Hotărâre nr. 624 din 30.08.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional de adaptare

la schimbările climatice până în anul 2030

nr. 624  din  30.08.2023

 (în vigoare 27.11.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 448-451 art.1086 din 27.11.2023

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030 (se anexează).

2. Ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi instituţiile publice responsabile:

1) vor realiza acţiunile incluse în Planul de acţiuni pentru implementarea Programului naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030;

2) vor prezenta Ministerului Mediului anual, până la începutul lunii februarie, precum şi la solicitare, rapoartele privind realizarea acţiunilor incluse în Planul de acţiuni pentru implementarea Programului naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030.

3. Ministerul Mediului va prezenta Guvernului:

1) până la data de 31 martie a anului următor perioadei de raportare – raportul anual de progres privind implementarea Programului naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030;

2) până la data de 31 martie 2028 – raportul de evaluare intermediară (anii 2023-2027) privind implementarea Programului naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030;

3) până la data de 31 martie 2031 – raportul de evaluare finală (anii 2028-2030) privind implementarea Programului naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030.

4. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezenta hotărâre se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în aceste scopuri în bugetele autorităţilor/instituţiilor implicate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

5. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.624/2023

PROGRAMUL NAŢIONAL

DE ADAPTARE LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

PÂNĂ ÎN ANUL 2030 (PNASC2030)

Capitolul I

INTRODUCERE

1. Condiţiile climatice sunt într-o continuă schimbare, iar evoluţia acestora impune asigurarea unui viitor rezilient sigur pentru generaţiile prezente şi viitoare. Adaptarea la schimbările climatice nu mai este o opţiune. A devenit o necesitate vitală. În 2020, omenirea a încheiat cel mai fierbinte deceniu din momentul iniţierii măsurărilor, fiind o perioadă în care recordul pentru cel mai fierbinte an a fost bătut de opt ori. Temperatura medie a suprafeţei Pământului a crescut cu circa 1,1°C de la începutul secolului XX, iar conform celor mai recente previziuni ale Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) incluse în cel de-al şaselea Raport de evaluare, aceasta ar putea creşte cu 1,4 – 4,4°C până în 2100, în comparaţie cu sfârşitul secolului XIX. Pe lângă impactul negativ asupra bunăstării umane şi sectoarelor economiei, variabilitatea sporită a climei, de la schimbări privind frecvenţa, până la severitatea fenomenelor meteorologice extreme, intensifică riscul de dezastre pentru milioane de persoane de pe tot globul, afectând în mod special minorităţile şi grupurile vulnerabile (precum femeile, persoanele cu dizabilităţi, vârstnicii).

Secţiunea 1

Contextul elaborării PNASC 2030

2. Conform metodologiei de evaluare a vulnerabilităţii NDGAIN (BM, 2016), Republica Moldova se clasează drept cea mai vulnerabilă ţară din Europa din punct de vedere climatic. Se prognozează că impactul schimbărilor climatice asupra dimensiunilor sociale, economice şi de mediu se vor intensifica pe termen mediu şi lung. Acest fapt va implica efecte devastatoare asupra sectorului economic cheie al ţării, agricultura, şi mai cu seamă asupra populaţiei rurale, pentru care aceasta reprezintă o sursă majoră de venituri şi alimente. Se prognozează că schimbările climatice vor duce la reducerea debitelor apelor de suprafaţă cu 16 – 20% până în 2030. Prognozele pe termen mediu indică o creştere continuă a temperaturii medii anuale în perioada 2010 – 2040 cu 2°C.

3. Cu referire la precipitaţii, cea de-a 4-a Comunicare Naţională a Republicii Moldova prognozează o scădere cu 13% a cantităţii anuale totale a acestora, în timp ce fluxurile anuale vor deveni mai instabile odată cu creşterea frecvenţei viiturilor. Modelele climatice din diferite scenarii de atenuare a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) demonstrează o reducere a disponibilităţii resurselor de apă, cu excepţia cazului în care se iau la timp măsuri adecvate de adaptare.

