Hotărâre nr. 35 din 29.01.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind

protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului

nr. 35  din  29.01.2025

 (în vigoare 27.03.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 96-99 art. 86 din 27.02.2025

* * *

UE

În temeiul art.22 alin.(4) din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2021, nr.13- 20, art.10), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Norma sanitară veterinară privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

3. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.793/2012 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.222-227, art.855), cu modificările ulterioare.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.35/2025

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului

Norma sanitară veterinară privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului transpune:

- Regulamentul (CE) nr.1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecţia animalelor în timpul transportului şi al operaţiunilor conexe şi de modificare a Directivelor 64/432/CEE şi 93/119/CE şi a Regulamentului (CE) nr.1255/97 (CELEX: 32005R0001), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 003 din 5 ianuarie 2005, aşa cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2017;

- Regulamentul (CE) nr.1255/97 al Consiliului din 25 iunie 1997 privind criteriile comunitare prevăzute pentru punctele de aşteptare şi de modificare a planului de itinerar prevăzut în anexa la Directiva 91/628/CEE (CELEX: 31997R1255), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 174 din 2 iulie 1997, aşa cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul (CE) nr.1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004;

- Regulamentul delegat (UE) 2023/842 al Comisiei din 17 februarie 2023 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele pentru efectuarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării cerinţelor privind bunăstarea animalelor pentru transportul cu nave destinate transportului de animale vii (CELEX: 32023R0842), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 109 din 24 aprilie 2023.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. În scopul aplicării Normei sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului (în continuare – Normă) se utilizează definiţiile din Norma sanitar-veterinară privind condiţiile de sănătate şi certificare animală la comerţul (importul şi exportul) cu bovine şi porcine, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.913/2018, şi Norma sanitar-veterinară privind protecţia animalelor în momentul uciderii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.369/2015.

2. Prezenta Normă se aplică transportului de animale vertebrate vii, pentru a proteja animalele de suferinţă în timpul transportului şi pentru a asigura un comerţ cu animale vii, în situaţiile în care se respectă standarde înalte de bunăstare animală, inclusiv controalelor specifice care se efectuează asupra loturilor care intră sau ies de pe teritoriul vamal, precum şi:

2.1. transportului de animale efectuat de agricultori folosind vehicule agricole sau mijloace de transport proprii, în situaţiile în care condiţiile geografice impun transportul anumitor categorii de animale în vederea transhumanţei sezoniere;

2.2. transportului propriilor animale, efectuat de către agricultori, cu propriile mijloace de transport, pe o distanţă mai mică de 50 km de la exploataţia lor.

3. Prezenta Normă nu se aplică:

3.1. pentru transporturile efectuate de agricultori pe distanţe foarte mici, de exemplu, între păşuni sau între diferite locaţii ale unei ferme;

3.2. pentru transportul animalelor de companie la veterinar sau de la medic, pentru transporturile care nu au legătură cu o activitate economică;

3.3. pentru transportul animalelor de companie reglementat de alte norme mai puţin stricte decât cele aplicabile animalelor de fermă;

3.4. anumitor tipuri de transport, cum ar fi transportul de animale pentru cercetare ştiinţifică, pot avea cerinţe specifice, sau transportul de animale direct la cabinete sau clinici veterinare, cu avizul unui medic veterinar.

4. În sensul prezentei Norme se aplică următoarele noţiuni:

4.1. animale – animale vertebrate şi nevertebrate;

4.2. autoritate competentă – autoritate responsabilă de organizarea controalelor oficiale şi de alte activităţi oficiale în domeniul agroalimentar;

4.3. călătorie – drum parcurs cu ajutorul unui mijloc de transport de la locul de plecare la locul de destinaţie, care include descărcarea, cazarea şi încărcarea în anumite puncte intermediare ale acestuia;

4.4. călătorie de lungă durată – călătorie care depăşeşte opt ore, începând cu momentul în care este mutat primul animal din lot;

4.5. centre de colectare – locaţii precum exploataţii, centre de colectare şi pieţe, în care ecvideele domestice sau animalele domestice din speciile bovină, ovină, caprină sau porcină, care provin din diverse exploataţii, sunt grupate în vederea constituirii loturilor;

4.6. container – orice fel de ladă, cutie, recipient sau altă structură rigidă utilizată pentru transportul de animale şi care nu constituie un mijloc de transport;

4.7. deţinător – persoană fizică sau juridică, cu excepţia transportatorului, care este responsabilă de animale sau este însărcinată cu manipularea animalelor, permanent sau temporar;

4.8. ecvidee neîmblânzite – ecvidee care nu pot fi legate sau duse de căpăstru fără a li se provoca agitaţie, durere sau suferinţă inutilă;

4.9. inspecţie în cadrul controlului statului portului – inspecţie efectuată de către autoritatea de control a statului portului;

4.10. însoţitor – persoană direct răspunzătoare de bunăstarea animalelor, care le însoţeşte în timpul călătoriei;

4.11. loc de destinaţie – loc în care animalul este descărcat dintr-un mijloc de transport şi este adăpostit timp de cel puţin 48 de ore înainte de plecare sau este sacrificat;

4.12. mijloc de transport – vehicul rutiere sau feroviar, navă sau aeronavă utilizată pentru transportul animalelor;

4.13. medic veterinar oficial – medic veterinar desemnat de către autoritatea competentă, având fie calitatea de angajat, fie o altă calitate, care deţine calificările corespunzătoare pentru a efectua controale oficiale şi alte activităţi oficiale;

4.14. navă pentru animale vii – navă care este utilizată sau este destinată utilizării pentru transportul de ecvidee domestice sau animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină sau porcină, alta decât o navă care transportă animale în containere mobile;

4.15. organizator:

4.15.1. transportator care a subcontractat cel puţin unui alt transportator o parte dintr-o călătorie; sau

4.15.2. persoană fizică sau juridică ce a contractat mai mulţi transportatori pentru o călătorie; sau

4.15.3. persoană care a semnat secţiunea 1 din jurnalul de călătorie de la anexa 2;

4.16. post de control la frontieră – loc, inclusiv ansamblul facilităţilor aferente acestuia, desemnat pentru efectuarea controalelor oficiale;

4.17. puncte de control – locuri destinate pentru primire, hrănirea şi adăparea, odihna, cazarea, îngrijirea şi expedierea animalelor care tranzitează, astfel cum sunt descrise în anexa nr.5;

4.18. punct de ieşire – post de control la frontieră prin care părăsesc teritoriul vamal al ţării;

4.19. punct de repaus sau de transfer – orice oprire în cursul călătoriei, care nu este locul de destinaţie, inclusiv un loc în care animalele au fost introduse într-un alt mijloc de transport, fiind sau nu descărcate;

4.20. transport – deplasare a animalelor, efectuată cu unul sau mai multe mijloace de transport, şi operaţiunile conexe, inclusiv încărcarea, descărcarea, transferul şi repausul, până la încheierea descărcării animalelor la locul de destinaţie;

4.21. transportator – persoană fizică sau juridică care transportă animale în nume propriu sau în numele unei părţi terţe;

4.22. vehicul – mijloc de transport cu roţi, care este propulsat sau remorcat, astfel cum este definit în Hotărârea Guvernului nr.357/2009 cu privire la aprobarea Regulamentului circulaţiei rutiere.

Capitolul II

CONDIŢII GENERALE PENTRU TRANSPORTUL ANIMALELOR

5. Animalele nu pot fi transportate sau încredinţate în vederea transportului în condiţii care le pot provoca răni sau suferinţe inutile.

6. Transportul animalelor trebuie să respecte următoarele condiţii:

6.1. în prealabil, au fost întreprinse toate măsurile necesare pentru a reduce durata călătoriei şi a satisface nevoile animalelor în timpul călătoriei;

6.2. animalele se află într-o stare bună pentru a fi transportate;

6.3. mijloacele de transport sunt proiectate, construite, întreţinute şi utilizate astfel încât să se evite rănirea şi suferinţa animalelor şi să se asigure siguranţa acestora;

6.4. echipamentele de încărcare şi descărcare sunt proiectate, construite, întreţinute şi utilizate astfel încât să se evite rănirea şi suferinţa animalelor şi să se asigure siguranţa acestora;

6.5. personalul responsabil de manipularea animalelor are pregătirea sau competenţa necesară în acest sens şi îşi îndeplineşte atribuţiile fără a face uz de violenţă sau de orice alte metode care pot provoca panică, răni sau suferinţă inutilă animalelor;

6.6. transportul este efectuat fără întârziere până la locul de destinaţie, iar condiţiile de bunăstare a animalelor sunt verificate în mod regulat şi menţinute la un nivel corespunzător;

6.7. animalele beneficiază de suficientă suprafaţă de sol şi o înălţime corespunzătoare taliei lor şi călătoriei planificate;

6.8. la intervale de timp corespunzătoare, animalelor li se asigură apă, hrană şi repaus într-o cantitate şi de o calitate adecvată speciei şi taliei acestora.

Capitolul III

ORGANIZATORI, TRANSPORTATORI,

DEŢINĂTORI ŞI CENTRE DE COLECTARE

Secţiunea 1

Documentaţia de transport

7. Un transportator nu poate transporta animale fără a deţine în mijlocul de transport documentaţia care să conţină:

7.1. originea şi proprietarul animalelor;

7.2. locul de plecare al animalelor;

7.3. data şi ora plecării;

7.4. locul de destinaţie prevăzut;

7.5. durata estimată a călătoriei preconizate.

8. La cerere, transportatorul trebuie să pună la dispoziţia autorităţii competente documentaţia prevăzută la pct.7.

Secţiunea a 2-a

Obligaţii de planificare pentru transportul de animale

9. Transportul animalelor poate fi contractat sau subcontractat doar cu transportatori autorizaţi, în conformitate cu pct.29 şi 31.

10. Transportatorii identifică o persoană fizică responsabilă de transport şi se asigură că informaţiile privind planificarea, execuţia şi încheierea etapei din călătoria pe care au contractat-o pot fi obţinute în orice moment.

11. Organizatorii se asigură că pentru fiecare călătorie:

11.1. bunăstarea animalelor nu este compromisă prin coordonarea insuficientă a diferitelor etape ale călătoriei, iar condiţiile meteorologice sunt luate în considerare; şi

11.2. există o persoană fizică care furnizează autorităţii competente, în orice moment, informaţii privind planificarea, execuţia şi încheierea călătoriei.

12. În cazul călătoriilor de lungă durată pentru ecvideele domestice, altele decât ecvideele înregistrate, şi animalele domestice din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină, transportatorii şi organizatorii trebuie să respecte prevederile din jurnalul de călătorie de la anexa nr.2.

Secţiunea a 3-a

Transportatori

13. O persoană poate fi delegată în calitate de transportator exclusiv în temeiul unei autorizaţii eliberate de autoritatea competentă în conformitate cu pct.29 sau, în cazul călătoriilor de lungă durată, în conformitate cu pct.31. În timpul transportului animalelor, autorităţii competente i se pune la dispoziţie o copie a autorizaţiei.

14. Transportatorii trebuie să comunice autorităţii competente orice modificare în legătură cu informaţiile şi documentele prevăzute la pct.29 sau, în cazul călătoriilor de lungă durată, la pct.31, în cel mult 15 zile lucrătoare de la data efectuării modificărilor.

