398/11.06.2012 Hotărîre pentru aprobarea unor norme sanitar-veterinare privind controlul şi reducerea prevalenţei salmonelelor în efectivele de animale

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea unor norme sanitare veterinare privind controlul

şi reducerea prevalenţei salmonelelor în efectivele de animale

nr. 398  din  11.06.2012

 (în vigoare 15.06.2012) 

Monitorul Oficial nr.120-125 art.440 din 15.06.2012

* * *

Notă: Pe tot parcursul textului hotărârii:

         - textul "sanitar-veterinare", la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele "sanitare veterinare", la forma gramaticală corespunzătoare;

         - cuvântul "agenţia", la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele "autoritatea competentă", la forma gramaticală corespunzătoare;

        - cuvintele "Centrul Republican de Diagnostic Veterinar" se substituie cu textul "Centrul Naţional Sănătatea Animalelor, Plantelor şi Siguranţa Alimentelor";

         - textul "Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului" se substituie cu cuvintele "Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare" conform Hot.Guv. nr.163 din 08.04.2026, în vigoare 24.06.2026

În conformitate cu prevederile Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitară veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art.153) cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în vederea supravegherii, prevenirii şi controlului zoonozelor în raport cu sănătatea animalelor, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară, conform anexei nr.1;

Norma sanitară veterinară privind obiectivul naţional de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus, conform anexei nr.2;

Norma sanitară veterinară privind obiectivul naţional de reducere a Salmonella Enteritidis şi a Salmonella Typhimurium la efectivele de curcani, conform anexei nr.3;

Norma sanitară veterinară privind stabilirea obiectivului naţional de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la găinile ouătoare din specia Gallus gallus, conform anexei nr.4;

Norma sanitară veterinară privind cerinţele de utilizare a metodelor de control specifice în cadrul programelor naţionale de control al salmonelei la păsările de curte, conform anexei nr.5;

Norma sanitară veterinară privind obiectivul naţional de reducere a Salmonella enteritidis şi a Salmonella typhimurium la efectivele de pui de carne, conform anexei nr.6.

[Pct.1 în redacţia Hot.Guv. nr.163 din 08.04.2026, în vigoare 24.06.2026]

[Pct.1 completat prin Hot.Guv. nr.604 din 16.08.2013, în vigoare 23.08.2013]

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, conform limitelor de competenţă legală.

[Pct.2 modificat prin Hot.Guv. nr.1143 din 21.11.2018, în vigoare 18.01.2019]

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.398/2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ

privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (CE) nr.2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici, prezenţi în reţeaua alimentară, CELEX: 32003R2160, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 325 din 12 decembrie 2003, aşa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016.

[Clauza de armonizare în redacţia Hot.Guv. nr.163 din 08.04.2026, în vigoare 24.06.2026]

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar (în continuare – Normă sanitară veterinară) stabileşte măsuri adaptate şi eficiente pentru depistarea şi controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici la întreprinderile de producere, prelucrare şi distribuire a produselor de origine animală, precum şi obiectivul de reducere a tuturor serotipurilor de salmonelă, termenul de atingere a obiectivului şi programul de teste pentru verificarea atingerii obiectivului trasat.

2. Prezenta Normă sanitară veterinară stipulează următoarele:

a) trasarea unor obiective vizînd reducerea prevalenţei anumitor zoonoze în rîndul populaţiilor de animale la nivelul producţiei primare şi, în caz de necesitate, în funcţie de zoonoza sau de agentul zoonotic respectiv, în alte stadii ale lanţului tehnologic, precum şi în hrana animalelor;

b) adoptarea unor programe specifice de control stabilite de stat şi de proprietarii de exploataţii din sectorul agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;

c) elaborarea regulilor specifice privind anumite metode de control aplicate în vederea reducerii prevalenţei unor zoonoze şi agenţi zoonotici;

d) elaborarea regulilor privind realizarea şi importul unor animale şi produse de origine animală.

3. Norma sanitară veterinară nu se aplică producţiei primare pentru:

a) uz casnic;

b) aprovizionarea directă, de către producător, a consumatorului final sau comercializarea cu amănuntul pe plan local, furnizînd direct consumatorului final mici cantităţi de produse primare.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va stabili procedura de realizare a prevederilor lit.b) din prezentul punct, luînd în considerare necesitatea atingerii obiectivelor trasate.

[Pct.3 modificat prin Hot.Guv. nr.1143 din 21.11.2018, în vigoare 18.01.2019]

4. Prezenta Normă sanitară veterinară se aplică fără a aduce atingere unor dispoziţii specifice privind sănătatea animală, nutriţia animalelor, igiena alimentară, bolile transmisibile la om, sănătatea şi securitatea la locul de muncă, geniul genetic şi encefalopatiile spongiforme transmisibile.

5. În prezenta Normă sanitară veterinară se utilizează noţiunile din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor şi, în special din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.264 din 12 aprilie 2011, precum şi următoarele noţiuni:

efectiv – un animal sau mai multe animale care trăiesc într-o exploataţie care constituie o unitate epidemiologică;

efectiv de păsări domestice (de curte) – totalitatea păsărilor domestice care au acelaşi statut sanitar, sînt întreţinute în acelaşi local sau aceeaşi împrejmuire, care împart acelaşi volum de aer în baterii şi care constituie o unitate epidemiologică.

[Pct.5 modificat prin Hot.Guv. nr.13 din 27.01.2021, în vigoare 19.03.2021]

Capitolul II

SARCINILE DE BAZĂ ALE AUTORITĂŢILOR NAŢIONALE COMPETENTE

6. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor colaborează, prin crearea grupurilor de lucru, cu autorităţile naţionale competente pentru a garanta buna aplicare a prevederilor prezentei Norme sanitară veterinare.

[Pct.6 modificat prin Hot.Guv. nr.1143 din 21.11.2018, în vigoare 18.01.2019]

7. Autoritatea competentă:

a) elaborează, în comun cu autorităţile naţionale competente, în limitele competenţelor legale, programe naţionale de control pentru fiecare din zoonozele şi agenţii zoonotici prevăzuţi în prezenta Normă sanitară veterinară şi înaintează modificările necesare, în special, pornind de la datele colectate şi rezultatele obţinute;

b) colectează datele necesare pentru evaluarea mijloacelor investite şi rezultatele obţinute în cadrul executării programelor de control naţionale prevăzute în prezenta Normă sanitară veterinară şi prezintă, în fiecare an, autorităţilor competente internaţionale, aceste date şi rezultate, inclusiv rezultatele oricărei anchete eventual realizate, ţinînd cont de cerinţele din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.264 din 12 aprilie 2011;

c) anual şi, în caz de necesitate, face, în comun cu autorităţile naţionale competente, schimbul reciproc de informaţii privind situaţia epizootică şi epidemică, rezultatele şi măsurile întreprinse întru realizarea programelor naţionale de control pentru fiecare zoonoză la speciile şi categorie de animale;

d) efectuează, cu regularitate, în limitele competenţelor şi condiţiilor stabilite de lege, controale în localurile întreprinderilor din sectorul produselor alimentare de origine animală şi, în caz de necesitate, al furajelor pentru animale, pentru verificarea respectării prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare;

e) în baza rezultatelor din primul an de punere în aplicare a programelor de control naţionale aprobate, propune revizuirea obiectivelor stabilite în prezenta Normă sanitară veterinară.

Capitolul III

OBIECTIVE VIZÎND DIMINUAREA PREVALENŢEI ZOONOZELOR ŞI AGENŢILOR ZOONOTICI

8. 1) La stabilirea obiectivelor în vederea diminuării prevalenţei tuturor serotipurilor de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice la şeptelurile reproducătoare de Gallus gallus, de găini ouătoare, de pui de carne şi de curci, la efectivele de porci pentru tăiere şi la efectivele reproducătoare de porcine specificate în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară, autoritatea competentă trebuie să ia în considerare:

a) experienţa acumulată în cadrul realizării măsurilor la nivel naţional;

b) informaţiile transmise organismelor internaţionale pentru siguranţa produselor alimentare, în conformitate cu cerinţele actelor legislative internaţionale existente în domeniul respectiv şi, îndeosebi, informaţiile obţinute în conformitate cu cerinţele din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.264 din 12 aprilie 2011;

c) criteriile generale şi criteriile specifice ce vizează zoonoza sau agentul zoonotic respectiv.

2) Criteriile generale ce vizează zoonoza sau agentul zoonotic respectiv includ:

a) frecvenţa lor în rîndul populaţiilor animale şi umane şi în sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;

b) gradul de gravitate al acestora pentru om;

c) consecinţele lor economice pentru sănătatea animală şi sănătatea omului, precum şi pentru întreprinderile din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;

d) tendinţele epidemiologice la animal şi la om, precum şi în sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;

e) avizele ştiinţifice ale instituţiilor specializate;

f) progresele tehnologice privind posibilitatea aplicării diferitelor tipuri de control existente;

g) dispoziţiile şi tendinţele privind modul de creştere şi metodele de producţie.

3) La stabilirea serotipurilor de salmonelă, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, pentru care se vor trasa obiective, trebuie luate în considerare următoarele criterii specifice:

a) serotipurile cele mai frecvente de salmonela în salmonelozele umane în baza datelor colectate prin intermediul sistemelor internaţionale de supraveghere;

b) prezenţa serotipului în populaţiile de animale respective şi în hrana animalelor;

c) faptul că un serotip prezintă o capacitate de a se răspîndi rapid şi de a provoca boli la animale şi la om;

d) gradul de agravare a virulenţei unui serotip, de exemplu, acesta devine mai invaziv sau mai rezistent la terapiile utilizate pentru tratamentul infecţiilor la om.

9. Obiectivele prevăzute de prezenta Normă sanitară veterinară conţin:

a) expresia numerică a procentului maximal de unităţi epidemiologice care au rămas pozitive;

b) expresia numerică a procentului minimal de reducere a numărului de unităţi epidemiologice care au rămas pozitive;

c) termenul maximal de atingere a obiectivului trasat;

d) identificarea unităţilor epidemiologice care au rămas pozitive, prevăzute la lit.a) şi b) ale prezentului punct;

e) identificarea programelor de teste necesare pentru verificarea atingerii obiectivului trasat;

f) identificarea, în caz de necesitate, a tuturor serotipurilor sau a altor subtipuri de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, ţinînd cont de criteriile generale şi de criteriile specifice stabilite în pct.8 al prezentei Norme sanitare veterinare.

10. Obiectivele de reducere a prevalenţei tuturor serotipurilor de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice la populaţiile animale sînt stabilite pentru prima dată înaintea perioadei indicate în coloana 4 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

11. Pentru fiecare obiectiv stabilit autoritatea competentă:

a) furnizează o analiză a costurilor şi avantajelor scontate, luînd în considerare, îndeosebi, criteriile generale menţionate la pct.8 al prezentei Norme sanitare veterinare;

b) solicită ajutorul necesar pentru pregătirea acestei analize;

c) în baza rezultatelor acestei analize şi avizului consiliului consultativ cu privire la rezultatele acestei analize propune stabilirea obiectivelor.

12. Prin derogare de la lit.f) pct.9 şi pct.11 din prezenta Normă sanitară veterinară pentru păsările de curte, în conformitate cu fiecare obiectiv privind reducerea prevalenţei salmonelei, se stabileşte o perioadă tranzitorie de 3 ani în fiecare caz şi începe la data indicată în coloana 5 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

13. Obiectivul stabilit pentru şeptelurile reproducătoare de Gallus gallus pentru perioada tranzitorie se referă la toate cele 5 serotipuri de salmonela din cele mai frecvente în salmoneloza umană, care sînt identificate în baza datelor colectate prin intermediul sistemelor naţional şi internaţional de supraveghere.

14. Obiectivele stabilite pentru găinile ouătoare, puii de carne şi curci pentru perioada tranzitorie se referă la Salmonela enteritidis şi Salmonela typhimurium şi, în caz de necesitate, pot fi extinse la alte serotipuri în baza rezultatelor unei analize realizate în conformitate cu pct.11 al prezentei Norme sanitare veterinare.

15. 1) În baza rezultatelor analizei efectuate, conform prevederilor pct.11 din prezenta Normă sanitară veterinară, în scopul reducerii prevalenţei salmonelei printre populaţiile de animale autoritatea competentă propune modificarea anexei nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară, precum şi a criteriilor specifice pentru stabilirea serotipurilor de salmonelă relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, prevăzute la alin.3) pct.8 al prezentei Norme sanitare veterinare.

2) Modificările operate în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară pot extinde cerinţele privind stabilirea obiectivelor naţionale prin completarea, diminuarea sau modificarea listei în care figurează:

a) zoonozele sau agenţii zoonotici;

b) stadiile lanţului tehnologic;

c) populaţiile animalelor respective.

3) Pînă la modificarea anexei nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară trebuie luate în considerare criteriile generale ce privesc zoonoza sau agentul zoonotic respectiv, stabilite la subpct.2) pct.8 al prezentei Norme sanitare veterinare.

4) Înaintea stabilirii unor noi obiective în vederea diminuării prevalenţei zoonozelor şi agenţilor zoonotici specificaţi, autorităţile competente reexaminează, în comun, realizarea obiectivelor naţionale şi iau măsurile necesare în conformitate cu dispoziţiile prezentei Norme sanitare veterinare.

Capitolul IV

PROGRAME NAŢIONALE DE CONTROL

16. Pentru realizarea obiectivelor trasate, autoritatea competentă elaborează, pe o perioadă de cel puţin 3 ani consecutiv, programe naţionale de control pentru fiecare din zoonozele şi agenţii zoonotici, specificaţi în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară, ţinînd cont de repartiţia geografică a zoonozelor în fiecare structură administrativ-teritorială şi de posibilităţile punerii în aplicare a unor controale eficiente pentru producătorii primari şi proprietarii de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor.

