Hotărâre nr. 333 din 24.06.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional de dezvoltare

a turismului "Turism 2029" pentru anii 2026-2029

nr. 333  din  24.06.2026

 (în vigoare 17.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 313-316 art. 379 din 17.07.2026

* * *

UE

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional de dezvoltare a turismului "Turism 2029" pentru anii 2026-2029 (se anexează).

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale responsabile de implementarea Programului naţional de dezvoltare a turismului "Turism 2029" pentru anii 2026-2029:

2.1. vor întreprinde măsurile necesare pentru executarea integrală şi în termenele stabilite a Planului de acţiuni privind implementarea Programului naţional de dezvoltare a turismului "Turism 2029" pentru anii 2026-2029;

2.2. vor prezenta Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării anual, până la data de 1 martie, precum şi la solicitare, informaţii cu privire la executarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului naţional de dezvoltare a turismului "Turism 2029" pentru anii 2026-2029.

3. Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării:

3.1. va prezenta Guvernului anual, până la data de 31 martie, Raportul de progres privind implementarea Programului naţional de dezvoltare a turismului "Turism 2029" pentru anii 2026-2029;

3.2. va prezenta Guvernului, până la data de 1 mai 2030, Raportul de evaluare finală a Programului naţional de dezvoltare a turismului "Turism 2029" pentru anii 2026-2029.

4. Realizarea acţiunilor incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de dezvoltare a turismului "Turism 2029" pentru anii 2026-2029 se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor bugetare prevăzute în bugetele autorităţilor responsabile de executare, precum şi din contul altor surse, conform legislaţiei.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.333/2026

PROGRAM NAŢIONAL

de dezvoltare a turismului “Turism 2029”

pentru anii 2026-2029

Capitolul I

INTRODUCERE

Programul naţional de dezvoltare a turismului “Turism 2029” pentru anii 2026-2029 (denumit în continuare Programul “Turism 2029”) este un document de politici elaborat în vederea stabilirii unei abordări holistice şi vizionare asupra dezvoltării industriei turismului pe termen mediu, cu accent preponderent pe valorificarea inteligentă şi durabilă a potenţialului turistic al Republicii Moldova, în scopul creării unui cadru favorabil şi comprehensiv pentru dezvoltarea unui produs turistic competitiv şi sustenabil. Turismul este tratat ca sector economic strategic, cu rol direct în creşterea PIB-ului, a exportului de servicii, în dezvoltarea regională, ocuparea forţei de muncă şi consolidarea rezilienţei economice a Republicii Moldova.

Pe parcursul ultimilor ani, domeniul turismului s-a dezvoltat într-un vacuum de planificare strategică la nivelul autorităţilor publice centrale, deşi comunitatea donatorilor a oferit suportul necesar în elaborarea mai multor proiecte de strategii. Atât Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1065/2003¹, cât şi Strategia de dezvoltare a turismului “Turism 2020”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.338/2014², au fost elaborate pentru a crea un cadru de politici şi o viziune de dezvoltare a turismului în Republica Moldova, stabilind direcţii prioritare de dezvoltare a sectorului, dar şi obiectivele care urmează să fie atinse prin implementarea strategiilor respective. De facto, ambele documente de politici nu şi-au atins finalitatea. Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015 a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr.796/2012³, motivul fiind necesitatea “eficientizării sistemului de planificare strategică, perfecţionării cadrului legislativ-normativ cu privire la documentele de politici”. Implementarea Strategiei de dezvoltare a turismului “Turism 2020” a fost realizată doar în cadrul primei etape, stabilită pentru anii 2014-2016 (din cele 3 etape de implementare preconizate), inclusiv datorită reorganizărilor instituţionale operate în cadrul sistemului administraţiei publice centrale realizate în 2017, cu impact şi asupra sectorului turistic. Astfel, atât domeniul de activitate, cât şi competenţele din sectorul turistic au fost delegate şi dispersate către varii autorităţi publice, afectând coerenţa şi continuitatea acţiunilor planificate.

_________________________

¹ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=77959&lang=ro 

² https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=56010&lang=ro 

³ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=11041&lang=ro 

Programul “Turism 2029” reprezintă un document de politici pe termen mediu şi un instrument operaţional de transpunere şi detaliere a direcţiilor prioritare de intervenţie şi a ţintelor stabilite în Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030” (denumită în continuare SND), aprobată prin Legea nr.315/2022⁴. Implementarea Programului “Turism 2029” va contribui la atingerea obiectivelor SND, în special la atingerea Obiectivului general 4. Ridicarea nivelului de cultură şi de dezvoltare personală, precum şi la realizarea direcţiei de intervenţie 5.8. Cultură şi politici culturale prin: dezvoltarea şi diversificarea produsului turistic naţional (agroturismul, ecoturismul, turismul rural, vitivinicol, gastronomic şi cultural), consolidarea rolului comunităţilor locale şi implicarea diasporei (O1.2, O4.1-O4.3, O7.1, O7.3, O9.1); consolidarea investiţiilor în dezvoltarea infrastructurii turistice (O1.2, O4.O4.3, O7.1, O7.3, O9.1); digitalizarea ofertei şi a produselor turistice (O1.2, O4.1-O4.3, O7.1, O7.3, O9.1); dezvoltarea calitativă a forţei de muncă şi a programelor educaţionale (O1.2, O4.1-O4.3, O7.1, O7.3, O9.1); formarea şi consolidarea destinaţiilor turistice, inclusiv prin acţiuni de promovare, conservare şi restaurare a monumentelor istorice (O1.2, O4.1-O4.3, O7.1, O7.3, O9.1); consolidarea brandului turistic de ţară şi continuarea activităţilor de promovare a acestuia în pieţele ţintă sursă (O1.2, O4.1-O4.3, O7.1, O7.3, O9.1); integrarea sectoarelor cultural şi creativ în politicile de dezvoltare rurală şi urbană şi în rutele turistice naţionale (O1.1-O1.3, O4.1-O4.3, O7.1, O8.3, O9.1); utilizarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice în politicile de dezvoltare rurală şi urbană, precum şi în rutele turistice naţionale/internaţionale (O7.1-O7.3).

_________________________

⁴ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=134582&lang=ro 

Direcţiile de politici şi intervenţiile prioritare din SND vor contribui la realizarea obiectivelor trasate şi a angajamentelor ce derivă din Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte (denumit în continuare AA RM-UE), ratificat prin Legea nr.112/2014⁵. În acest sens, cooperarea părţilor în domeniul turismului, în vederea consolidării unui sector al turismului competitiv şi durabil, ca factor generator de creştere şi emancipare economică, de ocupare a forţei de muncă şi de schimburi externe reprezintă una dintre priorităţile majore asumate prin AA RM-UE (Titlul IV, Capitolul 19. Turismul, art.103). Direcţiile de cooperare în domeniul turismului implică valorificarea patrimoniului cultural, protecţia mediului, schimbul de informaţii, inclusiv în ceea ce priveşte tehnologiile inovatoare; crearea unui parteneriat strategic între interesele publice, private şi comunitare pentru a asigura dezvoltarea durabilă a turismului; promovarea şi dezvoltarea produselor şi a pieţelor de turism, a infrastructurii, a resurselor umane şi a structurilor instituţionale, precum şi identificarea şi eliminarea barierelor pentru servicii de călătorie; dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor strategii şi politici eficiente, inclusiv a aspectelor juridice, administrative şi financiare corespunzătoare; formarea în domeniul turismului şi consolidarea capacităţilor pentru a îmbunătăţi standardele serviciilor, precum şi dezvoltarea şi promovarea turismului local.

_________________________

⁵ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=83489&lang=ro 

În subsidiar, Programul “Turism 2029” dezvoltă prioritatea pe termen lung din Agenda de Asociere dintre UE şi RM 2021-2027 (denumită în continuare AgA RM-UE) şi anume, prevederile Titlului IV. Capitolul 12. Politică industrială şi antreprenorială (consolidarea antreprenorialului social, în special în zonele rurale, ca abordare comercială fezabilă pentru întreprinderile mici şi mijlocii (denumite în continuare IMM) din Republica Moldova, pentru a reduce inegalităţile sociale, a crea locuri de muncă şi a facilita accesul grupurilor dezavantajate la oportunităţile economice); Capitolul 13. Agricultură şi dezvoltare rurală (îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale, inclusiv prin diversificarea activităţilor economice în zonele rurale şi prin dezvoltarea turismului rural); Capitolul 16. Transporturi (punerea în aplicare a dispoziţiilor Acordului privind spaţiul aerian comun între Uniunea Europeană şi Republica Moldova, care are potenţialul de a stimula turismul şi, prin urmare, dezvoltarea economică a ţării) şi Capitolul 17. Turismul (dezvoltarea unui sector al turismului competitiv şi durabil, ca factor de creştere economică şi de creare a locurilor de muncă).

Prin intermediul Programului “Turism 2029” se urmăreşte implementarea unei serii de acţiuni menite să contribuie la realizarea prevederilor Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030 (denumită în continuare ADD 2030), şi anume atingerea ţintelor naţionalizate ale Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (denumite în continuare ODD), după cum urmează: ODD 8.9: Până în 2030, elaborarea şi implementarea politicilor pentru promovarea turismului durabil, care facilitează crearea de parteneriate publice private, dezvoltă capacităţile instituţionale în domeniu ale autorităţilor publice locale, respectiv care creează locuri de muncă şi promovează cultura şi produsele locale; ODD 12.b: Dezvoltarea şi implementarea instrumentelor de monitorizare a impactului dezvoltării durabile pentru turismul durabil care creează locuri de muncă şi promovează cultura şi produsele locale; ODD 14.7: Până în 2030, creşterea beneficiilor economice din utilizarea durabilă a resurselor acvatice, inclusiv prin gestionarea durabilă a pescuitului, acvaculturii şi turismului.

În contextul statutului Republicii Moldova de ţară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană, prevederile Programului “Turism 2029” derivă din recomandarea Comisiei Europene, reflectată în Raportul de Extindere 2024 (Capitolul 20. Politică industrială şi antreprenorială), care vizează realizarea progreselor privind punerea în aplicare a Programului naţional pentru promovarea antreprenoriatului şi creşterea competitivităţii pentru perioada 2023-2027, precum şi punerea în aplicare a Strategiei naţionale de dezvoltare economică. De asemenea, Programul “Turism 2029” se aliniază la recomandările Raportului Uniunii Europene “Calea de tranziţie spre turism”⁶, precum şi la priorităţile Programului Naţional de Aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2026-2029, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.818/2025 (Clusterul 3. Competitivitate şi creştere economică, Capitolul 20. Politică industrială şi antreprenorială).

_________________________

⁶ Transition pathway for tourism.

Prevederile Programului “Turism 2029” sunt corelate, de asemenea, cu Agenda de Reforme aferentă Planului de creştere al Republicii Moldova pentru anii 2025-2027, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.260/2025⁷ (Domeniul de politici 1: Competitivitate economică/Dezvoltarea sectorului privat; Subdomeniul 1.9. Turism).

_________________________

⁷ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=148353&lang=ro 

Obiectivele Programului sunt corelate cu prevederile mai multor documente de politici sectoriale, după cum urmează:

Strategia naţională de dezvoltare regională a Republicii Moldova pentru anii 2022-2028, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.40/2022⁸ (Obiectivul general 1. Creşterea competitivităţii şi ocupării forţei de muncă a regiunilor);

Strategia de dezvoltare a sistemului statistic naţional pentru perioada 2023-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.954/2022⁹ (Obiectivul general 3. Date de înaltă calitate, inclusiv seturi noi de date (oportune, relevante, fiabile, accesibile, dezagregate, coerente, comparabile la nivel internaţional şi armonizate cu cerinţele Uniunii Europene), produse pentru a informa societatea şi pentru a susţine luarea deciziilor eficiente şi implementarea politicilor publice, bazate pe dovezi care să conducă la o dezvoltare durabilă şi o societate incluzivă);

Strategia de dezvoltare a sectorului de tineret “Tineret 2030”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.168/2023¹⁰ (Obiectivul general III. Valorificarea potenţialului tinerilor de a realiza iniţiative de inovaţie socială şi dezvoltare comunitară prin instrumente de suport financiar şi material);

Strategia naţională de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2023-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.56/2023¹¹ (Obiectivul general 3. Susţinerea dezvoltării socioeconomice rurale durabile);

Strategia naţională de dezvoltare economică 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.393/2024¹² (Obiectivul 1. Crearea unui mediu favorabil pentru antreprenoriat şi investiţii şi pregătirea economiei pentru aderarea la Uniunea Europeană);

Strategia Naţională pentru Cultură şi Patrimoniu pentru anii 2025-2035, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.623/2025¹³ (Obiectivul general 2. Un patrimoniu cultural protejat, valorificat şi accesibil, prin consolidarea cadrului normativ şi instituţional, intervenţii sustenabile şi măsuri integrate de conservare, promovare şi gestionare a riscurilor, Direcţia prioritară de intervenţie – Integrarea bunurilor de patrimoniu cultural naţional în circuitele turistice naţionale şi internaţionale, cu respectarea principiilor turismului cultural responsabil).

Programul naţional pentru promovarea antreprenoriatului şi creşterea competitivităţii pentru anii 2023-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.653/2023¹⁴ (Obiectivul general 2. Facilitarea accesului la finanţare şi sporirea competitivităţii produselor/serviciilor locale, inclusiv pe pieţele externe);

Programul naţional de stimulare a revenirilor şi de facilitare a (re)integrării cetăţenilor Republicii Moldova implicaţi în procesul de migraţie pentru anii 2023-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.674/2023¹⁵ (Obiectivul specific 4: Asigurarea accesului a cel puţin 80 % dintre migranţi şi a familiilor acestora la mecanisme eficiente de informare, de comunicare şi de participare efectivă în viaţa publică la nivel naţional/local, prin organizarea campaniilor de informare pe diverse tematici actuale);

Programul naţional “Diaspora”, pentru anii 2024-2028, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1032/2023¹⁶ (Obiectivul specific 4. Implementarea măsurilor de sprijin pentru implicarea diasporei şi cetăţenilor reveniţi în economia naţională);

Programul naţional de dezvoltare a industriilor creative “Moldova Creativă” pentru anii 2024-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.187/2024¹⁷ (Obiectivul specific 3.2. Creşterea contribuţiei sectorului creativ în dezvoltarea altor sectoare-cheie, cum ar fi industria uşoară, sectorul IT, turismul, sectorul vitivinicol).

Studiul “Cartea Albă privind reforma cadrului normativ-regulatoriu din industria turismului”, elaborat în anul 2018, la cererea Ministerului Economiei şi Infrastructurii, în cadrul proiectului de sporire a competitivităţii¹⁸, stabileşte ca obiectiv principal dezvoltarea turismului intern şi receptor prin asigurarea unui cadru normativ ce facilitează iniţiativele antreprenoriale, protejează consumatorul, încurajează utilizarea tehnologiilor informaţionale, susţine parteneriatele public-private îndreptate spre dezvoltarea infrastructurii, amenajarea teritoriului, managementul destinaţiilor şi a zonelor turistice naţionale, diversificarea/promovarea ofertei turistice şi organizarea instruirii profesionale calitative.

Programul pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane pentru anii 2024-2028¹⁹, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.715/2023 (Obiectiv general 2: Populaţia şi agenţii economici demonstrează toleranţă zero faţă de toate formele traficului de fiinţe umane).

_________________________

⁸ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=135227&lang=ro 

⁹ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=135611&lang=ro 

¹⁰ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=137226&lang=ro 

¹¹ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=136318&lang=ro 

¹² https://www.legis.md//cautare/getResults?doc_id=143524&lang=ro 

¹³ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=151214&lang=ro 

¹⁴ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139409&lang=ro 

¹⁵ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139797&lang=ro 

¹⁶ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=141755&lang=ro 

¹⁷ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=142706&lang=ro 

¹⁸ https://particip.gov.md/ro/download_attachment/10816 

¹⁹ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=139888&lang=ro 

În conformitate cu prevederile Strategiei naţionale de dezvoltare regională a Republicii Moldova 2022-2028, “tendinţele actuale de dezvoltare a Republicii Moldova continuă să fie dominate de avansarea modelului monopolar de dezvoltare, caracterizat de concentrarea disproporţionată a resurselor şi bunăstării în municipiul Chişinău, pe fundalul marginalizării crescânde a regiunilor periferice. În prezent, Produsul Regional Brut/locuitor în municipiul Chişinău este de aproape 5 ori mai mare decât în regiuni, ceea ce afectează negativ competitivitatea economică a Republicii Moldova şi indicatorii medii de calitate a vieţii cetăţenilor, creând premisele necesare pentru perpetuarea migraţiei externe şi interne”. Aceasta demonstrează încă o dată supra concentrarea activităţilor economice în capitală, unde există până la 10 % din atracţiile turistice ale ţării şi subutilizarea în scopuri economice şi financiare a potenţialul turistic din regiuni (care dispune de circa 90 % din resursele turistice, dar care nu oferă o infrastructură turistică dezvoltată şi o ofertă suficient de consolidată şi diversificată).

Prin urmare, luând în considerare provocările identificate în ultimii 5 ani în planificarea strategică a sectorului, Programul “Turism 2029” pivotează intervenţia Guvernului şi a altor actori sociali importanţi, redefinind politicile publice de susţinere a dezvoltării dinamice a industriei turismului şi de creştere a atractivităţii Republicii Moldova ca destinaţie turistică, formulate şi prezentate prin prisma tendinţelor de dezvoltare a acestui sector la nivel global, cu asigurarea sincronizării eforturilor reprezentanţilor industriei turismului şi ospitalităţii, mediului universitar, partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova.

Totodată, Programul “Turism 2029” prevede elaborarea şi aprobarea mai multor documente şi programe sectoriale naţionale (precum vinificaţia, agricultura, zootehnia, IMM-urile, mediul, educaţia, cultura, sportul etc.), din perspectiva creşterii atractivităţii turistice atât în regiunile de dezvoltare existente, cât şi în cele noi, care urmează a fi create la nivel raional şi local, asigurând realizarea cu succes a obiectivelor stabilite, precum şi consolidarea legăturii dintre abordările de politici naţionale până la cele locale de dezvoltare.

La elaborarea Programului “Turism 2029” au fost utilizate mai multe metode şi instrumente de cercetare, precum colectarea şi procesarea datelor statistice, analiza diferitelor documente de politici şi rapoarte de implementare a acestora, analiza dezvoltării turismului deţinătorilor de resurse turistice, realizarea atelierelor de lucru, analiza competitivităţii externe a turismului conform Metodologiei Forumului Economic Mondial (denumită în continuare FEM), în baza cadrului de evaluare a dezvoltării turismului bazat pe cei 17 piloni care stau la baza Indicelui de Dezvoltare a Turismului, grupaţi în 5 subindicatori: mediul permisiv; politicile stimulatorii; infrastructura; oferta turistică şi sustenabilitatea turismului.

Programul “Turism 2029” a fost elaborat de către Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării în coordonare cu mediul asociativ, mediul de afaceri şi cel academic din domeniu. Programul “Turism 2029” reprezintă rezultatul conjugării eforturilor tuturor participanţilor interesaţi de dezvoltarea turismului, care au coalizat pentru definitivarea unei viziuni strategice comune asupra obiectivelor şi direcţiilor de dezvoltare a turismului în Republica Moldova, astfel încât acesta să devină un sector competitiv, dezvoltat armonios şi rezilient în faţa riscurilor şi provocărilor cauzate de factori externi.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1

Tendinţe globale

În ultimele şase decenii, turismul a fost unicul sector de activitate economică care a avut o creştere aproape neîntreruptă, în pofida unor şocuri ocazionale, extinzându-se, diversificându-se şi devenind unul dintre cele mai mari sectoare, cu cea mai rapidă creştere la nivel mondial. În această perioadă au apărut multe destinaţii noi, creând concurenţă destinaţiilor tradiţionale preferate din Europa şi America de Nord. Sosirile turiştilor internaţionali au crescut la nivel mondial de la 25 de milioane în 1950 la 278 de milioane în 1980, 674 de milioane în 2000 şi 1,46 miliarde în 2019. După patru ani de la începutul pandemiei de COVID-19, sosirile turiştilor internaţionali au atins nivelurile anului 2019, deşi încă există un context economic şi geopolitic dificil.

Printre factorii de creştere se numără reglementarea transportului aerian, iniţiată în anii 1970 în Statele Unite ale Americii (SUA), eficientizarea consumului de combustibil, preferinţele consumatorilor pentru preţuri accesibile în detrimentul unor servicii considerate a fi de lux şi dezvoltarea fără precedent a comerţului electronic. În consecinţă, zborurile low-cost au devenit extrem de populare la începutul mileniului, inclusiv datorită eforturilor de pionerat al anumitor companii aeriene, precum Southwest Airlines în SUA, Ryanair în Europa şi AirAsia în Asia de Sud-Est.

Înainte de pandemia de COVID-19, turismul mondial reprezenta un sector-cheie al economiei globale, contribuind cu aproximativ 3,5 trilioane de dolari SUA la PIB-ul mondial (circa 4 % din PIB global) ²⁰ şi generând 1,7 trilioane de dolari SUA din venituri internaţionale, echivalentul a aproximativ 7 % din exporturile globale de bunuri şi servicii. Impactul pandemiei în 2020 a constituit una dintre cele mai severe perturbări din istoria sectorului. Restricţiile de mobilitate au determinat o scădere de peste 70 % a sosirilor internaţionale, iar contribuţia directă a turismului la PIB s-a redus aproape la jumătate, generând pierderi economice estimate la circa 2 trilioane de dolari SUA. În 2024, odată cu restabilirea completă a mobilităţii internaţionale, turismul global a înregistrat o revenire aproape integrală la nivelurile prepandemice. Sosirile internaţionale au atins aproximativ 1,4 miliarde, reprezentând aproximativ 99 % din volumul anului 2019. Veniturile din turismul internaţional au depăşit suma de 1,6 trilioane de dolari SUA, situându-se peste nivelurile prepandemice în termeni reali, susţinute de o cerere turistică robustă şi de creşterea cheltuielilor medii per turist. Mai multe state au depăşit performanţele din 2019 la capitolul venituri din turism, beneficiind de politici eficiente de gestionare a crizei, diversificarea ofertei turistice şi accelerarea investiţiilor în infrastructură. Printre acestea se numără Qatar, Arabia Saudită, Albania, Serbia şi alte destinaţii emergente care şi-au consolidat vizibilitatea internaţională. În paralel, marile pieţe emiţătoare, precum Germania, SUA, Franţa şi Italia, au înregistrat niveluri ale cheltuielilor turistice cel puţin egale cu cele dinainte de pandemie, contribuind decisiv la redresarea sectorului la nivel global.

