Hotărâre nr. 409 din 12.06.2024

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Strategiei de mediu

pentru anii 2024 - 2030

nr. 409  din  12.06.2024

 (în vigoare 30.07.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 325-328 art. 650 din 30.07.2024

* * *

În temeiul art.4 lit.i), art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, şi al art.8 subpct. 1) din Legea nr.1515/1993 privind protecţia mediului înconjurător (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1993, nr.10, art.283), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia de mediu pentru anii 2024-2030 (se anexează).

2. Ministerele şi instituţiile publice responsabile de realizarea obiectivelor Strategiei de mediu pentru anii 2024-2030 vor prezenta Ministerului Mediului anual, până la data de 1 martie, informaţia privind progresul înregistrat la executarea indicatorilor stabiliţi.

3. Ministerul Mediului va prezenta Guvernului:

1) raportul de evaluare intermediară privind implementarea Strategiei menţionate în semestrul I al anului 2027;

2) raportul de evaluare finală privind implementarea Strategiei nominalizate în semestrul I al anului 2031.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

5. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.409/2024

STRATEGIA DE MEDIU

pentru anii 2024-2030

Capitolul I

INTRODUCERE

Calitatea şi starea mediului sunt factori fundamentali pentru sănătatea, economia şi bunăstarea ţării. Din aceste considerente, protecţia mediului a devenit de importanţă globală, pusă pe primul loc în lista priorităţilor, vizând în mod direct atât condiţiile de viaţă şi de sănătate a populaţiei, cât şi dezvoltarea economică prin utilizarea resurselor în mod sustenabil. Asigurarea unui mediu curat reprezintă o condiţie incontestabilă a realizării drepturilor fundamentale ale omului, prevăzute de Constituţia Republicii Moldova. Politicile şi cadrul normativ de mediu naţional vin să protejeze habitatele naturale, să menţină aerul şi apele curate, să asigure eliminarea adecvată a deşeurilor, să îmbunătăţească managementul substanţelor chimice periculoase şi să ajute la tranziţia spre o economie durabilă. Prin urmare, este necesar de asigurat continuitatea măsurilor stabilite în Strategia de mediu pentru anii 2014-2023, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.301/2014, privind crearea unui sistem eficient de management de mediu, care să contribuie la creşterea calităţii factorilor de mediu şi să asigure populaţiei dreptul la un mediu curat, sănătos şi durabil. Pe de altă parte, şi evoluţia priorităţilor de politici în domeniul mediului, stabilite atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, impun transpunerea acestora în documentele de politici naţionale şi asigurarea implementării lor.

Astfel, Strategia de mediu pentru anii 2024-2030 (în continuare – Strategie) se propune a fi una sectorială pentru protecţia mediului, schimbările climatice şi resursele naturale, care include obiectivele şi priorităţile naţionale până anul 2030 în următoarele subdomenii de mediu: buna guvernanţă de mediu, prevenirea poluării mediului, protecţia aerului atmosferic, gestionarea durabilă şi protecţia resurselor de apă, a resurselor de sol, a resurselor minerale utile, a biodiversităţii şi a ecosistemelor naturale (păduri, zone umede, arii naturale protejate de stat etc.), gestionarea integrată a deşeurilor şi a substanţelor chimice, biosecuritatea, asigurarea unui monitoring integrat al mediului, atenuarea şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice etc.

Strategia include obiective şi direcţii prioritare care să contribuie la implementarea obiectivelor şi a priorităţilor de mediu stabilite în:

Agenda globală de dezvoltare durabilă 2030, cu cele 17 obiective de dezvoltare durabilă, inclusiv obiectivul general 10: "Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur" din Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030";

Programul de activitate al Guvernului "Moldova prosperă, sigură, europeană", în care la capitolul "Mediu" sunt incluse următoarele politici prioritare: accelerarea implementării standardelor europene de mediu, promovarea inovaţiilor şi a investiţiilor în conformitate cu Pactul verde european; integrarea principiilor de dezvoltare durabilă şi de adaptare la schimbările climatice în toate sectoarele economiei naţionale, inclusiv în politicile economice, de achiziţii publice şi de subvenţionare; crearea sistemului de management integrat al calităţii apei, a solului şi a aerului, reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă şi a gazelor cu efect de seră comparativ cu anul de referinţă 1990, asigurarea aplicării principiului "poluatorul plăteşte", aplicarea responsabilităţii extinse a producătorilor şi răspunderea pentru cauzarea prejudiciului mediului; lansarea şi crearea unor sisteme integrate de gestionare a deşeurilor prin dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor necesare, pentru reducerea cantităţilor de deşeuri depozitate, creşterea ratei de reciclare, regionalizarea serviciilor şi reducerea consumului de resurse naturale; elaborarea şi implementarea proiectelor naţionale privind reabilitarea corpurilor de apă şi, în special, a celor strategice; restabilirea şi extinderea suprafeţelor de păduri; reabilitarea şi extinderea ariilor naturale protejate de stat etc.;

Tratatele internaţionale de mediu la care Republica Moldova este parte;

Programul de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană 2021-2027 şi Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte (în continuare – Acordul de Asociere RM – UE), capitolul "Mediul înconjurător" şi capitolul "Politici climatice";

Pactul verde european (2019), care se concentrează pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, pe decuplarea creşterii economice de utilizarea resurselor naturale, pe politica de mediu incluzivă, precum şi pe iniţiativele din cadrul acestuia, cum ar fi: Strategia Uniunii Europene în domeniul biodiversităţii pentru 2030, noul Plan de acţiune pentru economia circulară, Strategia pentru promovarea durabilităţii în domeniul substanţelor chimice şi Planul de acţiune privind reducerea la zero a poluării;

Acordul de la Paris (2015) în temeiul Convenţiei-cadru a ONU privind schimbările climatice, care urmăreşte să consolideze răspunsul global la ameninţarea schimbărilor climatice, inclusiv prin menţinerea creşterii temperaturii medii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale şi prin continuarea eforturilor de limitare a creşterii temperaturii la 1,5°C peste nivelurile preindustriale;

al 8-lea Program european de acţiune pentru mediu, cu şase obiective tematice prioritare ce vizează:

1) reducerea rapidă a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puţin 55% până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990 şi obţinerea neutralităţii climatice până în anul 2050;

2) creşterea capacităţii de adaptare, inclusiv în baza abordărilor ecosistemice, consolidarea rezilienţei şi o mai bună adaptare şi reducere a vulnerabilităţii mediului, a societăţii şi a tuturor sectoarelor economiei la schimbările climatice, ameliorând prevenirea dezastrelor meteorologice şi climatice şi pregătirea pentru acestea;

3) accelerarea tranziţiei spre o economie neutră din punct de vedere climatic, curată, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi restaurativă, într-un mod just şi favorabil incluziunii;

4) urmărirea obiectivului de reducere a poluării pentru un mediu fără substanţe periculoase, inclusiv pentru aer, apă şi sol, şi protejarea sănătăţii şi bunăstării cetăţenilor împotriva riscurilor legate de mediu şi a impactului aferent;

5) protejarea, conservarea, refacerea biodiversităţii şi îmbunătăţirea capitalului natural, a aerului, a apei, a solului şi a ecosistemelor forestiere;

6) promovarea durabilităţii mediului şi reducerea presiunilor asupra mediului şi climei în legătură cu producerea şi consumul, în special în domeniul energiei, al dezvoltării industriale, al clădirilor şi infrastructurii, al mobilităţii şi al sistemului alimentar.

Astfel, scopul Strategiei este garantarea condiţiilor sigure pentru mediu şi viaţă la nivel naţional, prin aplicarea tuturor instrumentelor necesare, care să contribuie la organizarea activităţii umane şi economice în aşa fel încât aceasta să se desfăşoare cu maximă responsabilitate faţă de mediu şi societate, cu respectarea tuturor principiilor politicii de mediu, iar emisiile în aerul atmosferic, deversările în apele de suprafaţă, deşeurile generate de activităţile economice, municipale, substanţele chimice să fie gestionate corect, astfel încât să nu devină surse de poluare a aerului, a apelor şi a solurilor, afectând sănătatea populaţiei şi starea biodiversităţii.

Pentru asigurarea implementării obiectivelor specifice şi a direcţiilor de acţiune ale Strategiei sectoriale pentru domeniul protecţiei mediului, schimbărilor climatice şi resursele naturale, se vor elabora programe şi planuri de acţiuni pentru fiecare din domeniile de mediu: protecţia aerului, gestionarea deşeurilor, managementul substanţelor chimice, exploatarea şi conservarea solului, utilizarea raţională a subsolului, conservarea naturii şi a biodiversităţii, împădurirea, gestionarea şi îmbunătăţirea calităţii apelor, adaptarea la schimbările climatice etc. Menţionăm că unele programe cu planuri de acţiuni au fost deja elaborate şi aprobate, cum ar fi: Programul Naţional pentru implementarea Protocolului privind Apa şi Sănătatea în Republica Moldova pentru anii 2016-2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1063/2016, Programul naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.624/2023, Programul de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.659/2023, Programul de management durabil al substanţelor chimice pentru anii 2023-2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.816/2023, Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor pe anii 2023-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.972/2023. În proces de elaborare este Programul de promovare a economiei verzi şi circulare pentru perioada 2024-2028, Programul privind biodiversitatea pentru anii 2024-2030 şi Programul privind utilizarea durabilă a resurselor minerale.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

Obiectivele politicii naţionale de mediu sunt fundamentate pe respectarea principiilor moderne ale managementului integrat de mediu şi dezvoltării durabile, a principiilor politicii europene de mediu, inclusiv ale Pactului verde european, precum: principiile precauţiei, prevenirii şi reducerii poluării la sursă, principiul "poluatorul plăteşte" şi cel al "responsabilităţii şi răspunderii pentru mediu", dar şi pe implementarea obiectivelor şi a acţiunilor impuse de armonizarea cadrului normativ şi reformele instituţionale conform acquis-ului comunitar. Integrarea aspectelor de mediu în politicile sectoriale, inclusiv transport, energie, agricultură, promovarea economiei verzi şi a economiei circulare, asigurarea de parteneriate publice-private pe segmentul de mediu, constituie priorităţi în dezvoltarea societăţii, având drept scop îmbunătăţirea calităţii mediului şi dezvoltarea durabilă.

În prezent, Republica Moldova se confruntă cu mai multe provocări de mediu legate de schimbările climatice, de consumul şi de producţia excesivă, de diferite forme de poluare.

Analiza situaţiei în sectorul de mediu pune accent pe problemele din domeniul protecţiei mediului, gestionării durabile a resurselor naturale, schimbărilor climatice şi cauzele apariţiei acestora, inclusiv descrierea posibilelor consecinţe şi a impactului acestora asupra principalelor grupuri vulnerabile, cum ar fi: cele supuse sărăciei, discriminării, cu acces limitat sau inexistent la servicii de bază sau la resurse naturale, la beneficiile dezvoltării locale, supuse unui risc mai mare la schimbările climatice, şi evidenţiază:

2.1. Guvernarea şi conformarea de mediu

Sistemul de guvernare şi conformare de mediu care se aplică în prezent în Republica Moldova este compus din câteva elemente interconectate între ele, cum ar fi: evaluarea de mediu, autorizarea emisiilor de poluanţi şi a folosirii resurselor naturale, monitorizarea calităţii mediului înconjurător, raportarea emisiilor în aer, apă, sol a cantităţilor de deşeuri etc., controlul respectării cerinţelor de mediu şi, nu în ultimul rând, informarea publicului şi autorităţilor şi educaţia ecologică.

Calitatea guvernării şi conformării de mediu se va îmbunătăţi doar atunci când toate aceste elemente vor fi pe deplin funcţionale, vor fi interconectate între ele şi vor avea aceeaşi abordare.

2.1.1. Cadrul normativ şi de politici de mediu

Cadrul normativ de mediu. Prin semnarea Acordului de Asociere RM – UE, ţara noastră şi-a asumat să transpună în legislaţia naţională prevederile directivelor şi a regulamentelor UE incluse în capitolul "Mediul înconjurător" şi în capitolul "Politici climatice" şi să asigure implementarea acestora. Până în prezent, au fost înregistrate progrese majore în implementarea angajamentelor asumate, în special a fost adoptată şi pusă în aplicare legislaţia orizontală în domeniul mediului, care cuprinde reglementările în domeniul evaluării impactului asupra mediului şi al evaluării strategice de mediu, al asigurării accesului publicului la informaţiile de mediu şi al asigurării participării publicului la luarea deciziilor în materie de mediu¹. În ceea ce priveşte legislaţia specifică pe componentele de mediu, este un progres tangibil la transpunerea actelor UE în legislaţia naţională cu privire la gestionarea integrată a apelor, a deşeurilor, a substanţelor chimice, a calităţii aerului atmosferic, cu privire la protecţia naturii şi conservarea biodiversităţii, gestionarea organismelor modificate genetic şi a emisiilor industriale etc.² Pentru unele dintre aceste domenii a fost elaborat cadrul normativ secundar de punere în aplicare a legislaţiei adoptate, pe când pentru domeniile de gestionare a deşeurilor şi a substanţelor chimice, procesul de elaborare şi aprobarea a acestora este în desfăşurare. Pe de altă parte, în unele acte aprobate până la Acordul de Asociere RM – UE, se înregistrează mai multe carenţe, neconcordanţe, prevederi ambigue, disproporţionalităţi şi lacune, prevederi desuete, inclusiv conflicte de norme, care pot împiedica aplicarea clară, coerentă şi uniformă a acestora, urmând a fi întreprinse măsuri urgente de armonizare şi ajustare. Totodată, procesul dinamic de dezvoltare şi modificare a legislaţiei europene, noul Program de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană 2021-2027 condiţionează necesitatea continuării activităţilor de perfecţionare a cadrului normativ de mediu naţional şi de armonizare a acestuia la noile modificări ale legislaţiei UE. De asemenea, intensificarea eforturilor pentru asigurarea implementării şi aplicării pe deplin a cadrului normativ de mediu de către toţi factorii vizaţi este esenţială.

_________________________

¹ Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului; Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu; Regulamentul privind accesul publicului la informaţia de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1467/2016.

² Legea apelor nr.272/2011; Legea nr.209/2016 privind deşeurile; Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice; Legea nr.98/2022 privind calitatea aerului atmospheric; Legea nr.152/2022 cu privire la reglementarea şi controlul organismelor modificate

Cu referire la cadrul de politici, în perioada implementării Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023, au fost aprobate mai multe documente de politici în domeniul mediului (strategii, programe şi planuri de acţiune³) care au avut drept scop îmbunătăţirea calităţii mediului şi a vieţii populaţiei, protecţia şi gestionarea eficientă şi durabilă a resurselor naturale. În prezent, majoritatea acestor documente deja au expirat sau nu pot fi realizate, iar unele evaluări ex-post au constatat un nivel de executare al acestora redus şi au scos la iveală mai multe probleme şi provocări cu care s-au confruntat părţile implicate în implementarea acestora, inclusiv: acţiuni ambiţioase planificate, finanţarea insuficientă a acţiunilor, coordonarea şi monitorizarea ineficientă a procesului de implementare de către autorităţile centrale şi locale, a mediului de afaceri, a mediului academic şi a societăţii civile, lipsa capacităţilor administrative şi instituţionale în domeniu etc.

_________________________

³ Strategia de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova până în anul 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1470/2016; Strategia Republicii Moldova de adaptare la schimbarea climei până în anul 2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1009/2014; Strategia privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.274/2015; Strategia de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.248/2013; Programul Naţional pentru implementarea Protocolului privind Apa şi Sănătatea în Republica Moldova pentru anii 2016-2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1063/2016; Programul de suprimare eşalonată a hidroclorofluorocarburilor halogenate pentru anii 2016-2040 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia în anii 2016-2020, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.856/2016; Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.955/2018; Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic Nistru, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.814/2017; Legea nr.68/2017 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind managementul deşeurilor radioactive pentru anii 2017-2026 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia etc.

Prin urmare, dezvoltarea unui nou cadru de politici în domeniul mediului pe toate componentele de mediu şi actualizarea documentelor de politici şi planificare trebuie să fie o prioritate în agenda Ministerului Mediului.

Asigurarea transparenţei decizionale şi consultarea sunt elementele de bază ale procesului decizional, reglementate inclusiv de Legea nr.239/2008 privind transparenţa în procesul decizional. Autorităţile de mediu asigură, prin intermediul site-urilor web oficiale, accesul la proiectele de acte normative şi de documente de politici în proces de elaborare, fiind create compartimente speciale dedicate transparenţei decizionale. De asemenea, societatea civilă, mediul de afaceri şi mediul academic sunt implicaţi permanent în procesul de luare a deciziilor de mediu prin participarea la consultări publice, în cadrul grupurilor de lucru organizate pentru elaborarea şi implementarea actelor normative şi a politicilor de mediu. În pofida acestor eforturi, reprezentanţii sectorului privat şi ai societăţii civile consideră că proiectele de decizii publicate pe site-urile web oficiale ale autorităţilor de mediu sunt insuficiente şi că ar trebui să existe mai multă transparenţă în ceea ce priveşte procesul decizional, deşi rapoartele anuale privind transparenţa decizională scot în evidenţă un interes scăzut şi o contribuţie nesemnificativă a acestora la procesul decizional, fiind prezentate foarte puţine comentarii şi recomandări asupra subiectelor consultate, cu excepţia proiectelor de acte de rezonanţă majoră. Prin urmare, asigurarea accesului la informaţiile de mediu, participarea publicului la luarea deciziilor în domeniul mediului şi accesul la justiţie sunt importante şi cruciale pentru a asigura succesul unei guvernanţe eficiente în materie de mediu şi trebuie să fie susţinute de un plan de măsuri necesare a fi implementate în acest sens, conform prevederilor Convenţiei de la Aarhus la care Republica Moldova este parte.

2.1.2. Sistemul de evaluare de mediu

Efectuarea evaluării strategice de mediu are scopul de a oferi un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de a contribui la integrarea consideraţiilor de mediu în elaborarea proiectelor documentelor de politici şi planificare în vederea reducerii impactului acestora asupra mediului. Evaluarea strategică asigură că impactul deciziilor asupra mediului este luat în considerare înainte de aprobarea acestora, ceea ce previne un impact negativ al activităţilor planificate în viitor, dar şi furnizarea de alternative în situaţiile în care un potenţial impact semnificativ asupra mediului sau sănătăţii este identificat.

Deşi cadrul normativ în domeniul evaluării impactului asupra mediului (în continuare – EIM) este aprobat şi pus în aplicare începând cu anul 2014, şi de la an la an creşte numărul de cereri depuse pentru stabilirea necesităţii efectuării EIM, puţine activităţi economice iniţiate pe parcursul ultimilor ani, cu un posibil impact semnificativ asupra mediului, au fost supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Acest lucru a fost condiţionat de imperfecţiunile Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, care stabilea valori mari pentru capacităţile de producţie sau pentru instalaţii, ceea ce a determinat ca majoritatea activităţilor economice să fie exceptate de la necesitatea efectuării EIM, fiind direcţionate spre o procedură învechită, aplicată până în prezent, cum este expertiza ecologică. Un alt aspect îl constituie şi lipsa unei metodologii de calcul a costului unei proceduri de EIM, dar şi lipsa de resurse umane ce ar putea desfăşura astfel de procedură care poate dura în aproximativ un an. Situaţia respectivă explică diferenţa mare între numărul depus de cereri privind determinarea necesităţii de a efectua evaluarea impactului asupra mediului şi a numărului acordurilor de mediu eliberate, care este foarte mic, fiind prezentat în tabelul 1.

Tabelul 1

Evaluarea impactului asupra mediului în Republica Moldova

(anii 2015-2023)

Se atestă şi un nivel redus de aplicare a procedurii de evaluare strategică de mediu, în mod deosebit pentru documentele de politici sau cele de urbanism şi amenajare a teritoriului. Totodată, documentele de politici elaborate de către autorităţile centrale sunt supuse procedurii de evaluare strategică de mediu, prezentate în tabelul 2 (aviz de mediu emis pentru proiectul Programului de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova până în anul 2030).

Tabelul 2

Evaluarea strategică de mediu în Republica Moldova

(anii 2019-2023)

Pentru eficientizarea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului şi a evaluării strategice de mediu, în anul 2022 au fost operate modificări la Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului şi Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu, care vizează, printre altele, micşorarea valorilor parametrilor activităţilor care vor fi supuse evaluării impactului asupra mediului, abrogarea Legii nr.851/1996 privind expertiza ecologică şi includerea evaluării biodiversităţii ca parte integrantă a procedurilor de evaluare. Astfel, este necesar de ajustat întregul proces de evaluare de mediu la noile prevederi normative aprobate, inclusiv prin elaborarea şi aprobarea ghidurilor şi a instrucţiunilor în suportul aplicării noilor abordări ale evaluărilor de impact asupra mediului prin dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor părţilor implicate în implementarea acestor instrumente. Mai mult decât atât, noile amendamente ale Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului şi ale Legii nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu prevăd instituirea mecanismului de control al calităţii. Astfel, vor fi create Comisii specializate care vor avea rol de evaluare a calităţii atât a procedurilor, cât şi a documentaţiei elaborate şi vor emite o opinie, cu caracter de recomandare, luată în considerare de către autoritatea competentă în procesul decizional.

2.1.3. Cadrul instituţional de mediu

Calitatea administraţiei publice în domeniul protecţiei mediului are un impact semnificativ asupra rezultatelor implementării politicilor de mediu, asupra calităţii serviciilor publice prestate în domeniu, aspecte ce se corelează cu nivelul încrederii populaţiei în administraţia publică, cu climatul favorabil de afaceri şi cu nivelul de bunăstare a societăţii.

Principalii actori instituţionali în domeniul mediului din Republica Moldova sunt: Ministerul Mediului – cu funcţii de elaborare şi coordonare a politicilor de mediu, autorităţile administrative subordonate şi instituţiile publice fondate de acesta:

1) Agenţia de Mediu – cu funcţii de implementare a politicilor de mediu, de evaluare şi de reglementare (prin autorizare) a activităţilor cu impact asupra mediului, de monitoring a calităţii componentelor de mediu şi de informare. Agenţia de Mediu are un Laborator de referinţă de mediu (în continuare – LRM) şi două subdiviziuni teritoriale la nordul şi la sudul ţării;

2) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului (în continuare – IPM) – cu funcţii de control al activităţilor cu impact asupra mediului, al modului în care sunt respectate prevederile actelor normative şi permisive, aplicarea sancţiunilor contravenţionale. Inspectoratul are subdiviziuni în fiecare raion din ţară;

3) Agenţia "Moldsilva" – cu funcţii de implementare a politicilor în domeniile silviculturii şi cinegeticii, de asigurare a protecţiei şi pazei pădurilor şi faunei, de menţinere şi conservare a biodiversităţii, funcţii realizate cu suportul a 24 de întreprinderi silvice şi instituţii publice de cercetare;

4) Agenţia "Apele Moldovei" – cu funcţii de implementare a politicilor de stat în domeniul gospodăririi apelor;

5) Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale – cu funcţii de implementare a politicii statului în domeniul cercetării geologice, folosirii raţionale şi protecţiei subsolului, asigurând cercetarea, evidenţa şi reglementarea folosirii resurselor minerale;

6) Agenţia Naţională pentru Reglementarea Activităţilor Nucleare şi Radiologice – cu funcţii de realizare a politicii statului în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice, reglementează utilizarea instalaţiilor cu surse de radiaţii ionizante şi asigură controlul şi supravegherea activităţilor radioactive;

7) Serviciul Hidrometeorologic de Stat – cu funcţii de efectuare a observaţiilor asupra condiţiilor hidrometeorologice şi agrometeorologice, prognozarea meteorologică, hidrologică şi a factorilor de mediu, avertizarea privind fenomenele hidrometeorologice periculoase;

8) Instituţia Publică Oficiul Naţional de Implementare a Proiectelor în domeniul Mediului – cu funcţii de implementare a proiectelor de asistenţă financiară şi tehnică, externă şi internă în domeniul protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale.

În urma analizei funcţionale a autorităţilor din subordinea Ministerului Mediului s-a evidenţiat că aranjamentul instituţional în ceea ce priveşte protecţia mediului a suferit numeroase modificări şi transferuri de competenţe în ultimii ani, ceea ce a condiţionat apariţia problemelor de ordin normativ, funcţional, instituţional, administrativ în activitatea acestora, fiind identificate funcţii improprii, funcţii care se dublează şi funcţii realizate fragmentar, care generează ineficienţă şi prezintă riscuri de corupţie, ceea ce în final duce la nerealizarea corespunzătoare a politicilor de mediu.

Prin urmare, este necesară o revizuire şi o actualizare a structurii organizaţionale şi funcţionale a instituţiilor de mediu, astfel încât să se asigure:

1) îmbunătăţirea eficienţei instituţiilor de mediu prin excluderea funcţiilor, care se dublează sau nu sunt relevante şi actuale şi nu corespund cadrului normativ nou aprobat;

2) reducerea potenţialelor conflicte de interese prin separarea clară a tipurilor principale de funcţii ce ţin de guvernarea de mediu (elaborare de politici, autorizare, monitorizare şi raportare, control, gestionare a resurselor naturale) între autorităţile şi instituţiile publice corespunzătoare;

3) identificarea funcţiilor care lipsesc, dar sunt inerente pentru realizarea deplină a sarcinilor şi a angajamentelor în domeniul mediului, inclusiv a funcţiilor noi, care necesită a fi realizate în conformitate cu cadrul normativ nou aprobat ca urmare a implementării Acordului de Asociere RM – UE.

O problemă la fel de importantă la acest capitol constă în necorespunderea cadrului instituţional de mediu existent cu prevederile şi cerinţele legislative din domeniu. Spre exemplu, Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice prevede crearea unei Agenţii care să asigure implementarea politicilor în domeniul gestionării substanţelor chimice, iar Legea nr.209/2016 privind deşeurile prevede crearea unui Centru pentru gestionarea deşeurilor periculoase, instituţii care nu au fost create până acum. La fel, până în prezent nu există o autoritate care să asigure managementul şi administrarea ariilor naturale protejate de stat. Funcţiile de monitorizare de mediu şi de gestionare a informaţiilor despre mediu sunt dispersate în cadrul tuturor structurilor de mediu existente, ceea ce face dificil accesul la datele şi informaţiile despre mediu, dar şi procesul de raportare în cadrul tratatelor internaţionale. Autorităţile administrative din sistemul de mediu se confruntă cu insuficienţă de personal, necesar pentru punerea în aplicare a legislaţiei noi adoptate în domeniul mediului⁴, în care sunt stabilite responsabilităţi şi sarcini adiţionale pentru aceste instituţii.

_________________________

⁴ Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase; Legea nr.98/2022 privind calitatea aerului atmospheric; Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale; Legea nr.152/2022 privind reglementarea şi controlul organismelor modificate genetic etc.

Nu în ultimul rând, legislaţia de mediu prevede un şir de atribuţii şi responsabilităţi pentru autorităţile publice locale privind amenajarea, gestionarea, protecţia spaţiilor verzi şi a ariilor naturale protejate, privind gestionarea deşeurilor şi crearea condiţiilor pentru colectarea separată a deşeurilor, inclusiv şi a celor periculoase, care nu se realizează la nivel local din aceleaşi cauze şi probleme de ordin instituţional şi cel de infrastructura.

2.1.4. Sistemul de asigurare a conformării cu legislaţia de mediu

Un sistem funcţional de asigurare a respectării legislaţiei de mediu presupune asigurarea îndeplinirii de către industrie, serviciile de utilităţi publice, proprietarii de terenuri şi de către alte entităţi a obligaţiilor de mediu, care le revin din specificul activităţilor pe care le desfăşoară. Obligaţiile pot fi sub forma unor interdicţii stabilite prin actele normative, autorizarea de mediu, norme generale obligatorii şi alte măsuri instituite pentru protecţia mediului.

În practică, mecanismele pentru asigurarea conformării cu legislaţia de mediu implică utilizarea a trei mari categorii de intervenţie:

1) promovarea conformării – se realizează de către autorităţile de mediu prin mijloace precum: informarea, îndrumarea, "răspunsuri la întrebări frecvente" şi servicii de asistenţă tehnică;

2) monitorizarea conformării – se realizează de către autorităţile de supraveghere şi control de mediu prin raportări periodice, inspecţii de mediu şi alte controale pentru evaluarea nivelului de conformare şi detectare a neconformităţilor;

3) asigurarea respectării prevederilor actelor normative – se realizează pe cale administrativă, penală şi civilă pentru a se înceta, descuraja şi sancţiona comportamentele neconforme, precum şi pentru a se obţine despăgubiri în cazul în care au loc şi pentru a se încuraja conformarea.

Republica Moldova trebuie să asigure implementarea eficientă a celor trei categorii de intervenţie pentru a influenţa comportamentul persoanelor fizice şi juridice pentru conformarea cu legislaţia de mediu şi respectarea obligaţiilor de protecţie a mediului în vederea reducerii impactului negativ asupra stării apei, aerului, biodiversităţii, sănătăţii umane şi asupra economiei ca urmare a activităţii acestora.

