Hotărâre nr. 363 din 10.06.2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Avizului la proiectul de lege

pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

nr. 363  din  10.06.2020

 (în vigoare 19.06.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 149-151 art. 471 din 19.06.2020

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.363/2020

AVIZ

la proiectul de lege pentru modificarea

şi completarea unor acte legislative

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.132 din 17 martie 2020) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

În conformitate cu nota informativă, proiectul are ca scop prevenirea şocurilor sociale şi economice care ar putea fi determinate de măsurile de carantină, limitarea relaţiilor comerciale şi călătoriilor, panica şi instabilitatea în domeniul consumului public.

În contextul în care Guvernul a întreprins deja o serie de măsuri anticriză, se remarcă faptul că există anumite rezerve în ceea ce priveşte oportunitatea modificărilor propuse. În acest sens, o serie din instrumentele anticriză destinate sectorului privat incluse în proiectul de lege sunt aprobate prin Legea nr.60/2020 privind instituirea unor măsuri de susţinere a activităţii de întreprinzător şi modificarea unor acte normative, Legea nr.61/2020 privind modificarea Legii bugetului de stat pentru anul 2020 nr.172/2019, Legea nr.69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgenţă în sănătate publică şi modificarea unor acte normative, precum şi prin deciziile Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova. De asemenea, cu privire la restul măsurilor incluse în proiectul de lege respectiv, menţionăm că, actualmente, nu se identifică necesitatea aprobării acestora.

Referitor la art.1 din proiectul nominalizat privind modificarea art.4 şi art.8 din Legea nr.271/1994 cu privire la protecţia civilă, se denotă că autorii au propus unele măsuri caracteristice stării de urgenţă, reglementate în Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război. Or, art.1 din Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război defineşte expres “starea de urgenţă” ca fiind un ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de menţinere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în cazurile stabilite de Legea menţionată.

Mai mult decât atât, Parlamentul sau, după caz, Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova emite hotărârea/dispoziţia cu privire la măsurile care urmează a fi întreprinse în cazul declarării stării de urgenţă.

În plus, se operează cu termeni neuniformi, precum “criză cu impact major asupra economiei”, “cataclisme naturale”, “cutremure semnificative” etc., care nu corespund celor utilizate în cadrul normativ de referinţă şi anume, Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, Legea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.93/2007, Hotărârea Guvernului nr.1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale şi în alte acte normative în domeniu.

La fel, cuvintele “Departamentul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale” sunt necorespunzătoare, întrucât, conform Legii Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.93/2007, denumirea actuală a instituţiei este Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Mai mult decât atât, atribuţiile propuse la art.8 din Legea nr.271/1994 cu privire la protecţia civilă sunt improprii şi excedează competenţele stabilite în art.12 din Legea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.93/2007.

Cu privire la art.2 din proiect ce ţine de modificarea art.18 din Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, atragem atenţia asupra reformării recente a cadrului legal privind acordarea asistenţei de lichiditate în situaţii de urgenţă în concordanţă cu cele mai bune practici internaţionale, cu suportul Fondului Monetar Internaţional (în continuare – FMI), prin prisma Legii nr.114/2019 pentru modificarea unor acte legislative. În Raportul de evaluare al Moldovei nr.20/76, publicat la 18 martie 2020, Comitetul Executiv al FMI salută progresul semnificativ în fortificarea guvernanţei, transparenţei şi cadrului operaţional pentru asistenţa de lichiditate în situaţii de urgenţă acordată de banca centrală. Potrivit Raportului, “cadrul operaţional al Băncii Naţionale pentru asistenţa de lichiditate în situaţii de urgenţă, anterior o vulnerabilitate majoră, a fost consolidat critic. În continuare, asigurarea independenţei băncii centrale este o prioritate”¹. Remarcăm că, prin scrisoarea de intenţii din 3 septembrie 2019, adresată FMI, autorităţile Republicii Moldova s-au angajat să fortifice cadrul legal şi operaţional de acordare a asistenţei de lichiditate în situaţii de urgenţă şi să se abţină de la orice iniţiativă care ar submina independenţa Băncii Naţionale a Moldovei pe plan instituţional şi în adoptarea politicilor².