_________________________

²⁰ The economic contribution of tourism and the impact of Covid-19.

Figura 1. Evoluţia indicatorilor principali pentru industria mondială a turismului

Sursa: UN Tourism, Barometrul Turismului Mondial

Procesul de recuperare a fost afectat de factori precum inflaţia, preţurile la combustibil şi alimente, riscul de recesiune, criza energetică şi războiul din Ucraina – factori care continuă să genereze incertitudini pentru industria turistică mondială. În acest sens, pandemia şi războiul din Ucraina au evidenţiat atât problemele de ordin sistemic, cât şi problemele de conjunctură care afectează industria turismului.

Expansiunea turismului internaţional din perioada prepandemică este asociată cu o amprentă ecologică de proporţii, favorizând dezvoltarea turismului intern şi regional, precum şi activităţile în aer liber cu minimă intruziune în mediul ambiant. În acelaşi timp, dependenţa ţărilor mici de încasările de export din turism creează cerere pentru politici direcţionate spre creşterea rezilienţei faţă de şocurile de ordin epidemiologic, sanitar şi economic. Sustenabilitatea şi rezilienţa au devenit astfel laitmotivul lecţiei însuşite ca urmare a crizei pandemice şi a celei provocate de războiul din Ucraina.

Secţiunea a 2-a

Evoluţia turismului în Republica Moldova

Anul 2024 a marcat un moment de cotitură în industria turismului din Republica Moldova, înregistrând un număr record de 555,9 mii de excursionişti şi turişti, evidenţiind o creştere semnificativă în comparaţie cu anii precedenţi. Această tendinţă ascendentă a fost susţinută de diversificarea activităţilor turistice, cuprinzând atât turismul receptor, cât şi cel emiţător, într-o gamă largă de destinaţii populare. Astfel, 254 mii de turişti străini (53,6 %) au fost raportaţi de unităţile de cazare în anul 2024, dintre care 67,6 mii (cu 55,1 % mai mult faţă de anul 2023) de cetăţeni străini au vizitat Republica Moldova prin intermediul agenţiilor de turism.²¹ În 2024, oaspeţii ţării noastre în cadrul turismului receptor au provenit din România (67,2 %), Italia (13,5 %), Ucraina (3,3 %), Germania (2,1 %) şi Turcia (2,0%) (figura 2). Între timp, au fost înregistrate 5,7 milioane de traversări ale frontierei de stat efectuate de cetăţeni străini. Totodată, 91,3 mii de turişti au participat la turismul intern. În aceeaşi perioadă, 396,9 mii de moldoveni au călătorit prin intermediul agenţiilor de turism peste hotarele ţării (turism emiţător), cele mai populare destinaţii pentru cetăţenii moldoveni fiind Turcia (45,9 %), Bulgaria (19,0 %), Egipt (12,1 %), România (9,6 %) şi Grecia (5,2 %).

_________________________

²¹ https://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/40%20Statistica%20economica/40%20Statistica%20economica__11%20TUR__TUR030/?rxid=af1bdd19-60e4-4712-8f44-bbf70fe6e524 

Figura 2. Turismul receptor organizat de agenţiile de turism şi tur-operatori, pe ţări de origine

Sursa: BNS

Generalizând numărul total de excursionişti şi turişti în şi din Republica Moldova, acesta a constituit pe parcursul anului 2024 – 555,9 mii de persoane, o cifră record pentru agenţiile de turism. Dintre care, 67,6 mii vizează turismul receptor, 91,3 mii – turismul intern şi 396,9 mii – turismul emiţător. Concomitent, încasările agenţiilor de turism şi tur-operatorilor au totalizat 4 622,1 milioane de lei (cu 10,4 % mai mult faţă de anul 2023), din care: din turismul receptor – 66,5 milioane de lei (+45,8 %), din turismul emiţător – 4 343,0 milioane de lei (+10,7 %), din turismul intern – 212,6 milioane de lei (-1,5 %).²²

_________________________

²² https://statistica.gov.md/ro/activitatea-turistica-a-agentiilor-de-turism-si-turoperatorilor-in-anul-2024-9491_61657.html 

Situaţia descrisă supra nu reflectă evoluţia industriei turismului din perspectivă istorică. Astfel, dacă privim lucrurile prin această optică (Figura 3), putem constata că, din perspectivă istorică, exista un nucleu al industriei turistice sovietice, alimentată de vizitatori din Ucraina şi Federaţia Rusă, care şi-a epuizat potenţialul din cauza crizei financiare din 1998. Turismul receptor în Republica Moldova a înregistrat o tendinţă activă de creştere începând cu anul 2014, odată cu semnarea Acordului de Asociere RM-UE, precum şi datorită eforturilor constante de marketing şi promovare a ţării ca destinaţie turistică, prin lansarea brandului naţional “Pomul Vieţii”. Până în 2019, turismul intern a avut o evoluţie stabilă, după care a intrat într-o perioadă de ascensiune, atingând apogeul în 2022.

Figura 3. Evoluţia numărului de călători deserviţi prin intermediul agenţiilor de turism

Sursa: BNS

Criza pandemică, caracterizată prin restricţii de călătorie la nivel mondial, şi perioada de carantină în primăvara anului 2020 au întrerupt tendinţa ascendentă a turismului receptor. Grupurile vulnerabile din industria turismului, adică angajaţii şi angajatorii din sectorul HORECA şi lucrătorii din agenţiile de turism, pensiuni şi vinării, au fost puternic afectaţi de pierderea locurilor de muncă şi de venituri. Industria turismului din Republica Moldova a fost “salvată” în acea instanţă de turismul intern care, în lipsa alternativelor extrafrontaliere, a căpătat un impuls proaspăt. Este remarcabil faptul că, în pofida recuperării turismului receptor în perioada postpandemică (+240,7 % reprezintă creşterea din 2024 faţă de 2019), turismul intern şi-a continuat ascensiunea atingând pentru prima oară cota maximală de 123,5 mii turişti locali în 2022, perioadă urmată de o temperare (+97,9 % creştere în 2024 faţă de 2019). Aceasta denotă o schimbare esenţială a comportamentului de consum intern de servicii turistice. Totodată, pierderile numerice ale turiştilor originari din Polonia, Germania, Austria, Marea Britanie şi Federaţia Rusă au fost compensate cu câştiguri substanţiale de turişti din România şi Italia. La fel, numărul de turişti în cadrul turismului emiţător a depăşit nivelul înregistrat până la pandemie (+27,8 % creştere în 2024 faţă de 2019).

Din punctul de vedere al încasărilor din turism, volumul înregistrat în 2024 de către agenţii de turism şi tur-operatori este superior celui din perioada prepandemică, reprezentând o creştere de 84 %. Totuşi, creşterea se datorează turismului emiţător (+89 % faţă de 2019) şi turismului intern (+58 % faţă de 2019), în timp ce volumul încasărilor din turismul receptor încă nu a recuperat nivelul anului 2019, fiind în scădere cu 19 %.²³

_________________________

²³ BNS, Activitatea turistică a agenţiilor de turism şi turoperatorilor în anul 2024.

Trebuie menţionat că datele statistice raportate de către agenţiile de turism nu reflectă decât o parte din realitate. Comerţul electronic a facilitat deplasările călătorilor fără intermedierea agenţiilor de turism, cifrele reale, atât pentru turismul receptor, cât şi pentru cel emiţător, sunt considerabil mai mari. Astfel, potrivit informaţiilor de la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (figura 4), au fost înregistrate 5,7 milioane de traversări ale frontierei de stat, în 2024, pentru turism receptor, iar numărul de traversări ale frontierei de stat, în 2024, în ceea ce priveşte turismul emiţător, a fost de 3,9 milioane.

Recunoscând lacunele de raportare statistică, numărul de 3 milioane de cetăţeni străini care au intrat pentru o perioadă de la o zi până la 90 de zile este puternic “influenţat” de numărul moldovenilor care deţin cetăţenie română şi care traversează frontiera de stat (în ambele sensuri) în alte scopuri decât cele turistice. De asemenea, în 2023 au fost înregistrate 2,3 milioane de traversări ale frontierei de stat pe direcţia de intrare din Ucraina în Republica Moldova. Numărul turiştilor străini cazaţi în structurile de cazare este mai aproape de adevăr, însă, ţinând cont de faptul că circa 25 % din înnoptări revin sectorului particular (de tip Airbnb)²⁴, se estimează că cifra reală este în diapazonul de 250-500 mii de turişti care au vizitat Moldova în anul 2024.

_________________________

²⁴ AIRDNA Marketminder, https://www.airdna.co/ 

Figura 4. Evoluţia numărului de traversări ale frontierei de stat

Sursa: BNS

Analizând dinamica sosirilor şi plecărilor în şi din Republica Moldova, se observă aceleaşi tendinţe ca în cazul turiştilor “oficiali” – şocul pandemiei care a survenit în 2020 şi recuperarea graduală care l-a urmat. Se remarcă însă o schimbare structurală – numărul cetăţenilor moldoveni care au ieşit din ţară în 2024 este de 3,9 milioane, cu 31,6 % sub nivelul de 5,8 milioane de persoane din anul pre-pandemic 2019, în timp ce numărul vizitatorilor străini în 2024 este de 5,7 milioane – cu 26,4 % mai mult decât în anul prepandemic 2019, când numărul acestora a fost de 4,5 milioane. Totuşi, dacă ţinem cont de faptul că printre vizitatorii străini se numără aproximativ 1 milion de refugiaţi ucraineni, numărul vizitatorilor străini în 2023 abia l-a egalat pe cel din perioada prepandemică. Astfel, cu referire la anul 2024, putem constata că sectorul turismului şi-a recâştigat în proporţie de 100 % poziţiile din perioada prepandemică, la fel ca majoritatea statelor europene. Războiul declanşat de Federaţia Rusă în Ucraina reprezintă un factor major de risc pentru evoluţia turismului în regiune. Conflictul a generat un climat de nesiguranţă, care afectează inclusiv Republica Moldova, descurajând turiştii şi limitând investiţiile străine în sector. Mulţi vizitatori au evitat zonele percepute drept instabile, orientându-se către destinaţii mai sigure, ceea ce poate reduce fluxul de turişti către Republica Moldova. În anul 2022, afluxul masiv de refugiaţi ucraineni – cea mai mare strămutare de persoane din Europa după al Doilea Război Mondial – a atras atenţia internaţională asupra Republicii Moldova datorită eforturilor sale umanitare. Numeroase hoteluri şi pensiuni au oferit refugiaţilor spaţii de cazare gratuite sau subvenţionate.

Pe lângă aceşti factori conjuncturali, structura pieţei turistice rămâne dezechilibrată: agenţiile se concentrează predominant pe turismul emiţător, în timp ce turismul receptor este foarte redus. În ultimul deceniu, raportul dintre turiştii străini aduşi de tur-operatori şi cetăţenii moldoveni care cumpără pachete în străinătate este de 1:12 – o situaţie care limitează dezvoltarea industriei locale, întrucât agenţiile acţionează în principal ca intermediari pentru operatorii din afara ţării.

Secţiunea a 3-a

Impactul macroeconomic al industriei turismului

Impactul macroeconomic al industriei turismului este multidimensional (figura 5). Din start, veniturile agenţiilor de turism şi ale agenţiilor tur-operatoare, care au constituit 3,9 miliarde de lei în 2023 şi care provin în proporţie de 94% din turismul emiţător, le revin 1,3% din PIB. Pe lângă acestea, sunt relevante veniturile din activităţile economice conexe, care, conform uzanţelor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (denumită în continuare OCDE), se clasifică în activităţi direct legate de turism (transportul aerian, cazarea) şi parţial legate de turism (restaurantele). Cu referire la acestea, menţionăm că venitul aferent transportului aerian a fost de 4,5 miliarde de lei în anul 2023, veniturile unităţilor de cazare – de circa 1 miliard de lei, iar încasările restaurantelor – de 6 miliarde de lei. Bineînţeles, restaurantele nu deservesc doar turişti, însă legătura dintre cifra de afaceri a restaurantelor şi numărul de călători în cadrul turismului receptor este strânsă. De exemplu, în 2020, ca urmare a diminuării numărului de călători cu 65 %, s-a observat o diminuare paralelă a veniturilor restaurantelor cu 68 %. Per total, ponderea turismului şi a industriilor conexe acestuia în PIB oscilează în jurul valorii de 3 % (cu excepţia anilor afectaţi de criza pandemică).

Totodată, este semnificativ impactul turismului asupra balanţei de plăţi, care califică cheltuielile nerezidenţilor în Republica Moldova drept export de servicii, iar cheltuielile moldovenilor plecaţi în vacanţă peste hotare drept import de servicii. În pofida faptului că numărul de turişti moldoveni în cadrul turismului emiţător depăşeşte cu mult numărul de vizitatori în cadrul turismului receptor, soldul încasărilor şi plăţilor aferente turismului este pozitiv, ajungând să constituie 138,3 milioane de dolari SUA în 2023. Volumul încasărilor de la nerezidenţi a constituit 661,2 milioane de dolari SUA, iar volumul plăţilor – 522,9 milioane de dolari SUA. În structură, 28 % din volumul încasat revin cheltuielilor de afaceri, iar 72 % sunt cheltuieli personale, inclusiv pentru servicii de sănătate (7 %), educaţie (12 %) şi odihnă (52 %). Concomitent, 37 % din plăţile efectuate de moldoveni în exterior sunt cheltuieli de afaceri, iar 63 % – cheltuieli personale. Cele din urmă constau din cheltuieli de sănătate (6 %), educaţie (13 %) şi odihnă (44 %).²⁵

_________________________

²⁵ BNM, Balanţa de plăţi.

Figura 5. Impactul macroeconomic al industriei turismului

Sursa: BNS, BNM

În condiţiile actuale, potenţialul de creare a locurilor de muncă în industria turismului şi în sectoarele conexe nu este valorificat suficient. În 2023, agenţiile de turism şi tur-operatorii înglobau 1 280 de angajaţi, în timp ce în industriile conexe activau 19 460 de angajaţi, inclusiv: 678 în transportul aerian, 1 996 în unităţile de cazare, iar majoritatea – 16 184 – în restaurante şi alte servicii de alimentaţie. În sumă, angajaţii din turism şi industriile conexe reprezintă circa 2,34 % din numărul total de angajaţi în Republica Moldova. Totuşi, impactul turismului receptor şi al turismului intern asupra câmpului muncii nu se reduce la numărul de angajaţi din sector. În virtutea consumului agregat pe care îl amplifică încasările de la nerezidenţi, turismul contribuie la creşterea volumului de vânzări (respectiv a cererii de forţă de muncă) pentru sectoarele care generează inputuri – agricultură, industrie alimentară, transport, construcţii, industrii creative etc.

Efectul multiplicator al turismului în Republica Moldova nu este studiat în profunzime, însă practicile internaţionale din ţările unde turismul joacă un rol important în economie denotă faptul că, pe lângă consumul direct (transport, cazare, alimentaţie, agrement), turismul contribuie şi la consumul indirect (de către agenţii economici şi angajaţii din domeniu). La rândul său, consumul indirect creează un efect în cascadă, generând venituri şi locuri de muncă în alte sectoare economice, precum construcţiile, comerţul cu amănuntul, transportul local etc. Acestea din urmă reprezintă efecte induse de dezvoltarea turismului. Grosso modo, varii studii empirice (Mazumder, Al Mamun, Al-Amin, & Mohiuddin, 2012) au demonstrat cu elocvenţă că fiecare dolar cheltuit în cadrul turismului receptor duce la creşterea veniturilor populaţiei cu un dolar şi la creşterea producţiei cu 2 dolari. Mai mult ca atât, fiecare milion de dolari încasat din turismul receptor conduce la crearea a 30-80 de locuri de muncă în economia naţională. ²⁶

_________________________

²⁶ Pentru o cronologie a cercetărilor în domeniu a se vedea (PDF) Economic Impact of Tourism - A Review of Literatures on Methodologies and Their Uses: 1969-2011 (researchgate.net).

Prin urmare, este crucial să subliniem efectul dezvoltării industriei turismului – în speţă a turismului receptor, asupra altor sectoare economice a căror creştere este indusă de creşterea numărului de cetăţeni străini care vizitează Republica Moldova. Concomitent, este necesar să recunoaştem valoarea turismului intern atât din perspectiva dezvoltării regionale în Republica Moldova, cât şi în calitate de factor de stabilizare în perioadele de acalmie.

Secţiunea a 4-a

Competitivitatea externă

Competitivitatea externă a turismului depinde de o multitudine de factori. Astfel, oferta turistică diversificată este unul dintre pilonii de dezvoltare a turismului, însă dorinţa de descoperiri şi drumeţie scoate în evidenţă şi alţi factori de succes, cum ar fi siguranţa, accesul, comoditatea şi sustenabilitatea. FEM propune un cadru de evaluare a dezvoltării turismului bazat pe 17 piloni care stau la baza Indicelui de Dezvoltare a Turismului şi sunt grupaţi în 5 subindicatori: a. mediul permisiv; b. politicile stimulatorii; c. infrastructura; d. oferta turistică şi e. sustenabilitatea (figura 6). Din punct de vedere metodologic, există o strânsă corelare între locul ţării în clasamentul propus de FEM şi numărul efectiv de excursionişti şi turişti internaţionali care vizitează ţara (FEM, 2024).

Liderul clasamentului mondial în 2024 sunt SUA, urmate de Spania, Japonia şi Franţa, care completează lista celor mai atractive destinaţii turistice datorită mediului de afaceri permisiv şi standardelor de calitate, politicilor stimulatorii, accesului la rutele internaţionale, capacităţilor de cazare pentru orice gust, ofertei turistice diversificate şi grijii pentru mediul ambiant şi pentru populaţie. Republica Moldova, cu un scor de 3,53 din maximum 7 puncte, ocupă poziţia 88 în acest clasament, în scădere cu 11 trepte faţă de ediţia anterioară a clasamentului şi cu 29 de trepte mai sus decât în ediţia din 2017²⁷. În plan regional, Republica Moldova se regăseşte printre ţările din Balcani şi Europa Centrală şi de Est – regiune al cărei lider este Polonia cu poziţia 27 din clasamentul mondial. România (poziţia 43 în clasamentul mondial) este a cincea ţară din regiune, Republica Moldova ocupând poziţia 11, la egalitate de puncte cu Macedonia de Nord şi în avans faţă de Bosnia şi Herţegovina.

_________________________

²⁷ FEM, The Travel & Tourism Competitiveness Report 2017.

Figura 6. Cadrul de evaluare a dezvoltării turismului

Sursa: FEM

În linii mari, performanţa Republicii Moldova în 2024 (scor 3,53 puncte) a fost comparabilă cu cea a ţărilor din regiune (scor mediu 3,81). La fel ca în restul regiunii, mediul permisiv este acceptabil cu un scor de 4,9 puncte faţă de media regională de 5,1 puncte, în timp ce infrastructura şi oferta turistică sunt lacunare. Scorul mediu pentru infrastructura turistică din Republica Moldova este de 2,4 puncte (faţă de 3,3), iar scorul mediu pentru oferta turistică – 1,3 puncte (faţă de 1,9). Doar din punctul de vedere al sustenabilităţii turismului, ţara noastră se încadrează în media regională, având un scor de 4,0 faţă de media regională de 4,1. În ceea ce priveşte politicile stimulatorii, Republica Moldova are scorul 4,2 puncte (faţă de 4,6 media pe regiune).

Figura 7. Performanţa dezvoltării turismului în comparaţie cu media regională

Sursa: FEM

Tabelul 1

Indicele de dezvoltare a turismului în 2024

Sursa: FEM

Secţiunea a 5-a

Dimensiunea riscurilor sociale

Caracteristicile pieţei muncii din domeniul turismului, inclusiv ponderea semnificativă a angajaţilor sezonieri, a tinerilor şi a persoanelor aflate la început de carieră, precum şi prezenţa formelor atipice de angajare, pot crea premise pentru apariţia unor practici informale, situaţii de muncă nedeclarată sau condiţii de muncă neconforme cu standardele legale. În lipsa unor mecanisme eficiente de monitorizare şi a unei culturi organizaţionale orientate spre respectarea drepturilor angajaţilor, aceste vulnerabilităţi pot degenera în forme de exploatare prin muncă sau în alte încălcări ale drepturilor fundamentale. Totodată, mobilitatea transfrontalieră şi creşterea fluxurilor turistice pot genera riscuri asociate traficului de fiinţe umane, inclusiv în scopuri de exploatare sexuală sau prin muncă. Astfel, infrastructura turistică poate fi utilizată, în mod indirect, pentru facilitarea unor activităţi ilicite.

Programul “Turism 2029” încurajează transparenţa şi consolidarea comunicării cu instituţiile de stat în vederea raportării cazurilor aferente, prin aprobarea unor regulamente interne consolidate, care să prevină aceste riscuri şi să conţină instrumente clare de raportare instituţiilor de profil.

De asemenea, femeile, tinerii, dar şi angajaţii din domeniul turismului pot fi expuşi riscurilor de hărţuire, violenţă sau altor forme de abuz, în special în contextul interacţiunii directe cu publicul şi al programelor de lucru prelungite sau atipice.

