Hotărâri
356/26.04.99 Hotărîre despre aprobarea Concepţiei pentru dezvoltarea sistemului de dialog social
HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA
despre aprobarea Concepţiei pentru dezvoltarea
sistemului de dialog social
Nr.356 din 26.04.99
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.50-52/404 din 20.05.1999
* * *
Abrogat: 03.10.2008
Hotărîrea Guvernului nr.1103 din 29.09.2008
În scopul formării şi perfecţionării sistemului de dialog social şi
ţinînd cont de practica şi experienţa mondială în acest domeniu,
Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Concepţia pentru dezvoltarea sistemului de dialog
social (se anexează).
2. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în comun cu
ministerele şi departamentele interesate, în colaborare cu partenerii
sociali - Confederaţia Naţională a Patronatului şi Federaţia Generală a
Sindicatelor:
va elabora şi prezenta Guvernului spre examinare, în termen de două
luni, planul măsurilor organizatorice şi componenţa Consiliului format
din reprezentanţii părţilor întru asigurarea realizării Concepţiei
sus-menţionate;
va efectua permanent coordonarea măsurilor pentru implementarea
Concepţiei în cauză;
va prezenta Guvernului în modul stabilit propuneri de rectificare a
Concepţiei nominalizate, în caz de necesitate, în funcţie de condiţiile
reale de promovare a dialogului social în societate.
3. Compania de Stat "Teleradio-Moldova", agenţiile şi organele de
presă, vor informa pe larg societatea despre scopul, sarcinile şi mersul
realizării Concepţiei pentru dezvoltarea sistemului de dialog social.
4. Controlul asupra realizării Concepţiei nominalizate se pune în
sarcina viceprim-ministrului dlui O.Stratulat.
Prim-ministru
al Republicii Moldova Ion STURZA
Contrasemnată:
Ministrul muncii, protecţiei
sociale şi familiei Vladimir Guriţenco
Ministrul justiţiei Ion Păduraru
Chişinău, 26 aprilie 1999.
Nr. 356.
Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr.356
din 26 aprilie 1999
C O N C E P Ţ I A
pentru dezvoltarea sistemului de dialog social
Capitolul I
Dispoziţii generale
Transformările politice şi social-economice care au loc în
republică, tranziţia la economia de piaţă pot avea sorţi de izbîndă doar
în condiţiile unei păci sociale, a unor poziţii coordonate a
partenerilor sociali, care reprezintă interesele angajaţilor, patronilor
şi statului.
Pentru a asigura coordonarea poziţiilor şi a lua în considerare
interesele partenerilor sociali care, în mare măsură, nu corespund,
experienţa mondiala a elaborat sistemul de dialog social. Acest sistem
permite de a soluţiona conflictele, care apar între partenerii sociali,
prin mijloace paşnice.
Dialogul social este o formă efectivă de formare şi realizare a
politicii social-economice a statului în baza coordonării intereselor
diferitelor pături şi grupe sociale ale societăţii prin intermediul
negocierilor, refuzul de la confruntări şi violenţă.
Dialogul social în condiţiile reformării economiei contribuie la
democratizarea relaţiilor sociale şi de muncă, la dezvoltarea stabilă a
societăţii din punct de vedere economic şi social.
În baza reglementării contractuale a chestiunilor privind
remunerarea muncii şi a condiţiilor de muncă, ocuparea forţei de muncă
şi a garanţiilor sociale, precum şi a altor chestiuni la nivel naţional,
ramural, teritorial, sistemul de dialog social creează condiţii pentru
egalarea posibilităţilor subiecţilor economici în concurenţa lor pe
piaţa mărfurilor şi serviciilor, contribuie la reducerea tensiunii pe
piaţa muncii.
Sistemul de dialog social dispune de numeroase mijloace şi
posibilităţi de reglementare a relaţiilor sociale şi de muncă şi sarcina
lui constă în folosirea eficientă a lor.
Concepţia pentru dezvoltarea sistemului de dialog social (în
continuare - Concepţia) are drept scop argumentarea necesităţii formării
şi perfecţionării sistemului de dialog social şi a direcţiilor
prioritare de dezvoltare a lui în condiţiile reformării economiei ţării.
Realizarea consecutivă a ei va permite de a consolida eforturile tuturor
păturilor societăţii pentru o colaborare eficientă în interesele
naţionale, va contribui la îmbunătăţirea atmosferiei social-psihologice
în societate, va ridica cultura, etica comunicării şi colaborării.
