Prezenta lege stabileşte procedurile de examinare a cazurilor ce ţin de înapoierea copiilor cu vârsta de până la 16 ani, deplasaţi sau reţinuţi ilicit, la reşedinţa lor obişnuită, de exercitare a dreptului de vizitare a copilului, precum şi autorităţile şi instituţiile responsabile de aplicarea procedurilor respective.

Articolul 2. Sfera de aplicare

În condiţiile prezentei legi, copiii beneficiază de protecţie fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, indiferent de cetăţenie, de apartenenţa etnică, de originea socială, de statutul obţinut prin naştere, de situaţia materială, de gradul şi tipul de dizabilitate, de aspectele specifice de creştere şi educaţie, atât ale copiilor, cât şi ale părinţilor sau ale reprezentanţilor lor legali/responsabililor lor legali, indiferent de locul aflării lor (familie, instituţie educaţională, serviciu social, instituţie medicală, comunitate etc.) sau de orice alt criteriu.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, noţiunile principale utilizate au următoarele semnificaţii:

deplasare ilicită a copilului – scoaterea copilului cu vârsta de până la 16 ani din statul în care îşi are reşedinţa obişnuită, pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, fără acordul scris, legalizat notarial, al celuilalt reprezentant legal sau, după caz, al persoanei ori autorităţii desemnate să apere drepturile şi interesele copilului şi să acţioneze în interesele şi în numele copilului în materie de protecţie, de siguranţă, de ocrotire a sănătăţii, de educaţie, de proprietate şi de alte drepturi ale copilului;

reţinere ilicită a copilului – neînapoierea copilului cu vârsta de până la 16 ani în statul în care îşi are reşedinţa obişnuită, după o perioadă mai mare de 30 de zile, în cazul lipsei acordului scris, legalizat notarial, al reprezentantului legal sau, după caz, al persoanei ori al autorităţii desemnate să apere drepturile şi interesele copilului şi să acţioneze în interesele şi în numele copilului în materie de protecţie, de siguranţă, de ocrotire a sănătăţii, de educaţie, de proprietate şi de alte drepturi ale copilului;

reşedinţa obişnuită a copilului – locul care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediu social şi familial şi care demonstrează o legătură apropiată şi stabilă a acestuia cu locul vizat. La determinarea reşedinţei obişnuite a copilului, în fiecare caz particular, se iau în considerare toate elementele de fapt relevante, cum ar fi durata, regularitatea, condiţiile şi motivele sejurului pe teritoriul unui stat, cetăţenia copilului, locul şi condiţiile de şcolarizare, cunoştinţele lingvistice, precum şi raporturile de familie şi sociale ale copilului în statul respectiv;

domiciliul copilului – locul de aflare a copilului, care poate fi domiciliul părinţilor sau al acelui părinte la care acesta locuieşte permanent, domiciliul reprezentantului său legal, locul serviciului social sau locul stabilit printr-o hotărâre judecătorească;

dreptul de vizitare – dreptul reprezentantului legal al copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu acesta, incluzând dreptul de a duce copilul, pentru o perioadă limitată de timp, în alt loc decât cel al reşedinţei sale obişnuite;

interesul superior al copilului – asigurarea condiţiilor adecvate pentru creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, ţinând cont de particularităţile individuale ale personalităţii acestuia şi de situaţia concretă în care acesta se află;

reprezentantul legal al copilului – părintele, persoana sau autoritatea desemnată, conform legii, să apere drepturile şi interesele copilului şi să acţioneze în interesele şi în numele copilului în materie de protecţie, de siguranţă, de ocrotire a sănătăţii, de educaţie, de proprietate şi de alte drepturi ale copilului;

autoritate centrală – autoritatea desemnată de stat pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, încheiată la Haga, la 25 octombrie 1980.

