va servi în calitate de punct unic de contact electronic pentru prestatori.

(2) GUE asigură pentru prestatori posibilitatea îndeplinirii cu uşurinţă, de la distanţă şi prin mijloace electronice, a următoarelor proceduri şi formalităţi:

a) ansamblul procedurilor şi formalităţilor necesare pentru accesul la activităţile de servicii ale acestora, în special declaraţiile, notificările sau cererile necesare pentru obţinerea autorizării de la autorităţile competente, inclusiv cererile de înscriere într-un registru, într-un rol sau într-o baza de date ori într-o asociaţie sau altă entitate profesională;

b) orice cereri de autorizare necesare pentru exercitarea activităţilor de servicii.

(3) Autorităţile competente se înregistrează obligatoriu în GUE în modul stabilit de Guvern.

(4) GUE este creat în baza sistemelor informaţionale naţionale şi urmează să asigure, la necesitate, schimbul de date transfrontalier cu alte sisteme informaţionale din afara Republicii Moldova prin platforma de interoperabilitate (MConnect), în baza acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(5) Se desemnează Agenţia de Guvernare Electronică (în continuare – AGE) în calitate de posesor al GUE. AGE asigură condiţiile juridice, financiare şi organizatorice pentru crearea, administrarea, mentenanţa şi dezvoltarea GUE. Modul de colectare, procesare şi transmitere a documentelor/datelor în/din GUE se stabileşte de Guvern.

(6) Funcţionarea GUE nu aduce atingere competenţelor autorităţilor publice, nici ale asociaţiilor sau entităţilor profesionale ori ale altor organe cu competenţe de reglementare, autorizare sau control în domeniul serviciilor.

(7) Asigurarea funcţionalităţii, reglementarea regimului juridic şi a modului de utilizare ale GUE se stabilesc de Guvern.

(8) Prevederile alin.(2) nu se aplică în cazul controlului spaţiilor unde se prestează serviciul sau al echipamentului utilizat de către prestator şi nici în cazul examinării fizice a capacităţii sau a integrităţii personale a prestatorului ori a personalului său responsabil.

Articolul 7. Dreptul la informare

(1) Prin intermediul GUE este asigurat accesul direct al prestatorilor şi al beneficiarilor la următoarele informaţii:

a) cerinţele aplicabile prestatorilor, în special cele cu privire la procedurile şi formalităţile care trebuie îndeplinite pentru a avea acces la activităţile de servicii şi pentru a le exercita;

b) datele de contact ale autorităţilor competente, necesare în vederea contactării directe a acestora, inclusiv coordonatele autorităţilor responsabile în materie de exercitare a activităţilor de servicii;

c) mijloacele şi condiţiile de acces la registrele publice cu privire la prestatori şi servicii;

d) căile de atac disponibile în cazul unui litigiu între autorităţile competente şi prestator sau beneficiar, între un prestator şi un beneficiar ori între prestatori;

e) datele de contact ale asociaţiilor şi ale entităţilor, altele decât autorităţile competente, de la care prestatorii sau beneficiarii pot obţine asistenţă practică, după caz.

(2) Prin intermediul GUE se asigură prestatorilor şi beneficiarilor, la cerere, asistenţă din partea autorităţilor competente constând în informaţii asupra modului în care sunt aplicate cerinţele menţionate la alin.(1) lit.a). După caz, această consiliere include un ghid simplu explicativ. Obligaţia autorităţilor competente de a oferi asistenţă nu implică acordarea consilierii juridice în cazuri individuale, ci vizează doar furnizarea informaţiilor generale asupra modului în care cerinţele sunt interpretate sau aplicate.

(3) Autorităţile competente au obligaţia de a răspunde, în mod clar şi precis, prin intermediul GUE, în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea oricărei cereri de informaţii sau de asistenţă menţionate la alin.(1) şi (2) şi, în cazul în care cererea este eronată ori nefondată, au obligaţia de a informa solicitantul despre aceasta în cel mai scurt timp, dar nu mai mult de 10 zile lucrătoare.

(4) Autorităţile competente sunt responsabile pentru conţinutul informaţiilor şi al documentelor colectate, transmise şi procesate prin intermediul GUE, în limita rolului atribuit de GUE.

(5) Autorităţile competente au obligaţia de a actualiza informaţiile cu privire la autorizarea activităţilor de servicii, precum şi a procedurilor de autorizare din domeniul lor de activitate în cadrul GUE, în modul stabilit de Guvern.

(6) Autorităţile competente asigură disponibilitatea informaţiilor stabilite în prezentul articol în limba engleză şi, opţional, în alte limbi de circulaţie internaţională.

Capitolul III

LIBERTATEA DE STABILIRE A PRESTATORILOR

Secţiunea 1

Autorizaţii

Articolul 8. Regimuri de autorizare

(1) Accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia poate fi supus(ă) unui regim de autorizare numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) existenţa unui regim de autorizare este justificată de un motiv imperativ de interes general;

b) obiectivul urmărit nu poate fi atins printr-o măsură mai puţin restrictivă, în special din cauza că un control ulterior ar fi tardiv pentru a fi, în mod real, eficient;

c) regimul de autorizare este nediscriminatoriu în ceea ce priveşte prestatorii.

(2) Prevederile prezentei secţiuni nu se aplică aspectelor regimurilor de autorizare care sunt reglementate direct sau indirect prin alte instrumente ale UE sau prin acte normative naţionale armonizate cu acte ale UE.

Articolul 9. Condiţii de acordare a autorizaţiei

(1) Regimurile de autorizare au la bază criterii de natură să limiteze marja de apreciere a autorităţilor competente, astfel încât acestea să nu fie aplicate într-un mod arbitrar.

(2) Criteriile care stau la baza regimurilor de autorizare trebuie să fie:

a) nediscriminatorii;

b) justificate printr-un motiv imperativ de interes general;

c) proporţionale cu obiectivul de interes general urmărit;

d) clare şi lipsite de ambiguităţi;

e) obiective;

f) făcute publice în prealabil;

g) transparente şi accesibile.

(3) Este interzisă impunerea unor condiţii de acordare a autorizaţiei pentru o nouă stabilire prin care se dublează cerinţele şi controalele echivalente sau comparabile ca scop la care prestatorul a fost supus deja într-un alt stat membru.

(4) Persoanele desemnate conform art.29 alin.(2) şi prestatorul oferă sprijin autorităţii competente prin furnizarea oricăror informaţii necesare cu privire la aceste cerinţe.

(5) Autorizaţia permite prestatorului accesul la activitatea de servicii sau exercitarea acelei activităţi pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv prin înfiinţarea de sucursale (agenţii, filiale, birouri).

(6) Autorizaţia poate fi limitată la o parte a teritoriului numai dacă limitarea este justificată de un motiv imperativ de interes general.

(7) Autorizaţia se acordă de îndată ce se stabileşte, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condiţiile de autorizare, cu respectarea termenelor prevăzute la art.12 alin.(2).

(8) Orice decizie a autorităţilor competente, inclusiv refuzul sau retragerea unei autorizaţii, trebuie motivată corespunzător şi poate fi atacată în faţa instanţelor judecătoreşti sau supusă altor căi de atac prevăzute de legislaţie. Decizia de acordare a autorizaţiei nu trebuie motivată.

(9) Prevederile prezentului articol nu se aplică modului de repartizare a atribuţiilor/funcţiilor/competenţelor de către autorităţile publice de nivel central, local sau regional în vederea acordării de autorizaţii.