__________________________

¹ Pag.2 şi pag.33, paragr.62: https://www.imf.org/en/Publications/CR/Issues/2020/03/17/Republic-of-Moldova-Staff-Report-for-the-2020-Article-IV-Consultation-and-Sixth-Reviews-49272 

² Pag.37: https://www.imf.org/en/Publications/CR/Issues/2019/09/25/Republic-of-Moldova-Fourth-and-Fifth-Reviews-Under-the-Extended-Credit-Facility-and-Extended-48706 

În acest context, reiterăm principiile privind independenţa băncii centrale statuate în art.130 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi art.7 din Protocolul nr.4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene (“În exercitarea competenţelor şi în îndeplinirea misiunilor şi îndatoririlor care le-au fost conferite prin tratate şi prin Statutul SEBC şi al BCE, Banca Centrală Europeană, băncile centrale naţionale sau membrii organelor lor de decizie nu pot solicita şi nici accepta instrucţiuni din partea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, a guvernelor statelor membre sau a oricărui alt organism. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu şi să nu încerce să influenţeze membrii organelor de decizie ale Băncii Centrale Europene sau ale băncilor centrale naţionale în îndeplinirea misiunii lor.”), transpuse în art.6 alin.(4)-(5) din Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei. În Raportul de convergenţă al Băncii Centrale Europene, publicat în iunie 2014, Banca Centrală Europeană statuează că “orice prevedere care încalcă independenţa băncii centrale, astfel cum este definită de Tratat, şi rolul acesteia ca parte componentă a sistemului european al băncilor centrale, trebuie să fie ajustată [...]. Această cerinţă generală rezultă nu doar din Articolul 131 al Tratatului, dar şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene” (pag. 21).

Având în vedere domeniile sensibile în care intervine o bancă centrală, care au un rol deosebit pentru economia ţării, precum şi interesul public major în realizarea necondiţionată a atribuţiilor acesteia, orice modificare a cadrului legal pertinent acestor atribuţii trebuie efectuată cu circumspecţie.

Completarea art.18¹ alin. (1) din Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei cu o situaţie nouă de acordare a asistenţei de lichiditate, “în cazul unor crize cu impact naţional major (pandemie, cataclisme naturale, alte situaţii excepţionale asupra siguranţei naţionale ori sănătăţii publice)”, este redundantă, fiind absorbită de norma actuală care se referă generic la o “situaţie de urgenţă”. Natura sau originea situaţiei de urgenţă este irelevantă, pentru acordarea asistenţei de lichiditate fiind decisivă existenţa unor probleme temporare de lichiditate ale băncii. Dincolo de acest aspect, reţinem că acordarea asistenţei de lichiditate este subordonată exclusiv obiectivului de a menţine stabilitatea sistemului financiar.

Asistenţa de lichiditate în situaţii de urgenţă reprezintă o formă excepţională de finanţare acordată instituţiilor financiare solvabile, atunci când acestea nu dispun de lichiditate suficientă şi nu o pot obţine pe piaţa interbancară, prin participarea la operaţiunile de politică monetară ale băncii centrale sau din alte surse (contribuţia acţionarilor, de exemplu). În cazul în care una sau câteva bănci se confruntă cu probleme de lichiditate, orice suport de asistenţă de lichiditate în situaţii de urgenţă va fi oferit la discreţia băncii centrale, pe bază bilaterală, la o rată a dobânzii penalizatoare şi va declanşa o supraveghere prudenţială sporită. De asemenea, contrapartea trebuie să dispună de garanţii eligibile suficiente pentru a garanta rambursarea asistenţei de lichiditate în situaţii de urgenţă. Pentru că băncile solicită asistenţă de lichiditate în situaţii de urgenţă de la banca centrală atunci când nu mai dispun de active eligibile pentru operaţiunile de politică monetară, banca centrală, în exercitarea funcţiei de creditor de ultimă instanţă şi urmărind obiectivul stabilităţii financiare, trebuie să accepte drept garanţii active de o calitate mai joasă şi, cel mai adesea, nelichide, expunându-se astfel la riscuri asociate sporite (riscul de credit, de piaţă, de lichiditate), care pot genera pierderi financiare. În foarte multe ţări, asistenţa de lichiditate în situaţii de urgenţă se acordă în mod obişnuit cu o garanţie de stat explicită, ceea ce înseamnă că statul va acoperi orice pierderi ale băncii centrale din acordarea asistenţei de lichiditate în situaţii de urgenţă.