Articolul 4. Principiile protecţiei copilului

Protecţia copilului se realizează conform următoarelor principii:

a) asigurarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) respectarea priorităţii privind creşterea şi educarea copilului în familie;

c) dreptul prioritar al părinţilor de a-şi educa copilul conform propriilor convingeri şi responsabilitatea primară a părinţilor pentru creşterea, educarea şi protecţia copilului lor;

d) obligaţia statului de a asigura familiei asistenţa necesară pentru creşterea şi educarea copilului;

e) egalitatea de şanse şi nediscriminarea;

f) cooperarea intersectorială şi intervenţia multidisciplinară;

g) asistenţa individualizată a fiecărui copil;

h) respectarea demnităţii copilului;

i) asigurarea participării copilului la luarea deciziilor care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate;

j) asigurarea continuităţii în creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

k) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

l) responsabilitatea autorităţilor în asigurarea protecţiei copilului împotriva violenţei.

Articolul 5. Autoritatea centrală a Republicii Moldova

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (denumit în continuare autoritate centrală a Republicii Moldova) este abilitat să asigure îndeplinirea obligaţiilor asumate de Republica Moldova ca urmare a aderării la Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, încheiată la Haga, la 25 octombrie 1980 (denumită în continuare Convenţie).

Articolul 6. Atribuţiile autorităţii centrale a Republicii Moldova

(1) Pentru realizarea obiectivelor stipulate în Convenţie, autoritatea centrală a Republicii Moldova întreprinde toate măsurile corespunzătoare:

a) pentru localizarea copilului deplasat în străinătate sau reţinut ilicit în sensul Convenţiei;

b) pentru prevenirea de noi pericole la adresa copilului sau de pagube pentru părţile interesate, luând sau procedând astfel încât să fie luate măsuri provizorii;

c) pentru a asigura înapoierea de bunăvoie a copilului sau a înlesni o soluţie amiabilă, inclusiv prin mediere;

d) pentru schimbul de informaţii privind situaţia socială a copilului;

e) pentru a furniza informaţii generale privind dreptul statului în legătură cu aplicarea Convenţiei;

f) pentru a introduce sau a înlesni iniţierea unei proceduri judiciare sau administrative, menite să obţină înapoierea copilului şi, dacă este cazul, să îngăduie organizarea sau exercitarea efectivă a dreptului de vizitare;

g) pentru a facilita, dacă este cazul, obţinerea asistenţei juridice, inclusiv oferirea asistenţei juridice garantate de stat;

h) pentru a asigura, în condiţiile legii, înapoierea copilului.

(2) Autoritatea centrală a Republicii Moldova încheie acorduri de colaborare şi cooperează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu instituţiile publice din ţară şi din străinătate, cu organizaţiile internaţionale şi regionale, cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte persoane juridice din ţară şi din străinătate cu atribuţii în domeniul de aplicare a Convenţiei.

Articolul 7. Competenţele autorităţilor naţionale

(1) Autorităţile şi instituţiile competente naţionale au obligaţia să acorde de îndată suport autorităţii centrale a Republicii Moldova, ca urmare a solicitărilor formulate, prin acordarea de asistenţă şi transmiterea datelor deţinute potrivit competenţelor, în vederea aplicării prezentei legi.

(2) Soluţionarea cererilor formulate de o persoană fizică, de o instituţie, de orice alt organism sau de o autoritate centrală privind înapoierea copilului în statul reşedinţei sale obişnuite şi a cererilor privind exercitarea dreptului de vizitare a copilului este de competenţa Curţii de Apel Chişinău, în conformitate cu art.293¹ din Codul de procedură civilă nr.225/2003.

(3) Curtea de Apel Chişinău poate coopera cu autorităţile naţionale şi cu cele ale statului în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită fie în mod direct, fie prin intermediul autorităţii centrale a Republicii Moldova.

Articolul 8. Soluţionarea cauzelor prin mediere

(1) Cauzele care vizează înapoierea copilului în statul reşedinţei sale obişnuite sau exercitarea dreptului de vizitare a copilului pot fi supuse medierii de autoritatea centrală a Republicii Moldova sau de instanţa de judecată, cu consimţământul şi în numele părţilor. Prevederile legislaţiei în domeniul medierii se vor aplica în mod corespunzător.

(2) În conformitate cu alin.(1), la cererea autorităţii centrale a Republicii Moldova sau a instanţei de judecată, Consiliul de Mediere îi furnizează acesteia o listă a mediatorilor specializaţi în domeniul protecţiei copilului.

(3) Medierea cauzelor prevăzute la alin.(1) are loc într-un termen ce nu depăşeşte 30 de zile calendaristice de la data încheierii contractului de mediere, dacă părţile nu au stabilit de comun acord un alt termen.