15. Transportatorii efectuează transportul animalelor în conformitate cu normele tehnice prevăzute în anexa nr.1.

16. Transportatorii vor încredinţa manipularea animalelor unor persoane care dispun de pregătirea necesară privind dispoziţiile relevante din anexele nr.1 şi nr.2.

17. O persoană poate conduce sau poate acţiona în calitate de însoţitor pe un vehicul rutier care transportă ecvidee domestice sau animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină sau porcină sau păsări de curte numai în cazul în care deţine un certificat de competenţă profesională în conformitate cu pct.40. În timpul transportului animalelor, autorităţii competente i se pune la dispoziţie certificatul de competenţă profesională.

18. Transportatorii trebuie să asigure prezenţa unui însoţitor pentru fiecare lot de animale, cu excepţia următoarelor cazuri:

18.1. animalele se transportă în containere care sunt securizate, ventilate corespunzător şi care, atunci când este necesar, conţin suficientă hrană şi apă, în distribuitoare care nu se pot răsturna, pentru o călătorie cu o durată de două ori mai lungă decât durata estimată;

18.2. conducătorul auto îndeplineşte atribuţiile însoţitorului.

19. Pct.13, 14, 16 şi 17 nu se aplică în cazul persoanelor care transportă animale pe o distanţă de maximum 65 km de la locul de plecare până la locul de destinaţie.

20. Transportatorii vor pune certificatul de autorizare, prevăzut la pct.42 sau la pct.45, la dispoziţia autorităţii competente din ţara de destinaţie a transportului de animale.

21. Transportatorii de ecvidee domestice, cu excepţia ecvideelor înregistrate, şi de animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină trebuie să utilizeze, pentru transportul rutier de lungă durată, un sistem de navigaţie, în conformitate cu pct.87 capitolul VI din anexa nr.1, în cazul mijloacelor de transport rutier utilizate pentru prima dată şi pentru toate mijloacele de transport rutier. Transportatorii păstrează înregistrările obţinute timp de cel puţin trei ani şi le pun la dispoziţia autorităţii competente la cererea acesteia şi în cadrul controalelor, mai ales dacă există o obligaţie legală în acest sens.

Secţiunea a 4-a

Inspecţia prealabilă şi autorizarea mijloacelor de transport

22. Un transportator poate efectua transporturi de animale de lungă durată pe cale rutieră numai în cazul în care mijlocul de transport a fost inspectat şi autorizat în conformitate cu Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

23. Un transportator poate transporta pe cale maritimă, pe o distanţă de peste 10 mile marine, ecvidee domestice şi animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină sau porcină numai în cazul în care nava pentru animale vii a fost inspectată şi autorizată în conformitate cu pct.45.

24. Dispoziţiile de la pct.22 şi 23 se aplică containerelor utilizate pentru transportul de ecvidee domestice sau pentru animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină sau porcină pe cale rutieră şi/sau maritimă, în călătorii de lungă durată.

Secţiunea a 5-a

Deţinători

25. Deţinătorii animalelor de la locul de plecare, de transfer sau de destinaţie se asigură că sunt respectate normele tehnice, prevăzute la anexa nr.1 la prezenta Normă, în ceea ce priveşte animalele transportate.

26. Deţinătorii trebuie să verifice toate animalele care sosesc într-un loc de tranzit sau de destinaţie şi să stabilească dacă animalele sunt sau au fost supuse unei călătorii de lungă durată. În cazul călătoriilor de lungă durată pentru ecvidee domestice, altele decât ecvideele înregistrate, şi pentru animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină, deţinătorii trebuie să respecte prevederile jurnalului de călătorie şi a celor din anexa nr.2 la prezenta Normă.

Secţiunea a 6-a

Centrele de colectare

27. Operatorii centrelor de colectare se asigură că animalele sunt tratate în conformitate cu normele tehnice prevăzute în capitolele I şi III din anexa nr.1.

28. De asemenea, operatorii centrelor de colectare care sunt autorizate în conformitate cu legislaţia sanitară veterinară trebuie:

28.1. să încredinţeze manipularea animalelor numai personalului care a urmat cursuri de pregătire privind normele tehnice relevante prevăzute în anexa nr.1;

28.2. să informeze, în mod regulat, persoanele admise în centrul de colectare cu privire la atribuţiile şi obligaţiile care le revin în temeiul prezentei Norme şi sancţiunile pentru orice încălcare a acesteia;

28.3. să pună permanent la dispoziţia persoanelor admise în centrul de colectare detalii privind autoritatea competentă cărei i se comunică orice posibilă încălcare a dispoziţiilor prezentei Norme;

28.4. în cazul nerespectării prezentei Norme de către o persoană prezentă în centrul de colectare şi fără a aduce atingere acţiunilor întreprinse de către autoritatea competentă, să întreprindă măsurile necesare pentru remedierea neregulilor observate şi prevenirea repetării acestora;

28.5. să adopte, să monitorizeze şi să pună în aplicare legislaţia internă necesară pentru a asigura respectarea dispoziţiilor de la subpct. 28.1-28.4.

Capitolul IV

ATRIBUŢII ŞI OBLIGAŢII ALE AUTORITĂŢII COMPETENTE

Secţiunea 1

Cerinţe de autorizare a transportatorilor

29. Autoritatea competentă acordă autorizaţii transportatorilor dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

29.1. solicitanţii sunt stabiliţi în ţara în care solicită autorizaţia;

29.2. solicitanţii au demonstrat că dispun de personal, echipamente şi proceduri operaţionale suficiente şi corespunzătoare, care le permit să respecte prevederile prezentei Norme, inclusiv, după caz, ale ghidurile de bună practică;

29.3. solicitanţii nu au fost înregistraţi pentru încălcări grave privind protecţia animalelor în ultimii trei ani anteriori datei la care solicită autorizarea. Prezenta secţiune nu se aplică în cazul în care solicitantul demonstrează autorităţii competente că a întreprins toate măsurile necesare pentru a evita alte încălcări;

29.4. mijloacele de transport rutier sunt notificate Agenţiei Naţionale Transport Auto în condiţiile Codului transporturilor rutiere nr.150/2014.

30. Autoritatea competentă eliberează autorizaţiile prevăzute la pct.29 în conformitate cu modelul din anexa nr.3 la prezenta Normă. Autorizaţiile sunt valabile cel mult cinci ani de la data eliberării şi nu sunt valabile pentru călătorii de lungă durată.

Secţiunea a 2-a

Cerinţe pentru autorizaţiile de transport

pentru călătorii de lungă durată

31. Autoritatea competentă eliberează autorizaţii transportatorilor care efectuează călătorii de lungă durată, la cererea acestora, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

31.1. solicitanţii respectă dispoziţiile de la pct.29;

31.2. solicitanţii au depus următoarele documente:

31.2.1. certificate valabile de competenţă profesională pentru conducători şi însoţitori, în conformitate cu pct.40, pentru toţi conducătorii auto şi însoţitorii care efectuează călătorii de lungă durată;

31.2.2. certificate valabile de autorizare, în conformitate cu pct.42, pentru toate mijloacele de transport rutier care urmează să fie utilizate pentru călătorii de lungă durată;

31.2.3. detalii privind procedurile care le permit transportatorilor să urmărească şi să înregistreze circulaţia vehiculelor rutiere aflate sub responsabilitatea lor şi să contacteze conducătorii auto respectivi în orice moment în timpul călătoriilor de lungă durată;

31.2.4 planuri de acţiuni pentru situaţii de urgenţă.

32. În sensul subpct.31.2.3, transportatorii care efectuează călătorii de lungă durată cu ecvidee domestice, altele decât ecvideele înregistrate, şi cu animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină fac dovada faptului că utilizează sistemul de navigaţie.

33. Autoritatea competentă eliberează astfel de autorizaţii în conformitate cu prevederile tabelului 2 din anexa nr.3. Autorizaţiile sunt valabile cel mult cinci ani de la data eliberării şi sunt valabile pentru toate călătoriile, inclusiv călătoriile de lungă durată.

Secţiunea a 3-a

Limitarea solicitărilor şi eliberarea autorizaţiilor

de către autoritatea competentă

34. Transportatorii nu pot solicita eliberarea unei autorizaţii în conformitate cu pct.29 sau cu pct.31 mai multor autorităţi competente.

35. Autoritatea competentă poate limita sfera de aplicare a unei autorizaţii prevăzută la pct.29 sau, pentru călătorii de lungă durată, la pct.31, în funcţie de criteriile care pot fi verificate în timpul transportului.

36. Autoritatea competentă eliberează fiecare autorizaţie cu un număr unic, ţinând cont de prevederile de la pct.29 sau, pentru călătorii de durată, de la pct.31. Autorizaţia este întocmită şi eliberată în limba română şi limba engleză, în cazul în care este probabil ca transportatorul să îşi desfăşoare activitatea în altă ţară.

37. Autoritatea competentă înregistrează autorizaţiile prevăzute la pct.29 sau la pct.31, astfel încât să fie identificaţi rapid transportatorii, în special în cazul nerespectării cerinţelor prezentei Norme.

38. Autoritatea competentă înregistrează autorizaţiile eliberate în conformitate cu pct.31 într-o bază de date electronică. Numele şi numărul autorizaţiei transportatorului sunt puse la dispoziţia publicului în perioada de valabilitate a autorizaţiei. Sub rezerva normelor naţionale privind protecţia datelor cu caracter personal, autoritatea competentă permite accesul public la alte date privind autorizaţiile transportatorilor.

Secţiunea a 4-a

Cursuri de pregătire şi certificatul

de competenţă profesională

39. În sensul pct.16 şi al subpct.28.1 personalul transportatorilor şi al centrelor de colectare beneficiază de cursuri de pregătire.

40. Certificatul de competenţă profesională pentru conducătorii auto şi pentru însoţitorii de pe vehiculele rutiere care transportă ecvidee domestice, animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină sau porcină sau păsări de curte, menţionat la pct.17, se acordă în conformitate cu prevederile din anexa nr.4. Certificatul de competenţă profesională este întocmit în limba oficială a ţării care îl eliberează şi în limba engleză în cazul în care este probabil ca respectivul conducător sau însoţitor să îşi desfăşoare activitatea în altă ţară. Certificatul de competenţă profesională este eliberat de către autoritatea competentă sau organismul desemnat în acest sens în conformitate cu modelul prevăzut în tabelul 3 din anexa nr.3. Sfera de aplicare a certificatului de competenţă profesională poate fi limitată la o anumită specie sau la un grup de specii.

Secţiunea a 5-a

Certificatul de autorizare a mijloacelor

de transport rutier

41. Autoritatea competentă acordă, la cerere, un certificat de autorizare pentru mijloacele de transport rutier utilizate pentru călătorii de lungă durată, cu condiţia ca mijloacele de transport:

41.1. să nu facă obiectul vreunei cereri depuse sau vreunei autorizări acordate de altă autoritate competentă în aceeaşi ţară sau în alta;

41.2. să fi fost inspectat de către autoritatea competentă sau organismul desemnat de o altă ţară şi să fi fost considerat în conformitate cu cerinţele din capitolele II şi VI din anexa nr.1, aplicabile proiectării, construcţiei şi întreţinerii mijloacelor de transport rutier utilizate pentru călătorii de lungă durată.

