354/18.04.2018 Hotărîre privind aprobarea Avizului asupra proiectului de lege pentru modificarea articolului 17 alineatul (4) din Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Avizului asupra proiectului de lege pentru modificarea

articolului 17 alineatul (4) din Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002

cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor

de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

nr. 354  din  18.04.2018

 (în vigoare 20.04.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 126-132 art. 396 din 20.04.2018

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul asupra proiectului de lege pentru modificarea articolului 17 alineatul (4) din Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.354 din 18 aprilie 2018

AVIZ

asupra proiectului de lege pentru modificarea articolului 17 alineatul (4)

din Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea,

modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare

obligatorie de asistenţă medicală

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea articolului 17 alineatul (4) din Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.65 din 1 martie 2018) de un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Autorii proiectului propun micşorarea termenului de prescripţie extinctivă pentru stingerea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a penalităţilor aferente acestora şi pentru anularea sumelor plătite în plus înregistrate de la 3 ani pînă la un an – “anul bugetar curent”.

Termenul de prescripţie de 3 ani a fost inclus în Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în vederea stabilirii unui termen unic de prescripţie pentru înaintarea pretenţiilor faţă de persoanele fizice şi juridice obligate prin lege să achite primele de asigurare, analogic articolului 267 din Codul civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002.

Din punct de vedere conceptual, reducerea termenului în cauză va duce la scăderea nivelului de recuperare a restanţelor la plata primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, precum şi a încasării penalităţilor şi sancţiunilor financiare. Eventual, noile reglementări pot crea condiţii în care populaţia ar tergiversa intenţionat achitarea primelor de asigurare obligatorie şi, prin urmare, ar fi diminuate resursele fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Totodată, soluţia normativă propusă va afecta procedura de anulare a sumelor plătite în plus, procedură de care beneficiază persoana asigurată.

Mai mult decît atît, stabilirea termenului de prescripţie valabil numai pentru “anul bugetar curent” va determina imposibilitatea aplicării prevederilor punctului 3 din anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, dat fiind faptul că pentru persoanele obligate să se asigure în mod individual, termenul de 183 de zile de absenţă din ţară este cumulativ, care poate fi stabilit doar la începutul anului următor de gestiune. Respectiv, adoptarea acestei modificări va duce la imposibilitatea identificării pe parcursul anului bugetar curent a acestor persoane obligate prin lege să se asigure în mod individual, precum şi va spori creşterea riscului de micşorare a gradului de încadrare a populaţiei în sistemul de asigurări obligatorii de asistenţă medicală. Or, aplicarea termenului de prescripţie existent (3 ani) ar spori spiritul responsabilităţii cetăţenilor atît pentru asigurarea sănătăţii lor, cît şi pentru onorarea obligaţiilor stabilite de legislaţie.

De asemenea, este necesar a menţiona că majoritatea persoanelor care achită prima de asigurare în termen realizează această obligaţie atunci cînd au nevoie de asistenţă medicală, iar acest fapt constituie adesea un dezechilibru între cuantumul primei de asigurare achitat şi cuantumul cheltuielilor de acordare a asistenţei medicale acoperite de Compania Naţională de Asigurări în Medicină, avînd astfel un impact negativ asupra fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

Pornind de la cele expuse, Guvernul este în imposibilitate de a da curs iniţiativei legislative în cauză.