Articolul 10. Durata autorizaţiei

(1) O autorizaţie este acordată unui prestator pe o durată nelimitată, cu excepţia următoarelor cazuri:

a) autorizaţia se reînnoieşte automat sau se supune condiţiei de îndeplinire continuă a cerinţelor;

b) numărul autorizaţiilor disponibile este limitat dintr-un motiv imperativ de interes general;

c) o durată limitată de autorizare poate fi justificată printr-un motiv imperativ de interes general.

(2) Prevederile alin.(1) nu aduc atingere termenului maxim prevăzut în legislaţia specială sectorială în care prestatorul trebuie să îşi înceapă activitatea după obţinerea autorizaţiei.

(3) Prestatorii sunt obligaţi să informeze autoritatea competentă, prin intermediul GUE, cu privire la următoarele schimbări:

a) constituirea de filiale ale căror activităţi intră în sfera de aplicare a regimului de autorizare;

b) schimbări în urma cărora condiţiile de acordare a autorizaţiei nu mai sunt îndeplinite.

(4) În situaţia în care prestatorul nu mai îndeplineşte condiţiile de autorizare, autoritatea competentă poate retrage autorizaţia acordată prestatorului în cauză.

Articolul 11. Selecţia dintre mai mulţi candidaţi

(1) În cazul în care numărul autorizaţiilor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza cantităţii reduse de resurse naturale sau din cauza unei capacităţi tehnice reduse, autorităţile competente trebuie să instituie o procedură de selecţie a potenţialilor candidaţi, bazată pe imparţialitate şi transparenţă.

(2) Autorităţile competente asigură publicitatea adecvată a deschiderii, a desfăşurării şi a închiderii procedurii de selecţie.

(3) La stabilirea normelor pentru procedura de selecţie, autorităţile competente pot avea în vedere motive imperative de interes general, cum ar fi sănătatea publică, obiective de politică socială, sănătatea şi siguranţa angajaţilor sau ale lucrătorilor care desfăşoară o activitate independentă, protecţia mediului, protejarea patrimoniului cultural, păstrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate şi loialitatea tranzacţiilor comerciale, precum şi alte motive imperative de interes general în conformitate cu legislaţia naţională.

(4) Autorizaţia prevăzută la alin.(1) se acordă pentru o perioadă limitată, proporţională cu cantitatea de resurse naturale sau, după caz, cu capacitatea tehnică. Aceasta nu se reînnoieşte automat şi nu oferă alte avantaje prestatorului a cărui autorizaţie a expirat sau oricărei persoane care are o relaţie specială cu prestatorul în cauză.

Articolul 12. Proceduri de autorizare

(1) Procedurile şi formalităţile de autorizare trebuie să fie clare şi uşor accesibile, să fie făcute publice în avans şi să ofere solicitanţilor garanţia că cererea lor este procesată în mod obiectiv şi imparţial.

(2) Procedurile şi formalităţile de autorizare se finalizează în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete. Termenul poate fi prelungit o singură dată de către autoritatea competentă, pentru o perioadă de maximum 15 zile. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de prelungirea dispusă de autoritatea competentă. Prelungirea termenului de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri trebuie motivate în mod corespunzător, inclusiv prin motive justificate de complexitatea obiectului procedurii, şi notificate solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.

(3) Autorizaţia se consideră acordată dacă autorităţile competente nu au răspuns în termenul prevăzut la alin.(2). Legislaţia specială sectorială poate stabili un regim de autorizare diferit în cazul în care acest lucru este justificat de motive imperative de interes general, inclusiv un interes legitim al unei terţe părţi.

(4) Autoritatea competentă transmite solicitantului prin mijloace de comunicare electronice o confirmare de primire a cererii, în termen de 5 zile de la data primirii cererii. Confirmarea de primire a cererii trebuie să precizeze următoarele:

a) termenul de procesare a cererii;

b) căile de atac disponibile;

c) după caz, menţiunea că, în lipsa unui răspuns în termenul specificat, autorizaţia se consideră acordată.

(5) În cazul unei cereri sau al unei documentaţii incomplete, solicitantul este informat, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, cu privire la necesitatea transmiterii documentelor suplimentare, precum şi cu privire la curgerea termenului de procesare a cererii de la data depunerii documentaţiei complete.

(6) În cazul în care o cerere este respinsă pentru motive de natură procedurală, solicitantul este informat în termen de cel mult 5 zile lucrătoare.

(7) Taxele percepute de la solicitant în legătură cu cererea sa trebuie să fie proporţionale cu costul procedurilor de autorizare.

(8) Organele de control, incidente noţiunii de autoritate competentă din prezenta lege, vor efectua controalele de stat în cadrul regimului de autorizare în modul şi termenele stabilite la art.19¹ din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat.

Secţiunea a 2-a

Cerinţe interzise sau supuse evaluării

Articolul 13. Cerinţe interzise

Accesul la furnizarea de servicii nu poate fi condiţionat de:

a) cerinţe discriminatorii bazate direct ori indirect pe cetăţenie sau, în cazul persoanelor juridice, pe amplasarea sediului social; cerinţa de a deţine cetăţenia Republicii Moldova, impusă prestatorului, personalului acestuia, asociaţilor/acţionarilor sau membrilor consiliului de administraţie ori de supraveghere; cerinţa de a avea domiciliul şi/sau reşedinţa temporară în Republica Moldova, impusă prestatorului, personalului acestuia, asociaţilor/acţionarilor sau membrilor consiliului de administraţie ori de supraveghere;

b) interdicţia de a fi stabilit în mai mult de un stat membru sau de a fi înscris în registre ori de a fi membru al unei asociaţii sau entităţi profesionale în mai mult de un stat membru;

c) restricţii asupra libertăţii unui prestator de a alege între a se stabili cu titlu principal sau secundar pe teritoriul Republicii Moldova, în special restricţii asupra libertăţii unui prestator de a alege între stabilirea sub formă de agenţie, de sucursală sau de filială;

d) impunerea condiţiei de reciprocitate cu statul membru în care prestatorul este deja stabilit, cu excepţia condiţiilor de reciprocitate prevăzute de legislaţia naţională care transpune acte ale UE şi de actele UE cu aplicabilitate directă în domeniul energiei;

e) condiţionarea eliberării autorizaţiei de a presta un serviciu de efectuare a unei analize economice care să demonstreze existenţa unei nevoi economice sau a unei cereri a pieţei, de evaluare a efectelor economice potenţiale ori curente ale serviciului furnizat sau de evaluare a adecvării serviciului în raport cu obiectivele planificării economice stabilite de către autorităţile competente. Această interdicţie nu se referă la cerinţele de planificare ce ţin de motive imperative de interes general şi care nu vizează obiective economice;

f) intervenţia directă sau indirectă a agenţilor economici concurenţi în procesul de acordare a autorizaţiei de prestare a unui serviciu ori în procesul de adoptare a unor decizii, cu excepţia asociaţiilor profesionale sau a altor entităţi profesionale în calitate de autoritate competentă. Această interdicţie nu vizează consultarea organizaţiilor, precum camere de comerţ sau parteneri sociali în alte aspecte decât cererile individuale de autorizare, şi nici consultarea publicului larg;

g) obligaţia de a constitui sau de a participa la constituirea unei garanţii financiare ori de a încheia o asigurare la un prestator sau o entitate stabilită pe teritoriul Republicii Moldova, în situaţia în care prestatorul este asigurat sau deţine garanţie financiară într-un stat membru. Aceasta nu aduce atingere posibilităţii de a solicita asigurare sau garanţii financiare în sine şi nici cerinţelor referitoare la participarea la un fond colectiv de compensare, de exemplu, pentru membrii asociaţiilor sau ai altor entităţi profesionale;

h) obligaţia de a fi înscris în prealabil, pentru o anumită perioadă, în registrele Republicii Moldova în vederea prestării unui serviciu sau de a fi exercitat în prealabil o activitate pe teritoriul Republicii Moldova pentru o anumită perioadă.