Capitolul II
Esenţa şi particularităţile sistemului de dialog social
1. Scopul, esenţa, principiile şi condiţiile
de bază ale dialogului social
Scopul principal al dialogului social este efectuarea unor măsuri
comune şi concrete ale părţilor, menite să asigure protecţia socială a
salariaţilor.
Esenţa dialogului social reprezintă concentrarea eforturilor
partenerilor sociali în scopul depăşirii crizei şi stabilizării
situaţiei social-economice.
Concomitent este necesar să fie soluţionate şi alte sarcini, cum ar
fi:
utilizarea potenţialului dialogului social în interesele dezvoltării
personalităţii, asigurarea drepturilor şi garanţiilor constituţionale
ale ei;
coordonarea intereselor partenerilor sociali în soluţionarea
problemelor privind remunerarea muncii, ocuparea forţei de muncă,
protecţia şi securitatea muncii, instruirea profesională şi reciclarea
cadrelor etc.;
precizarea funcţiilor, drepturilor şi obligaţiunilor partenerilor
sociali, elaborarea principiilor şi procedurilor, ridicarea culturii
negocierilor;
aplanarea conflictelor colective de muncă în baza principiilor
relaţiilor de parteneriat, reducerea tensiunii în societate;
trecerea treptată de la metodele administrative de comandă la cele
colective de reglementare contractuală a relaţiilor sociale şi de muncă
la toate nivelurile.
Principiile dialogului social care stau la baza succesului
tripartitismului, sînt:
dorinţa pentru dialog a partenerilor sociali, respectarea normelor
legislaţiei în vigoare şi asumarea benevolă a obligaţiunilor;
existenţa organizaţiilor puternice ale angajaţilor şi patronilor,
reprezentative şi independente, guvernate prin disciplină şi democraţie
internă;
cunoştinţe adecvate asupra subiectelor luate în discuţie pentru o
participare efectivă în luarea deciziilor;
existenţa unui climat de încredere mutuală între partenerii sociali;
egalitatea partenerilor sociali şi împuternicirile reprezentanţilor
partenerilor sociali;
evaluarea posibilităţilor reale de îndeplinire a obligaţiunilor
asumate;
executarea obligatorie a înţelegerilor (acordurilor) şi
responsabilitatea pentru obligaţiunile asumate;
prioritatea metodelor şi procedurilor de conciliere şi efectuarea
obligatorie a consultaţiilor partenerilor sociali pe principalele
chestiuni din domeniul muncii şi politicii sociale;
refuzul de la acţiunile unilaterale, care încalcă înţelegerile
(acordurile) şi informarea reciprocă a partenerilor sociali despre
schimbarea situaţiei;
adoptarea deciziilor şi efectuarea acţiunilor în limitele regulilor
şi procedurilor coordonate.
Condiţiile de bază pentru ca tripartitismul să fie cu adevărat
eficient, sînt:
a) independenţa patronilor, angajaţilor şi a statului unii faţă de
ceilalţi fără nici o suprapunere a funcţiilor lor;
b) existenţa unor părţi autonome şi distincte, capabile să-şi aducă
la îndeplinire funcţiile lor în mod corespunzător;
c) atitudine pozitivă faţă de consultări şi cooperare;
d) respect şi înţelegere mutuală.
Aceste principii şi condiţii de bază trebuie să fie respectate la
toate nivelurile sistemului de dialog social.
2. Asigurarea juridică şi normativă a
dialogului social la momentul actual
În prezent baza juridică a sistemului de dialog social o constituie:
Codul muncii, Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.247 din
15 decembrie 1992 "Cu privire la asigurarea drepturilor sindicatelor în
sfera parteneriatului social", Legea cu privire la contractul colectiv
de muncă, Legea pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă,
Legea cu privire la Guvern, Legea cu privire la sindicate, Hotărîrea
Guvernului Republicii Moldova nr.616 din 5 octombrie 1993 "Pentru
Regulamentul provizoriu cu privire la asociaţiile patronatului",
Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.144/1976 cu privire
la consultările tripartite destinate şă promoveze aplicarea normelor
internaţionale ale muncii şi nr.154/1981 privind promovarea negocierilor
colective, ratificate de Parlamentul Republicii Moldova în anii
1995-1996.
Un pas important în dezvoltarea bazei juridice şi organizaţionale a
dialogului social a fost Decretul Preşedintelui Republicii Moldova
nr.152 din 20 mai 1994 "Cu privire la constituirea Comisiei republicane
pentru negocieri colective" şi Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
nr.567 din 1 august 1994, prin care a fost aprobat Regulamentul Comisiei
nominalizate.