(4) Cauzele prevăzute la alin.(1) nu pot fi supuse medierii dacă acest lucru este contrar interesului superior al copilului, dacă nu este adecvat într-un caz particular sau dacă ar întârzia procedura în mod nejustificat.

Capitolul II

ÎNAPOIEREA COPILULUI

Articolul 9. Cererea privind înapoierea copilului în statul reşedinţei sale obişnuite

Persoana fizică, autoritatea, instituţia sau organismul care pretinde că un copil a fost deplasat în străinătate sau reţinut ilicit în sensul Convenţiei poate să sesizeze fie autoritatea centrală a statului de reşedinţă obişnuită a copilului, fie pe aceea a statului contractant în care se află copilul, pentru ca aceasta să acorde asistenţă în vederea asigurării înapoierii copilului în statul în care el îşi are reşedinţa obişnuită.

Articolul 10. Depunerea şi examinarea cererii privind înapoierea copilului în statul reşedinţei sale obişnuite

(1) Persoana fizică, instituţia, organismul sau autoritatea centrală din străinătate înaintează o cerere autorităţii centrale a Republicii Moldova în vederea înapoierii copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite.

(2) Autoritatea centrală a Republicii Moldova acţionează cu celeritate atunci când soluţionează cererile întemeiate pe Convenţie.

(3) În cazul recepţionării cererii conform alin.(1), autoritatea centrală a Republicii Moldova confirmă recepţionarea ei în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii.

(4) După recepţionarea cererii conform alin.(1) din prezentul articol, autoritatea centrală a Republicii Moldova verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 8 alineatul al doilea din Convenţie şi la art.293² din Codul de procedură civilă nr.225/2003 şi, după caz, solicită completarea acesteia sau prezentarea actelor lipsă într-un termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii. Autoritatea centrală a Republicii Moldova informează, fără întârzieri nejustificate, persoana fizică, instituţia, organismul sau autoritatea centrală din străinătate, după caz, despre acţiunile iniţiale întreprinse sau care urmează să fie întreprinse pentru soluţionarea cererii.

(5) În cazul în care cererea menţionată la alin.(1) din prezentul articol nu îndeplineşte condiţiile privind reşedinţa obişnuită şi vârsta copilului prevăzute de articolul 4 din Convenţie, autoritatea centrală a Republicii Moldova restituie cererea.

(6) Autoritatea centrală a Republicii Moldova nu examinează cererea menţionată la alin.(1), depusă în condiţiile prevăzute de Convenţie, în cazul în care aceasta sau anexele acesteia nu sunt însoţite de traducerea în limba română.

(7) În cazul în care cererea menţionată la alin.(1) întruneşte condiţiile prezentului articol, autoritatea centrală a Republicii Moldova o depune la Curtea de Apel Chişinău. În funcţie de circumstanţele cauzei, autoritatea centrală a Republicii Moldova poate întreprinde orice măsură susceptibilă de a asigura înapoierea de bunăvoie a copilului.

(8) Dacă autoritatea centrală a Republicii Moldova are indicii că copilul a cărui înapoiere este solicitată se află pe teritoriul unui alt stat parte la Convenţie, aceasta va transmite cererea direct autorităţii centrale a statului respectiv, informând în acest sens persoana fizică, instituţia, organismul sau autoritatea centrală solicitantă.

Articolul 11. Informarea copilului şi luarea în considerare a opiniei lui

(1) Pe tot parcursul procedurii de examinare a cererii privind înapoierea copilului cu vârsta de până la 16 ani, ca urmare a deplasării şi/sau reţinerii ilicite, la reşedinţa obişnuită a acestuia, autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să-i ofere informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei sale şi gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata acestei proceduri.

(2) În procesul de examinare a cazurilor conform alin.(1) se va ţine cont de opinia, dorinţele şi de sentimentele copilului în funcţie de vârsta lui şi de capacitatea lui de înţelegere.