42. Autoritatea competentă eliberează fiecare certificat cu un număr unic, în conformitate cu modelul prevăzut în tabelul 4 din anexa nr.3. Certificatul este întocmit în limba oficială a ţării care îl eliberează şi în limba engleză. Certificatele sunt valabile cel mult cinci ani de la data eliberării şi îşi pierd valabilitatea de îndată ce mijloacele de transport sunt modificate sau reamenajate într-un mod care afectează bunăstarea animalelor.

43. Autoritatea competentă înregistrează certificatele de autorizare pentru mijloacele de transport rutier pentru călătorii de lungă durată într-o bază de date electronică, care să permită identificarea rapidă a acestora de către autoritatea competentă, în special în cazul nerespectării cerinţelor prezentei Norme.

Secţiunea a 6-a

Certificatul de autorizare a navelor

pentru animale vii

44. Autoritatea competentă acordă un certificat de autorizare unei nave pentru animale vii, la cerere, cu condiţia ca nava:

44.1. să fie operată din ţară în care este depusă cererea;

44.2. să nu facă obiectul vreunei cereri depuse sau vreunei autorizări emise de către o altă autoritate competentă în aceeaşi ţară sau în alta;

44.3. să fi fost inspectată de către autoritatea competentă şi a fost considerată în conformitate cu cerinţele secţiunii 1 a capitolului IV din anexa nr.1 privind construcţia şi echipamentul pentru navele pentru animale vii.

45. Autoritatea competentă eliberează fiecare certificat cu un număr unic. Certificatul este redactat în limba oficială a ţării care îl eliberează. Certificatele sunt valabile cel mult cinci ani de la data eliberării şi îşi pierd valabilitatea de îndată ce mijloacele de transport sunt modificate sau reamenajate într-un mod care afectează bunăstarea animalelor.

46. Autoritatea competentă înregistrează navele pentru animale vii autorizate astfel încât acestea să fie identificate rapid, în special în cazul nerespectării cerinţelor prezentei Norme.

47. Autoritatea competentă înregistrează certificatele de autorizare pentru navele pentru animale vii într-o bază de date electronică care să permită identificarea rapidă a acestora, în special în cazul nerespectării cerinţelor prezentei Norme.

Secţiunea a 7-a

Inspectarea navelor pentru animale vii

la încărcare şi descărcare

48. Autoritatea competentă inspectează navele pentru animale vii înainte de încărcarea animalelor pentru a verifica în special următoarele:

48.1. nava pentru animale este construită şi echipată pentru numărul şi tipul de animale care urmează să fie transportate;

48.2. compartimentele în care urmează să fie adăpostite animalele sunt menţinute în stare bună;

48.3. nava pentru animale vii este menţinută în stare bună de funcţionare şi este echipată conform prevederilor capitolului IV din anexa nr.1.

49. Înainte şi în timpul oricărei operaţiuni de încărcare/descărcare a navelor, autoritatea competentă inspectează navele pentru a se asigura că:

49.1. animalele sunt apte să continue călătoria;

49.2. operaţiunile de încărcare/descărcare se desfăşoară în conformitate cu prevederile capitolului III din anexa nr.1;

49.3. măsurile de alimentare cu hrană şi apă sunt în conformitate cu prevederile secţiunii a 2-a a capitolului IV din anexa nr.1.

50. Normele pentru efectuarea controalelor oficiale privind verificarea respectării cerinţelor de bunăstare a animalelor pentru transportul cu nave destinate transportului de animale vii sunt prevăzute în anexa nr.2.

Secţiunea a 8-a

Întârzieri în timpul transportului

51. Autoritatea competentă trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru a preveni sau a reduce la minimum orice întârziere în timpul transportului sau suferinţa animalelor în cazul în care circumstanţe neprevăzute împiedică aplicarea prezentei Norme.

52. Autoritatea competentă se asigură că la punctele de transfer, de ieşire şi la posturile de control la frontieră se întreprind măsuri speciale pentru a acorda prioritate transportului de animale.

Secţiunea a 9-a

Acţiuni întreprinse de către autoritatea competentă

şi sancţiuni aplicabile

53. Încălcarea prevederilor prezentei Norme atrage după sine răspunderea contravenţională, civilă sau penală.

54. Autoritatea competentă elaborează un raport anual pentru anul precedent cu privire la inspecţiile efectuate în vederea verificării conformităţii cu dispoziţiile la prezenta Normă. Raportul este însoţit de o analiză a deficienţelor majore detectate şi de un plan de acţiune privind remedierea lor.

55. Autoritatea competentă elaborează ghiduri de bună practică care cuprind îndrumări pentru respectarea dispoziţiilor prezentei Norme. Ghidurile sunt elaborate la nivel naţional.

Anexa nr.1

la Norma sanitară veterinară privind protecţia

şi bunăstarea animalelor în timpul transportului

NORME TEHNICE

Capitolul I

ADECVAREA PENTRU TRANSPORT

1. Un animal poate să fie transportat doar în cazul în care este apt pentru călătoria planificată, iar animalele trebuie transportate în condiţii care nu pot să le producă răniri sau suferinţe inutile.

2. Animalele rănite sau care prezintă slăbiciuni fiziologice sau procese patologice nu sunt considerate apte pentru transport, în special în cazul în care:

2.1. nu sunt capabile să se mişte singure fără dureri sau nu se pot mişca fără ajutor;

2.2. prezintă o rană deschisă gravă sau un prolaps;

2.3. sunt femele gestante care au depăşit 90% sau mai mult din perioada de gestaţie preconizată sau femele care au fătat în cursul săptămânii precedente;

2.4. sunt mamifere nou-născute a căror cicatrice ombilicală nu s-a vindecat complet;

2.5. sunt porcine mai mici de trei săptămâni, miei mai mici de o săptămână şi viţei mai mici de zece zile, în afara cazului în care sunt transportaţi pe o distanţă mai mică de 100 km;

2.6. sunt câini şi pisici mai mici de opt săptămâni, în afara cazului în care sunt însoţiţi de mama lor;

2.7. sunt pui de cervide.

3. Cu toate acestea, animalele bolnave sau rănite pot fi considerate apte pentru transport în cazul în care:

3.1. sunt rănite sau bolnave uşor, iar transportul nu le-ar provoca suferinţe suplimentare; în cazul în care există îndoieli, se solicită opinia unui medic veterinar;

3.2. sunt transportate în cazul în care boala sau rănirea constituie parte a unui program de cercetare;

3.3. sunt transportate sub supravegherea medicului veterinar în scopul sau ca urmare a unui diagnostic sau tratament veterinar. Cu toate acestea, transportul în acest caz poate fi efectuat numai atunci când animalele nu sunt supuse unor suferinţe sau rele tratamente inutile;

3.4. sunt animale care au fost supuse unor proceduri veterinare în legătură cu practicile de creştere a animalelor, precum decornarea sau castrarea, cu condiţia ca rănile să fie vindecate complet.

4. În cazul în care animalele se îmbolnăvesc sau se rănesc în timpul transportului, ele trebuie separate de celelalte animale şi să primească primul ajutor cât mai curând posibil. Animalele în cauză trebuie să beneficieze de tratament veterinar adecvat şi, în cazul în care este necesar, trebuie sacrificate sau ucise de urgenţă într-un mod care să nu le producă suferinţe inutile.

5. Nu se administrează sedative animalelor transportate, decât în cazul în care sedarea este strict necesară pentru a asigura bunăstarea animalelor şi aceasta se face numai sub supravegherea medicului veterinar.

6. Femelele din speciile bovină, ovină şi caprină aflate în perioada de lactaţie, care nu sunt însoţite de progenituri, trebuie mulse la intervale de cel mult 12 ore.

7. Cerinţele de la subpct. 2.3 şi 2.4 nu se aplică ecvideelor înregistrate în cazul în care scopul călătoriei este îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate şi bunăstare la naştere sau pentru mânjii nou-născuţi şi iepele înregistrate, cu condiţia ca, în ambele situaţii, animalele să fie însoţite în permanenţă de un însoţitor care se ocupă de ele pe durata călătoriei.

Capitolul II

MIJLOACE DE TRANSPORT

Secţiunea 1

Dispoziţii aplicabile tuturor mijloacelor de transport

8. Mijloacele de transport, containerele şi accesoriile acestora trebuie proiectate, construite, întreţinute şi utilizate astfel încât:

8.1. să evite rănirea şi suferinţele animalelor şi să asigure siguranţa acestora;

8.2. să protejeze animalele de condiţii atmosferice nefavorabile, de temperaturi extreme şi de modificările nefavorabile ale condiţiilor meteorologice;

8.3. să fie curăţate şi dezinfectate;

8.4. să nu permită evadarea sau căderea animalelor;

8.5. să asigure menţinerea unei calităţi şi a unei cantităţi de aer adecvate speciilor transportate;

8.6. să permită accesul la animale, pentru a fi asigurată îngrijirea şi inspectarea acestora;

8.7. să aibă podele cu suprafaţă antiderapantă;

8.8. să aibă podele care să minimizeze riscul de scurgere a urinei sau a fecalelor;

8.9. să dispună de mijloace de iluminare suficiente pentru inspectarea şi îngrijirea animalelor în timpul transportului;

8.10. să aibă spaţiu suficient în interiorul compartimentului pentru animale, precum şi la fiecare dintre nivelurile acestuia, astfel încât să se asigure o ventilaţie adecvată deasupra animalelor, în cazul în care acestea stau în poziţie normală în picioare, fără a le împiedica în vreun fel să se mişte natural.

9. În cazul animalelor sălbatice sau al speciilor, altele decât ecvideele domestice sau animalele domestice din speciile bovină, ovină, caprină sau porcină, transportul de animale trebuie însoţit de următoarele documente, după caz:

9.1. o notă care să menţioneze că animalele sunt sălbatice, timide sau periculoase;

9.2. instrucţiuni scrise cu privire la hrănirea, adăparea şi alte îngrijiri speciale care se impun.

10. Pereţii despărţitori trebuie să fie suficient de solizi pentru a suporta greutatea animalelor. Accesoriile trebuie să fie astfel concepute încât să permită o manevrare rapidă şi uşoară.

11. Pentru purceii cu o greutate mai mică de 10 kg, mieii cu o greutate mai mică de 20 kg, viţeii mai mici de şase luni şi mânjii mai mici de patru luni trebuie să fie asigurate materiale adecvate pentru aşternut sau materiale echivalente, care să le garanteze confortul în funcţie de speciile şi numărul de animale transportate, de durata călătoriei, precum şi de condiţiile meteorologice. Materialul trebuie să asigure absorbţia adecvată a urinei şi a fecalelor.

12. Fără a aduce atingere normelor naţionale privind siguranţa personalului şi a pasagerilor, în cazul în care transportul cu o navă sau un vagon feroviar durează mai mult de trei ore, însoţitorul sau persoana care are competenţa necesară pentru a-şi desfăşura activitatea eficient şi în condiţii umane, trebuie să dispună de un mijloc de sacrificare adecvat speciei în cauză.

Secţiunea a 2-a

Dispoziţii suplimentare privind transportul rutier sau feroviar

13. Vehiculele în care sunt transportate animalele trebuie marcate clar şi vizibil, indicând prezenţa unor animale vii, cu excepţia cazului în care animalele sunt transportate în containere marcate în conformitate cu pct.20 din secţiunea a 5-a.