A fost aprobată structura şi componenţa Comisiei republicane pentru
negocieri colective, care activează pînă în prezent şi din an în an
negociază şi încheie contractul colectiv (nivel naţional între Guvern,
Patronat şi Sindicate). Concomitent, la nivel de teritoriu, pe lîngă
organele administraţiei publice locale se instituie comisiile
teritoriale tripartite dintr-un număr egal de reprezentanţi ai părţilor
şi prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.572 din 14 august
1995 a fost aprobat regulamentul lor. Însă toate acestea nu permit de a
realiza un dialog social eficient între partenerii sociali şi de a
soluţiona problemele existente în republică.
3. Subiecţii şi obiectivele sistemului de dialog social
Sistemul de dialog social include baza legislativă ca temelie de
funcţionare şi dezvoltare a lui, principiile, subiecţii, funcţiile şi
obiectivele dialogului social, nivelurile de colaborare a partenerilor
sociali, mecanismele şi metodele de reglementare a relaţiilor,
structurile organizaţionale, procedurile etc.
Subiecţii (părţile) dialogului social sînt angajaţii, patronii şi
organele administraţiei publice centrale şi locale. Componenţa
subiecţilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi modul de efectuare a
dialogului la diferite niveluri şi faze ale dialogului social se
determină, ţinîndu-se cont de particularităţile ramurilor şi unităţilor
administrativ-teritoriale.
Reprezentanţii părţilor care reprezintă interesele lor, sînt:
în numele angajaţilor - Federaţia Generală a Sindicatelor din
Republica Moldova, organele, organizaţiile sindicale şi federaţiile lor
la nivel de ramură, teritoriu, unitate economică, împuternicite de a fi
reprezentate în conformitate cu statutele lor sau organizaţiile care
reprezintă interesele angajaţilor;
în numele patronilor - Confederaţia Naţională a Patronatului din
Republica Moldova, asociaţiile (uniunile) de patroni (antreprenori),
conducătorii unităţilor economice, indiferent de tipul de proprietate şi
forma organizatorico-juridică;
în numele statului - Guvernul Republicii Moldova, ministerele şi
departamentele, precum şi autorităţile administraţiei publice locale.
Drepturile şi împuternicirile atît ale organizaţiilor şi organelor
sindicale, cît şi ale celor patronale sînt determinate de legislaţia în
vigoare şi statutele acestor organe.
În conformitate cu Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii
nr.87/1948 privind libertatea asocierii şi protecţia dreptului la
organizaţie şi nr.98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului la
organizaţie şi de purtare a tratativelor colective, organizaţiile
angajaţilor, precum şi organizaţiile patronale nu pot fi dizolvate sau
temporar interzise în mod administrativ. Activitatea lor poate fi
suspendată numai conform hotărîrii instanţei judecătoreşti.
Colaborarea între partenerii sociali include următoarele niveluri:
naţional, ramural, teritorial şi nivel de unitate economică.
Obiectivele generale ale dialogului social, sînt:
stabilirea structurilor şi a procesului de dialog social la nivel
naţional, ramural şi teritorial cu scopul de a crea consensul între
partenerii sociali privind strategia macroeconomică şi politica
social-economică;
întărirea capacităţilor partenerilor sociali de a se angaja
constructiv în negocieri tripartite pentru a putea contribui efectiv la
reformarea economiei şi reconversia socială;
colaborarea în elaborarea şi realizarea cadrului legislativ avînd
drept scop crearea unui sistem eficient al relaţiilor tripartite;
armonizarea intereselor naţionale în procesul elaborării
principiilor de reglementare a relaţiilor de muncă şi social-economice;
elaborarea, promovarea şi contribuirea la încheierea contractului
colectiv la diferite niveluri şi asigurarea realizării prevederilor
acestuia;
soluţionarea divergenţelor şi conflictelor colective de muncă şi
medierea anumitor situaţii conflictuale;
preîntîmpinarea eventualelor situaţii conflictuale în relaţiile de
muncă şi cele social-economice la nivel naţional, ramural, teritorial,
unitate economică;
examinarea şi prezentarea propunerilor privind oportunitatea
ratificării sau denunţării unor Convenţii ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii şi controlul îndeplinirii angajamentelor asumate
de către părţi.
Obiectivele pe termen scurt ale dialogului social:
să implementeze instrumentele, structurile şi procesul de dialog
social, să contribuie la realizarea cadrului legislativ avînd drept scop
crearea unui sistem eficient al relaţiilor tripartite;
să sprijine structurile în formare şi procesul dialogului social, să
mărească capacitatea partenerilor sociali de a juca un rol constructiv
la etapa actuală;
să sporească înţelegerea generală a rolului dialogului social în
cadrul unui sistem democratic.