Absenţa unor politici interne clare privind prevenirea şi gestionarea acestor situaţii poate conduce la subraportarea incidentelor şi la perpetuarea unor practici incompatibile cu principiile egalităţii şi demnităţii umane. Potrivit unui sondaj realizat de către Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare în colaborare cu UN Women în 2020, doar 14,5 % dintre angajatele care s-au confruntat cu cazuri de hărţuire sexuală au avut curajul să le sesizeze, în timp ce majoritatea femeilor s-au plâns sau au solicitat ajutorul membrilor familiei, în special al soţului. Doar a cincea parte din ele s-a adresat la organele competente. Potrivit aceluiaşi sondaj, doar 17,7 % dintre angajatori au indicat că dispun de politici interne adoptate care promovează toleranţa zero faţă de hărţuirea sexuală.

În acest context, integrarea analizei riscurilor sociale contribuie la conturarea unei viziuni comprehensive asupra siguranţei în domeniul turismului, incluzând protecţia drepturilor persoanelor implicate în activităţile turistice. O astfel de abordare este esenţială pentru consolidarea încrederii între angajaţii din domeniul turismului şi consumatori, pentru dezvoltarea unui turism responsabil şi compatibil cu standardele europene în materie de protecţie socială.

Pilonul I. Mediul de afaceri

Din punctul de vedere al mediului de afaceri (scor 3,56), pentru industria turismului sunt relevante aspectele ce ţin de drepturile de proprietate, regulile referitoare la investiţiile străine directe, probitatea cadrului legislativ de a soluţiona litigii şi de a ataca acţiunile guvernării, povara administrativă, previzibilitatea reglementărilor, povara fiscală, accesul la finanţare al întreprinderilor mici şi mijlocii şi percepţia corupţiei. Or, deficienţele Republicii Moldova la acest capitol ţin anume de sistemul de justiţie şi de corupţia endemică (figura 8). Pe de altă parte, atuurile Republicii Moldova, chiar dacă sunt puţine, se referă la facilităţile pentru investiţiile străine directe, regimul fiscal favorabil şi accesul relativ bun la finanţarea IMM. Deocamdată, se constată că Republica Moldova a avansat de la poziţia 120 în anul 2019 la poziţia 76 în anul 2024 (din 180 de ţări) în clasamentul mondial privind Indicele Percepţiei Corupţiei, îmbunătăţindu-şi gradual scorul de la 32 până la 43.²⁸

_________________________

²⁸ Transparency International, Indicele Percepţiei Corupţiei, 2024.

Figura 8. Performanţa mediului de afaceri şi a percepţiei corupţiei

Sursa: Banca Mondială, Transparency International

Potrivit anchetei structurale a întreprinderilor pentru 2023²⁹, în industria turismului din Republica Moldova activează 2 602 de întreprinderi, a căror activitate de bază este legată fie în mod predominant de turism (agenţii turistice, hoteluri şi transportatori avia), fie în mod parţial (restaurante). Din acest număr, 15 sunt companii aeriene, 267 – hoteluri şi alte facilităţi de cazare, 1 898 – restaurante şi 422 – agenţii turistice. În dinamică se poate constata că numărul de companii de transport avia a scăzut cu 25 % faţă de anul 2014, de la 20 la doar 15, iar retragerea de pe piaţa Republicii Moldova a companiei low-cost WizzAir în 2022 şi revenirea acesteia în 2024 a demonstrat cât de susceptibilă este industria turismului la astfel de decizii. În acelaşi timp, numărul agenţilor economici din sectorul hotelier a crescut cu 184 % (de la 94 în 2014), în special din contul dezvoltării pensiunilor şi a turismului rural al căror număr s-a triplat pe parcursul acestei perioade. Numărul de agenţii turistice şi tur-operatori a crescut cu 24 % (de la 321 în 2014), iar numărul de restaurante – cu 32 % (de la 1 284 în 2014).

_________________________

²⁹ BNS, Principalii indicatori ai activităţii întreprinderilor pe activităţi economice, 2014-2023.

Pilonul II. Siguranţa şi securitatea

La capitolul siguranţă şi securitate Republica Moldova se poziţionează destul de bine (scor 5,8 puncte), plasându-se printre cele mai sigure state din punctul de vedere al expunerii la acte teroriste şi la crima organizată. Statistica omuciderilor şi siguranţa plimbărilor nocturne este, de asemenea, foarte favorabilă dezvoltării turismului. Totuşi, este necesar să menţionăm că războiul declanşat de Federaţia Rusă în Ucraina, stat vecin cu Republica Moldova, afectează negativ turismul receptor, lucru care nu este captat în clasificatorul FEM.

Astfel, în conformitate cu estimările efectuate de Organizaţia Mondială a Turismului a Naţiunilor Unite (denumită în continuare UN Tourism), pierderile potenţiale pentru industria mondială a turismului ar putea să constituie circa 14 miliarde de dolari SUA, iar Republica Moldova se numără printre statele afectate în mod nemijlocit³⁰.

_________________________

³⁰ UNWTO, Impact of the Russian offencive in Ukraine on international toursim.

Aceasta se întâmplă din următoarele motive:

- diminuarea numărului de vizitatori în cadrul turismului receptor. Aproximativ 11,3 % dintre cetăţenii străini care au vizitat Republica Moldova în ultimii 10 ani au fost din Federaţia Rusă, iar 9,3 % din Ucraina. Potrivit statisticii turismului, numărul ucrainenilor care au vizitat Republica Moldova în anul 2022 a fost triplu faţă de anul precedent, iar numărul turiştilor din Federaţia Rusă a scăzut cu 66 % în comparaţie cu 2021;

- periclitarea transportului aerian în şi din Republica Moldova. Numărul de zboruri înspre şi din Republica Moldova a scăzut cu 28 % în 2022 comparativ cu anul 2019 (an prepandemic).³¹ În tandem cu agresiunea militară a Federaţiei Rusă în Ucraina şi închiderea temporară a spaţiului aerian, această situaţie a determinat unele companii aeriene să retragă cursele de pe Aeroportul Internaţional “Eugen Doga” – Chişinău. Totodată, în 2024 situaţia s-a schimbat drastic – numărul aterizărilor şi decolărilor în Republica Moldova a crescut cu 32 % în martie 2024 în comparaţie cu anul 2023, recuperând pierderile anterioare;

- creşterea riscului deplasărilor în Europa pentru călătorii din Asia şi America. Scenariile prognozate de UN Tourism pentru 2022 prevedeau un declin al sosirilor internaţionale la nivel mondial în limitele a 50-63 % comparativ cu anul 2019 din cauza confidenţei joase cu privire la condiţiile de securitate. Ţările europene, dar mai ales ţările vecine Federaţiei Ruse şi Ucrainei au fost printre cele mai afectate din acest motiv (figura 9)³². Deşi, în prezent riscurile s-au atenuat, volatilitatea situaţiei din ţara vecină reprezintă în continuare o sursă de risc;

- majorarea costurilor aferente călătoriilor. Periclitarea exportului de cereale din cauza acţiunilor de război din Ucraina şi criza energetică mondială orchestrată de Federaţia Rusă au condus la scumpiri în lanţ la produsele alimentare şi combustibil, afectând astfel preţurile pentru serviciile de transport şi alimentare publică;

- prevenirea violenţei împotriva femeilor în spaţiile turistice, prevenirea exploatării sexuale şi prin muncă în sectorul turismului. În Republica Moldova, prevenirea violenţei împotriva femeilor, inclusiv în spaţiile publice şi turistice, este abordată prin politici naţionale de combatere a violenţei de gen şi prin măsuri de protecţie a victimelor. Statul a consolidat cadrul legislativ după ratificarea Convenţiei de la Istanbul, asumându-şi responsabilitatea de a preveni violenţa, de a proteja victimele şi de a sancţiona agresorii. În acest sens, funcţionează Agenţia Naţională pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie, care coordonează politicile publice, programele de prevenire şi serviciile de suport pentru victime, inclusiv consiliere psihologică, juridică şi socială. În sectorul turismului, aceste politici se reflectă prin promovarea unui mediu sigur în unităţile turistice (hoteluri, pensiuni, agenţii); instruirea personalului pentru identificarea şi raportarea cazurilor de abuz, exploatare sau trafic de persoane; instituirea unor mecanisme rapide de raportare a infracţiunilor către autorităţile competente (poliţie, servicii sociale). În concluzie, Republica Moldova dispune de un cadru legislativ şi instituţional pentru prevenirea violenţei şi exploatării, însă provocările principale rămân subraportarea cazurilor, necesitatea instruirii actorilor din sectorul turistic şi consolidarea mecanismelor de prevenire şi intervenţie rapidă.

_________________________

³¹ Eurocontrol Aviation Intelligence Unit. Performance 2022 – Outlook 2023, European Aviation Overview 2024.

³² UNWTO, Impact of the Russian offencive in Ukraine on international toursim.

Figura 9. Frecvenţa zborurilor în ţările europene

Sursa: Eurocontrol

Pilonul III. Sănătate şi igienă

Drept efect al crizei pandemice care a afectat profund industria mondială a turismului în anii 2020-2021, sănătatea şi igiena au devenit un pilon fundamental al dezvoltării turismului. Printre indicatorii relevanţi pentru sectorul turismului se numără accesul la apă potabilă şi sistemele de canalizare, numărul de medici şi paturi spitaliceşti, accesul la servicii medicale şi incidenţa maladiilor transmisibile. Republica Moldova se poziţionează bine la acest capitol, având un scor de 5,85 puncte, puţin sub media regională.

Totodată, pandemia de COVID-19 a alterat semnificativ comportamentul de consumator. Astfel, potrivit celui mai popular motor de căutare a facilităţilor de cazare, 79 % dintre călători afirmă că sunt dispuşi să ia mai multe măsuri de precauţie.

În Republica Moldova, disponibilitatea serviciilor medicale, în special a celor stomatologice, a favorizat dezvoltarea unei pieţe emergente pentru turismul receptor, şi anume cea a “vacanţelor dentare”. Catalizatorul dezvoltării acestui segment de piaţă a fost diaspora moldovenească, care, cunoscând standardele de calitate şi preţurile locale, preferau să-şi trateze dinţii acasă, combinând tratamentul cu vizitarea rudelor şi prietenilor. Inspirate de dinamica pozitivă a clientelei, clinicile dentare au început să ofere servicii specializate pentru cetăţenii străini, oferind suport pentru identificarea oportunităţilor de cazare, transport, agrement, traducere.

Totuşi, turismul dentar s-a profilat în calitate de “mină de aur” la începutul mileniului, iar ţări precum Ungaria, Croaţia, Bulgaria şi Turcia au reuşit să devină destinaţii obişnuite pentru pacienţi din Marea Britanie, Austria, Germania, Elveţia, SUA şi Canada³³. Alte domenii de perspectivă pentru turismul medical sunt chirurgia plastică, fertilizarea in vitro şi serviciile oftalmologice.

_________________________

³³ DentaVacation.com. Dental Work Abroad: Expert Guide, 2022.

Pilonul IV. Resurse umane

În comparaţie cu ţările din regiune, Republica Moldova are o performanţă relativ bună în ceea ce priveşte capitalul uman, acumulând un scor de 4,15 puncte (faţă de media regională de 4,27). Aceasta se datorează mai ales faptului că, la nivel de ţară, dispunem de o prevalenţă înaltă a studiilor universitare, un sistem educaţional orientat spre a satisface necesităţile pieţei, practici de angajare şi concediere conforme cu standardele internaţionale şi flexibilitate în ceea ce priveşte încadrarea în câmpul muncii. Totodată, în opinia agenţilor economici din sectorul turismului, există lacune la capitolul accesului la forţă de muncă calificată pe anumite segmente şi productivitate scăzută a muncii.

În industria turismului sunt angajaţi 20 138 de salariaţi, dintre care în activităţi preponderent turistice circa 3 954 (inclusiv 678 în transportul aerian, 1 996 în hoteluri şi facilităţi de cazare şi 1 280 în agenţii de turism). Din angajaţii activităţilor parţial turistice fac parte lucrătorii din domeniul restaurantelor şi a altor servicii de alimentare publică – 16 184 de persoane. Trebuie remarcat faptul că în jur de 2/3 din angajaţii din domeniul turismului sunt femei (63 % în 2023) şi doar 1/3 bărbaţi (37 %).

Cele mai mari salarii medii lunare brute se înregistrează în domeniul transportului aerian – 34,9 mii de lei. Totuşi, aici se manifestă şi cel mai mare decalaj de gen, femeile (majoritatea însoţitoare de bord) având un salariu care reprezintă doar 58 % din salariul bărbaţilor (majoritatea piloţi). În hoteluri şi agenţii de turism, salariul mediu lunar este aproximativ 10 mii de lei, diferenţa de gen fiind nesemnificativă. În restaurante se câştigă mai puţin (cel puţin nominal) – circa 7 mii de lei, iar diferenţele de gen sunt ceva mai accentuate. Bărbaţii angajaţi în serviciile de alimentaţie publică câştigă lunar circa 6,6 mii lei, în timp ce femeile – doar 5,7 mii de lei (figura 10).

Figura 10. Salariu mediu lunar (brut)

Sursa: BNS

Productivitatea muncii³⁴ diferă semnificativ în funcţie de intensitatea utilizării capitalului uman. În agenţiile de turism fiecare angajat aduce încasări de 28 de lei, însă costul de bază îl formează pachetele turistice procurate de la parteneri în cadrul turismului emiţător şi, prim urmare, valoarea adăugată este foarte mică. La fel şi în transportul aerian, încasările de circa 19 lei per angajat sunt echilibrate de cheltuielile pentru arenda flotei aeriene, menţinere şi combustibil. În hoteluri şi restaurante productivitatea muncii este de 5,7 şi 5,5 lei per angajat.

_________________________

³⁴ Cifra de afaceri raportată la costul muncii.

Sub aspect cantitativ, oferta educaţională, atât pentru muncile de calificare joasă, cât şi pentru cele de calificare înaltă, este suficientă. Astfel, învăţământul profesional tehnic (nivelul 3 şi nivelul 4 conform Clasificării Internaţionale Standard a Educaţiei (ISCED)) pregăteşte suficiente cadre pentru industria turismului (3 300 de elevi au absolvit în anul 2022 în domeniul “Servicii hoteliere, restaurante şi alimentaţie publică” şi 308 în domeniul “Călătorii, turism şi agrement”), iar standardele ocupaţionale care stau la baza curriculei trebuie ajustate la cerinţele pieţei. În cadrul învăţământului superior (ciclurile I şi II), la specialitatea “Servicii Hoteliere, Turism şi Agrement” au absolvit 354 de studenţi, obţinând licenţa în Servicii publice. Deoarece capacitatea pieţei este de circa 19 mii de locuri de muncă, sistemul educaţional permite reînnoirea cadrelor în industria turismului o dată la 11 ani.

Pilonul V. Nivelul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţii

În ultima decadă, comerţul electronic a fost unul dintre factorii principali de creştere a turismului la nivel mondial. Zborurile low-cost, opţiunile de cazare de tip Airnbnb, serviciile de taximetrie de tip Uber, serviciile de alimentaţie de tip Glovo s-au dezvoltat în tandem cu comerţul electronic de îndată ce platformele mobile au devenit accesibile tuturor.

Republica Moldova este bine poziţionată şi din acest punct de vedere, dispunând de acoperire mobilă şi de penetrare a internetului de bandă largă de aproape 100 %. De asemenea, Republica Moldova ocupă locul 3 în lume în clasamentul ţărilor cu cel mai ieftin internet fix în bandă largă, cu abonament mediu lunar de 7,03 dolari SUA pe lună.³⁵ În Republica Moldova practic nu există întreruperi de electricitate, iar 76 % din populaţie utilizează activ internetul. Respectiv, scorul ţării din punctul de vedere al dotării cu tehnologii informaţionale şi comunicaţii este de 5,02 puncte, puţin sub nivelul regional. Utilizarea platformelor digitale pentru accesul la serviciile de cazare, alimentaţie publică şi transport sunt destul de înalte, căpătând un impuls suplimentar de dezvoltare pe durata pandemiei.

_________________________

³⁵ ANRCETI, Moldova deţine locul 3 în lume cu cel mai ieftin Internet fix în bandă largă, 2023.

Cu toate acestea, capacitatea actorilor din domeniul turismului de a promova şi a digitaliza oferta turistică rămâne limitată. Lipsa cunoştinţelor în domeniul marketingului digital, a resurselor umane specializate şi a unei strategii coerente de promovare digitală împiedică vizibilitatea internaţională a Republicii Moldova ca destinaţie turistică. Platformele digitale internaţionale sunt puţin utilizate, iar eforturile locale sunt fragmentate şi ineficiente, ceea ce face ca potenţialul turistic al ţării să rămână în mare parte necunoscut turiştilor străini.

O direcţie de perspectivă pentru Republica Moldova este valorificarea potenţialului turistic al nomazilor digitali. La nivel mondial, circa 34 de milioane de liber-profesionişti se identifică în calitate de nomazi digitali, jumătate din ei provenind din SUA, fiind urmaţi de cei din Marea Britanie (7 %), Federaţia Rusă (5 %), Germania (4 %) şi Franţa (3 %).³⁶ Conform unui sondaj efectuat de FlexJobs, provocările tipice cu care se confruntă nomazii digitali sunt identificarea unei surse Wi-Fi sigure (42% din respondenţi), identificarea unui spaţiu optimal de muncă (42 %), oportunităţile de socializare (35 %), fusul orar (35 %) şi comunicarea pe serviciu (20 %). Cea mai mare parte din nomazii digitali călătoresc cu vize turistice, însă 45 de ţări (printre care Germania, Estonia şi România) au început să elibereze vize pentru nomazi digitali. Avantajul oferirii vizei este legalizarea statutului şi prelungirea duratei de şedere (de regulă, vizele turistice nu oferă dreptul la muncă şi se eliberează pe o durată de 30 de zile).

_________________________

³⁶ Gitnux.com, Digital Nomad Statistics And Trends, 2023.

Pilonul VI. Prioritizarea turismului

Scorul de 3,5 puncte atribuit Republicii Moldova în clasamentul mondial al dezvoltării turismului reflectă în mare măsură realitatea zilei de ieri. Într-adevăr, cele două documente strategice, atât Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1065/2003³⁷, cât şi Strategia de dezvoltare a turismului “Turism 2020”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.338/2014³⁸, au expirat fără să-şi atingă finalitatea. Mai mult ca atât, ca urmare a reformei administraţiei publice centrale din anul 2017, sectorul s-a dezvoltat autonom, fără o politică publică aprobată şi fără o instituţie responsabilă exclusiv de implementarea politicilor publice în domeniu.

_________________________

³⁷ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=77950&lang=ro 

³⁸ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=56010&lang=ro 

În contextul politicilor stimulatorii ale statului în domeniul turismului, promovarea brandului de ţară joacă un rol primordial. În anul 2014, Republica Moldova a lansat un brand naţional turistic reprezentativ şi distinct – “Pomul Vieţii. Descoperă căile vieţii” (“Tree of Life: Discover the routes of life”)³⁹. Simbolul, poziţionarea şi mesajul transmise de noua identitate vizuală turistică de ţară au fost dezvoltate în baza unei analize de marketing, a tendinţelor internaţionale şi a concurenţei, fiind implicat mediul de afaceri, comunitatea civică şi expertiza internaţională. În unele utilizări, sloganul de ţară a fost înlocuit cu apelul “Fii Oaspetele Nostru” (Be Our Guest), care a fost dezvoltat ca o campanie de promovare şi de activare şi care a devenit larg utilizat atât de industrie, cât şi de societate, consacrându-se ca un atribut al brandului naţional. Deşi “Fii Oaspetele Nostru” reprezintă unul dintre “adevărurile de sprijin”, reprezentând căldura şi întâmpinarea autentică a oaspeţilor, acesta nu este suficient de complet şi distinctiv pentru a întruchipa în sine oferta naţională unică a turismului în Republica Moldova, fiind indicată reevaluarea sloganului de ţară. Sloganul “Moldova: un loc în care te regăseşti” (A place to find yourself) a fost elaborat în perioada pandemiei, fără implicarea directă a industriei, ceea ce a condus la utilizarea precară a acestuia. În final, campania “NeamPornit”⁴⁰ a amplificat comunicarea privind oferta turistică a ţării către cetăţeni şi s-a materializat în creşterea indicatorilor turismului intern în perioada pandemică şi postpandemică. Sloganul s-a construit pe baza următoarelor idei-cheie: percepţia externă a ţării, Moldova nu este foarte cunoscută internaţional ca destinaţie turistică, mulţi turişti vin fără aşteptări clare, dar pleacă impresionaţi de ospitalitatea oamenilor, peisajele rurale pitoreşti, vinăriile locale, ritmul calm al vieţii şi contrastele pozitive. Conceptul de “primitor” (cozy) evocă ideea de căldură sufletească, confort şi conexiune umană – elemente pe care turiştii le simt în contactul cu localnicii, în satele moldoveneşti sau la o cină într-o cramă.

_________________________

³⁹ https://pomulvietii.md/ 

⁴⁰ https://neampornit.map.md/ 

Pilonul VII. Deschiderea internaţională

Din perspectiva deschiderii internaţionale, Republica Moldova are o performanţă neunivocă. Scorul de 3,57 puncte (semnificativ sub media regională) este rezultatul unei poziţionări foarte reuşite din punctul de vedere al regimului de intrare în ţară pentru cetăţenii străini şi foarte defectuoase din perspectiva numărului de acorduri aeronautice bilaterale, a numărului de acorduri comerciale regionale şi a gradului de liberalizare a contului de capital. Astfel, călătorii din Uniunea Europeană (denumită în continuare UE), Comunitatea Statelor Independente (denumită în continuare CSI), Acordul Central European al Comerţului Liber (CEFTA), Marea Britanie, Australia, Coreea de Sud şi Japonia nu au nevoie de viză. Cetăţenii altor state pot aplica pentru viza electronică, însă aceasta presupune proceduri anevoioase. În anul 2025, la Chişinău s-a aprobat denunţarea a şapte acorduri semnate anterior cu statele membre ale CSI. Printre acestea se numără Acordul privind călătoria fără vize ale cetăţenilor CSI, semnat la Bişkek în 1992. Renunţarea la acest acord nu va schimba semnificativ regimul actual de călătorii, deoarece Republica Moldova a încheiat acorduri bilaterale cu majoritatea statelor CSI. Denunţarea acordului va avea efect direct doar în raport cu Republica Tadjikistan şi Republica Kârgâză, ţări cu care nu există astfel de înţelegeri bilaterale. Astfel, cetăţenii Republicii Moldova vor putea continua să călătorească fără vize în majoritatea statelor CSI.