4. În ceea ce priveşte riscurile de dezastre naturale legate de climă, Republica Moldova este predispusă, în special, la inundaţii şi secete. Conform studiului Biroului ONU pentru Reducerea Riscului de Dezastre (UNISDR) "Costul uman al dezastrelor legate de fenomene meteorologice 1995 – 2015", Republica Moldova se clasează în top zece al ţărilor lumii cu cea mai mare proporţie de persoane afectate de dezastrele climatice. În 2008, ţara a suferit o inundaţie severă cu viitură, care s-a revărsat mult peste albiile râurilor Nistru şi Prut, iar pagubele totale s-au ridicat la 120 de milioane de dolari. Peste 40 de localităţi şi aproximativ 6525 de hectare de teren agricol au fost afectate de aceste inundaţii. De asemenea, 667 de case particulare şi 471 de clădiri publice au fost inundate, iar 131 dintre acestea au fost complet distruse. În stânga Nistrului, toată zona riverană din Tiraspol a fost acoperită cu apă, aceasta inundând 800 de case şi cauzând evacuarea majorităţii locuitorilor. Ulterior, inundaţiile severe din 2010 au afectat peste 13 mii de persoane din 60 de sate, cauzând pierderi şi daune de peste 75 de milioane de dolari.

5. Pe de altă parte, se prognozează că secetele vor deveni mai lungi şi mai severe. Conform statisticilor, în funcţie de locaţia geografică, se înregistrează o secetă o dată la 3 până la 10 ani. Potrivit informaţiilor publicate pe Portalul de cunoştinţe al Băncii Mondiale (în continuare – BM) privind schimbările climatice, pierderile medii anuale din cauza secetei au fost de aproximativ 19 milioane de dolari pe an în perioada 1996 – 2004. Secete severe au avut loc în 2007, 2012 şi, cel mai recent, în 2020 şi 2022. Conform estimărilor BM, în 2007 ţara noastră a suferit cea mai gravă secetă din istoria sa recentă, afectând 80% din teritoriu şi 135.000 de oameni, provocând pierderi de aproximativ un miliard de dolari. Seceta din 2020 a provocat o reducere de peste 26% a producţiei agricole şi a avut un impact socio-economic semnificativ, cu aproape 20% din pierderi de locuri de muncă în sectorul agricol, afectând astfel existenţa zilnică a populaţiei rurale vulnerabile. Insuficienţa de precipitaţii a redus drastic producţia agricolă în 2022, fiind estimată o scădere de peste 30% a producţiei de grâu şi porumb faţă de 2021 şi contribuind la recesiunea generală cauzată de pandemia Covid-19 şi criza economică.

6. Estimările BM din 2016 denotă că costul total al inacţiunilor privind adaptarea la schimbările climatice se ridică la circa 600 de milioane de dolari, echivalentul a 6,5% din PIB, valoare care s-ar putea dubla până în 2050, ajungând la circa 1,3 miliarde de dolari. În acest context, din 2013 Republica Moldova s-a angajat într-un proces naţional de planificare a adaptării la schimbările climatice (în continuare – PNA), în conformitate cu Cadrul de Adaptare de la Cancun, aprobat în cadrul celei de-a 16-a Conferinţe a Părţilor Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice din 2010. PNA este un proces pe termen lung orientat spre atingerea rezilienţei la schimbările climatice pentru dezvoltarea socială şi economică durabilă a ţării. PNA îşi propune să creeze un mediu favorabil pentru acţiuni coerente şi eficiente de adaptare, integrând riscurile climatice în procesul decizional privind investiţiile şi planificarea afacerilor, rămânând în acelaşi timp cuprinzător din punct de vedere social şi de gen.

7. Economia Moldovei deja suportă costuri semnificative cauzate de fenomenele climatice extreme şi ratează potenţialele beneficii ce derivă din măsurile de adaptare la schimbările climatice implementate la timp. Costurile reale şi cele de oportuni^tate vor creşte pe viitor mai cu seamă din cauza daunelor cauzate de inundaţii şi secete, a impacturilor climatice asupra agriculturii, precum şi a asupra sănătăţii (precum mortalitatea din cauza valurilor de căldură, bolilor transmise prin alimente şi apă, maladii exotice). Riscurile specifice pentru cele mai vulnerabile sectoare, în cazul în care nu se vor întreprinde măsuri suplimentare pentru a spori rezistenţa climatică la nivelul întregii economii, ar putea fi următoarele:

1) reducerea disponibilităţii apei sub nivelul total al cererii în decursul următorului deceniu;

2) intensificarea efectelor schimbărilor climatice asupra sănătăţii umane, asociate cu un număr în creştere de afecţiuni aferente valurilor de căldură (inclusiv boli cardiovasculare), transmiterea bolilor gastrointestinale sau altor maladii provocate de introducenţi, cât şi victime directe sau indirecte ale dezastrelor naturale;

3) reducerea semnificativă a productivităţii agricole din cauza deficitului de apă pentru culturi, precum şi a impactului fenomenelor climatice extreme (de exemplu, furtunile cu grindină şi îngheţurile târzii de primăvară, inundaţiile şi secetele majore sau schimbările situaţiei fitopatologice legate de proliferarea în masă a dăunătorilor şi bolilor);