17. Programele naţionale de control trebuie:

1) să prevadă depistarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici în conformitate cu exigenţele şi regulile minime de eşantionare, stabilite în anexa nr.2 la prezenta Normă sanitară veterinară;

2) să identifice responsabilităţile respective ale autorităţii sanitare veterinare competente şi ale proprietarilor de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;

3) să specifice măsurile de control care urmează a fi luate în urma depistării unor zoonoze şi agenţi zoonotici, mai ales pentru protejarea sănătăţii omului, inclusiv punerea în aplicare a măsurilor specifice stipulate în anexa nr.2 la prezenta Normă sanitară veterinară;

4) să permită evaluarea progreselor înregistrate, în conformitate cu dispoziţiile programelor, care să poată fi revizuite, luînd în considerare rezultatele obţinute în urma depistării zoonozelor şi agenţilor zoonotici;

5) să se refere cel puţin la următoarele stadii ale lanţului tehnologic:

a) producţia hranei pentru animale;

b) producţia primară de animale;

c) prelucrarea şi prepararea produselor alimentare de origine animală;

6) să conţină, în caz de necesitate, dispoziţiile stabilite privind metodele de testare şi criteriile de evaluare a rezultatelor obţinute de la cercetarea animalelor şi ouălor pentru incubaţie expediate în teritoriu, efectuate în cadrul controalelor oficiale prevăzute în coloana 1 anexa nr.2 la prezenta Normă sanitară veterinară.

18. Autoritatea competentă:

1) după luarea în considerare, în special, a criteriilor generale specificate la alin.2) pct.8 din prezenta Normă sanitară veterinară propune modificări sau completări la cerinţele şi normele minime de eşantionare prevăzute în anexa nr.2 la prezenta Normă sanitară veterinară;

2) prezintă, organismelor internaţionale la care Republica Moldova este parte:

a) în termen de 6 luni de la stabilirea obiectivelor, programele naţionale de control şi măsurile care trebuie întreprinse;

b) în termen de 2 luni, informaţiile suplimentare pertinente şi necesare solicitate pentru verificarea programului naţional de control, precum şi modificările aduse programului aprobat anterior, în funcţie de evoluţia situaţiei epizootice în ţară, în special în conformitate cu rezultatele obţinute, specificate la subpct.4) pct.17 din prezenta Normă sanitară veterinară;

c) date privind denumirea şi adresa laboratorului naţional de referinţă pentru depistarea tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, conform anexei nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

Capitolul V

PROGRAME DE CONTROL ALE PROPRIETARILOR DE EXPLOATAŢII

DIN SECTOARELE AGROALIMENTAR ŞI AL NUTRIŢIEI ANIMALELOR

19. Autoritatea sanitară veterinară competentă teritorială, în comun cu proprietarii de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor sau organizaţiile lor reprezentative, în funcţie de specificul exploataţiei, trebuie:

a) să elaboreze programe de control care să se refere, pe cît e posibil, la toate stadiile producţiei, prelucrării şi distribuţiei;

b) să prezinte autorităţii competente spre coordonare programele lor de control şi orice modificare a acestora şi să le includă în Programul de control naţional;

c) să comunice sistematic autorităţii competente rezultatele programelor lor de control;

d) să informeze autoritatea competentă despre modificările aduse programului aprobat anterior, în funcţie de evoluţia situaţiei epizootice în exploataţie.

20. Autoritatea competentă:

a) aprobă programele de control prezentate, dacă acestea corespund cerinţelor aplicabile, prevăzute în anexa nr.2 la prezenta Normă sanitară veterinară, şi obiectivelor programului de control naţional respectiv;

b) întocmeşte şi actualizează lista programelor de control aprobate ale proprietarilor de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor sau ale organizaţiilor lor reprezentative;

c) solicită, în termen de 2 luni, informaţiile suplimentare pertinente şi necesare pentru Programul naţional de control.

Capitolul VI

METODE SPECIALE DE CONTROL

21. Metodele speciale de control trebuie să fie aplicate pentru reducerea prevalenţei zoonozelor şi a agenţilor zoonotici în stadiul producţiei primare a animalelor şi în alte stadii ale lanţului tehnologic.

22. Autoritatea competentă:

a) aprobă modul de folosire a metodelor speciale de control, documentele şi procedurile necesare, precum şi cerinţele minime aplicabile metodelor speciale de control;

b) decide excluderea anumitor metode speciale de control din programele de control.

23. Dispoziţiile prezentului capitol, cu excepţia celor de la lit.b) pct.22 din prezenta Normă sanitară veterinară, nu se aplică metodelor care utilizează substanţe sau tehnici ce cad sub incidenţa legislaţiei privind nutriţia animalelor, aditivii furajeri şi medicamentele de uz veterinar.

Capitolul VII

IMPORTURI

24. Începînd cel tîrziu cu termenul menţionat în coloana 5 din anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară, înainte de expediere animalele vii sau ouăle pentru incubaţie din întreprinderea sectorului agroalimentar de origine, şeptelurile de păsări şi efectivele de origine se supun unor teste de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, conform cerinţelor echivalente specificate în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

Data şi rezultatul testelor se indică în certificatele sanitare veterinare respective.

25. Autoritatea competentă a ţării importatoare verifică dacă rezultatele testelor efectuate în ţara de origine (expediere):

a) corespund criteriilor prevăzute în programul său naţional, stabilind reguli specifice privind aceste criterii;

b) incluse în certificatele sanitare veterinare respective ale loturilor de animale şi de ouă pentru incubaţie corespund criteriilor în ceea ce priveşte salmonela aplicate loturilor expediate pe teritoriul propriu în cadrul programului său naţional aprobat.

26. Începînd cu termenele specificate în coloana 5 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară, includerea sau menţinerea în listele ţărilor autorizate să importe animale sau ouă pentru incubaţie, precum şi a speciilor sau categoriei respective, se face la prezentarea unui program aprobat echivalent cu cel prevăzut de prezenta Normă sanitară veterinară şi în baza garanţiilor echivalente cu cele prevăzute în prezenta Normă sanitară veterinară.

27. Programul ţării exportatoare trebuie să precizeze garanţiile oferite de statul respectiv în domeniul inspecţiilor şi controalelor referitoare la zoonoze şi agenţi zoonotici, care trebuie să fie cel puţin echivalente cu garanţiile prevăzute în prezenta Normă sanitară veterinară.

28. Aceste programe sînt acceptate de către autoritatea competent în cazul în care echivalenţa măsurilor pe care le conţin şi a exigenţelor pertinente aplicabile este obiectiv demonstrată.

Alte garanţii decît cele prevăzute în prezenta Normă sanitară veterinară pot fi acordate în măsura în care acestea nu sînt mai favorabile decît cele aplicabile pe teritoriul său.

29. Autoritatea competentă solicită informaţii privind termenele de prezentare şi aprobare a programelor în vederea verificării echivalenţei acestora cu programele naţionale:

a) de la autoritatea competentă a ţării cu care se întreţin relaţii comerciale sistematice;

b) în termenele prevăzute la pct.18 din prezenta Normă sanitară veterinară de la autoritatea competentă a ţării cu care se iniţiază stabilirea relaţiilor comerciale.

Capitolul VIII

LABORATOARE DE REFERINŢĂ

30. Centrul Naţional Sănătatea Animalelor, Plantelor şi Siguranţa Alimentelor este laboratorul naţional de referinţă pentru analiză şi teste de depistare a tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, în ceea ce priveşte sănătatea animalelor şi siguranţa produselor de origine animală, precum şi sănătatea publică veterinară.

31. Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice este laboratorul naţional de referinţă pentru analiză şi teste de depistare a tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, în ceea ce priveşte sănătatea omului şi siguranţa produselor de origine nonanimală.

32. Autorităţile centrale de specialitate desemnează, în limitele competenţelor legale, laboratoarele teritoriale pentru efectuarea analizei şi testelor de depistare a tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice specificate în coloana 1 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

33. Laboratoarele naţionale de referinţă pentru efectuarea analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, în limitele competenţelor legale:

a) coordonează activităţile laboratoarelor teritoriale, responsabilităţile şi sarcinile acestora;

b) anual, pînă la 15 martie, şi, în caz de necesitate, fac schimb reciproc de informaţii privind rezultatele analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, efectuate pe dimensiunea animală şi umană;

c) informează autorităţile centrale de specialitate despre rezultatele analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici.

Capitolul IX

AUTORIZAREA LABORATOARELOR, CRITERII DE CALITATE

ŞI METODE APROBATE DE TESTARE

34. În scopul analizei eşantioanelor pentru depistarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, specificaţi în coloana 1 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară, laboratoarele participante la programele de control:

a) sînt desemnate de autoritatea competentă;

b) aplică un sistem de asigurare a calităţii, conform cerinţelor internaţionale actuale, în termen de cel tîrziu 24 luni de la intrarea în vigoare a prezentei Norme sanitare veterinare sau de 24 luni de la includerea a noi zoonoze sau agenţi zoonotici în coloana 1 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

35. Laboratoarele teritoriale pentru efectuarea analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, specificaţi în coloana 1 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară, participă cu regularitate la testele de depistare comune, organizate sau coordonate de Centrul Naţional Sănătatea Animalelor, Plantelor şi Siguranţa Alimentelor.

36. Testele de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, prevăzuţi în coloana 1 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară, se bazează pe metodele şi procedeele recomandate de organismele internaţionale ce servesc drept metode de referinţă, aprobate la nivel naţional de către autoritatea competentă.

Pot fi utilizate şi alte metode de testare aprobate la nivel naţional de către autorităţile competente, cu condiţia că au fost validate conform regulilor recunoscute la nivel internaţional şi oferă rezultate echivalente cu cele obţinute prin metoda de referinţă respectivă.

Capitolul X

MĂSURI EXECUTORII, RAPOARTE ŞI CONTROALE INTERNAŢIONALE

37. Autorităţile sanitare veterinare competente adoptă, în comun, măsuri tranzitorii sau măsuri executorii corespunzătoare, inclusiv modificări necesare în certificatele sanitare veterinare respective.

38. Autoritatea competentă prezintă:

a) Guvernului, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei Norme sanitare veterinare, un raport privind măsurile luate pentru controlul zoonozelor şi agenţilor zoonotici şi eficienţa acestor măsuri şi publicarea ulterioară a acestora pe pagina oficială a autorităţii competente;

b) cu regularitate, Organizaţiei Internaţionale de Sănătate Animală (OIE) rapoarte privind situaţia epizootică şi măsurile întreprinse si publicarea ulterioară a acestora pe pagina oficiala a autorităţii competente.

39. Experţii internaţionali, în comun cu autoritatea competentă, efectuează controale la faţa locului, pentru a se asigura că dispoziţiile prezentei Norme sanitare veterinare, regulile şi măsurile de salvgardare adoptate se aplică uniform, şi informează autoritatea competentă despre rezultatele controalelor efectuate.

40. Autoritatea competentă acordă tot sprijinul necesar experţilor internaţionali pentru îndeplinirea sarcinilor trasate.

Capitolul XI

SUPRAVEGHEREA TUTUROR SEROTIPURILOR DE SALMONELA,

RELEVANTE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL SĂNĂTĂŢII PUBLICE

Secţiunea 1

Cerinţe generale aplicate programelor naţionale de control

41. Programul naţional de control trebuie:

1) să ia în considerare zoonoza şi/sau agentul zoonotic respectiv, precum şi situaţia specială din ţară;

2) să enunţe obiectivul său, luînd în considerare amploarea zoonozei sau a agentului zoonotic în cauză;

3) să corespundă exigenţelor minime de eşantionare stabilite în secţiunea 2 din prezentul capitol şi în anexa nr.2 la prezenta Normă sanitară veterinară;

4) în caz de necesitate, să corespundă cerinţelor specifice stabilite în secţiunile 1-5 din prezentul capitol;

5) să precizeze, în general:

a) prezenţa zoonozei sau agentului zoonotic în cauză în ţară, făcîndu-se, în mod specific, trimitere la rezultatele obţinute în cadrul supravegherii prevăzute la capitolul II al Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.264 din 12 aprilie 2011;

b) zona geografică sau, dacă este necesar, unităţile epizootice în care trebuie pus în aplicare programul;

c) structura şi organizarea autorităţilor competente respective;

d) laboratoarele autorizate unde sînt analizate eşantioanele prelevate în cadrul programului;

e) metodele utilizate pentru depistarea zoonozelor sau agenţilor zoonotici;

f) controalele oficiale (inclusiv schemele de eşantionare) la nivelul nutriţiei animalelor, şeptelului de păsări şi/sau al efectivelor;

g) controalele oficiale (inclusiv schemele de eşantionare) în alte stadii ale circuitului alimentar;

h) măsurile luate de autorităţile sanitare veterinare competente în ceea ce priveşte animalele sau produsele la care au fost depistate zoonoze sau agenţi zoonotici, în special pentru protejarea sănătăţii publice, inclusiv toate măsurile de prevenire care sînt luate, ca, de exemplu, vaccinarea;

i) legislaţia naţională în domeniu, inclusiv dispoziţiile naţionale privind activităţile prevăzute la lit.b) pct.3 din prezenta Normă sanitară veterinară;

j) ajutoarele financiare acordate proprietarilor de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi nutriţiei animalelor în cadrul programului de control naţional;

6) să precizeze, în cazul întreprinderilor din sectorul agroalimentar şi nutriţiei animalelor la care se referă programul:

a) structura de producţie a speciilor avute în vedere şi produselor care derivă din acestea;

b) structura producţiei de hrană pentru animale;

c) ghidurile referitoare la bunele practici în domeniul creşterii animalelor sau alte orientări (obligatorii sau facultative) care definesc cel puţin gestionarea igienei în exploataţii, măsurile destinate prevenirii apariţiei de infecţii introduse de animale, hrana pentru animale, apa potabilă, persoanele care lucrează în exploataţii şi igiena în cadrul transportului animalelor la destinaţie şi la plecarea din exploataţii;

d) controlul sanitar-veterinar de rutină în exploataţii;

e) înregistrarea exploataţiilor;

f) păstrarea de registre în exploataţii;

g) documentele care trebuie să însoţească expedierile de animale;

h) celelalte măsuri pertinente destinate să garanteze trasabilitatea animalelor.