Sistemul de autorizare de mediu este constituit din avize, acorduri, permise şi autorizaţii eliberate de Agenţia de Mediu, dar şi de alte autorităţi din domeniu, pentru activităţile de întreprinzător cu impact asupra diferitelor componente ale mediului înconjurător precum: aerul, utilizarea în scopuri speciale a apei, evacuarea apei uzate, gestionarea deşeurilor, utilizarea obiectelor regnului animal şi vegetal, a resurselor minerale utile etc.

Pe parcursul ultimilor ani s-au înregistrat progrese semnificative în eficientizarea sistemului de autorizare. A fost creată instituţia responsabilă pentru eliberarea actelor permisive de mediu – Agenţia de Mediu şi-a digitalizat procesul de depunere a cererilor de solicitare şi de obţinere a actelor permisive şi a fost iniţiată utilizarea soluţiilor de ghişeu unic. Progresul în examinarea şi emiterea actelor permisive de mediu este reflectat în tabelul 3.

Tabelul 3

Numărul de acte permisive de mediu eliberate de Agenţia de Mediu,

anii 2019-2023

Totuşi, este necesar de întreprins acţiuni pentru optimizarea şi eficientizarea procedurilor de autorizare în domeniul mediului şi de eliminare a problemelor ce apar în aplicarea soluţiilor de ghişeu unic şi a sistemelor informaţionale la solicitarea şi la eliberarea actelor permisive, a problemelor de procedură şi lacunele de reglementare şi îmbunătăţirea calităţii actelor emise.

Alte aspecte problematice evidenţiate constau în lipsa unei abordări diferenţiate a actelor permisive în funcţie de potenţialul de poluare a întreprinderilor, precum şi lipsa unor standarde şi instrucţiuni clare, atât pentru autorităţile care emit autorizaţii de mediu, cât şi pentru autoritatea care efectuează controale de mediu şi pentru agenţii economici, privind modalitatea de utilizare a celor mai bune tehnici disponibile (BAT) şi a celor mai bune practici de mediu (BEP) pentru îmbunătăţirea procesului de producere şi de asigurare a calităţii mediului. Procedurile de autorizare, în prezent, nu iau în considerare dimensiunea entităţilor economice sau potenţialul lor de poluare, prin urmare o abordare diferenţiată ar putea fi bazată pe nivelul riscului de mediu din partea entităţilor economice.

Monitorizarea respectării legislaţiei de mediu are loc prin intermediul mai multor instrumente şi mecanisme, cum ar fi: inspecţii planificate şi ad-hoc, bazate pe evaluarea riscurilor, monitorizarea mediului de către LRM al Agenţiei de Mediu, automonitorizarea de către întreprinderi, precum şi alertele publice prin intermediul liniilor telefonice instituţionale şi a petiţiilor.

Controlul privind respectarea cerinţelor de mediu în cadrul activităţii de întreprinzător se realizează de către IPM şi inspecţiile sale teritoriale în conformitate cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat şi cu Hotărârea Guvernului nr.963/2018 pentru aprobarea Metodologiei privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor aferent domeniilor de competenţă ale Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, în baza unui plan al controalelor de stat în domeniul protecţiei mediului, aprobat anual. Doar circa jumătate din controalele realizate anual sunt planificate, cealaltă jumătate sunt controalele inopinate, realizate în baza unor solicitări din partea persoanelor fizice sau juridice, autorităţilor publice, procuraturii, Ministerului Afacerilor Interne, dar şi din partea Agenţiei de Mediu în cadrul desfăşurării procedurii de autorizare sau din partea entităţilor economice. Sinteza controalelor efectuate este reflectată în tabelul 4.

Tabelul 4

Sinteza controalelor efectuate de IPM în anii 2019-2023

IPM trebuie să asigure eficientizarea şi dezvoltarea continuă a sistemului de control de mediu, inclusiv prin revizuirea şi îmbunătăţirea metodologiei de evaluare a riscurilor, de planificare a inspecţiilor în baza estimării riscurilor, accentul fiind pus pe inspecţii planificate şi nu cele inopinate. Unele domenii din metodologia de evaluare a riscurilor pentru planificarea inspecţiilor necesită optimizare, cu stabilirea categoriilor de risc general şi a frecvenţei minime a inspecţiilor. Sunt necesare documente de ghidare pentru planificarea inspecţiilor în baza riscurilor pentru fiecare domeniu de mediu în parte, în special în ceea ce priveşte inspectarea activităţilor de extracţie a substanţelor minerale utile.

Trebuie de înlăturat şi alte probleme ale sistemului de inspectare de mediu precum: lipsa echipamentelor, a mijloacelor de transport speciale, a tehnicii şi a mijloacelor tehnologice, a unor laboratoare mobile operative cu opţiuni de analize expres care să ajute la depistarea contravenţiilor şi stabilirea sancţiunilor.

Actualmente, monitorizarea calităţii mediului se realizează de LRM al Agenţiei de Mediu pentru componentele mediului precum: apa de suprafaţă, apa uzată deversată în emisare, aer, sol, deşeuri, radioactivitatea mediului etc., în baza programelor de monitorizare aprobate anual. În Republica Moldova nu este dezvoltat un sistem de monitorizare automatizată a calităţii mediului, prin urmare, programele de monitorizare stabilesc staţiile şi punctele de monitorizare din care sunt prelevate probele manual, periodicitatea prelevării probelor şi poluanţii monitorizaţi pe fiecare component.

LRM a obţinut certificarea ISO 17025 şi acreditarea doar pentru 14 indicatori (parametri) de mediu, procesul de acreditare al acestora fiind dificil, costisitor şi complicat. LRM nu are personal suficient pentru realizarea programelor de monitorizare, iar lipsa de automatizare sporeşte necesitatea angajării unui număr mai mare de persoane care să efectueze manual prelevarea probelor. Reţeaua de monitorizare este foarte învechită, iar din bugetul de stat nu se alocă sursele necesare pentru dezvoltarea şi automatizarea acesteia. Din această cauză, LRM monitorizează mai puţin de jumătate din cele 45 de substanţe prioritare incluse în Directiva 2000/60/CE – cadrul de politică comunitară în domeniul apei⁵, iar monitorizarea altor aspecte de mediu, inclusiv a deşeurilor şi a substanţelor chimice, practic nu se realizează. Se preconizează ca domeniile sale de analize acreditate să se extindă odată cu dotarea corespunzătoare, obţinerea experienţei şi dezvoltarea documentaţiei necesare.

_________________________

⁵ Directivă - 2000/60 - EN - EUR-Lex (europa.eu)

Astfel, automatizarea sistemului de monitorizare a calităţii mediului este o prioritate a sistemului de conformare de mediu, dictată şi de prevederile cadrului normativ nou aprobat, spre exemplu, Legea nr.98/2022 privind calitatea aerului atmosferic, care stabileşte crearea unui sistem nou de monitorizare a calităţii aerului în conformitate cu prevederile directivelor europene în acest domeniu. Acest proces trebuie susţinut financiar din bugetul de stat, situaţie care condiţionează dezvoltarea serviciilor publice contra plată oferite de LRM al Agenţiei de Mediu în vederea acumulării resurselor financiare necesare pentru dezvoltare. Este oportună şi intensificarea colaborării cu laboratoare similare din ţările UE pentru a prelua bunele practici de laborator, dar şi pentru a contracta serviciile acestora în cazurile când este necesar.

Entităţile economice din Republica Moldova sunt obligate să asigure procesul de automonitorizare şi de ţinere a evidenţei emisiilor de poluanţi în apă, aer, sol, evidenţa deşeurilor generate şi transferate, evidenţa resurselor naturale utilizate şi să raporteze anual Agenţiei de Mediu datele despre acestea.

Cu suportul partenerilor de dezvoltare, Ministerul Mediului a reuşit să realizeze paşi semnificativi pentru eficientizarea şi digitalizarea procesului de raportare de către mediul de afaceri a datelor în domeniul mediului, fiind dezvoltate mai multe sisteme informaţionale dedicate acestui proces. Cele mai semnificative progrese se înregistrează în raportarea datelor privind gestionarea deşeurilor, conform tabelului 5, aceasta realizându-se în ultimii 4 ani în format electronic prin intermediul Sistemului informaţional automatizat "Managementul Deşeurilor (SIA "MD"), înlocuind rapoartele statistice pe suport de hârtie.

Tabelul 5

Sinteza raportării în SIA "MD", anii 2020-2022

Datele extrase din SIA "MD" demonstrează că numărul de întreprinderi din domeniul producţiei industriale, agricole şi întreprinderi municipale sau servicii de salubrizare, care raportează creşte de la an la an, ceea ce denotă progrese în atingerea scopului propus de a spori gradual numărul agenţilor economici care utilizează soluţiile digitale în procesul de raportare, precum şi creşterea nivelului lor de conformare sub acest aspect.

În alte domenii de raportare precum: emisiile în aer, deversările apelor uzate în mediu, utilizarea specială a apei, a resurselor minerale utile etc., procesul de raportare continuă să se realizeze pe suport de hârtie, deşi există create mecanisme digitalizate precum: Sistemul informaţional automatizat "Registrul emisiilor şi transferului de poluanţi" (RETP) www.retp.gov.md, Sistemul informaţional automatizat "Cadastrul de stat al apelor" https://csa.gov.md/, Sistemul informaţional automatizat "Registrul geologic de stat", însă acestea fie nu sunt funcţionale pe deplin, fie nu sunt valorificate integral. Este necesară punerea în aplicare a acestor sisteme informaţionale şi elaborarea unor îndrumări pentru entităţile economice cum să le aplice mai uşor.

Deşi digitalizarea serviciilor a adus un beneficiu direct evidenţei şi raportării datelor de mediu, totuşi insuficienţa cadrelor, dotarea insuficientă cu echipamente a laboratoarelor şi lacunele în funcţionarea sistemelor de automonitorizare şi raportare ne demonstrează că regimul actual de monitorizare a mediului înconjurător este încă ineficient, ceea ce favorizează situaţiile ca nerespectarea legislaţiei de mediu să nu fie depistată la timp sau în general.

2.1.5. Sistemul de asigurare a respectării legislaţiei de mediu

În Republica Moldova se recurge la diferite mecanisme de răspuns în situaţia de nerespectare a legislaţiei de mediu precum: avertizările verbale şi scrise, sancţiunile contravenţionale şi penale, inclusiv cu retragerea actelor permisive şi încetarea activităţii, cu amenzi şi chiar pedepse cu închisoarea. De asemenea, funcţionează şi un sistem de recuperare a prejudiciului cauzat mediului din activităţile desfăşurate şi de la contravenţiile şi infracţiunile depistate, precum şi de plăţi pentru poluarea mediului şi taxe pentru utilizarea resurselor naturale în cazul activităţilor autorizate.

IPM este principala autoritate responsabilă să întreprindă acţiuni de răspuns în cazurile de nerespectare a legislaţiei de mediu şi să aplice sancţiuni în urma inspecţiilor realizate, a raidurilor împotriva braconajului şi a exploatării ilegale a resurselor naturale. Inspectorii constată şi raportează cazurile de nerespectare, depun rapoarte în acest sens, evaluează daunele aduse mediului, aplică sancţiuni şi prezintă cauzele în instanţă împreună cu documente de constatare şi de recomandări cu privire la măsurile corective. Informaţii privind amenzile aplicate de către IPM în ultimii 5 ani sunt prezentate în tabelul 6. De asemenea, de-a lungul "lanţului de asigurare a conformării cu legislaţia de mediu" inspectorii cooperează cu reprezentanţii Serviciului Vamal, cu ofiţerii de poliţie şi procurorii în vederea colectării de probe şi a urmăririi penale.

Tabelul 6

Informaţii privind amenzile aplicate de IPM

în perioada anilor 2019-2023, mii lei

Este important de menţionat că regimul de sancţiuni pentru nerespectarea legislaţiei de mediu conţine mai multe puncte slabe care necesită intervenţii pentru îmbunătăţire. Sancţiunile aplicate pentru nerespectarea legislaţiei de mediu nu sunt suficient de severe, nu reflectă în totalitate şi nu sunt proporţionale daunelor aduse mediului, nu stimulează promovarea respectării legislaţiei, chiar şi în pofida faptului că pe parcursul ultimilor ani au fost operate modificări la Codului penal al Republicii Moldova nr.985/2002 şi la Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008, în vederea înăspririi sistemului de sancţiuni de mediu. De asemenea, amenzile de mediu sunt prea mici şi nu determină agenţii economici şi companiile să reducă nivelul de poluare, să se conformeze şi să respecte cerinţele de mediu, care presupun costuri mult mai mari decât valoarea amenzilor aplicate în prezent.

Plăţile de mediu (taxele pentru o anumită utilizare a resurselor naturale, plăţile pentru poluare în limitele admisibile şi pentru depăşirea limitelor admisibile, amenzile aplicate pentru încălcarea legislaţiei cu privire la mediu şi penalităţile pentru recuperarea daunelor aduse mediului înconjurător) continuă să fie prezentate de valori fixe, foarte mici, prezentate în tabelul 7, şi care nu au fost ajustate la evoluţia preţurilor de consum pentru perioade lungi de timp şi nici nu au fost indexate la rata inflaţiei.

Tabelul 7

Informaţie privind plăţile de mediu

în perioada 2019-2023, mii lei

Metodologiile de calculare a plăţilor de mediu, instrucţiunile de evaluare a prejudiciilor aduse mediului sunt depăşite, nu mai corespund cerinţelor actuale din ţară şi nu iau în calcul impactul emisiilor asupra mediului, amploarea prejudiciului ca urmare a utilizării resurselor naturale şi costul financiar real al compensării daunelor aduse mediului. Mai există o abordare diferenţiată pe oraşe şi zone cu privire la mărimea plăţilor pentru aceleaşi tipuri de poluare, fapt ce nu favorizează renunţarea la tehnologii poluante, ci creează premise pentru amplasarea instalaţiilor nocive pentru mediu în zonele cu un nivel mai mic al plăţii pentru poluare. Amenzile de mediu sunt prea mici ca să determine companiile să reducă gradul de poluare, să se conformeze şi să respecte cerinţele de mediu, măsuri ce presupun costuri mult mai mari decât valoarea amenzilor aplicate. Prin urmare, schimbările în aplicarea plăţilor de mediu trebuie să fie aplicate cât mai curând posibil şi să vizeze încurajarea conformării şi respectării cerinţelor de mediu.

2.1.6. Informarea, conştientizarea şi educaţia ecologică a populaţiei

Eficienţa politicilor în domeniul mediului se bazează pe date, indicatori, informaţii şi evaluări legate de punerea în aplicare a legislaţiei de mediu, precum şi pe rezultate ale cercetărilor ştiinţifice în domeniu. S-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce priveşte consolidarea acestei baze de cunoştinţe, informarea şi sensibilizarea opiniei publice şi îmbunătăţirea încrederii factorilor de decizie şi a publicului în abordarea bazată pe date şi informaţii de mediu. Acest lucru a facilitat înţelegerea într-o mai mare măsură a provocărilor în materie de mediu şi a provocărilor societale.

Promovarea şi înţelegerea necesităţilor de protecţie a mediului şi a dezvoltării durabile sunt prioritare pentru Republica Moldova. Se utilizează diferite instrumente pentru creşterea gradului de conştientizare cu privire la protecţia mediului şi de promovare a respectării cerinţelor de mediu, inclusiv, site-urile web oficiale ale autorităţilor de mediu, campaniile de informare, activităţile de instruire cu privire la reglementările de mediu, platformele de comunicare, precum şi scrisorile direcţionate. Astfel, pe site-urile web oficiale ale autorităţilor publice sunt publicate informaţii cu privire la procesul decizional, cu privire la planurile şi rapoartele de activitate, cu privire la procedurile de autorizare, planurile de inspecţie, acţiunile de mediu realizate etc.

Totuşi, pentru o bună informare este necesară optimizarea şi reproiectarea fluxului de informaţii de mediu publicate, pentru a fi uşor găsite şi accesate din perspectiva utilizatorilor, precum şi îmbunătăţirea continuă a cantităţii şi a calităţii informaţii publicate pe site-urile web oficiale ale autorităţilor.

De asemenea, sunt insuficiente şi activităţile de sensibilizare cu privire la reglementările existente de mediu, precum şi cu privire la instituţiile implicate în asigurarea acestui proces. Ar trebui valorificate oportunităţile digitale, pentru o mai bună informare a publicului cu privire la starea actuală a mediului la nivel local şi naţional, stimulând astfel schimbările comportamentale ale populaţiei.

Rapoartele independente denotă că standarde importante precum: transparenţa, participarea publicului şi accesul la justiţie în materie de mediu, stabilite în Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.346/1999, nu au fost încă realizate pe deplin în Republica Moldova. Eforturile suplimentare în aceste domenii ar aduce beneficii cetăţenilor, întreprinderilor şi instituţiilor publice.

2.2. Gestionarea durabilă a resurselor naturale

Gestionarea defectuoasă şi supraexploatarea resurselor naturale contribuie la crearea deficitului de mijloace sau resurse precum teren arabil, apă, floră şi faună, resurse forestiere, resurse minerale utile, resurse piscicole şi cinegetice. Pornind de la creşterea necesităţilor populaţiei în ultimul deceniu, resursele de apă sunt supuse unor presiuni din ce în ce mai mari, iar zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi a bazinelor de apă au suferit modificări semnificative în ultimele secole ca urmare a activităţii umane. Aceasta a provocat schimbări de mediu şi la nivelul ecosistemelor, cum ar fi: poluarea apei şi eutrofizarea (sau creşterea conţinutului de nutrienţi), pierderea biodiversităţii, deteriorarea peisajului şi eroziunea solului. Cel mai des acest lucru este condiţionat de cazurile de atribuire netransparentă a drepturilor de utilizare a resurselor, din cauza încălcării cerinţelor actelor normative şi a actelor permisive emise, insuficienţei mecanismelor de control şi a sancţiunilor modeste prevăzute de cadrul legislativ. În ansamblu, capacitatea de regenerare a resurselor naturale ale Republicii Moldova rămâne în urma ritmului de exploatare şi poluare, generat de activitatea umană.

2.2.1. Gestionarea resurselor de apă

Gestionarea durabilă a resurselor de apă devine o necesitate din ce în ce mai actuală, fiind vitală pentru dezvoltarea economică, protecţia mediului şi incluziunea socială a Republicii Moldova, având un rol esenţial în sporirea bunăstării sociale şi economice într-un mod echitabil, fără a compromite rezistenţa ecosistemelor.

Resursele de apă ale Republicii Moldova sunt reprezentate de 3 621 de râuri şi râuleţe cu o lungime de peste 16 mii km, de 4 126 de lacuri naturale şi bazine artificiale cu suprafaţa de 40 878 ha, amplasate şi construite pe cursurile şi în albiile acestora, de ape subterane: peste 5 002 sonde arteziene (dintre care 2 315 neexploatate şi 2 687 exploatate; 1 711 – cu destinaţie de resurse de apă potabilă, 681 – resurse de apă pentru necesităţi menajere, 47 – pentru necesităţi agricole, 232 – cu menire industrială) şi de circa 166 542 de fântâni şi izvoare cu alimentare din apele freatice.

Cele mai importante artere acvatice sunt fluviul Nistru şi râul Prut, râuri transfrontaliere, cu lungimea cursului de apă pe teritoriul Republicii Moldova de 660 km şi, respectiv, 695 km, şi cu suprafaţa totală a bazinelor de 19 070 km².

Reţeaua de bazine hidrografice din cadrul celor două districte, prezentate în figura 1, asigură regularizarea şi evacuarea scurgerii de suprafaţă, alimentarea cu apă potabilă şi tehnică, utilizarea pentru irigare, navigaţie şi în alte scopuri.

Figura 1. Harta bazinelor hidrografice în Republica Moldova

(Sursa: Agenţia "Apele Moldovei")

Republica Moldova depinde foarte mult de resursele de apă de suprafaţă. Majoritatea sectoarelor economice sunt dependente de apă, ca urmare acolo unde resursele de apă sunt limitate, apare problema privind utilizarea apei. Astfel, pentru a acoperi necesitatea de apă la nivel naţional, anual se captează circa 850 hm³ de apă. Respectiv, 85% din acest volum de apă sunt extrase din apele de suprafaţă, în special din cele două bazine hidrografice majore Nistru (83%) şi Prut (1,8%) şi doar 15% sunt extrase din apele subterane. Din volumul total de apă extrasă, cel mai mare volum este captat de către întreprinderile din domeniul producerii şi furnizării de energie electrică şi termică (mai bine de 65%), după care urmează întreprinderile din domeniul serviciilor de aprovizionare cu apă (cu circa 20%), urmat de agricultură care extrage 10% din apă pentru irigarea terenurilor. Aproximativ 7-8% din captarea totală de apă se pierde la transportare din cauza scurgerilor, pierderilor de apă din canalele deschise, precum şi din cauza infrastructurii uzate/învechite (32% din volumul de apă pierdut îl constituie cel livrat prin reţeaua de aprovizionare cu apă). Această cantitate este cuprinsă între 57 şi 71 milioane m³ de apă. Totuşi, din cauza lipsei unui sistem adecvat de monitorizare, evidenţă şi control din partea autorităţilor responsabile (în special pentru autocaptare) a utilizării resurselor de apă, din cauza exploatării neautorizate a obiectivelor de extracţie şi neraportării datelor sau raportării unor date eronate privind cantităţile de apă captată, aceste date ar putea avea un nivel de incertitudine foarte ridicat. Se presupune că captarea anuală totală a apei, în special din resursele de apă subterană, este cu mult mai mare, ceea ce creează impedimente la evaluarea reală a presiunii activităţilor economice asupra resurselor de apă.

O provocare specifică şi actuală pentru domeniul resurselor de apă este nivelul foarte redus de reutilizare (reciclare) a apelor utilizate. În Republica Moldova volumul de apă reutilizat este foarte mic, fiind de circa 14 milioane m³ de apă, preponderent în sectorul energetic (93%), care este practic unicul sector care utilizează repetat apa, în special pentru răcire, în procesele sale tehnologice. Ţinând cont de faptul că resursele de apă au tendinţa de a se epuiza şi că disponibilitatea acestora afectează calitatea vieţii populaţiei şi capacitatea de dezvoltare economică a ţării, reutilizarea apei devine o alternativă sigură.

În ceea ce priveşte calitatea apelor de suprafaţă, conform datelor de monitorizare continuă, realizată de Laboratorul pentru calitatea apei din cadrul Agenţiei de Mediu, în cele 54 de secţiuni de monitoring amplasate pe 27 de râuri, 6 lacuri de acumulare şi 2 lacuri naturale în ambele districte hidrografice (Nistru şi Prut, Dunărea şi Marea Neagră) se constată că în 46,3% din secţiuni nivelul de poluare a apelor s-a determinat a fi de clasa a V-a (foarte poluată) după anumiţi parametri hidrochimici şi numai în cazul a 1,9% din secţiuni de clasa a II-a (bună), conform tabelului 8.

Tabelul 8

Repartizarea procentuală la clasele de calitate apelor de suprafaţă

în cadrul celor 54 de secţiuni de monitorizare

Estimarea rezultatelor observaţiilor sistematice a calităţii apelor râurilor mari de pe teritoriul Republicii Moldova nu a suferit schimbări esenţiale şi se încadrează în limitele de calitate de la clasa I (foarte bună) până la clasa a III-a (poluată moderat) după conţinutului de oxigen dizolvat în apă şi de la clasa a II-a (bună) la clasa a IV-a (poluată) după conţinutul azotului de amoniu, cea mai poluată secţiune fiind pe fluviul Nistru în s. Sănătăuca.

Investigaţiile de laborator a apei râurilor mici incluse în reţeaua naţională de monitoring se caracterizează printr-un grad sporit de poluare cu elemente biogene (cele mai poluate râuri fiind Kirghij – Kitai şi Bâc în 2 secţiuni – s. Gura Bâcului şi mun. Chişinău, aval), cu un nivel înalt al consumului biochimic de oxigen (CBO5) şi indicatorilor de mineralizare, precum şi cu un nivel scăzut al conţinutului de oxigen dizolvat în apă (r. Răut – mun. Bălţi, aval; r. Ichel – s. Goian; r. Bâc – or. Străşeni, mun. Chişinău, aval (or. Sângera), s. Gura Bâcului), încadrându-se în limitele de la clasa a II-a (bună) până la clasa a V-a (foarte poluată).

Cu privire la starea de poluare a apei bazinelor acvatice artificiale şi naturale, ce fac parte din ambele districte hidrografice, denotă că conţinutul indicatorilor monitorizaţi se încadrează în limitele de calitate de la clasa I (foarte bună) până la clasa a III-a (poluată moderat), cu excepţia secţiunilor bazinelor din regiunea de sud a ţării, unde calitatea apei la indicatorii fosfor mineral, fosfor total şi azot de nitrit corespunde clasei a V-a (foarte poluată) – lac. Congaz şi Taraclia.

Situaţia este agravată inclusiv de starea staţiilor de epurare a apelor uzate din Republica Moldova. Conform datelor raportate de către IPM în anul 2021, din numărul total de 270 de unităţi, dispuneau de documentaţie de proiect doar 126 de unităţi, de normativele deversării limitat admisibile – 101 unităţi (37,1%), cu epurare insuficientă funcţionau – 160 de unităţi (59,2%), iar 9 sisteme (3,4%) nu funcţionau.

Evaluarea calităţii apelor subterane şi a rezervelor exploatabile realizată de Întreprinderea de Stat "Expediţia Hidro-geologică din Moldova" în cadrul a 182 de sonde de monitorizare (dintre care 122 se află în regim dereglat şi 60 în regim slab dereglat) a determinat tendinţe de modificare a componenţilor chimici şi fizici ai apelor subterane, cauzate de influenţa factorilor naturali şi tehnogeni. Se poate afirma că apele subterane au o stare chimică nu foarte bună, caracterizată printr-o răspândire neuniformă a macro- şi microelementelor şi o tendinţă înaltă de mineralizare, dar şi de epuizare.

Multitudinea de sonde forate şi exploatate ilegal, fără respectarea cerinţelor sanitare şi de protecţie, utilizarea excesivă a produselor de protecţie a plantelor în agricultură, gestionarea neadecvată a deşeurilor, tratarea insuficientă a apelor uzate deversate condiţionează creşterea nivelului de poluare a apelor de suprafaţă şi subterane, fiind necesare măsuri pentru asigurarea protecţiei acestora şi a utilizării raţionale pentru evitarea epuizării şi poluării.

2.2.2. Gestionarea resurselor de sol şi a resurselor minerale utile

Resursele de sol ale Republicii Moldova în decursul istoriei au fost valorificate peste limită. Potenţialul productiv înalt al cernoziomului şi procesul relativ simplu de valorificare (desţelenire) au contribuit la dezvoltarea agriculturii. Actualmente, din suprafaţa totală de 3 384 938 ha a ţării, conform Cadastrului funciar 2022⁶, 2 260 715 ha reprezintă terenurile agricole. Fondul arabil constituie 1 797 181 ha, viile şi livezile ocupă 206 028 ha, păşunile – 181 108 ha.

_________________________

⁶ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=131752&lang=ro

Degradarea continuă a solurilor este cauzată de gestionarea defectuoasă, dezechilibrată şi inadecvată a resurselor de sol, de utilizarea practicilor agricole inadecvate, de folosirea în exces a fertilizanţilor şi a produselor de protecţia a plantelor în agricultură. Suprafeţe mari de soluri se pierd anual din cauza eroziunii, distrugerii stratului vegetal, a fenomenului deşertificării produs de activităţile agricole excesive şi de schimbările climatice. Totodată, intervenţia omului în procesul de producţie agricolă în ultimii ani a contribuit în mod negativ asupra variabilităţii naturale a însuşirilor solurilor. Solurile afectate de eroziunea de suprafaţă, conform datelor instituţiilor ştiinţifice din domeniu (Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului "Nicolae Dimo"), ocupă circa 981 560 ha inclusiv: cu grad slab de eroziune – 558 170 ha, moderat – 288 070 ha şi puternic – 135 320 ha. Suprafaţa terenurilor erodate s-a majorat pe parcursul ultimilor 40 de ani, avansând anual.

Valorificarea şi lucrarea sistematică a solurilor a contribuit la activizarea proceselor destructive a eroziunii, deflaţiei, alunecărilor de teren. Republica Moldova se află într-o zonă cu impact negativ din cauza dezvoltării intensive a proceselor de alunecări de teren. Gradul total de afectare a teritoriului Republicii Moldova de alunecări de teren străvechi este de 21,2% (7 312 km²). Alunecările de teren contemporane au afectat 2,7% din teritoriul ţării (mai mult de 17 mii de alunecări de teren).

Conform analizei informaţiilor colectate s-a constatat că mai mult de 47% din localităţile ţării sunt expuse riscului de alunecări de teren, parţial sau total. Figura 2 prezintă zonele cu risc.