Articolul 12. Asistenţa juridică garantată de stat

Persoana fizică, instituţia, organismul sau autoritatea interesată din străinătate a cărei cerere îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 8 alineatul al doilea din Convenţie şi la art.293² din Codul de procedură civilă nr.225/2003 poate beneficia de asistenţă juridică garantată de stat în soluţionarea cererii de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite, indiferent de nivelul veniturilor. Prevederile legislaţiei în domeniul asistenţei juridice garantate de stat se vor aplica în mod corespunzător.

Articolul 13. Atribuţiile Consiliului Naţional pentru Asistenţa Juridică Garantată de Stat

(1) La cererea persoanei fizice, a instituţiei, a organismului sau a autorităţii centrale din străinătate, autoritatea centrală a Republicii Moldova va facilita acordarea asistenţei juridice garantate de stat de către un avocat specializat, desemnat de oficiul teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţa Juridică Garantată de Stat (CNAJGS).

(2) Pentru persoana cu reşedinţa obişnuită în străinătate care a formulat cererea de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite, coordonatorul oficiului teritorial al CNAJGS desemnează obligatoriu, din oficiu, în termen de 3 zile lucrătoare, un avocat pentru sesizarea instanţei de judecată, pentru reprezentare şi asistare în instanţa de judecată, precum şi pentru cazurile de iniţiere a măsurilor de executare silită.

(3) Avocatul desemnat potrivit alin.(2) înaintează cererea de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite la instanţa de judecată competentă, în termen de 7 zile calendaristice de la data primirii înştiinţării privind desemnarea sa.

(4) În termen de 48 de ore de la data încetării mandatului avocatului desemnat potrivit alin.(2), acesta va transmite autorităţii centrale a Republicii Moldova întreaga documentaţie şi actele instanţei de judecată ce i-au fost puse la dispoziţie pe marginea cererii de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite.

Articolul 14. Sesizarea instanţei de judecată de către persoana fizică, instituţia, organismul sau autoritatea centrală din străinătate

(1) Prevederile art.10 nu exclud posibilitatea ca o persoană fizică, o instituţie, un organism sau o autoritate centrală din străinătate să sesizeze direct instanţa de judecată competentă din Republica Moldova, fie personal, fie prin intermediul unui avocat ales. În cazul în care reprezentarea se face printr-un avocat ales, iar autoritatea centrală a Republicii Moldova a fost iniţial sesizată conform art.10, aceasta va pune la dispoziţia avocatului cererea-tip completată şi toate actele doveditoare transmise de autorităţile competente ale statului solicitant.

(2) Refuzul autorităţii centrale a Republicii Moldova de a accepta cererea de înapoiere, conform articolului 27 din Convenţie, nu împiedică persoana fizică, instituţia, organismul sau autoritatea centrală din străinătate să se adreseze direct Curţii de Apel Chişinău.

(3) În cazul în care cererea nu se referă la înapoierea copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite sau nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 8 alineatul al doilea din Convenţie şi la art.293² din Codul de procedură civilă nr.225/2003, Curtea de Apel Chişinău restituie cererea.

Articolul 15. Soluţionarea cererilor de înapoiere a copilului în statul reşedinţei sale obişnuite

(1) Cauzele având ca obiect soluţionarea cererilor de înapoiere a unui copil aflat pe teritoriul Republicii Moldova în condiţiile articolului 3 din Convenţie se judecă în fond, în termenul şi în condiţiile prevăzute la art.293³ din Codul de procedură civilă nr.225/2003.

(2) Hotărârea integrală a instanţei de judecată se întocmeşte în termen de 14 zile de la data pronunţării dispozitivului acesteia.

(3) Soluţionarea cererilor se va face în contradictoriu cu persoana despre care se susţine că a deplasat sau a reţinut ilicit copilul în Republica Moldova, cu reclamantul sau avocatul acestuia, cu reprezentantul autorităţii tutelare teritoriale în a cărei evidenţă se află copilul, cu reprezentantul autorităţii centrale a Republicii Moldova şi, după caz, în prezenţa copilului. Instanţa de judecată nu poate refuza înapoierea copilului în cazul în care reclamantul sau avocatul acestuia nu a avut posibilitatea să fie ascultat.

(4) Instanţa de judecată este obligată să ţină cont de opinia copilului, având în vedere vârsta, maturitatea şi gradul de dezvoltare ale acestuia.

(5) În toate situaţiile, la audierea copilului va participa un psiholog care va redacta, la cererea instanţei de judecată, un raport de evaluare psihologică.