4) reducerea productivităţii pădurilor, înrăutăţirea stării fitosanitare, dar şi sporirea incidenţei şi suprafeţei incendiilor de vegetaţie;

5) modificarea sezonieră a tendinţelor consumului energetic de vârf, care afectează infrastructura de distribuţie şi transport a energiei, precum şi compromiterea potenţialului ţării de a reduce importurile de energie prin valorificarea surselor regenerabile (solare, eoliene, geotermale şi biomasă);

6) deteriorarea infrastructurii de transport, care deja este afectată de fenomenele meteorologice extreme (inundaţiile şi valurile de căldură).

8. În acest context, PNASC 2030 preia rezultatele primei etape a procesului naţional de planificare a adaptării (2014–2020), pentru asigurarea continuităţii acestora în beneficiul cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv pentru cei mai vulnerabili, prin:

1) economii potenţiale din reducere a efectelor dăunătoare ale schimbărilor climatice şi a costurilor economice conexe, reducând astfel cheltuielile necesare pentru protecţia împotriva efectelor nocive;

2) venituri potenţiale din consolidarea producţiei primare direct dependente de climă (produse şi servicii agricole şi forestiere, servicii de alimentare cu apă, cât şi generarea energiei regenerabile asociate factorilor climatici);

3) utilizarea eficientă a resurselor naturale, urmare a implementării măsurilor de adaptare.

9. Astfel, conform Raportului "Planificarea investiţiilor pentru adaptarea la schimbările climatice în Moldova" (BM, 2016), se preconizează ca măsurile incluse în Planul de acţiuni al Programului să aducă economiei naţionale beneficii de peste 100 de milioane de dolari anual, prin asigurarea unei protecţii mai bune împotriva impacturilor climatice dăunătoare curente, dar şi ale celor viitoare.

Secţiunea a 2-a

Scopul şi abordarea în elaborarea PNASC 2030

10. Scopul PNASC 2030 îl constituie integrarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice şi planificarea dezvoltării la toate nivelurile şi sectoarele prioritare, pentru a asigura rezilienţa climatică pe termen mediu şi lung a sistemelor economice, sociale şi ecologice. În acest sens, se va menţine axarea pe cele şase sectoare vulnerabile – agricultura, resursele de apă, sănătatea, sectoarele forestier, energetic şi de transport, pentru a realiza agenda naţională de dezvoltare încorporată în Strategia Naţională de Dezvoltare (SND) "Moldova Europeană 2030", obiectivele de dezvoltare durabilă asumate în cadrul acesteia, precum şi Contribuţia Naţională Determinată (CND) actualizată prezentată de Republica Moldova în 2020 în temeiul Acordului de la Paris.

11. Abordarea adaptării la schimbările climatice la nivel naţional este sistemică, intersectorială, integrată în politicile sectoriale relevante şi se axează pe cunoştinţe şi evaluări actualizate ale riscurilor pentru sectoarele vulnerabile. Bazându-se pe experienţa din primul ciclu PNA, PNASC 2030 vizează consolidarea sinergiilor pe verticală şi pe orizontală între sectoarele vulnerabile la schimbările climatice, evitând dublarea acţiunilor, eficientizând resursele şi asigurând abordarea coerentă a integrării răspunsurilor la schimbările climatice în planificarea dezvoltării la nivel naţional şi local. Suplimentar, PNASC 2030 prevede crearea unui cadru consolidat de monitorizare şi evaluare a PNA, bazat pe indicatori sensibili la gen, cu scopul de a îmbunătăţi colectarea şi distribuţia datelor relevante adaptării la schimbările climatice (ASC) pentru luarea la timp a deciziilor mai bine informate în acest domeniu interdisciplinar de politici. Marcarea climatică a bugetului (MCB) este aplicată pentru a monitoriza alocaţiile şi cheltuielile aferente răspunsurilor la schimbările climatice în cadrul programelor bugetare, astfel asigurând ca necesităţile financiare pentru adaptarea la schimbările climatice (în continuare – ASC) să fie evaluate şi abordate cu mai multă precizie.

12. Viziunea PNASC 2030: infrastructură rezilientă şi capacităţi naţionale de adaptare la schimbările climatice fortificate, pentru a asigura bunăstarea populaţiei, durabilitatea mediului şi funcţionarea imperturbabilă a sectoarelor economice.