Figura 2. Schema privind afectarea teritoriului Republicii Moldova

în urma alunecărilor de teren străvechi (A) şi contemporane (B)

Rămâne actuală problema poluării locale a solurilor cu pesticide, cu poluanţi organici persistenţi, mai ales din jurul fostelor şi actualelor depozite de chimicale agricole (îngrăşăminte minerale, pesticide etc.) şi a staţiunilor de pregătire a soluţiilor de protecţie a plantelor.

Poluarea solurilor cu produse petroliere se înregistrează pe întreg teritoriul ţării, sursele principale fiind depozitele şi staţiile de alimentare cu carburanţi, spălătoriile şi staţiile de deservire, precum şi poluările accidentale.

Degradarea treptată a solului prin eroziune, pierderea materiei organice, salinizarea sau distrugerea structurii acestuia se transmite şi celorlalte componente ale ecosistemului – resursele de apă, stratul de vegetaţie, fauna şi microorganismele din sol.

La balanţa de stat a rezervelor de substanţe minerale utile, conform situaţiei la data de 1 ianuarie 2023, sunt zăcăminte de 19 tipuri de substanţe minerale utile, dintre care 17 tipuri de zăcăminte de substanţe minerale utile nemetalifere, 1 zăcământ de petrol (Văleni) şi 1 zăcământ de gaz combustibil (Victorovca).

În total la balanţa de stat se află 431 de zăcăminte individuale de substanţe minerale utile, dintre care 48 sunt complexe (au de la 2 până la 5 tipuri de substanţe minerale utile), ceea ce face ca numărul zăcămintelor incluse în balanţă pe tipuri de substanţe minerale utile să constituie 490, care conform gradului de valorificare industrială sunt distribuite în felul următor:

- exploatate - 193

- pregătite pentru valorificare - 29

- explorate de rezervă - 243

- nu se prevăd pentru valorificare - 25.

Volumul total de substanţe minerale utile nemetalifere extrase în anul 2022 a constituit 987,5 mii de tone şi 4231,7 mii de m³. Volumul petrolului extras în anul 2022 a constituit 4,652 mii de tone, iar gazul combustibil a fost de 0,092 milioane de m³.

Datele generale privind volumele de resurse minerale utile şi petrolul extras în anul 2022 sunt prezentate în tabelul 9.

Tabelul 9

Date generale privind mişcarea rezervelor

de substanţe minerale utile în anul 2022

2.2.3. Gestionarea resurselor biologice

Diversitatea biologică şi beneficiile pe care le oferă pentru populaţie sunt un factor fundamental pentru asigurarea bunăstării umane.

Diversitatea speciilor de floră este relativ bogată şi include 5 568 de specii de plante (dintre care 2 044 de specii de plante superioare şi 3 524 de specii de plante inferioare), cu o serie de specii relicte terţiare şi cuaternare, în timp ce câteva specii foarte rare constituie elementul subendemic. Există 1 842 de specii de plante vasculare şi aproximativ 4 600 de specii de plante şi ciuperci inferioare. În funcţie de bogăţia floristică, ecosistemele formează următorul şir: forestiere (circa 850 de specii), de luncă (circa 650 de specii), de stepă (circa 600 de specii), petrofite (circa 250 de specii), acvatice şi palustre (circa 160 de specii). Există peste 30 de specii de plante lemnoase, care reprezintă surse importante de existenţă pentru populaţia rurală, aproximativ 200 de specii de plante medicinale, în timp ce aproximativ 700 de specii de plante din flora spontană sunt plante furajere, care servesc ca hrană pentru animalele sălbatice. Ecosistemele naturale asigură condiţii pentru 1 357 de specii de ciuperci, inclusiv 557 de specii de macromicete populează ecosistemele forestiere. Doar 70 de specii din numărul total de ciuperci sunt comestibile.

Diversitatea speciilor de faună sălbatică care populează teritoriul ţării este la fel relativ bogată. În Republica Moldova fauna vertebratelor include: 70 de specii de mamifere, 281 de specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de amfibieni şi 70 de specii de peşti. Fauna nevertebratelor cuprinde aproximativ 15 000 de specii, inclusiv 13 000 de specii de insecte. Acestea includ 55 de specii relicve ponto-caspice (dintre care 10% sunt endemice în Bazinul Mării Negre) şi 219 specii din a 3-a ediţie a Cărţii Roşii a Republicii Moldova. Multe specii de animale au dispărut din Republica Moldova în ultimele secole. Deşi cea mai mare diversitate de vertebrate se înregistrează în păduri (172 de specii), 153 (89%) dintre aceste specii se găsesc în pădurile asociate cu pajişti. Atât activitatea umană (recoltarea plantelor, colectarea ciupercilor, activităţi de gestionare a pădurilor, poluare etc.), cât şi scăderea surselor de hrană disponibile (gopher, alte rozătoare mici) continuă să afecteze în mod negativ speciile mari de păsări de pradă, cum ar fi: vulturul mare pătat (Aquila clanga), vulturul pătat mai mic (Aquila pomarina), şoimul sacre (Falco cherrug) etc.

Principalele ecosisteme naturale sunt: pădurea (11,2%), luncile (10%), stepa (1,9%), acvatice (2,85%) şi petrofite.⁷ După compoziţia floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 850 de specii), apoi cele de stepă (peste 600 de specii), de luncă (circa 650 de specii), petrofite (circa 250 de specii), acvatice şi palustre (circa 160 de specii). Republica Moldova este amplasată în zona de vulnerabilitate înaltă la schimbările climatice. Scenariile pentru următorul secol prognozează deplasarea gradientul longitudinal spre nord, respectiv se aşteaptă pătrunderea de noi specii caracteristice zonelor de sud. Starea ecosistemelor naturale se va înrăutăţi, astfel încât zona de sud a ţării va întâmpina fenomene climatice extreme (temperaturi ridicate, precipitaţii reduse), iar procesele de aridizare (deşertificare) vor fi în creştere.

_________________________

⁷ Al VI-lea Raport naţional cu privire la diversitatea biologică, 2019, Republica Moldova

Ecosistemele forestiere acoperă 365 mii de ha (11,4% din teritoriul ţării), fiind dominate de specii de foioase (97,8%), în timp ce speciile de conifere sunt limitate (2,2%). Principalii arbori care compun pădurile din zona de nord a Republicii Moldova sunt: stejarul pedunculat (Quercus robur) şi arborele vesel (Cerasus avium). În pădurile din centrul Republicii Moldova arborii principali sunt: fagul (Fagus sylvatica), stejarul veşnic verde (Quercus petraea) şi stejarul pedunculat (Quercus robur), cireşul (Cerasum avium) şi gorunul (Quercus petraea). În zona de sud a ţării există comunităţi forestiere compuse din stejar pufos (Quercus pubescens) şi stejar pedunculat (Quercus robur). Pe teritoriul ţării, stejarul pufos se găseşte la limita nordică de răspândire. Azonal, în luncile bazinelor hidrografice ale fluviului Nistru şi râului Prut, în cursul superior al unor râuri mici se dezvoltă sectoare cu comunităţi forestiere de luncă (zăvoaie), din plop alb (Populus alba) şi salcie (Salix alba). Este important de menţionat că pădurile de fag pe teritoriul Republicii Moldova se găsesc la limita estică de răspândire a lor. Pădurile mezofile central-europene din nordul şi centrul ţării se află la limita sud-estică a arealului său natural, iar prin interacţiunea factorilor abiotici, biotici şi antropici acestea îşi restrâng arealul natural. Aproximativ 1 140 de specii de plante vasculare (care reprezintă mai mult de 50% din totalul speciilor de plante din Republica Moldova) sunt prezente pe terenurile acoperite cu păduri. Pădurile sunt populate de 172 de specii de vertebrate terestre (47,8% din numărul lor total) şi numeroase nevertebrate, a căror diversitate este încă puţin cercetată. Cea mai mare parte a diversităţii faunei se află în ecosistemele forestiere din Codrii Centrali, favorizate de zone compacte de pădure, care servesc drept habitate şi adăpost.

Pădurile sunt cele mai bogate din punct de vedere al biodiversităţii. Ecosistemele de pădure au crescut în ultimii ani cu 8 mii de ha, ajungând la 13,4% din suprafaţa totală a ţării, obiectivul naţional conform Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", aprobată prin Legea nr.315/2022, fiind de 16,3% până în anul 2030. Evoluţia suprafeţelor acoperite cu păduri pe parcursul perioadei 1848-2021 este prezentată în figura 3.

Figura 3. Evoluţia suprafeţelor acoperite cu păduri în Republica Moldova (mii ha)

Sursa: Agenţia "Moldsilva"/ICAS

În limitele fondului forestier sunt identificate 28 de tipuri de ecosisteme. Compoziţia pădurilor Republicii Moldova, reflectată în figura 4, este predominată de specii de foioase (97,8 %), inclusiv cvercinee – 39,6%, frăsinete – 4,6%, cărpinete – 2,6%, salcâmete – 36,1%, plopişuri – 1,6% etc., răşinoasele fiind prezente doar în proporţie de 2,2%.

Figura 4. Ponderea grupelor de specii de arbori forestieri la sechestrarea GES, Inventarul GES, %

Sursa: Raportul Bienal Actualizat Trei al Republicii Moldova, 2021

Datorită plantării speciilor de salcâm (peste 40% din păduri) a fost modificată compoziţia iniţială a ecosistemelor forestiere. Aproximativ 500 de specii de plante sunt tipice pentru habitatele forestiere, dintre care 172 sunt rare, iar 103 specii sunt protejate de stat. În ecosistemele forestiere se regăsesc aproximativ 40 de specii de plante relicte. Există un număr total de 172 de specii de vertebrate terestre, care trăiesc în ecosistemele forestiere, respectiv 47,8% din numărul total de specii vertebrate din Republica Moldova.

Biomasa forestieră rămâne cea mai preferată resursă energetică pentru populaţia Republicii Moldova, iar interesul faţă de lemnul de foc nu scade, fiind reconfirmat şi în timpul crizei energetice din sezonul rece al anul 2023.

Biodiversitatea pădurilor este din ce în ce mai ameninţată la nivel naţional ca urmare a defrişărilor, a fragmentării, a schimbărilor climatice şi a altor factori de stres. Biodiversitatea pădurilor naturale din Republica Moldova este supusă unei presiuni majore şi din cauza diferitelor activităţi umane. Gestionarea necorespunzătoare a pădurilor în ultimul secol a determinat o scădere a resurselor genetice forestiere a pădurilor din ţară.

În Republica Moldova sunt înregistrate 313 arii protejate, 158 de amplasamente de arbori seculari (în total 429 de arbori) şi 472 de specii rare de floră şi faună. Suprafaţa totală a fondului de arii naturale protejate de stat constituie 210 695,87 ha (2106,96 km²) sau 5,8% (2018) din teritoriul total al ţării şi este cu mult mai mică decât în majoritatea ţărilor europene.

Ponderea relativ redusă a ariilor naturale protejate de stat nu asigură o conservare efectivă a diversităţii biologice, conform cerinţelor tratatelor internaţionale din domeniu. Astfel, ca parte a răspunsului la ponderea redusă a ariilor naturale protejate, precum şi pentru abordarea ameninţărilor la adresa biodiversităţii, a fost creată Reţeaua Ecologică Naţională, care acoperă 11 113 km². Reţeaua Ecologică Naţională subliniază importanţa abordării la nivel de peisaj ca mecanism de conservare a proceselor şi a modelelor ecologice.

Conform Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030" (în continuare – SND), ţinta pentru extindere a reţelei ariilor protejate este stabilită de 8,0% pentru anul 2025 şi 10,0% din teritoriul ţării până în 2030.

În prezent, suprafaţa totală a bazinelor de apă utilizate pentru piscicultură în Republica Moldova este de 20 507 ha. Ihtiofauna Republicii Moldova este foarte diversă, include numeroase specii endemice şi relicte ce populează bazinele fluviilor Nistru şi Dunărea (inclusiv râului Prut, afluent al Dunării). Ihtiofauna râului Prut este reprezentată de 56 de specii şi subspecii de peşti atribuite la 14 familii. Astfel, în tot bazinul r. Prut (limitele Republicii Moldova) s-au identificat 56 de specii de peşti; ecosistemul lacului Beleu – 45 de specii, bălţile Manta – 39 de specii, lacul de acumulare Costeşti-Stânca – 31 de specii de peşti. În ani diferiţi, ihtiofauna ecosistemelor acvatice ale Republicii Moldova variază între 75 şi 130 de specii.

Cota resurselor piscicole de apă dulce şi a produselor de origine autohtonă plasată pe piaţă este mică (0,3% – 1,7%) comparativ cu volumul total de produse piscicole furnizate. Cantitatea de peşte provenit din gospodăriile piscicole din republică a crescut de 1,7 ori în ultimii zece ani şi reprezintă actualmente 10 668 de tone/anual. Conform rapoartelor anuale ale IPM, s-a raportat o scădere semnificativă a capturilor de peşte în râul Prut. În cele mai mari lacuri de acumulare, Costeşti-Stânca (râul Prut) şi Dubăsari (fluviul Nistru), producţia de peşte este sub capacităţile lor potenţiale. Degradarea stocului de peşte în ecosistemele naturale ale Republicii Moldova este influenţată de mai mulţi factori antropogeni care au schimbat foarte mult condiţiile de reproducere, dezvoltare şi nutriţie a peştilor, printre acestea mai importante sunt: reglementarea fluxului de apă prin construirea Barajului Dubăsari (1956), Novodnestrovsc (1981) pe fluviul Nistru şi Costeşti-Stânca (1976) pe râul Prut; drenarea bazinelor din luncile Nistrului şi Prutului; lipsa măsurilor de îmbunătăţire a managementului pescuitului; activităţile hidroenergetice prevalează asupra protecţiei ecosistemelor naturale; extragerea excesivă a nisipului din Nistru şi Prut; irigarea şi utilizarea apei în scopuri industriale şi uz casnic; poluarea cauzată de pesticide, erbicide şi alte substanţe utilizate în agricultură; exploatarea neeficientă a resurselor piscicole, pescuitul ilicit şi industrial etc.

Valoarea serviciilor ecosistemice în turism, silvicultură, agricultură, pescuit, alimentare cu apă, adaptarea la schimbările climatice şi atenuarea dezastrelor se estimează anual şi reprezintă conform estimărilor experţilor o pondere de circa 30% din PIB, beneficiarii principali fiind sectorul public şi cel privat. Totodată, pentru valorificarea acestor servicii necesită investiţii publice sporite şi acţiuni politice pentru a capta aceste potenţiale fluxuri de venituri.

Pentru Republica Moldova biosecuritatea este o prioritate, iar îmbunătăţirea acesteia va permite reducerea ameninţărilor directe la adresa biodiversităţii. Se urmăreşte o abordare armonizată a dezvoltării cadrului instituţional privind detectarea, eradicarea, controlul şi gestionarea eficientă a organismelor modificate genetic, care ar putea reprezenta o ameninţare la adresa biodiversităţii.

Ameninţările biodiversităţii, degradarea şi fragmentarea habitatelor naturale din Republica Moldova se datorează atât factorilor abiotici (schimbările climatice), biotici (insecte, boli), cât şi factorilor antropogeni (defrişare, vânătoare etc.).

Procesul de degradare continuă a ecosistemelor naturale are o influenţă semnificativă asupra diversităţii speciilor de plante şi animale, cauzând declinul populaţiilor acestora. Reducerea suprafeţelor de păduri, tăierile ilicite, braconajul, lucrările de drenare şi desecare a habitatelor acvatice, colmatarea lacurilor şi rezervoarelor acvatice, fragmentarea şi/sau degradarea habitatelor terestre, secetele îndelungate şi alte dezastre naturale legate de schimbări climatice, lipsa unei gestionări efective a ecosistemelor forestiere şi a gospodăriei cinegetice, lipsa masurilor adecvate de adaptare bazate pe ecosistem, toţi aceşti factori prezintă o ameninţare pentru conservarea diversităţii biologice şi a utilizării durabile a resurselor naturale.

Un indicator semnificativ în acest sens este numărul speciilor rare şi pe cale de dispariţie incluse în ediţiile Cărţii Roşii a Republicii Moldova: prima ediţie (anul 1978) – 55 de specii; ediţia a doua (anul 2002) – 242 de specii, ediţia a III-a (anul 2015) – 427 de specii vulnerabile, periclitate şi critic periclitate.

2.3. Calitatea aerului atmosferic

Atmosfera este unul dintre cele mai fragile subsisteme ale mediului ambiant datorită capacităţii sale limitate de a absorbi şi de a neutraliza substanţele emise în urma activităţilor umane, iar aerul atmosferic este unul dintre factorii de mediu dificil de controlat, deoarece poluanţii, odată ajunşi în atmosferă, se dispersează rapid şi nu mai pot fi captaţi.

Starea atmosferei este evidenţiată prin: poluarea cu diferite noxe, calitatea precipitaţiilor atmosferice, situaţia ozonului atmosferic, dinamica emisiilor de gaze cu efect de seră şi unele manifestări ale schimbărilor climatice.

Poluarea aerului are efecte adverse asupra sănătăţii umane şi a mediului înconjurător. Mai mult decât atât, poluanţii atmosferici emişi într-o ţară pot fi transportaţi uşor în atmosferă la distanţe lungi, astfel calitatea aerului în alte ţări, poate fi afectată grav de emisiile provenite din alte ţări. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii circa 70% din populaţia urbană respiră aer poluat şi doar circa 10% din populaţia totală a lumii respiră aer a cărui calitate este în limite acceptabile.

Calitatea necorespunzătoare a aerului are şi un impact economic considerabil, duce la creşterea costurilor medicale, la reducerea productivităţii muncitorilor şi provocă daune solului, culturilor agricole, pădurilor, lacurilor şi râurilor. Cu toate că poluarea aerului este deseori asociată cu vârfuri şi episoade de poluare, expunerea pe termen lung la doze mai mici constituie o ameninţare şi mai gravă la adresa sănătăţii umane şi a naturii.

În Republica Moldova, calitatea aerului este monitorizată zilnic prin cele 17 staţii de monitorizare. Doar municipiile Chişinău, Bălţi, Bender, Tiraspol şi Rîbniţa, ca fiind cele mai mari centre industrializate, sunt acoperite de sistemul de monitorizare. În anul 2022 cu suportul Guvernului Republicii Federale Germane a fost instalată prima staţie de monitorizare automatizată de tip trafic în municipiul Chişinău. Alte două staţii de monitorizare automatizată sunt situate la Rezina (Mateuţi) şi Leova – staţia de control asupra poluării transfrontaliere, unde se fac observaţii privind calitatea aerului atmosferic conform Programului comun pentru observări şi evaluarea transferului poluanţilor la distanţe mari în Europa. Sistemul de monitoring al calităţii aerului este învechit, iar datele obţinute în procesul de monitorizare/inventariere nu reflectă situaţia reală în sector.

Totuşi, aceste date scot în evidenţă faptul că sursele principale de poluare a aerului atmosferic în Republica Moldova sunt: sursele staţionare (fixe), care includ centralele termice (CET-urile) şi cazangeriile, întreprinderile industriale în funcţiune (evacuările poluanţilor fiind prezentate în figura 5); sursele mobile, care includ transportul auto, feroviar, aerian, fluvial (evacuările şi dinamica poluanţilor emişi fiind prezentate în figurile 6 şi 7), tehnica agricolă şi transferul transfrontalier al noxelor. Poluanţii obţinuţi din aceste surse sunt: oxizii de carbon, formaldehida, dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, particule în suspensie, plumbul, benzenul, monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, nichelul şi benzo(a)pirenul.

Evaluarea substanţelor poluate de la sursele staţionare ale

agenţilor economici, pe tipuri de poluanţi şi ani

Figura 5. Substanţe poluante de la surse staţionare ale agenţilor

economici evacuate în aerul atmosferic, mii t, pentru anii 2015-2021

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Sursele de emisie a poluanţilor în atmosferă nu sunt uniforme pe întreg teritoriul ţării, emisiile în zonele urbane sunt mai mari decât în mediul rural, dat fiind faptul că în oraşe şi municipii sunt concentrate industriile mari. Cele mai mari surse de emisii a poluanţilor în atmosferă sunt: CET Dnestrovsk, CET-2 şi CET-1 Chişinău, CET Nord Bălţi, Uzina de ciment "Lafarge" din Rezina şi cea metalurgică din Rîbniţa, Combinatul de materiale de construcţie "Macon S.A.", dar şi cele 3 252 cazangerii funcţionale, care funcţionează cu echipamente învechite şi depăşite.

Emisiile de la sursele mobile (care alcătuiesc 86,2% din volumul sumar al substanţelor nocive emise în aerul atmosferic) conţin cantităţi mari de hidrocarburi, oxizi de carbon, azot, sulf etc., în funcţie de calitatea combustibilului, condiţiile tehnice ale vehiculelor, numărul de unităţi de transport exploatate etc.

Figura 6. Substanţe poluante în aerul atmosferic de la transportul auto 2015-2022

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, Agenţia de Mediu

Figura 7. Dinamica emisiilor de la surse mobile

Sursa: Raport informativ de inventar al Republicii Moldova 1990-2020, înaintat Convenţiei

UNECE privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi, 2022

Din cauza creşterii numărului de vehicule (în anul 2011 erau înregistrate 647 de mii de unităţi de transport, în anul 2021 – 931 de mii de unităţi), inclusiv a vehiculelor vechi, se observă o tendinţă de creştere uşoară a cantităţii emisiilor de noxe, ceea ce poate genera niveluri critice de poluare a aerului cu consecinţe grave sub aspect socioeconomic şi ecologic, care necesită măsuri de prevenire şi diminuare a poluării.

Vârsta avansată şi rata înaltă de uzură a flotei transportului public, în special a autobuzelor şi a microbuzelor, cresc nivelul de poluare a mediului, costurile de sănătate, de întreţinere şi reduc siguranţa rutieră. Modernizarea flotei de autobuze este o problemă pentru operatorii de transport din Republica Moldova, care necesită resurse financiare semnificative, atât private, cât şi publice. O altă cale pentru reducerea poluanţilor generaţi de traficul rutier este adoptarea unor măsuri fiscale, care să favorizeze înlocuirea autovehiculelor vechi, cu emisii ridicate, cu autovehicule noi cu un nivel scăzut al emisiilor poluante.

Poluarea fonică produsă de zgomotul ambiental emis de mijloacele de transport (traficul rutier, feroviar, aerian) şi zgomotele de vecinătate (şantierele, echipamentele tehnologice amplasate în blocurile de locuite etc.) sunt factorii care nemijlocit au impact negativ asupra sănătăţii.

Implementarea obiectivelor strategice în domeniul protecţiei aerului ce reies din legislaţia europeană, precum şi a obligaţiilor ce reies din Convenţiile şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, implică eforturi instituţionale şi financiare.

Cadrul normativ nou adoptat în anul 2022 (Legea nr.98/2022 privind calitatea aerului atmosferic şi Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale) urmăreşte îmbunătăţirea proceselor de monitorizare şi evaluare a calităţii aerului, dezvoltarea reţelei naţionale de monitorizare pe întreg teritoriul ţării, asigurarea elaborării unor planuri de management al calităţii aerului în zone şi aglomerări, reglementarea emisiilor din instalaţiile industriale, promovând aplicarea celor mai bune tehnici disponibile şi implementarea unor planuri de aliniere cu măsuri, care să determine reducerea emisiilor din aceste instalaţii. Setul de măsuri conţine introducerea de tehnologii mai puţin poluante şi promovarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT).

La nivel internaţional, Republica Moldova fiind parte a Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi, la care a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.399/1995, s-a angajat, de asemenea, să combată poluarea aerului. Din cele opt protocoale ale Convenţiei, Republica Moldova semnat patru, dar a ratificat trei, printre care: Protocolul privind metalele grele şi Protocolul privind poluanţii organici persistenţi, ratificate prin Legea nr.1018/2002, şi Protocolul privind Programul de cooperare pentru supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi al poluanţilor atmosferici în Europa (EMEP), la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.215/2015. În prezent, ţara noastră, împreună cu celelalte ţări din regiunea Europei de Est, Caucaz şi Asia Centrală, negociază cu Secretariatul Convenţiei condiţiile pentru ratificarea şi punerea în aplicare a Protocolului de la Gothenburg, care se referă la oprirea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic.

Pentru soluţionarea problemelor legate de poluarea aerului, este necesar de dezvoltat un sistem integrat de gestionare a calităţii aerului prin punerea în aplicare a prevederilor cadrului normativ şi adoptarea cadrului normativ privind reglementarea emisiilor de la sursele mobile şi prin promovarea eficienţei energetice în toate sectoarele economiei.

2.4. Managementul substanţelor chimice

O gamă largă de substanţe chimice, utilizată în prezent în toate sectoarele economiei, aduce beneficii de care societatea modernă este complet dependentă. Republica Moldova produce un spectru îngust de substanţe chimice orientat spre piaţa autohtonă. Totuşi, majoritatea substanţelor chimice, necesare ţării, sunt din importuri, care atestă o creştere constantă. Principalele substanţe chimice importate sunt: produse farmaceutice, agenţi frigorifici, îngrăşăminte, pesticide, biocide, detergenţi, solvenţi, vopsele, lacuri, produse de refinisare a automobilelor, produse de construcţii şi alte substanţe şi produse chimice utilizate în agricultură, industria prelucrătoare şi alte industrii.

Cantităţi semnificative de substanţe şi produse chimice sunt plasate pe piaţă (a se vedea tabelul 10) şi sunt utilizate în sectorul agricol prin aplicarea de produse de protecţia plantelor şi fertilizanţi.

Tabelul 10

Produse de protecţie a plantelor plasate pe piaţă

în anii 2018-2022 (tone)

În ultimul deceniu, cantitatea îngrăşămintelor chimice utilizată în întreprinderile agricole şi în gospodăriile ţărăneşti mari a fost acoperită integral din importul lor şi a crescut de aproape 6 ori, de la 17,0 mii de tone în 2009 până la 104,7 mii de tone în 2022, ceea ce înseamnă 96,9 kg pe fiecare hectar de semănături, fiind observată o tendinţă a exploatării intensive, conform datelor prezentate în tabelul 11.

Tabelul 11

Fertilizanţi importaţi în agricultură în perioada 2018-2022 (tone)

O altă categorie de substanţe chimice, determinate în Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice, sunt produsele biocide. Conform datelor din Registrul naţional al produselor biocide, în perioada 2020-2022 au fost expertizate 78 de dosare cu produse noi. Utilizarea excesivă a biocidelor are un impact considerabil atât asupra mediului, cât şi asupra economiei, iar utilizarea necorespunzătoare a biocidelor mai agresive şi a dozelor crescute (ca mod de a depăşi fenomenele de rezistenţă) constituie un risc suplimentar pentru sănătate.

Substanţele ce distrug stratul de ozon reprezintă o categorie importantă de substanţe industriale, care se importă în cantităţi mari şi care se utilizează în mare parte în sectorul de deservire a echipamentului frigorific şi de condiţionare a aerului. Hidrofluorocarburile (HFC) care fac parte din categoria de substanţe ce distrug stratul de ozon sunt reglementate de Protocolul de la Montreal, cantităţile lor de import fiind strict reglementate şi autorizate de Agenţia de Mediu. Conform datelor Agenţiei de Mediu, cererea anuală de HFC pentru deservirea echipamentelor şi a utilajelor din domeniul refrigerare şi aer condiţionat constituie circa 150 de tone, importul fiind în creştere, conform tabelului 12.

Tabelul 12

Cantităţile importate de HFC în Republica Moldova (tone)

Un alt tip de substanţe chimice industriale sunt gazele fluorurate (gaze F) care sunt utilizate în climatizarea staţionară, refrigerarea comercială, refrigerarea industrială, climatizarea mobilă, răcirea în transport, expandarea spumei şi aerosolii.

Tehnologiile alternative pentru substanţele ce distrug stratul de ozon, nonpoluante au devenit tot mai frecvente pe piaţa internă, care în calitate de agenţi frigorifici utilizează freonii naturali (hidrocarburile: propan; izobutan; ciclo- şi izopentan; H₂O, aer, heliu, CO₂ şi NH₃).

Pe lângă produsele menţionate mai sus, există şi alte categorii de substanţe, amestecuri şi produse chimice prioritare care necesită o atenţie sporită şi măsuri de gestionare, cum ar fi: produse cu conţinut de azbest, metale grele, mercur, poluanţi organici persistenţi, detergenţi şi amestecuri industriale, perturbătoare endocrine etc.

Gestionarea substanţelor chimice la nivel instituţional rămâne a fi fragmentată, responsabilităţile le revin unui număr de circa zece autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate. Responsabilităţile asumate de către autorităţi sunt axate de multe ori pe un anumit sector economic (agricultură, industrie, sănătate) şi asupra unui grup anume de substanţe chimice (fertilizanţi şi produse de protecţie a plantelor, substanţe farmaceutice, poluanţi organici persistenţi, substanţe ce distrug stratul de ozon etc.) sau pe o etapă specifică a ciclului substanţelor chimice (import, comercializare, producere, utilizare, eliminare etc.). Depăşirea acestei fragmentări este condiţia asumată prin Acordul de Asociere RM – UE şi constă în crearea autorităţii responsabile de asigurare a reglementării şi gestionării în siguranţă a substanţelor chimice, care va acţiona ca principala autoritate responsabilă de autorizarea plasării pe piaţă a produselor chimice, conform art.23 din Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice.