La fel, remarcăm că, potrivit practicilor internaţionale acceptate, asistenţa de lichiditate bilaterală se acordă în mod deliberat la o rată a dobânzii superioară ratei aplicate de banca centrală la operaţiunile obişnuite de creditare, pentru a preveni hazardul moral³.

__________________________

³ A se vedea, spre exemplu, Acordul privind acordarea asistenţei de lichiditate în situaţii de urgenţă al Băncii Centrale Europene, 17 mai 2017, pct.7.1: https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/Agreement_on_emergency_liquidity_assistance_20170517.en.pdf?23bb6a68e85e0715839088d0a23011db; Parlamentul European, Briefing,  pag. 2: https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2017/587395/IPOL_BRI(2017)587395_EN.pdf; Fondul Monetar Internaţional, The Lender of Last Resort Function after the Global Financial Crisis, 2016, pag. 6: https://www.imf.org/en/Publications/WP/Issues/2016/12/31/The-Lender-of-Last-Resort-Function-after-the-Global-Financial-Crisis-43643 

Rata dobânzii pentru suportul de asistenţă de lichiditate în situaţii de urgenţă oferit de către banca centrală este, de regulă, una penalizatoare şi variază de la o bancă la alta, de exemplu:

- Eurosistem: minim o rată egală cu rata la facilitatea marginală de creditare a Eurosistemului (actual, 0,25%), plus 100 puncte de bază (potrivit Agreement on emergency liquidity assistance, 17.05.2017, European Central Bank).

- Banca Naţională a Republicii Macedonia de Nord: rata de bază plus 3 p.p. (coridor: rata de bază 1,75%, credite ON 2,25%, depozite ON 0,15%).

- Banca Naţională a Serbiei: pentru asistenţă de lichiditate în situaţii de urgenţă acordată în dinari – rata de bază plus 5 p.p. (coridor: rata de bază 1,50%, facilitatea de creditare 2,50%, facilitatea de depozit 0,50%), pentru asistenţă de lichiditate în situaţii de urgenţă în euro – rata Euribor la data calculării dobânzii plus 5 p.p.

- Banca Naţională a Ucrainei: rata de bază + 2%.

- Banca Rusiei: rata de bază majorată cu 1,75 p.p.

- Banca Albaniei: pentru asistenţă de lichiditate în situaţii de urgenţă în monedă naţională, rata de bază plus 4,0%, pentru asistenţă de lichiditate în situaţii de urgenţă în euro – cea mai înaltă rată de piaţă plus 4,0%.

De asemenea, menţionăm că Banca Naţională a Moldovei dispune, actualmente, de pârghii suficiente pentru susţinerea lichidităţii sectorului bancar – instrumentele de politică monetară de injectare de lichiditate, diminuarea ratei de bază aplicată la principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt, reducerea normei rezervelor obligatorii.

În şedinţa extraordinară din 20 martie 2020, Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei a decis diminuarea ratei de bază aplicată la principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt cu 1,25 puncte procentuale, până la 3,25 la sută anual. La fel, au fost micşorate ratele de dobândă la creditele şi depozitele overnight până la 6,25 la sută şi, respectiv, 0,25 la sută anual. Totodată, a fost micşorată cu 2,5 p.p. norma rezervelor obligatorii din mijloacele atrase în lei moldoveneşti şi în valută neconvertibilă şi majorată cu 1,0 p.p. norma rezervelor obligatorii din mijloacele atrase în valută liber convertibilă. Ulterior, în cadrul şedinţei extraordinare din 3 aprilie 2020, Comitetul executiv a decis din nou diminuarea cu 4,5 p.p. a normei rezervelor obligatorii din mijloacele atrase în lei moldoveneşti şi în valută neconvertibilă. În urma acestei decizii, lichidităţile disponibile în sectorul bancar vor creşte cu circa 3,0 miliarde de lei. Astfel, deciziile Băncii Naţionale a Moldovei vin să consolideze şi mai mult nivelul de lichidităţi în sectorul bancar şi să susţină mediul de afaceri pe fundalul evoluţiilor recente din economia globală şi cea naţională.