13. Cadrul de adaptare la schimbările climatice al Republicii Moldova, conturat în PNASC 2030, va contribui la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă a ţării stabilite în SND "Moldova Europeană 2030" prin îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale populaţiei (OS 2.1, OS 2.3), sporirea rezilienţei sistemului de sănătate (OS 5.1), asigurarea unui mediu sănătos (OS 10.1, OS 10.2, OS 10.3, OS 10.4) şi asigurarea rezilienţei faţă de schimbările climatice şi facilitarea adaptării în cele şase sectoare prioritare.

14. Unul dintre obiectivele strategice promovate de documentul de politici menţionat anterior vizează direct calitatea vieţii populaţiei prin sporirea accesului acesteia la surse sigure de apă şi energie, la infrastructura corespunzătoare de canalizare, drumuri şi tehnologii informaţionale. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată în mare parte de măsurile care urmează a fi implementate în sectoarele-cheie ale economiei, cu scopul de a atinge treptat rezilienţă sectorială şi generală faţă de schimbările climatice, contribuind direct sau indirect la atingerea următoarelor ţinte ODD: 1.5, 5.5, 5.a, 6.4, 6.6, 9.1, 9.4, 11.2, 13.1, 13.2, 13.3, 15.2, 15.3, 15.5 şi 15.9.

15. PNASC 2030 corelează, de asemenea, şi cu CND actualizată, prezentată de Republica Moldova în martie 2020 în contextul Acordului de la Paris. Adaptarea la schimbările climatice complexe necesită perspective intersectoriale care rezultă din implicarea unui sistem de guvernare de niveluri multiple: sectorial, central, regional şi local. Astfel, cadrul PNA până în 2030 îşi propune drept scop abordarea problemele intersectoriale aşa cum au fost identificate pe parcursul PNA-1 şi conturate în CND actualizată a Moldovei.

16. Dintr-o perspectivă mai vastă, PNASC 2030 va contribui la implementarea angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova, asumate nu doar prin semnarea Acordului de la Paris, dar şi odată cu adoptarea Agendei globale 2030 şi a Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) a acesteia, precum şi a Cadrului de la Sendai pentru Reducerea Riscului de Dezastre, dar şi a Pactului global pentru o migraţie sigură, ordonată şi reglementată, în special a obiectivelor climatice ale acesteia. Prin asigurarea unei planificări coerente a măsurilor de adaptare la schimbările climatice în şase sectoare-cheie ale economiei naţionale, PNASC 2030 şi Planul de acţiuni privind implementarea acestuia vor facilita procesul de planificare a bugetului pe termen scurt şi mediu, precum şi procesul de luare a deciziilor ce ţin de finanţarea intersectorială şi suportul din partea partenerilor de dezvoltare. Măsurile incluse sunt orientate spre depăşirea deficienţelor şi lacunelor identificate pe parcursul procesului PNA-1 şi sunt incluse în Raportul privind evaluarea implementării Strategiei naţionale de adaptare la schimbările climatice până în anul 2020 (SNASC 2020) şi a Planului de Acţiuni.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

17. Conform evaluărilor impactului, riscului şi vulnerabilităţii climatice realizate în procesul de elaborare a Comunicărilor Naţionale, precum şi ţinând cont de scenariile prognozate privind schimbările climatice, creşterea temperaturii, schimbările în regimul de precipitaţii şi intensificarea procesului de aridizare sunt principalele tipuri de impacturi climatice la care este expusă Republica Moldova. Acestea sunt asociate cu amplificarea frecvenţei şi intensităţii fenomenelor climatice extreme, cum sunt valurile de căldură şi îngheţurile, secetele severe, inundaţiile, furtunile cu ploi puternice şi grindină. Aceste premise constituie punctul de pornire pentru stabilirea priorităţilor de planificare, pe termen mediu şi lung, a acţiunilor şi investiţiilor pentru adaptare, de rând cu monitorizarea eficacităţii măsurilor de adaptare planificate şi implementate.