În ceea ce priveşte acordurile comerciale (precursoare ale turismului de afaceri), situaţia este cât se poate de dinamică. Republica Moldova este stat membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi beneficiază de acorduri de comerţ liber cu UE şi CSI. În afară de aceasta, Republica Moldova este parte la acorduri bilaterale de comerţ cu Turcia şi Marea Britanie, negociind acorduri similare cu India, Egipt şi China. În ceea ce priveşte contul de capital, acesta are relevanţă redusă pentru industria turismului, în prezent existând doar o serie de restricţii la exportul de capital de către cetăţenii Republicii Moldova. Restricţii la importul de capital (investiţii străine directe şi investiţii de portofoliu) nu există. De fapt, anul 2022 a fost unul record pentru atragerea investiţiilor în Republica Moldova, iar având în vedere parcursul de aderare la UE, tendinţele viitoare nu pot fi decât favorabile pentru dezvoltarea turismului.

La modul practic, un motiv de îngrijorare pentru industria turismului din Republica Moldova îl reprezintă numărul de acorduri aeriene din care face parte ţara noastră. Conform datelor statistice, numărul companiilor aeriene care efectuau zboruri în şi din Republica Moldova a scăzut de la 20 la 12 la finele anului 2022. Retragerea de pe piaţă a companiei low-cost WizzAir în 2022, precum şi situaţia precară a operatorului naţional Air Moldova au accentuat dificultăţile în anul 2023. Criza zborurilor a fost aplanată în 2024, odată cu revenirea parţială a companiei WizzAir şi intrarea pe piaţă a unor operatori noi, precum Eurowings – subsidiara low-cost a companiei Lufthansa. Or, în condiţiile când 43 % din cetăţenii străini intră în Republica Moldova pe cale aeriană, previzibilitatea curselor aeriene este un element important în dezvoltarea turismului receptor.

Pilonul VIII. Competitivitatea de preţ

Graţie parităţii puterii de cumpărare, Republica Moldova se clasează favorabil în comparaţie cu ţările din regiune, întrunind un scor de 5,38 puncte în comparaţie cu media regională de 4,95 puncte. Acest lucru denotă faptul că pentru vizitatorii străini, în special pentru cei din Vest, costul vieţii în Republica Moldova este mai redus în termeni relativi. Într-adevăr, dacă se iau în considerare preţurile pentru arenda spaţiului locativ, doar în Macedonia de Nord şi Bosnia şi Herţegovina costul vieţii este mai jos decât în Republica Moldova (figura 11). La fel, din punctul de vedere al taxelor aeroportuare şi al preţului pentru carburanţi, poziţia Republicii Moldova este în general competitivă, iar preţul redus pentru opţiunile de cazare în sectorul privat (de tip Airbnb) face ca Republica Moldova să fie o destinaţie foarte atractivă pentru călătorii şi excursioniştii economi.

Acest aspect, fiind comunicat într-un mod inteligent, poate deveni un atu puternic pentru industria turismului din Republica Moldova. Pandemia a schimbat comportamentul turiştilor în sensul că, actualmente, se dă preferinţă “plăcerilor simple”, care se înscriu în conceptul de “acasă departe de casă”. Astfel, 42 % din turiştii chestionaţi în 2023 au optat pentru apartamente în loc de hoteluri, iar 46 % au preferat să ia masa la bucătărie, în loc să meargă la restaurante. În ceea ce priveşte opţiunile de agrement, un număr tot mai mare de călători optează pentru drumeţii sau alt gen de odihnă în sânul naturii, în locul vizitelor la muzeu.⁴¹

_________________________

⁴¹ Booking.com, Simple pleasures: Going back to the essentials, 2023.

Figura 11. Costul vieţii în Republica Moldova în comparaţie cu ţările din regiune

Sursa: Numbeo (2023)

Pilonul IX. Transportul aerian

Infrastructura transportului aerian a Republicii Moldova cedează mediei regionale, întrunind un scor de 2,6 puncte. Cu un număr total de 4 142 413 de pasageri deserviţi în 2024, aeroportul a înregistrat o creştere spectaculoasă de 46,0 % faţă de anul 2023, ceea ce înseamnă peste 1,3 milioane de pasageri mai mult. Deşi restricţiile de circulaţie legate de pandemie au dispărut complet la sfârşitul anului 2021, spaţiul aerian al Republicii Moldova s-a închis în februarie 2022 ca urmare a războiului declanşat de Federaţia Rusă în Ucraina. Ulterior, acesta a fost redeschis doar pe direcţia vestică.

Cu toate acestea, conectivitatea Republicii Moldova la spaţiul aerian internaţional nu a suferit modificări majore în această perioadă. În 2022 din Republica Moldova se efectuau curse aeriene în 48 de destinaţii din 24 de ţări, ceea ce este chiar mai mult decât în 2019, când din Aeroportul Internaţional “Eugen Doga” – Chişinău se putea decola către 45 de destinaţii din 23 de ţări. Schimbări în structură au avut totuşi loc: rutele cu destinaţia Moscova şi Sankt-Petersburg au fost înlocuite de două destinaţii noi – Tbilisi şi Erevan, ultima din ele fiind cu siguranţă o escală pentru călătorii în şi din Federaţia Rusă.

Pe parcursul anului 2024, pe Aeroportul Internaţional “Eugen Doga” – Chişinău şi-au început operarea şapte companii aeriene noi, precum Georgian Wings, Lufthansa, Skyvision Airlines, Air Anka, Eurowings, Air Baltic şi Mavi Gök Airlines, astfel consolidându-se conectivitatea regională şi internaţională. Totodată, orarul de zbor a fost completat cu 14 destinaţii noi în reţeaua sa: Budapesta, Cologne, Riga, Istanbul Sabiha, Stuttgart, Hamburg, Enfidha, Manchester, Praga, Abu Dhabi, Bruxelles Charleroi, Dortmund, Memmingen şi Nuremberg. În anul 2025, Aeroportul Internaţional “Eugen Doga” – Chişinău a anunţat venirea a două companii aeriene noi: SkyUp Airlines şi Transavia, o renumită companie franceză low-cost, care adăugă conexiuni importante cu Europa, cu extinderea reţelei de zboruri spre 10 destinaţii noi: Bremen, Alicante, Thessaloniki, Palma de Mallorca, Katowice, Copenhaga, Lyon, Paris Orly, Turin, Wroclaw.

Figura 12. Fluxul anual de pasageri în Aeroportul Internaţional “Eugen Doga” – Chişinău

Sursa: Autoritatea Aeronautică Civilă (AAC)

Totodată, începând cu data de 1 iulie 2023, au fost reduse taxele aeroportuare, în special taxa de dezvoltare de la 9 euro la 4,5 euro per pasager, precizând faptul că vor urma descreşteri suplimentare, astfel încât Republica Moldova să devină un hub de trafic aerian de interes pentru companiile avia low-cost şi nu doar. Această dezvoltare răspunde provocărilor determinate de creşterea numărului pasagerilor din Ucraina, precum şi oportunităţilor de dezvoltare a turismului şi a deschiderii ţării spre organizarea evenimentelor internaţionale. La Aeroportul Internaţional “Eugen Doga” – Chişinău au demarat lucrări de modernizare, cu investiţii considerabile în infrastructura acestuia.

Pilonul X. Transportul terestru

Din punctul de vedere al infrastructurii terestre şi portuare, Republica Moldova, cu un scor de 2,95 puncte, se poziţionează sub media regională de 3,68 puncte, în pofida faptului că densitatea reţelei de căi ferate şi accesul adecvat la transport public (apreciat cu 5 puncte din 7 posibile) ne “ajută” să avem o performanţă mai bună.

În realitate însă, trenul nu mai este o opţiune de călătorie decât pentru un număr foarte mic de călători. Trenul de noapte pe ruta Chişinău-Bucureşti şi trenul modernizat pe ruta Chişinău-Iaşi au o oarecare relevanţă, transportând anual aproximativ jumătate de milion de călători. Aceasta reprezintă o scădere de proporţii în comparaţie cu 3,8 milioane de călători transportaţi cu trenul în 2014. Ponderea călătoriilor cu trenul în parcursul total (pasageri-km) a scăzut de la 5,5 % la doar 1,01 %. Pentru deplasările pe teritoriul Republicii Moldova, autobuzele şi autoturismele sunt opţiunea de bază, deşi şi în această privinţă se observă o tendinţă de scădere a numărului de pasageri: de la 108,3 milioane de călători anual până la 85,4 milioane de călători în 2023. Ponderea călătoriilor cu autobuzul în parcursul total (pasageri-km) a scăzut în acest răstimp de la 59 % la 52 %.

Pe lângă cele menţionate, infrastructura drumurilor rămâne sub nivelul celei din ţările din regiune. În conformitate cu Indicele calităţii drumurilor, Republica Moldova a avansat de pe ultimul loc în clasamentul regional pe poziţia 9, având un scor de 3,3 puncte în 2024 faţă de scorul de 2,4 puncte în 2019. Totuşi, calitatea proastă a drumurilor influenţează în mod direct viteza mediană de circulaţie, respectiv şi deplasarea din municipiul Chişinău către destinaţiile turistice din zonă. Astfel, în Republica Moldova se circulă cu o viteză mediană de 67 km/oră. Mai încet se circulă doar în Albania şi Bosnia şi Herţegovina, unde viteza de circulaţie este influenţată nu doar de calitatea şoselei, ci şi de relief (Moszoro & Soto, 2022).

În ceea ce priveşte transportul rutier cu autobuzele şi microbuzele nu este nevoie de investiţii masive – regularizarea standardelor de calitate, digitalizarea vânzării biletelor şi respectarea orarelor de călătorie ar fi suficiente pentru revigorarea acestui segment de infrastructură.

Pilonul XI. Infrastructura serviciilor de ospitalitate pentru turişti

Capacităţile reduse de cazare în hoteluri (apreciate ca număr de unităţi în raport cu populaţia ţării) şi oferta relativ mică de închiriere a apartamentelor private este ceea ce determină un scor redus al Republicii Moldova, de doar 1,64 puncte pentru infrastructura serviciilor turistice – cu mult mai jos decât media regională (3,31 puncte). Trebuie menţionat că, în afară de disponibilitatea fizică a structurilor de cazare (hoteluri şi apartamente de închiriat), infrastructura turistică este caracterizată prin numărul de companii internaţionale care oferă chiria autovehiculelor, reţeaua de bancomate, serviciile hoteliere, alimentaţie şi agrement. Cu referire la cele din urmă, Republica Moldova se conformează mediei regionale, cu excepţia faptului că numărul de companii internaţionale care oferă chiria autovehiculelor este mai redus.

Pilonul XII. Resurse naturale

Scorul înregistrat de Republica Moldova la acest pilon este de 1,36 puncte (comparativ cu media regională de 2,12 şi media mondială de 2,9). Totuşi, mai multe situri şi arii naturale din Republica Moldova sunt recunoscute de către programe sau convenţii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (denumită în continuare UNESCO). Rezervaţia biosferei “Prutul de Jos” este inclusă în Programul UNESCO “Omul şi Biosfera”. De asemenea, trei situri sunt declarate zone umede de importanţă internaţională (Ramsar): Lacurile Prutului de Jos, Nistrul de Jos şi Unguri-Holoşniţa. În 2011, în Lista Indicativă UNESCO a fost inclus dosarul “Solurile de cernoziom tipic din stepa Bălţi ”.

Figura 13. Natura ca factor de atracţie turistică

Sursa: Banca Mondială, EEC

Pilonul XIII. Patrimoniul cultural

Patrimoniul cultural naţional al Republicii Moldova este un element esenţial al identităţii şi moştenirii culturale ale poporului său. Patrimoniul cultural este o resursă valoroasă pentru educaţie, turism şi dialog intercultural, reflectând bogăţia istorică şi diversitatea ţării. Acesta include valori de patrimoniu mobil, imobil şi imaterial, fiecare având o contribuţie importantă la definirea diversităţii culturale şi istorice a ţării. Patrimoniul imobil constă din monumente şi situri istorice care sunt parte integrantă a peisajului cultural al Republicii Moldova. Printre cele mai reprezentative elemente se numără: Orheiul Vechi; mănăstirile, cum ar fi Mănăstirea Căpriana, Mănăstirea Hâncu sau Mănăstirea Noul Neamţ; casele tradiţionale din sate, precum Butuceni sau Trebujeni, care păstrează arhitectura tradiţională moldovenească; clădirile istorice din municipiul Chişinău, inclusiv biserici, instituţii şi structuri publice care reflectă influenţele arhitecturale ale diferitelor epoci. Patrimoniul arheologic parte componentă a patrimoniului imobil poate deveni un element important în dezvoltarea turismului, dacă este valorificat corespunzător. În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrate peste 11 000 de situri arheologice, care aparţin diferitelor perioade istorice şi culturi. Patrimoniul imaterial cuprinde tradiţiile, obiceiurile şi expresiile culturale care sunt transmise din generaţie în generaţie. În Republica Moldova, acest patrimoniu include muzica şi dansurile populare, meşteşugurile tradiţionale, precum ţesutul covoarelor moldoveneşti, olăritul şi prelucrarea lemnului; obiceiurile legate de sărbători, precum Crăciunul (colindele), Paştele (încondeierea ouălor), Mărţişorul, care implică jocuri şi mese tradiţionale; practici culinare tradiţionale, precum prepararea plăcintelor, a sarmalelor şi a vinului moldovenesc, vinul fiind o parte importantă a identităţii naţionale. Patrimoniul mobil se referă la obiectele care pot fi transportate şi care au valoare istorică, artistică sau ştiinţifică. Patrimoniul mobil se referă la obiectele care pot fi transportate şi care au valoare istorică, artistică sau ştiinţifică. În acest sens, în Republica Moldova sunt 132 de muzee, şapte dintre acestea fiind în subordinea Ministerului Culturii.

Din punctul de vedere al patrimoniului cultural, Republica Moldova are un singur sit recunoscut de organizaţia UNESCO, şi anume Arcul geodezic Struve. Acesta reprezintă o reţea formată din 34 de puncte de observaţie dislocate pe o linie de 2,820 km, care traversează 10 state – din Norvegia (în nord) până în Ucraina (în sud). Pe teritoriul Republicii Moldova sunt două din cele 39 de puncte de observaţie – la Rudi şi Geamăna. Punctul Struve din Rudi are o semnificaţie mai mult tehnică decât culturală şi prezintă mai puţin interes pentru turişti, fiind şi puţin valorificat de către gestionar (Primăria Rudi). În anul 2017, situl “Peisajul Arheologic Orheiul Vechi” a fost inclus în Lista Indicativă (de aşteptare) UNESCO, reprezentând o cercetare ştiinţifică fundamentală-aplicativă, cu o anexă documentară desfăşurată referitoare la obiectul de patrimoniu. Totodată, în anul 2025, complexele vitivinicole subterane Combinatul de Vinuri “Cricova” S.A. şi Combinatul de Vinuri de calitate “Mileştii Mici” Î.S. au fost incluse în Lista Indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, marcând un pas important în recunoaşterea patrimoniului vitivinicol al Republicii Moldova ca element de valoare universală potenţială. Conform acestor date, scorul ţării pentru patrimoniul cultural este de 1,25 puncte, faţă de media regională de 1,82, fapt ce se datorează criteriilor care nu acoperă în totalitate diversitatea patrimoniului cultural al ţării.

Republica Moldova împreună cu România au înscris mai multe elemente în Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii: Colindatul de ceată bărbătească (2013); Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţelor în România şi Republica Moldova (2016); Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) (2017), dosar comun al Republicii Moldova, România, Bulgaria şi Macedonia de Nord); Arta cămăşii cu altiţă – element de identitate culturală în România şi Republica Moldova (2022) şi “Cobza – cunoştinţe, tehnici şi muzică tradiţională” a fost înscrisă, la New Delhi, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO de către România şi Republica Moldova. Elementele înscrise în Lista Reprezentativă UNESCO au un rol crucial în promovarea turismului prin sporirea interesului faţă de patrimoniu, atragerea vizitatorilor în căutare de experienţe autentice, promovarea dezvoltării sustenabile şi contribuţia la economia locală, în timp ce păstrează şi celebrează identitatea culturală şi tradiţiile unice ale comunităţilor locale.

Produsul cultural al ţării nu se reduce la siturile sau patrimoniul imaterial recunoscut de UNESCO. Vizitarea muzeelor şi galeriilor de artă, teatrelor, sălilor de concerte sau chiar susţinerea echipei favorite de fotbal fac parte din traseul cultural (şi sportiv) al unui vizitator tipic. Dacă comparăm oferta culturală şi sportivă a Republicii Moldova cu cea a ţărilor din regiune, observăm că poziţia ţării nu este univocă (figura 14). Din punctul de vedere al numărului de muzee raportate la 1 milion de locuitori, Republica Moldova, o ţară mică cu 131 de muzee oficial înregistrate de către Ministerul Culturii, se situează în mijlocul clasamentului, devansând ţări precum Bosnia şi Herţegovina, Macedonia de Nord, Albania, Serbia, România, Bulgaria şi chiar Polonia.⁴² Totodată, prin optica infrastructurii sportive, suntem cel mai puţin dotaţi cu stadioane în stare să găzduiască competiţii fotbalistice internaţionale.

_________________________

⁴² UNESCO, Museum around the world in the face of COVID-19, 2020.

Figura 14. Muzeele şi stadioanele ca factor de atracţie turistică

Sursa: UNESCO, theSporting.blog

Pentru a impulsiona dezvoltarea turismului este important să se valorifice capacităţile existente, suplinindu-le cu o agendă culturală şi sportivă atractivă. Respectiv, organizarea festivalurilor, a concursurilor şi a competiţiilor sportive internaţionale presupune un efort de logistică şi coordonare care poate produce rezultate palpabile. În această privinţă se poate menţiona o dinamică pozitivă, care a avantajat dezvoltarea turismului intern – evenimentele culturale au fost integrate din 2018 într-o agendă consolidată pentru promovarea turismului receptor şi intern Agenda cultural-turistică “Pomul Vieţii”, care pune în valoare patrimoniul intangibil şi creşte vizibilitatea şi atractivitatea acestor evenimente cu valenţă culturală majoră. Mai mult ca atât, o serie de evenimente se desfăşoară anual şi au deja la activ mai multe ediţii cu date stabile şi parteneriate durabile (de exemplu Ziua Naţională a Vinului, Festivalul Internaţional “Mărţişor”, DescOpera, IaMania, BITEI etc.).

Totuşi, trebuie menţionat că degradarea patrimoniului cultural material este un motiv de îngrijorare. Registrul monumentelor ocrotite de stat cuprinde 5 696 de obiective⁴³, o mare parte dintre ele nefiind conservate sau restaurate din cauza lipsei mijloacelor financiare. În acelaşi timp, formulele de cooperare cu sectorul privat, inclusiv prin facilităţi fiscale sau parteneriate publice-private pentru salvgardarea patrimoniului cultural nu sunt dezvoltate suficient (Petrucci, 2018).

_________________________

⁴³ Anexă la Hotărârea Guvernului nr.1531/1993 pentru punerea în aplicare a Legii privind ocrotirea monumentelor, actualizată în 2022.

Pilonul XIV. Resurse nonagrement

Resursele naturale şi patrimoniul cultural sunt asociate în mod direct cu odihna şi recreaţia, însă acestea nu sunt unicele motive de a călători. Participarea la foruri economice şi politice, accesarea serviciilor de sănătate şi a celor educaţionale suplinesc oferta turistică a ţării. Din păcate, nici la acest capitol Republica Moldova nu se remarcă prin competitivitate în plan regional, având un scor de 1,24 puncte în comparaţie cu media regională de 1,81 puncte. Această deficienţă se datorează faptului că în Republica Moldova nu există metropole, iar capitala ţării nu este sediul niciunei corporaţii multinaţionale.

În pofida acestor constrângeri de ordin obiectiv, încasările din turismul nonagrement sunt semnificative şi au o dinamică ascendentă (figura 15). În contextul impactului macroeconomic asupra balanţei de plăţi, încasările totale de la nerezidenţi au însumat 660 de milioane de dolari SUA în anul 2023. Cea mai mare pondere în totalul încasărilor o deţin cheltuielile personale pentru odihnă şi recreere (357 de milioane de dolari SUA), şi totuşi încasările din turismul nonagrement (303 milioane de dolari SUA) nu sunt neglijabile. În acestea din urmă, turismul de afaceri deţine o cotă de 55,6 % (169 de milioane de dolari SUA), turismul medical – 17,4 % (53 de milioane de dolari SUA), iar turismul educaţional – 26,9% (82 de milioane de dolari SUA)⁴⁴.

_________________________

⁴⁴ BNM, Balanţa de plăţi, serie anuală.

Turismul medical este un segment de mare perspectivă în Republica Moldova. Estimativ, clinicile private din ţară au fost vizitate de 30 de mii de pacienţi din străinătate în 2024, ceea ce la un preţ mediu ponderat de 1 700 de dolari SUA pentru un pachet de servicii de odihnă şi tratament corespunde cifrei anuale de afaceri de 50 de milioane de dolari SUA raportate de Banca Naţională a Moldovei. Potrivit informaţiilor din sector, aproximativ jumătate dintre clienţii clinicilor şi cabinetelor stomatologice sunt din străinătate. Recent, Republica Moldova a devenit membru al Consiliului Global al Turismului Medical⁴⁵, obţinând şansa să-şi promoveze sectorul la nivel mondial.