Articolul 16. Comunicarea adresei de corespondenţă a reclamantului

Reclamantul din străinătate este obligat să indice adresa de corespondenţă în Republica Moldova, la care urmează să fie făcute toate comunicările privind procesul de judecată. În lipsa adresei menţionate, transmiterea actelor se realizează prin intermediul autorităţii centrale a Republicii Moldova şi al autorităţii centrale străine din statul în care reclamantul îşi are reşedinţa.

Articolul 17. Valabilitatea actelor şi a hotărârilor străine

(1) Actele oficiale eliberate, redactate sau legalizate în conformitate cu legislaţia unui stat parte la Convenţie în privinţa cetăţenilor săi ori în privinţa persoanelor străine, în forma stabilită de organele competente ale statului respectiv, certificate cu sigiliu, pot fi prezentate instanţei de judecată din Republica Moldova fără vreo altă legalizare.

(2) Instanţa de judecată din Republica Moldova poate ţine seama de legea şi de hotărârile judiciare sau administrative străine pertinente fără a fi nevoie să recurgă la procedurile specifice de recunoaştere a hotărârilor străine; de asemenea, poate solicita reclamantului prezentarea unei hotărâri sau a unui alt document emis de autorităţile statului în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită, care să ateste, dacă legea statului respectiv permite aceasta, faptul că deplasarea copilului de pe teritoriul acelui stat ori reţinerea copilului a avut loc prin încălcarea unui drept privind încredinţarea, atribuit potrivit legii statului străin respectiv.

(3) Actele oficiale, legile şi hotărârile judiciare sau administrative străine se prezintă cu o traducere în limba română.

Articolul 18. Adoptarea măsurilor de protecţie a copilului de către instanţa de judecată

(1) Pe întreaga durată a procesului, instanţa de judecată poate dispune, printr-un act de dispoziţie nesusceptibil de atac, oricare dintre măsurile de protecţie a copilului prevăzute de legislaţie.

(2) Dacă există motive care justifică bănuiala că copilul ar putea traversa hotarele Republicii Moldova pentru a fi sustras de la procedura de înapoiere, deschisă potrivit Convenţiei şi prezentei legi, la cererea reclamantului şi/sau a reprezentantului acestuia, judecătorul sau instanţa de judecată va dispune, în aceeaşi zi, printr-un act de dispoziţie nesusceptibil de atac:

a) ridicarea paşaportului sau, după caz, a altui document de călătorie al copilului, iar în lipsa acestuia, interzicerea eliberării unui document de călătorie pentru copil;

b) interzicerea traversării de către copil a hotarelor Republicii Moldova pentru o perioadă de timp anumită.

(3) Măsura ridicării paşaportului sau, după caz, a altui document de călătorie al copilului se dispune pe o durată determinată ori până la încetarea motivelor care au justificato. Copia de pe actul de dispoziţie prin care s-au dispus măsurile prevăzute la alin.(2) se transmite imediat la Agenţia Servicii Publice, în cazul interzicerii eliberării unui document de călătorie pentru copil, sau Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, în cazul ridicării paşaportului sau a altui document de călătorie al copilului şi al interzicerii traversării de către copil a hotarelor Republicii Moldova.

(4) În cazul ridicării paşaportului sau, după caz, a altui document de călătorie al copilului, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră îl transmite instanţei de judecată care a emis actul de dispoziţie.

Articolul 19. Procedura şi măsurile în cazul constatării deplasării sau reţinerii ilicite a copilului

(1) Dacă instanţa de judecată constată că deplasarea sau reţinerea copilului pe teritoriul Republicii Moldova este ilicită în sensul articolului 3 din Convenţie, aceasta dispune înapoierea copilului în statul în care acesta îşi are reşedinţa obişnuită, cu condiţia ca aceasta să nu-l expună unui pericol fizic sau psihic ori în orice alt mod să nul pună într-o situaţie intolerabilă.

(2) În cuprinsul hotărârii, instanţa de judecată stabileşte un termen pentru executarea obligaţiei de înapoiere a copilului, care nu va fi mai mare de două săptămâni de la comunicarea hotărârii integrale. Termenul este stabilit sub sancţiunea unei amenzi în favoarea statului Republica Moldova, cuprinsă între 100 şi 200 de unităţi convenţionale, care se varsă în bugetul de stat.