Secţiunea 1

Contextul riscului climatic, vulnerabilităţile şi opţiunile

ASC în sectoarele economice

18. Studiile realizate asupra evaluării riscurilor climatice în timp s-au axat pe o perioadă de referinţă de 30 de ani, din 1961 până în 1990. Respectiv, a fost analizată influenţa condiţiilor climatice asupra sectoarelor relevante în cazul a trei intervale de timp: 2010-2039, 2040-2069 şi 2070-2099. Au fost utilizate trei Modele Generale de Circulaţie (MGC), care reprezintă procese fizice din atmosferă, ocean, criosferă şi suprafaţa terestră, pentru a evalua vulnerabilitatea ţării la schimbările climatice şi identificarea opţiunilor de adaptare. Astfel, au fost constatate următoarele:

1) În Republica Moldova, iernile vor fi mai calde şi mai umede, iar verile şi toamnele mai fierbinţi şi mai aride. Se anticipează că în viitorul apropiat temperaturile vor creşte cu 1,7-2,0°C, iar până la finele secolului, această creştere poate ajunge până la media de 4,1-5,4°C. În funcţie de MGC, aceste valori variază de la 1°C la 6°C. Odată cu creşterea temperaturilor, se preconizează şi o reducere anuală continuă a nivelului mediu de precipitaţii. Se anticipează, de asemenea, că cel mai mult temperaturile vor creşte pe parcursul iernii şi a sezoanelor de tranziţie (primăvara şi toamna). Creşteri moderate ale nivelului de precipitaţii în timp sunt preconizate pe parcursul iernii şi a primăverii, pe când tendinţele precipitaţiilor pe timp de vară şi toamnă sunt mai cu seamă negative (reducere de 20-30% prognozată până în 2080).

2) Fenomenele climatice extreme vor deveni din ce în ce mai frecvente pe viitor. Prognozele pentru Republica Moldova sugerează că ceea ce este considerat a fi fenomene climatice cu temperaturi maxime absolute, extreme şi rare, în perioada de referinţă (34-35°C) vor deveni temperaturi medii maxime pe timp de vară în viitor. Prognozele mai generale pentru Europa indică riscuri de inundaţii în creştere pentru Europa de Nord, Centrală şi de Est. Secetele foarte severe din perioada actuală, semnalate cu o frecvenţă de circa o dată la 100 de ani, vor deveni mai frecvente şi vor surveni la fiecare 50 de ani (sau mai des) în Europa de Sud şi Sud-Est, inclusiv în Republica Moldova.

3) Procesul de aridizare urmează să se accelereze considerabil în viitor. La moment, o bună parte din teritoriul Republicii Moldova se caracterizează prin climă aridă sau semiaridă umedă. Se preconizează că aridizarea, care duce la o incidenţă înaltă a secetelor, să se intensifice considerabil către anul 2040. Ariditatea va fi mai pronunţată pe parcursul perioadei de vegetaţie a plantelor (iunie-octombrie). Dinamica schimbărilor, pe parcursul secolului, privind condiţiile de umiditate relevă că Republica Moldova urmează calea spre o climă mai uscată – de la uscat-subumedă la climă semiaridă.

19. În Comunicarea Naţională Patru şi CND actualizată, scenariile schimbărilor climatice pentru evaluarea vulnerabilităţii climatice şi adaptării sunt prezentate pe termen scurt (2016-2035), mediu (2046–2065) şi lung (2081–2100), în cadrul a trei traiectorii reprezentative de concentraţie RCP8.5, RCP4.5 şi RCP2.6. Pentru actualizarea prezentă a contextului privind riscul climatic şi vulnerabilităţile sectoarelor economice cheie, a fost luat în consideraţie scenariul pe termen scurt (2016-2035).

Variabila temperatură

20. Conform Evaluării vulnerabilităţii şi impactului schimbărilor climatice în Republica Moldova, toate cele trei traiectorii reprezentative de concentraţie (RCP, respectiv, RCP8.5, RCP4.5 şi RCP2.6) proiectează temperaturi similare pe termen scurt în următoarele decenii: +0,9 –1,1°C pe tot teritoriul ţării. Schimbările anuale ale temperaturii sunt foarte omogene în cele trei zone agroecologice ale Republicii Moldova – Nord, Centru şi Sud.

21. Doar începând cu anii 2050, cele trei scenarii privind emisiile generează modele de valori termice care se deosebesc între ele. Acest fapt se datorează atât inerţiei mari a sistemului climatic, cât şi timpului necesar pentru materializarea efectelor climatice ale emisiilor de gaze cu efect de seră. Către 2080 – rata încălzirii este mai mare în scenariul RCP8.5 (în medie atingând +4,6°C); moderată în scenariul RCP4.5 (+2,4°C) şi mai mică în scenariul RCP2.6, media ansamblului de modele fiind +1,3°C. Toate modelele generale de circulaţie (GCM) utilizate în Comunicarea Naţională patru convin asupra faptului că pentru cele trei perioade (2016-2035, 2046-2065 şi 208-2100) se preconizează o creştere a temperaturii, în comparaţie cu perioada de referinţă 1986–2005. Figura 1 prezintă această modelare pentru perioada 2016-2035 (care acoperă perioada de implementare a prezentului PNASC până în 2030).