14. Vehiculele rutiere trebuie dotate cu echipamente adecvate pentru încărcare şi descărcare.

15. La asamblarea trenurilor, precum şi la orice alte mişcări ale vagoanelor feroviare, se întreprind toate măsurile de precauţie necesare pentru a evita zdruncinarea unui vagon feroviar care adăposteşte animale.

Secţiunea a 3-a

Dispoziţii suplimentare pentru transportul pe nave

care transportă animale în containere mobile

16. Înainte de încărcarea pe o navă, comandantul verifică dacă, la încărcarea vehiculelor:

16.1. pe punţile acoperite, nava este echipată cu un sistem adecvat de ventilaţie forţată şi este dotată cu un sistem de alarmă şi cu o sursă secundară de alimentare, în cazul unei pene de curent;

16.2. pe punţile deschise există un sistem adecvat de protecţie împotriva apei de mare.

17. Vehiculele rutiere şi vagoanele feroviare trebuie echipate cu un număr suficient de puncte de fixare proiectate, poziţionate şi întreţinute în mod adecvat, care să permită fixarea solidă de navă. Vehiculele rutiere şi vagoanele feroviare se fixează pe navă înainte de începerea călătoriei, pentru a nu se deplasa din cauza mişcărilor navei.

Secţiunea a 4-a

Dispoziţii suplimentare pentru transportul aerian

18. Animalele sunt transportate în containere, cuşti sau boxe adecvate speciilor în cauză, care respectă regulamentele Asociaţiei de Transport Aerian Internaţional (IATA) privind animalele vii.

19. Animalele sunt transportate numai în condiţii în care calitatea, temperatura şi presiunea aerului pot fi păstrate în limite convenabile pe toată durata călătoriei, în funcţie de specia de animale.

Secţiunea a 5-a

Dispoziţii suplimentare pentru transportul în containere

20. Containerele în care sunt transportate animalele sunt marcate clar şi vizibil, indicând prezenţa unor animale vii şi poartă un semn care indică partea de sus a containerului.

21. În timpul transportului şi al manipulării, containerele sunt menţinute întotdeauna în poziţie verticală şi se întreprind măsuri pentru minimizarea zdruncinării sau scuturării acestora. Containerele sunt fixate pentru a preveni deplasarea din cauza mişcărilor mijlocului de transport.

22. Containerele cu o greutate mai mare de 50 kg sunt echipate cu un număr suficient de puncte de fixare proiectate, poziţionate şi întreţinute adecvat, care să permită fixarea solidă pe mijlocul de transport în care sunt încărcate. Containerele se fixează pe mijlocul de transport înainte de începerea călătoriei, pentru a nu se deplasa din cauza mişcărilor mijlocului de transport.

Capitolul III

PRACTICI DE TRANSPORT

Secţiunea 1

Încărcarea, descărcarea şi manipularea

23. O atenţie cuvenită trebuie acordată necesităţilor anumitor categorii de animale, precum animalele sălbatice, să se aclimatizeze cu modalitatea de transport înaintea călătoriei preconizate.

24. În cazul în care operaţiunile de încărcare sau descărcare durează mai mult de patru ore, cu excepţia păsărilor de curte:

24.1. trebuie să fie disponibile instalaţii adecvate pentru adăpostirea, hrănirea şi adăparea animalelor în afara mijlocului de transport, fără a fi legate;

24.2. operaţiunile trebuie supravegheate de un medic veterinar autorizat şi trebuie întreprinse măsuri de precauţie speciale pentru a asigura menţinerea bunăstării animalelor în timpul acestor operaţiuni.

Secţiunea a 2-a

Instalaţii şi proceduri

25. Instalaţiile pentru încărcare şi descărcare, inclusiv podeaua, trebuie proiectate, construite, întreţinute şi utilizate astfel încât:

25.1. să prevină rănirea şi suferinţa animalelor şi să minimizeze agitaţia şi anxietatea în timpul transportului animalelor, precum şi să asigure siguranţa animalelor. În special, suprafeţele să nu fie alunecoase şi să existe protecţie pe părţile laterale pentru a nu permite evadarea animalelor;

25.2. să fie curăţate şi dezinfectate.

26. Rampele pot avea o înclinaţie maximă de 20°, adică 36,4% faţă de planul orizontal pentru porci, viţei şi cai şi o înclinaţie de 26° şi 34', adică 50% faţă de planul orizontal pentru oi şi bovine, altele decât viţeii. În cazul în care înclinaţia este mai mare de 10°, adică 17,6% faţă de planul orizontal, rampele trebuie prevăzute cu un sistem, precum şipci transversale, care să le permită animalelor să urce sau să coboare fără riscuri sau dificultăţi.

27. Platformele-ascensor şi pardoselile superioare trebuie dotate cu bariere de siguranţă pentru a preveni căderea sau evadarea animalelor în timpul operaţiunilor de încărcare şi descărcare.

28. Mărfurile transportate în acelaşi mijloc de transport cu animalele trebuie poziţionate astfel încât să nu provoace rănirea, suferinţa sau agitaţia animalelor.

29. În timpul încărcării şi descărcării trebuie asigurate condiţii adecvate de iluminat.

30. În cazul în care containerele încărcate cu animale sunt aşezate unul peste celălalt în mijlocul de transport, se întreprind măsurile de precauţie necesare:

30.1. pentru a evita sau, în cazul păsărilor de curte, al iepurilor şi animalelor cu blană, pentru a reduce scurgerile de urină şi fecale peste animalele din containerul aflat dedesubt;

30.2. pentru a asigura stabilitatea containerelor;

30.3. pentru a asigura ca ventilaţia să nu fie blocată.

Secţiunea a 3-a

Manipularea

31. Se interzic următoarele acţiuni:

31.1. lovirea animalelor cu mâna sau cu piciorul;

31.2. aplicarea unei presiuni într-o zonă sensibilă a corpului animalelor, în urma căreia animalele să sufere dureri sau suferinţe inutile;

31.3. suspendarea animalelor prin mijloace mecanice;

31.4. ridicarea sau târârea animalelor de cap, urechi, coarne, picioare, coadă sau blană ori manipularea acestora într-un mod care le produce dureri sau suferinţe inutile;

31.5. utilizarea vergelelor sau a altor instrumente ascuţite;

31.6. blocarea cu bună-ştiinţă a unui animal care este condus sau ghidat către orice parte a zonei în care sunt manipulate animalele.

32. Utilizarea instrumentelor care administrează şocuri electrice se evită în măsura posibilităţilor. În orice caz, aceste instrumente se folosesc numai pentru bovine şi porcine adulte care refuză să se mişte şi numai în cazul în care au spaţiu suficient pentru a înainta. Şocurile nu trebuie să dureze mai mult de o secundă, se aplică în mod adecvat şi numai pe muşchii crupei animalelor. Şocurile nu se administrează în mod repetat dacă animalul nu reacţionează.

33. În cazul în care este necesar, pieţele sau centrele de colectare furnizează echipamente pentru priponirea animalelor. Animalele care nu sunt obişnuite să fie legate nu se leagă. Animalelor li se asigură accesul la apă.

34. Animalele nu sunt legate de coarne sau de belciuge şi nici cu picioarele legate împreună. Viţeilor nu li se pune botniţă. În timpul transportului, ecvideele domestice mai mari de opt luni poartă căpăstru, cu excepţia cailor neîmblânziţi.

35. În cazul în care este necesar ca animalele să fie legate, funiile, pripoanele sau alte mijloace utilizate sunt:

35.1. suficient de solide pentru a nu se rupe în condiţii normale de transport;

35.2. de natură să le permită animalelor să se aşeze, să se adape şi să se hrănească, atunci când este necesar;

35.3. proiectate astfel încât să fie eliminat pericolul de strangulare sau de rănire şi să permită dezlegarea rapidă a animalelor.

Secţiunea a 4-a

Separarea

36. Animalele sunt manipulate şi transportate separat în următoarele cazuri:

36.1. animale din specii diferite;

36.2. animale a căror talie şi vârstă diferă considerabil;

36.3. vieri şi armăsari adulţi de reproducere;

36.4. masculi maturi din punct de vedere sexual, separat de femele;

36.5. animale cu coarne, separat de animale fără coarne;

36.6. animale care manifestă ostilitate unul faţă de altul;

36.7. animale legate, separat de animale dezlegate.

37. Subpct.36.1, 36.2, 36.3 şi 36.5 nu se aplică în cazul în care animalele au fost crescute în grupuri compatibile, sunt obişnuite unele cu altele, separarea produce anxietate sau femelele sunt transportate împreună cu puii lor.

Secţiunea a 5-a

În timpul transportului

38. Spaţiile alocate trebuie să respecte cel puţin valorile menţionate în capitolul VII, în ceea ce priveşte animalele şi mijloacele de transport prevăzute.

39. Ecvideele domestice, cu excepţia iepelor însoţite de mânjii lor, trebuie transportate în boxe individuale în cazul în care vehiculul este încărcat pe o navă roll-on-roll-off. Se pot acorda derogări de la prezenta dispoziţie prin normele naţionale, cu condiţia ca toate derogările să fie notificate.

40. Ecvideele nu trebuie transportate în vehicule cu platforme multiple, cu excepţia cazului în care animalele sunt încărcate pe platforma de la cel mai jos nivel, iar pe platforma superioară nu sunt încărcate animale. Înălţimea minimă din interiorul compartimentului trebuie să fie cu cel puţin 75 cm mai mare decât înălţimea la greabăn a celui mai înalt animal.

41. Ecvideele neîmblânzite nu trebuie transportate în grupuri mai mari de patru indivizi.

42. Pct. 33-37 se aplică mutatis mutandis (schimbând ceea ce trebuie schimbat) mijloacelor de transport.

43. Pentru a satisface necesităţile animalelor, trebuie asigurată o ventilaţie suficientă, având în vedere, în special, numărul şi tipul de animale care urmează să fie transportate şi condiţiile meteorologice prognozate în timpul călătoriei. Containerele trebuie depozitate astfel încât să nu împiedice ventilarea acestora.

44. În timpul transportului, animalelor li se oferă apă, hrană şi posibilitatea de a se odihni în mod corespunzător speciei şi vârstei lor, la intervale corespunzătoare şi, în special, în conformitate cu prevederile capitolului V. În cazul în care nu există dispoziţii contrare, mamiferele şi păsările sunt hrănite cel puţin la intervale de 24 ore şi adăpate cel puţin la intervale de 12 ore. Apa şi hrana sunt de calitate bună şi sunt furnizate animalelor într-un mod în care să minimizeze contaminarea. O atenţie cuvenită se acordă necesităţii animalelor de a se obişnui cu modul de furnizare a hranei şi apei.

Capitolul IV

DISPOZIŢII SUPLIMENTARE PENTRU NAVELE CARE

TRANSPORTĂ ANIMALE VII SAU NAVELE

CU CONTAINERE MARITIME

Secţiunea 1

Cerinţe de construcţie şi de echipare

a navelor pentru animale vii

45. Compartimentele în care urmează să fie transportate animalele trebuie să fie echipate cu un sistem de ventilaţie forţată cu o capacitate suficientă de reîmprospătare a întregului volum de aer, după cum urmează:

45.1. 40 de reîmprospătări pe oră, în cazul în care compartimentul este complet închis, iar înălţimea liberă este mai mică sau egală cu 2,30 m;

45.2. 30 de reîmprospătări pe oră, în cazul în care compartimentul este complet închis, iar înălţimea liberă depăşeşte 2,30 m;

45.3. 75% din capacitatea relevantă menţionată anterior, în cazul în care compartimentul este închis parţial.