Secţiunea 2

Cerinţe minime de eşantionare

42. Conform programului de control respectiv aprobat, medicul veterinar de liberă practică împuternicit la exploataţie prelevă şi expediază eşantioane în vederea realizării testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, specificaţi în coloana 1 anexa nr.1, din contul bugetului de stat, cu respectarea cerinţelor minime de eşantionare, indicate în anexa nr.2 la la prezenta Normă sanitară veterinară.

43. Exigenţele stabilite la pct.42 al prezentei Norme sanitare veterinare se aplică fără a aduce atingere cerinţelor privind inspecţia ante mortem.

44. Trebuie înregistrate rezultatele analizei, precum şi:

a) data şi locul de eşantionare;

b) identificarea şeptelului de păsări/efective.

45. Testele imunologice nu pot fi utilizate în cazul în care animalele au fost vaccinate, cu excepţia cazului în care s-a demonstrat că vaccinul folosit nu interferează cu metoda de test aplicată.

Secţiunea 3

Cerinţe specifice privind efectivele de reproducţie din

specia Gallus gallus şi curcanii de reproducţie

46. Măsurile prevăzute în prezenta secţiune se aplică în cazul:

a) depistării prezenţei Salmonela enteritidis sau a Salmonela typhimurium într-un efectiv de reproducţie din specia Gallus gallus sau de curcani de reproducţie prin analiza probelor prelevate conform secţiunii 2 din prezentul capitol sau, conform programelor de teste stabilite în Norma sanitară veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela în efectivele de reproducere din specia Gallus gallus şi Norma sanitară veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la curcani, aprobate prin prezenta Hotărîre (anexa nr.2 şi, respectiv, anexa nr.3);

b) prezenţei Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium în eşantioanele prelevate conform secţiunii 2 din prezentul capitol depistate prin metoda de analiză utilizată, aprobată de autoritatea competentă;

c) confirmării suspiciunii prezenţei Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium în alte condiţii prin analiza eşantioanelor, prelevate conform secţiunii 2 din prezentul capitol.

47. Ouăle neincubate din şeptel trebuie distruse.

Aceste ouă pot fi utilizate pentru consumul uman în cazul în care sînt tratate, astfel încît să se garanteze eliminarea Salmonela enteritidisşi Salmonela typhimurium, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare de origine animală.

48. Toate păsările din şeptel, inclusiv puii de o zi, trebuie sacrificate sau distruse, astfel încît să se reducă cît mai mult posibil riscul propagării salmonelei.

Sacrificarea trebuie să se realizeze conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare de origine animală.

Produsele derivate din aceste păsări pot fi plasate pe piaţă pentru consumul uman, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare de origine animală şi prevederilor secţiunii 5 din prezentul capitol.

49. Produsele nedestinate consumului uman trebuie utilizate sau eliminate conform Regulilor sanitare veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.315 din 26 aprilie 2010.

50. Ouăle pentru incubaţie provenind din şeptelurile infectate cu Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium, inclusiv din cuibar, trebuie distruse sau tratate, conform Regulilor sanitare veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.315 din 26 aprilie 2010.

Toate referinţele la Salmonela typhimurium din această secţiune vor include, de asemenea, Salmonela typhimurium monofazică a cărei formulă antigenică este 1,4,(5),12:i:-.

Secţiunea 4

Cerinţe specifice privind efectivele de găini ouătoare

51. Ouăle nu se admit pentru consum uman direct, cu excepţia celor care provin dintr-un efectiv comercial de găini ouătoare supus Programului naţional de control şi care nu face obiectul unor restricţii oficiale.

52. 1) Ouăle care provin din efective cu statut veterinar necunoscut, care sînt bănuite a fi infectate sau care sînt infectate cu serotipuri de salmonela pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere sau care au fost identificate ca fiind sursa de infecţie în cadrul unui focar specific de toxiinfecţie alimentară la om, nu pot fi utilizate pentru consumul uman decît dacă sînt tratate, astfel încît să se garanteze distrugerea tuturor serotipurilor de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare.

2) Ouăle care provin din efective cu statut veterinar necunoscut, care sînt bănuite a fi infectate sau care sînt infectate cu serotipuri de Salmonela pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere sau care au fost identificate ca fiind sursa de infecţie într-un focar specific de toxiinfecţie alimentară la om:

a) sînt considerate ca fiind ouă de categoria B, cum sînt definite în Norma sanitară veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1208 din 27 octombrie 2008;

b) sînt marcate cu menţiunea prevăzută în Norma sanitară veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman, care le face uşor de diferenţiat de ouăle de categoria A, înainte ca acestea să fie plasate pe piaţă;

c) nu au acces la centrele de ambalare decît în cazul în care sînt luate măsurile adoptate pentru prevenirea posibilei contaminări încrucişate a ouălor din alte efective.

53. În cazul în care păsările provenind din efective infectate sînt sacrificate sau distruse, trebuie luate măsuri, astfel încît să se reducă riscul propagării zoonozelor pe cît posibil.

Sacrificarea se realizează conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare.

Produsele derivate din aceste păsări pot fi plasate pe piaţă pentru consumul uman, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare şi prevederilor secţiunii 5 din prezentul capitol.

Produsele nedestinate consumului uman trebuie utilizate sau eliminate conform Regulilor sanitare veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.315 din 26 aprilie 2010.

54. Pentru a se exclude rezultatele iniţiale fals pozitive, autoritatea competentă este abilitată să ridice restricţiile prevăzute la pct.52 din prezenta Normă sanitară veterinară:

1) în urma unei investigaţii epidemiologice asupra focarelor de toxiinfecţie alimentară, efectuată conform prevederilor Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, efectivul de găini ouătoare nu este identificat ca fiind sursa de infecţie pentru oameni, prin consumul de ouă sau produse din ouă;

2) efectivul este supus programului naţional de control şi prezenţa serotipurilor de salmonela pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere nu este confirmată prin următorul protocol de recoltare de probe efectuat de către autoritatea competentă:

a) analiza separată a 7 probe, inclusiv colectarea pentru analiză cîte un subeşantion de 25 de grame din fiecare probă de materie fecală şi praf, într-un laborator desemnat pentru detectarea şi serotipizarea salmonelei, printr-o metodă aprobată;

b) investigaţia bacteriologică a cecumurilor şi a oviductelor a 300 de păsări; sau

c) investigaţia bacteriologică a cojii şi a conţinutului a 4000 de ouă din fiecare efectiv, în loturi de maximum 40 de ouă.

55. Pe lîngă recoltarea de probe prevăzută la subpct.2) pct.54 al prezentei Norme sanitare veterinare, autoritatea competentă va verifica absenţa utilizării de substanţe antimicrobiene care ar putea afecta rezultatul analizelor probelor.

Secţiunea 5

Exigenţe specifice privind carnea proaspătă

56. Carnea proaspătă provenind de la animalele enumerate în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară nu va putea fi introdusă pe piaţă pentru consumul uman, dacă nu satisface următorul criteriu:

"Salmonela: absentă în 25 de grame/produs".

57. Autorităţile competente naţionale stabilesc, în comun, reguli detaliate, precizînd, îndeosebi, schemele de eşantionare şi metodele de analiză.

58. Criteriul prevăzut la pct.56 al prezentei Norme sanitare veterinare nu se aplică cărnii proaspete de pasăre, destinată unui tratament termic industrial sau oricărui alt tratament capabil să nimicească salmonela, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare.

[Anexa nr.3 la Norma sanitară introdusă prin Hot.Guv. nr.163 din 08.04.2026, în vigoare 24.06.2026]

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.398/2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ

privind obiectivul naţional de reducere a prevalenţei anumitor

serotipuri de salmonelă la efectivele reproducătoare adulte

din specia Gallus gallus

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (UE) nr.200/2010 al Comisiei din 10 martie 2010 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte obiectivul UE de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de salmonelă la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus, CELEX: 32010R0200, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 61 din 11 martie 2010, aşa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2019/268 al Comisiei din 15 februarie 2019.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind obiectivul naţional de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de salmonelă la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus (în continuare – Normă sanitară veterinară) trasează obiectivul naţional de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus, şi anume acela de a menţine procentajul maxim de efective reproducătoare adulte din specia Gallus gallus care rămân pozitive în ceea ce priveşte serotipurile relevante de salmonela la cel mult 1 %. Serotipurile relevante de salmonela incluse în acest obiectiv sunt: Salmonella Enteritidis, Salmonella Infantis, Salmonella Hadar, Salmonella Typhimurium (inclusiv varianta monofazică 1,4,[5],12:i:-) şi Salmonella Virchow (în continuare – serotipuri relevante de salmonela). În cazul în care numărul total de efective reproducătoare adulte din specia Gallus gallus de pe teritoriul naţional sau de pe cel al unei unităţi care beneficiază de derogare este mai mic de 100, obiectivul naţional este ca un singur efectiv de acest tip pe an să rămână pozitiv în ceea ce priveşte serotipurile relevante de salmonela.

2. Programul de teste necesar pentru verificarea realizării obiectivului naţional este reglementat în capitolul II.

3. Cadrul de prelevare a probelor pentru depistarea prezenţei serotipurilor relevante de salmonela acoperă toate efectivele reproducătoare adulte de păsări de curte (Gallus gallus) de cel puţin 250 de capete (în continuare – efective reproducătoare). Aceasta nu aduce atingere dispoziţiilor Normei sanitare veterinare privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012, şi ale Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.264/2011, în ceea ce priveşte cerinţele de monitorizare la alte populaţii de animale sau la alte serotipuri.

Capitolul II

PROGRAMUL DE TESTE NECESARE VERIFICĂRII ÎNDEPLINIRII OBIECTIVULUI NAŢIONAL

PRIVIND DIMINUAREA SEROTIPURILOR RELEVANTE DE SALMONELA LA EFECTIVELE

REPRODUCĂTOARE ADULTE DIN SPECIA GALLUS GALLUS

Secţiunea 1

Monitorizarea efectivelor reproducătoare

4. Locul, frecvenţa şi statutul prelevării de probe. Probele se prelevează de la efectivele de reproducţie atât la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar, cât şi în cadrul controalelor oficiale. Prelevarea de probe la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar se efectuează bisăptămânal, în locul stabilit de autoritatea competentă, utilizând una din următoarele opţiuni:

1) în incubator; sau

2) în exploataţie.

5. Autoritatea competentă poate decide să aplice una din opţiunile menţionate la punctul 4 întregului program de teste, pentru toate efectivele de reproducţie de pui de carne şi pentru toate efectivele reproducătoare de păsări ouătoare. Totuşi, prelevarea de probe la efectivele reproducătoare de păsări ouătoare destinate comercializării trebuie să aibă loc în exploataţie.

6. O procedură este stabilită pentru a garanta că depistarea prezenţei serotipurilor relevante de salmonela în timpul prelevării de probe efectuate la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar este notificată fără întârziere autorităţii competente de către laboratorul care efectuează analizele. Notificarea la timp a depistării prezenţei oricărui serotip relevant de salmonela rămâne responsabilitatea operatorului din sectorul alimentar şi a laboratorului care efectuează analizele.

7. Prin derogare de la punctul 4, dacă obiectivul naţional a fost atins în cel puţin doi ani calendaristici consecutivi, intervalul de prelevare a probelor în exploataţie poate fi extins la trei săptămâni prin decizia autorităţii competente. Autoritatea competentă dispune menţinerea sau reluarea intervalului de testare la două săptămâni în următoarele situaţii:

1) în cazul depistării serotipurilor de salmonela care fac obiectul programului naţional de control al serotipurilor relevante de salmonela într-un efectiv reproducător din exploataţie;

2) în cazul în care ancheta epidemiologică relevă creşterea riscului de contaminare sau nerespectarea măsurilor de biosecuritate în cadrul exploataţiei.

8. Prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale se realizează conform următoarelor protocoale:

1) în cazul exploataţiilor unde prelevarea probelor de către operator are loc în incubator, controlul oficial cuprinde:

a) o prelevare de rutină în incubator, efectuată la fiecare 16 săptămâni;

b) două prelevări de rutină în exploataţie: prima – în termen de patru săptămâni de la începutul perioadei de ouat (sau de la populare), iar a doua – cu cel mult opt săptămâni înainte de finalul ciclului de producţie;

c) o prelevare de confirmare în exploataţie, ori de câte ori sunt detectate serotipuri de salmonela-ţintă în probele din incubator;

2) în cazul exploataţiilor unde prelevarea probelor de către operator are loc direct în exploataţie, controlul oficial constă în trei prelevări de rutină:

a) la începutul perioadei de ouat (primele patru săptămâni);

b) spre finalul perioadei de ouat (ultimele opt săptămâni);

c) într-un interval intermediar, la o distanţă de timp suficientă faţă de prelevările menţionate anterior;

3) prin derogare de la subpunctele 1) şi 2), dacă obiectivul naţional de reducere a prevalenţei a fost atins timp de minimum doi ani consecutivi, autoritatea competentă poate reduce frecvenţa controalelor oficiale, după cum urmează:

a) o prelevare anuală în incubator şi o prelevare anuală în exploataţie, în orice moment al ciclului de producţie; sau

b) două prelevări anuale în exploataţie, efectuate la intervale de timp care să asigure reprezentativitatea monitorizării.

9. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate decide să păstreze sau să reia prelevarea de probe prevăzută la punctul 8 subpunctele 1) şi 2), în cazul depistării prezenţei unor serotipuri relevante de salmonela într-un efectiv reproducător din exploataţie şi/sau în orice alt caz considerat adecvat de autoritatea competentă.

10. Prelevarea de probe efectuată de către autoritatea competentă poate înlocui o prelevare de probe la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar.

11. Protocolul de prelevare de probe în incubator. Cel puţin o probă este prelevată pe efectivul de reproducţie la fiecare prelevare de probe.