Articolul 14. Cerinţe supuse evaluării

(1) Autorităţile naţionale competente pot condiţiona accesul la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia de oricare dintre următoarele cerinţe:

a) restricţii cantitative sub forma limitărilor, stabilite în funcţie de populaţie, sau restricţii teritoriale care constau în stabilirea unei distanţe geografice minime între prestatori;

b) obligaţia unui prestator de a se constitui sub o anumită formă juridică de organizare;

c) cerinţe referitoare la deţinerea unui capital social minim;

d) cerinţe care rezervă accesul la anumite activităţi de servicii anumitor prestatori, în temeiul specificului activităţii, altele decât cerinţele referitoare la profesiile reglementate;

e) interdicţia de a avea mai mult de un loc de stabilire pe teritoriul Republicii Moldova;

f) cerinţe care stabilesc un număr minim de salariaţi;

g) tarife obligatorii minime şi/sau maxime pe care trebuie să le respecte prestatorul;

h) obligaţia prestatorului de a oferi alte servicii împreună cu serviciul său.

(2) Cerinţele menţionate la alin.(1) pot fi impuse numai dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) nediscriminare: cerinţele sunt nediscriminatorii în cazul persoanelor fizice, în funcţie de cetăţenie sau de naţionalitate, iar în cazul persoanelor juridice – în funcţie de amplasarea sediului social;

b) necesitate: cerinţele sunt justificate printr-un motiv imperativ de interes general;

c) proporţionalitate: cerinţele sunt adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit, ele nu depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit şi nu este posibilă înlocuirea acestor cerinţe cu alte măsuri mai puţin restrictive care să asigure atingerea aceluiaşi rezultat.

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) sunt incidente serviciilor de interes economic general doar în măsura în care aplicarea lor nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredinţată.

(4) Guvernul notifică Comisia Europeană despre actele normative care includ cerinţele prevăzute la alin.(1), precizând motivele pentru includerea acestor cerinţe în actele normative.

Capitolul IV

LIBERA CIRCULAŢIE A SERVICIILOR

Secţiunea 1

Libertatea de a presta servicii şi derogările aferente

Articolul 15. Libertatea de a presta servicii

(1) Prestatorii stabiliţi într-un alt stat membru au dreptul de a furniza servicii în Republica Moldova.

(2) Accesul la furnizarea unui serviciu sau exercitarea acestuia pe teritoriul Republicii Moldova, în sensul prezentei legi, poate fi condiţionat de îndeplinirea unor cerinţe doar dacă acestea respectă cumulativ următoarele principii:

a) principiul nediscriminării: cerinţele nu trebuie să fie, direct ori indirect, discriminatorii în ceea ce priveşte cetăţenia sau, pentru persoanele juridice, în ceea ce priveşte statul membru în care acestea sunt stabilite;

b) principiul necesităţii: cerinţele trebuie să fie justificate pe baza unor raţiuni de ordine publică, siguranţă publică, sănătate publică sau protecţia mediului;

c) principiul proporţionalităţii: cerinţele trebuie să fie adecvate pentru a garanta realizarea obiectivelor, fără a depăşi ceea ce este necesar pentru realizarea acestora.

(3) Libertatea de a furniza servicii, în cazul unui prestator stabilit într-un stat membru, nu poate fi restrânsă prin impunerea uneia dintre următoarele cerinţe:

a) obligaţia de a fi stabilit pe teritoriul Republicii Moldova;

b) obligaţia de a obţine o autorizaţie din partea unor autorităţi competente, incluzând înscrierea într-un registru pe teritoriul Republicii Moldova, în afara celor impuse prin prevederile prezentei legi, prin alte acte normative care transpun acte normative ale UE sau prin actele normative ale UE cu aplicabilitate directă. Această situaţie nu aduce atingere cerinţelor de a informa autorităţile competente naţionale despre prezenţa furnizorului de servicii sau despre identificarea acestuia, cu condiţia ca furnizorul de servicii să înceapă imediat să furnizeze serviciile sale;

c) interdicţia de a se dota pe teritoriul Republicii Moldova cu о anumită formă sau tip de infrastructură, inclusiv un birou sau un cabinet de care are nevoie prestatorul pentru a oferi serviciul în cauză;

d) aplicarea unui regim contractual special între prestator şi beneficiarul serviciului care împiedică sau restricţionează prestarea serviciilor în mod independent;

e) obligaţia de a deţine un document de identitate specific, emis de autoritatea competentă pentru prestarea serviciului respectiv;

f) cerinţe care restricţionează utilizarea echipamentelor şi a materialelor asociate prestării serviciilor, cu excepţia celor necesare pentru asigurarea sănătăţii şi a securităţii muncii;

g) restricţii asupra libertăţii de a presta serviciile menţionate la art.18.

(4) Autorităţile publice pot aplica, în conformitate cu legislaţia naţională armonizată cu legislaţia UE, propriile reguli în ceea ce priveşte condiţiile de angajare, inclusiv cele stabilite în contractele colective. Autorităţile publice competente pot impune cerinţe în ceea ce priveşte o activitate de servicii, în cazul în care acestea sunt justificate din motive de ordine publică, sănătate publică sau protecţia mediului, cu respectarea principiilor prevăzute la alin.(2).

Articolul 16. Derogări suplimentare de la libertatea de a presta servicii

Prevederile art.15 alin.(2) şi (3) nu se aplică:

a) serviciilor de interes economic general prestate în sectorul poştal, în sectorul energiei electrice, în sectorul gazelor naturale, serviciilor de distribuţie şi alimentare cu apă şi serviciilor de canalizare şi tratare a apelor uzate sau reziduale, serviciilor de tratare a deşeurilor;

b) detaşării lucrătorilor în cadrul prestării de servicii în afara teritoriului naţional;

c) protecţiei datelor cu caracter personal şi liberei circulaţii a acestor date;

d) serviciilor de asistenţă juridică (profesiei de avocat) şi activităţii de recuperare judiciară a datoriilor;

e) domeniilor profesiilor reglementate;

f) domeniilor privind regimurile de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul UE;

g) în cazul în care prestatorul se deplasează spre teritoriul statului membru gazdă pentru a-şi exercita temporar şi ocazional profesia şi nici cerinţelor din statul membru în care este prestat serviciul care rezervă o activitate unei anumite profesii;

h) formalităţilor administrative privind libera circulaţie pe teritoriul naţional a cetăţenilor statelor membre;

i) în ceea ce priveşte cetăţenii ţărilor din afara Uniunii Europene şi a statelor Spaţiului Economic European care se deplasează într-un alt stat membru pentru prestarea sau pentru a li se furniza un serviciu;

j) în ceea ce priveşte transportul deşeurilor;

k) drepturilor de autor şi drepturilor conexe, drepturilor reglementate privind protecţia juridică a topografiilor produselor din materiale semiconductoare şi drepturilor privind protecţia juridică a bazelor de date, precum şi drepturilor de proprietate industrială;

l) documentelor care, potrivit legislaţiei naţionale, necesită intervenţia unui notar;

m) domeniilor privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate;

n) procedurii de înmatriculare a vehiculelor achiziţionate în leasing într-un alt stat membru;

o) obligaţiilor contractuale şi extracontractuale, inclusiv formei contractelor, determinate în conformitate cu normele dreptului privat internaţional.