Referitor la art.3 din proiect cu privire la completarea art.83 din Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor, menţionăm că adoptarea Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor a avut drept scop transpunerea Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE şi a Regulamentului nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012. Actele Uniunii Europene menţionate nu stabilesc anumite excepţii în ceea ce priveşte cerinţele prudenţiale pentru bănci în perioada instituirii unor stări de urgenţă. Asemenea modificări ar conduce la necorespunderea legislaţiei naţionale din domeniul bancar, în special a Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor, cu actul european, contrar angajamentelor Republicii Moldova asumate prin Acordul de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.

Conform principiilor de bază ale Comitetului de la Basel pentru o supraveghere bancară eficientă (2012), supraveghetorul bancar trebuie să deţină discreţie deplină pentru a întreprinde orice acţiuni sau decizii de supraveghere asupra băncilor aflate sub supravegherea sa (principiul 2, criteriul esenţial 1).

Prevederile Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor abilitează Banca Naţională a Moldovei cu dreptul de a stabili, prin actele sale normative, cerinţe privind fondurile proprii şi nivelul minim al acestora pentru acoperirea riscurilor, amortizoarele de capital care trebuie să fie menţinute suplimentar cerinţelor minime de fonduri proprii, cerinţele privind lichiditatea şi alte cerinţe prudenţiale pentru acoperirea riscurilor (a se vedea, în special, titlul 3, capitolul 4 din Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor). Aceste amortizoare sunt concepute pentru a fi utilizate pentru absorbţia pierderilor şi pentru asigurarea continuităţii finanţării economiei în cazul unor evoluţii negative. Astfel, Banca Naţională a Moldovei, prin Hotărârea Comitetului executiv nr.91 “cu privire la măsuri temporare aferente cerinţelor faţă de amortizorul de conservare a capitalului” din 3 aprilie 2020, a adoptat deja măsuri de relaxare a cerinţelor faţă de amortizorul de conservare a capitalului. În acest mod, băncilor li s-a permis să utilizeze, până la o dată ce va fi stabilită ulterior, fondurile proprii menţinute pentru îndeplinirea amortizorului de conservare a capitalului. Decizia are ca scop să permită băncilor:

- să menţină oferta de credit în sectorul privat pentru stimularea economiei prin menţinerea consumului şi a investiţiilor, adică să continue să finanţeze companiile şi gospodăriile;

- să absoarbă pierderile cauzate de provizionarea suplimentară ca urmare a majorării gradului de risc al portofoliului, fără a recurge la măsurile care se impun băncilor în caz de neîndeplinire a cerinţei amortizorului combinat de capital.

De asemenea, băncile au obligaţia administrării corespunzătoare a riscurilor, în funcţie de natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri şi activităţilor desfăşurate de bancă, inclusiv deţinerea planurilor de continuitate a activităţii (art.38 din Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor, Regulamentul privind cadrul de administrare a activităţii băncilor, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.322/2018).

Mai mult decât atât, relevăm că utilizarea de către autorităţile competente a flexibilităţii încorporate în reglementările existente, dacă este cazul, constituie, actualmente, o practică încurajată la nivel internaţional⁴, băncile la rândul lor, fiind îndemnate să aplice în continuare standarde solide în ceea ce priveşte tratamentul expunerilor, planificarea cerinţelor de capital şi de lichiditate, cu luarea în considerare a necesităţii unei administrări robuste a riscurilor, în special prin revizuirea planurilor de asigurare a continuităţii activităţii⁵.