La capitolul normativ lipsesc reglementările ce ţin de gestionarea unor substanţe chimice prioritare, cum ar fi: Regulamentul cu privire la poluanţii organici persistenţi, Regulamentul privind stocarea şi gestionarea deşeurilor de mercur, azbest, Regulamentul privind detergenţii etc.

Între timp, reglementările privind managementul substanţelor chimice la nivel internaţional devin tot mai ambiţioase şi complexe şi necesită o implicare mai amplă nu doar a factorilor politici, dar şi a producătorilor, a comercianţilor şi a consumatorilor.

Un rol important în domeniul înregistrării, controlului şi monitorizării substanţelor, amestecurilor şi produselor chimice îi revine laboratoarelor de referinţă. Implementarea monitoring-ului eficient al nivelurilor de poluare a mediului, precum şi al produselor alimentare cu substanţe chimice şi al influenţei lor asupra stării de sănătate a populaţiei necesită dezvoltarea unei reţele de laboratoare pe teritoriul ţării pentru efectuarea testărilor în diferite medii.

În ultimele decenii, volumul de substanţe chimice produse în lume a crescut de peste 50 de ori, iar la nivel mondial se înregistrează zilnic multe substanţe noi. Acest fapt măreşte presiunea generală exercitată de substanţele chimice asupra mediului şi asupra oamenilor, deci şi riscul de efecte nocive. Expunerea la substanţe chimice nocive, atât la interior, cât şi la exterior, poate avea multe efecte asupra sănătăţii, printre care boli cardiovasculare şi respiratorii, alergii şi cancer. În mod similar, fauna sălbatică şi ecosistemele sunt afectate din cauza utilizării pesticidelor şi a acumulării de poluanţi persistenţi.

O îngrijorare tot mai mare este legată de riscurile pe care le prezintă amestecurile de substanţe şi modul în care acestea acţionează împreună în cazul în care apare un compus nou în urma reacţiei dintre substanţe, ceea ce în mod obişnuit nu se ia în considerare în procesul evaluării substanţelor chimice.

În acest context, politica ţării este orientată spre dezvoltarea unui sistem eficient de control şi supraveghere a plasării pe piaţă a substanţelor chimice şi va avea atât un impact economic, cât şi social, prin substituirea substanţelor periculoase cu produse alternative mai puţin periculoase, iar adoptarea şi implementarea unor noi reglementări va contribui la reducerea riscurilor pentru sănătate.

2.5. Gestionarea deşeurilor

Gestionarea deşeurilor în Republica Moldova a fost construită după modelul economiei lineare: extrage – produce – consumă – depozitează. Acest model, implementat pe parcursul ultimelor decenii, a afectat semnificativ calitatea resurselor naturale, deşeurile fiind considerate ca fiind una dintre sursele principale de poluare a apei, a solului şi a aerului, fapt constatat în SND. Problema administrării deşeurilor în Republica Moldova s-a conturat ca domeniu odată cu perioada de tranziţie spre economia de piaţă şi în mod special cu apariţia spectrului larg al mărfurilor de consum curent, inclusiv a ambalajelor.

În timp ce economia Republicii Moldova se dezvoltă şi consumul creşte, lipsa conştientizării publicului poate duce, de asemenea, la cantităţi mai mari de deşeuri generate şi la lipsa dorinţei consumatorilor de a colecta separat deşeurile, de a reutiliza produsele şi ambalajele.

Indicatorii de generare a deşeurilor municipale, prezentaţi în tabelul 13, denotă nivelul bunăstării populaţiei prin sporirea consumului în ultimul deceniu, dar şi ritmul de urbanizare mai sporit, care a rezultat într-o capacitate de generare a unei cantităţi mai mari de deşeuri pe cap de locuitor. Cantitatea totală de deşeuri municipale generată în anul 2021 a fost de 1055,9 mii de tone, iar deşeurile biodegradabile, inclusiv deşeurile alimentare, constituie aproximativ 30% sau 316 mii de tone. Aproximativ 5% din deşeurile biodegradabile le revin deşeurilor alimentare provenite de la comercianţii cu amănuntul, astfel că acest sector poate genera circa 15 mii de tone anual.

Tabelul 13

Date de activitate privind volumul de deşeuri municipale colectate, mii m³

Structura deşeurilor municipale este constantă în ultimii cinci ani, iar din totalul deşeurilor municipale colectate: 61-63% reprezintă deşeuri municipale generate de populaţie, 30-32% sunt deşeurile similare (generate de instituţii publice, agenţi economici) şi 3-6% constituie deşeurile stradale.

Operatorii de salubrizare îşi extind serviciile din localităţile urbane în cele rurale, fiind în creştere volumul de deşeuri colectate. În consecinţă, rata de generare a deşeurilor pe cap de locuitor va avea o tendinţă lentă de creştere, fiind anticipată o creştere medie anuală cu 2,5% în perioada 2021-2030 şi cu 1% pentru perioada 2031-2035 pentru localităţile rurale şi cele urbane. Conform datelor Agenţiei de Mediu, în anul 2021 activau 197 de servicii specializate în colectarea şi eliminarea deşeurilor (54 de servicii în sectorul urban şi 143 de servicii în sectorul rural), iar 313 localităţi rurale beneficiau de servicii de colectare a deşeurilor municipale.

Colectarea separată a deşeurilor reciclabile pe 3 fracţii (hârtie/carton, plastic/metal şi uneori sticlă) se realizează parţial, doar în unele localităţi urbane. Tariful mic nu acoperă cheltuielile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor reciclabile şi a deşeurilor biodegradabile, iar ca rezultat colectarea nesortată a deşeurilor contribuie esenţial la creşterea costurilor de reciclare, în special a deşeurilor de ambalaj, iar în multe cazuri face imposibil acest proces. Din aceste considerente, gradul de reciclare a deşeurilor din cele generate rămâne foarte scăzut, cu excepţia sticlei (în medie 3% este rata de reciclare a masei plastice, 7% pentru hârtie şi 33% pentru sticlă).

Prognoza generării anuale a deşeurilor municipale până în anul 2026 denotă o creştere continuă (de la 1114,26 mii de tone în anul 2023 până la 1154,937 mii de tone în anul 2026).

Nedezvoltarea sistemelor municipale de colectare separată a deşeurilor va pune în pericol creşterea reciclării şi recuperării altor materiale din deşeuri (ambalaje, deşeuri biologice, deşeuri periculoase şi alte deşeuri) şi va îngreuna dezvoltarea procesului de producţie a produselor de bună calitate din deşeuri, precum şi realizarea obiectivelor stabilite pentru gestionarea şi eliminarea deşeurilor. Astfel, cea mai mare parte a deşeurilor periculoase generate în gospodării vor fi eliminate în mod continuu împreună cu deşeurile municipale.

Paralel cu deşeurile municipale, consumatorii şi instituţiile generează un spectru vast de deşeuri periculoase precum: echipamente electrice, inclusiv şi cele care conţin clorofluorocarburi, tuburi fluorescente şi alte deşeuri cu conţinut de mercur, uleiuri şi grăsimi, altele decât uleiurile şi grăsimile comestibile, ambalaje contaminate cu vopsele, detergenţi sau alte substanţe periculoase, medicamente, baterii şi acumulatori şi altele. Odată cu dezvoltarea infrastructurii de gestionare a deşeurilor municipale va fi necesară dezvoltarea punctelor de colectare a fluxurilor specifice de deşeuri periculoase (baterii, anvelope, deşeuri electrice şi electronice, lămpi cu mercur etc.) în vederea tratării separate a acestor fluxuri de deşeuri.

Articolul 12 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile cuprinde prevederi asociate de responsabilitatea extinsă a producătorilor pentru a promova reutilizarea şi prevenirea, reciclarea şi alte tipuri de valorificare a deşeurilor. Astfel, în scopul promovării principiului responsabilităţii extinse a producătorilor, prioritar sunt supuse unui regim de responsabilitate extinsă a producătorului următoarele produse: baterii şi acumulatori, echipamente electrice şi electronice, vehicule, uleiuri, ambalaje, anvelope.

În vederea reducerii poluării mediului cu deşeuri din materiale plastice Ministerul Mediului a promovat mai multe reglementări în legislaţia din domeniul gestionării ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, în special prin stabilirea obiectivelor de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje. În acest sens a fost instituită obligaţia pentru toţi operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate de a asigura, începând cu anul 2023, reciclarea a cel puţin 15% din totalul ambalajelor utilizate, procentaj ce trebuie să crească până la 35% în anul 2027. Concomitent, urmează a fi atins obiectivul de valorificare a cel puţin 17% din greutatea deşeurilor de ambalaje în anul 2023, 32% până în 2026 şi 50% până în anul 2029.

Cantitatea de generare a deşeurilor de ambalaj, estimată în tabelul 14, corespunde unui indicator de generare de 60 kg de deşeuri de ambalaj/locuitor/an. Estimarea cantităţii de deşeuri de ambalaje generate în perioada 2023-2030 a fost realizată în baza ratei de generare a diferitor fracţii de deşeuri de ambalaje pe cap de locuitor şi, respectiv, a proiecţiei demografice.

Tabelul 14

Proiecţia cantităţilor de deşeuri de ambalaje,

total şi pe tip de material, 2023-2030, mii tone

Totodată, conform datelor din tabelul 15, se atestă şi o creştere constantă de generare a fluxurilor specifice, inclusiv şi a celor periculoase pe cap de locuitor, după cum urmează:

Tabelul 15

Proiecţia cantităţilor de deşeuri specifice, 2023-2030, tone

În scopul dezvoltării sistemelor integrate de management al deşeurilor municipale Republica Moldova a fost divizată în opt regiuni de management al deşeurilor pornind de la criteriile de bază pentru planificarea regională precum: aşezarea geografică, dezvoltarea economică, existenţa drumurilor de acces, condiţiile pedologice şi hidrogeologice, numărul populaţiei etc.

Dezvoltarea unei infrastructuri regionale de eliminare a deşeurilor municipale (depozit ecologic cu căptuşeală impermeabilă şi sistem pentru colectarea levigatului, sistem pentru recuperarea biogazului şi operaţiuni de depozitare cu acoperirea zilnică a deşeurilor) trebuie să fie realizată după cum urmează:

- în anul 2023 a fost lansat procesul de construcţie a sistemelor integrate de gestionare a deşeurilor pentru regiunile 1, 4, 5, 8, astfel încât până în anul 2025 cantitatea de deşeuri municipale colectate şi depozitate să sporească cu 8,5% comparativ cu 2020, cu asigurarea deplină cu servicii de salubrizare a zonelor respective. Totodată, până în anul 2025, cantitatea deşeurilor colectate separat şi valorificate va spori cu 143,7%, a deşeurilor compostate – cu 52,8% comparativ cu anul 2020, acestea fiind abătute din fluxul deşeurilor municipale prin promovarea colectării separate. Suplimentar, se planifică închiderea şi recultivarea depozitelor neconforme şi construcţia a câte un depozit regional, astfel încât numărul de depozite de deşeuri se va reduce până în anul 2025 cu 45,7%, iar suprafaţa depozitelor de deşeuri se va reduce până în anul 2025 cu 40,4%;

- începând cu anul 2025, se preconizează lansarea construcţiei sistemelor integrate de gestionare a deşeurilor pentru regiunile 2, 3, 6, 7, astfel încât până în anul 2027 cantitatea de deşeuri municipale colectate şi depozitate să sporească cu 11,2% comparativ cu 2020, cu asigurarea deplină cu servicii de salubrizare a întregii ţări;

- totodată, până în anul 2027 cantitatea deşeurilor colectate separat şi valorificate va spori cu 239%, a deşeurilor compostate – cu 337% comparativ cu anul 2020, acestea fiind abătute din fluxul deşeurilor municipale prin promovarea colectării separate. Suplimentar, odată cu închiderea şi recultivarea tuturor depozitelor neconforme şi construcţia a câte un depozit regional, numărul de depozite de deşeuri se va reduce până în anul 2027 cu 99,3%, iar suprafaţa depozitelor de deşeuri se va reduce până în anul 2027 cu 87%.

Costul total pentru modernizarea infrastructurii de management integrat al deşeurilor municipale este inclus în finanţările din împrumutul BEI/BERD şi din contribuţia bugetului de stat.

Pe măsură ce economia ţării se dezvoltă şi consumul creşte, insuficienţa conştientizării publicului poate duce la formarea cantităţilor mari de deşeuri şi la lipsa dorinţei consumatorilor de a le colecta separat, de a reutiliza produsele şi ambalajele. Publicul trebuie să fie informat suficient, clar şi exact despre ciclul de viaţă al produsului şi impactul asupra mediului la diferite etape, despre semnificaţia prevenirii deşeurilor şi reutilizarea produselor, privind organizarea sistemelor de gestionare a fluxurilor specifice de deşeuri, precum şi obligaţiile deţinătorilor de deşeuri.

2.6. Schimbările climatice

Fiind un fenomen recunoscut la nivel global, în ultimii ani, schimbările climatice au avut un impact semnificativ şi asupra Republicii Moldova, în mod special au afectat multiple sectoare socioeconomice, bunăstarea populaţiei, siguranţa şi sănătatea publică, provocând o creştere a apariţiei şi frecvenţei dezastrelor, cum ar fi: secetele şi incendiile, inundaţiile majore şi distribuţia inegală a precipitaţiilor pe parcursul anului. În prezent, există dovezi clare că încălzirea globală este în mare măsură rezultatul activităţilor umane, manifestată prin emisii de gaze cu efect de seră (GES) în atmosferă, din arderea combustibililor fosili, referindu-se în principal la dioxid de carbon, metan, protoxid de azot etc.

Eforturile naţionale în domeniul răspunsului la schimbările climatice se axează pe trei dimensiuni: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, adaptarea la schimbări climatice, prevenirea şi reducerea dezastrelor meteorologice şi climatice şi pregătirea pentru răspuns la acestea.

2.6.1. Emisiile de gaze cu efect de seră

Republica Moldova s-a aliniat eforturilor globale comune pentru a combate schimbările climatice, aderând la tratate internaţionale în domeniul schimbărilor climatice, cum ar fi Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.404/1995) şi Acordul de la Paris (ratificat prin Legea nr.78/2017). Pentru a atinge obiectivele Acordului, părţile s-au angajat să raporteze eforturile lor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prin Contribuţiile Naţionale Determinate.

Republica Moldova are intenţia de a atinge obiective mai ambiţioase în cadrul Contribuţiei Naţionale Determinate actualizate (CNDA). Noul obiectiv necondiţionat vizează o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 70% până în anul 2030 faţă de nivelurile din anul 1990, comparativ cu intervalul de 64-67% asumat în CNDA iniţială. Monitorizarea atingerii acestor indicatori se face în baza inventarelor la nivel naţional a surselor de emisii şi sechestrare, elaborate cu periodicitate ca parte a cinci comunicări naţionale, precum şi a rapoartelor periodice⁸.

_________________________

⁸ www.clima.md

Angajamentul naţional de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, asumat în cadrul Strategiei de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova până în anul 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1470/2016, este reflectat şi în Programul de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030 şi în Planul de acţiuni pentru implementarea acestuia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.659/2023. Programul se concentrează pe acţiuni-cheie pentru diferite sectoare ale economiei, în scopul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră în comparaţie cu nivelul din anul 1990, anul de bază. Aceste sectoare sunt: energie, transport, clădiri, procese industriale, agricultură, silvicultură şi utilizarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi deşeurile.

Se acordă o atenţie deosebită măsurilor şi principiilor economiei verzi, cum ar fi: eficienţa energetică, dezvoltarea resurselor regenerabile, utilizarea tehnologiilor avansate în producţia de ciment şi sticlă, practici agricole conservatoare, împăduriri şi gestionarea eficientă a deşeurilor.

Sectorul energetic reprezintă cea mai importantă sursă de emisii de gaze cu efect de seră directe. În ultimii zece ani, ponderea sectorului energetic în emisiile naţionale a înregistrat o tendinţă de creştere, atingând aproximativ 67,5% în anul 2019, fiind o ramură de bază a economiei naţionale contribuie la securitatea energetică a ţării. Dependenţa de importurile de resurse energetice, echipament energetic învechit, dependenţa de resurse energetice externe, lipsa resurselor financiare proprii reprezintă probleme majore în dezvoltarea sectorului energetic.

Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.102/2013, Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, Legea nr.139/2018 cu privire la eficienţa energetică, stabilesc direcţiile strategice pentru domeniul energetic până în anul 2030. Acestea includ asigurarea securităţii aprovizionării cu energie, promovarea eficienţei energetice şi utilizării resurselor energetice regenerabile, dezvoltarea pieţelor competitive şi integrarea acestora în context regional şi european, protecţia mediului, precum şi adaptarea la schimbări climatice. Pentru atingerea obiectivului în sectorul energetic, se prevede construcţia interconexiunilor cu sistemul electroenergetic al României, care va permite funcţionarea în paralel a sistemelor electrice est-vest din Republica Moldova, în 2022 fiind întreprinse anumiţi paşi atât la nivelul legislativ prin adoptarea Legii nr.120/2022 privind declararea utilităţii publice de interes naţional a lucrărilor de construcţie a liniei electrice aeriene (LEA) 400 kV de transport al energiei electrice Vulcăneşti – Chişinău şi a staţiei Back-to-Back Vulcăneşti, cât şi s-a iniţiat construcţia liniei electrice aeriene de 400 kV pe direcţia Vulcăneşti – Chişinău.

Sectorul transporturilor contribuie semnificativ la emisiile de gaze cu efect de seră, iar rolul său în reducerea acestor emisii este crucial pentru atenuarea schimbărilor climatice. Dependenţa sectorului de combustibili fosili, în special de combustibili pe bază de petrol, duce la emisii de dioxid de carbon (CO₂) şi de alte gaze cu efect de seră în atmosferă. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din transport necesită schimbări în planificarea transportului şi infrastructurii, precum şi tranziţia către combustibili cu emisii scăzute de carbon. Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 stabileşte ţinte pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transporturi. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transport impune schimbări profunde în planificarea şi infrastructura transportului, precum şi tranziţia către combustibili cu emisii reduse de carbon.

Prin implementarea măsurilor eficiente din punct de vedere energetic şi utilizarea resurselor de energie regenerabilă, sectorul rezidenţial poate contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Lacunele existente din cadrul normativ, precum şi insuficienţa finanţărilor pentru sporirea rezistenţei termice a anvelopei clădirilor (care include izolarea pereţilor, înlocuirea ferestrelor vechi cu cele de termopan, înlocuirea uşilor etc.) împiedică promovarea clădirilor cu un consum redus de resurse energetice. Alocările de resurse financiare sectorului public sunt insuficiente, iar fondurile atrase prin împrumuturi preferenţiale de la partenerii de dezvoltare nu sunt accesibile pentru toate autorităţile publice locale. De asemenea, implicarea populaţiei în măsurile de eficientizare energetică a clădirilor este redusă din cauza veniturilor modeste şi a informaţiilor insuficiente cu privire la beneficiile asociate acestor măsuri.

Un alt sector important care contribuie semnificativ la emisiile de gaze cu efect de seră prin diferite activităţi şi procese de producere este sectorul industrial. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră poate fi atinsă prin promovarea eficienţei energetice, aplicarea celor mai bune practici de mediu şi a celor mai bune tehnici disponibile, echipamente şi tehnologii performante, utilizarea adecvată a materiilor prime, inclusiv reciclarea deşeurilor şi reducerea utilizării gazelor fluorurate. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră depinde nu numai de disponibilitatea tehnologiilor cost-eficiente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, dar şi prin depăşirea barierelor existente economice. În sectorul industrial, companiile vor investi în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră doar în măsura în care aceste investiţii le vor aduce profit, ţinând cont şi de ceilalţi factori implicaţi.

Sectorul agricultură are un impact semnificativ asupra încălzirii globale prin emisiile sale antropice, în special prin eliberarea metanului şi a protoxidului de azot. Reducerea emisiilor agricole joacă un rol important în adaptarea la schimbările climatice. Nivelurile de emisii de gaze cu efect de seră provenite din activităţile agricole pot varia în funcţie de factori precum: practicile agricole, gestionarea terenurilor, creşterea animalelor, utilizarea tehnologiilor şi practicilor menite să reducă emisiile. Sectorul agricol se confruntă cu lipsa resurselor financiare pentru modernizarea echipamentelor şi aplicarea noilor tehnologii, inclusiv în domeniul agriculturii organice, care nu este încă larg răspândită şi necesită eforturi suplimentare pentru a fi promovată. De asemenea, sectorul zootehnic se confruntă cu lipsă de finanţare pentru implementarea tehnologiilor agricole moderne cu emisii reduse de gaze cu efect de seră. Implementarea politicilor durabile de creştere a animalelor, care includ subvenţionarea în zootehnie, conform Hotărârii Guvernului nr.836/2020, contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din dejecţiile animaliere, prin aplicarea practicilor durabile de gestionare a acestora şi utilizarea tehnologiilor de recuperare a metanului prin producerea de biogaz.

Sectorul forestier contribuie la reducerea emisiilor de carbon prin captarea acestora de către vegetaţie şi prin utilizarea biomasei lemnoase ca înlocuitor al combustibililor fosili. Politicile existente în domeniul forestier includ prevederi, care influenţează direct sau indirect capacitatea sectorului de a creşte sechestrarea de carbon. Accentul este pus pe extinderea suprafeţelor forestiere, conservarea biodiversităţii, consolidarea capacităţii instituţionale şi umane, precum şi cooperarea internaţională. Este crucial de a reduce suprafeţele de terenuri degradate, ceea ce este reflectat în Legea nr.1041/2000 pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate şi în Programul naţional de extindere şi reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.55/2023. Resursele forestiere din Republica Moldova sunt dispersate, fragmentate şi distribuite inegal pe teritoriul ţării. Exploatarea ilegală a pădurilor reprezintă o problemă majoră în sectorul forestier. Această problemă este cauzată de nivelul scăzut de trai în zonele rurale şi lipsa altor surse de venit, impozitele şi taxele ridicate pentru lemnul obţinut legal, lipsa personalului specializat în supravegherea pădurilor, aplicarea necorespunzătoare a legislaţiei forestiere. Alte probleme în acest sector includ insuficienţa cadrului instituţional şi de management pentru obiectele şi complexele ariilor naturale protejate de stat, precum şi lipsa resurselor financiare necesare pentru asigurarea unui management durabil al acestora. De asemenea, se întâlnesc practici extinse de gestionare a pajiştilor, în combinaţie cu alţi factori de degradare precum: eroziunea, invazia buruienilor şi a tufărişurilor, care au un impact semnificativ asupra calităţii şi productivităţii pajiştilor.

Emisiile directe de gaze cu efect de seră provenite din gestionarea deşeurilor reprezintă o pondere relativ mică la nivel european (3%), în contextul schimbărilor climatice, dar semnificativă la nivel naţional (11%), astfel emisiile de gaze cu efect de seră, generate de sectorul deşeuri au o pondere de circa 50,6% din emisiile totale de metan înregistrate la nivel naţional. Aceste statistici exclud câteva activităţi şi surse, inclusiv colectarea şi transportul deşeurilor, consumul de energie electrică pentru tratarea şi procesarea deşeurilor şi a emisiilor care rezultă din aplicarea în teren a composturilor. Activităţile propuse cuprind promovarea măsurilor de reducere a generării deşeurilor şi utilizarea materialelor reciclabile şi a resurselor energetice, reducând astfel utilizarea resurselor naturale şi a altor resurse şi eliminarea deşeurilor în depozitele de deşeuri.

2.6.2. Vulnerabilitatea sectoarelor economice la schimbările climatice

Republica Moldova este expusă mai cu seamă la trei tipuri de impacturi climatice: creşterea temperaturii, schimbări în regimul de precipitaţii şi ariditate climatică sporită, care sunt asociate cu amplificarea frecvenţei şi intensităţii fenomenelor climatice extreme, cum ar fi: valurile de căldură şi îngheţurile, secetele severe, inundaţiile, furtunile cu ploi puternice şi grindină. Aceste concluzii sunt întocmite în baza scenariilor prognozate privind schimbările climatice, însoţite de un număr de evaluări ale impactului, riscului şi vulnerabilităţii realizate în procesul de elaborare a comunicărilor naţionale, alături de alte evaluări realizate la nivel de proiect, cu acoperire naţională şi regională. Această activitate constituie punctul de pornire pentru stabilirea priorităţilor pe termen mediu şi lung pentru planificare, acţiune şi investiţii pentru adaptare, paralel cu monitorizarea eficacităţii măsurilor de adaptare planificate şi implementate în Republica Moldova. Observăm deja efectele încălzirii globale, care se manifestă prin intensificarea calamităţilor naturale extreme şi prin valurile de căldură resimţite din ce în ce mai frecvent.

Abordarea adaptării la schimbările climatice la nivel naţional trebuie să fie una sistemică, intersectorială, integrată în politicile sectoriale relevante, precum şi axată pe cunoştinţe şi evaluări actualizate ale riscurilor pentru sectoarele vulnerabile.

Începând cu anul 2013, Republica Moldova s-a angajat într-un proces naţional de planificare a adaptării, care şi-a propus să stabilească un mediu favorabil pentru acţiuni de adaptare coerente şi eficiente, integrând riscurile climatice în procesul de luare a deciziilor privind investiţiile şi planificarea afacerilor.

În prezent, în contextul ultimelor evoluţii, ţara noastră s-a angajat în cel de-al doilea ciclu de planificare a adaptării la schimbările climatice, fiind aprobat Programul naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acestuia, aprobat prin Hotărârea Guverenlui nr.624/2023. Planificarea adaptării la schimbări climatice este concepută pe sectoarele-cheie ale industriei, fiecare având anumite particularităţi.

Sectorul agricultură care reprezintă 59% din fondul funciar al ţării este extrem de vulnerabil la schimbările climatice, mai ales la impactul factorilor climatici precum: secetele, îngheţurile, inundaţiile, grindina, fluctuaţiile bruşte de temperatură iarna, eroziunea, punând provocări semnificative pentru securitatea alimentară şi mijloacele de trai rurale. Principalele vulnerabilităţi includ: deficitul de apă şi provocările de irigare, producţia şi randamentele reduse ale culturilor, riscurile pentru sănătatea şi productivitatea animalelor, degradarea şi eroziunea solului şi creşterea numărului dăunătorilor şi a bolilor. Conform bazei de date a Organizaţiei ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO)⁹ se înregistrează o reducere constantă atât a suprafeţelor amenajate pentru irigare, cât şi a celor irigate în realitate. Abordarea acestor vulnerabilităţi necesită implementarea unor măsuri cuprinzătoare de adaptare, cum ar fi: o mai bună gestionare a resurselor de apă, utilizarea soiurilor de plante rezistente, aplicarea practicilor durabile de prelucrare a solului, supravegherea sporită a bolilor şi diversificarea activităţilor agricole. Consolidarea cunoştinţelor fermierilor şi promovarea politicilor de sprijin sunt esenţiale pentru construirea rezilienţei în sectorul agricultură al Republicii Moldova.

_________________________

⁹ https://www.fao.org/aquastat/en/countries-and-basins/country-profiles/country/MDA, FAO, baza de date AQUASTAT, Republica Moldova

Vulnerabilitatea sectorului energetic în faţa schimbărilor climatice este o problemă semnificativă cu consecinţe grave asupra securităţii energetice şi a mediului înconjurător. Sectorului energetic se bazează pe combustibili fosili, aceste surse de energie sunt principalele cauze ale emisiilor de gaze cu efect de seră care conduc la schimbările climatice. Schimbările climatice au dus la creşterea frecvenţei şi intensităţii fenomenelor meteorologice extreme, care pot afecta grav infrastructura energetică, ducând la întreruperi ale alimentării cu energie şi perturbări economice semnificative. Schimbările climatice pot afecta traseele de transport, infrastructura pentru distribuţia energiei şi se pot produce întreruperi ale aprovizionării cu energie.

Sectorul transporturilor, care include transportul rutier, feroviar, naval şi aerian, este vulnerabil la creşterea frecvenţei şi intensităţii furtunilor (vânt, ploaie, ninsoare), ce reprezintă o provocare pentru rezilienţa infrastructurii respective şi implică costuri mai mari pentru construcţia, întreţinerea şi exploatarea unei astfel de infrastructuri. Ţinând cont de faptul că Republica Moldova este o ţară mică fără acces direct la mare, drumurile sunt infrastructura de bază a sectorului de transport, jucând un rol esenţial în economia naţională.