Articolul 17. Derogări în cazuri individuale

(1) Prin derogare de la prevederile art.15 şi doar în cazuri excepţionale, autorităţile competente pot întreprinde măsuri cu privire la un prestator stabilit într-un alt stat membru, pentru a garanta siguranţa serviciilor.

(2) Măsurile prevăzute la alin.(1) pot fi adoptate numai cu respectarea procedurii de asistenţă reciprocă, stabilită la art.38, şi numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) prevederile naţionale în conformitate cu care se adoptă măsura respectivă nu au făcut obiectul armonizării, la nivelul UE, în domeniul siguranţei serviciilor;

b) măsurile prevăd un nivel mai înalt de protecţie a beneficiarului decât cel prevăzut într-o măsură adoptată de statul membru de stabilire în conformitate cu prevederile lui naţionale;

c) statul membru de stabilire nu adoptă nicio măsură sau adoptă măsuri insuficiente în comparaţie cu cele prevăzute la art.38;

d) măsurile sunt proporţionale cu obiectivul garantării siguranţei serviciilor.

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) nu aduc atingere dispoziţiilor stabilite prin instrumente ale UE ce garantează libertatea de a presta servicii sau care permit derogări de la aceasta.

Secţiunea a 2-a

Drepturile beneficiarilor de servicii

Articolul 18. Restricţii interzise

Utilizarea de către un beneficiar a unui serviciu oferit de către un prestator stabilit într-un alt stat membru nu poate fi restricţionată, în special prin impunerea următoarelor cerinţe:

a) obligaţia de a obţine o autorizaţie de la autorităţile competente sau de a face o declaraţie către acestea, dacă doresc să apeleze la serviciile unor prestatori stabiliţi în alt stat membru;

b) limite discriminatorii în acordarea asistenţei financiare pentru folosirea unui anumit serviciu pe motiv că prestatorul este stabilit într-un alt stat membru sau din motive referitoare la locul unde se prestează serviciul.

Articolul 19. Nediscriminare

(1) Beneficiarul nu este supus tratamentului discriminatoriu în baza oricărui criteriu protejat, inclusiv referitor la cetăţenie ori naţionalitate sau locul de reşedinţă ori sediul acestuia, prin condiţiile generale de acces la un serviciu pus la dispoziţia publicului de către prestator.

(2) Prestatorii pot stabili condiţii de acces diferite în cazul în care acestea sunt justificate în mod direct prin criterii obiective, având în vedere specificul afacerii, enumerate mai jos, dar care nu se limitează la:

a) distanţa sau caracteristicile tehnice ale prestării serviciului;

b) lipsa drepturilor de proprietate intelectuală, care sunt necesare pe un anumit teritoriu;

c) condiţiile diferite ale pieţei (cum ar fi o cerere mai mare sau mai redusă în funcţie de sezon);

d) faptul că statele membre au perioade de vacanţă diferite;

e) preţurile practicate de către diferiţi concurenţi.

(3) Clauzele ori declaraţiile ce cuprind condiţii generale de acces discriminatorii sunt nule de drept.

Articolul 20. Asistenţa acordată beneficiarilor

(1) Autorităţile competente înregistrate în GUE vor pune la dispoziţie informaţiile menţionate la alin.(2) pe domeniile lor de competenţă, iar Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor – pentru aspectele legate de informarea şi asistenţa oferite consumatorilor pe domeniul prezentei legi. Informaţiile menţionate la alin.(2) se vor pune la dispoziţie în cadrul GUE şi pe paginile web oficiale ale autorităţilor competente. Datele de identificare ale autorităţilor menţionate sunt comunicate Comisiei Europene de către Biroul pentru Integrare Europeană.

(2) Informaţiile puse la dispoziţia beneficiarilor cuprind:

a) informaţii generale cu privire la cerinţele aplicabile în alte state membre în ceea ce priveşte accesul la activităţile de servicii şi exercitarea acestora, în special cele cu privire la protecţia consumatorilor;

b) informaţii generale cu privire la posibilităţile de soluţionare a unui litigiu între un prestator şi un consumator, inclusiv căile de atac disponibile;

c) datele de contact ale asociaţiilor şi ale entităţilor de la care beneficiarii pot obţine asistenţă practică.

(3) Informaţiile şi asistenţa se oferă într-o manieră clară şi trebuie să fie actualizate şi uşor accesibile, inclusiv prin mijloace electronice.

(4) În vederea îndeplinirii cerinţelor stabilite la alin.(2), atunci când este sesizat de către un consumator, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor contactează, în cazul în care este necesar, autoritatea competentă a statului membru de stabilire a prestatorului în cauză. Informaţiile primite de la autoritatea competentă din statul membru de stabilire a prestatorului în cauză vor fi transmise consumatorului.

(5) Autorităţile menţionate la alin.(1) răspund solicitărilor recepţionate de la autorităţile competente din alte state membre ori naţionale în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 20 de zile lucrătoare de la recepţionarea solicitării.

Capitolul V

CALITATEA SERVICIILOR

Articolul 21. Informaţii cu privire la prestatori şi la serviciile acestora

(1) Prestatorii nu pot presta servicii în temeiul prezentei legi dacă nu pun la dispoziţia beneficiarului următoarele informaţii:

a) numele şi prenumele sau denumirea prestatorului, statutul şi forma juridică de organizare, adresa de stabilire (juridică) şi datele care să permită contactarea rapidă a acestuia şi comunicarea directă cu acesta, după caz, prin mijloace electronice;

b) în cazul în care prestatorul este înscris într-un registru de comerţ sau într-un alt registru public similar – denumirea acelui registru şi numărul de înregistrare al prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente în acel registru;

c) în cazul în care activitatea este supusă unui regim de autorizare – datele de identificare a autorizaţiei sau a actului echivalent, datele autorităţii competente care a eliberat autorizaţia sau actul echivalent ori ale ghişeului unic prin care poate fi obţinută informaţia cu privire la deţinerea autorizaţiei sau a actului echivalent;

d) în cazul în care prestatorul exercită о activitate care este supusă TVA – numărul de identificare corespunzător;

e) în cazul profesiilor reglementate – titlul profesional şi statul membru în care a fost acordat acest titlu;

f) condiţiile şi clauzele generale, dacă există, utilizate de către prestator;

g) clauzele contractuale, dacă există, utilizate de către prestator cu privire la legislaţia aplicabilă contractului şi/sau instanţele judecătoreşti competente;

h) existenţa unei garanţii postvânzare neimpuse prin legislaţie;

i) preţul serviciului, în cazul în care preţul este stabilit în prealabil de către prestator pentru un anumit tip de serviciu;

j) principalele caracteristici ale serviciilor, în cazul în care acestea nu reies din context;

k) asigurarea sau garanţiile menţionate la art.22 alin.(1) şi, în special, detaliile de contact ale asiguratorului sau ale garantului şi teritoriul pe care sunt valabile.