__________________________

⁴ https://eba.europa.eu/eba-statement-actions-mitigate-impact-covid-19-eu-banking-sector 

⁵ https://www.bankingsupervision.europa.eu/press/pr/date/2020/html/ssm.pr200312~43351ac3ac.en.html 

Astfel, având în vedere faptul că legislaţia în vigoare pune la dispoziţia Băncii Naţionale a Moldovei, în calitatea sa de autoritate de reglementare şi supraveghere a sectorului bancar, o varietate de instrumente, măsuri şi proceduri pentru asigurarea stabilităţii şi viabilităţii sectorului bancar, inclusiv în vederea prevenirii şi limitării riscurilor specifice activităţii bancare, considerăm inoportună introducerea modificărilor în Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor.

În ceea ce priveşte art.4 din proiect privind completarea art.180 şi art.265 din Codul fiscal nr.1163/1997, remarcăm următoarele.

În partea ce vizează completarea art.180 din Codul fiscal nr.1163/1997 cu prevederi care admit restanţe aferente obligaţiilor fiscale, informăm că, prin Dispoziţia Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova nr.3 din 23 martie 2020, au fost adoptate un şir de măsuri urgente, inclusiv cele ce ţin de amânarea termenelor de prezentare a dărilor de seamă şi achitare a impozitelor şi taxelor de către agenţii economici. În acest sens, considerăm oportun a fi evidenţiate următoarele:

- amânarea de la 25 martie până la 25 iunie 2020 a termenului achitării impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător aferent primului trimestru al anului 2020;

- amânarea de la 25 martie până la 25 aprilie 2020 a termenului de declarare a impozitului pe venit din activitatea operaţională pe anul 2019 de către agenţii economici, subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;

- amânarea de la 30 aprilie până la 29 mai 2020 a termenului de prezentare a rapoartelor financiare.

Concomitent, menţionăm că Dispoziţia Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova nr.16 din 10 aprilie 2020 prevede amânarea de la 25 aprilie până la 25 iulie 2020 a termenului de achitare a taxelor locale.

În partea ce ţine de completarea art.265 din Codul fiscal nr.1163/1997, relevăm că articolul respectiv reglementează prevederi specifice termenului de prescripţie pentru stingerea obligaţiei fiscale.

În acest sens, completarea propusă face referire la eşalonarea datoriilor pe un termen de 12 luni, perioadă în care nu se va aplica recalcularea amenzilor sau alte penalităţi datorate întârzierii achitării obligaţiilor fiscale, fapt ce nu se încadrează în scopul instituit de norma prevăzută de art.265 din Codul fiscal nr.1163/1997.

Referitor la art.5 din proiect ce vizează modificarea art.6 din Legea nr.1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, menţionăm că sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală este un sistem autonom garantat de stat de protecţie financiară a populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin constituirea, pe principii de solidaritate, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare a stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate (maladie sau afecţiune), şi oferă cetăţenilor Republicii Moldova posibilităţi egale în obţinerea asistenţei medicale.

Astfel, legiuitorul reglementează expres în ce condiţii persoanele neasigurate beneficiază de asistenţă medicală în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Or, pandemiile, cataclismele naturale, alte situaţii excepţionale de mare impact asupra sănătăţii publice nu constituie maladie şi afecţiune cu impactul menţionat.

Totodată, remarcăm că, în temeiul Hotărârii Parlamentului nr.55/2020 privind declararea stării de urgenţă şi Dispoziţiei Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova nr.2 din 20 martie 2020, prin Ordin comun al Ministerului Sănătăţii Muncii şi Protecţiei Sociale şi Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină nr.300/82-A din 23 martie 2020, lista maladiilor social-condiţionate cu impact major asupra sănătăţii publice a fost completată cu “infecţia cu Coronavirusul de tip nou (COVID-19)”.

Suplimentar, atenţionăm că, în conformitate cu modificările legislaţiei în vigoare, prin Legea nr.175/2018 pentru modificarea unor acte legislative, a fost exclusă obligativitatea deţinerii poliţei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, pe suport de hârtie şi a ambiguităţilor respective privind modalitatea de activare a acestora. Respectiv, noţiunea de “poliţă de asigurare obligatorie de asistenţă medicală” a fost substituită cu noţiunea de “statut de persoană asigurată”.