(3) Odată cu pronunţarea hotărârii de înapoiere, instanţa de judecată poate dispune una dintre următoarele măsuri:

a) predarea paşaportului sau, după caz, a documentului de călătorie al copilului de către pârât părţii reclamante;

b) obligarea reprezentantului legal pârât de a contribui pentru eliberarea unui document de călătorie pe numele copilului;

c) autorizarea reclamantului de a prelua copilul fie personal, fie, după caz, prin reprezentantul acestuia în cazul refuzului pârâtului de a executa de bunăvoie obligaţia de înapoiere în termenul stabilit.

(4) Atunci când instanţa de judecată preconizează să refuze înapoierea copilului exclusiv în temeiul articolului 13 alineatul întâi litera b) din Convenţie, aceasta poate accepta înapoierea copilului în cazul în care partea care solicită înapoierea copilului demonstrează instanţei, prin furnizarea de dovezi concludente, că s-au luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura protecţia copilului după înapoierea sa ori în cazul în care instanţa este convinsă de acest lucru în alt mod.

(5) În sensul alin.(4), instanţa de judecată poate comunica cu autorităţile competente din statul în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau a reţinerii sale ilicite, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor centrale.

(6) Suportarea cheltuielilor legate de înapoierea copilului se stabileşte conform articolului 26 din Convenţie.

(7) Reprezentantul legal pârât poate fi obligat să suporte cheltuielile statului Republica Moldova pentru desemnarea avocaţilor pe caz, în conformitate cu legislaţia.

Articolul 20. Comunicarea şi contestarea hotărârii instanţei de judecată

(1) Hotărârea Curţii de Apel Chişinău prin care s-a dispus înapoierea copilului este executorie.

(2) Dispozitivul hotărârii se comunică părţilor şi autorităţii centrale a Republicii Moldova în ziua în care a fost pronunţat. Hotărârea motivată se comunică în termen de 48 de ore de la data redactării acesteia.

(3) Hotărârea prevăzută la alin.(1) poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie, în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii integrale. Recursul suspendă executarea hotărârii. Dosarul este înaintat Curţii Supreme de Justiţie în termen de 5 zile de la expirarea termenului de recurs.

(4) Cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte imposibil din cauza unor împrejurări excepţionale, Curtea Supremă de Justiţie pronunţă decizia în cel mult 6 săptămâni din momentul în care toate etapele procedurale necesare au fost parcurse şi instanţa este în măsură să examineze recursul.

(5) Dispozitivul deciziei instanţei de recurs se comunică părţilor şi autorităţii centrale a Republicii Moldova în ziua în care a fost pronunţat. Decizia integrală a instanţei de recurs se comunică în termen de 48 de ore de la data redactării acesteia.

Articolul 21. Procedura în cazul neexecutării hotărârii judecătoreşti de înapoiere a copilului

(1) În cazul în care hotărârea judecătorească de înapoiere a copilului în statul în care acesta îşi are reşedinţa obişnuită nu este executată de bunăvoie în termenul stabilit de instanţă, autoritatea centrală a Republicii Moldova informează în acest sens Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti care va identifica executorul judecătoresc responsabil de executarea hotărârii respective, conform competenţelor teritoriale.

(2) Reclamantul sau avocatul acestuia depune cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, la executorul judecătoresc desemnat, în termen de 7 zile de la data primirii înştiinţării privind desemnarea acestuia de către preşedintele Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

(3) Dacă hotărârea judecătorească de înapoiere a copilului în statul în care acesta îşi are reşedinţa obişnuită nu este executată de bunăvoie în termenul stabilit de instanţa de judecată, se procedează la executarea silită de transmitere a copilului de la persoana în a cărui grijă se află copilul către reprezentantul legal al acestuia, stabilit cu domiciliul în străinătate, sau, după caz, către persoana împuternicită de a prelua copilul.

(4) Executarea se va efectua în prezenţa obligatorie a unui reprezentant al autorităţii tutelare teritoriale. Executorul judecătoresc poate solicita, după caz, concursul altor persoane cu competenţe în domeniul protecţiei copilului.