12. Prelevarea de probe trebuie să fie programată într-o zi de ecloziune, atunci când probele de la toate efectivele reproducătoare sunt disponibile. Dacă nu este posibil, trebuie garantat faptul că probele sunt prelevate de la fiecare efectiv cel puţin în conformitate cu frecvenţa stabilită la punctul 4.

13. Toate materialele din toate incubatoarele din care sunt luaţi pui eclozaţi în ziua prelevării de probe trebuie să contribuie la setul de probe în mod proporţionat.

14. Dacă în incubatoare sunt peste 50 000 de ouă de la un efectiv reproducător, se prelevează o a doua probă de la efectivul respectiv.

15. Această probă conţine cel puţin următoarele elemente:

1) o probă compusă din căptuşeli vizibil murdărite ale siturilor de incubaţie, prelevată aleatoriu din cinci situri de incubaţie distincte sau din cinci locuri diferite ale incubatorului, pentru atingerea unei suprafeţe totale de cel puţin 1 m². Totuşi, în cazul în care ouăle destinate incubaţiei care provin de la un efectiv de reproducţie ocupă mai mult de un incubator, se prelevă o probă compusă din fiecare incubator, până la maximum cinci incubatoare; sau

2) o probă prelevată cu unul sau mai multe tampoane umede de material textil, constituind, în total, o suprafaţă de cel puţin 900 cm², prelevată imediat după mutarea puilor de pe întreaga suprafaţă de la fundul a cel puţin cinci situri de incubaţie căptuşite sau din puful din cinci locuri, inclusiv de pe podea, în toate dintre cele până la cinci incubatoare cu ouă eclozate din efectiv, garantând că se prelevează cel puţin o probă pentru fiecare efectiv de la care provin ouăle; sau

3) 10 g de coji de ouă sparte se prelevează dintr-un total de 25 de situri de incubaţie diferite, şi anume 250 g pentru proba iniţială, din până la cinci incubatoare cu ouă eclozate din efectiv, care sunt zdrobite, amestecate şi din care se formează o subprobă de 25 g pentru testări.

16. Procedura prevăzută la punctul 15 se aplică prelevării de probe realizate la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar şi în cadrul controalelor oficiale. Cu toate acestea, nu este obligatoriu să se includă un incubator cu ouă provenind de la efective diferite dacă cel puţin 80% din ouă se află în alte incubatoare care au fost supuse prelevării de probe.

17. Prelevarea de probe de rutină din exploataţie la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar se referă în principal la probele de materii fecale. Scopul acesteia este depistarea unei prevalenţe de 1% în cadrul efectivului, cu o limită de încredere de 95%. În acest scop, probele se prezintă sub una dintre următoarele forme:

1) amestec de materii fecale, alcătuit din probe distincte de materii fecale proaspete, cântărind fiecare cel puţin 1 g, prelevate aleatoriu din mai multe puncte ale adăpostului în care este ţinut efectivul reproducătoare sau, în cazul în care efectivul reproducător are acces liber la mai multe adăposturi dintr-o anumită exploataţie, din fiecare grup de coteţe ale exploataţiei în care este ţinut efectivul reproducător. Materiile fecale pot fi regrupate în minimum două probe compuse în scopul efectuării analizei. Pentru asigurarea unui control sanitar veterinar riguros, procesul de colectare a probelor trebuie să respecte specificaţiile tehnice detaliate în tabelul 1.

Tabelul 1

Numărul specificaţiilor tehnice din care urmează

să se efectueze prelevări distincte de materii fecale

în scopul obţinerii unei probe compuse

2) huse pentru cizme şi/sau probe de praf, care trebuie să fie suficient de absorbante. Se pot, de asemenea, utiliza şi şosete din tub de tifon. Astfel:

a) suprafaţa husei pentru cizme se umectează cu ajutorul unui diluant corespunzător (de exemplu, 0,8% clorură de sodiu şi 0,1% peptonă în apă deionizată sterilă sau apă sterilă, sau oricare alt diluant acceptat de către autoritatea competentă);

b) probele se prelevează în timp ce se merge prin adăpost, utilizând un traseu care produce probe reprezentative pentru toate părţile adăpostului sau ale sectorului respectiv. Această metodă include zonele acoperite cu aşternut şi zonele cu grătare, în cazul în care nu este periculos să se meargă pe grătare. Prelevarea de probe acoperă toate ţarcurile din fiecare adăpost;

c) după terminarea prelevării de probe în sectorul ales, husele se scot cu grijă de pe cizme, astfel încât materialul aderent să nu se desprindă; probele se compun din:

- cinci perechi de huse pentru cizme, fiecare reprezentând aproximativ 20% din zona adăpostului; în scopul analizei, perechile de huse pentru cizme pot fi grupate în câte minimum două probe compuse; sau

- cel puţin o pereche de huse pentru cizme, reprezentând întreaga suprafaţă a adăpostului, şi o probă suplimentară de praf, colectată din mai multe locuri din întreg adăpostul, de pe suprafeţe pe care praful este aşezat în mod vizibil; pentru a colecta această probă de praf, trebuie folosite unul sau mai multe tampoane umede de material textil, formând, în total, o suprafaţă de cel puţin 900 cm²;

3) în cazul în care efectivele de reproducţie sunt ţinute în cuşti, se pot preleva probe de materii fecale amestecate în mod natural de pe benzile de evacuare, de pe raclete sau din fose, în funcţie de tipul adăpostului. Se colectează două probe de cel puţin 150 g pentru a fi supuse unor teste separate:

a) de pe benzile de evacuare pentru dejecţii, situate sub fiecare rând de cuşti, care sunt puse în funcţiune în mod periodic, şi se descarcă într-un sistem cu şurub sau într-un conveier;

b) din sistemul de fosă pentru dejecţii, în care deflectoarele situate sub cuşti sunt răzuite într-o fosă situată sub adăpost;

c) din sistemul de fosă pentru dejecţii dintr-un adăpost în care cuştile sunt dispuse în trepte şi unde materiile fecale cad direct în fosă:

- de obicei, într-un adăpost există mai multe rânduri de cuşti. Proba compusă conţine materii fecale amestecate provenite din fiecare rând. De la fiecare efectiv reproducător se prelevează două probe compuse, în conformitate cu liniuţele a doua – a cincea;

- sistemele care conţin benzi sau raclete sunt puse în funcţiune în ziua prelevării de probe, înainte de efectuarea acesteia;

- în cazul sistemelor prevăzute cu deflectoare sub cuşti şi cu raclete, se colectează materiile fecale amestecate depuse pe racletă, după punerea în funcţiune a acesteia;

- în cazul sistemelor cu cuşti dispuse în trepte, care nu sunt prevăzute nici cu benzi, nici cu raclete, este necesară colectarea materiilor fecale amestecate din fosă;

- din sistemele de benzi pentru dejecţii se colectează materiile fecale amestecate de la capetele de evacuare ale benzilor;

4) în adăposturile cu cuşti în care nu se acumulează o cantitate suficientă de materii fecale pe raclete sau pe dispozitivele de curăţare de la capătul de evacuare al benzilor, se utilizează patru sau mai multe tampoane umede din material textil, cu o suprafaţă de cel puţin 900 cm² pe tampon, umezite cu un diluant corespunzător (de exemplu, 0,8% clorură de sodiu şi 0,1% peptonă în apă deionizată sterilă, apă sterilă sau oricare alt diluant acceptat de autoritatea competentă), pentru a efectua prelevarea de pe o suprafaţă cât mai mare la capătul de evacuare al tuturor benzilor accesibile după ce au fost utilizate, având grijă ca fiecare tampon să fie acoperit pe ambele părţi cu materii fecale provenite de pe benzi şi de pe raclete sau de pe dispozitivele de curăţare a benzilor;

5) în adăposturile pe mai multe rânduri sau în cele în aer liber, din care cea mai mare parte a materiilor fecale este evacuată cu ajutorul unor benzi de evacuare, se utilizează o pereche de huse pentru cizme, cu care se merge prin zonele acoperite cu aşternut, în conformitate cu punctul 17 subpunctul 2), şi cel puţin două tampoane umede din material textil, cu care se efectuează prelevarea manuală de pe toate benzile de evacuare accesibile, în conformitate cu punctul 17 subpunctul 4).

18. Prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale se efectuează după cum urmează:

1) prelevarea de probe de rutină se efectuează în conformitate cu punctul 17;

2) prelevarea de probe pentru confirmare, ulterioară depistării serotipurilor relevante de salmonela în probele prelevate din incubator, se efectuează în conformitate cu punctul 17, după cum urmează:

a) pot fi prelevate probe suplimentare în vederea unei eventuale testări pentru detectarea agenţilor antimicrobieni sau a efectului inhibitor asupra proliferării bacteriene, după cum urmează: pot fi alese aleatoriu păsări din fiecare adăpost al exploataţiei, de regulă această operaţiune limitându-se la cel mult cinci păsări din fiecare adăpost, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă consideră necesară prelevarea probelor de la un număr mai mare de păsări;

b) în cazul în care sursa infecţiei nu este confirmată, se efectuează teste de rezistenţă antimicrobiană sau noi teste bacteriologice pentru depistarea serotipurilor relevante de salmonela la efectivul reproducător sau la descendenţi acestuia, înainte de ridicarea restricţiilor comerciale;

c) în cazul în care sunt detectaţi agenţi antimicrobieni sau efectul inhibitor asupra proliferării bacteriene, infecţia cu salmonela se consideră confirmată;

3) în cazuri excepţionale, în care autoritatea competentă are motive să pună la îndoială exactitatea rezultatului obţinut (rezultate fals pozitive sau fals negative), aceasta poate decide repetarea testării, în conformitate cu punctul 18 subpunctul 2).

Secţiunea a 2-a

Examinarea probelor

19. Transportarea şi pregătirea probelor se efectuează după cum urmează:

1) probele se expediază în termen de 24 de ore de la prelevare, de preferinţă prin poşta rapidă, la laboratoarele menţionate la pct.30-36 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012. În cazul în care probele nu sunt expediate în termenul respectiv, acestea trebuie refrigerate. Probele pot fi transportate la temperatura mediului ambiant, cu condiţia ca aceasta să nu depăşească 25 °C şi ca acestea să nu fie expuse la lumina solară. În laborator, probele se păstrează la frigider până la examinare, care se iniţiază în termen de 48 de ore de la primire, dar nu mai târziu de 96 de ore de la prelevare;

2) în cazul căptuşelii sitelor de incubaţie:

a) proba se introduce într-un litru de apă peptonată tamponată (în continuare – APT), preîncălzită la temperatura mediului ambiant, şi se amestecă uşor;

b) cultivarea probei continuă prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la pct.21;

3) în cazul probelor de pe husele pentru cizme şi al probelor de praf:

a) perechea/perechile de huse pentru cizme/şosetele de protecţie şi proba de praf (tamponul din material textil) se despachetează cu grijă, pentru a evita desprinderea materiilor fecale aderente sau a prafului liber, după care se introduc în 225 ml de APT, preîncălzită la temperatura mediului ambiant;

b) husele pentru cizme/şosetele şi tamponul din material textil se scufundă complet în APT, astfel încât în jurul probei să existe o cantitate suplimentară de APT. Pentru husele pentru cizme şi pentru tamponul de material textil se efectuează pregătiri separate;

c) în cazul în care cinci perechi de huse pentru cizme/şosete de protecţie sunt reunite în două probe, fiecare probă compusă se introduce în 225 ml de APT sau într-o cantitate mai mare, dacă este necesar, pentru a asigura scufundarea completă a acesteia şi existenţa unei cantităţi suficiente de lichid liber în jurul probei, necesară migrării salmonelei din probă;

d) proba se amestecă până la saturarea completă, după care cultivarea acesteia continuă prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la punctul 20;

4) în cazul altor probe de materii fecale:

a) probele de materii fecale se colectează şi se amestecă cu grijă, după care se prelevează o subprobă de 25 g în vederea cultivării;

b) subproba de 25 g se imersează în 225 ml de APT, preîncălzită la temperatura mediului ambiant;

c) cultivarea probei se continuă prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la punctul 20;

5) în cazul în care sunt aprobate standardele ISO pentru pregătirea probelor relevante pentru detectarea salmonelei, acestea se aplică şi înlocuiesc dispoziţiile prevăzute la punctul 19 subpunctele 2), 3) şi 4) referitoare la pregătirea probelor;

6) în cazul colectării cu ajutorul tampoanelor din material textil, în conformitate cu punctul 17 subpunctul 4), sau cu ajutorul unei perechi de huse pentru cizme şi al două tampoane umede din material textil, în conformitate cu punctul 17 subpunctul 5), probele se pregătesc în conformitate cu punctul 19 subpunctul 3) litera b).

20. Metoda de depistare. Depistarea Salmonella spp. se efectuează în conformitate cu standardul SM EN ISO. În cazul probelor menţionate la punctul 19, pentru continuarea cultivării, se grupează bulioanele de îmbogăţire în APT incubate. În acest scop, se incubează cele două probe în APT în conformitate cu procedura menţionată la punctul 19 subpunctul 3). Se prelevează 1 ml de bulion incubat din fiecare probă şi se agită bine. Apoi se prelevează 0,1 ml din amestec şi se inoculează plăcile MSRV (mediul Rappaport – Vassiladis semisolid modificat). După incubare, probele în APT nu se agită, deoarece pot elibera particule inhibatoare şi reduce izolarea ulterioară în MSRV.

21. Serotipizarea. Cel puţin un izolat din fiecare probă care indică o reacţie pozitivă trebuie tipizat, în conformitate cu clasificarea White – Kauffmann –eMinor.

22. Metodele alternative. În locul metodelor de depistare şi al serotipizării, se pot utiliza metode alternative de depistare, dacă acestea sunt validate în conformitate cu standardul SM EN ISO.

23. Depozitarea suşelor. Se asigură faptul că cel puţin o suşă izolată de serotipuri relevante de salmonela, pe adăpost şi pe an, rezultată din prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale, este depozitată pentru o testare ulterioară a sensibilităţii la bacteriofagi sau la agenţi antimicrobieni, utilizând metodele uzuale de recoltare a culturilor, care trebuie să garanteze integritatea suşelor timp de cel puţin doi ani. În cazul în care autoritatea competentă decide astfel, izolatele rezultate din prelevarea de probe realizată de operatorii din sectorul alimentar sunt, de asemenea, depozitate în acest scop.