46. Capacitatea de depozitare sau de producţie de apă proaspătă trebuie să corespundă necesarului de apă prevăzut în capitolul VI, ţinând cont de numărul maxim şi de tipul de animale care urmează să fie transportate, precum şi de durata maximă a călătoriilor preconizate.

47. Sistemul de furnizare a apei proaspete trebuie să aibă capacitatea de a furniza continuu apă proaspătă în fiecare zonă în care se află animale şi să fie disponibile suficiente recipiente pentru a asigura accesul facil şi constant la apă proaspătă tuturor animalelor. De asemenea, trebuie să fie disponibile echipamente alternative de pompare pentru a asigura furnizarea apei în cazul defectării sistemului principal de pompare.

48. Sistemul de evacuare trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru a evacua fluidele din cuşti şi de pe platforme în orice condiţii. Conductele şi canalele de evacuare trebuie să colecteze fluidele în puţuri sau în rezervoare din care reziduurile pot fi evacuate prin pompe sau ejectoare. De asemenea, trebuie să fie disponibile echipamente alternative de pompare pentru a asigura evacuarea în cazul defectării sistemului principal de pompare.

49. Zonele pentru animale vii, pasajele şi rampele spre zonele pentru animale vii trebuie iluminate corespunzător. Trebuie să fie disponibile echipamente de iluminat de urgenţă, în cazul defectării instalaţiei electrice principale. Totodată, trebuie să fie disponibile suficiente echipamente portabile de iluminat care să îi permită însoţitorului să efectueze inspecţia şi să îngrijească animalele în condiţii adecvate.

50. În toate zonele pentru animale vii trebuie să fie instalate sisteme adecvate pentru stingerea incendiilor, iar echipamentele de stingere a incendiilor trebuie să fie în conformitate cu Regulile generale de apărare împotriva incendiilor în Republica Moldova, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.847/2022.

51. Sistemul de ventilaţie, cel de aprovizionare cu apă proaspătă şi drenaj, cel de iluminat, precum şi sistemul de producţie de apă proaspătă, necesare pentru animale vii trebuie să fie echipate cu un sistem de monitorizare, de control şi de alarmă, amplasat în cabina căpitanului.

52. O sursă principală de alimentare cu electricitate trebuie să fie suficientă pentru alimentarea continuă a sistemelor pentru animale, prevăzute la pct.45, 47, 48 şi 49, în condiţii normale de funcţionare a navei pentru animale vii. O sursă secundară de alimentare trebuie să fie suficientă pentru a înlocui sursa principală de alimentare pe o perioadă neîntreruptă de trei zile.

Secţiunea a 2-a

Aprovizionarea cu apă şi hrană pe navele

pentru animale vii sau portcontainere

53. Navele pentru animale sau portcontainerele care transportă ecvidee domestice şi animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină în călătorii de peste 24 de ore dispun, la plecare, de materiale suficiente pentru aşternut, precum şi apă şi hrană suficiente pentru a satisface necesarul minim zilnic de hrană şi apă, conform tabelului 1, pentru călătoria preconizată, plus o cantitate suplimentară de 25% sau echivalentul necesar pentru trei zile de materiale pentru aşternut, hrană şi apă, alegând varianta care asigură o cantitate mai mare.

Tabelul 1

Necesarul minim zilnic de apă şi hrană pe navele

pentru animale vii sau pe portcontainere

54. Furajele pot fi înlocuite cu hrană concentrată şi invers. Cu toate acestea, trebuie să fie acordată atenţia cuvenită necesităţii anumitor categorii de animale de a se obişnui cu schimbarea hranei, ţinând cont de necesităţile lor metabolice.

Capitolul V

INTERVALE DE HRĂNIRE ŞI ADĂPARE,

DURATA CĂLĂTORIEI ŞI PERIOADELE DE REPAUS

Secţiunea 1

Animale domestice din speciile ecvidee,

bovină, ovină, caprină şi porcină

55. Cerinţele prevăzute se aplică transportului de ecvidee domestice, cu excepţia ecvideelor înregistrate, de animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină, cu excepţia transportului aerian.

56. Durata călătoriei pentru animalele din speciile menţionate la pct.55 trebuie să nu depăşească opt ore.

57. Durata maximă a călătoriei prevăzute la pct.56 poate să fie prelungită, dacă sunt îndeplinite cerinţele suplimentare din capitolul VI.

58. Intervalele de hrănire şi adăpare, durata călătoriei şi perioadele de repaus, în cazul utilizării unor vehicule rutiere de transport care respectă cerinţele de la pct.57, se definesc după cum urmează:

58.1. viţeii, mieii, iezii şi mânjii neînţărcaţi, care încă au o alimentaţie pe bază de lapte, şi purceii neînţărcaţi, după nouă ore de călătorie, trebuie să beneficieze de o perioadă suficientă de repaus de cel puţin o oră, în special pentru a fi adăpaţi şi, în cazul în care este necesar, hrăniţi. După perioada de repaus, transportul poate fi reluat pentru alte nouă ore;

58.2. porcii pot fi transportaţi pentru o perioadă de cel mult 24 de ore. În timpul călătoriei, aceştia trebuie să aibă acces continuu la apă;

58.3. ecvideele domestice pot fi transportate pentru o perioadă de cel mult 24 de ore. În timpul călătoriei, acestea trebuie să fie adăpate şi, atunci când este necesar, hrănite, la fiecare opt ore;

58.4. toate celelalte animale din speciile prevăzute la pct.56 trebuie să beneficieze, după 14 ore de călătorie, de o perioadă suficientă de repaus, de cel puţin o oră, în special pentru a fi adăpate şi, atunci când este necesar, hrănite. După perioada de repaus, transportul poate fi reluat pentru alte 14 ore.

59. După încheierea duratei călătoriei, animalele descărcate, hrănite şi adăpate trebuie să beneficieze de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore.

60. Animalele nu pot fi transportate pe cale ferată în cazul în care durata maximă a călătoriei depăşeşte durata prevăzută la pct.56. Cu toate acestea, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct.57 şi 58, cu excepţia perioadelor de repaus, se aplică durata călătoriei prevăzută la pct.58.

61. Animalele nu pot fi transportate pe cale maritimă în cazul în care durata maximă a călătoriei depăşeşte durata prevăzută la pct.56, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct.57 şi 58, mai puţin durata călătoriei şi perioadele de repaus.

62. În cazul transportului pe cale maritimă pe o rută regulată şi directă între două puncte geografice, cu mijloace de transport încărcate pe nave fără descărcarea animalelor, acestea trebuie să se odihnească timp de 12 ore după descărcare în portul de destinaţie sau în imediata vecinătate a acestuia, cu excepţia cazului în care durata călătoriei pe cale maritimă permite includerea călătoriei în programul general de la pct.56, 57 şi 58.

63. În interesul animalelor, durata călătoriei prevăzută la pct.57 şi 62 poate fi prelungită cu două ore, ţinând cont în special de proximitatea faţă de locul de destinaţie.

64. Fără a aduce atingere dispoziţiilor pct.57-63, autoritatea competentă stabileşte o durată maximă de călătorie de opt ore, care nu este prelungită, pentru transportul de animale destinate sacrificării.

Secţiunea a 2-a

Alte specii

65. Păsărilor de curte, păsărilor domestice şi iepurilor domestici trebuie să le fie asigurată apă şi hrană adecvată, în cantităţi suficiente, cu excepţia cazului în care călătoria durează mai puţin de:

65.1. 12 ore, exclusiv timpul de încărcare şi de descărcare; sau

65.2. 24 de ore pentru puii de toate speciile, cu condiţia ca transportul să fie încheiat în termen de 72 de ore de la ecloziune.

66. În timpul transportului, câinii şi pisicile trebuie să fie hrănite la intervale de cel mult 24 de ore şi să primească apă la intervale de cel mult opt ore. Trebuie să existe instrucţiuni clare, în scris, cu privire la hrană şi apă.

67. Alte specii decât cele prevăzute la pct.65 sau pct.66 se transportă în conformitate cu instrucţiunile scrise privind hrănirea şi adăparea, ţinând cont de îngrijirile speciale care se impun.

Capitolul VI

DISPOZIŢII SUPLIMENTARE PRIVIND CĂLĂTORIILE DE LUNGĂ DURATĂ

PENTRU ECVIDEE DOMESTICE ŞI ANIMALE DOMESTICE

DIN SPECIILE BOVINĂ, OVINĂ, CAPRINĂ ŞI PORCINĂ

Secţiunea 1

Toate călătoriile de lungă durată

68. Mijloacele de transport trebuie să fie echipate cu un acoperiş de culoare deschisă şi să fie izolate în mod corespunzător.

69. Animalele trebuie să dispună de un aşternut adecvat sau de un material echivalent, care le garantează confortul necesar în funcţie de specie, numărul de animale transportate, durata călătoriei şi condiţiile meteorologice. Materialul în cauză trebuie să asigure o absorbţie adecvată a urinei şi a fecalelor.

70. Mijlocul de transport este necesar să deţină o cantitate suficientă de hrană adecvată pentru animale, care să acopere necesarul de hrană al animalelor respective pe durata călătoriei. Hrana pentru animale trebuie protejată împotriva intemperiilor şi a contaminanţilor, precum praful, combustibilul, gazele de eşapament, urina şi fecalele animalelor.

71. În cazul în care pentru hrănirea animalelor se utilizează echipamente specifice de hrănire, echipamentele trebuie transportate în mijlocul de transport.

72. Echipamentele de hrănire prevăzute la pct.71 trebuie să fie proiectate astfel încât, în cazul în care este necesar, să fie fixate pe mijlocul de transport pentru a nu putea fi răsturnate. Când mijlocul de transport este în mişcare, iar echipamentele nu sunt utilizate, acestea se depozitează separat de animale.

73. Ecvideele trebuie transportate în boxe individuale, cu excepţia iepelor care sunt transportate împreună cu mânjii lor.

74. Mijlocul de transport trebuie să fie dotat cu pereţi despărţitori, care creează compartimente separate, asigurând, în acelaşi timp, accesul liber al tuturor animalelor la apă.

75. Pereţii despărţitori trebuie construiţi astfel încât să fie plasaţi în diverse poziţii, creând astfel compartimente cu dimensiuni adecvate în funcţie de cerinţele specifice şi de tipul, talia şi numărul de animale.

76. Cu excepţia cazului în care sunt transportate împreună cu mamele lor, ecvideele domestice şi animalele domestice din speciile bovină şi porcină pot efectua călătorii de lungă durată numai în cazul în care:

76.1. ecvideele domestice sunt mai mari de patru luni, cu excepţia ecvideelor înregistrate;

76.2. viţeii sunt mai mari de 14 zile;

76.3. porcii au o greutate mai mare de 10 kg.

Caii neîmblânziţi nu pot efectua călătorii de lungă durată.

Secţiunea a 2-a

Aprovizionarea cu apă pentru transportul rutier,

feroviar şi containere maritime

77. Mijloacele de transport şi containerele maritime trebuie dotate cu un sistem de aprovizionare cu apă care îi permite însoţitorului să adape animalele imediat, ori de câte ori este necesar, în timpul călătoriei, astfel încât fiecare animal să aibă acces la apă.