_________________________

⁴⁵ https://globalhtc.org/ 

Cu referire la turismul educaţional, putem constata că şi acesta are o dinamică pozitivă. Numărul de studenţi străini înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ superior din Republica Moldova a atins cota de 5,2 mii de studenţi – cel mai înalt nivel din ultimii 10 ani.⁴⁶ Creşterea se datorează în cea mai mare parte studenţilor din România, care nu sunt nevoiţi să depăşească bariera lingvistică. Ponderile cele mai mari se remarcă pentru studenţii din România (51,7 %, în creştere faţă de anul de studii 2022-2023), Israel (cu 10,3 %, în descreştere faţă de anul de studii 2022-2023), India (cu 21,1 %, în creştere) şi Ucraina (cu 7,5 %, în descreştere).

_________________________

⁴⁶ BNS, Anuar statistic al Republicii Moldova.

Figura 15. Resursele de turism nonagrement

Sursa: BNM, BNS

Pilonul XV. Sustenabilitatea ecologică

Din punctul de vedere al sustenabilităţii ecologice, Republica Moldova are o performanţă comparabilă cu cea a ţărilor din regiune, având un scor de 4,48 puncte faţă de media regională de 4,91 puncte. Aceasta se datorează mai ales faptului că economia ţării este bazată pe servicii şi agricultură şi mai puţin pe industrie. Respectiv, amprenta ecologică a economiei este redusă (figura 16). Republica Moldova nu contribuie negativ la încălzirea globală având, la fel ca Albania, cel mai jos nivel de emisii de CO₂ per capita.⁴⁷ Din perspectiva ponderii energiei regenerabile, Republica Moldova (23,7 %) se plasează la mijlocul clasamentului⁴⁸, însă obiectivele pe termen mediu sunt de a reduce progresiv consumul de energie fosilă. În ceea ce priveşte poluarea mediului ambiant, Republica Moldova se bucură de cea mai mică concentraţie de microparticule în aer faţă de ţările din regiune (13.7 μg/m3 ajustate la densitatea populaţiei).⁴⁹ Situaţia este mai precară în ceea ce priveşte epurarea apelor reziduale. În conformitate cu Indicele Performanţei Ecologice⁵⁰, ponderea apelor epurate în Republica Moldova este de 9,2 %, considerabil mai jos decât în ţările din regiune care sunt membre ale Uniunii Europene, dar mult mai bine decât în Balcanii de Vest.

_________________________

⁴⁷ Comisia Europeană, GHG emissions of all world countries, 2021 citată de UNEP.

⁴⁸ Diverse surse, inclusiv statistica ODD a Naţiunilor Unite şi statistica UE.

⁴⁹ Health Effects Institute, State of Global Air, 2020.

⁵⁰ Yale Center for Environmental Law & Policy, Environmental Performance Index: Wastewater Treatment, 2022.

Figura 16. Amprenta ecologică în comparaţie cu ţările din regiune

Sursa: UNEP, EEA, UNSDG, EPI, Health Effects Institute

Relaţia dintre industria turismului şi protecţia mediului este una simbiotică: pe de o parte, turiştii internaţionali se simt descurajaţi să viziteze ţările poluate, expunându-se unor riscuri pentru sănătate, iar pe de altă parte, dezvoltarea la scară globală a turismului este în sine un factor de poluare. În prezent, industria mondială a turismului se face responsabilă de 8 % din emisiile mondiale de CO₂, preponderent din cauza componentei de transport (49 %) (Lenzen, şi alţii, 2018). Astfel, o tendinţă emergentă în industria turismului este dezvoltarea turismului responsabil, care presupune preferinţa pentru odihna în natură, drumeţii, ecoturism, dar şi regionalizarea turismului prin evitarea călătoriilor neesenţiale cu transportul aerian.

În concluzie, puritatea aerului şi potenţialul nevalorificat pentru turismul rural, cu accent pe activităţi ecologice în aer liber, reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea turismului în Republica Moldova. Un impuls pentru dezvoltarea turismului este şi aderarea Republicii Moldova (în noiembrie 2022) la Consiliul Mondial pentru Turism Sustenabil, care promovează standarde de sustenabilitate pentru managementul destinaţiilor şi industria serviciilor turistice. În acest fel, industria turismului din Moldova se aliniază practicilor globale şi iniţiativelor Uniunii Europene în cadrul Pactului Verde, prin planificarea eficientă, sistemică şi strategică a standardelor de sustenabilitate în turism şi dezvoltarea unei industrii turistice care să ţină cont pe deplin de impactul său economic, social şi de mediu, atât prezent, cât şi viitor, adaptată la nevoile turiştilor, ale industriei, mediului şi comunităţii gazdă.

Pilonul XVI. Rezilienţa socioeconomică

Performanţa Republicii Moldova din punctul de vedere al rezilienţei socioeconomice este destul de puternică, scorul de 3,99 puncte plasându-ne aproximativ la acelaşi nivel cu media regională (4,19 puncte). Unul dintre punctele forte al Republicii Moldova este că, în pofida faptului că avem cele mai mici venituri per capita, rata inegalităţii veniturilor este foarte mică: ponderea populaţiei care câştigă mai puţin de 50 % din venitul median este de doar 4,6 %, de asemenea cea mai mică rată a inegalităţii din regiune. Totodată, din punctul de vedere al incluziunii sociale, Republica Moldova se plasează la mijlocul clasamentului regional. Ponderea tinerilor neîncadraţi în muncă sau învăţământ a fost de 13,3 % în 2023, mai bine decât în România şi Balcanii de Vest, dar semnificativ mai jos decât în alte state din regiune care sunt membre ale UE. Situaţia se prezintă diferit din punctul de vedere al inegalităţii de gen. Sub acest aspect, situaţia femeii în Republica Moldova este puţin mai favorabilă decât în România, Ungaria şi Bulgaria, dar mai slabă comparativ cu celelalte ţări din regiune.

Pilonul XVII. Presiunea şi impactul cererii

Impactul turismului nu este întotdeauna pozitiv. Sub presiunea cererii există şi efecte adverse generate de creşterea necontrolată a sectorului. Cererea exagerată poate conduce la supraaglomerări, care influenţează negativ mediul ambiant şi sănătatea publică. Dependenţa exagerată de încasările din turism (specifică în special pentru ţări mici din Marea Caraibilor) poate expune economia ţării la şocuri exogene. În Republica Moldova acest risc tinde spre zero. După numărul de comentarii şi opinii exprimate pe TripAdvisor la toate categoriile (cazare, transport, destinaţii, restaurante etc.), Republica Moldova este pe ultimul loc din regiune, cu doar 31,8 mii de postări. Pentru comparaţie, liderul regiunii este Polonia, cu 2,7 milioane de postări. Chiar şi Macedonia de Nord devansează Republica Moldova cu un număr dublu de postări – 75 mii.⁵¹

_________________________

⁵¹ Tripadvisor.com

Astfel, din perspectiva presiunii şi impactului cererii turistice, Republica Moldova, cu un scor de 3,58 puncte, se situează peste media regională de 3,1 puncte. Turismul receptor din Republica Moldova este influenţat în mare măsură de fluxurile turistice regionale, o parte dintre turiştii care vizitează România sau, anterior, Ucraina, optează pentru includerea unei scurte vizite şi în Republica Moldova pentru diversificarea experienţei turistice. Totodată, municipiul Chişinău a reprezentat frecvent un punct convenabil de tranzit sau escală în cadrul itinerariilor regionale, inclusiv în direcţia oraşului Odesa. În ansamblu, durata relativ scurtă a şederii turiştilor determină un nivel redus al încasărilor medii generate per vizitator.

O altă preocupare generală a industriei este caracterul sezonier al turismului. Din acest punct de vedere, Republica Moldova este poziţionată mai bine decât ţările din regiune, cu un scor de 6,3 puncte faţă de media regională de 4,6 puncte. Astfel, deşi numărul înnoptărilor este mai înalt în trimestrul III al fiecărui an (37,2 % din înnoptări în unităţile de cazare de orice tip), turismul receptor este o sursă de stabilitate: fluctuaţiile sezoniere sunt cele mai mici la hoteluri, ai căror clienţi sunt în proporţie de 70 % cetăţeni străini (figura 17). În cazul pensiunilor, fluctuaţiile sezoniere sunt puţin mai pronunţate – numărul înnoptărilor în trimestrul III fiind aproape dublu comparativ cu trimestrul I.

Figura 17. Distribuţia trimestrială a înnoptărilor în unităţile de cazare

Sursa: BNS

Distribuţia geografică a turismului este, de asemenea, problematică. Municipiul Chişinău, unde sunt concentrate 38 % din unităţile de cazare, este un hub firesc, fiind în apropierea Aeroportului Internaţional “Eugen Doga” – Chişinău (unicul din ţară) şi de alte noduri importante de transport. După cum s-a menţionat anterior (vezi Pilonul XI. Infrastructura serviciilor de ospitalitate pentru turişti), spaţii suficiente de cazare mai există în raioanele Dubăsari, Orhei şi UTA Găgăuzia, dar nu şi în alte raioane. Constrângerile de cazare din restul ţării obstrucţionează valorificarea uniformă a potenţialului turistic, beneficiind, în principal, destinaţiile care se află în raza municipiul Chişinău. Deşi Republica Moldova este o ţară mică, distanţele sunt prea mari pentru a organiza excursii la extremitatea nordică şi sudică a ţării pe durata unei singure zile. În consecinţă, potenţialul turistic al sudului (Lunca Prutului de Jos, Parcul Naţional Ramsar, Ştefan-Vodă) şi al nordului Moldovei (Cetatea Soroca, Pădurea Domnească etc.) nu este valorificat în prezent, dar poate fi dezvoltat prin implementarea abordării hub and spoke⁵².

_________________________

⁵² Model de transport caracterizat de una sau mai multe locaţii centrale, fiecare conectată la nişte locaţii “secundare” (numele derivă de la modelul roţii de bicicletă care constă într-un număr de spiţe dispuse radial în jurul butucului roţii).

Secţiunea a 5-a

Dezvoltarea turismului în regiuni

Politicile publice implementate, proiectele realizate cu suportul diferitelor parteneri internaţionali ai Republicii Moldova, implicarea activă a antreprenorilor privaţi în dezvoltarea afacerilor din turism şi a celor conexe au contribuit la creşterea capacităţii de cazare în teritoriu, diversificarea şi extinderea într-o anumită măsură a serviciilor de deservire a turiştilor, consolidarea şi promovarea destinaţiilor turistice în spaţiul rural, iniţierea parteneriatelor multilaterale privind cooperarea în comun a operatorilor de turism, autorităţilor publice, mediului universitar, ONG-urilor, donatorilor din ţară şi peste hotare (inclusiv cu participarea diasporei) în vederea derulării de noi proiecte.

Principalele provocări legate de dezvoltarea turismului în profil regional sunt următoarele:

dezechilibrul de dezvoltare dintre mediul urban şi rural: reşedinţa este un factor care determină sursa de venit a persoanelor. În anul 2024, veniturile din mediul urban au fost, în medie, cu 2 536,8 lei mai mari decât cele din mediul rural – ceea ce înseamnă aproximativ de 1,6 ori mai mari. În mediul rural, principala sursă de venit este activitatea salarială (40,3 %), însă cu 20,8 puncte procentuale mai mică decât în mediul urban, iar agricultura individuală contribuie cu 15,1 % din venituri. Gospodăriile rurale depind mai mult de remitenţe (13,7 % comparativ cu 10,4 % în urban), iar sărăcia este mai accentuată, cu rate între 30,5 % şi 49 % în regiuni, comparativ cu 10 % în Chişinău. Aceasta afectează în special persoanele cu educaţie scăzută, mai în vârstă, ocupate în agricultură şi care locuiesc în afara oraşelor;

accesul la oportunităţi în Republica Moldova depinde foarte mult de localizare. Discrepanţa în setul de competenţe, cunoştinţe şi disponibilitatea angajaţilor din zonele rurale privează populaţia de posibilitatea de a dobândi capital uman şi, astfel, afectează productivitatea şi competitivitatea întreprinderilor şi, în consecinţă, activitatea economică. De exemplu, amplasarea în mediul rural, spre deosebire de cel urban, reprezintă principalul factor al dezechilibrului, reprezentând între 34 şi 52 % din decalajul în accesul la oportunităţi, măsurat prin indicele oportunităţii umane. Lipsa oricărei intervenţii pe dimensiunea sociodemografică, în special lipsa diversificării posibilităţilor de venit în mediul rural şi mobilizarea sprijinului financiar va amplifica migraţia persoanelor de vârstă activă din mediul rural spre cel urban, emigrare care este deja mai accentuată în zonele rurale şi care, în cele din urmă, va adânci rata sărăciei în mediul rural. Deficitul de resurse umane cu care se confruntă ÎMM-urile din zonele rurale, gradul scăzut de inovare, de atragere a investiţiilor şi al cunoştinţelor digitale deţinute de personalul angajat în aceste întreprinderi şi, în consecinţă, lipsa potenţialului de creare a locurilor de muncă nu favorizează creşterea productivităţii şi a afacerilor IMM-urilor rurale. Datele statistice actuale descriu abordarea deficitară aplicată angajării în activitatea de turism rural ca sursă de diversificare a veniturilor în mediul rural. În anul 2020, din cele 41 332 de IMM-uri active, 2 111 operau în domeniul turismului, ceea ce reprezintă 5,11 %, în timp ce companiile de turism rural reprezintă 15 % din numărul total de IMM-uri din turism. Din punctul de vedere al veniturilor, entităţile din industria turismului cu sediul înregistrat în mediul rural au o proporţie de 13 % din veniturile totale ale IMM-urilor din turism, pe când măsurând rata ocupării forţei de muncă în turismul rural comparativ cu statisticile privind ocuparea forţei de muncă în turism, acesteia îi revin doar 11 %;

capacitatea administrativă redusă privind elaborarea şi implementarea politicilor publice de dezvoltare economică locală: Deşi Agenţiile de Dezvoltare Regională (denumite în continuare ADR) şi autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi şi nivelul al doilea beneficiază de competenţe legale în domeniu, capacitatea instituţională reflectată prin nivelul de cunoştinţe, abilităţi şi aptitudini în planificarea şi implementarea activităţilor în parteneriat cu mediul de afaceri – rămâne insuficient dezvoltată, în special în ceea ce priveşte stimularea dezvoltării economice locale, în general, şi a sectorului turistic, în particular. ADR-urile au rolul de a elabora, a coordona şi a monitoriza programele operaţionale regionale, asigurând corelarea acestora cu strategiile naţionale şi sectoriale, precum şi prezentarea rapoartelor către consiliile regionale pentru Dezvoltare (CRD). În domeniul proiectelor regionale, ADR-urile identifică şi dezvoltă idei de proiecte, elaborează fişe şi documentaţii tehnice, sprijină realizarea studiilor de fezabilitate şi consolidează capacităţile autorităţilor şi organizaţiilor implicate. Pe componenta financiară, gestionează şi asigură utilizarea conformă a fondurilor alocate din Fondul naţional pentru dezvoltare regională şi locală, atrage surse nebugetare, investitori şi cooperează cu donatorii. În domeniul achiziţiilor publice, organizează şi desfăşoară licitaţii şi concursuri investiţionale, publică documentaţia aferentă şi oferă suport aplicanţilor. Organizaţional, asigură secretariatul Consiliilor Regionale, oferă suport informaţional şi metodologic autorităţilor locale, monitorizează indicatorii şi promovează imaginea regiunii. În plan intern şi internaţional, coordonează cooperarea regională, susţine iniţiativele transfrontaliere, promovează regiunea şi contribuie la integrarea în reţele şi structuri europene.

La nivel regional au fost aprobate şi implementate patru programe sectoriale de creştere şi sporire a atractivităţii turistice (denumite în continuare PRST). Astfel, pentru Regiunile de Dezvoltare Nord, Centru, Sud, programele au cuprins perioada de implementare 2017-2025, iar pentru RD Găgăuzia – perioada 2019-2025. Trebuie menţionat că, pentru UTA Găgăuzia, paralel cu PRST a fost implementat Programul strategic privind dezvoltarea turismului 2021-2025, aprobat de către Comitetul executiv al UTA Găgăuzia, iar pentru municipiul Chişinău a fost aprobată Strategia de dezvoltare a turismului 2022-2026.

Tabelul 2

Documentele de planificare la nivel regional

Sursa: Site-urile web ale ADR Nord, Centru, Sud, Găgăuzia;

Comitetul executiv al UTA Găgăuzia; Primăria mun. Chişinău

Documentele respective sunt instrumente de planificare regională, care au ca scop creşterea capacităţii autorităţilor publice locale (denumite în continuare APL) în elaborarea proiectelor regionale durabile şi creşterea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea fluxului de proiecte în domeniul turismului, amenajării teritoriului şi consolidării parteneriatului public-privat în regiuni. Evaluarea implementării programelor regionale relevă un grad redus de realizare. De exemplu, ADR Nord a scos în evidenţă mai multe deficienţe: implementarea obiectivelor de dezvoltare din domeniul turismului a variat între 20 şi 50 % (în funcţie de obiectiv), rata de valorificare a tuturor tipurilor de resurse preconizate pentru realizarea activităţilor din Programul Regional Sectorial Nord pentru perioada 2017-2023 a fost de circa 20 %. Rezultatele au fost modeste: s-a reabilitat un singur drum de acces spre un obiectiv turistic din cele patru planificate; sunt în proces de reabilitare doar două obiective turistice din multitudinea existentă în regiune; au fost organizate vizite de studiu pentru reprezentanţii APL, ONG, antreprenori peste hotarele ţării; au fost elaborate materiale promoţionale privind obiectivele turistice şi traseele existente în regiune; a fost elaborat “Manualul Strategiei de brand pentru Regiunea de Dezvoltare Nord, Moldova”; au fost deschise de către antreprenori noi pensiuni turistice; o parte din APL-uri au introdus ca punct strategic dezvoltarea acestui domeniu în strategiile de dezvoltare. Situaţia respectivă se datorează în mare parte efectelor pandemiei de Covid-19 şi a situaţiei din regiune cauzată de războiul din ţara vecină; neglijarea şi nevalorificarea patrimoniului antropic şi natural, atât de sectorul public, cât şi de cel privat; infrastructura slab dezvoltată; volumul redus al investiţiilor semnificative realizate atât de sectorul public, cât şi de cel privat în domeniu, determinat de atractivitatea scăzută a turismului pentru proiecte investiţionale de anvergură; sistem de management turistic insuficient structurat şi coordonat; promovarea redusă a serviciilor şi ofertelor turistice regionale.

Menţionăm că, în 2024, ADR Nord a valorificat 76,3 milioane de lei pentru implementarea proiectelor de infrastructură. Aceste fonduri au fost direcţionate masiv către proiecte de apă şi canalizare, precum şi către dezvoltarea urbană. Din totalul de 76,3 milioane de lei, turismul a beneficiat indirect de aproximativ 3 milioane de lei. Aceşti bani au fost alocaţi pentru reabilitarea şi adaptarea unui edificiu de arhitectură de importanţă naţională din oraşul Bălţi. În plus, activităţile din turism au fost în mare parte noninfrastructurale, finanţate prin proiecte externe mai mici, nu din fondul naţional principal. De exemplu, ADR Nord a implementat “proiecte soft” finanţate de parteneri externi pentru impulsionarea turismului.

Dacă ne referim la celelalte ADR-uri, atunci putem afirma că ADR Chişinău are în implementare Strategia de dezvoltare a turismului Chişinău – Capitală Turistică 2022-2026, care include analiza sectorului, direcţiile de dezvoltare. APL-urile din municipiul Chişinău dispun de resurse financiare pentru dezvoltarea sectorului turistic, accesând resurse financiare din Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională şi Locală (denumit în continuare FNDRL), de asemenea implementează proiecte internaţionale în domeniul cultură, arhitectură urbană, turism cu suportul UE şi al altor parteneri. Sunt bugetate şi activităţi de dezvoltare a turismului. APL Chişinău are elaborată identitatea vizuală a municipiului, gestionează site-ul web www.visit.chisinau.md, unde sunt reflectate cele mai importante şi actuale informaţii despre Chişinăul Turistic. În municipiul Chişinău au loc diferite evenimente culturale şi gastronomice, târguri cu diferite obiecte şi produse artizanale de Hramul oraşului, Ziua Vinului, Crăciun, Paşte etc., forumuri de afaceri, expoziţii tematice de nivel internaţional, cu potenţial de atragere a turiştilor străini. În municipiu sunt implementate diferite instrumente de sustenabilitate a mediului privind administrarea serviciilor publice: transport electric, sortarea deşeurilor, măsuri de eficienţă energetică a clădirilor publice şi a blocurilor de locuit. În Chişinău, în 2023 au fost cazaţi 221 mii de turişti (66,19 % din total pe ţară), dintre care 65 % turişti străini. Conform datelor statistice, în ianuarie 2022 în municipiul Chişinău activau 619 de agenţii de turism şi tur-operatori. Activitatea agenţiilor de turism şi a tur-operatorilor din municipiu este dominată de turismul emiţător – atât prin prisma numărului de turişti, cât şi a încasărilor aferente. Astfel, în anul 2019, prin intermediul agenţiilor de turism din municipiul Chişinău, au plecat în scopuri turistice peste hotare un număr de 253,5 mii de persoane, care au generat încasări de aproape 1,8 miliarde de lei. În perioada 2014-2019 veniturile din turismul emiţător au crescut cu o rată medie anuală de 10,3 %, iar numărul turiştilor a crescut în mediu cu 9,3 % anual. Turismul intern a avut o evoluţie mai lentă în aceeaşi perioadă, cu o creştere medie anuală de 3,3 % în cazul numărului de vizitatori şi o creştere de doar 1,1 % în ceea ce priveşte încasările din activitatea turistică. La începutul anului 2022, municipiul Chişinău propunea turiştilor 121 de unităţi de cazare, din care: campinguri şi alte posibilităţi de cazare de scurtă durată – 13; hoteluri (2*- 5*) – 105; pensiuni turistice – 3.