Resursele totale de apă de suprafaţă regenerabile din ţară sunt estimate la 970 milioane m3/an¹⁰. Riscurile identificate considerate de înaltă prioritate sunt: risc crescut de secetă şi insuficienţa de apă, care conduc la creşterea cerinţelor de irigare; creşterea frecvenţei şi intensităţii inundaţiilor; modificări ale debitelor râurilor – atât creştere, cât şi scădere; nivel ridicat de poluare a resurselor de apă cu pesticide şi îngrăşăminte din cauza scurgerii mai mari; şi indici de calitate a apei (mineralizare, duritate, oxigen dizolvat etc.) afectaţi de factori climatici şi neclimatici, care vor amplifica efectul reciproc.

_________________________

¹⁰ Capitolul 3. Baza resurselor naturale (gov.md)

Impactul schimbărilor climatice asupra sănătăţii publice se manifestă atât prin efectele directe ale fenomenelor extreme (efectele fiziologice din cauza impactului căldurii sau frigului), cât şi prin efecte indirecte în timp, cum ar fi: urbanizarea şi migraţia populaţiei, schimbările în conduita umană (migraţie forţată), schimbarea tiparelor bolilor infecţioase sau emergenţa de boli noi, sporirea transmisibilităţii bolilor transmise prin alimente şi vectori sau alte efecte ale schimbărilor climatice.

Sectorul forestier este unul dintre sectoarele cele mai afectate de către schimbările climatice, pădurile aflate la limita arealului natural şi cele din partea de sud a ţării, fiind expuse, tot mai intens, impactului climei aride. Noua realitate climatică reprezintă o mare provocare caracterizată de imprevizibilitate. Schimbările climatice au un impact semnificativ şi asupra spectrului şi calităţii serviciilor ecosistemice oferite de sectorul forestier. Vulnerabilitatea pădurilor la schimbările climatice este confirmată de starea fitosanitară actuală a acestora. Din cauza secetelor din ultimii ani (2007, 2011, 2012, 2015, 2019, 2020, 2022) ecosistemele forestiere au degradat, arborii au devenit mai sensibili la factorii negativi. În ultimul deceniu, suprafaţa pădurilor afectate de uscare a fost de 119,1 mii de ha, ceea ce reprezintă aproximativ 32% din pădurile existente¹¹.

_________________________

¹¹ Programul naţional de extindere şi reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acestuia pe perioada 2023-2027

2.6.3. Dezastrele naturale, fenomenele climatice extreme şi nivelul de pregătire pentru răspuns la acestea

Republica Moldova este afectată periodic de un număr mare de fenomene climaterice extreme precum: secetele, vânturile puternice (crivăţul, vânturile uscate şi fierbinţi de vară, furtunile de praf şi de sol fertil), gerurile cu lipsa stratului de zăpadă, îngheţurile târzii şi inundaţiile. Din punct de vedere istoric, ţara noastră se confruntă cu secete o dată la fiecare 3-10 ani, în funcţie de locaţia geografică. Frecvenţa secetelor este de 1-2 evenimente în partea de nord, 2-3 evenimente în partea de centru şi 5-6 evenimente în 10 ani în partea de sud. În anul 2007, ţara a suferit cea mai gravă secetă din istoria sa recentă, afectând 80% din teritoriul ţării şi aproximativ 135 000 de oameni, provocând daune de aproape 1 miliard de dolari.¹²

_________________________

¹² https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/document/attachments/nu-242-mm-2023_0.pdf

Seceta din anul 2020 a cauzat o reducere de peste 26% a producţiei agricole şi a avut un impact socioeconomic semnificativ, cu circa 20% de locuri de muncă pierdute în sectorul agricultură, reducând astfel venitul şi consumul gospodăriilor, contribuind la recesiunea generală şi implicând poveri adiţionale pentru buget (WBG/GFDRR, 2020¹³).

_________________________

¹³ Consolidarea Managementului Riscului de Dezastre din Moldova şi a Rezilienţei Climatice (WBG/GFDRR, iunie 2020)

Republica Moldova este supusă riscului de inundaţii. În ultimii 70 de ani au fost zece inundaţii majore de-a lungul fluviului Nistru şi râului Prut, dintre care trei au avut loc în 2006, 2008 şi 2010. Costurile socioeconomice cauzate de dezastrele naturale legate de schimbările climatice sunt semnificative, cele mai mari impacturi urmând după secete şi inundaţii (Banca Mondiala, 2016¹⁴).

_________________________

¹⁴ World Bank Annual Report, 2016

Conform Raportului special al FAO¹⁵, condiţiile secetoase din toamna-iarna 2021-2022 au afectat aproximativ 95% din teritoriul ţării, îngheţurile de iarnă în partea de nord, lipsa precipitaţiilor şi regimul termic ridicat în perioada mai-iulie 2022 au afectat negativ producţia de culturi agricole din toată ţara. Seceta de primăvară a fost clasificată ca fiind "foarte puternică", iar vara ca "puternică până la foarte puternică", conform clasificării Serviciului Hidrometeorologic de Stat. Micii fermieri şi producătorii de curte au fost cei mai afectaţi, iar factorii economici, cum ar fi: echipamentele învechite pentru prelucrarea terenurilor, lipsa forţei de muncă calificate şi nivelul scăzut de irigare agravează impactul secetei.

_________________________

¹⁵ FAO Crop and Food Supply Assessment Mission to the Republic of Moldova, November 22, 2022

Printre situaţiile excepţionale cu caracter natural, prezentate în figura 8, care au avut loc în Republica Moldova în perioada anilor 2013-2022, au fost fenomenele meteorologice, hidrologice şi agrometeorologice periculoase, cum ar fi: chiciura, seceta, ploile torenţiale cu grindină, îngheţurile şi viscolele puternice. Pagubele materiale în urma situaţiilor excepţionale sunt prezentate în figura 9.

Figura 8. Numărul situaţiilor excepţionale

cu caracter natural (comparaţia pe ani)

Sursa: Analiza indicilor statistici IGSU al MAI¹⁶

_________________________

¹⁶ Analiza indicelor statistici, IGSU, 2022

Figura 9. Distribuirea pagubelor materiale în urma calamităţilor/dezastrelor naturale, milioane lei

Sursa: Analiza indicilor statistici IGSU al MAI ¹⁷

_________________________

¹⁷ Analiza indicelor statistici, IGSU, 2022

2.7. Dezvoltarea durabilă şi economia verde

Dezvoltarea durabilă reprezintă modalitatea de dezvoltare a societăţii umane care vizează satisfacerea necesităţilor generaţiei actuale, fără a afecta nivelul şi calitatea vieţii generaţiilor viitoare. Astfel, fiecare generaţie trebuie să urmărească satisfacerea necesităţilor proprii, fără a lăsa generaţiilor viitoare: datorii financiare – împrumuturi mari, externe şi interne, de lungă durată; datorii sociale – neglijarea investiţiilor în factorul uman; datorii demografice – prin creşterea necontrolată a numărului populaţiei sau datorii ecologice – epuizarea resurselor naturale sau poluarea solului, a apei şi a aerului.

Dezvoltarea economică în Republica Moldova s-a bazat pe modelul de economie liniară, un tip de economie ce se baza pe sintagma "produce-foloseşte-aruncă". Acest tip de economie în care resursele naturale şi energiile înglobate în materii prime şi produsele finite sunt aruncate, mai devreme sau mai târziu, afectează tot mai mult calitatea mediului.

Ţara noastră s-a axat pe valorificarea resurselor energetice fosile subvenţionate, importată pentru a produce electricitate, pe utilizarea ineficientă şi iraţională a patrimoniului natural, în special a resurselor de apă şi pe neglijarea externalităţilor de mediu. Prin urmare, cea mai mare provocare a ţării constă în a integra durabilitatea mediului în contextul creşterii economice.

Conceptul de economie verde nu substituie dezvoltarea durabilă, dar se recunoaşte tot mai mult interconexiunea dintre durabilitate şi economia verde. Aceasta presupune emisii reduse de carbon, utilizarea eficientă a resurselor naturale şi incluziune socială. În acest context, creşterea veniturilor şi ocuparea forţei de muncă sunt influenţate de investiţiile publice-private, care reduc emisiile de carbon şi, respectiv, poluarea mediului, sporesc eficienţa energetică şi consumul raţional al resurselor naturale, previn pierderea biodiversităţii şi degradarea serviciilor ecosistemice.

Ca urmare a angajamentelor asumate de ţara noastră, pe parcursul ultimilor ani, au fost întreprinşi paşi semnificativi în vederea promovării dezvoltării durabile şi stabilirii cadrului instituţional naţional de coordonare a tranziţiei către economia verde. Nivelul de implementare a acestor politici a fost evaluat prin intermediul unui set de indicatori ai creşterii verzi şi incluşi în cadrul rapoartelor naţionale privind tranziţia verde a Republicii Moldova (2017, 2021).

Politicile de dezvoltare economică existente oferă puţin spaţiu integrării principiilor economiei verzi şi soluţionării eventualelor probleme de mediu asociate cu creşterea potenţialului "verde" al întreprinderilor. La fel şi alte politici sectoriale nu consideră prioritare şi nu integrează în cadrul lor principiile protecţiei mediului şi dezvoltării durabile, nu includ prevederi cu privire la economia verde şi nu există acţiuni pe termen scurt cu indicatori de monitorizare clar stabiliţi şi surse financiare planificate.

Unul dintre principalii indicatori ai economiei verzi este productivitatea CO₂, ce reflectă corelaţia dintre emisiile de CO₂ şi dinamica economică. În Republica Moldova, după anul 2010, evoluţia relativ constantă a emisiilor gazelor cu efect de seră, inclusiv a CO₂, a fost însoţită de o ascensiune a PIB-ului. În consecinţă s-a majorat productivitatea CO₂ şi s-a produs decuplarea creşterii economice de emisiile de CO₂, prezentată în figura 10. În pofida acestei avansări, nivelul productivităţii CO₂ din Republica Moldova rămâne destul de mic în raport cu alte state din Europa.

Figura 10. Productivitatea GES şi CO₂ în Republica Moldova

Sursa: Raport naţional privind tranziţia verde a Republicii Moldova

Un alt indicator important al economiei verzi este ponderea energiei regenerabile în consumul final de energie. În anul 2022, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final de energie a constituit 21,5%, preponderent fiind constituită din biomasa utilizată pentru încălzire în zonele rurale. O evoluţie a ponderii începând cu anul 2015 este prezentată în figura 11. De precizat că în urma celei de-a 2-a cercetări privind consumul de energie în gospodăriile casnice, efectuată de Biroul Naţional de Statistică, au fost revizuite ponderile energie regenerabile în consumul final de energie pentru anii 2019-2021. Totodată, în ultimii ani se atestă o creştere a capacităţilor instalate pentru producerea energiei electrice din surse regenerabile, la finele anului 2023, puterea totală instalată constituia 346,76 MW faţă de 61,6 MW la finele anului 2018, conform figurii 12.

Figura 11. Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final de energie

Sursa: Balanţa Energetică a Republicii Moldova, ediţia 2023¹⁸

_________________________

¹⁸ https://statistica.gov.md/files/files/publicatii_electronice/balanta_energetica/Balanta_energetica_editia_2023_rom.pdf

Figura 12. Evoluţia capacităţilor SER instalate în Republica Moldova, kW

Sursa: Centrul Naţional pentru Energie Durabilă¹⁹

_________________________

¹⁹ https://cned.gov.md/ro/content/capacitati-instalate

La capitolul promovării şi conştientizării principiilor de dezvoltare durabilă şi economie verde nu sunt implementate măsuri suficiente în rândul publicului larg. Doar o mică parte a populaţiei, a mediului de afaceri şi a societăţii civile conştientizează care sunt principiile funcţionării economiei verzi şi circulare, cum trebuie să fie consumul durabil al resurselor naturale şi care sunt beneficiile economice, sociale şi de mediu ca urmare a implementării acestor principii.

Capitolul III

VIZIUNE ŞI OBIECTIVE

3.1. Viziunea Strategiei şi obiectivele strategice

Viziunea Strategiei este centrată pe îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător şi raţionalizarea utilizării resurselor naturale. Astfel, până în anul 2030, dimensiunile calităţii mediului în Republica Moldova vor fi îmbunătăţite tangibil şi durabil, în conformitate cu aspiraţiile europene stabilite în Acordul de Asociere RM – UE. Totodată, unul dintre obiectivele generale ale cooperării dintre UE şi Republica Moldova, statuat în prevederile Agendei de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană, urmăreşte angajamentul privind realizarea obiectivelor de politică de nivel mondial, inclusiv a Acordului de la Paris privind schimbările climatice şi punerea în aplicare a Agendei pentru dezvoltare durabilă 2030 şi a celor 17 obiective de dezvoltare durabilă ale acesteia.

Creşterea calităţii mediului se va baza pe câteva elemente-cheie precum: guvernanţă transparentă, incluzivă şi eficientă în domeniul protecţiei mediului, impact asupra mediului minimalizat şi resursele naturale utilizate eficient şi responsabil. Aceste deziderate vor asigura reducerea poluării componentelor de mediu, a vulnerabilităţilor în faţa ameninţărilor schimbărilor climatice, vor spori securitatea mediului înconjurător, astfel încât cetăţenii, indiferent de vârstă, gen, etnie sau religie, să se simtă protejaţi şi siguri că aerul este curat, că apa este bună de utilizat, că hrana pentru consum este sănătoasă, că resursele naturale sunt utilizate raţional şi că poluarea este ţinută sub control strict.

3.2. Obiective generale şi direcţii prioritare

Obiectivele generale ale prezentei Strategii sunt reflectate astfel încât să cuprindă cele mai importante domenii ale sectorului de protecţie a mediului şi de utilizare a resurselor naturale precum: guvernarea de mediu; calitatea, protecţia şi gestionarea resurselor de apă; calitatea şi protecţia aerului; calitatea şi protecţia solului şi a subsolului; conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor naturale; gestionarea deşeurilor şi a substanţelor chimice; atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice; promovarea economiei verzi şi a consumului responsabil al resurselor naturale. Fiecare obiectiv în parte stabileşte direcţiile prioritare de acţiuni menite să asigure îndeplinirea obiectivului general, care ulterior vor fi dezvoltate în programe şi planuri de acţiuni speciale.

Obiectivele generale ale Strategiei sunt formulate în conformitate cu obiectivele generale specifice ale SND care au tangenţă cu domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice, cum ar fi:

Obiectivul general 7. Asigurarea unei guvernări eficiente, incluzive şi transparente, cu obiectivele specifice:

7.1. Edificarea unei administraţii publice integre, responsabile, eficiente, transparente şi deschise pentru participarea cetăţenilor la procesele de luare a deciziilor;

7.2. Centrarea serviciilor publice pe nevoile oamenilor;

7.3. Integrarea ştiinţei, a tehnologiilor şi a datelor în procesul de guvernanţă;

7.4. Asigurarea drepturilor şi a libertăţilor civile şi politice, inclusiv a libertăţii exprimării, întrunirilor şi asocierii, a dreptului la informaţie şi a dreptului de a alege şi a fi ales.

Obiectivul general 10. Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur, cu obiectivele specifice:

10.1. Îmbunătăţirea calităţii apei, a aerului şi a solurilor;

10.2. Creşterea durabilă a suprafeţei pădurilor şi ariilor protejate;

10.3. Asigurarea unui consum responsabil al resurselor naturale;

10.4. Tranziţia activă spre economia verde şi circulară.

Direcţiile prioritare stabilite în cadrul acestor obiective au menirea să contribuie la atingerea până în anul 2030, integral sau parţial, a şapte din cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), prin intermediul ţintelor strategice din cadrul acestora:

ODD 1: Eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice context

Ţinta 1.5. Crearea rezilienţei celor săraci şi aflaţi în situaţii vulnerabile şi reducerea expunerii şi vulnerabilităţii acestora la evenimente extreme legate de climă, inclusiv secetă şi inundaţii.

ODD 6: Asigurarea disponibilităţii şi managementul durabil al apei şi sanitaţiei pentru toţi

Ţinta 6.3. Îmbunătăţirea calităţii apei prin reducerea poluării, eliminarea deversării deşeurilor şi minimizarea eliminărilor produselor chimice şi a materialelor periculoase, reducerea proporţiei apelor uzate netratate şi sporirea substanţială a gradului de reciclare şi reutilizare sigură;

Ţinta 6.4. Creşterea substanţială a eficienţei de utilizare a apei în toate sectoarele şi asigurarea unui proces durabil de captare şi furnizare a apei potabile;

Ţinta 6.5. Implementarea managementului integrat al resurselor de apă la toate nivelurile;

Ţinta 6.6. Protejarea şi restabilirea ecosistemelor legate de apă, inclusiv păduri, zone umede, râuri, acvifere şi lacuri;

Ţinta 6.a. Consolidarea capacităţilor ţării, cu ajutorul cooperării internaţionale şi suportului extern, pentru implementare de activităţi şi programe legate de apă şi sanitaţie, inclusiv captarea apei, desalinizarea, eficienţa apei, tratarea apelor uzate, tehnologiilor de reciclare şi reutilizare.

ODD 12: Asigurarea unor tipare de consum şi producţie durabile

Ţinta 12.2. Realizarea gestionării durabile şi utilizării eficiente a resurselor naturale;

Ţinta 12.4. Crearea sistemelor integrate de gestionare a deşeurilor şi substanţelor chimice, care să contribuie la reducerea cu 30% a cantităţilor de deşeuri depozitate şi creşterea cu 20% a ratei de reciclare;

Ţinta 12.5. Reducerea semnificativă a generării de deşeuri, prin prevenire, reducere, reciclare şi reutilizare, în special la nivel municipal.

ODD 13: Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice şi a impactului lor

Ţinta 13.1. Consolidarea rezistenţei şi capacităţii de adaptare la riscurile legate de climă şi dezastrele naturale;

Ţinta 13.2. Integrarea măsurilor privind schimbările climatice în politici, strategii şi planuri naţionale;

Ţinta 13.3. Fortificarea cadrului instituţional în domeniul adaptării la schimbările climatice, asigurarea conştientizării de către toţi actorii implicaţi, inclusiv a populaţiei, a riscurilor schimbărilor climatice şi a măsurilor de adaptare.

ODD 14: Conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, a mărilor şi a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă

Ţinta 14.1. Prevenirea şi reducerea semnificativă a poluării apelor de suprafaţă, în special de la activităţile terestre.

ODD 15: Protejarea, restaurarea şi promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deşertificării, stoparea şi repararea degradării solului şi stoparea pierderilor de biodiversitate

Ţinta 15.1. Asigurarea conservării, restabilirii şi utilizării durabile a ecosistemelor de apă dulce terestre şi interioare şi a serviciilor acestora, în special păduri şi zone umede;

Ţinta 15.2. Promovarea implementării managementului durabil al tuturor tipurilor de păduri, stoparea defrişării, restabilirea pădurilor degradate şi creşterea semnificativă a împăduririi şi reîmpăduririi;

Ţinta 15.3. Combaterea deşertificării, restabilirea terenurilor degradate prin implementarea mecanismului Neutralitatea Degradării Terenurilor (NDT), pentru a realiza o lume neutră din punctul de vedere al degradării solului;

Ţinta 15.5. Luarea unor măsuri urgente şi semnificative pentru a reduce degradarea habitatelor naturale, a stopa pierderea biodiversităţii, a proteja şi a preveni extincţia speciilor ameninţate;

Ţinta 15.9. Integrarea valorilor biodiversităţii şi ecosistemelor în planificarea naţională şi locală, procesele de dezvoltare, strategii, planurile de reducere a sărăciei şi planurile de amenajare a teritoriilor.

ODD 16: Promovarea unor societăţi paşnice şi incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiţie pentru toţi şi crearea unor instituţii eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile

Ţinta 16.6. Dezvoltarea eficienţei, responsabilităţii şi transparenţei instituţiilor la toate nivelurile;

Ţinta 16.7. Asigurarea procesului decizional receptiv, incluziv, participativ şi reprezentativ la toate nivelurile.

Strategia vizează accelerarea tranziţiei verzi într-un mod echitabil şi favorabil incluziunii, ca urmare a realizării a opt obiective generale, însoţite de direcţii prioritare după cum urmează:

Obiectivul general 1. Dezvoltarea unui sistem de guvernanţă de mediu transparent, eficient, incluziv şi durabil, care să asigure conformitatea cu cerinţele în domeniul protecţiei mediului

Buna guvernare de mediu începe prin aplicarea statului de drept, în care autorităţile de mediu, mediul de afaceri, societatea civilă respectă pe deplin cadrul legal, iar deciziile şi reglementările sunt aprobate în strictă corespundere cu procedurile stabilite prin lege şi sunt puse în aplicare în mod imparţial. Astfel, reforma administrativă în domeniul mediului este o precondiţie pentru promovarea unor politici şi reforme de calitate în domeniul protecţiei mediului, prevăzute în SND şi pentru implementarea angajamentelor asumate prin documentele strategice naţionale şi prin cele internaţionale.

Prin dezvoltarea sistemului de guvernanţă în domeniul mediului se urmăreşte crearea unei administraţii publice moderne, profesioniste şi orientate spre oferirea de servicii publice de calitate, în corespundere cu nevoile şi aşteptările oamenilor şi cele ale entităţilor economice. În acest scop, vor fi responsabilizate autorităţile administrative şi instituţiile publice din domeniu pentru o gestionare eficientă a resurselor publice; procesul decizional va fi transparent asigurându-se coerenţa, eficienţa şi predictibilitatea acestuia; va fi îmbunătăţită calitatea şi eficienţa serviciilor publice de mediu în conformitate cu nevoile şi cerinţele beneficiarilor, prin digitalizare, îmbunătăţirea procesului de asigurare a conformităţii la cerinţele de mediu şi de punere în aplicare a politicii de mediu.

Acest lucru poate fi atins prin implementarea următoarelor direcţii prioritare:

Direcţia prioritară 1.1. Dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor instituţionale în domeniul protecţiei mediului, continuarea reformei instituţionale

Calitatea sistemului de guvernanţă de mediu reprezintă un catalizator cheie pentru punerea în aplicare a legislaţiei de mediu. Deşi nevoile diferă de la un sistem la altul, nu se pot face îmbunătăţiri în acest sens fără a se asigura capacităţi instituţionale, resurse umane şi financiare necesare autorităţilor relevante. Prin urmare, este necesar să se întreprindă acţiuni pentru definitivarea reformelor instituţionale în domeniul mediului, iniţiate în anul 2018, orientate spre creşterea potenţialului instituţiilor de asigurare a conformităţii de mediu (Agenţia de Mediu, IPM), spre reorganizarea şi reformarea autorităţilor de gestionare a resurselor naturale (în special a fondului forestier de stat – Agenţia "Moldsilva"), a fondului apelor – Agenţia "Apele Moldovei", a resurselor minerale utile – Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, spre creşterea şi dezvoltarea potenţialului I.P. Oficiul Naţional de Implementare a Proiectelor în domeniul Mediului pentru atragerea investiţiilor şi pentru implementarea calitativă a proiectelor de mediu, atât din surse externe, cât şi din Fondul Naţional pentru Mediu. Este imperativă instituţionalizarea aspectelor de implementare a politicilor în domeniul substanţelor chimice, în domeniul gestionării ariilor naturale protejate de stat şi a deşeurilor, inclusiv a celor periculoase.

Astfel, reforma instituţională de mediu va urmări respectarea principiului delimitării clare a funcţiilor de elaborare a politicilor, de implementare a acestora, de control al implementării, de gestionare/administrare a resurselor naturale şi de monitorizare şi informare de mediu, pentru a evita dublarea funcţiilor şi reducerea potenţialelor conflicte de interese. Aceasta va consta în:

1) fondarea Instituţiei Publice Administraţia "Arii Naturale Protejate de Stat", care va asigura managementul rezervaţiilor naturale "Codrii", "Pădurea Domnească", "Plaiul Fagului", al Rezervaţiei biosferei "Prutul de Jos", al Parcului Naţional Orhei, dar şi a altor arii naturale protejate de stat;

2) reorganizarea Agenţiei "Apele Moldovei", cu funcţii de gestionare a resurselor de apă şi a construcţiilor hidrotehnice, în Instituţia Publică Administraţia "Apele Moldovei";

3) reorganizarea Agenţiei "Moldsilva" în Instituţia Publică Administraţia "Pădurile Moldovei", cu integrarea în cadrul acesteia a întreprinderilor pentru silvicultură: Chişinău, Bălţi, Călăraşi, Comrat, Edineţ, Glodeni, Hînceşti-Silva, Nisporeni-Silva, Silva-Sud Cahul; Silva-Centru Ungheni, Iargara, Orhei, Teleneşti, Soroca, Şoldăneşti, Tighina şi a întreprinderilor silvo-cinegetice Cimişlia, Taraclia, Străşeni, Silva-Răzeni, cu funcţii de gestionare a fondului forestier şi cinegetic;

4) reorganizarea Serviciului Hidrometeorologic de Stat în Instituţia Publică "Autoritatea de meteorologie şi monitoring de mediu", prin concentrarea în cadrul acesteia a tuturor funcţiilor de monitorizare în domeniul mediului şi de gestionare a informaţiilor despre mediu deţinute de Agenţia "Apele Moldovei", Agenţia "Moldsilva", Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, Agenţia de Mediu, Î.S. "Expediţia Hidro-geologică din Moldova";

5) reorganizarea Agenţiei de Mediu prin absorbţia în cadrul acesteia a Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale şi prin atribuirea în responsabilitatea Agenţiei reorganizate a funcţiilor de implementare a politicilor în domeniul substanţelor chimice. De asemenea, în procesul de reorganizare vor fi transmise Agenţiei de Mediu funcţiile de coordonare a implementării politicilor de protecţie a apelor ale Agenţiei "Apele Moldovei", de protecţie a fondului forestier şi cinegetic ale Agenţiei "Moldsilva", funcţiile de verificare în teren a documentaţiei aferente procesului de eliberare a actelor permisive, realizate de IPM.

În procesul de implementare a reformelor instituţionale se va ţine cont de capacităţile instituţiilor de mediu care să corespundă cu responsabilităţile atribuite, în special în ceea ce priveşte resursele umane, echipamentele tehnice şi resursele financiare. De asemenea, aceste capacităţi se vor revizui constant pe măsura aprobării noilor prevederi legale, se va pune la dispoziţie posibilitatea de dezvoltare profesională continuă şi de evoluţie în carieră.

Direcţia prioritară 1.2. Dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a cadrului normativ şi de politici în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Acordului de Asociere RM-UE şi cu măsurile ce vizează pregătirea ţării pentru aderarea la UE

Procesul dinamic de dezvoltare şi modificare a legislaţiei europene, actualizarea recentă a Programului de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană 2021-2027 condiţionează necesitatea continuării activităţilor de dezvoltare a cadrului normativ de mediu naţional şi de armonizare a acestuia la noile directive şi regulamente incluse în Agendă şi la modificări ale legislaţiei UE. Prin urmare, activitatea de dezvoltare şi perfecţionare a cadrului normativ de mediu va continua şi se va axa pe câteva aspecte principale, şi anume:

- vor fi elaborate şi aprobate proiecte de acte normative noi pentru domenii în care reglementările lipsesc sau sunt învechite, cum ar fi: acţiunile climatice, gestionarea fondului forestier, a ariilor naturale protejate de stat, a gazelor fluorurate cu efect de seră, privind răspunderea de mediu, activitatea hidrometeorologică, securitatea radiologică, privind serviciul public de gestionare a deşeurilor, privind depozitarea deşeurilor etc.;

- va fi revizuit cadrul normativ de mediu existent în vederea modificării acestuia în conformitate cu noile cerinţe europene, a eliminării divergenţelor, suprapunerilor şi includerii prevederilor lipsă;

- vor fi elaborate mecanismele de punere în aplicare a cadrului normativ nou aprobat privind calitatea aerului atmosferic, reglementarea organismelor modificate genetic, emisiile industriale, evaluarea impactului de mediu (regulamente, metodologii, instrucţiuni şi ghiduri) etc.

Paralel cu cadrul normativ de mediu se va iniţia şi dezvoltarea unui nou cadru strategic şi de politici în domeniul mediului. Prin urmare, pentru implementarea obiectivelor specifice şi a direcţiilor de acţiune ale prezentei Strategii va fi necesară elaborarea programelor şi a planurilor de acţiuni pentru fiecare dintre domeniile de mediu: protecţia aerului, gestionarea deşeurilor, gestionarea substanţelor chimice, exploatarea şi conservarea solului, conservarea naturii şi a biodiversităţii, împădurirea, gestionarea şi îmbunătăţirea calităţii apelor, schimbările climatice etc. Mai mult decât atât, preocupările legate de mediu vor fi promovate în cadrul proceselor de elaborare şi implementare a documentelor politicilor, cum ar fi cele din domeniul energiei, transportului şi agriculturii. Şi nu în ultimul rând, intensificarea eforturilor pentru asigurarea implementării şi aplicării pe deplin a cadrului normativ şi de politici în domeniul mediului de către toţi factorii vizaţi şi asigurarea financiară corespunzătoare sunt esenţiale.