Obiectele de discuţii la încheierea contractelor colective
(acordurilor) includ următoarele chestiuni principale:
mecanismele de reglementare a remunerării muncii şi mărimii ei,
indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei;
organizarea muncii;
utilizarea forţei de muncă şi ocupaţia ei;
timpul de muncă şi de odihnă;
asistenţa socială, protecţia muncii şi ocrotirea sănătăţii;
munca femeilor şi minorilor;
participarea partenerilor sociali în procesul legislativ;
protecţia socială şi juridică;
dezvoltarea relaţiilor dintre reprezentanţii patronilor şi
angajaţilor.
Toate aceste chestiuni, de regulă, se reglementează prin contractul
colectiv încheiat la diferite niveluiri de partenerii sociali.
4. Organele sistemului dialogului social
Negocierile colective şi individuale, concilierea, intermedierea,
arbitrajul şi reglementarea juridică a litigiilor şi conflictelor
formează sistemul relaţiilor sociale şi de muncă în societate. Sistemul
relaţiilor sociale şi de muncă se pune în aplicare prin organele
dialogului social, care adoptă decizii în exclusivitate numai în baza
acordurilor (prin consens).
Organele sistemului dialogului social la momentul actual, sînt:
a) la nivel naţional - Comisia republicană pentru negocieri
colective, formată din reprezentanţii părţilor - Guvern-Patronat -
Sindicate;
b) la nivel ramural - Comisia ramurală pentru reglementarea
problemelor sociale şi de muncă, formată din reprezentanţii părţilor;
c) la nivel teritorial - Comisia teritorială tripartită, formată din
reprezentanţii angajaţilor, patronilor şi organelor administraţiei
publice locale;
d) la nivel de unitate economică - Comisia pentru dialog
"patron-salariaţi", formată din reprezentanţii administraţiei unităţii
economice şi angajaţilor.
Comisia republicană pentru negocieri colective
Comisia republicană pentru negocieri colective reprezintă un organ
al sistemului dialogului social tripartit (Guvern-Patronat-Sindicate) în
domeniul social-economic şi al relaţiilor de muncă, inclusiv în sfera
medierii eventualelor situaţii conflictuale dintre partenerii sociali.
Obiectivul de activitate al Comisiei cuprinde: cooperarea tripartită
în problemele muncii şi social-economice, negocierea, adoptarea şi
asigurarea realizării Contractului colectiv - nivel naţional, examinarea
proiectelor şi propunerilor ce vizează reformele economice şi asigurarea
concilierii civice, soluţionarea conflictelor colective de muncă la
nivel republican, eficientizarea sistemului de negocieri şi dialog
social.
În componenţa nominală a Comisiei, la propunerile partenerilor
sociali, sînt incluşi un număr egal de reprezentanţi din partea
executivului, organelor şi organizaţiilor sindicale şi asociaţiilor
(uniunilor) de patroni (antreprenori), recunoscute ca cele mai
reprezentative pe plan republican.
Comisia îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile
Constituţiei, Legii privind contractul colectiv de muncă, Legii pentru
soluţionarea conflictelor colective de muncă, decretelor Preşedintelui
Republicii Moldova, normelor dreptului internaţional în vigoare pe
teritoriul ţării, altor acte normative şi cu regulamentul său.
Comisia ramurală pentru reglementarea
problemelor sociale şi de muncă
Comisia ramurală pentru reglementarea problemelor sociale şi de
muncă este un organ al dialogului social creat pe principii de paritate,
în care se includ reprezentanţi ai ministerelor (departamentelor),
patronilor şi sindicatelor ramurale.
Obiectivul de activitate al Comisiei cuprinde negocierea şi
încheierea Contractului colectiv - nivel ramural şi asigurarea
executării lui, soluţionarea conflictelor colective de muncă la nivel
ramural, analiza cauzelor apariţiei stărilor conflictuale şi elaborarea
propunerilor de rezolvare a acestora.
Comisia îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia în
vigoare şi regulamentul său.
Comisia teritorială tripartită
Comisia teritorială tripartită include reprezentanţi ai organelor
administraţiei publice locale şi altor organe specializate de pe teren,
reprezentanţi ai sindicatelor şi patronatelor în teritoriu şi se
formează pe principii de paritate.
Obiectivul de activitate al Comisiei include negocierea şi
încheierea Contractului colectiv - nivel teritorial,ţinîndu-se cont de
specificul dezvoltării social-economice a teritoriului şi asigurarea
executării lui, soluţionarea litigiilor colective de muncă, analiza
cauzelor apariţiei stărilor conflictuale şi elaborarea propunerilor de
rezolvare a acestora.