Figura 1. Modelări privind evoluţia temperaturii medii anuale prognozate

a aerului pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 2016-2035, °C

Sursa: Comunicarea Naţională patru a Republicii Moldova (CMIP5 21 ansamblul GCM)

22. Pentru a actualiza situaţia privind temperatura pe parcursul implementării SNASC 2020, tabelul 1 şi figura 2 prezintă datele colectate de către Serviciul Hidrometeorologic de Stat pentru perioada 2015-2022 (SHS).

Tabelul 1.

Temperaturile medii şi extreme pentru perioada 2015-2022

Sursa: baza de date Serviciul Hidrometeorologic de Stat

Figura 2. Şirul anilor cu temperaturi medii anuale ridicate,

staţia meteorologică Chişinău

Sursa: baza de date SHS

23. În ultimul deceniu, au fost înregistrate şase cele mai înalte temperaturi medii anuale ale aerului din 1891, anul în care au început observaţiile climatice în Moldova. Sezonul de iarnă 2019-2020 a fost extrem de cald. Pentru prima dată de la începutul perioadei de observare, a fost raportată o temperatură medie a aerului care depăşeşte norma cu 4-5°С. În 2022, temperatura maximă a aerului pe 5 ianuarie a urcat în teritoriu până la +17,4ºС (SM Tiraspol), ceea ce, în lunа ianuarie, s-a semnalizat pentru prima dată din toată perioada de observaţii. Vreme anormal de caldă a fost înregistrată şi în decada a treia a lunii august 2022, când temperatura medie decadică a aerului a depăşit norma cu 5-6°С faţă de cea obişnuită.

Variabilele precipitaţii şi umiditate

24. În ceea ce priveşte nivelul anual şi cel mediu de precipitaţii, conform datelor Serviciului Hidrometeorologic de Stat, în perioada 2015-2021, norma de precipitaţii anuale a fost atinsă (cu excepţia anului 2015 şi jumătăţii a doua a anului 2019), deşi este distribuită foarte neuniform din punct de vedere geografic şi în timp. Anul 2022 se caracterizează printr-un deficit semnificativ de precipitaţii. Cantitatea anuală de precipitaţii pe 70% din teritoriu a constituit 260-400 mm (respectiv, 55-75% din normă). Comunicarea Naţională patru şi Evaluarea vulnerabilităţii şi impactului schimbărilor climatice în Republica Moldova prognozează că, în următorul deceniu, indicii agro-climatici, precum precipitaţiile şi umiditatea, vor înregistra o creştere nesemnificativă, pe când începând cu anii 2050, cele trei scenarii privind emisiile prognozează modele anuale cu precipitaţii reduse.

25. RCP8.5 şi RCP2.6 prognozează o creştere uşoară a precipitaţiilor cu peste 0,6-2% în toate zonele agroecologice (ZAE) în perioada 2016-2035 (a se vedea figura 3). Conform RCP4.5, pentru ZAE Nord şi centru se anticipează o reducere uşoară a precipitaţiilor de la 1,5% la 2%, în comparaţie cu perioada de referinţă (1986-2005). Valorile medii pentru toate cele trei scenarii RCP relevă că reducerea precipitaţiilor va fi mult mai severă pe parcursul verii şi toamnei.

Figura 3. Evoluţia prognozată a precipitaţiilor totale anuale pe teritoriul

Republicii Moldova pentru perioada 2016-2035, mm

Sursa: Comunicarea Naţională Patru a Republicii Moldova (CMIP5 21 ansamblul GCM)

26. Evaluarea coeficientului hidrotermic (CHT) pentru a identifica tendinţele modificării indicilor umidităţii în contextul schimbărilor climatice pe parcursul perioadei de vegetaţie, atestă că condiţiile climatice de bază, din perioada 1986-2005, ale CHT au variat de la 1,4 în Nord până la 0,8-0,9 în Sud-Estul ţării, înregistrând valori caracteristice climei moderat-uscate, în primul caz, şi climei uscate, în ultimul caz. Conform CND actualizate, evaluarea CHT a relevat că insuficienţa de umiditate va deveni şi mai pronunţată pe viitor, demonstrând în mod clar aridizarea treptată a teritoriului Republicii Moldova, inclusiv în ZAE Nord, care actualmente este considerată a fi încă suficient de umedă.