Trebuie remarcat faptul că oferta acestor categorii de structuri de cazare a crescut marginal în perioada 2017-2020, de la 51 la 55 de hoteluri, respectiv de la 3 la 4 hoteluri de tip apartament. Capacitatea acestora este de circa 2 050 de camere şi 3 800 de locuri-pat. În funcţie de categoriile de confort, Chişinău este oraşul care oferă şapte hotele de 5 stele din cele opt din ţară, în timp ce 30 din cele 38 de hoteluri de 4 stele sunt situate la fel în Chişinău. Astfel, oferta din segmentul superior este practic în totalitate concentrată în capitală. În Chişinău există doar trei hoteluri care fac parte din reţele internaţionale. Şi pe segmentul de mijloc, hotelurile de 3 stele, Chişinău propune 2/3 din toate hotelurile disponibile din Moldova (18 din 25). Calitatea hotelurilor de 2 şi 3 stele este considerată a fi una scăzută.

Criza asociată răspândirii virusului COVID-19 a pus pe pauză planurile investiţionale din sector, or infrastructura existentă a rămas practic neschimbată în 2020. Potrivit datelor statistice, la finele lui 2022, în Chişinău nu exista niciun motel, în schimb turiştilor care vin în grupuri mai mari, fără prea mari pretenţii, li se ofereau trei cămine studenţeşti pentru vizitatori, cu un total de 170 de camere şi 545 de locuri-pat. În ianuarie 2022, în Chişinău existau patru hosteluri cu o capacitate totală de 16 camere şi circa 76 de locuri de cazare (paturi).

În ceea ce priveşte Regiunea de Dezvoltare Centru, se evidenţiază o creştere semnificativă a numărului de turişti cazaţi, ajungând de la 8 591 în 2015 la 63 208 în 2022 (creştere de 7,36 ori), ceea ce reflectă o atracţie crescândă pentru această zonă, datorită dezvoltării infrastructurii turistice şi a altor atracţii locale. Anul 2019 (prepandemic) a fost anul în care s-a înregistrat cel mai mare număr de turişti cazaţi. În 2020 a avut loc o cădere bruscă şi puternică a numărului de turişti cazaţi (de 2,6 ori descreştere faţă de anul 2019), ca apoi, în 2021 şi 2022, să se înregistreze o recuperare lentă şi parţială a numărului de turişti. În acelaşi timp, de către ADR Centru pentru dezvoltarea infrastructurii de suport a turismului, în RDC au fost implementate nouă proiecte cu o valoare de 261 083, 6 mii de lei, din care din sursele FNDRL 189 086,8 mii lei (72,4% din valoarea totală a proiectelor). Proiectele s-au referit atât la reparaţia şi amenajarea obiectivelor turistice, cât şi la reparaţia drumurilor de acces, dotarea cu sistem de apă/canalizare din mai multe localităţi din raioanele Hînceşti, Ialoveni, Nisporeni, Străşeni, Orhei, Anenii Noi. În 2025 au fost aprobate 34 de proiecte propuse spre finanţare din FNDRL, din care 10 sunt dedicate direct turismului. Infrastructura de apă şi canalizare rămâne domeniul dominant, consumând aproape jumătate din resursele regionale, la fel cum revitalizarea urbană reprezintă aproximativ un sfert din totalul proiectelor. Turismul atrage şi fonduri externe semnificative, 79,6 milioane de lei de la Banca Germană de Dezvoltare şi 13,8 milioane lei de la UE prin Agenţia de Cooperare Internaţională a Germaniei (denumită în continuare GIZ). Proiectele turistice majore realizate şi în curs, printre care sunt: Rezervaţia cultural-naturală “Orheiul Vechi”, Teatrul Verde din Ialoveni, modernizarea infrastructurii turistice la mănăstirile din Şoldăneşti, Ungheni şi Hînceşti.

Regiunea de Dezvoltare Sud pune în valoare rezervaţiile extinse ale Nistrului Inferior şi Prutul de Jos, descoperiri notorii ale diferitelor civilizaţii umane, precum şi conservarea unui stil de viaţă tradiţional. Aici sunt o serie de avantaje competitive care încurajează activitatea turistică, cum ar fi aşezarea geografică favorabilă cu ieşire directă la Dunăre şi Marea Neagră, precum şi vecinătatea cu Ucraina şi România, ţară UE. Prin punctele vamale de aici intră anual circa 9-20 % din cetăţenii străini în ţară, iar mobilitatea mare a populaţiei regiunii se manifestă plenar, în mod special în perioada estivală. În 2019, ADR Sud a reprezentat aproximativ 6,5 % (24 172 de persoane) din totalul turiştilor cazaţi în ţară. În 2020, impactul negativ al pandemiei a fost evident, iar ADR Sud a avut o scădere proporţională mai mare decât totalul naţional. În 2021 şi 2022, ADR Sud a început să recupereze până la 23 702 persoane în 2022, această pondere fiind de 7,1 % din totalul pe ţară. În 2024 au fost aprobate 20 de proiecte pentru Regiunea de Dezvoltare Sud, cu valoarea totală de 265,46 milioane de lei. Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională şi Locală a alocat 58 de milioane de lei pentru 14 proiecte în regiunea Sud, pentru ecoturism şi infrastructură turistică, ca priorităţi de finanţare. Turismul şi domeniile conexe (cultură, patrimoniu) au beneficiat de două proiecte “Văleni – Hub turistic regional” şi “Revitalizarea Casei de Cultură din oraşul Cimişlia”. Aceste două proiecte totalizează 58,16 milioane de lei, reprezentând sub 22 % din finanţarea totală a proiectelor.

Trebuie să menţionăm că la fel ca în Regiunea de Dezvoltare Nord, şi în Regiunea Sud infrastructura de apă-canalizare domină alocările financiare, cu peste 78 % din fonduri. Spre deosebire de Regiunea de Dezvoltare Nord, unde turismul a beneficiat în 2024 de doar aproximativ 3 milioane de lei (circa 4 % din total), Regiunea de Dezvoltare Sud alocă o pondere mai mare (aproximativ 22 %) şi în valori absolute mai mari pentru proiecte cu componentă turistică, pe când Regiunea de Dezvoltare Centru alocă aproximativ 18 %, beneficiind de cea mai mare diversificare a surselor de finanţare, incluzând parteneriate internaţionale semnificative.

Activităţile de susţinere a sectorului privat, în strategiile de dezvoltare raionale sau locale, ori sunt prea ambiţioase şi nu prevăd mecanisme clare şi fezabile de implementare, ori nu sunt suficient de bine consultate cu sectorul de afaceri şi, în unele cazuri, sunt doar declarative, având şanse mici de a fi realizate. Analiza documentelor de planificare strategică a APL de nivelul al doilea (32 de raioane, UTA Găgăuzia şi municipiul Chişinău) permite tragerea următoarei concluzii:

1) Practic nicio strategie nu prezintă evaluarea sumară a realizării documentelor strategice pentru perioada anterioară de planificare.

2) Unele strategii conţin o prezentare detaliată a potenţialului turistic local şi o viziune clară asupra dezvoltării şi valorificării acestui sector: Strategiile de Dezvoltare socioeconomică (denumite în continuare SDSE) Orhei, Dubăsari, Ungheni, Călăraşi, Cahul, Hînceşti, Leova, Cantemir. Chiar şi în aceste raioane nu întotdeauna turismul este pe agenda publică a autorităţii. În dezvoltarea turismului, un rol prioritar revine sectorului de business/operatorilor turistici din localităţi. SDSE-urile includ informaţii preponderent despre infrastructura şi obiectivele publice. Mai puţin SDSE-urile descriu sectorul privat, operatorii turistici şi serviciile prestate.

3) Aproape în toate strategiile de dezvoltare ale APL de nivel al doilea sunt incluse direct sau tangenţial anumite acţiuni conexe sectorului turistic. Totuşi, nu în toate strategiile turismul este specificat în calitate de sector cu potenţial economic valoros, acesta fiind abordat secvenţial sau prin interferenţă cu sectorul cultură, educaţie, sport ş.a. O parte semnificativă din SDSE-uri nu au bugetate investiţiile care urmează a fi realizate pentru acţiunile respective. Totodată, în multe cazuri, costurile investiţionale enunţate sunt cu mult mai mari decât potenţialul real al APL-urilor de a atrage resurse din proiectele partenerilor de dezvoltare sau cu implicarea partenerilor privaţi. În acest sens, o mare parte din activităţile planificate în SDSE riscă să rămână declarative şi nerealizate.

4) Conexiunea dintre acţiunile SDSE-urilor raionale în domeniul stimulării turismului şi programele regionale sectoriale în domeniul creşterii atractivităţii turistice în regiunile de dezvoltare este destul de redusă.

Totodată, au fost identificate mai multe nevoi principale ale reprezentanţilor APL pentru dezvoltarea capacităţilor în domeniul turismului precum: asistenţă tehnică pentru elaborarea şi implementarea strategiilor locale de dezvoltare turistică, consolidarea competenţelor angajaţilor în domenii precum antreprenoriatul, marketingul şi managementul în turism, dezvoltarea parteneriatelor public-private şi accesul la finanţare pentru proiecte turistice. Scopul este de a crea şi a implementa strategii care să asigure dezvoltarea durabilă a sectorului turistic la nivel local, să îmbunătăţească imaginea de destinaţie şi să crească veniturile comunităţilor.

Finanţarea insuficientă a infrastructurii fizice de către autorităţile publice pentru asigurarea cu sisteme de apă/canalizare, managementul deşeurilor, întreţinerea adecvată a reţelei de drumuri naţionale, regionale şi locale, iluminat public stradal, amenajarea teritoriului etc. reprezintă o barieră majoră în calea dezvoltării locale.

Reparaţia căilor de acces va încuraja şi va impulsiona alocarea investiţiilor în domeniul prestării de servicii oenoturistice, gastronomice de către mai mulţi agenţi economici care deja prestează serviciile respective sau care intenţionează să dezvolte activitate economică în sectorul oenoturistic. Acest fapt va contribui la crearea noilor locuri de muncă şi ar asigura creşterea acestora cu minimum 20 %, deoarece fiecare milion de dolari încasat din turismul receptor conduce la crearea până la 80 de locuri de muncă în economia naţională, în mod special din spaţiul rural, generând şi un puternic impact social cu privire la stoparea proceselor de migraţie din mediul rural către zone urbane sau peste hotarele ţării.

Oferta relativ redusă şi insuficientă propusă de mediul de afaceri potenţialilor vizitatori, în mod special din străinătate. Acest aspect constituie o provocare importantă pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor rurale şi pentru atragerea turiştilor şi investitorilor.

Lipsa investiţiilor este un alt factor-cheie care contribuie la oferta redusă în spaţiul rural. Investiţiile în infrastructura turistică şi în dezvoltarea afacerilor sunt limitate din cauza ofertei reduse de resurse financiare (valorarea redusă a granturilor, a împrumuturilor cu porţiune de grant sau cu TVA şi cota 0, condiţiile de acces la resursele de împrumut sau la granturi, lipsa unor instrumente solide de atragere a remitenţelor din diasporă în dezvoltarea afacerilor). Mulţi potenţiali investitori consideră mediul rural riscant din punct de vedere economic, deoarece infrastructura este subdezvoltată, iar accesul la pieţe poate fi mai dificil comparativ cu mediul urban. În plus, resursele limitate joacă un rol semnificativ în scăderea ofertei. Comunităţile rurale au resurse umane, financiare şi tehnologice limitate pentru a dezvolta şi a promova noi servicii sau produse. Antreprenorii din mediul rural nu întotdeauna au acces la formare şi consultanţă adecvată pentru a-şi dezvolta ideile de afaceri, ceea ce poate duce la stagnare şi la nerealizarea potenţialului economic.

Implicaţiile ofertei reduse sunt multiple şi afectează atât mediul de afaceri, cât şi comunităţile locale. În primul rând, scăderea ofertei duce la pierderea oportunităţilor economice pentru comunităţile rurale. Acest lucru poate implica lipsa locurilor de muncă şi a surselor de venit alternative pentru localnici, ceea ce contribuie la migraţia rurală şi la sărăcie. Conform estimărilor realizate de Biroul Naţional de Statistică, minimum o treime din populaţia localităţilor se află în emigrare. Oferta redusă poate să scadă atractivitatea pentru turişti. Turiştii sunt interesaţi de experienţe diverse şi autentice, iar o ofertă limitată poate să nu corespundă aşteptărilor lor. Lipsa de opţiuni pentru cazare, servicii de agrement sau experienţe culturale autentice poate descuraja turiştii să viziteze spaţiul rural. De asemenea, dependenţa continuă de sectorul agricol poate avea consecinţe negative pe termen lung. Dependenţa de agricultură poate să amplifice vulnerabilitatea comunităţilor rurale la fluctuaţiile pieţei şi la schimbările climatice. Diversificarea economiei prin dezvoltarea altor sectoare, precum turismul sau serviciile, poate asigura o mai mare stabilitate economică. Oferta redusă şi insuficientă în spaţiul rural pentru vizitatori şi beneficiari reflectă o serie de provocări complexe şi interconectate. Prin adoptarea unor strategii de stimulare a antreprenoriatului, promovarea educaţiei, crearea de parteneriate şi promovarea activă, comunităţile rurale din Republica Moldova pot dezvolta oferte mai atractive şi diversificate, valorificând în mod eficient resursele şi potenţialul existent în mediul rural.

Secţiunea a 6-a

Administrarea şi finanţarea turismului

Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării este autoritatea publică centrală de specialitate responsabilă de elaborarea politicii în domeniul turismului. Mandatul acestuia este să asigure dezvoltarea integrată, echilibrată şi durabilă a turismului intern şi internaţional, promovarea pe plan internaţional a Republicii Moldova ca destinaţie turistică, integrarea politicii de dezvoltare a turismului în politica de dezvoltare generală a ţării, precum şi includerea în circuitul turistic internaţional a patrimoniului turistic naţional.

În august 2023 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr.570/2023 cu privire la constituirea, organizarea şi funcţionarea Instituţiei Publice Oficiul Naţional al Turismului (denumit în continuare ONT), în subordinea Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării, cu misiunea de a coordona şi a organiza activităţile orientate spre dezvoltarea şi promovarea turismului receptor şi intern, conform strategiilor şi programelor aprobate de către Guvern.⁵³

_________________________

⁵³ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=138592&lang=ro 

ADR-urile includ, de asemenea, obiective strategice de activitate legate de dezvoltarea turismului în regiuni, utilizând resurse financiare din subprogramul bugetar 66.02, prin intermediul FNDRL şi al partenerilor de dezvoltare (UE, GIZ, Solidarity Fund PL, Guvernele Letoniei, Estoniei, Cehiei etc). Din multitudinea de proiecte finanţate din FNDRL, o parte semnificativă este orientată spre valorificarea potenţialului turistic al Republicii Moldova şi promovarea valorilor culturale şi a infrastructurilor conexe, precum şi îmbunătăţirea căilor de acces şi conectarea obiectivelor turistice la reţelele de servicii comunale.

Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi şi nivelul al doilea au atribuţii legale în domeniul turism. Acestea inventariază principalele resurse turistice, participă la elaborarea rutelor turistice în conformitate cu programele de dezvoltare a turismului, creează condiţii favorabile pentru activitatea în teritoriu a agenţilor economici din industria turismului şi a asociaţiilor obşteşti din domeniul turismului, contribuie la renovarea, protecţia şi conservarea resurselor turistice prin reglementarea impactului antropic şi respectarea normelor de punere în valoare a acestora, delimitează şi autorizează teritoriile pentru odihnă şi agrement, întreprind acţiuni de amenajare turistică teritorială, asigură dotarea teritoriilor autorizate cu indicatoarele turistice necesare, contribuie la dotarea acestor teritorii cu facilităţi minime pentru vizitatori ş.a. În acelaşi timp, APL-urile au implementat diferite proiecte relevante pentru dezvoltarea turismului, cu sprijinul bugetului de stat (FNDRL proiecte regionale/Satul European şi Satul European Expres, programul DAR 1+3 şi din Fondul Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural/Dezvoltarea mediului rural) şi al partenerilor de dezvoltare. O parte din ele s-au realizat cu suportul Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) şi Solidarity Fund PL.

Estimativ, volumul alocaţiilor pentru turism a fost de circa 134 de milioane de lei în 2023 şi 67 de milioane de lei în 2024. În sistemul trezorerial, în calitate de cheltuieli publice aferente dezvoltării turismului, apar doar cele gestionate nemijlocit de către Ministerul Culturii, inclusiv prin ONT şi cele gestionate în comun cu Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale (denumit în continuare MIDR), în timp ce programele implementate de alte instituţii publice, precum Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (denumit în continuare MAIA) sau Organizaţia pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului (denumită în continuare ODA) nu sunt captate drept cheltuieli aferente turismului conform clasificaţiei bugetare. În raport cu Bugetul Public Naţional, cheltuielile aferente dezvoltării turismului au avut o pondere foarte mică, oscilând între 0,05 şi 0,11 %, ceea ce, în linii mari, este o reflecţie a faptului că turismul nu a fost considerat un domeniu prioritar ca atare.

Figura 18. Structura şi dinamica finanţării turismului, mii lei

Sursa: Date administrative

În concluzie, se poate observa că, în absenţa unui document de planificare strategică în domeniul turismului, alocările bugetare din ultimii ani au avut un caracter sporadic şi au fost lipsite de o coordonare adecvată. Acest lucru a dus la apariţia unor probleme sistemice în administrarea sectorului precum:

dispersarea competenţelor aferente sectorului turismului între mai multe autorităţi publice;

lipsa coordonării strategice intersectoriale, care la rândul său a condus la anumite intervenţii necoordonate sau chiar la dublarea anumitor iniţiative de suport sau de finanţare a sectorului;

suportul financiar difuz al activităţilor din sectorul turistic, astfel încât alocarea mijloacelor financiare necesare pentru susţinerea activităţilor respective se realizează prin intermediul diferitelor autorităţi şi instituţii publice, într-o manieră necoordonată şi nearticulată.

Secţiunea a 7-a

Analiza SWOT

Analiza SWOT permite prezentarea succintă a informaţiilor din compartimentele precedente de analiză pe anumite aspecte. Astfel, cu referire la punctele forte şi punctele slabe ale industriei turismului din Republica Moldova, la oportunităţile şi ameninţările la care este expusă, o imagine de ansamblu se conţine în analiza SWOT (tabelul 19).

Tabelul 3

Analiza SWOT

Secţiunea a 7-a

Analiza problemelor identificate

Problemele majore cu care se confruntă industria turismului în Republica Moldova pot fi grupate în trei categorii de bază:

1. Dezvoltarea insuficientă a capitalului uman în domeniul turismului şi capacitatea limitată de atragere a investiţiilor la nivel local şi regional contribuie la stagnarea elaborării şi implementării politicilor publice de dezvoltare economică locală.

Cauza principală a acestei probleme este lipsa de competenţe şi experienţă a autorităţilor publice locale, precum şi cooperarea deficitară cu sectorul privat. APL de nivelul întâi şi nivelul al doilea se confruntă cu un deficit de competenţe legale, dar şi cu lipsa cunoştinţelor, capacităţilor şi aptitudinilor necesare pentru planificarea şi realizarea iniţiativelor de dezvoltare economică în parteneriat cu mediul de afaceri.

Activităţile de susţinere a sectorului privat, reflectate în strategiile de dezvoltare, sunt fie prea ambiţioase şi nu prevăd mecanisme clare şi fezabile de implementare, fie nu sunt suficient de consultate cu sectorul de afaceri, iar în unele cazuri au un caracter predominant declarativ. În domeniul turismului sustenabil, aceste carenţe devin şi mai pronunţate, accentuând lipsa de coerenţă între politicile locale şi nevoile reale ale industriei.

Potrivit furnizorilor de servicii din turism, lipsa resurselor umane competente, calificate şi cu experienţă are impact negativ asupra procesului de recrutare la toate nivelurile, de la posturile de începător până la cele manageriale. Calitatea educaţiei este principala provocare cu care se confruntă industria şi pe care încearcă să o depăşească. Principalele lacune de competenţă în sfera turismului sunt în domeniul hotelier şi alinierea la standardele internaţionale din subdomeniile specifice – afaceri hoteliere, ghizi şi operatori turistici. O altă provocare reprezintă cunoaşterea insuficientă a limbilor străine.

De asemenea, tehnologiile informaţionale devin tot mai integrate în industria turismului, precum rezervările şi vânzările online. Prin urmare, devine esenţial ca actorii din domeniul turismului să dobândească competenţe solide în utilizarea diferitelor platforme informaţionale, a soluţiilor digitale, în atragerea investiţiilor, implementarea principiilor de sustenabilitate, precum şi în domeniul marketingului şi comunicării digitale.

De asemenea, la nivel local sunt prea puţine experienţe de a iniţia şi a dezvolta parteneriate sustenabile privind dezvoltarea economică locală, în general, şi a turismului, în particular. Această lipsă de colaborare între autorităţi, mediul privat şi comunităţile locale limitează capacitatea regiunilor de a construi o ofertă turistică integrată şi competitivă. Drept urmare, dezvoltarea turismului la nivel regional este abordată într-un mod nesistematic şi neuniform, fapt ce conduce la utilizarea ineficientă a resurselor turistice şi la valorificarea redusă a acestora în scopuri economice.

Multe comunităţi rurale depind în mare măsură de agricultură şi resursele naturale, iar această dependenţă limitează potenţialul de dezvoltare a altor sectoare economice. În plus, antreprenorii ezită să investească în idei de afaceri noi din cauza riscurilor percepute şi a lipsei de cunoştinţe specializate în domenii precum turismul sau serviciile.

Grupurile vulnerabile cel mai afectate sunt micii antreprenori din turism, populaţia activă din zonele rurale, în special tinerii şi femeile, care depind de dezvoltarea acestui sector pentru oportunităţi de angajare.

Conform datelor estimate de Biroul Naţional de Statistică (denumit în continuare BNS), în Republica Moldova ponderea salariaţilor în activităţi de turism în totalul salariaţilor reprezintă 0,48%, iar contribuţia turismului la PIB cu 0,6 %⁵⁴, semnificativ sub media regională de 5-6 %, ceea ce evidenţiază subutilizarea potenţialului existent.