Comisia îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia în
vigoare şi regulamentul său.
Comisia pentru dialog "patron-salariaţi"
la nivel de unitate economică
Comisia pentru dialog "patron-salariaţi" la nivel de unitate
economică se formează pe principii de paritate din reprezentanţii
administraţiei unităţii şi organizaţiei sindicale.
Obiectivul principal de activitate al Comisiei este negocierea,
încheierea şi asigurarea executării Contractului colectiv de muncă la
nivel de unitate economică, examinarea şi soluţionarea litigiilor
individuale de muncă.
Organele sistemului dialogului social în perspectivă vor fi:
la nivel naţional - Consiliul Economic şi Social şi Agenţia pentru
Dialogul Social şi Parteneriat;
la nivel ramural şi teritorial - comisiile pentru negocieri şi
dialog social;
la nivel de unitate economică - comisiile pentru dialog
"patron-salariaţi.
Consiliul Economic şi Social
Consiliul Economic şi Social se constituie prin lege şi este un
organ tripartit, autonom, de interes public, creat în scopul realizării
dialogului social între Guvern-Patronat-Sindicate şi asigurării
climatului de pace socială.
Consiliul Economic şi Social fiind cea mai înaltă structură a
tripartitismului de interes public în activitatea sa nu se subordonează
organelor puterii de stat.
Atribuţiile de bază ale Consiliului Economic şi Social
Consiliul Economic şi Social are următoarele atribuţii:
pregăteşte avize la proiecte de hotărîri ale Guvernului Republicii
Moldova şi la proiecte de legi pe problemele social-economice ce urmează
a fi prezentate spre examinare şi adoptare Parlamentului Republicii
Moldova;
semnalizează Guvernului apariţia unor fenomene economice şi sociale
care impun elaborarea unor noi acte normative;
analizează cauzele stărilor conflictuale apărute, mediază şi face
propuneri de rezolvare a acestora în interes naţional;
urmăreşte îndeplinirea obligaţiunilor ce decurg din Convenţiile
Organizaţiei Internaţionale a Munciinr.144/1976 cu privire la
consultările tripartite destinate să promoveze aplicarea normelor
internaţionale ale muncii şi nr.154/1981 privind promovarea negocierilor
colective.
Agenţia pentru Dialogul Social şi Parteneriat
Agenţia pentru Dialogul Social şi Parteneriat este o organizaţie
neguvernamentală, necomercială, nonprofitabilă, independentă şi
apolitică special constituită pentru desfăşurarea programului de
asistenţă a democraţiei în cadrul programului TACIS de dialog social,
menită să desfăşoare activităţi de coordonare în crearea cadrului
legislativ şi instituţional necesar realizării dialogului social, precum
şi colaborarea cu organizaţiile internaţionale în problemele ce ţin de
fundamentarea direcţiilor pentru promovarea dialogului social.
Agenţia pentru Dialogul Social şi Parteneriat se constituie dintr-un
număr egal de reprezentanţi ai Guvernului, Patronatului şi Sindicatelor,
reprezentînd interesele acestora şi îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova şi cu
regulamentul său.
Agenţia pentru Dialogul Social şi Parteneriat activează numai în
perioada de pînă la formarea structurilor respective ale Consiliului
Economic şi Social.
Comisiile pentru negocieri şi dialog social
În scopul dinamizării dialogului social la nivel ramural şi
teritorial va fi stabilit modul de instituire, organizare şi funcţionare
a comisiilor pentru negocieri şi dialog social în cadrul unor ministere,
departamente, judeţe, Unitatea Teritorial Autonomă Găgăuzia
(Gagauz-Yeri) şi municipiul Chişinău.
La nivelul ministerelor, departamentelor comisiile vor fi formate
din reprezentanţi ai:
ministerelor, departamentelor, numiţi de către ministru sau
directorul general;
sindicatelor, numiţi de federaţiile sindicale de ramură şi alte
organizaţii ale salariaţilor, după caz;
patronatelor, numiţi de asociaţiile (uniunile) de patroni
(antreprenori), precum şi de alte organizaţii respective.
La nivel teritorial în comisii se includ reprezentanţi ai:
organelor administraţiei publice locale şi altor organe ale
autorităţilor publice centrale de specialitate, numiţi prin decizie de
către conducătorii acestor organe, cu consimţămîntul prealabil al
prefectului;
patronilor, numiţi de asociaţiile (uniunile) de patroni
(antreprenori) ramurale;
sindicatelor, numiţi de organele sindicale ramurale, care au unităţi
în teritoriu, precum şi de sindicatele reprezentative din unităţile care
nu sînt afiliate federaţiilor sindicale.