27. Se estimează că evaporarea potenţială va creşte cu 7-11% pe parcursul sezonului de creştere a acesteia în perioada 2016-2035. Astfel, nivelul redus de precipitaţii pe parcursul verii şi toamnei (necompensat de o creştere uşoară a precipitaţiilor pe timp de iarnă şi primăvară), într-un context de temperaturi în creştere, va cauza un deficit puternic de umiditate şi o creştere secvenţială a evaporării potenţiale.

Fenomene climatice extreme

28. Republica Moldova este supusă unui risc sporit de secete şi fenomene climatice extreme, ambele fiind exacerbate de schimbările climatice viitoare. Astfel, 7 din 10 cei mai calzi ani atestaţi în Republica Moldova au survenit în ultimele două decenii (a se vedea figura 2).

29. Conform studiilor recente ale Băncii Mondiale şi ale Facilităţii Globale pentru Reducerea Riscului de Dezastre şi Recuperare, seceta ne afectează o dată la fiecare 3-10 ani, fiind resimţită mai mult sau mai puţin în funcţie de locaţia geografică. În 2007, ţara a suferit cea mai gravă secetă din istoria sa recentă, care a afectat 80% din teritoriu cu circa 135000 persoane, cauzând pierderi de circa un miliard de dolari. Seceta din 2020 a cauzat o reducere de peste 26% a producţiei agricole şi a avut un impact socioeconomic semnificativ, cu circa 20% de locuri de muncă pierdute în sectorul agricol, reducând astfel venitul şi consumul gospodăriilor, contribuind totodată la recesiunea generală şi implicând poveri adiţionale pentru buget.

30. Inundaţiile afectează Republica Moldova în mod recurent. În ultimii 70 de ani, 10 inundaţii majore au fost raportate în zona râurilor mari (Nistru şi Prut), trei din acestea survenind în 2006, 2008 şi 2010. Şi zonele râurilor mici, deşi cu debite modeste, sunt adesea afectate de inundaţii.

31. Costurile socioeconomice cauzate de dezastrele naturale asociate schimbărilor climatice sunt semnificative, cel mai mare impact fiind înregistrat în urma secetelor şi inundaţiilor.

32. În perioada 2015-2022, ţara s-a confruntat cu o serie de fenomene climatice extreme:

1) 2015 – furtuni cu precipitaţii puternice (51-59 mm în 3 ore) şi secetă de vară (20-30% din norma de precipitaţii) în partea de nord;

2) 2016 – precipitaţiile masive din octombrie – cu 100-185 mm de precipitaţii, cantitatea înregistrată fiind un record absolut pentru perioada dată a anului;

3) 2017 – ninsori puternice înregistrate la 20 şi 21 aprilie. Daunele cauzate de aceste ninsori au fost catastrofale pentru economia naţională, în special pentru sectorul forestier şi cel energetic;

4) 2018 – furtuni şi vânturi puternice, furtuni de zăpadă în lunile ianuarie – martie;

5) 2019 a fost anul unei manifestări extreme a distribuţiei neuniforme a precipitaţiilor, când majoritatea ploilor au căzut în prima jumătate a anului, după care, din iulie până în luna mai a următorului an, s-a înregistrat un deficit extrem de precipitaţii (Serviciul Hidrometeorologic de Stat a anunţat secetă atmosferică şi pedologică);

6) 2020 – coeficientul hidrotermic din aprilie până în septembrie a fost de 0,7, implicând o vreme uscată; în iulie şi august CHT a scăzut până la 0,2, ceea ce corespunde unei secete severe. Fenomene meteorologice extreme au fost raportate sub forma unor ploi torenţiale (mai-iulie, septembrie-octombrie), grindină (iunie, iulie), dar şi a unor vânturi puternice cu o viteză maximă de până la 26-27 m/s (februarie);

7) 2021 – pe parcursul anului s-au semnalat fenomene meteorologice extreme sub formă de ploi torenţiale şi grindină (mai-august), care au cauzat vătămarea culturilor agricole şi deteriorarea obiectelor economiei naţionale;

8) 2022 – în perioada mai-iulie, cantitatea de precipitaţii a constituit 15-45 % din normă, ceea ce, pe o parte a teritoriului ţării, se semnalează pentru prima dată din toată perioada de observaţii.

33. Conform datelor Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă pentru perioada 2011-2022 (tabelul 2), în Republica Moldova au survenit, anual, în medie circa 60 de urgenţe cauzate de factorii climatici, cauzând pierderi economice considerabile, în special în sectorul agricol. Cele mai frecvente au fost ploile torenţiale, grindina, vânturile puternice şi ninsorile abundente.

Tabelul 2.