Direcţia prioritară 1.3. Dezvoltarea sistemului de evaluare de mediu

Un sistem eficient de evaluare strategică de mediu şi de evaluare a impactului asupra mediului ar contribui în mod direct la dezvoltarea durabilă a ţării prin integrarea cerinţelor de protecţie a mediului în dezvoltarea economică şi integrarea obiectivelor economiei verzi în procesul decizional. Modificările incluse la finele anului 2022 în cadrul normativ cu privire la evaluarea impactului asupra mediului (în continuare – EIM) şi evaluarea strategică de mediu (în continuare – ESM), dar şi abrogarea sistemului de expertiză ecologică de mediu, sunt primele rezultate ale procesului de eficientizare a sistemului de evaluare de mediu şi de racordare la prevederile Directivei 2014/52/UE din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului. Astfel, punerea în aplicare a acestor prevederi, ajustarea cadrului normativ la modificările aprobate, elaborarea şi aprobarea ghidurilor şi instrucţiunilor în suportul implementării EIM şi ESM, dezvoltarea capacităţilor factorilor implicaţi în implementarea proceselor de evaluare, sunt acţiuni imperative în această direcţie. Scopul propus de dezvoltare şi eficientizare al sistemului de evaluare de mediu vizează eficacitatea procedurilor administrative şi urmează a fi realizat prin următoarele acţiuni:

1) clarificarea procedurii de evaluare prealabilă cu modificarea criteriilor aplicabile şi cu specificarea conţinutului şi a justificării deciziilor luate de către Agenţia de Mediu în urma desfăşurării etapei de verificare prealabilă. Aceste clarificări trebuie să asigure că procedurile EIM sunt efectuate numai pentru proiecte care ar avea efecte semnificative asupra mediului, evitându-se sarcina administrativă inutilă pentru proiecte de mică anvergură;

2) clarificarea informaţiei necesare de a fi prezentată în procesul de evaluare a impactului de mediu, simplificarea formei şi conţinutului acesteia şi asigurarea calităţii datelor furnizate/colectate în cadrul rapoartelor de evaluare;

3) reglementarea clară a procedurilor de consultare şi participare a publicului în procesul de evaluare de mediu, de asigurare a accesului publicului la procesul de evaluare de mediu, începând cu cea mai timpurie etapă de evaluare (EIM/ESM).

Totodată, vor fi puse în aplicare şi elemente noi caracteristice sistemelor de evaluare de mediu europene precum:

1) aplicarea evaluării biodiversităţii în cadrul procedurilor de EIM şi ESM pentru evaluarea efectelor negative semnificative ale activităţilor planificate, proiectelor planurilor şi programelor asupra diversităţii biologice din cadrul reţelei Emerald;

2) elaborarea unei metodologii de calculare a taxei, care va fi achitată de către iniţiatorul activităţilor pentru eliberarea Acordului de mediu;

3) crearea şi punerea în funcţiune a Comisiilor tehnice de experţi în vederea asigurării calităţii raportului privind EIM/ESM şi a deciziei finale luate de către autoritatea competentă de mediu.

Direcţia prioritară 1.4. Eficientizarea sistemului de autorizare în domeniul protecţiei mediului

Paralel cu sistemul de evaluare de mediu va fi eficientizat şi sistemul de autorizare în domeniul mediului prin continuarea procesului iniţiat în anul 2018, când a fost creată Agenţia de Mediu şi investită cu funcţia de eliberare a actelor permisive de mediu şi reformat IPM. Ţinând cont de faptul că procesul de concentrare a tuturor funcţiilor de autorizare în cadrul autorităţii noi create nu s-a finalizat, vor fi intensificate eforturile în această direcţie, astfel încât să fie dezvoltat un model nou, calitativ, de administraţie publică în procesul de solicitare şi eliberare a actelor permisive de mediu, care să plaseze respectarea drepturilor şi intereselor legale ale solicitanţilor în fruntea intereselor autorităţii emitente.

Pentru atingerea acestui scop, Agenţia de Mediu va continua activităţile de perfecţionare a modului de implementare a soluţiilor de ghişeu unic, în vederea excluderii practicii de interacţiune directă a specialiştilor cu solicitanţii de acte permisive de mediu. Acest ghişeu va fi susţinut de procese digitalizate şi sisteme informaţionale accesibile şi funcţionale, astfel încât să se asigure eliminarea barierelor instituţionale, reducerea sarcinilor administrative inutile şi minimalizarea costurilor atât pentru beneficiari, cât şi pentru Agenţia de Mediu. De asemenea, vor fi dezvoltate instrumente noi de interacţiune şi cooperare între autorităţile implicate în procesul de reglementare pentru organizarea şi prestarea eficientă a serviciilor de autorizare cetăţenilor şi mediului de afaceri, inclusiv de la distanţă.

Procesul de autorizare urmează să fie ghidat de instrumente informaţionale corespunzătoare pentru toate aspectele de reglementare în domeniul mediului, care se vor pune la dispoziţia solicitanţilor sau se vor aduce direcţionat la cunoştinţa grupurilor ţintă. Prin urmare, vor fi actualizate, după caz, elaborate proceduri şi procese descrise pentru toate tipurile de acte permisive de mediu prin care să fie expuse exhaustiv toate etapele, condiţiile de solicitare, eliberare, refuz al eliberării, suspendare şi reluare a valabilităţii, reexaminare, prelungire a valabilităţii, retragere, anulare a actelor permisive, toate formularele de cereri, de acte permisive, liste de acte necesare, precum şi alte informaţii relevante, astfel cum prevede Legea nr.234/2021 cu privire la serviciile publice.

Revizuirea şi elaborarea cadrului normativ, care reglementează procesele de autorizare, va fi realizată în scopul eliminării divergenţelor şi a suprapunerilor, al simplificării listei de acte solicitate la depunerea cererilor, al optimizării procesului de autorizare, de acordare a stimulentelor mediului de afaceri pentru încurajarea conformităţii. De asemenea, în conţinutul actelor permisive vor fi incluse obligaţiunile de automonitorizare de către deţinătorii acestora a poluanţilor emişi, a deşeurilor generate şi monitorizarea impactului de mediu. O atenţie deosebită va fi acordată raportării către Agenţia de Mediu a datelor monitorizate şi stabilirea costurilor pentru actele permisive în baza unor metodologii aprobate în acest sens etc.

Un alt aspect important pentru eficientizarea sistemului de autorizare ţine de punerea în aplicare a regimului diferenţiat de autorizare în baza potenţialului de poluare sau a impactului cauzat mediului, în condiţiile Legii nr.227/2022 privind emisiile industriale: autorizaţii integrate de mediu – pentru activităţile sau instalaţiile cu poluare semnificativă, autorizaţii de mediu – pentru activităţile cu poluare medie sau redusă şi reguli generale obligatorii – pentru activităţile cu poluare nesemnificativă. Pentru toate aceste situaţii va fi necesară dezvoltarea unor instrucţiuni, ghiduri, formate şi conţinut ale actelor ce vor fi emise, standarde şi instrucţiuni clare privind modalitatea de utilizare a celor mai bune tehnici şi tehnologii disponibile (BAT).

Direcţia prioritară 1.5. Dezvoltarea sistemului de monitorizare (control) a respectării legislaţiei de mediu, a calităţii factorilor de mediu şi de automonitorizare

Autorităţile de mediu responsabile de asigurarea conformităţii de mediu urmează să întreprindă mai multe acţiuni pentru dezvoltarea instrumentelor de monitorizare a conformităţii în vederea colectării informaţiilor despre nivelurile de conformitate şi a furnizării dovezilor corespunzătoare pentru asigurarea conformităţii. Există două abordări de bază în privinţa unor astfel de instrumente: una este legată de analizarea activităţilor autorizate prin mijloace precum: inspecţiile, raidurile antibraconaj, iar cealaltă presupune urmărirea stării mediului şi a presiunilor exercitate asupra acestuia.

Eficientizarea inspecţiilor de mediu. Există două direcţii principale de eficientizare a sistemului de inspectare de mediu, una îndreptată spre dezvoltarea reglementărilor specifice pentru domeniul inspecţiilor de mediu, iar cealaltă spre dezvoltarea capacităţilor IPM pentru realizarea eficientă a acestor reglementări.

Cu referire la prima direcţie, autorităţile de mediu trebuie să elaboreze şi să aprobe norme tehnice privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de control şi inspecţie în domeniul protecţiei mediului, care să stabilească tipurile de inspecţii de mediu, procesele de planificare în baza criteriilor de risc, frecvenţa şi etapele desfăşurării inspecţiilor, criteriile generale ale inspecţiilor de mediu, aşa cum prevede Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului 2001/331/CE de stabilire a unor criterii minime pentru inspecţiile de mediu în statele membre. Este necesară o optimizare continuă a planificării inspectării cu o mai bună aplicare a metodologiei de evaluare a riscurilor, în acest scop se va pune accent pe instituirea unor Registre ale obiectivelor controlate, elaborate separat pentru fiecare domeniu de control aparte, actualizate constant, cu consemnarea clasei de risc rezultată în urma evaluării de risc pentru aceste obiective. De asemenea, se vor opera modificările necesare în cadrul normativ relevant în vederea reglementării tipurilor de inspecţii şi controale de mediu, cu specificarea celor care cad sub incidenţa Legii nr.131/2011 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, dar şi a celor care fac excepţie de la aceasta. În acest scop, trebuie să se asigure că astfel de tipuri de inspecţii precum: inspecţiile pentru verificarea modului de respectare a condiţiilor impuse în actele permisive, inspecţiile în urma autosesizării IPM în scopul verificării şi stopării neconformităţilor constatate şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale; inspecţiile pentru soluţionarea sesizărilor/petiţiilor, pentru verificarea problemelor semnalate şi impunerea măsurilor pentru stoparea acţiunilor care au condus la neconformităţi cu cerinţele legale; inspecţiile pentru investigarea unor incidente sau accidente, care au avut un impact semnificativ asupra mediului (în cazul producerii unor avarii, incidente, poluări accidentale sau accidente majore); inspecţiile la obiective noi ce nu sunt încă înregistrate şi care presupun verificarea gradului de conformare cu legislaţia în domeniul protecţiei mediului şi includerea în Registrul obiectivelor controlate; inspecţiile pentru verificarea realizării măsurilor impuse (prescripţiilor) la controalele anterioare, precum şi pentru respectarea dispoziţiei de suspendare/anulare a actelor permisive; inspecţiile comune realizate ca urmare a solicitării altor autorităţi etc., nu se realizează în baza Legii nr.131/2011, dar sunt reglementate de act/acte speciale din domeniul mediului. Actele respective trebuie să stabilească şi o procedură de ţinere a evidenţei rapoartelor de inspecţie/actelor de constatare prin instituirea unor registre speciale, dar şi de raportare anuală a activităţii de inspecţie desfăşurată cu asigurarea accesului publicului interesat la aceste date.

În ceea ce vizează capacităţile instituţionale, pentru a asigura realizarea unor inspecţii calitative şi eficiente este necesară dotarea IPM şi a subdiviziunilor teritoriale cu tehnică şi echipamente corespunzătoare, consolidarea capacităţilor umane şi profesionale, instruirea în domeniul realizării inspecţiilor, în domeniul integrităţii şi anticorupţie, rotaţia inspectorilor pentru evitarea controalelor în regim constant la aceleaşi obiective, asigurarea capacităţii de răspuns a IPM în regim de 24/7 la alertele şi incidentele de mediu sesizate.

O atenţie deosebită va fi acordată şi dezvoltării sistemului de monitorizare din partea societăţii civile. Cetăţenii, inspectorii voluntari de mediu, oferă informaţii valoroase despre acţiunile cu impact asupra mediului, care pot ajuta autorităţile de mediu să-şi realizeze mai bine funcţiile. În acest sens, sunt necesare acţiuni privind reglementarea activităţii inspectorilor voluntari de mediu, consolidarea rolului şi participării active a acestora în procesul de respectare a legislaţiei de mediu, dezvoltarea unui mecanism care să asigure intervenţia urgentă a autorităţilor responsabile la problemele de mediu alertate de aceştia, de cetăţeni şi societatea civilă, monitorizarea statutului alertelor şi a denunţurilor privind mediul, precum şi a măsurilor de soluţionare luate. Acest mecanism trebuie să conţină orientări privind modul în care autorităţile pot răspunde cel mai bine la plângerile cetăţenilor, trebuie să fie documentat şi public susţinut de un sistem electronic de trimitere, înregistrare, raportare şi răspuns la plângerile legate de mediu. Mai mult decât atât, stabilirea unui mecanism de colaborare între IPM, a Agenţiei de Mediu şi a altor autorităţi, precum poliţia şi serviciile de urgenţă, ar facilita implicarea urgentă a reprezentanţilor acestora în identificarea neconformităţilor şi aplicarea mecanismelor de răspuns la neconformităţile depistate. Modul de stimulare a persoanelor care sesizează încălcările se va regăsi în acest mecanism pentru a creşte activismul acestora şi implicarea în combaterea braconajului.

Dezvoltarea sistemului de monitorizare a stării şi a calităţii mediului

Sistemul de monitorizare a stării şi a calităţii mediului necesită a fi modernizat şi dezvoltat continuu prin orientarea de investiţii semnificative în această direcţie. Pentru a cunoaşte necesarul de investiţii în acest sens, se va realiza o evaluare a funcţionalităţii sistemului existent de monitorizare a mediului şi se vor identifica necesităţile de dezvoltare. În baza acestui studiu de evaluare va fi elaborat un Program de dezvoltare a sistemului de monitoring integrat de mediu, care va stabili:

1) indicatorii de monitorizare de mediu corelaţi cu indicatorii monitorizaţi de Agenţia Europeană de Mediu, indicatorii creşterii verzi, indicatori ODD naţionalizaţi etc.;

2) mecanismele de monitorizare a emisiilor de poluanţi în aer, apă, sol, de transfer a deşeurilor;

3) sistemele de evidenţă şi de monitorizare a resurselor naturale (plante, animale, arii naturale protejate de stat, spaţii verzi, habitate etc);

4) standardele de calitate aplicabile pentru Republica Moldova;

5) necesităţile de dezvoltare, automatizare, perfecţionare a reţelelor de monitorizare a calităţii mediului, pe fiecare componentă de mediu în parte;

6) costurile necesare pentru dezvoltarea şi întreţinerea sistemelor de monitorizare.

Necesităţile de dezvoltare, care trebuie neapărat să se regăsească în program, se vor orienta spre:

1) dezvoltarea reţelei de monitoring a calităţii apelor, în special a apelor transfrontaliere (laboratoare mobile, staţii automate de monitorizare a calităţii apelor pe fluviul Nistru, râul Prut şi pe alte râuri şi lacuri din bazinele hidrografice ale acestora, sisteme informaţionale de colectare şi prelucrare automatizată a datelor etc.);

2) crearea şi dezvoltarea reţelei de monitorizare a calităţii aerului atmosferic (achiziţionarea şi instalarea în zone şi aglomerări a staţiilor automate de monitorizare a calităţii aerului cu instalarea panourilor electronice exterioare pentru informarea publicului cu privire la calitatea aerului în timp real, astfel cum prevede Legea nr.98/2022 privind calitatea aerului atmosferic);

3) dezvoltarea capacităţilor LRM în vederea automatizării proceselor de monitorizare a calităţii mediului, inclusiv:

a) dotarea tehnico-materială (reactive şi echipamente) în scopul asigurării extinderii domeniului de acreditare;

b) construcţia şi punerea în funcţiune a Laboratorului pentru deşeuri în cadrul LRM în vederea asigurării monitoringului deşeurilor;

c) achiziţionarea unor laboratoare mobile pentru realizarea investigaţiilor de laborator operative privind nivelul de poluare a componentelor de mediu, inclusiv în caz de accidente majore.

O atenţie deosebită va fi acordată şi îmbunătăţirii sistemelor de automonitorizare a emisiilor de poluanţi implementate de entităţile economice, cu accent pe respectarea obligaţiunilor de instalare a echipamentelor automatizate de monitorizare a emisiilor sau de contractare a laboratoarelor acreditate pentru oferirea serviciilor de monitorizare periodică. Automonitorizarea şi ţinerea evidenţei datelor în materie de mediu efectuată de către entităţile economice cu obligaţiuni în acest sens prezintă beneficii atât pentru aceste entităţi, cât şi pentru autorităţile de mediu responsabile şi pot aduce o contribuţie importantă la asigurarea conformităţii. De aceea, sunt necesare acţiuni dedicate consolidării acestor procese, în special prin includerea/revizuirea sau ajustarea obligaţiunilor de automonitorizare, de ţinere a evidenţei şi de raportare a datelor obţinute în toate actele normative care reglementează domeniile de mediu, precum şi în actele permisive emise de Agenţia de Mediu. De asemenea, urmează a fi elaborate instrucţiuni şi ghiduri pentru documentarea desfăşurării acestor procese, inclusiv soluţii digitale pentru ţinerea evidenţei şi raportarea către Agenţia de Mediu a datelor deţinute.

Direcţia prioritară 1.6. Dezvoltarea capacităţilor în domeniul raportărilor de mediu şi în domeniul producerii şi gestionării datelor despre mediu

Raportările de mediu se realizează la două niveluri: raportările entităţilor economice către Agenţia de Mediu şi raportările Agenţiei de Mediu către autorităţile publice centrale, către organizaţiile internaţionale şi către societatea civilă. În ceea ce priveşte raportările operatorilor economici, atât Agenţia de Mediu, cât şi IPM vor promova mai intens în rândul acestora necesitatea aplicării instrumentelor elaborate pentru facilitarea raportării, în special în domeniul gestionării deşeurilor prin intermediul Sistemului informaţional automatizat "Managementul Deşeurilor (SIA "MD"), dar şi a emisiilor de poluanţi provenite din activitatea desfăşurată prin intermediul Sistemului informaţional automatizat "Registrul emisiilor şi transferului de poluanţi" (SIA RETP). Pentru a facilita acest proces, sistemele vor fi actualizate, îmbunătăţite şi dezvoltate continuu, vor fi elaborate şi puse la dispoziţie ghiduri şi îndrumări specifice. De asemenea, este necesar să se digitalizeze procesele de raportare şi în alte domenii de mediu precum: plasarea pe piaţă şi utilizarea substanţelor şi a produselor chimice, utilizarea apei, a resurselor minerale utile, a solului, prin dezvoltarea unor soluţii electronice sau asigurarea funcţionalităţii şi valorificării integrale a celor deja elaborate cum ar fi: Sistemului informaţional automatizat "Registrul produselor chimice plasate pe piaţa Republicii Moldova", Sistemului informaţional automatizat "Cadastrul de stat al apelor", Sistemului informaţional automatizat "Registrul geologic de stat" etc.

Prin urmare, dezvoltarea continuă a mecanismelor de colectare a datelor şi a informaţiilor de mediu, cu accent pe digitalizarea proceselor (inventare, chestionare, sisteme de evidenţă, cadastre, registre), inclusiv şi pentru domeniile de gestionare a obiectelor regnului animal şi a regnului vegetal, trebuie să se regăsească în lista priorităţilor stabilite în domeniul protecţiei mediului.

Nu în ultimul rând, este necesară implementarea instrumentelor de verificare a calităţii şi de validare a datelor prezentate de către furnizorii de date, de asigurare a calităţii, precum şi de control al calităţii datelor raportate.

Astfel, dezvoltarea continuă a proceselor de raportare şi gestionare a datelor despre mediu va contribui considerabil la îmbunătăţirea procesului de evaluare a progreselor înregistrate în realizarea politicilor şi a obiectivelor de mediu, la producerea şi partajarea datelor deschise şi a informaţiilor despre mediu, la producerea şi dezvoltarea indicatorilor relevanţi sectorului de mediu şi, nu în ultimul rând, la elaborarea rapoartelor de mediu în conformitate cu obligaţiunile naţionale şi internaţionale.

Toate aceste acţiuni se vor realiza cu succes în condiţiile dezvoltării colaborării între diferiţi actori naţionali pentru implementarea datelor deschise, în scopul colectării, producerii, distribuirii, schimbului, utilizării, reutilizării şi publicării informaţiilor despre mediu, dar şi în condiţiile intensificării cooperării la nivel internaţional, cu agenţiile internaţionale de mediu, cu Agenţia Europeană de Mediu, în cadrul EUROSTAT, a Reţelei de informare şi observare pentru mediu (EIONET), a Programului Uniunii de observare a Pământului (Copernicus), a portalului INSPIRE etc. Acţiunile propriu-zise în acest sens se vor realiza în conformitate cu Foia de parcurs privind maturitatea datelor deschise de mediu²⁰, elaborată cu suportul Agenţiei Europene de Mediu.

_________________________

²⁰ file:///C:/Users/AM%20-%20HP3/Downloads/Moldova%20Roadmap%20RO.pdf

Direcţia prioritară 1.7. Dezvoltarea mecanismelor de răspuns la neconformităţile depistate în urma monitorizării

Republica Moldova trebuie să stabilească un mecanism eficient şi eficace de răspuns la neconformităţile de mediu care să contribuie la:

1) stoparea unei neconformităţi în cel mai scurt timp posibil;

2) prevenirea, limitarea şi/sau repararea daunelor aduse mediului sau sănătăţii umane;

3) descurajarea şi prevenirea neconformităţilor viitoare;

4) aplicarea principiului "poluatorul plăteşte" şi asigurarea faptului că neconformitatea nu oferă un avantaj economic celor responsabili;

5) utilizarea corespunzătoare a fondurilor publice.

În acest scop, urmează să fie transpuse la nivel naţional prevederile Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind răspunderea pentru mediul înconjurător pentru reglementarea tipurilor de răspuns la neconformităţi, precum: răspunsuri administrative (avertismente verbale şi scrise, notificări de încetare şi notificări de îmbunătăţire), sancţiuni financiare (amenzi), sancţiuni penale etc., dar şi a situaţiilor în care pot fi aplicate acestea.

Vor fi, de asemenea, întreprinse măsuri preventive şi de înăsprire a sancţiunilor şi a penalităţilor pentru neconformităţile de mediu prin modificarea Codului penal şi a Codului contravenţional, în scopul de a reflecta valori pe măsura prejudiciului real provocat mediului şi de a elimina beneficiile economice de pe urma nerespectării cerinţelor de mediu. Pe de altă parte, se vor identifica şi modalităţi de eficientizare a procedurilor de contestare a sancţiunilor aplicate pentru nerespectarea legislaţiei de mediu.

Metodologiile de evaluare a prejudiciului adus diferitor componente ale mediului de la activităţile economice vor fi actualizate şi ajustate astfel încât să reflecte plăţi şi costuri reale necesare pentru compensarea acestor prejudicii, pe măsura impactului cauzat. Urmărirea gradului de implementare a măsurilor de reparare/recuperare a prejudiciului adus mediului este la fel de importantă precum urmărirea gradului de compensare financiară a daunelor aduse mediului înconjurător.

Sistemul de plăţi pentru poluarea mediului se va reforma integral, se vor ajusta formulele de calculare a plăţilor pentru poluare pentru a lua în calcul impactul real al poluării asupra mediului şi preţurile de consum, va fi stabilită o rată unică pentru plăţile privind poluarea mediului înconjurător pentru toate localităţile din ţară. Se vor propune îmbunătăţiri şi la capitolul utilizării plăţilor de mediu colectate prin eficientizarea procedurilor de gestionare a Fondului Naţional de Mediu, prin direcţionarea acestuia spre finanţarea programelor de mediu după prioritate şi prin creşterea gradului de transparenţă la capitolul formării şi utilizării acestui Fond.

Direcţia prioritară 1.8. Promovarea respectării cerinţelor de mediu, educaţia, formarea şi cercetarea ecologică. Asigurarea accesului la informaţia de mediu

Punerea în aplicare a politicilor de mediu se intersectează şi depinde de implicarea activă a unui spectru larg de părţi interesate, publice şi private, de la factorii de decizie la cetăţeni, întreprinderi şi industrii, autorităţi ştiinţifice şi de cercetare. O astfel de gamă largă de părţi interesate poate fi mobilizată numai dacă informaţiile relevante cu privire la proiectele de mediu, cerinţele şi obligaţiunile de mediu sunt promovate şi puse la dispoziţia acestora într-un mod eficace şi dacă se asigură o colaborare eficientă în privinţa punerii în aplicare a aspectelor de mediu. Fără transparenţă, informare adecvată şi promovare, încrederea dispare, iar mobilizarea părţilor interesate nu este îndeplinită. Sporirea transparenţei îmbunătăţeşte nivelul de cunoştinţe, responsabilitatea, implicarea publică şi sprijinul ştiinţific.

Informarea şi promovarea. Autorităţile de mediu îşi propun să intensifice acţiunile sale de informare a mediului de afaceri, a societăţii civile cu problemele de mediu la nivel naţional, regional şi local, cu obligaţiunile şi cerinţele de protecţie a mediului care trebuie respectate, cu măsurile întreprinse şi cele planificate a fi realizate în acest domeniu, precum şi să valorifice mai bine oportunităţile digitale de îmbunătăţire a transparenţei şi de promovare a conformării legislaţiei în domeniu.

Există necesitatea stabilirii unui dialog permanent între autorităţile de mediu, societatea civilă, sectorul privat şi mediul academic prin:

1) deschiderea unor linii verzi, pentru asistenţă telefonică şi oferirea de consiliere personalizată;

2) crearea şi aplicarea instrumentelor de difuzare a informaţiilor către grupurile ţintă, inclusiv crearea unui portal sau platforme web pentru concentrarea tuturor informaţiilor disponibile despre mediu şi crearea unui Registru electronic de informaţii publice de mediu;

3) furnizarea mesajelor prin intermediul diferitelor canale media, inclusiv presa comercială;

4) organizarea de campanii de informare cu privire la obligaţiunile de autorizare, de monitorizare, de raportare, de întreprindere a măsurilor de protecţie a mediului cu utilizarea tehnologiilor moderne pentru comunicare şi informare;

5) dezvoltarea programelor de instruiri pentru mediul de afaceri şi organizarea mai frecventă a activităţilor de instruire, a şedinţelor şi a grupurilor de lucru, a dezbaterilor tematice la toate nivelurile de administrare cu privire la aplicarea legislaţiei şi a reglementărilor de mediu, conferinţe, ateliere şi reuniuni, care asigură diseminarea informaţiilor în grup şi permit entităţilor responsabile să discute cu colegii din domeniu, care desfăşoară aceleaşi activităţi şi să le înţeleagă reacţiile.

Educaţia şi formarea ecologică joacă un rol esenţial în a-i ajuta pe cetăţeni să treacă de la conştientizarea problemelor de mediu la acţiuni individuale şi colective de protecţie a mediului. Prin urmare, este esenţial să se dezvolte o abordare bazată pe învăţare şi formare pe tot parcursul vieţii în ceea ce priveşte educaţia pentru mediu şi să se încurajeze colaborarea între sectoarele educaţiei şi formării. Acest lucru se va realiza prin susţinerea procesului de învăţământ formal cu programe educaţionale şcolare, extraşcolare şi extracurriculare, prin integrarea temelor sau a modulelor de educaţie ecologică în toate disciplinele, programele şi cursurile relevante, precum şi prin promovarea disciplinelor de ecologie şi protecţie a mediului pentru studiu obligatoriu sau cel puţin opţional în toate instituţiile de învăţământ. Cadrele didactice şi formatorii vor beneficia de o pregătire iniţială şi formări ulterioare corespunzătoare, precum şi de oportunităţi de a-şi împărtăşi experienţa cu alţi colegi. Astfel, se vor acumula cunoştinţe privind utilizarea diferitor metode educaţionale (discuţiile, planificările, scenariile, modelările, studiile de caz, sondajele, excursiile şi educaţia în mijlocul naturii). Astfel, trebuie consolidate capacităţile instituţiilor de învăţământ şi a centrelor de formare continuă şi cercetare în ceea ce priveşte educaţia în domeniul protecţiei mediului. În procesul educaţional şi de formare ecologică se va pune accent pe exemple practice, pe trecerea de la informare la activităţi practico-informative cum ar fi: activităţi concrete de salubrizare, confecţionarea cuiburilor, plantare, îngrijire, protecţie, monitorizare a unor procese naturale în grădină, localitate, regiune etc.

Conştientizarea şi sensibilizarea ecologică este la fel de importantă precum educaţia ecologică. Autorităţile de mediu şi societatea civilă trebuie să întreprindă mai multe acţiuni de conştientizare ecologică: acţiuni de plantare, de salubrizare, concursuri în cadrul cărora să atragă cât mai multă populaţie de toate vârstele.