Secţiunea a 3-a

Rezultatele şi raportarea

24. Un efectiv reproducător se consideră pozitiv în sensul verificării realizării obiectivului naţional în cazul în care îndeplineşte următoarele condiţii:

1) se depistează prezenţa serotipurilor relevante de salmonela (cu excepţia suşelor vaccinale) în una sau mai multe probe prelevate de la efectiv, chiar dacă acestea sunt depistate doar în proba de praf; sau

2) prelevarea de probe pentru confirmare, efectuată în cadrul controalelor oficiale, în conformitate cu punctul 18 subpunctul 2), nu confirmă depistarea serotipurilor relevante de salmonela, însă în efectiv sunt depistaţi agenţi antimicrobieni sau efecte inhibitorii asupra proliferării bacteriene.

25. Această regulă nu se aplică în cazurile excepţionale menţionate la punctul 18, când, în urma prelevării de probe la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar, nu a fost confirmat rezultatul pozitiv iniţial pentru salmonela în urma controalelor oficiale.

26. Un efectiv reproducător pozitiv este luat în considerare o singură dată, indiferent de frecvenţa depistării serotipurilor relevante de salmonela la acesta în timpul ciclului de producţie sau dacă prelevarea de probe a fost efectuată la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar sau a autorităţii competente. Cu toate acestea, în cazul în care prelevarea de probe în timpul perioadei de producţie se desfăşoară de-a lungul a doi ani calendaristici, rezultatul fiecărui an se raportează raportat separat.

27. Raportarea include:

1) descrierea detaliată a posibilităţilor alese pentru programul de prelevare a probelor şi a tipului de probe prelevate, după caz;

2) numărul total de efective reproducătoare adulte, care cuprind cel puţin 250 de păsări care au fost testate cel puţin o dată în timpul anului de raportare;

3) rezultatele testelor, inclusiv:

a) numărul total de efective reproducătoare declarate pozitive cu orice serotip de salmonela;

b) numărul de efective reproducătoare declarate pozitive cu cel puţin unul dintre serotipurile relevante de salmonela;

c) numărul de efective reproducătoare declarate pozitive pentru fiecare serotip de salmonela sau pentru un serotip nespecificat de salmonela nespecificată (izolate care nu pot fi tipizate sau care nu sunt serotipizate);

4) numărul de cazuri în care proba iniţială declarată pozitivă pentru salmonela rezultată din prelevarea de probe la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar nu a fost confirmată de prelevarea de probe din cadrul controalelor oficiale;

5) explicaţiile privind rezultatele, în mod special cazurile excepţionale.

28. Rezultatele şi orice informaţie suplimentară relevantă se includ în raportul cu privire la evoluţiile şi sursele zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistenţei antimicrobiene, menţionat la punctele 25-29 din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.264/2011.

[Anexa nr.2 în redacţia Hot.Guv. nr.163 din 08.04.2026, în vigoare 24.06.2026]

Anexa nr.3

la Hotărârea Guvernului nr.398/2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ

privind obiectivul naţional de reducere a Salmonella Enteritidis

şi a SalmonellaTtyphimurium la efectivele de curcani

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (UE) nr.1190/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 privind un obiectiv al Uniunii de reducere a Salmonella enteritidis şi a Salmonella typhimurium la efectivele de curcani, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr.2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului, CELEX: 32012R1190, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 340 din 13 decembrie 2012, aşa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2019/268 al Comisiei din 15 februarie 2019.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind obiectivul naţional de reducere a Salmonella Enteritidis şi a Salmonella Typhimurium la efectivele de curcani (în continuare – Normă sanitară veterinară) trasează obiectivul naţional şi stabileşte programul de teste necesar pentru verificarea realizării acestuia.

2. Obiectivul naţional de reducere a prevalenţei Salmonella Enteritidis şi a Salmonella Typhimurium la curcani (în continuare – obiectiv naţional) este următorul:

1) reducerea la 1 % sau mai puţin a procentului maxim anual al efectivelor de curcani pentru îngrăşare care rămân pozitive în ceea ce priveşte serotipurile relevante de Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium; şi

2) reducerea la 1 % sau mai puţin a procentului maxim anual al efectivelor de curcani adulţi de reproducţie care rămân pozitive în ceea ce priveşte serotipurile relevante de Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium.

În sensul prezentului punct, în obiectivul naţional se includ şi serotipurile monofazice de Salmonella Typhimurium având formula antigenică 1,4,[5],12:i:-.

Pentru unităţile care deţin mai puţin de 100 de efective de curcani adulţi de reproducţie sau de curcani pentru îngrăşare, obiectivul naţional constă în faptul că, anual, cel mult un singur efectiv de curcani adulţi de reproducţie sau de curcani pentru îngrăşare poate rămâne pozitiv.

3. Programul de testare necesar pentru verificarea realizării obiectivului naţional este reglementat în capitolul II (în continuare – program de testare).

4. Autoritatea competentă revizuieşte obiectivul naţional ţinând cont de informaţiile colectate conform programului de testare şi criteriilor stabilite în punctul 15 din anexa nr.1 la Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012.

Capitolul II

PROGRAMUL DE TESTARE NECESAR PENTRU

VERIFICAREA REALIZĂRII OBIECTIVULUI NAŢIONAL

Secţiunea 1

Baza eşantionării şi monitorizarea curcanilor

5. Baza eşantionării include toate efectivele de curcani pentru îngrăşare şi de reproducţie în cadrul programelor naţionale de control menţionate în anexa nr.1 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012.

6. Frecvenţa eşantionării:

1) operatorii din sectorul alimentar prelevă eşantioane din cadrul tuturor efectivelor de curcani destinate îngrăşării şi reproducţiei în modul următor:

a) eşantionarea efectivelor de curcani pentru îngrăşare şi de reproducţie are loc cu trei săptămâni înainte de sacrificare. Autoritatea competentă autorizează prelevarea de eşantioane în cursul ultimelor şase săptămâni înainte de data sacrificării, în cazul în care curcanii sunt crescuţi mai mult de 100 de zile sau fac parte din producţia ecologică de curcani, în conformitate cu art.25 alin.(6) din Legea nr.237/2023 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice;

b) eşantionarea în cadrul efectivelor de curcani de reproducţie are loc:

- în efectivele de creştere: la vârsta de o zi, la vârsta de patru săptămâni şi cu două săptămâni înainte de trecerea la perioada de depunere a ouălor sau de trecerea la unitatea de depunere a ouălor;

- în efectivele adulte: cel puţin o dată la fiecare trei săptămâni în cursul perioadei de depunere a ouălor în exploataţie sau în incubator;

- în exploataţie, în cazul efectivelor de curcani de reproducţie care depun ouă pentru incubaţie destinate comerţului pe teritoriul Republicii Moldova sau exportului;

c) autoritatea competentă poate decide aplicarea uneia dintre opţiunile menţionate la punctul 6 subpunctul 1) litera b) întregului program de testare pentru toate efectivele. Cu toate acestea, prelevarea de eşantioane de la efectivele de păsări ouătoare destinate reproducerii şi comerţului pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează în exploataţie;

d) prin derogare de la punctul 6 subpunctul 1) litera b), în cazul în care obiectivul naţional a fost atins în cel puţin doi ani calendaristici consecutivi pe întreg teritoriul Republicii Moldova, intervalul de prelevare a eşantioanelor în exploataţie poate fi extins la patru săptămâni, prin decizia autorităţii competente. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate decide să păstreze sau să reia intervalul de testare de trei săptămâni, în cazul depistării unor serotipuri de salmonela relevante într-un efectiv reproducător din exploataţie şi/sau în orice alt caz considerat adecvat;

2) eşantionarea efectuată de autoritatea competentă include cel puţin următoarele:

a) eşantionarea efectivelor de curcani de reproducţie:

- o dată pe an, în toate efectivele cu cel puţin 250 de curcani de reproducţie adulţi, cu vârsta cuprinsă între 30 şi 45 de săptămâni, precum şi în toate exploataţiile care deţin curcani de reproducţie de elită, străbunici şi bunici; autoritatea competentă poate decide ca eşantionarea să se efectueze în incubator; şi

- eşantionarea tuturor efectivelor din exploataţii, în cazul în care este depistată prezenţa serotipurilor Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium în eşantioanele prelevate în incubator de către operatorii din sectorul alimentar sau în cadrul controalelor oficiale, în scopul investigării originii infecţiei;

b) eşantionarea efectivelor de curcani pentru îngrăşare se efectuează o dată pe an, cel puţin într-un efectiv din 10 % din exploataţiile care au minimum 500 de curcani pentru îngrăşare;

c) eşantionarea se poate efectua în funcţie de riscuri şi se poate repeta de fiecare dată când autoritatea competentă consideră necesară această măsură;

d) eşantionarea efectuată de autoritatea competentă poate înlocui eşantionarea efectuată de către operatorul din sectorul alimentar, prevăzută la punctul 6 subpunctul 1).

7. Instrucţiuni generale pentru eşantionare. Autoritatea competentă sau operatorul din sectorul alimentar se asigură că eşantioanele sunt prelevate de către persoane instruite în acest scop.

8. Eşantionarea efectivelor de curcani de reproducţie se efectuează în conformitate cu punctele 11-18 din Norma sanitară veterinară în ceea ce priveşte obiectivul naţional de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus (anexa nr.2), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012.

9. Pentru eşantionarea efectivelor de curcani pentru îngrăşare, se iau cel puţin două perechi de huse pentru cizme pentru fiecare efectiv. Husele pentru cizme sunt îmbrăcate pe acestea şi eşantionul este prelevat mergând prin adăpost. Husele dintr-un efectiv de curcani pot fi grupate într-un singur eşantion.

10. Înainte de a utiliza husele pentru cizme, suprafaţa acestora trebuie umezită prin:

1) aplicarea unor diluanţi cu recuperare maximă (MRD 0,8 % clorură de sodiu, 0,1 % peptonă în apă deionizată sterilă); sau

2) aplicarea de apă sterilă; sau

3) aplicarea oricăror alţi diluanţi aprobaţi de laboratorul naţional de referinţă menţionat la punctul 32 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012; sau

4) autoclavare într-un recipient împreună cu diluanţii.

11. Modul de umezire a huselor pentru cizme este prin turnarea lichidului în interiorul acestora înainte de încălţare sau prin agitarea acestora într-un recipient cu diluant.

12. Trebuie garantat faptul că toate secţiunile adăpostului sunt reprezentate în eşantionare în mod proporţional. Fiecare pereche de huse pentru cizme trebuie să acopere aproximativ 50 % din suprafaţa adăpostului.

13. La terminarea eşantionării, husele pentru cizme se scot cu grijă de pe cizme, astfel încât materialul aderent să nu se desprindă. Husa pentru cizme poate fi întoarsă pe dos pentru a reţine materiile în interior. Apoi, acestea se aşază într-un sac sau în alt recipient şi sunt etichetate.

14. Autoritatea competentă decide să crească numărul minim de eşantioane pentru a asigura reprezentativitatea eşantionării, printr-o evaluare de la caz la caz a parametrilor epidemiologici, precum condiţiile de biosecuritate, distribuţia sau dimensiunea efectivului.

15. În cazul în care autoritatea competentă aprobă această procedură, o pereche de huse pentru cizme poate fi înlocuită cu un eşantion de praf de 100 g colectat din mai multe locuri din tot adăpostul, de pe suprafeţe pe care praful este aşezat în mod vizibil. Ca alternativă, unul sau mai multe tampoane umede din material textil, formând o suprafaţă combinată de cel puţin 900 cm², pot fi utilizate pentru a colecta praful de pe mai multe suprafeţe din tot adăpostul. Fiecare tampon trebuie să fie bine acoperit cu praf pe ambele părţi.

16. Instrucţiuni specifice pentru anumite tipuri de exploataţii:

1) pentru efectivele de curcani crescuţi în aer liber, eşantioanele sunt prelevate doar în interiorul adăpostului;

2) atunci când accesul la adăposturi nu este posibil din cauza spaţiului limitat, în cazul efectivelor cu mai puţin de 100 de curcani, şi nu este, aşadar, posibil să se utilizeze huse pentru cizme, ele pot fi înlocuite cu tampoane din material textil de acelaşi tip cu cele utilizate pentru prelevarea de praf cu mâna, acestea fiind frecate pe suprafeţe contaminate cu materii fecale proaspete sau, în cazul în care această metodă de prelevare nu este posibilă, ele pot fi înlocuite cu alte tehnici de eşantionare pentru fecale, adecvate scopului urmărit.

17. Eşantionarea efectuată de către autoritatea competentă. Autoritatea competentă se asigură, prin efectuarea testelor suplimentare şi/sau controalelor documentare, după caz, că rezultatele nu sunt modificate prin prezenţa unor antimicrobieni sau a altor substanţe care inhibă dezvoltarea bacteriilor.

18. În cazul în care nu este depistată prezenţa Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium, însă s-au depistat substanţe antimicrobiene sau efecte de inhibare a proliferării bacteriene, se va considera că efectivul de curcani este infectat în sensul obiectivului naţional menţionat la punctul 3.

19. Transportul. Eşantioanele sunt trimise fără întârziere nejustificată, prin poşta expresă sau prin curier, la laboratoarele menţionate la punctele 30-36 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012. Pe parcursul transportului, acestea sunt protejate împotriva căldurii mai mari de 25 °C şi expunerii la soare.

20. În cazul în care nu este posibil să se expedieze eşantioanele în termen de 24 de ore de la prelevarea acestora, acestea sunt refrigerate.

Secţiunea a 2-a

Analizele de laborator

21. Pregătirea eşantioanelor. În laboratoare, eşantioanele se păstrează refrigerate până în momentul examinării, care va începe în termen de 48 de ore de la primire şi în termen de 96 de ore după eşantionare.