Activitatea comisiilor ramurale şi teritoriale pentru negocieri şi
dialog social vizează următoarele:
stabilirea şi diversificarea relaţiilor de colaborare a partenerilor
sociali în domeniul muncii şi soluţionării problemelor sociale,
modernizarea mecanismului şi sporirea eficienţei dialogului social, care
ţin de competenţa ministerelor respective sau a organelor teritoriale;
elaborarea, promovarea încheierii şi realizării contractelor
(acordurilor) colective, soluţionarea divergenţelor şi litigiilor
colective de muncă, evitînd transformarea lor în confruntări şi acţiuni
de protest;
evidenţierea necesităţilor de iniţiativă legislativă referitor la
problemele cu caracter social şi de muncă la nivel ramural sau
teritorial şi elaborarea propunerilor care vor fi prezentate Guvernului
şi altor factori abilitaţi cu această inţiativă conform legislaţiei în
vigoare;
soluţionarea altor probleme din sfera de activitate a ministerelor
sau a teritoriilor asupra cărora partenerii sociali convin să discute.
Comisiile pentru dialog "patron-salariaţi"
La nivel de unitate economică se creează comisiile pentru dialog
"patron-salariaţi" din reprezentanţii administraţiei unităţii economice
şi angajaţilor, care îşi menţin funcţiile şi atribuţiile în vigoare.
Capitolul III
Direcţiile principale de dezvoltare a
sistemului de dialog social
1. Direcţiile principale de dezvoltare
a relaţiilor sociale şi de muncă
Dezvoltarea în continuare a sistemului de dialog social va fi în cel
mai strîns mod legată de ritmurile de tranziţie la economia de piaţă şi
democratizarea societăţii.
Sarcina de bază a dialogului social la etapa actuală este crearea
bazei normativ-juridice şi în temeiul ei a unor asociaţii puternice şi
independente de patroni şi sindicate, precum şi dezvoltarea în
continuare a reglementării contractuale a relaţiilor sociale şi de muncă
în sectorul privat al economiei.
Este necesar de a spori rolul contractelor colective de toate
nivelurile şi de a corela conţinutul lor cu situaţia social-economică
concretă.
În continuare pe măsura dezvoltării social-economice este necesară:
perfecţionarea formelor organizaţionale ale dialogului social
(procedurile de ducere a negocierilor, de luare a deciziilor şi
controlul executării lor, modul de extindere a acţiunii contractelor
colective etc.);
determinarea şi precizarea funcţiilor organelor puterii de stat
locale ca subiecţi ai dialogului social;
dezvoltarea relaţiilor dintre asociaţiile patronilor şi sindicatelor
la nivel de ramură şi teritoriu;
transmiterea treptată a funcţiilor ministerelor de producere
ramurale, ca subiecţi ai dialogului social, asociaţiilor ramurale ale
patronilor;
efectuarea treptată a măsurilor de reducere a participării statului
în negocierile tripartite şi intensificarea rolului acordurilor
bilaterale între patroni şi sindicate.
Va fi necesar de a dezvolta în continuare procedurile şi modul de
încheiere a contractelor colective în sfera bugetară.
2. Perfecţionarea bazei juridice şi organizatorice
a sistemului de dialog social
Realizarea Concepţiei necesită de a perfecţiona baza organizatorică
a sistemului dialogului social, de a determina mai concret, în mod
legislativ, împuternicirile şi funcţiile părţilor şi de a adopta cadrul
normativ necesar pentru promovarea practică a dialogului social.
În legătură cu aceasta, la nivel de stat, în timpul apropiat este
necesar de a efectua următoarele măsuri:
de a utiliza în legislaţia republicii experienţa mondială şi normele
adoptate de Organizaţia Internaţională a Muncii;
de a urgenta elaborarea actelor legislative şi normative ce vizează
reglementarea relaţiilor sociale şi de muncă, perfecţionarea
structurilor şi formelor organizaţionale ale sistemului de dialog social
şi a mecanismului de cooperare a patronilor, sindicatelor şi organelor
de stat de toate nivelurile;
de a modifica şi completa legislaţia în vigoare referitor la
problemele reglementării relaţiilor colective de muncă, sporirii
responsabilităţii părţilor şi persoanelor cu funcţii de răspundere
pentru respectarea normelor de procedură, care determină condiţiile şi
mecanismul de cooperare a partenerilor sociali.