Accesul la informaţiile de mediu. Autorităţile publice vor asigura informarea în domeniul mediului, astfel încât această să poată fi diseminată activ şi sistematic către public, în special prin utilizarea comunicaţiei electronice şi/sau a tehnologiei informaţionale. Autorităţile de mediu, însă, au rolul cel mai important în acest proces şi trebuie să asigure organizarea, în mod progresiv, a informaţiilor de mediu în baze de date electronice, uşor accesibile publicului prin intermediul soluţiilor digitale şi să creeze Registrul electronic al informaţiilor publice de mediu. La fel de importantă în acest sens este şi crearea unei platforme sau a unui punct de acces web uşor de utilizat pentru toate informaţiile disponibile despre mediu, care să reprezinte sistemul unic partajat de informaţii referitoare la mediu, interoperabil cu alte sisteme naţionale, inclusiv cele de informaţii geospaţiale, statistice, de sănătate etc. Se vor dezvolta şi perfecţiona site-urile web oficiale ale autorităţilor de mediu în vederea îmbunătăţirii accesibilităţii şi a utilizării datelor şi a informaţiilor de mediu disponibile, prin îmbunătăţirea aspectului multilingv al acestora şi prin transformarea datelor publicate în format mecanolizibil.

Suportul ştiinţific. La dezvoltarea unei societăţi sănătoase, în armonie cu mediul înconjurător, orientată spre educare, cunoaştere şi capabilă să răspundă la provocările mediului, un aport important îl are şi suportul ştiinţific asigurat prin cercetările fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice. Astfel, soluţiile optime pentru rezolvarea problemelor de mediu pot fi identificate numai prin lucrările de cercetare şi inovare care identifică şi propun implementarea unor noi tehnologii nonpoluante, procedee şi metode eficiente de reciclare, reutilizare şi diminuare a deşeurilor, soluţii de protecţie, ameliorare şi utilizare durabilă a resurselor naturale, de adaptare la schimbările climatice.

Elaborarea unei baze ştiinţifico-metodologice complexe şi permanent actualizate, inovaţiile şi transferul tehnologic vor contribui la sporirea sinergiei între domeniile de cercetare şi modificările accelerate de mediu produse de poluare şi de schimbările climatice, la elaborarea unor studii complexe menite să devină un suport în desfăşurarea proiectelor, în elaborarea politicilor, în dobândirea de noi cunoştinţe şi ipoteze, în elaborarea produselor, tehnologiilor şi serviciilor competitive noi.

Obiectivul general 2. Îmbunătăţirea calităţii apelor de suprafaţă şi subterane, protecţia şi gestionarea durabilă a resurselor de apă

Apa a fost şi este o resursă naturală care determină siguranţa şi nivelul de dezvoltare socioeconomică a oricărei comunităţi, din acest motiv guvernele elaborează politici şi instituie agenţii, instituţii cu funcţii de monitorizare, gestionare şi control asupra resurselor de apă.

Politica naţională în domeniu este orientată spre asigurarea folosirii raţionale a apelor, protecţia acestora împotriva poluării, realizarea măsurilor de prevenire a poluării, asigurarea accesului tuturor utilizatorilor la surse sigure de apă, consolidarea cooperării transfrontaliere în vederea gestionării durabile a apelor.

Calitatea apelor este influenţată foarte mult de activitatea umană. Problema poluării apelor în urma aprobării de dezvoltare a activităţilor economice, care nu au staţii de preepurare, care nu îndeplinesc cerinţele de mediu şi care nu prevăd încă la etapa de planificare măsurile necesare pentru a fi întreprinse în vederea asigurării protecţiei resurselor de apă, se soldează cu producerea unor daune ireversibile mediului şi sănătăţii umane.

Pornind de la angajamentele asumate în cadrul Acordului de Asociere RM – UE, se propune a acorda un accent deosebit măsurilor de protecţie a resurselor de apă (asigurarea epurării conform normativelor stabilite), prevenirea şi gestionarea secetei, inundaţiilor, poluării cu nitraţi (proveniţi din surse agricole) şi nutrienţi (proveniţi în urma deversării apelor uzate) etc., prin înglobarea acestor aspecte în programele de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.

În vederea atingerii obiectivului specific documentul propune două direcţii de acţiune:

Direcţia prioritară 2.1. Îmbunătăţirea calităţii apei prin reducerea poluării, eliminarea deversării deşeurilor şi minimizarea eliminărilor produselor chimice şi a materialelor periculoase, reducerea proporţiei apelor uzate netratate prin implementarea măsurilor de prevenire, diminuare şi control al poluării resurselor de apă precum:

- diminuarea poluării resurselor de apă prin construcţia/reabilitarea staţiilor de epurare a apelor uzate, inclusiv staţii de preepurare la agenţii economici;

- identificarea depozitării neautorizate a deşeurilor şi eliminarea acestor depozite;

- identificarea şi eliminarea surselor de poluare din gospodăriile agricole (stocuri de pesticide şi fertilizanţi, surse de nitraţi, nitriţi etc.);

- reducerea la minimum a deversărilor produselor chimice şi a materialelor periculoase şi de ape uzate neepurate în mediu;

- creşterea proporţiei apelor uzate tratate şi sporirea substanţială a reutilizării sigure a apelor uzate epurate;

- construirea sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare şi asigurarea accesului populaţiei la sanitaţie;

- reducerea microplasticelor eliberate în mediu;

- asigurarea respectării zonelor de protecţie sanitară a prizelor de apă în conformitate cu prevederile regulamentului privind zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă;

- construirea sistemelor descentralizate de sanitaţie cu aplicarea unor soluţii de colectare şi epurare a apelor uzate în localităţile rurale.

Direcţia prioritară 2.2. Utilizarea durabilă a resurselor de apă

Pornind de la angajamentele asumate în cadrul Acordului de Asociere RM – UE, precum şi prevederile Directivei 2000/60/CE în domeniul apei, care sunt parţial transpuse în legislaţia Republicii Moldova, se propune a acorda atenţie deosebită măsurilor de protecţie a resurselor de apă (asigurarea epurării conform normativelor stabilite), prevenirea şi gestionarea secetei, inundaţiilor, poluării cu nitraţi (proveniţi din surse agricole) şi nutrienţi (proveniţi în urma deversării apelor uzate) etc., prin înglobarea acestor aspecte în programele de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice (Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic Nistru, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.814/2017, Programul de gestionare a districtului bazinului hidrografic Dunărea – Prut şi Marea Neagră, ciclul II (2023-2028), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.444/2022), precum şi unele programe de gestionare a subbazinelor hidrografice a râurilor mici (cum ar fi: r. Lapuşna, r. Frumoasă-Crihana).

Principalele măsuri propuse includ:

- monitorizarea implementării programelor de gestionare a bazinelor şi a subbazinelor hidrografice în baza indicatorilor din cadrul programelor aprobate;

- îmbunătăţirea cooperării bilaterale şi creşterea capacităţilor de monitorizare comună a fluviului Nistru şi râului Prut;

- evidenţa şi gestionarea datelor privind resursele de apă conform standardelor europene prin funcţionarea Sistemului informaţional automatizat "Cadastrul de stat al apelor", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.491/2019;

- îmbunătăţirea procesului de monitorizare a calităţii corpurilor de apă şi evaluarea corectă a impacturilor activităţilor umane asupra resursei;

- efectuarea lucrărilor de reabilitare şi amenajare a râurilor mici şi mijlocii;

- protecţia şi monitorizarea continuă a zonelor protejate identificate pentru a asigura prevenirea deteriorării calităţii apei, întreţinerea şi conservarea speciilor care vieţuiesc în aceste zone, reducerea nivelului de poluare, îmbunătăţirea calităţii apei şi minimizarea impactului antropic în aceste zone;

- efectuarea monitorizării cantitative şi chimice a apelor subterane, care va furniza informaţia cu privire la conţinutul şi aportul poluanţilor, evidenţa volumelor de ape captate şi de realimentare a pânzei freatice, starea zonelor de protecţie a fântânilor arteziene şi a sondelor.

Obiectivul general 3. Îmbunătăţirea calităţii şi protecţia aerului

Necesitatea protecţiei aerului atmosferic impune elaborarea măsurilor necesare pentru reducerea emisiilor de poluanţi la sursă, direcţiile de acţiune fiind orientate spre prevenirea şi reducerea impactului poluării aerului asupra componentelor mediului înconjurător şi sănătăţii umane, inclusiv în vederea realizării angajamentelor asumate de către Republica Moldova în urma ratificării tratatelor internaţionale. Pentru a limita poluarea aerului atmosferic este necesar de a implementa un şir de măsuri de protecţie.

În vederea atingerii acestui obiectiv documentul propune două direcţii de acţiune:

Direcţia prioritară 3.1. Crearea sistemului de asigurare a calităţii aerului (conform prevederilor Legii nr.98/2022 privind calitatea aerului atmosferic)

Se propune realizarea următoarelor măsuri:

- crearea şi punerea în funcţiune a sistemului naţional de monitorizare şi gestionare integrată a calităţii aerului pentru următorii poluanţi: dioxidul de sulf, dioxidul de azot, NH₃, oxizii de azot, particulele în suspensie PM10 şi PM2,5, plumbul, benzenul, monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, nichelul, benzo(a)pirenul, conform regimurilor de gestionare stabilite pentru fiecare zonă sau aglomerare de pe teritoriul ţării;

- elaborarea şi implementarea planurilor privind calitatea aerului şi a planurilor pentru menţinerea calităţii aerului în zone şi aglomerări;

- elaborarea şi aplicarea standardelor noi de calitate a aerului înconjurător;

- implementarea angajamentelor Convenţiei de la Geneva privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi (inclusiv şi a protocoalelor acesteia la care Republica Moldova a aderat);

- implementarea Protocolul privind registrele emisiilor şi transferului de poluanţi la Convenţia privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, ratificat de către Republica Moldova prin Legea nr.99/2013;

- implementarea angajamentul în temeiul Acordului de la Paris ce prevede reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi cele ale Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei.

Direcţia prioritară 3.2. Reducerea nivelului de poluare a aerului şi a efectelor pe care poluarea aerului le are asupra sănătăţii umane şi a mediului

Prin contribuţiile sale actualizate (anul 2020) determinate de nivelul naţional (NDC), Republica Moldova s-a angajat să reducă până în anul 2030 emisiile gazelor cu efect de seră cu 70% sub nivelul anului 1990. Pentru a atinge acest obiectiv, conform Programului de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.659/2023, în toate sectoarele este necesar de implementat un şir de acţiuni:

- elaborarea şi implementarea unui program de control al poluării atmosferice cu măsuri de prevenire a poluării şi protecţiei aerului atmosferic (măsuri cu privire la evaluarea impactului şi autorizarea emisiilor, măsuri de interzicere a exploatării mijloacelor de transport care depăşesc valorile-limită pentru poluanţi atmosferici, promovarea transportului nonpoluant, promovarea infrastructurii pentru vehiculele de transport rutier nepoluant: piste pentru biciclişti, staţii de reîncărcare pentru vehicule electrice şi hibrid);

- elaborarea programului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 70% sub nivelul anului 1990, până în anul 2030 şi cu 88% atunci când se va primi suport tehnic, financiar şi tehnologic; reducerea necondiţionată a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul energetic cu 74% şi condiţionat cu până la 82% faţă de nivelul din anul 1990;

- reducerea necondiţionată, până în anul 2030, a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din sectorul industrial cu 27% şi reducerea de gaze cu efect de seră condiţionată până la 31% comparativ cu anul 1990;

- reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din sectorul energetic cu 74% necondiţionat şi cu 82% condiţionat;

- reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor – cu 52%, în sectorul gestionării clădirilor – cu 74%, în cel agricol – cu 44%, iar în sectorul de deşeuri – cu 14%.

- reducerea treptată a consumului de HFC, începând cu anul 2029, până la atingerea unei diminuări cu 80% până în anul 2045 (de la nivelul de bază), conform graficului de suprimare a HFC din circulaţie, prevăzut de Protocolul de la Montreal;

- revizuirea standardelor de calitate a combustibilului;

- aplicarea taxei de poluare în funcţie de emisiile generate pentru activităţile economice şi pentru mijloacele de transport;

- promovarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT) şi a celor mai bune practici de mediu (BEP);

- elaborarea inventarului emisiilor de poluanţi organici persistenţi (POP) şi metale grele;

- elaborarea cadrului normativ naţional privind reglementarea nivelului de zgomot ambiental şi a hărţilor de poluare sonoră pentru localităţile cu statut de municipiu cu recomandarea măsurilor de reducere a poluării sonore;

- reducerea emisiilor de la transport, prin îmbunătăţiri tehnice, modificarea comportamentului şi gestionarea cererii, promovând modalităţi de transport mai curate, prin intermediul planificării urbane sau al opţiunilor de "co-voiajare", ce presupune călătoria cu transportul privat al persoanelor fizice sau investiţii în infrastructură (pentru combustibili alternativi sau transport public);

- reducerea emisiilor de poluanţi atmosferici rezultate din generarea de energie electrică şi termică, prin utilizarea sporită a surselor de energie electrică regenerabilă fără ardere (energia solară, eoliană sau hidroelectrică), cogenerarea de energie termică şi electrică, generarea de energie distribuită (folosirea panourilor fotovoltaice), de înlocuire a cazanelor mai vechi şi mai puţin eficiente din gospodării, a sistemelor de termoficare sau răcire centralizată ori, în unele cazuri, interzicerea combustibililor solizi, izolarea termică a blocurilor etc.;

- reducerea emisiilor generate de industrie prin punerea în aplicare a "celor mai bune tehnici disponibile" (BAT) şi a "celor mai bune practici de mediu" (BEP) care vor reduce emisiile de dioxid de sulf şi dioxid de azot etc.;

- reducerea emisiilor din sectorul agrar, menite să reducă nevoia de îngrăşăminte pe bază de azot, măsuri care vizează efectivul de animale (depozitarea dejecţiilor animaliere în spaţiu închis sau utilizarea lor pentru obţinerea biogazului), o mai bună aplicare a îngrăşămintelor organice naturale şi a celor pe bază de uree;

- monitorizarea procesului de adaptare la schimbările climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

- reducerea emisiilor antropice de SO₂, NO_x, COVnm, NH₃ şi PM 2,5;

- dezvoltarea programelor de conştientizare a populaţiei referitoare la protecţia aerului.

Obiectivul general 4. Îmbunătăţirea calităţii solului, protecţia şi utilizarea durabilă a resurselor de sol şi a resurselor minerale utile

Protecţia resurselor de sol constituie o problemă ecologică majoră. Solurile Republicii Moldova reprezintă resursa naturală de a cărei utilizare depinde cea mai mare parte a populaţiei. În prezent, bonitatea terenurilor agricole este în descreştere. Calităţile naturale ale solurilor pot servi drept bază pentru dezvoltarea unei agriculturi înalt productive şi a unei industrii alimentare orientate spre export. Însă procesul accelerat de degradare a resurselor funciare diminuează considerabil oportunităţile de dezvoltare a sectorului agroindustrial şi a economiei naţionale per ansamblu.

Resursele naturale ale Republicii Moldova sunt puţin variate şi modeste ca volum, fapt care limitează rolul pe care îl are industria extractivă în economia ţării. Cele mai răspândite resurse minerale utile care se găsesc pe teritoriul ţării sunt: calcarul, argila, rocile de nisip şi prundiş, ghipsul etc., care sunt utilizate preponderent pentru dezvoltarea industriei materialelor de construcţie, sticlei şi chimice. Repartiţia teritorială a zăcămintelor este neuniformă, concentraţii mai mari de zăcăminte fiind înregistrate în zona mun. Chişinău, zona fluviului Nistru în partea de centru-nord şi bazinul râului Prut în partea de nord a ţării.

Prin politicile sale, statul trebuie să promoveze utilizarea raţională şi eficientă a solului şi a resurselor minerale ale ţării, contribuind inclusiv la îmbunătăţirea calităţii vieţii comunităţilor de unde se extrag aceste resurse. În vederea atingerii acestui obiectiv documentul propune două direcţii de acţiune:

Direcţia prioritară 4.1. Combaterea degradării, protecţia şi utilizarea durabilă a resurselor de sol, prin promovarea bunelor practici agricole pentru prevenirea şi combaterea degradării solului şi a pierderilor de nutrienţi; implementarea măsurilor de management durabil al resurselor de sol, de reducere a salinizării sau acidificării solului ca efect al folosirii inadecvate a instalaţiilor de irigare, restaurarea/restabilirea terenurilor şi a solurilor degradate prin implementarea programelor de împădurire a acestora, restabilirea terenurilor afectate de deşertificare, secetă şi inundaţii, promovarea agriculturii ecologice, fiind necesară:

- implementarea Programului de îmbunătăţiri funciare în scopul asigurării managementului durabil al resurselor de sol pentru anii 2021-2025 (elaborarea Planului de acţiuni pentru anii 2024-2025), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.864/2020;

- elaborarea Programului privind combaterea deşertificării, restaurarea terenurilor şi a solurilor degradate, inclusiv a terenurilor afectate de deşertificare, secetă şi inundaţii/măsuri de combatere a degradării şi a deşertificării solului, în conformitate cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării.

Direcţia prioritară 4.2. Protecţia şi utilizarea durabilă a resurselor minerale utile

În vederea realizării direcţiei de protecţie şi utilizare durabilă a resurselor minerale utile este necesar de efectuat cercetări ştiinţifice ale subsolului pentru descoperirea noilor zăcăminte şi dezvoltarea continuă a bazei de materie primă. Rezultatele studiilor geologice, hidrogeologice vor reprezenta în continuare temeiul pentru dezvoltarea potenţialului de resurse minerale ale Republicii Moldova, evidenţierea particularităţilor regionale, prognozării consecinţelor negative ale proceselor geologice.

Elaborarea Programului privind utilizarea durabilă a resurselor minerale va permite elucidarea problemelor şi a necesităţilor sectorului, precum şi va identifica direcţiile de activitate, va estima resursele financiare necesare pentru extinderea bazei de materie primă minerală pentru satisfacerea necesarului ţării.

Un alt aspect important este îmbunătăţirea Codului subsolului nr.3/2009, precum şi elaborarea cadrului normativ de punere în aplicare a acestuia, axat pe cercetarea eşalonată a zăcămintelor, clasificarea şi omologarea rezervelor de substanţe minerale utile, modul de valorificare, regimul de evidenţă/înregistrare a activităţilor miniere, de raportare anuală a agenţilor economici beneficiari de subsol.

În prezent, nu există un document de politici care ar descrie detaliat problemele şi ar identifica direcţiile de activitate, stabilirea necesităţii şi estimarea resurselor financiare necesare pentru extinderea bazei de materie primă minerală pentru satisfacerea necesarului ţării. Elaborarea Programului privind utilizarea durabilă a resurselor minerale va servi drept temei pentru întreprinderea mai multor măsuri, după cum urmează:

- elaborarea şi realizarea proiectului de inventariere a zăcămintelor de substanţele minerale utile;

- elaborarea Programului de stat de cercetare geologică a subsolului;

- elaborarea Programului privind utilizarea durabilă a resurselor minerale.

Obiectivul general 5. Protejarea, restaurarea şi promovarea utilizării durabile a biodiversităţii şi a ecosistemelor naturale

Biodiversitatea şi beneficiile pe care le oferă sunt fundamentale pentru bunăstarea umană şi pentru o planetă sănătoasă. În pofida eforturilor continue, biodiversitatea se deteriorează la nivel mondial şi se preconizează că acest declin va continua sau se va agrava. Prezentul obiectiv răspunde prevederilor Cadrului global de biodiversitate post-2020, care stabileşte un plan ambiţios de implementare a unor acţiuni ample pentru a produce o transformare în relaţia societăţii cu biodiversitatea şi pentru a se asigura că, până în 2050, viziunea comună de a trăi în armonie cu natura este îndeplinită.

Obiectivul va fi atins prin implementarea măsurilor orientate spre trei direcţii prioritare:

Direcţia prioritară 5.1. Stoparea pierderilor de biodiversitate, protecţia şi conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor naturale

În această direcţie vor fi întreprinse următoarele măsuri:

- elaborarea noului Program privind diversitatea biologică până în anul 2030, bazată pe patru obiective şi cele 23 de ţinte ale Cadrului global pentru biodiversitate post-2020;

- integrarea valorilor biodiversităţii în politicile sectoriale (agricultură, cercetare-dezvoltare, sănătate umană, managementul apelor, forestier, energetic, dezvoltare regională etc.);

- îmbunătăţirea cadrului de evaluare a impactului asupra mediului cu prevederi privind conservarea biodiversităţii;

- asigurarea protecţiei şi a conservării speciilor rare de floră şi faună, incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova, în liste speciale de protecţie, la nivel naţional, internaţional şi a celor din cadrul convenţiilor de mediu la care Republica Moldova este parte;

- dezvoltarea Reţelei ecologice naţionale, cu reducerea fragmentării ecosistemelor naturale şi crearea coridoarelor ecologice de conexiune pentru asigurarea protecţiei şi conservării biodiversităţii;

- evaluarea serviciilor de ecosistem şi asigurarea utilizării durabile şi echitabile a acestora;

- asigurarea managementului durabil al spaţiilor verzi urbane şi rurale, a suprafeţelor acestora şi delimitarea clară a hotarelor;

- crearea mecanismelor de responsabilizare a beneficiarilor de resurse naturale privind protecţia şi utilizarea durabilă a acestora;

- asigurarea restabilirii ecosistemelor de apă dulce terestre, gestionarea integrată a zonelor umede etc.;

- implementarea soluţiilor de adaptare la schimbări climatice bazate pe ecosistem;

- evaluarea complexă şi adoptarea soluţiilor bazate pe natură în spaţiile verzi urbane/infrastructura verde urbană, pentru utilizarea durabilă a biodiversităţii şi bunăstarea umană.

- restabilirea şi managementul durabil al ecosistemelor riverane care sunt importante pentru adaptare la schimbări climatice (protecţia împotriva inundaţiilor, controlul eroziunii, prevenirea poluării chimice şi a sedimentelor);

- planificarea pe termen lung a dezvoltării pescuitului, acvaculturii, elaborarea şi implementarea reglementărilor pentru managementul durabil a resurselor piscicole;

- asigurarea securităţii biologice prin aplicarea procedurilor de răspundere şi redresare privind utilizarea organismelor modificate genetic (OMG), asigurarea unui sistem de evaluare a riscurilor, bazate pe informaţii ştiinţifice, pentru a sprijini monitorizarea şi procesul de luare a deciziilor asupra utilizării OMG-urilor şi fortificarea capacităţii naţionale de identificare şi detecţie a OMG şi controlul mişcărilor acestora transfrontaliere;

- fortificarea capacităţilor pentru asigurarea monitoringului şi controlului speciilor invazive în conformitate cu cerinţele Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii (IUCN) pentru crearea condiţiilor de reducere a impactului speciilor invazive asupra diversităţii biologice; elaborarea programului de măsuri de combatere a arţarului american (Acer negundo).

Direcţia prioritară 5.2. Extinderea suprafeţelor de păduri, protecţia şi gestionarea durabilă a ecosistemelor forestiere, prin implementarea Programului naţional de extindere şi reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia pe perioada 2023-2027 (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.55/2023), care va cuprinde măsuri privind:

- extinderea terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră până la 16,3% din suprafaţa tării până la anul 2030 prin asigurarea împăduririi şi reîmpăduririi terenurilor din fondul forestier şi a celor degradate sau supuse deşertificării, desfăşurarea plantării programate a perdelelor forestiere pentru protecţia culturilor agricole şi a fâşiilor de protecţie a bazinelor acvatice etc.;

- elaborarea unui Studiu de evaluare a vulnerabilităţii ecosistemelor forestiere la modificările de mediu, inclusiv schimbările climatice, pentru asigurarea managementului sustenabil al pădurilor;

- gestionarea durabilă a pădurilor şi protejarea fondului forestier, inclusiv prin respectarea cerinţelor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

- consolidarea capacităţilor în combatere a tăierilor ilegale, a defrişărilor abuzive şi a tăierilor rase;

- asigurarea transparenţei procesului de exploatare a masei lemnoase prin dezvoltarea sistemului informaţional integrat pentru monitorizarea exploatării şi transportului (trasabilităţii) masei lemnoase, inclusiv la punctele de frontieră;

- identificarea pădurilor cu valoare ridicată de conservare (HCVF) pentru a ajuta la îmbunătăţirea managementului pădurilor;

- dezvoltarea unui sistem de stimulente şi beneficii care promovează crearea şi utilizarea durabilă a pădurilor private.

Direcţia de acţiune 5.3. Extinderea suprafeţelor de arii naturale protejate de stat şi asigurarea managementului durabil al acestora

În această direcţie vor fi întreprinse măsuri privind:

- extinderea suprafeţei ariilor naturale protejate de stat până la 10,0% din teritoriul naţional şi creşterea capacităţilor administrative şi de management al ariilor naturale protejate de stat;

- elaborarea planurilor de management durabil al ariilor naturale protejate de stat, inclusiv pentru Parcul Naţional "Orhei", Rezervaţia biosferei "Prutul de Jos", Parcul Naţional "Nistrul de Jos";

- asigurarea gestionării durabile a ariilor naturale protejate de stat şi a spaţiilor verzi la nivel local;

- elaborarea planurilor de management durabil al ariilor naturale protejate de stat şi al zonelor-nucleu ale Reţelei ecologice naţionale;

- asigurarea managementului adecvat al ariilor protejate, bazat pe abordarea adaptării ecosistemice (Ecosystem based adaptation);

- extinderea suprafeţelor protejate şi a siturilor Reţelei Emerald;

- realizarea cadastrului ariilor naturale protejate de stat conform cerinţelor legislative;

- avansarea înfiinţării Reţelei Emerald şi gestionarea siturilor existente.

Obiectivul general 6. Asigurarea dezvoltării sistemului de management integrat al deşeurilor şi al substanţelor chimice

Adoptarea de noi principii pentru tranziţia activă către o economie circulară este o prioritate în creşterea eficienţei resurselor şi a energiei, în timp ce punerea în aplicare a măsurii privind prevenirea generării deşeurilor şi implementarea schemei responsabilităţii extinse a producătorului (REP) pentru anumite tipuri de produse (conform art.12 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile) va duce la decuplarea creşterii economice de utilizare a resurselor naturale, promovând ecologizarea economiei, prin sporirea competitivităţii ei. Toate acestea vor ajuta ţara să atingă obiectivele dezvoltării durabile conform SND, precum şi să răspundă la angajamentelor asumate în cadrul Abordării Strategice în domeniul Managementului Internaţional al Substanţelor Chimice (SAICM), în mod prioritar deciziilor adoptate în cadrul Conferinţei Internaţionale privind Managementul Substanţelor Chimice (ICCM-5).

Aplicarea măsurilor economice (o taxă pentru deşeurile eliminate în depozitele de deşeuri), dezvoltarea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor şi stabilirea infrastructurii de reciclare şi recuperare a deşeurilor va permite crearea unui sistem eficient de gestionare a deşeurilor bazat pe ierarhia priorităţilor de prevenire a deşeurilor.

Îmbunătăţirea sistemului de evidenţă a deşeurilor care cad sub fluxuri de produse REP va facilita planificarea şi controlul eficient al gestionării deşeurilor la toate nivelurile. Aceste date vor fi utilizate pentru planificarea gestionării deşeurilor, evaluarea eficienţei gestionării deşeurilor şi atingerea obiectivelor de gestionare a deşeurilor.

Majoritatea substanţelor şi a produselor chimice utilizate în Republica Moldova sunt din importuri. Cantităţi semnificative de substanţe şi produse chimice sunt utilizate în toate sectoarele economiei naţionale şi instituţiile ştiinţifice, inclusiv şi de către populaţie, preponderent fiind utilizate în sectorul industrial, medical, agricol, prin aplicarea produselor de protecţie a plantelor şi a fertilizanţilor. Se atestă o creştere constantă a importurilor de substanţe chimice pentru toate sectoarele economiei naţionale. Reducerea riscurilor asociate utilizării substanţelor chimice pe întreg ciclul de viaţă impune introducerea unui control riguros al plasării pe piaţă a unor astfel de produse, precum şi funcţionarea eficientă la standardele UE a procesului de autorizare, clasificare, etichetare, restricţionare, inclusiv şi de gestionare a acestora.

În vederea atingerii acestui obiectiv documentul propune elaborarea şi implementarea programelor naţionale de management durabil al substanţelor chimice şi gestionare a deşeurilor, care să includă următoarele cinci direcţii prioritare:

Direcţia prioritară 6.1. Dezvoltarea infrastructurii regionale de tratare a deşeurilor municipale, inclusiv a celor periculoase şi reducerea numărului de depozite de deşeuri existente şi a suprafeţei terenurilor alocate pentru depozite

Sistemul integrat al gestionării deşeurilor prevede dezvoltarea infrastructurilor regionale de management al deşeurilor (în cele 8 regiuni de management al deşeurilor); creşterea gradului de acoperire cu servicii profesionale de colectare, tratare, valorificare sau eliminare a deşeurilor în mediul urban şi rural; crearea infrastructurii de gestionare a deşeurilor periculoase prin dezvoltarea Centrului de gestionare a deşeurilor periculoase, etc.;

Dezvoltarea infrastructurii regionale de eliminare a deşeurilor municipale (depozit ecologic cu căptuşeală impermeabilă şi sistem pentru colectarea levigatului, sistem pentru recuperarea biogazului şi operaţiuni de depozitare cu acoperirea zilnică a deşeurilor) astfel încât:

1) pe termen scurt, în perioada anilor 2023-2025, se va iniţia construcţia a câte un depozit de deşeuri conform pentru 3 zone de gestionare a deşeurilor împreună cu închiderea/reabilitarea treptată a gropilor de gunoi existente în RMD1, RMD5, RMD8;

2) pe termen mediu, în perioada anilor 2025-2027, se va iniţia construcţia a câte un depozit de deşeuri conform pentru zonele de gestionare a deşeurilor RMD2, RMD3, RMD4 RMD6, RMD7 împreună cu închiderea/reabilitarea treptată a gropilor de gunoi existente.