Referitor la art.6 din proiect cu privire la completarea Legii nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii, menţionăm că, în conformitate cu prevederile Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, prin legea bugetară anuală în bugetul de stat se creează fonduri de urgenţă, în special fondul de intervenţie al Guvernului.

Fondul de intervenţie este destinat pentru finanţarea cheltuielilor urgente legate de lichidarea consecinţelor, calamităţilor naturale, în caz de epidemii, precum şi în alte situaţii excepţionale cu caracter tehnogen (incendii, explozii, avarii etc.), natural (fenomene geofizice, geologice, meteorologice şi altele periculoase) şi biologic-social (boli contagioase, intoxicări în masă etc.).

În situaţia creată, în funcţie de posibilităţile financiare, Guvernul întreprinde măsuri de suplinire a acestui fond. Prin urmare, nu se consideră oportun de a crea alte fonduri pentru situaţii de urgenţă.

Cu privire la art.7 din proiect ce ţine de completarea art.1 din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, considerăm inoportună completarea respectivă, în contextul în care conform art.22 din Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, art.2 din Hotărârea Parlamentului nr.55/2020 privind declararea stării de urgenţă, pct.6, 7, 8 şi 9 din Regulamentul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1340/2001, Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova îi sunt atribuite competenţele în a decide şi stabili necesitatea instituirii unor măsuri speciale aferent activităţii unor instituţii sau a unor interdicţii în acest sens.

Cu referire la completarea art.1 alin.(7) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, precizăm că, prin Dispoziţia Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova nr.3 din 23 martie 2020, s-a realizat introducerea moratoriului asupra tuturor controalelor de stat până la data de 1 iunie 2020. În caz de extindere a stării de urgenţă, acest termen va fi prelungit de Guvern.

Concomitent, menţionăm că, prin Legea nr.69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgenţă în sănătate publică şi modificarea unor acte normative, termenul respectiv a fost extins până la 30 iunie 2020.

În ceea ce priveşte completarea art.1 alin.(8) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător cu prevederi ce vizează amânarea sau eşalonarea obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat pentru companiile afectate, subliniem că, prin Dispoziţia Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova nr.3 din 23 martie 2020, s-a realizat amânarea termenelor de prezentare a dărilor de seamă şi achitare a impozitelor şi taxelor de către agenţii economici.

Concomitent, referitor la eşalonarea plăţilor aferente fondului social la calcularea salariului, evidenţiem că sistemul public de asigurări sociale este întemeiat pe anumite principii care fac posibilă organizarea şi funcţionarea eficientă a acestuia, prevăzute în Legea nr.489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale, şi anume - principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public - contribuabili şi beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, precum şi principiul contributivităţii, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

În sistemul actual de asigurări sociale, mărimea prestaţiilor depinde de stagiul de cotizare (perioadele de activitate pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale de stat) şi venitul din care au fost achitate contribuţiile de asigurări sociale, indiferent de funcţia salariatului, caracterul muncii, importanţa domeniului de activitate şi alte criterii.

Prin urmare, în sistemul public de asigurări sociale, contribuţia de asigurări sociale nu reprezintă doar o plată obligatorie, dar şi o condiţie prioritară pentru acordarea dreptului la prestaţie şi determinarea mărimii acesteia. Prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor ca urmare a vârstei, dizabilităţii, accidentelor, bolilor, maternităţii, pierderii locului de muncă sau decesului, denumite riscuri asigurate.

Prin urmare, propunerea înaintată implică o deviere de la principiile de bază de organizare şi funcţionare a sistemului public de asigurări sociale.