22. Perechea de huse pentru cizme/şosete de protecţie se despachetează cu grijă, pentru a evita desprinderea materiilor fecale aderente, se grupează şi se pune în 225 ml de apă peptonată tamponată (APT), preîncălzită la temperatura camerei. Husele pentru cizme/şosetele de protecţie sunt scufundate complet în apă peptonată tamponată şi, prin urmare, poate fi adăugată mai multă apă peptonată tamponată dacă este necesar.

23. Eşantionul de praf este analizat separat, de preferinţă. Cu toate acestea, în cazul curcanilor pentru îngrăşare, autoritatea competentă permite gruparea eşantionului cu perechea de huse pentru cizme/şosete de protecţie, în vederea analizei.

24. Eşantionul se învârteşte pentru saturarea completă şi se continuă cultivarea prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la punctul 27.

25. Alte eşantioane (de exemplu, cele din efectivele reproducătoare sau din incubatoare) sunt pregătite în conformitate cu punctele 17 şi 18 din Norma sanitară veterinară privind obiectivul naţional de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de salmonelă la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus (anexa nr.2), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012.

26. În cazul în care se recurge la standardele internaţionale (ISO) adoptate de către Republica Moldova pentru pregătirea materiilor fecale în scopul depistării Salmonella spp, acestea înlocuiesc dispoziţiile de mai sus privind pregătirea eşantioanelor.

27. Metoda de depistare. Depistarea Salmonella spp. se efectuează în conformitate cu standardul SM EN ISO.

28. Serotipizarea. Pentru efectivele de curcani de reproducţie, cel puţin un izolat din fiecare eşantion pozitiv este serotipizat în conformitate cu clasificarea White – Kauffmann – LeMinor.

29. Pentru efectivele de curcani pentru îngrăşare, cel puţin un izolat din fiecare eşantion pozitiv prelevat de către autoritatea competentă este serotipizat, în conformitate cu clasificarea White – Kauffmann – Le Minor.

30. Operatorii din sectorul alimentar se asigură că niciun izolat nu aparţine serotipurilor de Salmonella Enteritidis sau Salmonella Typhimurium, dar nici tulpinilor monofazice a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-.

31. Metodele alternative de analiză. Prin derogare de la metodele de depistare şi serotipizare prevăzute la pct.21, 27 şi 28, pot fi utilizate metode alternative de examinare, cu condiţia ca acestea să fie validate în conformitate cu standardul SM EN ISO 16140 (pentru metodele alternative de depistare) sau cu alte protocoale internaţionale.

32. Depozitarea şi conservarea izolatelor. Laboratoarele autorizate au obligaţia să asigure anual conservarea a cel puţin unei tulpini izolate de Salmonella spp. per efectiv. Aceste izolate trebuie puse la dispoziţia autorităţii competente, la solicitarea acesteia, în scopul efectuării ulterioare a lizotipiei sau a testării sensibilităţii la agenţii antimicrobieni. Laboratoarele vor utiliza metode de stocare care să garanteze integritatea şi viabilitatea tulpinilor pentru o perioadă de cel puţin doi ani de la data efectuării analizei.

33. Autoritatea competentă decide ca izolatele de Salmonella spp. rezultate din eşantionarea efectuată de către operatorii din sectorul alimentar să fie, de asemenea, stocate în vederea unei lizotipii sau a unei testări ulterioare a susceptibilităţii la agenţi antimicrobieni (antibiogramă), astfel încât aceste izolate să poată fi analizate prin metode aprobate.

Secţiunea a 3-a

Rezultatele şi raportarea

34. Calcularea prevalenţei pentru verificarea realizării obiectivului naţional. Un efectiv de curcani este considerat pozitiv în sensul verificării realizării obiectivului naţional în cazul în care se depistează prezenţa Salmonella Enteritidis şi/sau a Salmonella Typhimurium (cu excepţia tulpinilor vaccinale, dar incluzând tulpinile monofazice cu formula antigenică 1,4,[5],12:i:- în respectivul efectiv).

35. Efectivele de curcani pozitive se numără o singură dată pentru un lot, indiferent de numărul de operaţiuni de eşantionare şi de testare, şi se raportează doar în anul primei eşantionări pozitive. Prevalenţa se calculează separat pentru efectivele de curcani pentru îngrăşare şi pentru efectivele de curcani adulţi de reproducţie.

36. Raportarea include:

1) numărul total de efective de curcani pentru îngrăşare şi de curcani adulţi de reproducţie care au fost testate cel puţin o dată în timpul anului de raportare;

2) numărul total de efective de curcani pentru îngrăşare şi de curcani adulţi de reproducţie care sunt pozitive pentru orice serotip de salmonela;

3) numărul de efective de curcani pentru îngrăşare şi de curcani adulţi de reproducţie care sunt pozitive cel puţin o dată pentru Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium, inclusiv tulpinile monofazice a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-;

4) numărul de efective de curcani pentru îngrăşare şi de curcani adulţi de reproducţie care sunt pozitive pentru fiecare serotip de salmonela sau pentru un serotip nespecificat de salmonela (izolate care nu pot fi tipizate sau care nu sunt serotipizate).

37. Informaţiile menţionate la punctul 36 subpunctele 1)-4) sunt furnizate separat pentru eşantionarea efectuată în cadrul programului naţional de control al infecţiilor cu salmonela în ceea ce priveşte:

1) eşantionarea efectuată de către operatorii din sectorul alimentar, în conformitate cu punctul 6 subpunctul 1); şi

2) eşantionarea efectuată de către autorităţile competente, în conformitate cu punctul 6 subpunctul 2).

38. Rezultatele testelor sunt considerate informaţii relevante pentru lanţul alimentar, în sensul secţiunii a 3-a din anexa nr.2 la Cerinţele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025.

39. Cel puţin următoarele informaţii sunt puse la dispoziţia autorităţii competente pentru fiecare efectiv de curcani supus testării:

1) referinţa exploataţiei, care rămâne unică în timp;

2) referinţa efectivului, care rămâne unică în timp;

3) luna eşantionării;

4) numărul de păsări pentru fiecare efectiv.

40. Rezultatele şi orice alte informaţii relevante sunt comunicate în cadrul raportului cu privire la evoluţiile şi sursele zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistenţei antimicrobiene, prevăzut la punctele 25-29 din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.264/2011.

41. Operatorul din sectorul alimentar:

1) înştiinţează autoritatea competentă cu privire la detectarea Salmonella Enteritidis şi a Salmonella Typhimurium, inclusiv a tulpinilor monofazice a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-, fără întârziere nejustificată;

2) solicită laboratorului care efectuează analizele să acţioneze în consecinţă.

[Anexa nr.3 în redacţia Hot.Guv. nr.163 din 08.04.2026, în vigoare 24.06.2026]

Anexa nr.4

la Hotărârea Guvernului nr.398/2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ

privind stabilirea obiectivului naţional de reducere a prevalenţei anumitor

serotipuri de salmonela la găinile ouătoare din specia Gallus gallus

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (UE) nr.517/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului cu privire la stabilirea unui obiectiv al UE de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de Salmonella la găinile ouătoare din specia Gallus gallus şi de modificare a Regulamentului (CE) nr.2160/2003 şi a Regulamentului (UE) nr.200/2010 al Comisiei, CELEX: 32011R0517, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 138 din 26 mai 2011, aşa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2019/268 al Comisiei din 15 februarie 2019.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind stabilirea obiectivului naţional de reducere a prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la găinile ouătoare din specia Gallus gallus (în continuare – Normă sanitară veterinară) are ca obiectiv naţional atingerea unei valori care să fie cel mult egală cu maximum 1 % al efectivelor pozitive de găini ouătoare din specia Gallus gallus în ceea ce priveşte următoarele serotipuri: Salmonella Enteritidis, Salmonella Infantis, Salmonella Hadar, Salmonella Typhimurium (inclusiv Salmonella Typhimurium monofazică a cărei formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-) şi Salmonella Virchow (în continuare – serotipuri relevante de salmonela).

2. Obiectivul naţional menţionat la pct.15 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012, vizează reducerea prevalenţei Salmonella Enteritidis şi a Salmonella Typhimurium la găinile ouătoare din specia Gallus gallus (în continuare – obiectiv naţional) este următorul:

1) de a atinge o valoare care să fie cel mult egală cu:

a) un procent anual minim de reducere a efectivelor pozitive de găini ouătoare egal cu cel puţin:

sau

b) reducerea procentului maxim de efective pozitive de găini ouătoare la cel mult 2%, prin derogare, dacă la nivel naţional numărul total de efective de găini ouătoare este mai mic de 50; obiectivul naţional este considerat atins dacă cel mult un singur efectiv de păsări adulte rămâne pozitiv;

2) în cazul Salmonella Typhimurium monofazică, serotipurile a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:- vor fi incluse în obiectivul naţional;

3) obiectivul naţional trebuie să fie îndeplinit în fiecare an pe baza rezultatelor monitorizării anului precedent. În ceea ce priveşte obiectivul naţional care trebuie să fie îndeplinit într-un an dat, ca referinţă se utilizează rezultatele anului precedent, pe baza monitorizării desfăşurate în conformitate cu programul de teste stabilit;

4) programul de teste necesare pentru verificarea realizării obiectivului naţional (în continuare – program de teste) este reglementat în capitolul II.

3. Cadrul de prelevare de probe cuprinde toate efectivele de găini ouătoare din specia Gallus gallus (în continuare – efective de găini ouătoare) din cadrul programelor naţionale de control menţionate la pct.16-18 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012.

Capitolul II

PROGRAMUL DE TESTE NECESAR PENTRU VERIFICAREA REALIZĂRII OBIECTIVULUI

NAŢIONAL DE REDUCERE A SALMONELLA ENTERITIDIS ŞI A SALMONELLA

TYPHIMURIUM LA GĂINILE OUĂTOARE DIN SPECIA GALLUS GALLUS

Secţiunea 1

Monitorizarea efectivelor de găini ouătoare

4. Frecvenţa şi statutul prelevării de probe. Efectivele de găini ouătoare fac obiectul unei prelevări de probe la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar şi a autorităţii competente.

5. Prelevarea de probe la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar are loc cel puţin la fiecare cincisprezece săptămâni. Prima prelevare de probe se efectuează atunci când efectivele ating vârsta de 24 +/– 2 săptămâni.

6. Autoritatea competentă prelevă probe cel puţin:

1) într-un efectiv de animale anual din fiecare exploataţie care conţine cel puţin 1 000 de păsări;

2) atunci când animalele au atins vârsta de 24 +/– 2 săptămâni, în efectivele de găini ouătoare păstrate în clădiri în care efectivul de animale precedent a fost infectat cu salmonela în cauză;

3) în orice caz în care se suspectează o infecţie cu salmonela, atunci când se investighează focare de boli cu transmitere prin alimente, în conformitate cu punctele 20-24 din Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.264/2011, sau în cazurile în care autoritatea competentă consideră adecvat, utilizând protocolul privind prelevarea de probe prevăzut în punctul 54 subpunctul 2) din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012;

4) în toate celelalte efective de găini ouătoare din exploataţie, în cazul în care se depistează prezenţa Salmonella Enteritidis sau a Salmonella Typhimurium în unul dintre efectivele de găini ouătoare din exploataţie;

5) în cazurile în care autoritatea competentă consideră necesară prelevarea de probe, aceasta poate înlocui prelevarea efectuată la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar.

7. Protocolul de prelevare a probelor. Pentru a maximiza sensibilitatea prelevării de probe şi pentru a asigura aplicarea corectă a protocolului de prelevare a probelor, autoritatea competentă sau operatorul din sectorul alimentar se asigură că probele sunt prelevate de către persoane calificate.

8. Prelevarea de probe efectuată de către operatorul din sectorul alimentar:

1) pentru efectivele păstrate în baterii, este necesar să se preleveze, de pe toate benzile sau racletele prezente în coteţ, după utilizarea sistemului de îndepărtare a găinaţului, 2×150 g de materii fecale amestecate în mod natural, care s-au acumulat pe raclete sau pe dispozitivele de curăţare a benzilor. Cu toate acestea, pentru coteţele cu baterii care nu sunt prevăzute cu raclete sau benzi cu dejecţii, se colectează 2×150 g de materii fecale proaspete amestecate din 60 de amplasamente diferite din partea de jos a bateriilor, din fosele pentru dejecţii. În coteţele cu baterii în care nu se acumulează o cantitate suficientă de materii fecale pe raclete sau pe dispozitivele de curăţare de la capătul de evacuare al benzilor, se utilizează patru sau mai multe tampoane umede din material textil cu o suprafaţă de cel puţin 900 cm² pe tampon pentru a efectua prelevarea de pe o suprafaţă cât mai mare la capătul de evacuare al tuturor benzilor accesibile după ce au fost utilizate, având grijă ca fiecare tampon să fie acoperit pe ambele părţi cu materii fecale provenite de pe benzi şi de pe raclete sau de pe dispozitivele de curăţare;

2) în hambare sau în clădirile aflate în aer liber, se utilizează două perechi de huse pentru cizme sau de şosete.

9. Husele pentru cizme utilizate trebuie să fie suficient de absorbante pentru a absorbi umiditatea. Suprafaţa husei pentru cizme este umectată cu ajutorul unui diluant corespunzător.

10. Probele trebuie să fie prelevate în timp ce se merge prin adăpost utilizând un traseu care produce probe reprezentative pentru toate părţile adăpostului sau ale sectorului respectiv. Această metodă include zonele acoperite cu litieră şi zonele cu grilaj de şipci, cu condiţia să nu fie periculos să se meargă pe şipci, dar nu include zone din afara clădirii în cazul efectivelor cu acces la exterior. Prelevarea de probe trebuie să acopere toate planşetele din fiecare coteţ. După terminarea prelevării de probe în sectorul ales, husele se scot cu grijă de pe cizme, astfel încât materialul aderent să nu se desprindă.