(5) În cazul în care o hotărâre judecătorească menţionată la alin.(1) nu a fost executată în termen de două săptămâni de la data iniţierii procedurii de executare, partea care solicită executarea sau autoritatea centrală a Republicii Moldova are dreptul să ceară Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti să prezinte motivele care justifică întârzierea.

Articolul 22. Comunicarea privind încetarea examinării cazului de înapoiere a copilului

Autoritatea centrală a Republicii Moldova va informa autoritatea centrală a statului solicitant cu privire la încetarea examinării cazului de înapoiere a copilului în statul reşedinţei obişnuite dacă persoana fizică, instituţia, organismul sau autoritatea centrală din străinătate care a formulat cererea:

a) nu răspunde, în termen de 60 de zile calendaristice, solicitărilor autorităţii centrale a Republicii Moldova;

b) nu participă sau nu desemnează o persoană împuternicită pentru procedura de preluare silită a copilului de la persoana în grija căreia acesta se află.

Articolul 23. Confirmarea deplasării sau reţinerii ilicite a copilului

(1) În aplicarea articolului 15 din Convenţie, la cererea unei autorităţi judiciare sau administrative a unui stat parte la Convenţie, Curtea de Apel Chişinău poate pronunţa o hotărâre prin care să confirme ori să infirme faptul că, potrivit legislaţiei Republicii Moldova, deplasarea ori reţinerea copilului pe teritoriul unui stat străin, reşedinţa sa obişnuită fiind Republica Moldova, s-a făcut cu încălcarea vreunui drept ce ţine de încredinţarea acestuia.

(2) Cererea prevăzută la alin.(1) este recepţionată de autoritatea centrală a Republicii Moldova şi se depune de către aceasta la Curtea de Apel Chişinău.

(3) La examinarea cererii prevăzute la alin.(1) se vor aplica în mod corespunzător termenele prevăzute de art.293³ şi 293⁴ din Codul de procedură civilă nr.225/2003.

(4) Hotărârea Curţii de Apel Chişinău nu se supune niciunei căi de atac şi se comunică autorităţii judiciare sau administrative solicitante prin intermediul autorităţii centrale a Republicii Moldova, în termen de 48 de ore de la data redactării hotărârii integrale.

Capitolul III

EXERCITAREA DREPTULUI DE VIZITARE A COPILULUI

Articolul 24. Cererea privind exercitarea dreptului de vizitare a copilului

(1) Persoana fizică, instituţia, organismul sau autoritatea centrală dintr-un stat parte la Convenţie poate solicita autorităţii centrale a Republicii Moldova acordarea asistenţei pentru organizarea sau protejarea exercitării dreptului de vizitare a unui copil având reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu articolul 1 litera b) şi articolul 21 din Convenţie.

(2) Autoritatea tutelară teritorială informează reprezentantul/responsabilul legal al copilului la care acesta îşi are stabilită reşedinţa despre cererea de exercitare a dreptului de vizitare a copilului de către celălalt părinte şi întreprinde acţiuni pentru soluţionarea pe cale amiabilă a cererii respective. Autoritatea menţionată va atrage atenţia persoanei care exercită autoritatea părintească asupra copilului şi la care acesta îşi are stabilită reşedinţa cu privire la sancţiunile ce pot fi aplicate, potrivit prezentei legi, în cazul refuzului de a permite de bunăvoie exercitarea dreptului de vizitare.

(3) Cauzele având ca obiect soluţionarea cererilor privind exercitarea dreptului de vizitare a copilului se judecă în fond, în şedinţă închisă, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data admiterii cererii.

(4) Hotărârea integrală a Curţii de Apel Chişinău se întocmeşte în termen de 14 zile de la data pronunţării dispozitivului acesteia.

(5) Dispozitivul hotărârii se comunică părţilor şi autorităţii centrale a Republicii Moldova în ziua în care a fost pronunţat. Hotărârea motivată se comunică în termen de 48 de ore de la data redactării acesteia.

(6) Reprezentantul legal, beneficiar al dreptului de vizitare în sensul prezentului articol, poate beneficia de asistenţă juridică garantată de stat în aceleaşi condiţii ca şi reclamanţii în cauzele de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite.