_________________________

⁵⁴ https://statisticamd.github.io/sdg-site-moldova/ro/8/ 

În acest context, lipsa unor intervenţii sustenabile va perpetua problemele structurale ale sectorului, afectând negativ crearea locurilor de muncă, calitatea serviciilor turistice, atractivitatea investiţională şi contribuţia turismului la dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova. Totodată, personalul bine pregătit va căuta oportunităţi în alte sectoare sau în afara ţării, accentuând migrarea forţei de muncă calificate şi, în consecinţă, deficitul de competenţe în turism. Fără capital uman pregătit şi fără investiţii, sectorul turismului va întâmpina dificultăţi în adoptarea noilor tendinţe (digitalizare, sustenabilitate, turism tematic etc.). În contextul unui mediu economic instabil şi al lipsei infrastructurii de suport, sectorul turismului va fi menţinut într-o zonă cu randament scăzut şi risc ridicat. Destinaţiile din Republica Moldova ar putea rămâne în urma altor pieţe turistice din regiune care investesc în formare profesională şi modernizare, iar comunităţile locale nu vor putea fi integrate în lanţul valoric al turismului.

2. Nivelul redus de dezvoltare al infrastructurii turistice afectează competitivitatea şi atractivitatea destinaţiilor turistice, plasând industria turismului din Republica Moldova pe o traiectorie instabilă şi vulnerabilă.

Cauza principală a acestei probleme o reprezintă finanţarea insuficientă şi distribuţia inegală a infrastructurii turistice de bază (accesul rutier, utilităţile, amenajarea publică), în special în zonele rurale şi regiunile periferice.

Deşi valoarea adăugată reală este generată în cadrul turismului receptor, iar turismul intern reprezintă o soluţie viabilă pentru dezvoltarea regională, deficienţele de infrastructură – precum drumurile deteriorate, lipsa sistemelor de apă şi canalizare, managementul slab de gestionare a deşeurilor – limitează extinderea şi atractivitatea acestor segmente turistice. Astfel, regiunile cu potenţial ridicat, dar cu infrastructură deficitară vor continua să fie ocolite de fluxurile turistice şi de investiţiile conexe.

Politicile publice implementate, proiectele realizate cu suportul diferitelor parteneri internaţionali ai Republicii Moldova, implicarea activă a antreprenorilor privaţi în dezvoltarea afacerilor din turism şi a celor conexe au contribuit la creşterea capacităţii de cazare în teritoriu, diversificarea serviciilor pentru turişti, promovarea destinaţiilor turistice rurale, iniţierea parteneriatelor multilaterale între operatori, autorităţi, ONG-uri şi diasporă. Potrivit datelor BNS, la sfârşitul anului 2024, în Republica Moldova funcţionau 300 de structuri de primire turistică colective cu funcţiuni de cazare, din care doar 57 reprezentau pensiuni turistice şi agroturistice⁵⁵. La nivel regional, capacitatea de cazare este distribuită inegal: la Nord – 1 096 de camere, în Centru – 2 170 de camere, în municipiul Chişinău – 4 395 de camere, în UTA Găgauzia – 228 de camere, iar la Sud doar 760 de camere destinate turiştilor.

_________________________

⁵⁵ Statistica – numărul structurilor de primire turistică.

Figura 19. Capacitatea existentă a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare

Sursa: BNS

Cu toate acestea, persistă provocări legate de lipsa infrastructurii esenţiale pentru turism, precum întreţinerea reţelei de drumuri naţionale şi locale, iluminatul stradal, asigurarea cu apă potabilă şi canalizare, precum şi calitatea căilor de acces către destinaţiile turistice.

În mod special se evidenţiază necesitatea reparaţiei şi a modernizării porţiunilor de drumuri care asigură accesul la zonele unde se dezvoltă intens diferite forme de turism. Reţeaua de drumuri care asigură conexiunea cu comunităţile rurale, inclusiv cu microregiunile de amplasare a unităţilor vinicole din domeniul serviciilor de oenoturism, se află într-o stare deplorabilă, influenţând negativ deciziile turiştilor naţionali şi internaţionali de a efectua vizite. Estimările agenţilor economici din domeniu reflectă că, în situaţia în care drumurile ar fi fost reparate, reconstruite, modernizate şi întreţinute adecvat, principalii indicatori economico-financiari ai întreprinderilor din sectorul vitivinicol şi oenologic ar fi înregistrat creşteri de minimum 30 %, în baza creşterii încasărilor din vânzarea produselor şi prestarea serviciilor (alimentaţie, cazare, degustări, servicii de transport, agrement). Porţiunile de drum din zonele cu Indicaţie Geografică Protejată necesită reparaţie şi modernizare în mod prioritar. În caz de neintervenţie, numărul vizitatorilor nu va înregistra progrese, ceea ce va avea un impact negativ asupra vânzărilor din prestări de servicii, locurilor de muncă şi, respectiv, asupra încasărilor la buget. Pe de altă parte, oferta spaţiilor de cazare are o serie de deficienţe structurale:

Din punct de vedere geografic, 38 % din oferta de cazare este concentrată în municipiul Chişinău şi, într-o măsură mai mică, în raioanele Dubăsari (7 %), Orhei (5 %) şi UTA Găgăuzia (5 %). Există, aşadar, regiuni cu potenţial turistic în care oferta spaţiilor de cazare constituie o constrângere majoră pentru dezvoltarea turismului. Acestea vizează mun. Soroca (vizite la cetate şi alte atracţii locale), r-nul Glodeni (vizite la Rezervaţia Naturală “Pădurea Domnească”), r-nul Ştefan Vodă (vizite la Parcul Naţional “Nistrul de Jos”), mun. Cahul (vizite la Lunca Prutului de Jos), r-nul Nisporeni (vizite la cinci mănăstiri şi biserici vechi de lemn şi la două muzee) şi r-nul Călăraşi (vizite la 17 muzee, nouă mănăstiri şi biserici de lemn).

Din punctul de vedere al tipului de cazare, oferta este dominată de numărul de locuri disponibile în taberele de vacanţă care, deşi nu sunt multe la număr (53), oferă în medie câte 220 de locuri de cazare fiecare, iar rata de ocupare este scăzută (doar 7 % în 2024). Chiar dacă se ia în calcul caracterul sezonier al acestor structuri de cazare, potenţialul acestora nu este valorificat în mod optimal. Cele mai solicitate de turiştii locali sunt sanatoriile şi casele de oaspeţi, pentru care rata de ocupare este 46 % şi, respectiv, 31 %. Hotelurile deţin 22 % din piaţă şi au avut în 2024 o rată de ocupare de 26 %, majoritatea oaspeţilor (în medie 70 %) fiind cetăţeni străini.

Numărul de locuri disponibile în unităţile de cazare de regulă este mic, ceea ce constrânge gama de servicii turistice disponibile. De exemplu, numărul mediu de locuri la hoteluri este 48, în timp ce numărul mediu de locuri la pensiuni este 29. Capacităţi mai mari există doar în sanatorii (numărul mediu de locuri – 282) şi în taberele de vară (numărul mediu de locuri – 227), însă oferta de cazare pentru aceste structuri nu este adaptată cererii din cadrul turismului receptor.

Hotelele din Republica Moldova sunt preponderent de categoria trei stele sau mai jos, însă acestea sunt considerate neadaptate pentru turiştii străini. Tur-operatorii locali specializaţi în turismul receptor au menţionat că, în general, nu le includ în ofertele pentru turişti. De asemenea, nici turiştii de afaceri şi nici organizaţiile internaţionale nu recurg la aceste unităţi de cazare. Respectiv, ponderea cea mai înaltă în ocuparea hotelelor se răsfrânge asupra hotelelor de categoria asimilată de 4 şi 5 stele, care sunt doar 34 în Republica Moldova. Astfel, situaţia prezintă un paradox, în care, oficial, spaţii de cazare există, însă din cauza că acestea sunt de calitate inferioară, nu pot capta turiştii străini şi, în consecinţă, indică o rată de ocupare joasă.

Statistica oficială nu include închirierea apartamentelor, care tinde să devină o opţiune tot mai populară pentru călători şi excursionişti. Potrivit estimărilor, în Republica Moldova sunt listate circa 1 200 de proprietăţi, cu o rată medie de ocupare de 44 %, ceea ce denotă că numărul de înnoptări în spaţii private, în ultimele 12 luni, a fost de 194 de mii şi corespunde unei cote de piaţă de 12,6 %.

Figura 20. Capacitatea unităţilor de cazare şi numărul de înnoptări

Sursa: BNS, 2024

Rata de ocupare a hotelurilor din Republica Moldova indică faptul că oferta de cazare este adecvată cererii actuale. Cu toate acestea, pentru a atrage mai mulţi turişti şi a dezvolta segmentul de turism care se bazează pe întâlniri, evenimente, conferinţe, expoziţii, este necesară îmbunătăţirea semnificativă a calităţii serviciilor hoteliere, care ar permite Republicii Moldova să fie mai competitivă în comparaţie cu ţările din regiune.

Distribuţia geografică neuniformă a structurilor de cazare, lipsa standardizării serviciilor, accesul dificil la nodurile de transport aerian şi rutier determină ca Republica Moldova să fie percepută doar ca o escală, însă nu ca destinaţie turistică de durată. În consecinţă, încasările reale din turism sunt mai mici decât cele potenţiale, determinate de faptul că durata de şedere a cetăţenilor străini în Republica Moldova este scurtă, iar destinaţiile turistice care nu sunt în raza municipiul Chişinău rămân neexplorate. Ponderea turiştilor în numărul total de turişti cazaţi care au preferat structurile de primire turistică din municipiul Chişinău a constituit 68,3 %. Regiunile de dezvoltare au înregistrat următoarele valori: Nord – 6,0 %, Centru – 19,1 %, Sud – 5,7 % şi UTA Găgăuzia – 0,9 %. Durata medie de şedere a unui turist în structurile de primire turistică, în anul 2024, a fost de 4,3 zile (5,8 zile – pentru turişti rezidenţi şi 3,0 zile – pentru turişti nerezidenţi), comparativ cu media europeană de peste 5 zile.⁵⁶

_________________________

⁵⁶ Statistica – ponderea numărului de turişti cazaţi.

Efectele acestei situaţii generează venituri reduse din turism, vizitarea limitată a regiunilor din afara municipiul Chişinău, stagnarea dezvoltării locale şi degradarea infrastructurii existente.

Printre cei mai afectaţi de această problemă sunt antreprenorii locali (în special IMM-urile din turism), locuitorii comunităţilor rurale, tinerii şi femeile care depind de locuri de muncă sezoniere şi de oportunităţile economice generate de turism. În condiţiile lipsei unor măsuri specifice, dezvoltarea inegală a regiunilor şi depopularea zonelor rurale este inevitabilă. Stagnarea dezvoltării economice, determinată de oportunităţi limitate de promovare şi valorificare a resurselor turistice, va determina migrarea populaţiei în oraşe sau peste hotare. Fără sprijin infrastructural, micii antreprenori (pensiunile, vinăriile, ghizii de turism locali) vor întâmpina dificultăţi, manifestate prin scăderea veniturilor sau chiar închiderea afacerilor.

3. Gradul redus de valorificare şi digitalizare a ofertei turistice taxează creşterea economică şi reduce potenţialul de asigurare a unui trai decent, mai ales în mediul rural.

Cauza principală constă în lipsa unei viziuni strategice integrate a investiţiilor direcţionate în digitalizarea sectorului turistic, combinată cu o slabă coordonare între actorii publici şi privaţi, precum şi cu insuficienţa datelor statistice fiabile, necesare pentru planificarea şi monitorizarea dezvoltării turismului.

În ultima perioadă, dezvoltarea turismului a fost un proces de autodescoperire, cu incursiuni în segmente noi de piaţă, precum turismul medical (receptor) şi drumeţiile (turismul intern). Cu toate acestea, gradul scăzut de pregătire privind tehnologiile informaţionale, lipsa unei infrastructuri digitale consolidate şi absenţa unor baze de date statistice complete limitează expunerea şi promovarea eficientă a destinaţiilor turistice. Această situaţie afectează în special grupurile vulnerabile: antreprenorii locali din mediul rural (proprietarii de pensiuni, vinăriile, atelierele meşteşugăreşti, restaurantele tradiţionale, ghizii locali) care, în lipsa platformelor digitale de promovare şi rezervare (de exemplu Booking, TripAdvisor), au o vizibilitate scăzută şi acces limitat la turişti; femeile din zonele rurale, pentru care rata scăzută de alfabetizare digitală restrânge accesul la platforme de promovare a activităţilor de turism rural, gastronomie locală sau meşteşuguri; tinerii din comunităţile locale, lipsiţi de oportunităţi de afirmare şi integrare în economia digitală a turismului, precum şi vârstnicii implicaţi în oferirea experienţelor tradiţionale (tradiţiile, meşteşugurile, ospitalitatea locală), care riscă să fie excluşi din circuitul turistic global.

Din punctul de vedere al motivaţiei de a călători, valorificarea ofertei turistice condiţionate de natură este determinată de cererea digitală. Cererea digitală pentru turismul în natură este măsurată ca sumă a căutărilor în spaţiul online în baza cuvintelor-cheie asociate cu călătoriile în natură ce ţin de o locaţie specifică. Din păcate, nici la acest capitol Republica Moldova nu este foarte “solicitată”. În conformitate cu indicele cererii digitale, Republica Moldova se clasează pe poziţia 117 în lume, cu un scor de 1,03 faţă de media regională de 1,69. Totuşi, cererea digitală poate fi influenţată de acţiunile de promovare şi cantitatea de resurse informaţionale disponibile online. Pădurea Domnească, Codrii Moldovei, Lunca Prutului de Jos, Toltrele Prutului şi bazinul râului Nistru nu sunt locaţii cu servicii adaptate necesităţilor turiştilor, au o infrastructură precară şi nu sunt mediatizate suficient pentru a deveni magneţi ai căutărilor online şi, în consecinţă, motive de călătorie. Potrivit sondajelor de opinie efectuate la nivel mondial, mai bine de o treime din comunitatea călătorilor şi excursioniştilor afirmă că se simt mai confortabil să viziteze o destinaţie de care nu au auzit anterior doar cu condiţia că pot arunca o privire pe furiş în realitatea virtuală care o descrie.⁵⁷

_________________________

⁵⁷ Booking.com, Spontechnaity: How tech will drive travel, 2023.

Acoperirea geografică a spaţiilor de cazare accesibile prin utilizarea platformelor digitale este neuniformă. Pensiunile din zonele rurale, care au căpătat amploare datorită dezvoltării turismului intern, sunt relativ inaccesibile pentru vizitatorii străini, din cauza că nu sunt integrate în mediul online. Acest fapt se explică prin reticenţa pensiunilor de a ceda, în favoarea platformelor digitale internaţionale, comisionul pentru efectuarea rezervării (în unele cazuri de până la 23 %), chiar dacă, potenţial, aceasta le-ar putea completa capacităţile disponibile. Alternativele locale pentru efectuarea rezervărilor online sunt suficiente pentru această etapă de dezvoltare a digitalizării sectorului, dar insuficient de cunoscute şi acceptate de către prestatorii de servicii, în special de cei din mediul rural. Reticenţa acestora faţă de automatizarea proceselor de rezervare şi faţă de plăţile online se poate explica prin prisma următoarelor raţionamente:

- turiştii locali nu au încă obişnuinţa să facă rezervări online în Republica Moldova, pentru comoditate fac rezervările la telefon şi achită cu numerar;

- ca regulă, managerii de pensiuni suplinesc mai multe responsabilităţi şi funcţii în cadrul afacerii şi lipsa de timp îi face să considere că e mai rapid dacă preiau rezervările la telefon, pe social media etc.;

- frica proprietarilor de a nu pierde clienţii în momentul în care îi direcţionează către site-ul web, unde aceştia ar putea rezerva şi achita online.

Unul dintre instrumentele care funcţionează şi este integrat pe site-urile web ale vinăriilor şi pensiunilor este WineristGo, care pune la dispoziţie soluţia pentru rezervări în timp real şi plăţi online, cu un comision redus de până la 5 %. Este însă necesară alfabetizarea digitală continuă atât a populaţiei (prin campanii de marketing şi comunicare), cât şi a proprietarilor de afaceri turistice, pentru urmarea trendurilor internaţionale şi a schimbărilor comportamentului turiştilor străini.

Cu toate acestea, datorită nivelului de pregătire TIC, costului redus al vieţii, nivelului scăzut de poluare a mediului ambiant, patrimoniului cultural autentic şi original, industria turismului din Republica Moldova ar putea să devină un motor al creşterii economice. Mai mult ca atât, datorită efectului multiplicator, dezvoltarea turismului receptor şi intern ar fi în măsură să genereze câştiguri decente la sate, absorbind excesul de forţă de muncă, care, în prezent, ia calea urbanizării sau emigrării.

Efectele lipsei de intervenţie din partea statului va perpetua excluderea digitală, stagnarea dezvoltării economice locale, menţinerea inegalităţilor teritoriale, reducând semnificativ potenţialul turismului de a deveni un sector strategic pentru economia şi imaginea Republicii Moldova. Totodată, există riscul lipsei vizibilităţii online a destinaţiilor turistice, izolarea economică a actorilor locali, excluderea de pe piaţa turismului global şi ineficienţa în elaborarea politicilor publice şi în atragerea fondurilor externe. Fără o ofertă turistică bine digitalizată şi valorificată, Republica Moldova nu va putea atrage investiţii externe sau fonduri europene destinate dezvoltării durabile a sectorului. Fără o direcţionare clară a fondurilor şi o orientare strategică din partea statului, actorii din industria turismului vor rămâne vulnerabili la fluctuaţiile pieţei şi la lipsa de orientare în dezvoltarea afacerilor.

În subsidiar, lipsa unei viziuni strategice şi a unei baze de date statistice privind potenţialul turistic al Republicii Moldova ar putea duce la subevaluarea resurselor turistice. Grupurile vulnerabile, cum ar fi locuitorii din mediul rural sau cei cu venituri mai mici, ar putea să nu beneficieze de oportunităţile de creştere economică şi de crearea locurilor de muncă pe care le-ar putea aduce dezvoltarea turismului. În consecinţă, nesoluţionarea declinului oportunităţilor economice în zonele rurale şi creşterea sărăciei în rândul comunităţilor vulnerabile va determina creşterea migraţiei către oraşe sau emigrarea în căutarea unor surse de venit mai stabile, ceea ce va agrava problemele legate de urbanizare şi de concentrarea excesivă a populaţiei în anumite zone, distribuţia inegală a beneficiilor economice şi sociale, favorizând anumite grupuri sau regiuni în detrimentul altora.

Pentru a evita aceste consecinţe negative, este esenţială intervenţia promptă şi eficientă din partea autorităţilor publice pentru rezolvarea problemelor identificate în industria turismului, inclusiv prin îmbunătăţirea colectării şi utilizării datelor statistice.

Capitolul III

OBIECTIVELE PROGRAMULUI

Secţiunea 1

Obiective generale

Scopul elaborării Programului “Turism 2029” rezidă în stabilirea obiectivelor şi direcţiilor de dezvoltare a turismului în Republica Moldova, astfel încât acesta să devină un sector competitiv şi sustenabil, dar şi rezilient în faţa riscurilor şi provocărilor cauzate de diverşi factori externi, urmărind atingerea obiectivului general de dezvoltare a Republicii Moldova ca destinaţie turistică competitivă şi durabilă, capabilă să ofere beneficii economice, sociale şi de mediu comunităţilor locale şi generaţiilor viitoare.

Pentru realizarea scopului Programului “Turism 2029” se propune atingerea a trei obiective generale, după cum urmează:

Obiectiv general 1. Consolidarea capacităţilor instituţionale şi umane pentru sprijinirea atragerii investiţiilor şi dezvoltarea sustenabilă a turismului, inclusiv prin integrarea mecanismelor de prevenire a violenţei împotriva femeilor şi a traficului de fiinţe umane în activitatea turistică.

Obiectiv general 2. Creşterea competitivităţii şi atractivităţii destinaţiilor turistice prin dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii, asigurând totodată accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilităţi şi al persoanelor cu necesităţi speciale la serviciile şi facilităţile turistice.

Obiectiv general 3. Valorificarea şi digitalizarea ofertei turistice pentru stimularea dezvoltării economice durabile şi creşterea competitivităţii sectorului turistic.

Secţiunea a 2-a

Obiective specifice

Operaţionalizarea obiectivelor generale ale Programului “Turism 2029” va fi realizată prin intermediul următoarelor obiective specifice:

Tabelul 4

Obiective generale şi specifice ale Programului “Turism 2029”

Nucleul dezvoltării industriei turismului în Republica Moldova îl reprezintă un produs turistic diversificat şi sustenabil, capabil să susţină dezvoltarea regională integrată şi să genereze beneficii directe pentru comunităţile locale. Această ofertă turistică se bazează pe diversificarea pe segmente de piaţă şi pe valorificarea destinaţiilor cu potenţial de creştere, în special din mediul rural şi din regiunile mai puţin dezvoltate.

Pentru ca acest potenţial să fie transformat în rezultate concrete, este esenţială consolidarea capacităţilor instituţionale şi umane ale autorităţilor publice locale şi ale actorilor din turism, astfel încât aceştia să poată sprijini dezvoltarea sustenabilă a sectorului şi să atragă investiţii în destinaţiile turistice.

Totodată, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii turistice reprezintă o condiţie indispensabilă. Fără căi de acces corespunzătoare, spaţii de cazare adecvate şi facilităţi conforme standardelor internaţionale, produsul turistic riscă să rămână o noţiune abstractă. Creşterea competitivităţii şi atractivităţii destinaţiilor turistice din Republica Moldova presupune investiţii în infrastructură, atât la nivel regional, cât şi naţional, pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate şi durabile.