11. În coteţele pe mai multe rânduri sau în cele în aer liber, unde cea mai mare parte a materiilor fecale este evacuată cu ajutorul unor benzi de evacuare, se utilizează o pereche de huse pentru cizme, cu care se merge prin zonele acoperite cu aşternut, şi cel puţin o a doua pereche de tampoane umede din material textil, cu care se efectuează prelevarea de pe toate benzile de evacuare accesibile, în conformitate cu punctul 8 subpunctul 1).

12. Cele două probe pot fi amestecate pentru a forma o singură probă pentru testare.

13. Prelevarea de probe efectuată de către autoritatea competentă. Pe lângă probele menţionate la punctul 8, cel puţin o probă trebuie să fie prelevată utilizând protocolul de prelevare. Este oportun să se preleveze alte probe pentru a se asigura reprezentativitatea prelevării de probe, în cazul în care este solicitată de repartiţia sau de dimensiunea efectivului.

14. În ceea ce priveşte prelevarea de probe menţionată la punctul 6 subpunctele 2)-5), autoritatea competentă se asigură, prin efectuarea de teste suplimentare, şi anume teste în laborator şi/sau controale documentare, după caz, că rezultatele analizelor pentru depistarea salmonelei la păsări nu sunt afectate prin utilizarea de antimicrobiene în efectivele de animale.

15. Atunci când nu se depistează prezenţa Salmonella Enteritidis şi a Salmonella Typhimurium, ci prezenţa antimicrobienelor sau a unor efecte bacteriostatice, efectivul de găini ouătoare este considerat un efectiv infectat în sensul obiectivului naţional.

16. Autoritatea competentă decide să permită înlocuirea unei probe de fecale sau a unei perechi de huse pentru cizme printr-o probă de praf de 100 g prelevată din mai multe locuri din tot adăpostul, de pe suprafeţe pe care praful este aşezat în mod vizibil. Ca alternativă, se folosesc unul sau mai multe tampoane umede de material textil, formând, în total, o suprafaţă de cel puţin 900 cm² pentru a colecta praful de pe mai multe suprafeţe din tot adăpostul, asigurându-se că fiecare tampon este bine acoperit cu praf pe ambele părţi.

17. Autoritatea competentă decide să crească numărul minim de probe pentru a asigura reprezentativitatea prelevării de probe într-o evaluare de la caz la caz a parametrilor epidemiologici, şi anume condiţiile de biosecuritate, distribuţia şi dimensiunea efectivului sau alte condiţii relevante.

Secţiunea a 2-a

Examinarea probelor

18. Transportul şi pregătirea probelor. Probele se expediază, de preferinţă, prin poşta rapidă sau curierat la laboratoarele menţionate la punctele 30-36 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), în termen de 24 de ore de la prelevare. Dacă nu sunt trimise în 24 de ore, acestea trebuie refrigerate. Probele pot fi transportate la temperatura ambiantă, cu condiţia ca temperatura să nu fie excesivă (peste 25 °C) şi să nu fie expuse la lumina solară. În laboratoare, probele se păstrează refrigerate până în momentul examinării, care trebuie începută în termen de 48 de ore de la primire şi în termen de patru zile de la prelevare.

19. În cazul în care prelevarea este efectuată de către autoritatea competentă, trebuie făcute preparate separate pentru husele pentru cizme şi pentru praful sau tamponul de material textil pentru praf; când aceasta este efectuată de operatorii din sectorul alimentar, diferitele tipuri de probe pot face obiectul unui test unic.

20. Efectuarea probelor de huse pentru cizme şi de tampoane din material textil:

1) cele două perechi de huse pentru cizme (sau şosete) sau tampoanele pentru praf se despachetează cu grijă, astfel încât să nu se desprindă materiile fecale aderente; acestea sunt adunate şi puse în 225 ml de apă peptonată tamponată (APT), încălzită în prealabil la temperatura mediului ambiant, sau cei 225 ml de diluant trebuie să se adauge direct celor două perechi de huse pentru cizme în recipientul lor, astfel cum a fost primit de laborator. Husele pentru cizme/şosetele sau tamponul din material textil sunt scufundate complet în APT pentru a adăuga suficient lichid liber în jurul probei pentru migrarea salmonelei din probă;

2) proba se învârteşte pentru saturarea completă şi se continuă cultura prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la punctul 23.

21. Alte probe de materii fecale şi de praf aplicabile:

1) probele de materii fecale sunt adunate şi amestecate cu grijă, iar un subeşantion de 25 g se prelevează în vederea culturii;

2) subeşantionul de 25 g (sau 50 ml de suspensie care conţine 25 g de probă iniţială) este imersat în 225 ml de APT încălzită în prealabil la temperatura mediului ambiant;

3) se continuă cultura probei prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la punctul 24.

22. În cazul în care standardele ISO pentru prepararea probelor relevante în vederea detectării salmonelei sunt aprobate, acestea se aplică şi le înlocuiesc pe cele prevăzute la punctele 20 şi 21.

23. În cazul colectării cu ajutorul tampoanelor din material textil, în conformitate cu punctul 8 subpunctul 1), probele sunt amestecate în conformitate cu punctul 20.

24. Metoda de depistare. Depistarea Salmonella spp. se efectuează în conformitate cu standardul SM EN ISO. După incubare, probele în APT nu trebuie scuturate, învârtite sau agitate în alt fel.

25. Serotipizarea. Cel puţin un izolat din fiecare probă pozitivă prelevată de către autorităţile competente trebuie serotipizat, în conformitate cu clasificarea White – Kauffmann – LeMinor. În cazul izolaţilor prelevaţi de către operatorii din sectorul alimentar, trebuie efectuată cel puţin serotipizarea pentru Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium.

26. Metodele alternative. Se pot utiliza metode alternative în locul metodelor de depistare şi de serotipizare prevăzute la punctele 18, 24 şi 25, dacă acestea sunt validate în conformitate cu standardul SM EN ISO.

27. Testele de rezistenţă antimicrobiană. Izolaţii fac obiectul unor teste de rezistenţă antimicrobiană în conformitate cu art.4 alin.(2) şi (4) din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

28. La depozitarea tulpinilor, autoritatea competentă se asigură că cel puţin o tulpină izolată de serotipuri de salmonela relevante pe adăpost şi pe an, rezultată din prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale, este depozitată pentru o posibilă lizotipie sau antibiogramă ulterioare utilizând metodele uzuale de recoltare a culturilor, care trebuie să garanteze integritatea tulpinilor timp de cel puţin doi ani.

29. În cazul în care autoritatea competentă decide astfel, izolatele rezultate din prelevarea de probe realizată de către operatorii din sectorul alimentar sunt, de asemenea, depozitate în acest scop.

Secţiunea 3-a

Rezultatele şi raportarea

30. Un efectiv de găini ouătoare este considerat pozitiv în sensul verificării realizării obiectivului naţional:

1) în cazul în care se depistează prezenţa serotipurilor relevante de salmonela (cu excepţia tulpinilor vaccinale) în una sau mai multe probe prelevate de la efectiv, chiar dacă serotipul relevant de salmonela este depistat doar în proba de praf sau în tamponul pentru praf; sau

2) în cazul în care agenţii antimicrobieni sau bacteriostaticele au fost depistaţi în efectiv. Această normă nu se aplică în cazurile excepţionale descrise la punctul 54 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012, atunci când rezultatul pozitiv iniţial pentru salmonela nu a fost confirmat de protocolul de prelevare a probelor respectiv.

31. Un efectiv de găini ouătoare pozitiv se numără doar o dată, indiferent:

1) de câte ori serotipul relevant de salmonela a fost depistat în acesta în timpul perioadei de producţie; sau

2) dacă prelevarea de probe a fost efectuată la iniţiativa operatorului din sectorul alimentar sau a autorităţii competente.

32. În cazul în care prelevarea de probe în timpul perioadei de producţie se desfăşoară de-a lungul a doi ani calendaristici, rezultatul fiecărui an trebuie raportat separat.

33. Raportarea include:

1) numărul total de efective de găini ouătoare care au fost testate cel puţin o dată în timpul anului de raportare;

2) rezultatele testelor, inclusiv:

a) numărul total de efective de găini ouătoare declarate pozitive cu orice serotip de salmonela;

b) numărul total de efective de găini ouătoare declarate pozitive cel puţin o dată cu Salmonella Enteritidis şi cu Salmonella Typhimurium;

c) numărul de efective de găini ouătoare declarate pozitive pentru fiecare serotip de salmonela sau pentru un serotip nespecificat de salmonela (izolate care nu pot fi tipizate sau care nu sunt serotipizate);

3) explicaţii privind rezultatele, în special cazurile excepţionale sau orice schimbări substanţiale în ceea ce priveşte numărul de efective testate şi/sau declarate pozitive.

34. Rezultatele şi orice informaţie suplimentară relevantă se comunică în cadrul raportului privind cu privire la evoluţiile şi sursele zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistenţei antimicrobiene, menţionat la punctele 25-29 din Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.264/2011.

[Anexa nr.4 în redacţia Hot.Guv. nr.163 din 08.04.2026, în vigoare 24.06.2026]

Anexa nr.5

la Hotărârea Guvernului nr.398/2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ

privind cerinţele de utilizare a metodelor de control specifice în cadrul

programelor naţionale de control al salmonelei la păsările de curte

[Denumirea în redacţia Hot.Guv. nr.163 din 08.04.2026, în vigoare 24.06.2026]

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (CE) nr.1177/2006 al Comisiei din 1 august 2006 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului privind cerinţele în vederea utilizării de metode de control specifice în cadrul programelor naţionale de control al salmonelei la păsările de curte, CELEX: 2006R1177, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 212 din 2 august 2006.

[Clauza de armonizare în redacţia Hot.Guv. nr.163 din 08.04.2026, în vigoare 24.06.2026]

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind utilizarea metodelor specifice de control al salmonelei la păsările de curte (în continuare – prezenta Normă sanitară veterinară) stabileşte regulile privind utilizarea de antimicrobieni şi de vaccinuri în cadrul programelor naţionale de control, elaborate în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr.1).

Capitolul II

UTILIZARE DE ANTIMICROBIENI

2. Se interzice aplicarea preparatelor antimicrobiene de uz veterinar animalelor producătoare de produse alimentare de origine animală destinate consumului uman.

Antibioticele nu trebuie folosite ca metodă specifică de control al salmonelelor la păsările de curte.

3. 1) Prin derogare de la pct.2 al prezentei Norme sanitare veterinare şi în condiţiile prezentului punct antimicrobienii autorizaţi de autoritatea competentă pot fi utilizaţi în următoarele cazuri excepţionale:

a) păsările de curte atinse de o infecţie provocată de salmonela şi însoţită de semne clinice, care pot provoca animalelor suferinţe nejustificate; efectivele tratate cu antimicrobieni sînt considerate în continuare infectate cu salmonela; trebuie luate măsuri corespunzătoare faţă de efectivele reproducătoare pentru a reduce, atît cît este posibil, riscul de răspîndire a salmonelei de-a lungul celorlalte etape ale piramidei de reproducere;

b) conservarea materialului genetic de valoare în efectivele reproducătoare în vederea constituirii de noi efective indemne de salmonela, în special a efectivelor de elită, a efectivelor de specii ameninţate şi a efectivelor crescute în scopul cercetării; puii ieşiţi din ouă destinate incubaţiei provenite de la păsări de curte tratate cu antimicrobieni trebuie supuşi prelevării de probe o dată la cincisprezece zile pe durata creşterii, obiectivul fiind de a detecta o rată de prevalenţă a salmonelei în cauză de 1%, cu o limită de încredere de 95%;

c) autorizaţie acordată de autoritatea sanitară veterinară competentă de la caz la caz, în alte scopuri decît combaterea salmonelei, într-un efectiv suspect de infecţie cu salmonela, în special ca urmare a studiului epidemiologic al unui focar de toxiinfecţie alimentară sau a detectării de salmonela în incubator sau în exploataţie, iar în cazuri de urgenţă, autoritatea competentă decide să se permită un tratament fără autorizaţie prealabilă, cu ajutorul prelevării de probe de un medic veterinar autorizat, cu condiţia de a notifica de îndată acest tratament autorităţii competente; efectivele sînt considerate infectate cu salmonela în cazul în care prelevarea de probe nu s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile din prezenta literă.

2) Utilizarea de antimicrobieni se subordonează monitorizării autorităţii competente şi notificării acesteia din urmă.

3) Această utilizare se bazează, ori de cîte ori este posibil, pe rezultatele prelevării de probe bacteriologice şi ale testelor de sensibilitate.

4. Dispoziţiile prevăzute în prezentul capitol nu se aplică substanţelor, microorganismelor sau preparatelor a căror utilizare în calitate de aditivi pentru hrana animalelor a fost autorizată în conformitate cu cerinţele privind autorizarea, utilizarea, controlul şi măsurile ce se aplică aditivilor pentru hrana animalelor.

Capitolul III

UTILIZARE DE VACCINURI

5. Vaccinurile vii împotriva salmonelei nu se pot utiliza, în cadrul programelor naţionale de control, dacă fabricantul nu furnizează o metodă corespunzătoare care să permită diferenţierea bacteriologică a tulpinilor de salmonela de tip sălbatic de tulpinile vaccinale.

6. Vaccinurile vii împotriva salmonelei nu se pot utiliza, în cadrul programelor naţionale de control, la găinile ouătoare în perioada de producţie, ci numai dacă s-a stabilit că această utilizare este sigură şi cu condiţia ca vaccinurile să fie autorizate în acest scop.

7. Programul de vaccinare contra Salmonela enteritidis a tuturor găinilor ouătoare în scopul reducerii excreţiei agentului patogen şi contaminării ouălor cel puţin în faza de creştere, este aplicabil atîta timp cît vaccinurile nu demonstrează, prin monitorizare sau prin rezultatele studiului de referinţă, o prevalenţă mai mică de 10 la sută, prevăzut de Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr.1).

8. Autoritatea sanitară veterinară competentă poate permite neefectuarea vaccinării în cazul în care:

a) este satisfăcută de măsurile preventive, întreprinse de agentul economic pe parcursul ultimei perioade a ouatului;

b) agentul economic a demonstrat lipsa Salmonela enteritidis în ultimele 12 luni înaintea populării halelor cu animale.