Articolul 25. Exercitarea dreptului de vizitare a copilului în afara teritoriului Republicii Moldova şi condiţiile aferente

(1) Dacă se solicită ca exercitarea dreptului de vizitare a copilului să se facă prin deplasarea acestuia în afara teritoriului Republicii Moldova, Curtea de Apel Chişinău poate încuviinţa exercitarea acestui drept prin deplasarea copilului în afara teritoriului Republicii Moldova doar dacă există garanţii care să asigure înapoierea de bunăvoie a copilului în Republica Moldova. Instanţa menţionată poate obliga reprezentantul legal al copilului, beneficiar al dreptului de vizitare, la depunerea unei cauţiuni a cărei sumă nu poate depăşi 50000 de lei. Cauţiunea se depune la biroul executorului judecătoresc responsabil de executarea hotărârii, conform competenţelor teritoriale.

(2) Atunci când exercitarea dreptului de vizitare se condiţionează de depunerea unei cauţiuni, Curtea de Apel Chişinău stabileşte, în cuprinsul aceleiaşi hotărâri, mărimea cauţiunii, termenul în care aceasta trebuie depusă şi momentul restituirii acesteia, asigurându-se că măsura este proporţională şi nu contravine interesului superior al copilului.

(3) Prin hotărârea menţionată la alin.(2) din prezentul articol, Curtea de Apel Chişinău va dispune suportarea cheltuielilor aferente exercitării dreptului de vizitare, în conformitate cu articolul 26 alineatul al patrulea din Convenţie. Instanţa menţionată va stabili proporţia în care aceste cheltuieli vor fi suportate, ţinând cont de situaţia financiară a părţilor şi de necesitatea asigurării accesului efectiv la dreptul de vizitare.

Articolul 26. Procedura în cazul în care copilul refuză contactul sau manifestă aversiune

(1) În cazul în care copilul la care se referă cererea privind exercitarea dreptului de vizitare refuză constant contactul cu unul dintre reprezentanţii săi legali ori manifestă sentimente de aversiune faţă de acesta, Curtea de Apel Chişinău poate dispune, în funcţie de vârsta copilului, ca acesta să urmeze un program de consiliere psihologică.

(2) Cererea privind exercitarea dreptului de vizitare în cazul menţionat la alin.(1) se soluţionează prin hotărârea instanţei de judecată, cu citarea părinţilor sau, după caz, a persoanei la care se află copilul, precum şi a autorităţii tutelare teritoriale din raza teritorială în care se află copilul. Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Hotărârea prevăzută la alin.(2) va fi comunicată de către instanţa de judecată autorităţilor competente să o pună în aplicare, precum şi autorităţii centrale a Republicii Moldova, în termen de 5 zile de la pronunţare.

(4) În termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii conform alin.(3), psihologul, după o evaluare psihologică iniţială a copilului, stabileşte durata şi conţinutul programului de consiliere psihologică. Psihologul comunică de îndată instanţei de judecată durata programului de consiliere psihologică, precum şi, dacă este cazul, modificarea acestuia.

(5) După finalizarea programului de consiliere psihologică, psihologul întocmeşte un raport privind evaluarea psihologică finală şi îl transmite instanţei de judecată şi autorităţii centrale a Republicii Moldova.

Articolul 27. Cooperarea internaţională la verificarea condiţiilor de vizitare a copilului

În funcţie de împrejurări, autoritatea centrală a Republicii Moldova poate solicita autorităţii centrale a statului în care urmează să se afle copilul pe durata vizitei sau, după caz, misiunii diplomatice sau oficiului consular al Republicii Moldova în acel stat să acorde asistenţă şi cooperare pentru verificarea condiţiilor în care are loc vizitarea copilului.

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 28. Cheltuielile legate de implementarea Convenţiei

(1) Toate cererile formulate în vederea punerii în aplicare a prevederilor Convenţiei şi ale prezentei legi sunt scutite de taxe.

(2) Cheltuielile pentru îndeplinirea de către autoritatea centrală a Republicii Moldova a obligaţiilor rezultate din Convenţie şi din prezenta lege se suportă din bugetul alocat Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

Articolul 29. Dispoziţii finale

Prezenta lege intră în vigoare de la 1 ianuarie 2025.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.292. Chişinău, 13 decembrie 2024.