(2) La alegerea prestatorului, informaţiile menţionate la alin.(1):

a) sunt comunicate direct de către prestator sau prin persoană împuternicită, utilizând mijloace caracteristice modului de prestare (vânzare) a serviciului;

b) sunt uşor accesibile pentru beneficiar în locul prestării serviciului sau al încheierii contractului;

c) pot fi accesate cu uşurinţă de către beneficiar prin mijloace electronice printr-o adresă oferită de prestator;

d) apar în orice documente de informare oferite beneficiarului de către prestator, care alcătuiesc о descriere detaliată a serviciului prestat.

(3) Prestatorii nu pot începe furnizarea serviciului dacă nu oferă, la cererea beneficiarului, următoarele informaţii suplimentare:

a) preţul serviciului, în cazul în care acesta nu este stabilit în prealabil de către prestator, sau, dacă nu poate fi comunicat un preţ exact, о metodă de calcul al preţului, astfel încât acesta să poată fi verificat de către beneficiar, ori un deviz suficient de detaliat;

b) în ceea ce priveşte profesiile reglementate – о referire la normele profesionale aplicabile în statul membru de stabilire şi mijloacele prin care se poate obţine accesul la acestea;

c) informaţii cu privire la activităţile multidisciplinare şi parteneriatele acestora care sunt legate de serviciul în cauză şi cu privire la măsurile luate pentru a evita conflictele de interese. Aceste informaţii se includ în orice document informativ în care prestatorii oferă о descriere detaliată a serviciilor lor;

d) orice coduri de conduită cărora le este supus prestatorul şi adresele la care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice, specificând limba în care este scrisă versiunea disponibilă;

e) în cazul în care un prestator este supus unui cod de conduită sau este membru al unei asociaţii profesionale sau al unei entităţi profesionale care prevede recurgerea la mijloace extrajudiciare de soluţionare a litigiilor – informaţii în această privinţă. Prestatorul trebuie să indice mijloacele de acces la informaţiile detaliate cu privire la caracteristicile şi condiţiile de utilizare ale mijloacelor extrajudiciare de soluţionare a litigiilor.

(4) Prestatorii nu pot începe furnizarea serviciului dacă informaţiile pe care trebuie să le ofere în conformitate cu prezentul capitol nu sunt puse la dispoziţie sau comunicate în mod clar şi neambiguu şi în timp util înainte de încheierea contractului ori, în absenţa unui contract scris, înainte de prestarea serviciului.

(5) Intervalul de timp de la furnizarea informaţiilor menţionate la alin.(1)–(3) până la contractarea sau prestarea efectivă a serviciului nu poate fi mai scurt de 5 zile. Cu acordul scris al beneficiarului, termenul de 5 zile poate fi redus.

(6) Prezentul articol nu aduce atingere altor dispoziţii legale prin care sunt reglementate cerinţele de informare.

Articolul 22. Asigurări şi garanţii profesionale

(1) Autorităţile competente au dreptul de a solicita prestatorilor ale căror servicii prezintă un risc direct şi specific pentru sănătatea şi siguranţa beneficiarului sau a unei terţe persoane ori pentru securitatea financiară a beneficiarului încheierea unei asigurări de răspundere profesională corespunzătoare naturii şi gradului de risc sau acordarea unei garanţii ori încheierea unui acord similar echivalent sau comparabil, în esenţă, cu aceasta în ceea ce priveşte scopul.

(2) Atunci când un prestator se stabileşte pe teritoriul Republicii Moldova, autorităţile competente nu pot solicita o asigurare de răspundere profesională sau o garanţie în cazul în care acesta este deja acoperit de o garanţie echivalentă ori comparabilă în esenţă în ceea ce priveşte scopul şi acoperirea pe care o oferă în privinţa riscului asigurat, a sumei asigurate sau a plafonului garanţiei, precum şi eventuale excluderi de la acoperire într-un alt stat membru în care prestatorul este deja stabilit. În cazul în care echivalenţa este doar parţială, autorităţile competente pot solicita o garanţie suplimentară pentru a acoperi aspectele care nu sunt acoperite.

(3) În cazul în care autorităţile competente impun unui prestator stabilit în Republica Moldova să încheie o asigurare de răspundere profesională sau să ofere o altă garanţie, acestea acceptă ca mijloace suficiente de probă dovada acoperirii asigurării eliberată de instituţiile de credit şi de asiguratorii stabiliţi în alte state membre.

(4) Dispoziţiile alin.(1)–(3) nu aduc atingere asigurărilor profesionale sau sistemelor de garanţii prevăzute în actele normative care transpun directive ori care creează cadrul juridic necesar aplicării directe a unui regulament.

(5) În sensul prezentului articol:

a) risc direct şi specific înseamnă un risc care decurge direct din prestarea serviciului;

b) sănătate şi siguranţă înseamnă, referitor la un beneficiar sau la o terţă persoană, prevenirea decesului ori a unei vătămări corporale grave;

c) securitate financiară înseamnă, referitor la un beneficiar, prevenirea unor pierderi importante în capital sau din valoarea unui bun;

d) asigurare de răspundere profesională înseamnă o asigurare încheiată de un prestator în vederea răspunderii potenţiale faţă de beneficiari şi, după caz, faţă de terţi pentru prejudicii cauzate prin furnizarea serviciului.

Articolul 23. Comunicările comerciale ale profesiilor reglementate

(1) Sunt nule de drept toate interdicţiile totale cu privire la comunicările comerciale ale profesiilor reglementate.

(2) Prestatorii din cadrul profesiilor reglementate respectă în comunicările lor comerciale normele profesionale conforme cu legislaţia naţională şi cea a Uniunii Europene referitoare la independenţa, demnitatea şi integritatea profesiei, precum şi la păstrarea secretului profesional, conform specificului fiecărei profesii. Normele profesionale cu privire la comunicările comerciale trebuie să fie nediscriminatorii, justificate printr-un motiv imperativ de interes general şi proporţionale.

Articolul 24. Activităţi multidisciplinare

(1) Prestatorii nu pot fi supuşi unor cerinţe care îi obligă să exercite o anumită activitate specifică în mod exclusiv ori care limitează exercitarea, în comun sau în parteneriate, de activităţi diferite.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin.(1) următoarele categorii de prestatori:

a) profesiile reglementate, în măsura în care este necesară pentru asigurarea concordanţei cu regulile de etică şi conduită profesională, în scopul respectării independenţei şi a imparţialităţii profesiei;

b) prestatorii de servicii de certificare, acreditare, monitorizare tehnică, servicii de testare sau încercare, în măsura în care este necesară pentru asigurarea independenţei şi a imparţialităţii acestora.

(3) În cazul în care sunt autorizate activităţi multidisciplinare între prestatorii menţionaţi la alin.(2), autorităţile competente trebuie să se asigure că se îndeplinesc următoarele condiţii:

a) prevenirea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor între activităţi;

b) asigurarea independenţei şi a imparţialităţii specifice activităţilor desfăşurate;

c) asigurarea compatibilităţii între regulile de etică şi conduită profesională care guvernează activităţile, în special din raţiuni care ţin de secretul profesional.

(4) În vederea aplicării prevederilor alin.(1)–(3), autorităţile competente asigură actualizarea datelor corespunzătoare în GUE şi notifică AGE cu privire la modificările respective în vederea notificării Comisiei Europene privind toate cerinţele menţinute în baza alin.(2) şi temeiurile adoptării acestora prin intermediul punctelor de legătură stabilite la art.27.

Articolul 25. Politica de calitate a serviciilor

(1) Autorităţile competente, în special asociaţiile profesionale şi alte entităţi profesionale, pot elabora pe domeniul de competenţă coduri de conduită care să faciliteze promovarea serviciilor calitative şi informarea consumatorilor asupra drepturilor lor legitime şi a modalităţilor de apărare a acestora.