Totodată, pentru a susţine mediul de afaceri concomitent cu neafectarea principiilor şi sustenabilităţii bugetului de asigurări sociale de stat şi fondurile de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, prin prisma pct.6 din Dispoziţia Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova nr.16 din 10 aprilie 2020, au fost adoptate măsuri de susţinere a mediului de afaceri ce prevăd subvenţionarea cheltuielilor legate de achitarea indemnizaţiei/salariului în perioada stării de urgenţă în cazul şomajului tehnic şi/sau staţionării, după cum urmează:

1) 100% impozite salariale achitate (impozit pe venit, contribuţii sociale şi medicale achitate) aferente indemnizaţiei/salariului acordat în cadrul şomajului tehnic şi/sau staţionării pentru agenţii economici, a căror activitate a fost sistată total sau parţial în conformitate cu deciziile Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică şi/sau dispoziţiile Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova (de exemplu: activitatea unităţilor de comerţ, agrement, recreere, a sălilor de sport, a centrelor sportive, a bazinelor de înot, a sălilor de fitness, a teatrelor, a cinematografelor, a sălilor de concerte);

2) 60% impozite salariale achitate (impozit pe venit, contribuţii sociale şi medicale achitate) aferente indemnizaţiei/salariului acordat în cadrul şomajului tehnic şi/sau staţionării pentru agenţii economici, a căror activitate a fost sistată total sau parţial, dar fără a avea la bază deciziile Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică şi/sau dispoziţiile Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova.

Modul de acordare a subvenţiei este stabilit prin Ordinul viceprim-ministrului, ministru al finanţelor, nr.58/2020 cu privire la aprobarea Regulamentului privind subvenţionarea întreprinderilor şi organizaţiilor necomerciale, rezidente ale Republicii Moldova, care au instituit şomaj tehnic şi/sau staţionare urmare a situaţiei epidemiologice (COVID-19).

Concomitent, remarcăm că, prin Legea nr.69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgenţă în sănătate publică şi modificarea unor acte normative, măsurile sus-menţionate au fost extinse pentru perioada 16 mai-30 iunie 2020.

Referitor la art.8 din proiect privind modificarea art.55¹ din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003, menţionăm că redacţia actuală a acestuia prevede garanţii pentru salariaţii angajaţi pe o durată determinată, astfel salariaţii angajaţi pe durată nedeterminată ar fi discriminaţi.

Art.9 alin.(2) lit.g¹ din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003 prevede obligaţia salariatului să informeze de îndată angajatorul sau conducătorul nemijlocit despre imposibilitatea de a se prezenta la serviciu şi să prezinte, în termen de 5 zile lucrătoare după reluarea activităţii de muncă, documentele care justifică absenţa. Garanţia de menţinere a salariului pentru salariaţii care nu au ajuns la muncă din cauza sistării transportului public legate de o situaţie excepţională ar crea o situaţie confuză şi neclară, care ar putea duce la abuzuri din partea unor salariaţi.

Referitor la art.9 din proiect cu privire la modificarea art.134 din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014, considerăm inoportună amendarea Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 cu prevederi referitoare la concedii/indemnizaţii şi salarii atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru părinţi pentru perioada suspendării procesului educaţional.

Menţionăm că prevederile Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 stabilesc cadrul juridic al raporturilor privind proiectarea, organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de educaţie din Republica Moldova. În acelaşi timp, sediul juridic al reglementărilor privind acordarea concediilor şi salarizarea salariaţilor se regăseşte în Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003.

Ţinând cont de cele analizate, notăm că normele din proiectul înaintat reglementează raporturi juridice care, în mare parte, se stabilesc prin dispoziţiile Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova. Or, în conformitate cu art.22 alin.(2) şi art.26 din Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, dispoziţiile Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova sunt obligatorii, pe perioada situaţiei de urgenţă, pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţii economici şi instituţiile publice, cetăţenii Republicii Moldova, dar şi pentru cetăţenii străini şi apatrizi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova.

În contextul celor menţionate supra, Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă în cauză.

Totodată, relevăm că intervenţia de urgenţă cu măsuri anticriză concrete pentru persoanele fizice şi juridice reprezintă o prioritate de bază pentru Guvern în perioada pandemiei de COVID-19.

În caz de necesitate, în funcţie de evoluţia pandemiei, Guvernul va analiza şi va propune ulterior măsuri suplimentare, în limita spaţiului fiscal disponibil.