78. Dispozitivele de adăpare trebuie să fie în stare bună de funcţionare şi să fi fost proiectate şi poziţionate în mod corespunzător pentru categoriile de animale care trebuie adăpate la bordul vehiculului.

79. Capacitatea totală a rezervoarelor de apă pentru fiecare mijloc de transport este cel puţin egală cu 1,5% din sarcina maximă utilă. Rezervoarele de apă trebuie proiectate astfel încât să poată fi drenate şi curăţate după fiecare călătorie şi să fie echipate cu un sistem care să permită verificarea nivelului apei. Rezervoarele trebuie să fie conectate la dispozitivele de adăpare din compartimente şi să fie menţinute în stare bună de funcţionare.

80. Se poate acorda o derogare de la prevederile pct.79, în cazul containerelor maritime utilizate exclusiv pe nave care le aprovizionează cu apă din rezervoarele de apă proprii ale navei.

Secţiunea a 3-a

Ventilaţia pentru mijloacele de transport rutier

şi monitorizarea temperaturii

81. Sistemele de ventilaţie din mijloacele de transport rutier trebuie proiectate, construite şi întreţinute astfel încât, în orice moment din timpul călătoriei, indiferent dacă mijlocul de transport staţionează sau se află în mişcare, temperatura în interiorul mijlocului de transport să fie păstrată între 5°C şi 30°C, pentru toate animalele, cu o toleranţă de +/-5°C, în funcţie de temperatura exterioară.

82. Sistemul de ventilaţie trebuie să fie capabil să asigure o distribuţie uniformă, printr-un flux minim de aer cu o capacitate nominală de 60 m³/h/KN sarcină utilă. Sistemul trebuie să fie funcţional timp de cel puţin patru ore, independent de motorul vehiculului.

83. Mijloacele de transport rutier trebuie să fie echipate cu un sistem de monitorizare a temperaturii, precum şi cu un mijloc de înregistrare a acestor date. Senzorii trebuie să fie amplasaţi în interiorul camionului în zonele care, în funcţie de caracteristicile de proiectare, se pot înregistra cele mai aspre condiţii climatice. Înregistrările temperaturilor astfel obţinute sunt datate şi sunt puse la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia.

84. Mijloacele de transport rutier trebuie echipate cu un sistem de alarmă care să alerteze conducătorul atunci când temperatura din compartimentele în care se află animale atinge limita maximă sau minimă.

Capitolul VII

MODUL DE REPARTIZARE A SPAŢIULUI

85. Modul de repartizare a spaţiului pentru ecvidee domestice trebuie să respecte cel puţin următoarele valori:

Tabelul 1

Transport feroviar

În timpul călătoriilor de lungă durată, mânjii şi caii tineri trebuie să aibă posibilitatea de a se întinde.

86. Aceste valori pot varia cu cel mult 10% – pentru caii adulţi şi pentru ponei şi cu cel mult 20% – pentru caii tineri şi mânji, în funcţie nu numai de greutatea şi talia cailor, dar şi de condiţia fizică a acestora, de condiţiile meteorologice şi de durata preconizată a călătoriei.

Tabelul 2

Transport rutier

În timpul călătoriilor de lungă durată, mânjii şi caii tineri trebuie să aibă posibilitatea de a se întinde.

87. Aceste valori pot varia cu cel mult 10% – pentru caii adulţi şi pentru ponei şi cu cel mult 20% – pentru caii tineri şi mânji, în funcţie nu numai de greutatea şi talia cailor, dar şi de condiţia fizică a acestora, de condiţiile meteorologice şi de durata preconizată a călătoriei.

88. Densitatea de încărcare a cailor în raport cu suprafaţa:

Tabelul 3

Transport aerian

Tabelul 4

Transport maritim

Tabelul 5

Transport feroviar pentru animale din specia bovină

88.1. Aceste valori pot varia, în funcţie nu numai de greutatea şi talia animalelor, dar şi de condiţia fizică a acestora, de condiţiile meteorologice şi de durata preconizată a călătoriei.

Tabelul 6

Transport rutier

88.2. Aceste valori pot înregistra variaţii, în funcţie nu numai de greutatea şi talia animalelor, dar şi de condiţia fizică a acestora, de condiţiile meteorologice şi de durata preconizată a călătoriei.

Tabelul 7

Transport aerian

Tabelul 8

Transport maritim

88.3. Pentru animalele gestante spaţiul trebuie suplimentat cu 10%.

Tabelul 9

Transport feroviar pentru ovine/caprine

88.4. Suprafaţa indicată anterior poate varia în funcţie de rasa, talia animalelor, condiţia fizică şi lungimea blănii acestora, precum şi de condiţiile meteorologice şi durata preconizată a călătoriei.

Tabelul 10

Transport rutier

88.5. Suprafaţa indicată anterior poate varia în funcţie de rasă, talia animalelor, condiţia fizică şi lungimea blănii acestora, precum şi de condiţiile meteorologice şi durata preconizată a călătoriei.

Indicaţie: pentru mieii de talie mică poate fi asigurată o suprafaţă mai mică de 0,2 m²/animal.

Tabelul 11

Transport aerian

Tabelul 12

Transport maritim

Transportul feroviar şi rutier pentru porcine

89. Porcinele trebuie să aibă cel puţin posibilitatea de a se întinde şi de a sta în picioare în poziţie naturală sau fiziologică.

90. Pentru a respecta aceste cerinţe minime, densitatea de încărcare pentru porcine cu o greutate de circa 100 kg trebuie să nu depăşească 235 kg/m².

91. Rasa, talia şi condiţia fizică a porcinelor pot impune creşterea suprafeţei minime necesare menţionate anterior; de asemenea, se impune o creştere maximă cu 20% a suprafeţei, în funcţie de condiţiile meteorologice şi de durata preconizată a călătoriei.

Transportul aerian pentru porcine

92. Densitatea de încărcare ar trebui să fie relativ mare pentru a preveni rănirea animalelor la decolare sau aterizare sau în cazul turbulenţelor, deşi animalele trebuie să aibă, totuşi, posibilitatea de a se întinde. La stabilirea densităţii de încărcare se ţine cont de climat, durata totală a călătoriei şi ora sosirii.

Tabelul 13

Transport aerian

Tabelul 14

Transport maritim

93. Pentru păsările de curte trebuie asigurate suprafeţe minime după cum urmează:

Tabelul 15

Densităţi aplicabile la transportul

păsărilor de curte în containere

Aceste valori pot varia în funcţie nu numai de greutatea şi talia păsărilor, dar şi de condiţia fizică a acestora, precum şi de condiţiile meteorologice şi durata preconizată a călătoriei.

Anexa nr.2

la Norma sanitară veterinară privind protecţia

şi bunăstarea animalelor în timpul transportului

JURNAL DE CĂLĂTORIE

1. Persoana care planifică o călătorie de lungă durată pregăteşte, ştampilează şi semnează toate paginile din jurnalul de călătorie, în conformitate cu dispoziţiile anexei.

2. Jurnalul de călătorie cuprinde următoarele secţiuni:

Secţiunea 1. Planificarea;

Secţiunea 2. Locul de plecare;

Secţiunea 3. Locul de destinaţie;

Secţiunea 4. Declaraţia transportatorului;

Secţiunea 5. Formularul de raportare a anomaliilor.

Paginile jurnalului de călătorie trebuie să fie legate. Modelele fiecărei secţiuni sunt prevăzute în tabelele 1-5 la prezenta anexă.

3. Organizatorul:

3.1. marchează fiecare jurnal de călătorie cu un număr de identificare distinctiv;

3.2. se asigură că autoritatea competentă de la locul de plecare primeşte, cu două zile înainte de ora plecării, o copie semnată a secţiunii din jurnalul de călătorie, completată corespunzător, cu excepţia numerelor certificatelor sanitare veterinare, în modul definit de autoritatea respectivă;

3.3. respectă instrucţiunile emise de către autoritatea competentă;

3.4. se asigură că jurnalul de călătorie este ştampilat;

3.5. se asigură că jurnalul de călătorie însoţeşte transportul de animale pe perioada călătoriei până la locul de destinaţie.

4. Deţinătorii de la locul de plecare şi, în cazul în care locul de destinaţie se află pe teritoriul ţării, deţinătorii de la locul de destinaţie completează şi semnează secţiunile relevante din jurnalul de călătorie. Aceştia informează autoritatea competentă asupra rezervelor cu privire la respectarea dispoziţiilor la Normă, cât mai curând posibil, folosind modelul de formular din tabelul 5.

5. În cazul în care locul de destinaţie se află pe teritoriul ţării, deţinătorii de la locul de destinaţie păstrează jurnalul de călătorie, cu excepţia tabelului 5, timp de cel puţin trei ani de la data sosirii la locul de destinaţie. Jurnalul de călătorie este pus la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia.

6. În cazul în care jurnalul a fost completat pe teritoriul ţării, transportatorul completează şi semnează tabelul 5 din jurnalul de călătorie.

7. În cazul în care animalele sunt exportate în altă ţară, transportatorii predau jurnalul de călătorie medicului veterinar oficial de la punctul de ieşire. În cazul exportului de animale vii din specia bovină cu restituiri, completarea tabelului 5 din jurnalul de călătorie nu este obligatorie, dacă legislaţia agricolă impune un raport.

8. Transportatorul prevăzut în tabelul 5 din jurnalul de călătorie trebuie să păstreze:

8.1. o copie a jurnalului de călătorie completat;

8.2. un exemplar imprimat în conformitate cu anexa nr.1.

9. Documentele prevăzute la subpct.8.1 şi 8.2 sunt puse la dispoziţia autorităţii competente care a acordat autorizaţia de transportator şi, la cerere, autorităţii competente de la locul de plecare, în termen de o lună de la completare şi sunt păstrate de către transportator timp de cel puţin trei ani de la data efectuării controlului.

10. Documentele prevăzute la subpct.8.1 se înapoiază autorităţii competente de la locul de plecare în termen de o lună de la încheierea călătoriei, cu excepţia cazului în care au fost utilizate sistemele prevăzute la pct.21.

Tabelul 1

Planificarea

Tabelul 2

Locul de plecare

Tabelul 3

Locul de destinaţie

Tabelul 4

Declaraţia transportatorului

Tabelul 5

Formular de raportare a animalelor

Anexa nr.3

la Norma sanitară veterinară privind protecţia

şi bunăstarea animalelor în timpul transportului

FORMULARE

Tabelul 1

Autorizaţia transportatorului

Tabelul 2

Autorizaţia transportatorului

Tabelul 3

CERTIFICAT

de competenţă profesională

pentru conducători auto şi însoţitori

Tabelul 4

CERTIFICAT

de autorizare a mijloacelor de transport rutier

pentru călătorii de lungă durată

Anexa nr.4

la Norma sanitară veterinară privind protecţia

şi bunăstarea animalelor în timpul transportului

FORMAREA

1. Conducătorii auto şi însoţitorii prevăzuţi la pct.17 şi 39 trebuie să absolve cursurile de formare menţionate la pct.2 şi să susţină examenul aprobat de către autoritatea competentă, care asigură faptul că examinatorii sunt independenţi.