(2) Autorităţile competente, pe domeniile lor de competenţă, trebuie să facă uşor accesibile, inclusiv prin publicarea pe pagini web oficiale, informaţiile cu privire la semnificaţia anumitor etichete, precum şi criteriile de aplicare a etichetelor şi a altor mărci ale calităţii referitoare la servicii.

(3) Autorităţile competente adoptă, după caz, măsuri adiacente pentru a încuraja asociaţiile şi entităţile profesionale, camerele de comerţ, asociaţiile patronale, precum şi asociaţiile de consumatori să promoveze furnizarea unor servicii de calitate, în special prin uşurarea evaluării competenţei prestatorului.

(4) Autorităţile competente iau măsuri pentru:

a) încurajarea cooperării asociaţiilor profesionale, a camerelor de comerţ, a asociaţiilor meşteşugăreşti şi a asociaţiilor de consumatori, la nivelul UE, pentru a promova calitatea prestării serviciilor, în special prin facilitarea evaluării competenţei unui prestator;

b) încurajarea dezvoltării evaluărilor independente, în special de către asociaţiile de consumatori, în ceea ce priveşte calitatea şi deficienţele prestării serviciilor, inclusiv dezvoltarea, la nivelul UE, a unor încercări şi testări comparative şi comunicarea rezultatelor;

c) dezvoltarea de standarde europene voluntare, în scopul facilitării compatibilităţii între serviciile oferite de către prestatori din state membre diferite, informarea beneficiarului şi calitatea serviciilor;

d) asigurarea formării personalului implicat în activităţile de asistenţă reciprocă, inclusiv din punct de vedere lingvistic şi al tehnologiei informaţiei, şi sprijinirea schimbului reciproc de experienţă cu celelalte state membre;

e) încurajarea elaborării, la nivelul UE, în special de către asociaţiile şi entităţile profesionale, a unor coduri de conduită care să faciliteze prestarea de servicii sau stabilirea unui prestator într-un alt stat membru, în conformitate cu legislaţia UE. Aceste coduri de conduită trebuie să fie accesibile la distanţă, prin mijloace electronice.

(5) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor cooperează cu asociaţiile de consumatori şi cu asociaţiile profesionale în vederea informării consumatorilor asupra drepturilor lor legitime şi a modalităţilor de apărare a acestora.

Articolul 26. Soluţionarea litigiilor

(1) Pentru soluţionarea unor eventuale litigii, în afară de informaţiile prevăzute la art.21 alin.(1) lit.a), prestatorii vor furniza beneficiarilor, în special, adresa poştală, numărul de fax sau adresa de e-mail şi numărul de telefon la care toţi beneficiarii, inclusiv cei care au reşedinţa sau sediul social într-un alt stat membru, le pot adresa o reclamaţie sau o solicitare de informaţii în legătură cu serviciul prestat. Prestatorii pun la dispoziţie, de asemenea, adresa sediului social (adresa juridică), în cazul în care aceasta nu este adresa obişnuită pentru corespondenţă.

(2) Prestatorii trebuie să facă dovada că au răspuns reclamaţiilor primite în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 30 de zile, şi că au depus eforturile necesare identificării unei soluţii satisfăcătoare.

(3) Prestatorii sunt obligaţi să ţină evidenţa datelor prin care să facă dovada că au furnizat complet, corect şi precis informaţiile prevăzute de prezenta lege. Informaţiile menţionate în prezentul alineat sunt prezentate la cererea beneficiarului sau a unei autorităţi competente, inclusiv a celei de soluţionare extrajudiciară a litigiilor.

(4) În cazul în care se cere о garanţie financiară pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti, este recunoscută garanţia echivalentă constituită la о instituţie de credit sau la un asigurator stabilit într-un alt stat membru. Astfel de instituţii de credit şi astfel de asiguratori trebuie să fie autorizaţi într-un stat membru, în conformitate cu reglementările UE.

(5) Prestatorii care sunt supuşi unui cod de conduită ori sunt membri ai unei asociaţii sau ai unei entităţi profesionale, ale căror norme prevăd recurgerea la mijloace extrajudiciare de soluţionare a litigiilor, îi informează pe beneficiari în această privinţă şi menţionează acest lucru în orice document în care sunt prezentate detaliat serviciile lor, indicând modul în care se pot accesa informaţii detaliate cu privire la acestea.

Capitolul VI

COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ

Articolul 27. Asistenţa reciprocă

Autorităţile competente din Republica Moldova cooperează cu autorităţile competente din statele membre şi Comisia Europeană în vederea asigurării controlului prestatorilor şi al serviciilor pe care aceştia le prestează, prin intermediul unui punct de legătură (în continuare – PL), constituit în baza unui instrument electronic furnizat de Comisia Europeană. În cazul disfuncţionalităţii PL, comunicarea se efectuează prin alte mijloace electronice sau pe alt suport durabil.

Articolul 28. Punctul de legătură

(1) AGE exercită funcţii de coordonator naţional al PL şi îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) propune Guvernului, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, proceduri de implementare a PL, inclusiv desemnarea, după criteriul domeniului de activitate, a autorităţilor competente în domeniul serviciilor;

b) înregistrează în PL autorităţile competente, în lipsa unui proces de autoînregistrare;

c) validează înregistrările în PL ale autorităţilor competente după lansarea procesului de autoînregistrare;

d) asigură asistenţă autorităţilor competente cu privire la utilizarea PL;

e) îndeplineşte funcţia de punct naţional de contact cu Comisia Europeană şi cu celelalte state membre cu privire la implementarea şi gestionarea PL în Republica Moldova.

(2) Datele de contact ale autorităţii menţionate la alin.(1) sunt comunicate Comisiei Europene.

Articolul 29. Înregistrarea autorităţilor competente

(1) În lipsa unui proces de autoînregistrare, autorităţile competente sunt obligate, în vederea înregistrării în PL, să prezinte AGE informaţiile prevăzute la alin.(3).

(2) Autorităţile competente prevăd în statele de personal cel puţin o funcţie cu atribuţii în vederea transmiterii de solicitări către autorităţile competente din alte state membre şi a formulării de răspunsuri la solicitările acestora, inclusiv prin intermediul PL.

(3) Informaţiile privind înregistrarea în PL trebuie să cuprindă:

a) denumirea autorităţii competente;

b) datele de contact ale autorităţii competente (adresa sediului, codul poştal, numărul de telefon de contact/fax, pagina web oficială, adresa de poştă electronică, programul de lucru);

c) limbile oficiale ale Uniunii Europene cunoscute de lucrătorii autorităţii competente;

d) domeniul de activitate;

e) datele de contact ale persoanei care urmează a fi înregistrată în PL pentru autoritatea competentă în temeiul alin.(2).

Articolul 30. Solicitări de informaţii şi verificări

(1) Autorităţile competente transmit, prin intermediul PL, autorităţilor competente din celelalte state membre solicitări de informaţii sau solicitări privind efectuarea unor verificări, inspecţii şi investigaţii cu privire la:

a) prestatorii stabiliţi pe teritoriul Republicii Moldova care prestează servicii pe teritoriul statelor membre respective;

b) prestatorii stabiliţi pe teritoriul statelor membre respective care prestează servicii pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) În legătură cu prestatorii stabiliţi pe teritoriul Republicii Moldova care prestează servicii pe teritoriul altor state membre, autorităţile competente pot solicita efectuarea unor verificări, inspecţii şi investigaţii necesare pentru a asigura controlul activităţii prestatorilor în cauză pe teritoriul statelor membre respective.