Baza juridică a sistemului de dialog social trebuie să fie asigurată
prin:
Codul Muncii al Republicii Moldova;
Legea privind contractul colectiv de muncă;
Legea privind soluţionarea litigiilor colective de muncă;
Legea cu privire la Guvern;
Legea cu privire la utilizarea forţei de muncă;
Legea cu privire la întreprinderi şi antreprenoriat;
Legea privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi
Social;
Legea sindicatelor;
Legea cu privire la patronate;
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova "Cu privire la Agenţia
pentru Dialogul Social şi Parteneriat";
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova "Cu privire la comisiile
ramurale şi teritoriale pentru negocieri şi dialog social".
În continuare, pe măsura dezvoltării bazei juridice a sistemului de
dialog social, poate fi elaborat Codul dialogului social.
În afară de actele legislative enumerate, pentru ca în ţară să
funcţioneze eficient sistemul de dialog social, va fi necesar de a
elabora un set de acte legislative şi normative, ce ar reglementa unele
chestiuni particulare ale relaţiilor sociale şi de muncă, care ar
determina "regulile de joc". În primul rînd aceasta se referă la Legea
privind sistemul public al asigurărilor sociale, Legea salarizării în
redacţie nouă, Legea cu privire la concedii etc., legile care ar
reglementa regulile generale şi speciale privind condiţiile de muncă.
Este necesar, în mod prioritar, de a determina statutul juridic al
asociaţiilor patronale, de a adopta Legea cu privire la patronate. În
situaţia creată neîncălcînd principiile liberei asocieri, cu concursul
organelor de stat, în ramuri şi teritorii, trebuie create structuri
patronale care vor include atît întreprinderile private, cît şi cele de
stat.
Vor fi perfecţionate mecanismele de colaborare a organelor sindicale
ca una din părţile dialogului social.
Pentru ca sindicatele să-şi exercite efectiv funcţiile sale de
protecţie ale salariaţilor sînt necesare garanţii juridice, care ar
împiedica înfăptuirea unor acţiuni din partea statului şi patronilor ce
vin în contradicţie cu măsurile stipulate în contractele colective
(acordurile) încheiate.
În planul perfecţionării formelor organizaţionale ale sistemului de
dialog social este necesar:
de a elabora mecanismele şi procedurile de formare a reprezentanţei
părţilor la nivel naţional, ramural şi teritorial;
de a crea în perspectivă inspecţia muncii şi judecătoriile
specializate în domeniul muncii, care ar examina litigiile individuale
şi colective de muncă;
de a stabili în mod legislativ responsabilitatea părţilor pentru
nerespectarea şi neîndeplinirea obligaţiunilor contractuale.
Soluţionarea măsurilor organizatorice şi juridice enumerate mai sus,
precum şi a altor măsuri de acest gen va permite de a spori eficacitatea
sistemului de dialog social.
3. Perfecţionarea sistemului de soluţionare a
conflictelor colective de muncă
La încheierea, modificarea, realizarea sau suspendarea contractelor
colective, precum şi în cazul lipsei acestor contracte, adeseori apar
divergenţe între angajaţi şi patroni, care uneori se transformă în
conflicte colective de muncă.
În scopul preîntîmpinării şi soluţionării constructive a
conflictelor apărute este necesar de a continua activitatea de
perfecţionare a schemei existente de soluţionare a lor. În acest context
este oportun de a urgenta adoptarea în redacţie nouă a Legii privind
soluţionarea conflictelor colective de muncă, inclusiv la nivel naţional.
Este necesar de a activiza lucrul de examinare şi analiză a cauzelor
stărilor conflictuale apărute, de a elabora mecanismele
social-psihologice, organizatorice şi juridice de preîntîmpinare şi
soluţionare constructivă a lor.
În scopul sporirii eficacităţii măsurilor de soluţionare a
conflictelor este necesar de a determina în mod legal:
obiectivul conflictelor de muncă;
modul de soluţionare a conflictelor de interese (la nivel de
unitate, grup de unităţi, ramură, teritoriu sau naţional), care include
procedura de declanşare, conciliere, mediere a conflictelor de interese,
arbitrajul conflictelor de interese, procedura de declanşare, organizare
şi suspendare a grevei, drepturile şi obligaţiunile părţilor în timpul
grevei, a persoanelor care nu pot declanşa greva;
modul de soluţionare a conflictelor de drepturi (definiţia,
procedura de soluţionare, judecarea cererilor, adoptarea şi pronunţarea
hotărîrilor etc.).