2. Cursurile de formare prevăzute la pct.1 cuprind cel puţin aspectele tehnice şi administrative ale legislaţiei cu privire la protecţia animalelor în timpul transportului şi în special următoarele:

2.1. pct.6-9 şi anexele nr.1 şi nr.2;

2.2. fiziologia animală şi în special nevoile de adăpare, de hrănire, comportamentul animalelor şi conceptul de presiune;

2.3. aspectele practice de manipulare a animalelor;

2.4. impactul conducerii auto asupra bunăstării animalelor transportate şi asupra calităţii cărnii;

2.5. îngrijirea de urgenţă a animalelor;

2.6. siguranţa personalului care manipulează animalele.

Anexa nr.5

la Norma sanitară veterinară privind protecţia

şi bunăstarea animalelor în timpul transportului

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind criteriile aplicabile punctelor de control

pentru transportul animalelor

1. Punctele de control sunt locuri în care animalele se odihnesc timp de cel puţin 12 ore sau mai mult, în conformitate cu pct.59 sau pct.62 din capitolul V al anexei nr.1.

2. Punctele de control prevăzute la pct.1 trebuie să corespundă criteriilor prevăzute în prezenta Normă.

3. Autoritatea competentă autorizează şi emite un număr de autorizare pentru fiecare punct de control. Autorizaţia va fi limitată la o anumită specie sau la anumite categorii de animale cu o anumită stare de sănătate.

4. Autoritatea competentă aprobă şi face publică informaţia privind perioada de utilizare ca puncte de control şi dubla utilizare a locaţiilor autorizate conform pct.3.

5. Autoritatea competentă elaborează lista punctelor de control în conformitate cu procedura prevăzută în anexa nr.2.

6. Punctele de control se includ în listă doar după ce autoritatea competentă a verificat dacă acestea respectă cerinţele relevante şi le-a autorizat. În scopul autorizării, autoritatea competentă se asigură că punctele de control respectă toate cerinţele anexei la prezenta Normă:

6.1. sunt amplasate într-o zonă care nu face obiectul unei interdicţii sau al unor restricţii în conformitate cu legislaţia;

6.2. sunt controlate de un medic veterinar oficial care asigură, în special, respectarea dispoziţiilor prezentei Norme;

6.3. funcţionează în conformitate cu toate normele privind sănătatea animală, circulaţia animalelor şi protecţia animalelor în momentul sacrificării;

6.4. fac obiectul unor inspecţii regulate, de cel puţin două ori pe an, pentru a se constata dacă cerinţele de autorizare sunt respectate în continuare.

7. În cazurile grave, în special din considerente de sănătate animală sau bunăstare a animalelor, autoritatea competentă trebuie să suspende utilizarea unui punct de control situat pe teritoriul său. Autoritatea competentă informează şi celelalte ţări cu privire la suspendare şi motivele acesteia. Suspendarea utilizării punctului de control trebuie să fie anulată doar după ce motivele ridicării sunt anunţate de către autoritatea competentă celorlalte ţări.

8. Punctele de control trebuie utilizate exclusiv pentru primirea, hrănirea şi adăparea, odihna, cazarea, îngrijirea şi expedierea animalelor care tranzitează prin acestea.

9. Fără a aduce atingere prevederilor de la pct.8 din anexa nr.5, autoritatea competentă poate să autorizeze ca puncte de control toate spaţiile centrelor de colectare, descrise în pct.21 din Norma sanitar-veterinară privind condiţiile de sănătate şi certificare animală la comerţul (importul şi exportul) cu bovine şi porcine, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.913/2018, cu condiţia ca acestea să respecte prevederile pct.10 din prezenta Normă şi pct.4 al capitolului I din anexa privind criteriile aplicabile punctelor de control pentru transportul animalelor pe toată durata funcţionării ca puncte de control.

10. Într-un punct de control pot fi prezente în acelaşi timp numai animalele:

10.1. care au acelaşi statut sanitar certificat; şi

10.2. al căror statut sanitar este certificat:

10.2.1. în conformitate cu cerinţele aplicabile categoriei de animale din specia respectivă, în conformitate cu prevederile din secţiunea 1 a capitolului II din Norma sanitar-veterinară privind condiţiile de sănătate şi certificare animală la comerţul (importul şi exportul) cu ovine şi caprine, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.686/2018, cu excepţia unor dispoziţii contrare de sănătate animală, certificarea suplimentară trebuie să garanteze că animalele au rămas într-o singură exploataţie timp de cel puţin 21 de zile sau în exploataţia de origine de la naştere, în cazul animalelor cu vârstă mai mică de 21 de zile, înainte de a fi expediate de la această exploataţie, direct sau cu tranzitarea unui singur centru de adunare autorizat şi, în cazul ovinelor şi al caprinelor, că acestea îndeplinesc cerinţele pct.6 din secţiunea 1 a capitolului II din Norma sanitar-veterinară privind condiţiile de sănătate şi certificare animală la comerţul (importul şi exportul) cu ovine şi caprine, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.686/2018;

10.2.2. în cazul bovinelor şi al porcinelor destinate exportului prevăzute în Norma sanitar-veterinară privind condiţiile de sănătate şi certificare animală la comerţul (importul şi exportul) cu bovine şi porcine;

10.2.3. care aparţin categoriei de animale pentru care a fost autorizat punctul de control.

11. Autoritatea competentă de la locul de plecare notifică circulaţia animalelor care trec prin punctele de control prin intermediul sistemului de schimb de informaţii.

12. Proprietarul sau oricare altă persoană fizică sau juridică ce conduce un punct de control este responsabil de respectarea cerinţelor din anexa privind criteriile aplicabile punctelor de control pentru transportul animalelor şi, în acest scop, este obligat:

12.1. să admită numai acele animale care au fost certificate sau identificate în conformitate cu legislaţia corespunzătoare, în mod special cu dispoziţiile menţionate la pct.6 din prezenta Normă. În acest scop, acesta verifică sau dispune verificarea documentelor de sănătate sau a altor documente însoţitoare proprii speciilor sau categoriilor respective şi, prin sondaj, mărcile de identificare a animalelor;

12.2. să se asigure că animalele primite în punctele de control sunt hrănite şi adăpate corespunzător, în funcţie de specie, şi să dispună, în acest scop, de cantităţi adecvate de furaje şi apă;

12.3. să aibă grijă de animalele care stau la punctele de control şi, dacă este cazul, să întreprindă toate măsurile necesare pentru garantarea bunăstării acestora şi respectarea cerinţelor de sănătate animală;

12.4. să apeleze, în caz de necesitate, la un medic veterinar:

12.4.1. pentru a oferi tratamentul adecvat animalelor care s-au îmbolnăvit sau care s-au rănit în timp ce se aflau sub responsabilitatea lui; şi

12.4.2. dacă este necesar, să recurgă la sacrificarea, uciderea animalelor respective, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.369/2015 pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind protecţia animalelor în momentul uciderii;

12.5. să folosească personal cu aptitudini, cunoştinţe şi capacităţi profesionale adecvate şi care dispune de o instruire specifică în domeniu, dobândită fie în cadrul unităţii respective, fie în urma unor cursuri de instruire, sau care beneficiază de experienţă practică echivalentă pentru a lucra şi a îngriji corespunzător animalele respective;

12.6. să întreprindă măsurile necesare pentru a garanta că personalul care manipulează animale la punctele de control respectă dispoziţiile relevante în materie de bunăstare animală;

12.7. să comunice autorităţii competente, în termen de o zi lucrătoare de la plecarea unui lot, informaţiile menţionate la pct.18 din Criteriile aplicabile punctelor de control, să ţină în evidenţă o bază de date cu aceste informaţii, să le păstreze timp de cel puţin trei ani şi să le pună la dispoziţia autorităţii competente în caz de necesitate;

12.8. să informeze autoritatea competentă cu prima ocazie despre neregulile constatate.

13. Înainte ca animalele să părăsească punctul de control, medicul veterinar oficial sau orice medic veterinar desemnat în acest sens de către autoritatea competentă confirmă în jurnalul de călătorie că animalele sunt apte să continue călătoria.

Anexă

la Norma sanitară veterinară privind criteriile aplicabile

punctelor de control pentru transportul animalelor

CRITERII APLICABILE PUNCTELOR DE CONTROL

Capitolul I

MĂSURI SANITARE ŞI DE IGIENĂ

1. Este necesar ca fiecare punct de control:

1.1. să fie amplasat, proiectat, construit şi utilizat astfel încât să asigure un nivel suficient de biosecuritate pentru a preveni răspândirea bolilor infecţioase grave la alte exploataţii şi între loturi consecutive de animale care trec prin punctul de control;

1.2. să fie construit, echipat şi utilizat astfel încât să poată fi efectuate operaţiunile de curăţare şi dezinfectare. Spălarea vehiculului se face la faţa locului. Instalaţiile în cauză trebuie să fie funcţionale indiferent de condiţiile meteorologice;

1.3. să fie curăţat şi dezinfectat înainte şi după fiecare utilizare, în conformitate cu cerinţele medicului veterinar oficial.

2. Personalul şi echipamentul care intră în contact cu animalele adăpostite sunt în exclusivitate destinate spaţiului respectiv, cu excepţia cazului în care au fost supuse unei proceduri de curăţare şi dezinfectare după ce au intrat în contact cu animalele sau cu fecalele sau urina acestora. Persoana responsabilă de punctul de control asigură echipament şi haine de protecţie ce garantează biosecuritatea, care sunt păstrate exclusiv pentru a fi puse la dispoziţia persoanelor care intră în punctul de control, precum şi echipament adecvat pentru curăţarea şi dezinfectarea articolelor menţionate anterior.

3. Materialul de aşternut este îndepărtat atunci când un lot de animale este mutat dintr-o spaţiu şi, după operaţiunile de curăţare şi dezinfectare menţionate la pct.1.3, este înlocuit cu materiale curate.

4. Aşternutul animalelor, fecalele şi urina se colectează de la punctul de control doar după ce au fost supuse unui tratament corespunzător pentru a evita răspândirea bolilor la animale.

5. Între două loturi consecutive de animale pauzele sanitare adecvate trebuie respectate şi, după caz, acestea se adaptează în funcţie de provenienţa transporturilor: regiuni, zone sau compartimente similare. În special, punctele de control trebuie să rămână complet golite de animale pentru cel puţin 24 de ore după o utilizare de maximum 6 zile, după efectuarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfectare şi înainte de sosirea unui nou lot.

6. Înainte de a accepta animalele, punctele de control trebuie:

6.1. să fie curăţate şi dezinfectate în termen de 24 de ore de la plecarea tuturor animalelor adăpostite anterior, în conformitate cu dispoziţiile pct.10 din prezenta Normă;

6.2. să fie complet golite de animale, până când medicul veterinar oficial constată încheierea operaţiunilor de curăţare şi dezinfectare.

Capitolul II

CONSTRUCŢIE ŞI INSTALAŢII

7. Pe lângă dispoziţiile capitolelor II şi III din anexa nr.1 la Norma sanitară veterinară privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului, fiecare punct de control trebuie să deţină echipamente şi instalaţii disponibile pentru încărcarea şi descărcarea animalelor din mijloacele de transport. În special, echipamentele şi instalaţiile în cauză trebuie să aibă o podea care să minimizeze riscul alunecării şi, atunci când este necesar, să dispună de protecţie laterală. Podurile, rampele şi gangurile trebuie să fie dotate cu parapete, balustrade sau cu alte mijloace de protecţie care să prevină căderea animalelor. Rampele de încărcare şi descărcare ar trebui să aibă cea mai mică înclinaţie posibilă. Pasajele de trecere trebuie să aibă o pardoseală care să minimizeze riscul de alunecare şi să fie construite astfel încât să minimizeze riscul rănirii animalelor. Este necesar să se asigure în special că, între podeaua vehiculului şi rampă sau între rampă şi podeaua zonei de descărcare, nu există un spaţiu sau o treaptă mare care să determine animalele să sară, să alunece sau să se împiedice.