(3) În legătură cu prestatorii stabiliţi pe teritoriul altui stat membru care prestează servicii pe teritoriul Republicii Moldova, autorităţile competente pot solicita informaţii în baza PL, inclusiv cu privire la:

a) desfăşurarea efectivă a unei activităţi economice în mod legal pe teritoriul statului respectiv;

b) măsurile disciplinare sau administrative şi hotărârile de intentare sau de închidere a procedurii de insolvabilitate;

c) punerea în executare a unor sancţiuni la sediul prestatorului şi la punctele de lucru aflate pe teritoriul statului respectiv, în legătură cu serviciile prestate de acesta.

(4) În cuprinsul solicitărilor prevăzute la alin.(1)–(3), autorităţile competente menţionează motivele care determină efectuarea demersului şi descriu situaţia de fapt.

(5) Informaţiile şi documentele obţinute în urma solicitărilor prevăzute la alin.(1)–(3) se utilizează numai în scopul pentru care au fost solicitate.

Articolul 31. Răspunsul la solicitări de informaţii şi de verificări

(1) Autorităţile competente primesc, prin intermediul PL, de la autorităţile competente din alte state membre solicitări de informaţii sau solicitări privind efectuarea unor verificări, inspecţii şi investigaţii cu privire la prestatorii stabiliţi pe teritoriul Republicii Moldova care prestează servicii pe teritoriul statului membru respectiv sau cu privire la prestatorii stabiliţi pe teritoriul statului membru respectiv care prestează servicii pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Autorităţile competente acceptă solicitările prevăzute la alin.(1) dacă soluţionarea integrală sau parţială a acestora intră în competenţa lor legală şi dacă în cuprinsul solicitărilor se menţionează motivele care au determinat efectuarea demersului şi se descrie situaţia de fapt.

(3) În cazul în care soluţionarea integrală sau parţială a solicitărilor prevăzute la alin.(1) nu intră în competenţa sa legală, autoritatea competentă retransmite solicitarea prin intermediul PL altei autorităţi competente sau entităţi pe care o consideră competentă, precizând motivele care determină acest demers.

În cazul în care autoritatea/entitatea cu competenţe în soluţionarea solicitării nu este o autoritate competentă în sensul prezentei legi sau este o autoritate competentă neînregistrată în PL, comunicarea cu aceasta are loc prin utilizarea unui suport durabil, cu informarea AGE în acest sens. Autoritatea neînregistrată în PL furnizează informaţiile autorităţii competente solicitante prin mijloace similare celor prin care a recepţionat solicitarea. Autoritatea competentă care a recepţionat solicitarea prin intermediul PL este responsabilă de răspunsul către autoritatea competentă solicitantă, cu menţionarea autorităţii neînregistrate responsabile.

(4) Atunci când, după acceptarea unei solicitări, se constată că pentru realizarea verificărilor, a inspecţiilor sau a investigaţiilor sunt necesare informaţii sau documente suplimentare, acestea se solicită autorităţilor competente care au iniţiat solicitarea.

(5) Răspunsul la solicitare conţine informaţiile cu privire la rezultatele verificărilor, ale inspecţiilor şi ale investigaţiilor şi, atunci când este cazul, cu privire la măsurile care au fost luate în urma desfăşurării acestor activităţi.

(6) Autorităţile competente transmit răspunsul prin intermediul PL în termenul precizat în cuprinsul solicitării sau în termenul necesar pentru realizarea activităţilor respective, dacă termenul nu este precizat. Atunci când, din motive obiective, activităţile nu pot fi realizate în termenul precizat în cuprinsul solicitării, autoritatea care a acceptat solicitarea informează autoritatea solicitantă cu privire la acest aspect.

(7) În cazul în care autoritatea competentă care primeşte o solicitare nu este competentă a soluţiona solicitarea şi nu cunoaşte autoritatea competentă, aceasta înaintează solicitarea către PL în vederea identificării autorităţii competente.

(8) Prestatorii stabiliţi în Republica Moldova sunt obligaţi să furnizeze informaţiile solicitate de autoritatea competentă în limitele stabilite de legislaţie.

Articolul 32. Furnizarea de informaţii

(1) Autorităţile competente furnizează informaţii, potrivit competenţelor legale, în baza solicitărilor primite prin intermediul PL, inclusiv cu privire la:

a) desfăşurarea efectivă a unei activităţi economice în mod legal de către un prestator stabilit în Republica Moldova care prestează servicii într-un alt stat membru;

b) măsurile disciplinare sau administrative ori sancţiunile penale şi deciziile referitoare la intentarea ori închiderea procedurii de insolvabilitate luate de către autorităţile competente împotriva unui prestator şi care privesc în mod direct competenţa prestatorului sau fiabilitatea profesională a acestuia.

(2) Autoritatea competentă care comunică informaţiile prevăzute la alin.(1) lit.b) îl informează pe prestatorul în cauză cu privire la această comunicare în termen de 5 zile lucrătoare de la data transmiterii răspunsului către autoritatea solicitantă.

(3) Măsurile disciplinare sau administrative prevăzute la alin.(1) lit.b) se comunică numai dacă sunt definitive. Pentru deciziile prevăzute la alin.(1) lit.b) se menţionează în cuprinsul răspunsului dacă hotărârea este definitivă sau dacă s-a introdus o cale de atac împotriva acesteia, precum şi data la care urmează a fi soluţionată calea de atac.

(4) În cuprinsul răspunsului cu privire la aspectele prevăzute la alin.(1) lit.b) se menţionează şi dispoziţiile de drept intern în temeiul cărora prestatorul a fost sancţionat.

(5) Schimbul de informaţii care vizează date cu caracter personal se face cu respectarea legislaţiei corespunzătoare.

Articolul 33. Controlul pe teritoriul Republicii Moldova în cazul furnizării serviciului într-un alt stat membru de către un prestator stabilit în Republica Moldova

(1) Autorităţile competente efectuează, inclusiv în baza solicitărilor primite prin intermediul PL, activităţi de control sau de punere în executare, potrivit atribuţiilor legale, la sediul unui prestator stabilit în Republica Moldova ori la punctele de activitate aflate pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Autorităţile competente informează autoritatea solicitantă cu privire la rezultatul activităţilor de control şi la măsurile luate, dacă este cazul, prin intermediul PL.

(3) Autorităţile competente nu se abţin să adopte măsuri de control sau de punere în executare pe teritoriul Republicii Moldova pe motiv că serviciul a fost prestat sau a cauzat prejudicii în alt stat membru.

(4) Autorităţile competente asigură controlul prestatorilor stabiliţi în Republica Moldova, fără ca aceasta să implice obligaţia de a efectua verificări şi controale la faţa locului pe teritoriul statelor membre unde se prestează serviciul. Astfel de verificări şi controale se efectuează de către autorităţile competente din statul membru unde operează temporar prestatorul, la cererea autorităţilor competente.

(5) Organele de control, incidente noţiunii de autoritate competentă din prezenta lege, efectuează controalele de stat în conformitate cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat.

(6) Autorităţile competente care nu sunt organe de control potrivit Legii nr.131/2012 privind controlul de stat, în cazurile când acţionează în baza solicitării statului membru, efectuează acţiunile menţionate la alin.(1) în conformitate cu prevederile legislaţiei speciale.