În acelaşi timp, valorificarea şi digitalizarea ofertei turistice sunt esenţiale pentru a creşte vizibilitatea şi accesibilitatea produsului turistic autohton. Prin adoptarea instrumentelor digitale şi promovarea inteligentă a destinaţiilor, se poate stimula dezvoltarea economică durabilă, sprijinind în mod direct comunităţile rurale şi grupurile vulnerabile.

În ultimă instanţă, succesul acestor acţiuni depinde de conjugarea eforturilor tuturor actorilor implicaţi, în baza unui cadru coerent de politici şi reglementări favorabile pentru dezvoltarea sustenabilă a turismului.

Capitolul IV

IMPACTUL IMPLEMENTĂRII PROGRAMULUI “TURISM 2029”

Realizarea plenară a obiectivelor trasate de Programul “Turism 2029” va produce un impact pozitiv atât asupra creşterii economice, cât şi asupra bunăstării cetăţenilor. La estimarea impactului economic s-a ţinut cont de efectul multiplicator generat de industria turismului, şi anume: fiecare dolar cheltuit în cadrul turismului receptor duce la creşterea veniturilor populaţiei cu 1 dolar şi la creşterea producţiei cu 2 dolari. Totodată, fiecare milion de dolari încasat din turismul receptor conduce la crearea a cel puţin 30 de locuri de muncă în economia naţională.

Totuşi, trebuie menţionat că impactul administrativ presupune un efort suplimentar atât din punct de vedere financiar (costuri suplimentare pentru bugetul public naţional), cât şi din punctul de vedere al resurselor umane. Implementarea Programului va conduce la consolidarea capacităţii instituţionale la nivel central, regional şi local, asigurând o planificare şi o implementare mai eficiente a politicilor publice în turism. Rezultatul va fi o coordonare optimizată între actorii din domeniu, personal instruit şi structuri manageriale funcţionale, precum ONT şi Organizaţiile de Management al Destinaţiilor Turistice, susţinând dezvoltarea durabilă a infrastructurii, integrarea tehnologiei şi digitalizarea sectorului.

După cum s-a menţionat, impactul economic este determinat de realizarea plenară a obiectivelor trasate. Conform prognozei Fondului Mondial Internaţional (FMI), valoarea produsului intern brut (PIB) în 2029 va fi de 522,1 miliarde de lei⁵⁸, ceea ce determină linia de bază pentru creşterea sectoarelor economiei naţionale. Or, în ceea ce priveşte turismul receptor, se anticipează o creştere economică accelerată, condiţionată de majorarea numărului de turişti străini şi a duratei sejurului acestora pe teritoriul Republicii Moldova, cu creşterea capacităţii de cazare şi deservire a acestora, diversificarea formelor de turism şi apariţia/dezvoltarea destinaţiilor noi în profil regional. Prin urmare, se prognozează o creştere a veniturilor agenţilor economici din transportul aerian (+89%), determinată de creşterea numărului de pasageri, şi o creştere a veniturilor unităţilor de cazare (+149%) determinată de creşterea de la 162 la 300 mii a numărului de turişti cazaţi şi a perioadei de cazare de la 2,6 la 3,5 zile. După aceeaşi logică, se anticipează o creştere a veniturilor restaurantelor (+149%). În privinţa agenţiilor de turism, ne aşteptăm la o creştere mai moderată a veniturilor, dat fiind faptul că turismul emiţător (90% din cifra de afaceri) va genera o creştere egală cu creşterea economică (+53%). Astfel, ponderea industriei turismului în PIB va creşte de la 0,6 % la 0,9%.

_________________________

⁵⁸ https://www.imf.org/en/News/Articles/2024/12/17/pr-24480-republic-of-moldova-imf-concludes-6th-rev-under-ecf-and-eff-and-2nd-rev-under-the-rsf 

Pe lângă cele menţionate, creşterea numărului de turişti în cadrul turismului medical, de afaceri şi de recreere va avea efecte pozitive asupra balanţei de plăţi. Se anticipează că volumul încasărilor de la nerezidenţi în cadrul serviciilor de turism vor creşte de la 740 de milioane de dolari SUA la 900 de milioane de dolari SUA, inclusiv pentru serviciile de afaceri – de la 150 la 250 de milioane de dolari SUA şi pentru serviciile de sănătate – de la 50 la 62 de milioane de dolari SUA. Astfel, conform unor estimări conservative⁵⁹, încasările suplimentare de la nerezidenţi vor conduce la crearea a circa 5 000 de locuri de muncă în economia naţională.

_________________________

⁵⁹ 30 de locuri suplimentare de muncă pentru fiecare milion de dolari SUA încasat suplimentar.

Implementarea Programului “Turism 2029” va avea un impact bugetar pozitiv. Veniturile la bugetul public naţional vor creşte proporţional cu majorarea cifrei de afaceri la agenţii economici din turism şi industriile conexe. Astfel, în condiţiile unei creşteri anticipate a cifrei de afaceri cu 17,5 miliarde de lei în următorii patru ani, încasările din TVA (la cota de impozitare de 20 %) vor creşte cu 3,5 miliarde de lei, iar încasările din impozitele pe venitul persoanelor juridice se va majora cu circa 700 de milioane de lei (la cota de impozitare de 4 %). Concomitent, crearea locurilor noi de muncă va determina creşterea veniturilor la bugetul asigurărilor sociale de stat cu 510 milioane de lei şi , respectiv, 170 de milioane de lei respectiv în următorii patru ani. După deducerea costurilor aferente implementării programului în volum de 722,5 milioane de lei, impactul bugetar net rămâne a fi pozitiv şi totalizează 4,1 miliarde de lei.

Implementarea Programului “Turism 2029” va avea un impact social major. În primul rând, este vorba despre îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale, prin diversificarea activităţilor economice în zonele rurale şi prin dezvoltarea turismului rural şi majorarea veniturilor disponibile ale gospodăriilor casnice cu 2,9 miliarde de lei (conform asumării că 1 dolar cheltuit de nerezidenţi echivalează cu un dolar câştigat de prestatorii de servicii turistice). Această majorare reprezintă o creştere cu 0,2 % a venitului global al gospodăriilor casnice, ceea ce nu este neglijabil, ţinând cont de ponderea mică a sectorului în PIB. Avantajele sunt şi mai evidente dacă se ia în considerare că o prioritate de dezvoltare a turismului este implicarea comunităţilor locale din mediul rural. Trebuie menţionat că, în afară de beneficiile directe pentru tur-operatori, structurile de cazare şi furnizorii de servicii de transport, de majorarea numărului de turişti străini beneficiază indirect comunitatea locală – unităţile de alimentaţie publică, producătorii de articole de artizanat, administraţia muzeelor şi a rezervaţiilor ştiinţifice. Prin urmare, se poate constata că o altă categorie de impact social este micşorarea discrepanţei dintre veniturile populaţiei din mediul urban şi rural. La fel de esenţial este faptul că apariţia unor oportunităţi economice alternative la sate se opune tendinţei îngrijorătoare de depopulare a mediului rural din cauza urbanizării şi emigrării.

În ceea ce priveşte impactul ecologic, situaţia este mai puţin univocă. Pe de o parte, transportul aerian are o amprentă ecologică negativă, or Programul “Turism 2029” mizează pe creşterea numărului de zboruri în şi din Republica Moldova. Per total, Republica Moldova emite anual circa 12 milioane de tone de CO₂.⁶⁰ Deşi estimările exacte privind emisiile aferente transportului aerian de pasageri nu sunt publicate, valoarea aproximativă a acestora este de 0,32 milioane tone de CO₂ (pornind de la 90 kg de CO₂ per pasager-oră⁶¹). Prin urmare, majorarea cu 50 % a numărului de pasageri transportaţi pe calea aerului va conduce la creşterea poluării atmosferice cu 0,17 milioane de tone de CO₂, ceea ce reprezintă o pondere mică în volumul total al emisiilor de carbon. Pe de altă parte, amprenta ecologică nu se reduce la poluarea atmosferică. Exploatarea terenurilor agricole, păşunatul, pescuitul, utilizarea resurselor forestiere, precum şi construcţiile conduc la un deficit de biocapacitate⁶². Or, prin promovarea turismului sustenabil care vizează conservarea naturii şi valorificarea ariilor protejate, se produce efectul invers – deficitul de biocapacitate se reduce. Astfel, per total, impactul ecologic al Programului “Turism 2029” este neutru spre pozitiv.

_________________________

⁶⁰ UNEP, Emissions Gap Report 2022.

⁶¹ Carobonindependent.org, Aviation emissions, 2023.

⁶² Managementul deşeurilor, Republica Moldova – debitor ecologic!, 2016.

Programul “Turism 2029” sprijină inovarea, digitalizarea şi practicile sustenabile în turism, prin consolidarea capacităţilor actorilor din domeniu, modernizarea infrastructurii şi integrarea tehnologiilor avansate, inclusiv a inteligenţei artificiale. Astfel, programul contribuie la creşterea competitivităţii destinaţiilor turistice, valorificarea ofertei şi dezvoltarea economică durabilă, în beneficiul comunităţilor rurale şi al grupurilor vulnerabile.

Tabelul 5

Indicatori de monitorizare a Programului “Turism 2029”

Capitolul V

COSTURILE AFERENTE ŞI SURSE DE FINANŢARE

Programul “Turism 2029” presupune atragerea unui volum important de finanţare pentru întreaga perioadă de implementare (2026-2029).

Costul estimativ pentru implementarea Programului “Turism 2029” constituie circa 618 023,30 mii de lei şi include costurile pentru realizarea acţiunilor de diferite tipuri (infrastructură, susţinere financiară, promovare, consolidarea capacităţilor, parteneriate etc.). Trebuie menţionat că, pentru anul 2029, suma de 20 990,00 mii de lei nu dispune de acoperire financiară.

Implementarea prevederilor proiectului urmează a fi efectuată doar în limitele alocaţiilor care au fost aprobate în Legea bugetului de stat pentru anul 2026 şi conform CBTM 2026-2028. Resursele bugetare planificate sunt distribuite în mai multe sectoare şi subprograme bugetare: sectorul “Turism” 66.01 “Politici şi management în domeniul turismului”, 66.02 “Dezvoltarea turismului”; sectorul “Cultură”, 85.03 “Protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional”, 85.02 “Dezvoltarea culturii”; sectorul “Agricultură” 51.05 “Subvenţionarea producătorilor agricoli”; sectorul “Protecţie socială” 90.15 “Protecţia socială a persoanelor în situaţii de risc”; sectorul “Statistică” 12.01 “Politici şi management în domeniul statisticii”; sectorul “Transporturi”, 64.04 “Dezvoltarea transportului rutier”, 64.06 “Dezvoltarea transportului aerian”; sectorul “Economie” 50.04 “Susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii”, 68.02 “Dezvoltarea sistemului naţional de standardizare”; sectorul “Educaţia” 88.10 “Învăţământ superior”; sectorul “Protecţia mediului” 70.01 “Politici şi management în domeniul protecţiei mediului”; sectorul “Infrastructură şi Dezvoltare regională” 61.01 “Politici şi management în domeniul infrastructurii şi dezvoltării regionale”, 64.02 “Dezvoltarea drumurilor”. Acţiunile vor fi realizate în funcţie de disponibilitatea resurselor bugetare şi în limitele alocaţiilor aprobate în acest scop în bugetele autorităţilor responsabile.

Trebuie subliniat că suma de 212 000,0 mii de lei va fi alocată de către Delegaţia UE prin intermediul proiectelor incluse în Agenda de Reforme 2025-2027 a Planului de Creştere pentru Republica Moldova, aferente domeniului turism. Din contul acestor resurse financiare va fi implementat un plan strategic de diversificare a ofertei turistice, care va asigura creşterea numărului de turişti în Moldova cu 30 % faţă de anul 2024 şi implementate cel puţin şase programe de consolidare a capacităţilor, asistenţă tehnică şi financiară pentru IMM-uri în turism şi servicii de călătorie.

Resursele care urmează a fi atrase de la partenerii de dezvoltare şi cele sub formă de parteneriate, programe de asistenţă tehnică şi financiară externă constituie 45 104,70 mii de lei şi vor fi utilizate pentru a sprijini efortul Guvernului în implementarea Programului “Turism 2029”.

Detalierea costurilor pentru implementarea Programului “Turism 2029” se regăseşte în Planul de acţiuni aferent acestuia. Totodată, mai jos este prezentat cuantumul total al costurilor aferente implementării Programului şi repartizarea acestora pe ani.

Tabelul 6

Costurile pentru implementarea Programului “Turism 2029”

Unele cifre sunt incluse prin determinarea exactă a costurilor de implementare, estimarea concretă a necesarului de mijloace financiare fiind posibilă în etapa înaintării propunerilor. În alte cazuri, costurile financiare reprezintă estimări aproximative, făcute în faza de elaborare a acţiunilor, determinarea exactă a necesităţilor de finanţare nefiind posibilă din motive justificate.

Fiind imperativă realizarea unor măsuri care nu au acoperire financiară, va fi necesară iniţierea identificării surselor de finanţare suplimentară, inclusiv prin apelarea la sprijinul partenerilor de dezvoltare. Sursele de finanţare suplimentară sunt susceptibile de identificat din mai multe perspective, precum:

parteneriatul public-privat (denumit în continuare PPP): resursele financiare publice limitate, dar şi finanţările internaţionale insuficiente la care are acces Republica Moldova pentru dezvoltarea infrastructurii turistice necesită căutarea de posibilităţi noi de finanţare a sectorului. În acest context, este esenţial să se încurajeze investiţiile în infrastructura turistică, să se promoveze destinaţiile şi să se gestioneze eficient resursele. Parteneriatul de tipul PPP în proiecte de turism poate reprezenta un instrument-cheie pentru atingerea acestor obiective. Companiile private pot investi capital în proiecte de modernizare a edificiilor istorice (conace boiereşti, situri istorice), în dezvoltarea zonelor de agrement, în obiective de proprietate publică ce activează în turism şi servicii, precum şi în construcţia diferitelor facilităţi. În schimbul acestui capital investit, companiile pot obţine drepturi de exploatare pe termen lung sau beneficii financiare, în funcţie de forma de PPP selectată. Anual, pot fi realizate cel puţin 10-15 proiecte de PPP, fiecare având o valoare între 800 de mii şi 3 milioane de euro, destinate diverselor iniţiative turistice. În acest context este necesară simplificarea procedurii legale existente privind implementarea proiectelor de PPP şi promovarea noilor forme de atragere de capital şi dezvoltare de proiecte;

fonduri internaţionale de dezvoltare: Republica Moldova poate să intensifice cooperarea cu organismele financiare internaţionale de dezvoltare, cum ar fi Banca Consiliului Europei, Banca Mondială sau Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, ca să acceseze finanţări pentru proiectele de turism de importanţă naţională;

investitori instituţionali: diferiţi investitori şi instituţii financiare pot fi atraşi să investească în proiecte de infrastructură şi/sau de dezvoltare a afacerilor turistice. Aceştia pot căuta oportunităţi de investiţii pe termen lung, care să ofere venituri stabile din exploatarea proiectelor. În acest context, este important ca autorităţile publice să dispună de profiluri investiţionale şi fişe de proiecte, traduse în mai multe limbi. Aceste documente şi oportunităţi investiţionale urmează a fi promovate în cadrul diferitelor evenimente din ţară şi peste hotare (forumuri, expoziţii, conferinţe etc.), dar şi în activitatea ambasadelor Republicii Moldova de peste hotare. Fişele de proiecte urmează a fi elaborate/consultate cu implicarea specialiştilor din domeniu, dar şi a autorităţii publice responsabile de politica statului în domeniul turismului. Investitorilor din turism li se pot oferi diferite forme de ajutor de stat pentru a încuraja investiţiile în sector;

emisiuni de obligaţiuni municipale: experienţa pozitivă recentă în acest domeniu (din cadrul primăriilor Chişinău, Sîngera, Ceadîr-Lunga), în emiterea de către APL a hârtiilor de valoare mobiliare pentru atragerea resurselor în vederea finanţării unor proiecte investiţionale concrete urmează a fi dezvoltată şi extinsă pentru finanţarea proiectelor de îmbunătăţire a căilor de acces, a atracţiilor şi infrastructurii turistice de către consiliile raionale şi primăriile cu potenţial economico-financiar sporit (oraşe-centre raionale, oraşe din suburbia Chişinăului, localităţi rurale mari care au potenţial financiar sporit) – de 200-250 de milioane de lei anual. Emisiunea de obligaţiuni municipale oferă posibilitatea atragerii investitorilor (cetăţeni din ţară şi din diasporă, agenţi economici, investitori strategici etc.) prin intermediul pieţei de capital, precum şi a diversificării instrumentelor de investire în condiţii de maximă transparenţă. Totuşi, pentru a creşte interesul faţă de acest nou instrument financiar din partea publicului larg, este necesară consolidarea capacităţii de aplicare a acestuia de către APL-uri, impuse de legislaţia existentă, precum şi promovarea activă a instrumentului financiar în cadrul societăţii;

taxa turism: instituirea unor taxe turistice specifice pentru industria turistică poate genera venituri suplimentare care să fie reinvestite în dezvoltarea turismului.

Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării va evalua anual costurile de implementare a Programului “Turism 2029” şi va propune ajustările necesare în Cadrul bugetar pe termen mediu şi în procesul de elaborare anuală a bugetului de stat.

Capitolul VI

RISCURILE DE IMPLEMENTARE

Implementarea Programului “Turism 2029” implică un context socioeconomic şi geopolitic complex. Obţinerea de către Republica Moldova a statutului de ţară candidată la aderarea la UE reprezintă o oportunitate pentru turismul receptor, prin aceasta recunoscându-se identitatea europeană a ţării şi aderenţa ei la valorile libertăţii şi democraţiei. Pe de altă parte, condiţiile de securitate s-au deteriorat în 2022, drept urmare a războiului declanşat de către Federaţia Rusă în Ucraina, iar Republica Moldova, în calitate de stat vecin, este una dintre cele mai afectate ţări. Totuşi, în pofida provocărilor, eforturile de dezvoltare a industriei turismului în Republica Moldova presupun un exerciţiu de planificare pe termen mediu, ceea ce permite integrarea unor scenarii optimiste de dezvoltare a situaţiei. Cu toate acestea, riscurile de implementare sunt reale şi necesită măsuri de mitigare corespunzătoare (tabelul 7).

Tabelul 7

Riscurile de implementare

Capitolul VII

AUTORITĂŢI PUBLICE IMPLICATE

Obiectivele de dezvoltare a turismului în Republica Moldova stabilite de Programul “Turism 2029” vor fi realizate prin consolidarea eforturilor tuturor participanţilor la procesul turistic din Republica Moldova – autorităţile publice centrale şi locale, mediul de afaceri, asociaţiile de profil, mediul academic, partenerii de dezvoltare etc., precum şi prin asumarea responsabilităţilor acordate fiecărei părţi implicate în implementarea programului.

Responsabilitatea de bază pentru implementarea Programului “Turism 2029” îi revine Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării, împreună cu următoarelor autorităţi/instituţii publice:

- Oficiul Naţional al Turismului;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale;

- Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;

- Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

- Ministerul Mediului;

- Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale;

- Ministerul Afacerilor Externe;

- Ministerul Finanţelor;

- Ministerul Afacerilor Interne;

- Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură;

- Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor;

- Agenţia Naţională de Prevenire şi Combatere a Violenţei împotriva Femeilor şi a Violenţei în Familie;

- Organizaţia pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului;

- Oficiul Naţional al Viei şi Vinului;

- Oficiul Naţional de Dezvoltare Regională şi Locală;

- Agenţia de Guvernare Electronică;

- Agenţia Proprietăţii Publice;

- Autoritatea Aeronautică Civilă;

- Agenţia de Investiţii din Moldova;

- Biroul Naţional de Statistică;

- Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;

- Inspectoratul de Stat al Muncii;

- Agenţia Moldsilva;

- Biroul Naţional de Statistică;

- autorităţile administraţiei publice locale.

De asemenea, în procesul de implementare a Programului “Turism 2029”, autorităţile responsabile vor colabora cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu asociaţii de profil, organizaţii neguvernamentale, precum şi cu partenerii de dezvoltare (inclusiv PNUD, Comisia Europeană etc.), care vor contribui, în limitele responsabilităţilor, la realizarea acţiunilor prevăzute de Programul “Turism 2029”.

Capitolul VIII

PROCEDURI DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

Programul “Turism 2029” va fi realizat în conformitate cu Planul de acţiuni privind implementarea acestuia în două etape:

1) rapoarte de progres anuale (semestrul I al fiecărui an de implementare);

2) raport de evaluare finală (trimestrul II, anul 2030).

Monitorizarea şi raportarea se vor face pe parcursul perioadei de implementare a Programului “Turism 2029”, pentru a stabili gradul de realizare a acţiunilor, nivelul de conformitate a acţiunilor executate în raport cu cele planificate, cauzele nerealizării în termen a acţiunilor planificate şi optimizarea/eficientizarea procesului de implementare.

În procesul de monitorizare se va constata gradul de realizare a acţiunilor scadente, conform calificativelor:

acţiune nerealizată (0 %) pentru acele acţiuni al căror termen de realizare se înscrie în perioada de raportare, însă pentru care nu a demarat implementarea efectivă;

acţiune iniţiată (25 %) pentru acele acţiuni la care a demarat implementarea efectivă (de exemplu: a fost creat un grup de lucru, au fost iniţiate procedurile de contractare a expertizei, a fost elaborat un document de concept etc.;

acţiune realizată parţial (50 %), pentru acţiunile care au înregistrat un progres tangibil (de exemplu: există un proiect final de document, au fost semnate acorduri de colaborare, au fost alocate mijloace bugetare, a fost desemnată organizaţia implementatoare etc.);

acţiune realizată (100 %), pentru acţiunile care au realizat indicatorul de rezultat.

LISTA DE ACRONIME

Capitolul IX

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru implementarea Programului naţional de dezvoltare

a turismului “Turism 2029” pentru anii 2026-2029