4. Rolul Guvernului în sistemul de dialog social
În procesul de tranziţie la economia de piaţă, de promovare a
reformelor necesare de trecere de la sistemul centralizat la un sistem
democratic, de descentralizare a puterii, funcţiile Guvernului în cadrul
sistemului de dialog social sînt următoarele:
asigură cadrul juridic de desfăşurare a dialogului social;
promovează actele legislative şi normative necesare desfăşurării
dilogului social şi controlează prin structurile sale guvernamentale
modul de aplicare în practică a acestora;
mediază între cei doi parteneri sociali, patronatul şi sindicatele,
situaţiile conflictuale apărute, de pe poziţia intereselor naţionale ale
societăţii (în perspectivă);
garantează exercitarea drepturilor specifice partenerilor sociali şi
veghează respectarea regulilor dialogului.
CAPITOLUL IV
Aspectele informaţionale, metodico-ştiinţifice
şi alte aspecte ale relaţiilor de parteneriat
Interesele dezvoltării sistemului de dialog social cer o abordare
complexă faţă de elaborarea şi efectuarea măsurilor de perfecţionare a
mecanismelor de reglementare a relaţiilor sociale şi de muncă.
Asigurarea metodico-ştiinţifică a dialogului social presupune un
studiu mai aprofundat şi multilateral şi o argumentare ştiinţifică a
poziţiilor partenerilor sociali în aprecierea şi pronosticarea
situaţiilor social-economice, alegerea priorităţilor la elaborarea şi
încheierea contractelor colective (acordurilor) la diferite niveluri.
Este necesar de a elabora baza metodico-ştiinţifică pentru formarea
mecanismelor juridice, economice şi a altor mecanisme, care ar interesa
partenerii sociali să susţină relaţiile de parteneriat, să promoveze o
politică coordonată în domeniul relaţiilor sociale şi de muncă, să aloce
resursele financiare şi tehnico-materiale necesare pentru promovarea
dialogului social şi realizarea contractelor colective încheiate.
Pentru soluţionarea acestor chestiuni este necesar de a utiliza
potenţialul organizaţiilor ştiinţifice din republică, a instituţiilor de
învăţămînt şi de reciclare a cadrelor, inclusiv a sindicatelor,
serviciilor şi centrelor sociologice.
Este absolut necesară crearea sistemului de pregătire a cadrelor,
care efectuează negocierile şi participă la situaţiile de mediere,
reglementare şi soluţionare a conflictelor colective de muncă. De
asemenea, se cere pregătirea juridică, economică, socială, psihologică
etc., a cadrelor, conform unor programe special elaborate prin
intermediul unor seminare, conferinţe, simpozioane, atît pe unele
chiestiuni separate ale dialogului social, cît şi pe problema în
întregime.
Dezvoltarea sistemului de dialog social depinde direct de asigurarea
informaţională multilaterală şi la timp a acestei activităţi. Este
necesară organizarea lucrului de colectare, sistematizare şi difuzare a
informaţiei despre acorduri, contracte, de formare a materialelor
informaţionale, metodice, de instruire etc.
Activitatea de informare şi propagandă trebuie să se bazeze pe
aplicarea largă a mijloacelor de informare în masă. În acest context ar
fi necesară crearea unui centru informaţional.
Funcţionarea sistemului de dialog social ca şi a oricărui alt sistem
organizaţional este legată de anumite cheltuieli financiare. Surse de
finanţare pot fi mijloacele alocate de partenerii sociali. În perioada
de tranziţie, în procesul de formare a sistemului de dialog social, sînt
necesare şi mijloacele bugetului de stat. În aceste scopuri ar fi
binevenit şi ajutorul financiar al organismelor internaţionale. Pe
măsura dezvoltării şi formării structurilor sistemului de dialog social
pot fi încheiate acorduri speciale în care părţile vor stabili modul de
finanţare a cheltuielilor sau modul de efectuare a defalcărilor necesare
pentru dezvoltarea sistemului de dialog social.
L I S T A
actelor legislative şi normative ce necesită a fi elaborate
sau modificate întru realizarea Concepţiei pentru dezvoltarea
sistemului de dialog social
1. Codul Muncii al Republicii Moldova
2. Legea privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi
Social
3. Legea privind Contractul colectiv de muncă
4. Legea privind soluţionarea litigiilor colective de muncă
5. Legea cu privire la Guvern
6. Legea sindicatelor
7. Legea privind sistemul public al asigurărilor sociale
8. Legea cu privire la patronate
9. Legea salarizării
10. Legea cu privire la concedii
11. Legea privind pensiile de asigurări sociale
12. Legea cu privire la utilizarea forţei de muncă
13. Legea cu privire la întreprinderi şi antreprenoriat
14. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova "Cu privire la Agenţia
pentru Dialogul Social şi Parteneriat"
15. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova "Cu privire la comisiile
ramurale şi teritoriale pentru negocieri şi dialog social"