Articolul 34. Controlul de către Republica Moldova a prestatorului din alt stat membru în cazul furnizării serviciului pe teritoriul Republicii Moldova

(1) Autorităţile competente efectuează controale, potrivit atribuţiilor legale, cu privire la activitatea desfăşurată pe teritoriul naţional de către prestatorii stabiliţi în alte state membre, la solicitarea autorităţilor competente din statele membre de stabilire, şi pot decide cu privire la cele mai potrivite măsuri care trebuie luate în fiecare caz în parte, pentru a răspunde solicitărilor primite prin intermediul PL.

(2) Autorităţile competente sunt responsabile de controlul activităţii prestatorului pe teritoriul lor din punctul de vedere al respectării cerinţelor care pot fi impuse în temeiul art.15 şi 16. Astfel, autorităţile competente:

a) adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că prestatorul îndeplineşte cerinţele legate de accesul la activitatea respectivă şi exercitarea acesteia;

b) efectuează verificări, inspecţii şi investigaţii necesare pentru controlul serviciului prestat.

(3) Autorităţile competente pot efectua activităţi de control, potrivit atribuţiilor stabilite de lege, în alte cazuri decât pentru a răspunde unor solicitări primite prin intermediul PL, cu condiţia ca acestea să nu fie discriminatorii, să fie proporţionale şi să nu fie motivate de faptul că prestatorul este stabilit în alt stat membru.

(4) Organele de control, incidente noţiunii de autoritate competentă din prezenta lege, efectuează controalele de stat în conformitate cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat.

(5) Autorităţile competente care nu sunt organe de control potrivit Legii nr.131/2012 privind controlul de stat, în cazurile când acţionează în baza solicitării statului membru, efectuează acţiunile menţionate la alin.(1) în conformitate cu prevederile legislaţiei speciale.

Articolul 35. Consultarea registrelor

Autorităţile competente permit autorităţilor competente din celelalte state membre consultarea registrelor pe care le posedă sau le deţin şi în care sunt înregistrate informaţii cu privire la prestatorii stabiliţi pe teritoriul Republicii Moldova, în aceleaşi condiţii în care este permisă consultarea respectivelor registre de către autorităţile competente din statele membre.

Articolul 36. Solicitarea de intervenţie

(1) Autoritatea competentă solicită motivat, prin intermediul PL, intervenţia autorităţilor competente din alte state membre pentru domeniul de activitate respectiv, în vederea obţinerii unui răspuns, în oricare dintre următoarele cazuri:

a) solicitările transmise prin intermediul PL nu au fost acceptate;

b) solicitările transmise prin intermediul PL au fost acceptate, însă nu a fost primit un răspuns în termenul stabilit;

c) solicitările transmise prin intermediul PL au fost acceptate, însă răspunsul primit nu este considerat satisfăcător.

(2) În situaţia în care autoritatea competentă sesizată potrivit alin.(1) nu satisface solicitarea, autoritatea competentă depune o cerere de intervenţie către AGE în vederea sesizării în acest sens a autorităţii corespondente a statului membru.

(3) Dacă nu a fost primit un răspuns satisfăcător, AGE informează Biroul pentru Integrare Europeană cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor de asistenţă de către statul membru respectiv, care, la rândul său, informează Comisia Europeană.

Articolul 37. Mecanismul de alertă

(1) În cazul în care o autoritate competentă are cunoştinţă despre acte (acţiuni/inacţiuni) ori împrejurări grave şi precise referitoare la o activitate de servicii care ar putea cauza prejudicii grave sănătăţii sau siguranţei persoanelor ori mediului pe teritoriul Republicii Moldova sau pe teritoriul altor state membre, aceasta informează instantaneu AGE.

(2) AGE analizează propunerea din punctul de vedere al respectării procedurilor şi criteriilor pentru alertă şi, dacă sunt întrunite toate criteriile, transmite alerta către Comisia Europeană, statul membru de stabilire şi către celelalte state membre cu privire la aspectele constatate şi la măsurile luate de către autorităţile/entităţile naţionale.

Articolul 38. Procedura cazurilor individuale

(1) În cazul în care o autoritate competentă intenţionează să adopte o măsură în conformitate cu art.17, procedura stabilită la alin.(2)–(8) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor preliminare şi actelor înfăptuite în cadrul unei cercetări penale.

(2) Autoritatea competentă din Republica Moldova solicită autorităţii competente din statul membru de stabilire să adopte măsuri împotriva prestatorului respectiv, oferind toate informaţiile relevante cu privire la serviciul în cauză şi la circumstanţele cauzei.

(3) În urma primirii răspunsului de la autoritatea competentă din statul membru de stabilire cu privire la măsurile adoptate ori avute în vedere sau, după caz, motivele pentru care nu a luat nicio măsură, autoritatea competentă din Republica Moldova solicită Biroului pentru Integrare Europeană informarea Comisiei Europene şi a statului membru privind intenţia de a adopta măsuri împotriva prestatorului respectiv.

(4) Biroul pentru Integrare Europeană verifică temeiul solicitării şi, în cazul în care îl aprobă, notifică Comisia Europeană şi statul membru de stabilire despre intenţia de a adopta măsuri, indicând următoarele:

a) motivele pentru care consideră că măsurile adoptate sau avute în vedere de statul membru de stabilire sunt inadecvate;

b) motivele pentru care consideră că măsurile pe care intenţionează să le adopte îndeplinesc cerinţele prevăzute la art.17.

(5) Măsurile nu pot fi adoptate decât după un termen de 15 zile lucrătoare de la data notificării prevăzute la alin.(4).

(6) La solicitarea Comisiei Europene, autoritatea competentă are obligaţia de a nu adopta măsurile propuse sau de a suspenda de urgenţă măsurile iniţiate în cazul în care se constată că acestea sunt incompatibile cu legislaţia UE.

(7) Biroul pentru Integrare Europeană poate refuza transmiterea unei solicitări de derogare dacă nu au fost respectate procedurile sau dacă aceasta nu îndeplineşte cumulativ criteriile pentru derogare.

(8) În caz de urgenţă, o autoritate competentă care intenţionează să adopte o măsură poate deroga de la prevederile alin.(2)–(5) şi (7). În astfel de cazuri, măsurile se notifică în cel mai scurt termen, prin intermediul Biroului pentru Integrare Europeană, Comisiei Europene şi statului membru de stabilire, fiind indicate motivele care justifică urgenţa.

(9) În cazul în care Biroul pentru Integrare Europeană primeşte o comunicare din partea unei autorităţi competente dintr-un alt stat membru cu privire la intenţia acesteia de a lua măsuri împotriva unui prestator stabilit în Republica Moldova care prestează servicii în statul respectiv, o va transmite imediat autorităţii competente, aceasta având obligaţia de a analiza cazul respectiv şi de a formula poziţia sa cu privire la legitimitatea derogării solicitate.

Articolul 39. Dispoziţii tranzitorii

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, cu excepţia alin.(1) al art.5 şi a alin.(2) al prezentului articol, care vor intra în vigoare peste o lună de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Până la data de 1 ianuarie 2028, în vederea asigurării aplicării prezentei legi:

a) Guvernul va aproba cadrul normativ necesar implementării prevederilor prezentei legi şi va întreprinde măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestora;

b) autorităţile competente vor analiza legislaţia de ramură în baza căreia autorizează prestarea serviciilor aflate în competenţa lor şi vor opera modificările ce se impun.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.282. Chişinău, 5 decembrie 2024.