Anexa nr.6

la Hotărârea Guvernului nr.398/2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ

privind obiectivul naţional de reducere a Salmonella Enteritidis

şi a Salmonella Typhimurium la efectivele de pui de carne

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (UE) nr.200/2012 al Comisiei din 8 martie 2012 privind un obiectiv al Uniunii de reducere a Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium la efectivele de pui de carne, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr.2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului, CELEX: 32012R0200, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 71 din 9 martie 2012, aşa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2019/268 al Comisiei din 15 februarie 2019.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind obiectivul naţional de reducere a Salmonella Enteritidis şi a Salmonella Typhimurium la efectivele de pui de carne (în continuare – Normă sanitară veterinară) trasează obiectivul naţional şi stabileşte programul de teste necesar pentru verificarea realizării acestuia. Obiectivul naţional de reducere a prevalenţei Salmonella Enteritidis şi a Salmonella Typhimurium la puii de carne (în continuare – obiectiv naţional) constă în reducerea la 1 % sau mai puţin a procentului maxim anual de efective de pui de carne care rămân pozitive în ceea ce priveşte următoarele serotipuri: Salmonella Enteritidis, Salmonella Typhimurium, inclusiv Salmonella Typhimurium monofazică şi serotipurile a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:- (în continuare – serotipuri relevante de salmonela).

2. Programul de teste necesare pentru verificarea realizării obiectivului naţional (în continuare – program de teste) este reglementat în capitolul II.

3. Cadrul de prelevare de probe cuprinde toate efectivele de pui de carne din specia Gallus gallus (în continuare – pui de carne) în cadrul programelor naţionale de control menţionate la punctele 16-18 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012.

Capitolul II

PROGRAMUL DE TESTE NECESAR PENTRU

VERIFICAREA REALIZĂRII OBIECTIVULUI NAŢIONAL

Secţiunea 1

Monitorizarea puilor de carne

4. Frecvenţa eşantionării se desfăşoară în modul următor:

1) operatorii din sectorul alimentar trebuie să eşantioneze toate efectivele de pui de carne în termen de trei săptămâni înainte de sacrificare;

2) prin derogare de la obligaţia de eşantionare prevăzută la punctul 4 subpunctul 1), autoritatea competentă poate prevedea că operatorii din sectorul alimentar trebuie să eşantioneze cel puţin un efectiv de pui de carne pe lot în cazul exploataţiilor cu mai mult de un efectiv atunci când:

a) se utilizează un sistem de intrare şi ieşire a tuturor păsărilor în acelaşi timp în toate efectivele din exploataţie;

b) toate efectivele sunt gestionate în acelaşi mod;

c) aprovizionarea cu hrană şi apă este comună pentru toate efectivele;

d) cel puţin în ultimele şase loturi, autoritatea competentă a efectuat teste pentru Salmonella spp. în conformitate cu programul de eşantionare stabilit la punctul 3 la toate efectivele din exploataţie şi la eşantioane din toate efectivele din cel puţin un lot;

e) toate rezultatele testelor efectuate în conformitate cu punctul 4 subpunctele 1) şi 3) pentru Salmonella Enteritidis sau Salmonella Typhimurium au fost negative;

f) prin derogare de la obligaţiile privind eşantionarea prevăzute la acest punct, autoritatea competentă poate autoriza eşantionarea în ultimele şase săptămâni înainte de data sacrificării în cazul în care puii de carne sunt fie păstraţi pentru mai mult de 81 de zile sau fac obiectul producţiei ecologice de pui de carne în conformitate cu art.10 din Legea nr.237/2023 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice;

3) autoritatea competentă eşantionează anual cel puţin un efectiv de pui de carne din 10% dintre exploataţiile cu peste 5 000 de păsări;

4) eşantionarea se va efectua în funcţie de riscuri şi de fiecare dată când autoritatea competentă consideră necesar. Eşantionarea efectuată de către autoritatea competentă poate înlocui eşantionarea efectuată de către operatorul din sectorul alimentar, astfel cum se prevede la punctul 4 subpunctul 1).

5. Protocolul de prelevare a probelor stabileşte cadrul oficial pentru aplicarea instrucţiunilor generale de eşantionare, asigurând integritatea şi reprezentativitatea materialelor colectate. Autoritatea competentă sau operatorul din sectorul alimentar se asigură că eşantioanele se prelevează de către personal instruit în acest scop.

6. Cel puţin două perechi de huse pentru cizme trebuie să fie luate în calcul în vederea eşantionării. Husele sunt puse pe cizme şi eşantionul este prelevat mergând prin adăpost. Husele dintr-un efectiv de pui de carne pot fi regrupate într-un singur eşantion.

7. Înainte de a utiliza husele pentru cizme, suprafaţa acestora trebuie umezită prin:

1) aplicarea unor diluanţi cu recuperare maximă (MRD): 0,8% clorură de sodiu şi 0,1% peptonă în apă deionizată sterilă;

2) aplicarea de apă sterilă;

3) aplicarea oricăror alţi diluanţi aprobaţi de laboratorul naţional de referinţă menţionat la punctul 32 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012; sau

4) introducerea în autoclave într-un recipient împreună cu diluanţii.

8. Umezirea huselor pentru cizme se face prin turnarea lichidului în interiorul acestora înainte de încălţare sau prin agitarea acestora într-un recipient cu diluant.

9. Trebuie garantat faptul că toate secţiunile adăpostului sunt reprezentate în eşantionare în mod proporţional. Fiecare pereche de huse pentru cizme trebuie să acopere aproximativ 50% din suprafaţa adăpostului.

10. La terminarea eşantionării, husele pentru cizme se scot cu grijă de pe cizme, astfel încât materialul aderent să nu se desprindă. Husa pentru cizme poate fi întoarsă pe dos pentru a reţine materiile în interior. Apoi, acestea se aşază într-un sac sau în alt recipient şi sunt etichetate.

11. Autoritatea competentă decide să mărească numărul minim de eşantioane pentru a asigura reprezentativitatea eşantionării într-o evaluare de la caz la caz a parametrilor epidemiologici, şi anume condiţiile de biosecuritate, distribuţia şi dimensiunea efectivului.

12. În cazul în care autoritatea competentă aprobă, o pereche de huse pentru cizme poate fi înlocuită cu un eşantion de praf de 100 g colectat din mai multe locuri din tot adăpostul de pe suprafeţe pe care praful este aşezat în mod vizibil. Ca alternativă, unul sau mai multe tampoane umede din material textil, formând o suprafaţă combinată de cel puţin 900 cm² pot fi utilizate pentru a colecta praful de pe mai multe suprafeţe din tot adăpostul. Fiecare tampon trebuie să fie bine acoperit cu praf pe ambele părţi.

13. Instrucţiunile specifice pentru anumite tipuri de exploataţii:

1) pentru efectivele de pui de carne crescuţi în sistem extensiv, eşantioanele se prelevează doar în interiorul adăpostului;

2) atunci când accesul la adăposturi nu este posibil din cauza spaţiului limitat în cazul efectivelor cu mai puţin de 100 de pui de carne şi nu este, aşadar, posibilă utilizarea huselor pentru cizme, acestea pot fi înlocuite cu tampoane din material textil de acelaşi tip cu cele utilizate pentru prelevarea de praf cu mâna, acestea fiind frecate pe suprafeţe contaminate cu materii fecale proaspete, sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, pot fi înlocuite cu alte tehnici de eşantionare pentru fecale adecvate scopului urmărit.

14. Eşantionarea efectuată de către autoritatea competentă. Autoritatea competentă se asigură, prin efectuarea de teste suplimentare şi/sau controale documentare, după caz, că rezultatele nu sunt modificate prin prezenţa de antimicrobieni sau alte substanţe care inhibă dezvoltarea bacteriilor.

15. Atunci când nu este depistată prezenţa Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium, însă s-au depistat substanţe antimicrobiene sau efecte de inhibare a proliferării bacteriene, se va considera că efectivul este infectat în sensul obiectivului menţionat la punctul 2.

16. Transportul. Eşantioanele sunt trimise fără întârziere nejustificată, fie prin poşta expresă sau prin curier, la laboratoarele menţionate la punctele 30-36 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici prezenţi în reţeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012. În cursul transportării, acestea trebuie să fie protejate împotriva căldurii mai mari de 25 ^oC şi de expunerea la soare.

17. În cazul în care nu este posibil să se trimită probele în termen de 24 de ore de la prelevarea acestora, eşantioanele trebuie refrigerate.

Secţiunea a 2-a

Analizele de laborator

18. Pregătirea eşantioanelor. Eşantioanele se păstrează refrigerate în laboratoare până în momentul examinării. Examinarea trebuie să înceapă în termen de 48 de ore după primirea eşantioanelor şi în termen de patru zile de la data eşantionării.

19. Eşantioanele de praf se analizează separat. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate decide să grupeze eşantioanele şi perechea de huse pentru cizme în vederea analizei.

20. Eşantionul se învârteşte pentru saturarea completă şi se continuă cultura prin utilizarea metodei de detectare menţionate la punctul 24.

21. Cele două perechi de huse pentru cizme se despachetează cu grijă astfel încât să nu se desprindă materiile fecale aderente, se grupează şi se pun în 225 ml de apă peptonată tamponată (APT) încălzită în prealabil la temperatura mediului ambiant sau se adaugă 225 ml de diluant în mod direct celor două perechi de huse pentru cizme în recipientul lor, astfel cum a fost primit de laborator.

22. Husele pentru cizme sunt scufundate complet în APT pentru a adăuga suficient lichid liber în jurul eşantionului pentru migrarea salmonelei din probă şi, prin urmare, se poate adăuga mai multă APT, după caz.

23. În cazul în care se decide să se recurgă la standarde EN/ISO pentru pregătirea materiilor fecale în scopul detectării salmonelei, acestea înlocuiesc dispoziţiile de mai sus privind pregătirea eşantioanelor.

24. Metoda de detectare. Detectarea Salmonella spp. se efectuează în conformitate cu standardul SM EN ISO.

25. Serotipizarea. Cel puţin un izolat din fiecare eşantion pozitiv prelevat de către autorităţile competente trebuie serotipizat, în conformitate cu clasificarea White–Kauffmann – LeMinor actuală.

26. Operatorii din sectorul alimentar se asigură că pentru toate izolatele este exclus cel puţin faptul că acestea nu aparţin serotipurilor de Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium.

27. Metodele alternative. Se pot utiliza metode alternative în locul metodelor de detectare şi de serotipizare prevăzute la punctele 18, 24 şi 25, dacă acestea sunt validate în conformitate cu standardul SM EN ISO.

28. Depozitarea tulpinilor. Autoritatea competentă se asigură că cel puţin o tulpină izolată de serotipuri de salmonelă pe adăpost şi pe an, rezultată din eşantionarea în cadrul controalelor oficiale, este depozitată pentru o lizotipie sau o antibiogramă ulterioară utilizând metodele stabilite de recoltare a culturilor, care trebuie să garanteze integritatea tulpinilor timp de cel puţin doi ani de la data analizei.

29. Autoritatea competentă decide ca izolatele rezultate din eşantionarea efectuată de către operatorii din sectorul alimentar să fie, de asemenea, stocate în vederea unei lizotipii sau a unei antibiograme ulterioare, astfel încât acestea să poată fi analizate prin metode aprobate de autoritatea competentă.

Secţiunea a 3-a

Rezultatele şi raportarea

30. Calcularea prevalenţei pentru verificarea realizării obiectivului naţional. Un efectiv de pui de carne este considerat pozitiv în sensul verificării realizării obiectivului naţional, în cazul în care se depistează prezenţa Salmonella Enteritidis şi/sau a Salmonella Typhimurium (cu excepţia tulpinilor vaccinale) în respectivul efectiv.

31. Efectivele de pui de carne pozitive se numără o singură dată pentru un lot, indiferent de numărul de eşantionări şi de operaţiuni de testare, şi se raportează doar în anul primei eşantionări pozitive.

32. Raportarea include:

1) numărul total de efective de pui de carne care au fost testate cel puţin o dată în timpul anului de raportare;

2) numărul total de efective declarate pozitive cu orice serotip de Salmonella;

3) numărul de efective de pui de carne declarate pozitive cel puţin o dată pentru Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium, inclusiv tulpinile monofazice a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-;

4) numărul de efective de pui de carne declarate pozitive pentru fiecare serotip de salmonela sau pentru un serotip nespecificat de salmonela (izolate care nu pot fi tipizate sau care nu sunt serotipizate).

33. Informaţiile trebuie să fie furnizate separat pentru eşantionarea efectuată în cadrul programului naţional de control al infecţiilor cu salmonela şi pentru eşantionarea efectuată de către operatorii din sectorul alimentar, în conformitate cu punctul 4 subpunctele 1) şi 2).

34. Rezultatele testelor sunt considerate informaţii pertinente privind lanţul alimentar prevăzute în secţiunea a 3-a din anexa nr.2 la Cerinţele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025.

35. Cel puţin următoarele informaţii trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente, pentru fiecare efectiv de pui de carne supus testării:

1) referinţa exploataţiei, care rămâne unică în timp;

2) referinţa adăpostului, care rămâne unică în timp;

3) luna prelevării de probe.

36. Rezultatele şi orice informaţie suplimentară relevantă se comunică în cadrul raportului cu privire la evoluţiile şi sursele zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistenţei antimicrobiene, menţionat la pct.25-29 din Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.264/2011.

37. Operatorul din sectorul alimentar:

1) înştiinţează autoritatea competentă cu privire la detectarea confirmată a Salmonella Enteritidis şi Salmonella Typhimurium, fără întârziere nejustificată;

2) solicită laboratorului care efectuează analizele să acţioneze în consecinţă.

[Anexa nr.6 în redacţia Hot.Guv. nr.163 din 08.04.2026, în vigoare 24.06.2026]

[Anexa nr.6 introdusă prin Hot.Guv. nr.604 din 16.08.2013, în vigoare 23.08.2013]