8. Toate instalaţiile de la punctele de control utilizate pentru adăpostirea animalelor trebuie:

8.1. să fie dotate cu podele care să minimizeze riscul alunecării şi care să nu rănească animalele;

8.2. să fie dotate cu acoperişuri şi protecţie laterală adecvată pentru a proteja animalele de intemperii;

8.3. să dispună de instalaţii adecvate pentru păstrarea, inspecţia, examinarea dacă este necesar, furajarea, adăparea animalelor şi depozitarea furajelor;

8.4. să ţină cont de capacitatea unităţii, să dispună de un sistem de ventilaţie şi canalizare adecvat speciilor de animale adăpostite;

8.5. să dispună de iluminare naturală sau artificială la o intensitate care să permită în orice moment inspecţia animalelor. Dacă este necesar, se recurge şi la o sursă suplimentară de lumină corespunzătoare;

8.6. să dispună de echipament pentru priponirea animalelor care necesită acest lucru. Pripoanele trebuie să fie utilizate astfel încât să nu provoace nici o durere animalelor, să le permită să se hrănească, să se adape şi să se întindă fără nici o dificultate;

8.7. să dispună, în funcţie de specie, de suficient spaţiu care să le permită animalelor să se întindă simultan şi să ajungă cu uşurinţă la instalaţiile de adăpare şi alimentare;

8.8. să dispună de suficient material de aşternut. Materialul de aşternut trebuie fie aşezat în fiecare incintă în funcţie de nevoile fiecărei specii sau categorii de animale adăpostite;

8.9. să fie construite şi întreţinute astfel încât să se evite riscul ca animalele să intre în contact cu un obiect ascuţit sau periculos, sau cu o suprafaţă deteriorată care ar putea să le rănească.

9. Punctele de control să fie dotate cu instalaţii adecvate pentru a adăposti separat animalele bolnave, rănite sau care au nevoie de îngrijire individuală.

10. Punctele de control trebuie să fie dotate cu instalaţii adecvate pentru toate persoanele care frecventează şi folosesc incintele.

11. Punctele de control trebuie să dispună de un sistem adecvat pentru depozitarea şi evacuarea deşeurilor şi pentru păstrarea cadavrelor animalelor până în momentul ridicării şi distrugerii lor.

Capitolul III

FUNCŢIONAREA

12. Animalele trebuie să fie descărcate cât mai repede posibil după sosirea lor. Dacă, totuşi, o întârziere este inevitabilă, atunci, ţinând cont de condiţiile atmosferice şi de perioadele de aşteptare, animalelor trebuie să li se asigure cele mai bune condiţii de trai posibile.

13. În timpul descărcării şi încărcării, trebuie de avut grijă ca animalele să nu fie speriate, surescitate sau maltratate şi să se asigure că nu sunt răsturnate. Animalele nu trebuie să fie ridicate sau trase de cap, coarne, urechi, picioare, coadă sau blană, nici manevrate astfel încât să li se provoace dureri sau suferinţe inutile. Dacă este necesar, ele trebuie să fie ghidate individual.

14. În scopul deplasării animalelor de la un capăt la celălalt al incintelor trebuie:

14.1. amenajate pasaje mobile pentru a exploata tendinţele gregare ale animalelor;

14.2. să fie utilizate instrumentele destinate ghidării animalelor exclusiv în acest scop. Să se evite, în măsura posibilităţilor, utilizarea instrumentelor care administrează şocuri electrice şi, în unele cazuri, aceste instrumente pot folosite exclusiv pentru bovinele şi porcinele adulte care refuză să se mişte, cu condiţia ca şocurile să nu dureze mai mult de două secunde şi să fie administrate la intervale corespunzătoare, iar animalele să aibă loc destul pentru a se mişca. Astfel de şocuri se pot aplica doar pe muşchii membrelor posterioare ale animalelor;

14.3. ca animalele să nu fie lovite şi să nu se exercite nici o presiune asupra părţilor sensibile ale corpului lor. În special, să nu fie strivită, răsucită sau ruptă coada şi nici atinşi ochii. Animalele să nu fie lovite cu pumnul sau cu picioarele;

14.4. ca persoanele care manevrează animale la puncte de control să nu aibă sau să utilizeze ţepuşe sau alte instrumente ascuţite. Instrumentele care servesc la ghidarea animalelor pot fi utilizate doar dacă nu prezintă riscul de a răni sau de a provoca suferinţe inutile atunci când intră în contact cu corpul animalului.

15. Animalele care sosesc după ce au fost supuse unor temperaturi ridicate într-o climă umedă trebuie să fie răcorite cât mai repede posibil prin mijloace adecvate.

16. Furajarea şi adăparea animalelor trebuie făcută astfel încât să se asigure că fiecare animal adăpostit la puncte de control dispune cel puţin de apă curată şi de furaje adecvate, în cantităţi suficiente pentru satisfacerea nevoilor sale fizice, atât în timpul şederii, cât şi pe durata prevăzută pentru călătoria până la punctul următor unde este furajat. Punctele de control nu pot să primească animale cu nevoi speciale de furajare, cum ar fi viţeii tineri care au nevoie de alimentaţie lichidă, doar dacă dispun de echipament şi personal calificat pentru satisfacerea nevoilor respective.

17. Starea generală şi starea de sănătate a animalelor trebuie să fie examinate de către un angajat al punctelor de control la sosirea acestora şi cel puţin o dată la fiecare 12 ore în timpul şederii lor în punctele de control.

18. Registrul la punctul de control trebuie să conţină următoarele informaţii:

18.1. data şi ora terminării descărcării şi începerii reîncărcării fiecărui lot;

18.2. data şi durata depopulării din motive de sănătate prevăzute în pct.4 din capitolul I;

18.3. numărul (numerele) certificatelor de sănătate animală referitoare la fiecare lot;

18.4. orice observaţie necesară privind starea de sănătate sau starea generală a animalelor şi, în special:

18.4.1. caracteristicile şi numărul de animale descoperite moarte în momentul descărcării la punctele de control sau care au murit în timpul şederii în respectivul punct;

18.4.2. caracteristicile şi numărul de animale descoperite a fi grav rănite în momentul descărcării, în timpul şederii, sau considerate ca fiind inapte să-şi continue călătoria;

18.5. numele şi adresele transportatorului şi ale şoferilor, precum şi numerele de înregistrare ale autovehiculelor.

Anexa nr.6

la Norma sanitară veterinară privind protecţia

şi bunăstarea animalelor în timpul transportului

NORME

pentru efectuarea controalelor oficiale privind verificarea respectării

cerinţelor de bunăstare a animalelor pentru transportul cu nave

destinate transportului de animale vii

1. În cazul în care animalele sunt transportate către alte ţări şi o parte a călătoriei implică utilizarea navelor destinate transportului de animale vii, autoritatea competentă de la locul de plecare trebuie să verifice dacă planurile de pentru situaţii de urgenţă îndeplinesc cerinţele prevăzute la subpct. 31.2.4 din Normă.

2. Pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză, atunci când inspectează navele destinate transportului de animale vii în timpul încărcării şi descărcării, în sensul pct.48-51 la Normă, autoritatea competentă trebuie să ţină cont de rezultatele relevante ale inspecţiilor în cadrul controlului statului portului, disponibile publicului.

3. Autoritatea competentă trebuie să se asigure că inspecţiile privind încărcarea navelor destinate transportului de animale vii, prevăzute la pct.50 şi 51 din Normă, şi controalele oficiale la punctele de ieşire din porturile maritime sunt efectuate de către o echipă de inspectori.

4. O echipă de inspectori trebuie să fie formată din cel puţin:

4.1. un medic veterinar oficial; precum şi

4.2. un expert în domeniul maritim, autorizat de către autorităţile maritime.

5. Expertul în domeniul maritim menţionat la subpct. 4.2 trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele cerinţe:

5.1. să aibă calificări corespunzătoare dobândite în cadrul unei instituţii din domeniul maritim sau nautic şi experienţă adecvată pe mare în calitate de ofiţer de navă care deţine un certificat de competenţă STCW II/2 sau III/2 prevăzut în Regulamentul-cadru cu privire la respectarea obligaţiilor statului port, valabil, fără limitări cu privire la zona de operare, la puterea de propulsie sau la tonaj;

5.2. să fi promovat un examen pentru arhitect naval, inginer mecanic sau inginer în domeniul maritim care să fie recunoscut de către autoritatea maritimă competentă şi să aibă o experienţă de cel puţin cinci ani în funcţia respectivă; sau

5.3. să aibă o diplomă universitară relevantă sau o diplomă echivalentă, eliberată de către o instituţie de învăţământ superior, într-un domeniu tehnic sau ştiinţific.

6. În cazul în care animalele sunt prezentate pentru încărcare şi descărcare pe navele destinate transportului de animale vii la punctele de ieşire, organizatorul trebuie să furnizeze autorităţii competente de la punctele de ieşire următoarele documente cu cel puţin cinci zile lucrătoare înainte de data inspecţiei navelor destinate transportului de animale vii, prevăzute la pct.50 şi 51 din Normă sau de la data controalelor oficiale:

6.1. o copie a autorizaţiei de transportator pentru tronsonul maritim al călătoriei, astfel cum se prevede la pct.29 la prezenta Normă;

6.2. o copie a autorizaţiei de transportator şi planurile pentru situaţii de urgenţă pe tronsonul maritim al călătoriei, prevăzute la pct.31, 32 şi 33 din prezenta Normă, pentru călătoriile de lungă durată.

7. Autoritatea competentă de la punctele de ieşire din porturile maritime trebuie:

7.1. să verifice dacă planurile pentru situaţii de urgenţă, prevăzute la subpct. 31.2.4 îndeplinesc cerinţele prevăzute la pct.32 din Normă; precum şi

7.2. să verifice, prin intermediul unei inspecţii fizice, dacă distribuţia animalelor în ţarcuri îndeplineşte cerinţele privind spaţiul prevăzute în capitolul VII din anexa nr.1 Normă.

8. În cazul în care efectuează inspecţii şi controale oficiale în conformitate cu pct.3 la prezenta Normă, autoritatea competentă din portul maritim în care sunt descărcate şi încărcate animalele, trebuie să facă fotografii sau înregistrări video cu privire la următoarele:

8.1. orice elemente de construcţie sau echipamente prevăzute în capitolul IV secţiunea 1 din anexa nr.1 care nu sunt conforme cu secţiunea respectivă; şi

8.2. orice alt element care prezintă deficienţe, nu este conform cu dispoziţiile relevante sau ar putea afecta în mod negativ bunăstarea animalelor.

9. Fotografiile sau înregistrările video realizate în timpul inspecţiilor şi controalelor oficiale prevăzute la pct.8 se anexează la dosarele de inspecţie şi se păstrează de către autoritatea competentă pe durata perioadei de valabilitate a certificatului de autorizare a navei destinate transportului de animale vii.