Direcţia prioritară 6.2. Creşterea gradului de pregătire pentru separarea şi reciclarea deşeurilor, recuperarea materialelor reciclabile din gospodării şi din sectorul comercial/instituţional/industrial, adoptarea noilor principii pentru tranziţia către o economie circulară în sectoarele prioritare precum: industria materialelor reciclabile (sticlă, masă plastică, hârtie etc.), industria materialelor de construcţii şi demolări şi a deşeurilor biodegradabile

Pentru a asigura o dinamică pozitivă în reducerea cantităţilor de deşeuri eliminate prin depozitare, sunt necesare următoarele acţiuni:

- dezvoltarea infrastructurii de colectare separată atractivă pentru cetăţeni pentru a interzice depozitarea deşeurilor de fluxuri de deşeuri sortate;

- creşterea colectării separate a deşeurilor biologice, reducând astfel cantitatea de depozite de deşeuri biodegradabile municipale cu 15% până în anul 2027;

- promovarea reciclării deşeurilor, dezvoltarea capacităţilor de recuperare a materialelor, crearea pieţei de materiale secundare, promovarea economiei circulare;

- măsuri pentru a încuraja actorii economici să introducă pe piaţă reciclarea producţiei de ambalaje;

- promovarea prevenirii deşeurilor, activităţilor de reutilizare;

- organizarea campaniilor de sensibilizare a cetăţenilor;

- implementarea proiectelor-pilot pentru a demonstra cele mai eficiente măsuri de gestionare a deşeurilor organice, cum ar fi compostarea la domiciliu;

- organizarea punctelor de colectare separată a deşeurile periculoase de la consumătorii casnici etc.

Direcţia prioritară 6.3. Implementarea responsabilităţii extinse a producătorului

Pentru captarea materialelor reciclabile, prin dezvoltarea sistemelor de colectare şi tratare a fluxurilor de deşeuri specifice, inclusiv a celor periculoase (precum deşeurile de la echipamente electrice şi electronice (DEEE), vehiculele scoase din uz, deşeuri de baterii şi acumulatori, uleiuri uzate, deşeurile de ambalaje etc.);

Funcţionarea eficientă a schemei de responsabilitate extinsă a producătorului va permite dezvoltarea colectării şi recuperării resurselor la nivel de regiune, astfel încât pe termen mediu, perioada anilor 2023-2027, să fie asigurată:

a) reciclarea a 25% din deşeurile de ambalaje generate în zonele rurale şi 35% din deşeurile de ambalaje generate în zonele urbane;

b) asigurarea unui nivel de colectare separată de minimum 35 % pentru DEEE;

c) asigurarea unui nivel de colectare separată de 25% până în 2023 şi a 45% până în 2025 a deşeurilor de baterii şi acumulatori (DBA);

d) asigurarea unui nivel de reciclare şi valorificare a 65% din greutatea medie a BA cu plumb acid, a 75% din greutatea medie a BA cu nichel-cadmiu, reciclarea şi valorificarea a 50% din greutatea medie a celorlalte DBA;

e) îmbunătăţirea funcţionării schemei de responsabilitate extinsă a producătorului prin asigurarea unui nivel de colectare separată şi tratarea a minimum 25% a uleiurilor uzate;

f) îmbunătăţirea funcţionării schemei de responsabilitate extinsă a producătorului prin asigurarea unui nivel de colectare şi dezasamblarea de minimum 25% a vehiculelor scoase din uz.

Direcţia prioritară 6.4. Asigurarea unui management durabil al substanţelor chimice în produse şi articole pe tot parcursul ciclului de viaţă, de la import sau producere până la depozitarea, transportarea, utilizarea şi eliminarea sau valorificarea substanţei, prin implementarea următoarelor măsuri:

- elaborarea cadrului normativ necesar pentru asigurarea unui mecanism instituţional consolidat de gestionare a substanţelor chimice la nivel naţional;

- reglementarea şi controlul producerii, înregistrarea, importul, exportul, transportul, depozitarea, utilizarea şi eliminarea produselor chimice, care pot prezenta pericole pentru sănătatea oamenilor, a animalelor şi pentru integritatea mediului;

- asigurarea schimbului de cunoştinţe şi practici privind managementul durabil al substanţelor chimice, prin sporirea acceptării reciproce a abordărilor în evaluarea pericolelor chimice şi asigurarea funcţionării unui sistem informaţional integrat privind substanţele chimice (www.repc.gov.md);

- dezvoltarea capacităţilor de cercetare, evidenţă şi monitoring în domeniul managementului substanţelor chimice, care constau sau conţin substanţe sau amestecurile periculoase, inclusiv şi cele de mercur, plumb sau cadmiu şi compuşii acestora.

Direcţia prioritară 6.5. Asigurarea managementului substanţelor chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi (POP) prin reducerea impactului POP asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii umane pentru onorarea obligaţiunilor ţării, care rezultă din ratificarea Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi (Stockholm, 23 mai 2001).

Pentru a asigura reducerea impactului POP asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii umane, sunt necesare următoarele acţiuni:

- elaborarea cadrului normativ pentru gestionarea durabilă a substanţelor chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi;

- reglementarea tratării, valorificării şi eliminării substanţelor chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi;

- dezvoltarea capacităţilor de valorificare a deşeurilor cu conţinut de POP.

Obiectivul general 7. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2030 cu 70% comparativ cu 1990 după scenariul necondiţionat (sau cu 88% după cel condiţionat) asigurând contribuţia Republicii Moldova la obţinerea neutralităţii climatice până în anul 2050 la nivel european şi creşterea rezilienţei sectoarelor economice la schimbările climatice

În contextul fenomenului schimbărilor climatice, Republica Moldova şi-a asumat, împreună cu alte state ale lumii, să contribuie la realizarea priorităţilor şi obiectivelor Acordului de la Paris şi a celor din cadrul Pactului verde european cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) şi la limitarea încălzirii globale, să întreprindă măsuri de atenuare şi de adaptare la schimbările climatice. În acest sens vor fi implementate măsuri privind:

Direcţia prioritară 7.1. Realizarea ţintei de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) în conformitate cu contribuţiile naţionale determinate în cele şapte sectoare: transport, energetic, industrial, clădiri, agricultură, folosinţa terenurilor, deşeuri

Ţintele de reducere a emisiilor pentru fiecare din aceste şapte sectoare sunt stabilite în conformitate cu aspiraţiile UE pentru anii 2030, 2050 şi cu CNDA şi sunt reflectate în proiectul Programului de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova până în anul 2030 şi în Planul de acţiuni pentru implementarea acestuia, precum şi în Planul naţional integrat privind energia şi clima. Acestea urmează a fi atinse prin implementarea principiilor economiei verzi, care contribuie la utilizarea eficientă a resurselor şi a energiei, la promovarea utilizării energiei regenerabile, aplicarea tehnologiilor mai curate în sectorul economic, cu emisii de carbon şi poluare redusă şi la minimizarea riscurilor de mediu.

Pentru a atinge obiectivul general al ţării, fiecare sector ar trebui să contribuie. Ţintele specifice fiecărui sector sunt prezentate în tabelul 16.

Tabelul 16

Ţinte de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2030

Direcţia prioritară 7.2. Creşterea capacităţii de pregătire şi de adaptare a Republicii Moldova la schimbările climatice

Procesele de adaptare la schimbări climatice sunt necesare în contextul în care există incertitudinea cu privire la cât de repede şi cât de mult se va schimba clima şi care vor fi efectele asupra sistemelor naturale şi a populaţiei. Prognoze şi posibile măsuri sunt analizate şi integrate în programe de adaptare la schimbările climatice, care abordează următoarele sectoare: agricultură, energie, transport, sănătate, resurse de apă şi sectorul forestier.

Tabelul 17

Măsurile de adaptare la schimbările climatice pe sectoare

Direcţia prioritare 7.3. Reducerea riscurilor dezastrelor cauzate de factorii meteorologici, hidrologici şi climatici

Practicile de gestionare a riscurilor dezastrelor trebuie să fie bazate pe cunoaşterea riscurilor dezastrelor în contextul tuturor dimensiunilor de vulnerabilitate, a capacităţilor de răspuns şi a nivelului de expunere a persoanelor şi bunurilor, precum şi având la bază caracteristicile specifice ale hazardelor. Aceste cunoştinţe urmează a fi utilizate pentru evaluarea timpurie a riscurilor, pentru prevenirea şi atenuarea efectelor dezastrelor, precum şi pentru dezvoltarea şi implementarea unor măsuri de pregătire şi răspuns eficient la dezastre.

Măsurile şi activităţile propuse pentru îmbunătăţirea practicilor de prevenire şi pregătire cuprind:

- colectarea, analiza, gestionarea şi utilizarea datelor la nivel naţional privind factorii meteorologici, hidrologici şi climatici, în conformitate cu bunele practici internaţionale;

- elaborarea hărţilor zonelor de risc a dezastrelor la nivel naţional;

- aplicarea măsurilor de reducere a riscului de dezastre la nivel local şi naţional în sectoarele-cheie ale economiei naţionale;

- implementarea unui sistem de avertizare timpurie a dezastrelor.

Obiectivul general 8. Promovarea economiei verzi, eficientizarea utilizării resurselor şi dezvoltarea economiei circulare

Strategia pune accentul, în special, pe trecerea etapizată la un nou model de dezvoltare, asigurând tranziţia de la modelul economic actual bazat pe producere şi consum la economia verde şi circulară.

Perspectivele oferite de economia verde şi de economia circulară vin să consolideze abordarea mai largă a dezvoltării durabile, ca un tot unitar, având drept numitor comun protecţia mediului, creşterea competitivităţii şi a productivităţii resurselor disponibile în cadrul economiei naţionale. Direcţiile de acţiune în acest sens se vor concentra pe două direcţii prioritare:

Direcţia prioritară 8.1. Impulsionarea tranziţiei spre o economie verde

Strategia îşi propune continuarea tranziţiei spre o economie verde incluzivă. Printre ariile tematice se pot menţiona: investiţii în inovare (promovarea inovaţiilor tehnologice prietenoase mediului şi susţinerea dezvoltării afacerilor verzi); ecoetichetarea produselor şi a serviciilor, stimularea unui comportament sustenabil al consumatorilor.

Programele de promovare a economiei verzi elaborate şi implementate în acest scop într-o abordare intersectorială vor avea drept obiective îmbunătăţirea proceselor de guvernare verde şi circulară, majorarea gradului de educaţie şi conştientizare, susţinerea inovaţiilor şi atragerea investiţiilor şi vor cuprinde acţiuni şi măsuri privind:

- promovarea colaborării intersectoriale şi consolidarea capacităţilor instituţionale la toate nivelurile de guvernare pentru promovarea economiei verzi şi circulare;

- creşterea gradului de conştientizare a publicului privind implementarea unei abordări "verzi" în cadrul politicilor naţionale şi schimbarea comportamentului producătorilor şi a consumatorilor, dezvoltarea mecanismelor financiare care să susţină perioada de tranziţie;

- elaborarea programelor educaţionale pentru diverşi actori (instituţii publice, instituţii de învăţământ, populaţie etc.);

- promovarea instrumentelor care conduc la îmbunătăţirea performanţelor de mediu ale întreprinderilor, prin campanii de informare şi conştientizare privind avantajele obţinerii etichetei ecologice pentru produse şi servicii, precum şi a obţinerii standardelor de calitate (EMAS) de către organizaţiile publice sau private;

- implementarea practicilor durabile de achiziţii publice verzi, în conformitate cu priorităţile naţionale şi politicile europene.

Principalele sectoare care asigură tranziţia spre economia verde şi circulară sunt:

Sectorul achiziţii publice, prin promovarea achiziţiilor durabile care au drept obiectiv reducerea impactului asupra mediului, a bunurilor, a serviciilor şi lucrărilor achiziţionate pe tot parcursul ciclului de viaţă al acestora, promovând în acelaşi timp dezvoltarea unei pieţe pentru bunuri, servicii şi lucrări ecologice şi creşterea competitivităţii industriilor şi sectoarelor ecologice ale economiei locale. În vederea implementării practicii de achiziţii publice durabile este necesară elaborarea criteriilor de sustenabilitate şi extinderea listei bunurilor, serviciilor şi lucrărilor prioritare cărora li se aplică procedura de achiziţii publice.

Sectorul de producere şi servicii, prin intermediul programelor de ecologizare a IMM-urilor şi introducerea principiilor de eficientizare a resurselor şi producere mai pură, promovarea parcurilor eco-industriale şi a zonelor economice libere eco.

Ecologizarea IMM-urilor va oferi un şir de oportunităţi Republicii Moldova pentru a beneficia plenar de Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA):

- creşterea productivităţii prin eficientizarea proceselor de producţie şi utilizarea eficientă a resurselor energetice, a materiei prime, în acelaşi timp crearea unui spaţiu pentru inovare şi valoarea adăugată, precum şi alocarea resurselor în conformitate cu necesităţile de producere;

- creşterea gradului de încredere a investitorilor datorită asumării de către Guvern a implementării politicilor publice de reducere a impactului activităţii economice asupra mediului;

- extinderea accesului la noi pieţe datorită cererii sporite pentru produse şi servicii ecologice;

- asigurarea creşterii economice datorită utilizării eficiente a resurselor disponibile şi reducerea efectelor negative asupra mediului şi a sănătăţii.

Pentru asigurarea, până în anul 2030, a ecologizării a circa 50% din întreprinderile mici şi mijlocii prin suport adecvat în implementarea principiilor economiei verzi se va asigura continuitatea următoarelor acţiuni:

1) actualizarea şi implementarea Programului naţional cu privire la ecologizarea întreprinderilor mici şi mijlocii pentru adaptarea acestora la tranziţia spre o economie verde prin promovare, schimb de bune practici şi mobilizare de fonduri pentru eco-inovaţii, eficienţa resurselor şi producerea mai pură;

2) încurajarea întreprinderilor/afacerilor ecologice sau a tehnologiilor ecologice prin oferirea diverselor facilităţi, inclusiv a accesului la finanţare;

3) crearea locurilor de "muncă verzi" în cadrul IMM-urilor.

Sectorul transportului cu următoarele acţiuni:

- promovarea eliminării treptate a maşinilor vechi şi diesel prin dezvoltarea şi implementarea unui program de stat în colaborare cu companiile private;

- dezvoltarea infrastructurii naţionale necesare pentru autovehiculele electrice;

- aplicarea restricţiilor pentru circulaţia autovehiculelor (de toate tipurile, inclusiv pentru transportul public şi cel industrial/comercial) mai vechi de 15 ani;

- modernizarea transportului public vechi prin substituirea acestuia cu mijloace de transport ecologice (electrice);

- reglementarea intrării autovehiculelor în oraşe şi în centrul oraşelor (pentru a reduce ambuteiajele şi poluarea aerului);

- elaborarea reglementărilor privind promovarea utilizării mijloacelor de transport în comun, dezvoltarea prioritară a transportului public urban şi reducerea semnificativă (cu 50-70%) a numărului de microbuze, redirecţionarea rutelor urbane şi diminuarea traficului de pe arterele centrale, crearea traseelor de ocolire a centrelor urbane;

- organizarea şi promovarea Săptămânii europene a mobilităţii care încurajează autorităţile publice din mediul urban să introducă şi să promoveze transportul alternativ;

- integrarea în politicile cu privire la transport a prevederilor de mediu ce ţin de încurajarea utilizării combustibililor alternativi şi a noilor tehnologii în toate tipurile de transport.

Direcţia prioritară 8.2. Eficientizarea utilizării resurselor şi promovarea economiei circulare

Economia circulară este parte componentă a dezvoltării durabile, aducând în prim-plan necesitatea de optimizare a consumurilor de resurse pentru a promova reciclarea şi reutilizarea. Prevenirea generării deşeurilor, reducerea consumului de surse primare în procesul de producţie prin refolosirea şi reutilizarea produselor sunt unele dintre acţiunile ce vor fi întreprinse în această direcţie.

Capitolul IV

IMPACTUL

Strategia, fiind un document de politici pe termen lung, ţinteşte punerea în aplicare a principiilor de bază a protecţiei mediului precum: principiile precauţiei, prevenirii poluării şi remedierii la sursă, "poluatorul plăteşte" şi urmăreşte obţinerea mai multor beneficii şi categorii de impact, corelate cu dezvoltarea durabilă a ţării şi protejarea patrimoniului natural.

Implementarea Strategiei va oferi un cadrul echitabil, eficient şi oportun pentru dezvoltarea întregului sistem de protecţie a mediului în Republica Moldova. Programele şi planurile de acţiuni sectoriale elaborate şi puse în aplicare în vederea implementării obiectivelor generale ale Strategiei vor propune soluţii şi măsuri necesare pentru a răspunde celor mai mari provocări din domeniu ce vizează protecţia aerului, gestionarea deşeurilor, gestionarea substanţelor chimice, exploatarea şi conservarea solului, conservarea naturii şi biodiversităţii, împădurirea terenurilor degradate, gestionarea şi îmbunătăţirea calităţii apelor, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la schimbările climatice etc.

Strategia oferă şi oportunităţi adiţionale privind realizarea angajamentelor comune de limitare a încălzirii globale şi de atingere a neutralităţii climatice a UE, incluse şi în agenda de priorităţi ale Guvernului, inclusiv în Acordul de Asociere RM – UE. Direcţiile de acţiuni stabilite în cadrul obiectivelor generale vor stimula în mod prioritar: dezvoltarea unor planuri de investiţii pe termen lung pentru asigurarea căii de dezvoltare economică verde, vor oferi noi posibilităţi pentru utilizarea la scară mai mare a inovaţiilor tehnologice emergente; obţinerea asistenţei tehnice şi de capacitate pentru implementarea proiectelor de atenuare şi adaptare la schimbările climatice, cu efect pozitiv asupra modernizării obiectivelor de infrastructură, creşterii eficienţei energetice, dezvoltării surselor regenerabile de energie, conservării solurilor, împăduririi terenurilor degradate, sortării şi prelucrării deşeurilor etc.

Punerea în aplicare a legislaţiei noi în domeniul protecţiei mediului, armonizată la acquisul communitar de mediu, va permite promovarea principiilor, a valorilor şi a standardelor de mediu europene la nivel naţional.

Reforma în sectorul de mediu va asigura condiţii de bună guvernare în domeniul protecţiei mediului, de aplicare eficientă a legislaţiei la nivel naţional şi local şi de conformare de mediu. Impactul reformei instituţionale va avea efecte benefice asupra întregului sistem de mediu, transformându-l într-un sistem de înaltă performanţă, care va responsabiliza autorităţile administrative şi instituţiile publice de toate nivelurile în ceea ce priveşte luarea deciziilor în privinţa mediului, va îmbunătăţi procesul de asigurare a conformităţii la cerinţele de mediu şi de punere în aplicare a politicii de mediu, va oferi servicii publice de calitate în domeniu, în corespundere cu nevoile şi aşteptările oamenilor. Modernizarea sistemului de monitoring şi control al factorilor de mediu va permite o cunoaştere mai bună a stării componentelor de mediu în ţară şi va contribui la aprobarea de politici ţintite pe problemele acute din domeniu. Sporirea calităţii datelor de mediu va garanta o prezentare raţionalizată de înaltă calitate, comparabilă şi relevantă, a informaţiilor şi a datelor despre mediu, inclusiv la nivel european.

În urma implementării obiectivelor generale şi a direcţiilor prioritare stabilite în cadrul Strategiei se aşteaptă a fi obţinute următoarele rezultate benefice asupra sistemului de mediu şi asupra situaţiei sociale şi economice din ţară:

- administraţia publică în domeniul protecţiei mediului este eficientă, responsabilă, integră, transparentă şi deschisă pentru participarea cetăţenilor la procesele de luare a deciziilor;

- cerinţele de protecţie a mediului sunt integrate în procesul de planificare şi aprobare a tuturor proiectelor de dezvoltare a activităţilor economice;

- activităţile economice cu impact asupra mediului beneficiază de un sistem coerent şi transparent de autorizaţii şi sunt monitorizate mai eficient pentru a nu admite neconformităţi de mediu;

- calitatea apelor de suprafaţă ridicată cu cel puţin o clasă de calitate;

- emisiile de poluanţi atmosferici de la sursele fixe şi mobile reduse, impactul negativ asupra calităţii aerului în oraşe diminuat;

- pierderile de biodiversitate stopate, ecosistemele naturale conservate;

- suprafaţa pădurilor extinsă până la 15%;

- infrastructura regională de gestionare a deşeurilor creată şi funcţională;

- măsuri de gestionare în siguranţă a substanţelor chimice, de remediere a terenurilor contaminate implementate la nivel naţional;

- ţinta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până la 70% atinsă;

- în 6 sectoare prioritare – agricultură, resurse de apă, sănătate, sectorul forestier, energie şi transport sunt implementate măsuri de creştere a rezilienţei şi de adaptare la schimbările climatice;

- eficienţa consumului şi utilizării de resurse naturale este în creştere;

- tranziţia spre o economie verde şi circulară asigurată.

De asemenea, Strategia urmăreşte să asigure promovarea unei producţii şi a unor modele de consum durabil pentru internalizarea aspectelor pozitive ale impactului asupra mediului, utilizând în acest scop o combinaţie a instrumentelor economice de mediu, precum şi a măsurilor fiscale cum ar fi: dezvoltarea sistemelor de responsabilitate extinsă a producătorului pentru anumite tipuri de produse; promovarea achiziţiilor publice verzi şi a etichetei ecologice; crearea şi promovarea programelor de asistenţă pentru ecologizarea şi asistenţa specifică de mediu pentru întreprinderile mari, mici şi mijlocii; stimularea inovaţiilor la nivelul produselor şi aplicării pe larg a sistemelor de management şi audit ecologic (EMAS) şi a iniţiativelor de creştere a transparenţei sectorului de producere faţa de rapoartele de performanţă în domeniul ecologic şi al dezvoltării durabile.

Principiile Convenţiei de la Aarhus vor fi puse în aplicare prin mecanisme de asigurare a accesului la informaţii, a participării şi accesului la justiţie a publicului, de îmbunătăţire a colaborării şi de dezvoltare a parteneriatelor cu sectorul asociativ şi cel de cercetare. La final, informaţiile despre starea şi tendinţele mediului înconjurător în raport cu tendinţele economice, sociale şi în materie de sănătate publică, despre aspectele generale şi specifice ce ţin de protecţia mediului la nivelul regiunii, ţării şi localităţii, programele de cercetare ecologică, de informare, formare, educaţie pentru mediu vor fi accesibile pentru toţi cetăţenii interesaţi.

În domeniul digitalizării şi infrastructurii datelor, crearea sistemului informaţional integrat de mediu va asigura interconexiune şi operabilitatea cadastrelor şi registrelor cu date de mediu, va îmbunătăţi substanţial procesul de examinare şi emitere a actelor permisive de mediu, va asigura trasabilitatea şi interacţiunea între diferiţi participaţi şi utilizatori de date ale sistemelor informaţionale. Va fi diminuat timpul de solicitare şi procesare a datelor specifice de mediu care stau la baza procedurii de emitere a actelor permisive, precum şi a evaluării rapoartelor de mediu.

Per ansamblu, în prezenta Strategie se propune un set coerent de obiective specifice şi direcţii prioritare care acoperă şi aspecte de interconectare a domeniilor climă, mediu, energie, transport, sectorul industrial, agricultură şi finanţare durabilă. Textul strategiei este aliniat la Pactul verde european şi are menirea să amelioreze bunăstarea şi sănătatea cetăţenilor de azi şi de mâine.

Capitolul V

INDICATORI DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE

Progresul general privind realizarea obiectivelor Strategiei va fi apreciat în baza următorilor indicatori:

Capitolul VI

RISCURI DE IMPLEMENTARE

Fiind un document de planificare pe termen lung, Strategia se va axa pe promovarea unor politici de mediu ambiţioase, corelate cu dezvoltarea strategică a ţării, acordându-le o atenţie specială capacităţii de implementare a angajamentelor asumate în cadrul acordurilor de mediu globale şi al Programului de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană 2021-2027. În procesul de implementare a Strategiei şi de elaborare a programelor sectoriale, vor fi evaluate şi monitorizate mai multe riscuri, care ar putea afecta atât procesele de implementare a intervenţiilor propuse, cât şi atingerea obiectivelor şi a rezultatelor aşteptate, cu aplicarea măsurilor de diminuare corespunzătoare. Următoarele tipuri de riscuri sunt cele mai iminente:

Capitolul VII

INSTITUŢII RESPONSABILE

Strategia va fi aprobată de Guvern, care va monitoriza şi evalua implementarea acesteia prin intermediul Ministerului Mediului.

La implementarea Strategiei vor participa conform competenţelor instituţionale următoarele instituţii:

Ministerul Mediului, cu subdiviziunile sale structurale interne şi instituţiile subordonate;

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;

Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării;

Ministerul Energiei;

Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale;

Ministerul Sănătăţii;

Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu instituţiile subordonate (Institutul de Zoologie, Institutul de Ecologie şi Geografie, Grădina Botanică Naţională (Institut) "Alexandru Ciubotaru");

Ministerul Afacerilor Interne cu instituţiile subordinate;

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

Agenţia Naţională de Sănătate Publică;

Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare.

Implementarea Strategiei va fi asigurată prin intermediul mai multor programe sectoriale care sunt în proces de implementare sau care urmează a fi elaborate şi aprobate. Programele vor ţine cont de obiectivele specifice din Strategie, precum şi de ciclul de planificare strategică şi bugetară a Guvernului.

Ministerul Mediului va crea şi asigura funcţionalitatea platformelor de comunicare, colaborare şi cooperare intersectorială între toţi actorii cu atribuţii în realizarea Strategiei, va crea şi dezvolta parteneriate cu următoarele instituţii:

Congresul Autorităţilor Publice Locale;

reprezentanţi ai mediului de afaceri;

reprezentanţi ai societăţii civile din domeniul mediului;

reprezentanţi ai partenerilor de dezvoltare.

Administraţia publică locală va transpune obiectivele şi direcţiile de acţiuni ale Strategiei în programe şi planuri de acţiuni locale promovate pe diferite componente de mediu: gestionarea deşeurilor, calitatea aerului, gestionarea apelor etc.

Capitolul VIII

PROCEDURI DE RAPORTARE

Procesul de monitorizare a Strategiei presupune crearea unui instrument de colectare şi analiză a datelor generalizate privind situaţia reală a stării mediului în ţară, care va permite evaluarea rezultatelor intervenţiilor realizate faţă de rezultatele scontate.

Monitorizarea implementării obiectivelor şi a direcţiilor de acţiune incluse în Strategie presupune colectarea şi centralizarea informaţiilor de la autorităţile şi instituţiile responsabile cu referire la indicatorii de rezultat stabiliţi pentru fiecare dintre măsurile aferente obiectivelor Strategiei, precum şi a informaţiilor obţinute în procesul de raportare a programelor sectoriale ce reies din document.

Monitorizarea şi raportarea implementării Strategiei va fi asigurată de Ministerul Mediului prin intermediul următoarelor instrumente de raportare:

raportul anual privind implementarea Strategiei va fi întocmit anual, în semestrul I, începând cu anul 2025 şi va avea un caracter analitic al progresului în atingerea indicatorilor de monitorizare a Strategiei;

raportul intermediar, urmează a fi elaborat în semestrul I al anului 2027, ca urmare a unei evaluări intermediare a procesului de implementare a Strategiei, care va conţine analiza impactului intermediar al activităţilor derulate şi a ţintelor intermediare şi va include propuneri pentru ajustarea obiectivelor şi indicatorilor finali în funcţie de nivelul de realizare a ţintelor, de condiţiile socioeconomice din ţară şi de manifestarea riscurilor de implementare evaluate;

raportul final, care urmează a fi elaborat în semestrul I al anului 2031, la încheierea perioadei aferente de implementare a Strategiei şi care va prezenta rezultatele finale, gradul de îndeplinire a indicatorilor şi factorii ce nu au permis realizarea tuturor obiectivelor, impactul implementării documentului strategic, precum şi contribuţia acesteia la atingerea obiectivelor SND. Rezultatele din raportul final se vor lua în considerare la elaborarea unui nou document de politici în domeniul mediului;

rapoartele anuale de monitorizare, de evaluare intermediară şi finală vor fi elaborate de Ministerul Mediului, vor fi consultate public şi vor fi plasate pe site-ul web oficial al Ministerului.