Situaţii de urgenţă cauzate de factori climatici ce au survenit

în Republica Moldova pe parcursul anilor 2011-2022

Sursa: Baza de date a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă

34. Cele mai recente evaluări ale contextului schimbărilor climatice din Republica Moldova şi a vulnerabilităţii economiei ţării confirmă tendinţa conform căreia schimbările climatice vor spori frecvenţa şi intensitatea majorităţii fenomenelor extreme şi hazardelor naturale (de exemplu, secetele şi inundaţiile, furtunile cu grindină, ploile torenţiale, îngheţurile târzii de primăvară, vânturile puternice). Aceste fenomene vor afecta semnificativ creşterea economică, în special în zonele rurale, care sunt mai dependente de resursele naturale, mai vulnerabile la şocurile climatice şi dispun de mai puţine resurse pentru evitarea riscurilor. Agricultura, resursele de apă şi silvicultura, precum şi sănătatea umană sunt printre sectoarele cele mai expuse riscului indus de impacturile schimbărilor climatice.

35. Productivitatea agricolă se va reduce semnificativ din cauza sporirii stresului hidric asupra culturilor agricole, chiar şi fără a ţine cont de impactul ascendent al fenomenelor climatice extreme. Disponibilitatea apei va scădea sub nivelul cererii totale în câteva decenii, având repercusiuni asupra irigării (ceea ce constituie o contribuţie vitală pentru sporirea rezilienţei şi, astfel, a productivităţii sectorului agricol). Productivitatea pădurilor din Republica Moldova, care este estimată la o valoare economică totală de 66.77 milioane de dolari, va scădea semnificativ, iar tendinţele patologice (bolile şi dăunătorii) urmează să se schimbe în mod nefavorabil (BM, 2016). Schimbările climatice vor spori vulnerabilitatea grupurilor sociale sensibile, inclusiv a femeilor, persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor strămutate şi refugiaţilor, care sunt afectate disproporţional de efectele dezastrelor. Concomitent, va spori vulnerabilitatea bunurilor faţă de impacturile hazardurilor naturale, implicând provocări semnificative privind capacitatea ţării de a se pregăti şi a răspunde la dezastrele naturale.

36. Conform estimărilor Băncii Mondiale, costul total actual al inacţiunii privind adaptarea la schimbările climatice în Republica Moldova se ridică la circa 600 de milioane de dolari (echivalentul a 6,5% din PIB). Se preconizează că această valoare va creşte de peste două ori până în 2050, la circa 1,3 miliarde de dolari. Costurile directe ale schimbărilor climatice până în 2050, adică reducerea producţiei cauzată de schimbările climatice, plus creşterea daunelor şi costurilor prevenirii, urmează să atingă cifra de circa 1 miliard de dolari, 70% din care sunt suportate de sectorul agricol.

Sub-secţiunea 1

Impactul schimbărilor climatice şi opţiunile de ASC în sectorul agricol

37. Agricultura angajează circa 30% din populaţia Republicii Moldova şi constituie pilonul de bază al economiei rurale. Totuşi, sectorul este expus şi dependent de condiţiile climatice, fiind afectat atât de schimbările graduale ale temperaturii şi paternului de distribuire a precipitaţiilor, cât şi de fenomenele climatice extreme - secete, grindină, ploi torenţiale, îngheţuri târzii de primăvară şi devreme de toamnă, fluctuaţii bruşte de temperatură în timpul iernii.

38. Cota-parte a sectorului agricol în PIB-ul naţional s-a redus în mod treptat în ultimii 20 de ani, ajungând la 7,9% în anul 2022 comparativ cu anul 2000, când acesta constituia 22,5%. În aceeaşi perioadă s-a redus şi cota agriculturii în rata ocupării forţei de muncă – de la circa 50% în anii 2000 la 20,8% în anul 2022, ceea ce constituie o reducere mai accentuată în comparaţie cu alte ţări din regiune.

39. Migraţia populaţiei a creat un deficit real de forţă de muncă în sate, iar sectorul agricol înregistrează cel mai mic venit mediu lunar în comparaţie cu alte ramuri ale economiei. Riscurile climatice şi non-climatice au dus la migrarea forţei de muncă către alte sectoare, fapt ce a generat insuficienţa forţei de muncă în zonele rurale.

40. Republica Moldova înregistrează un nivel relativ înalt de utilizare agricolă a terenurilor, deoarece 67% din fondul funciar al ţării este cu destinaţie agricolă, dintre care 76% sunt terenuri arabile. O bună parte a solurilor din zonele agroclimatice sunt cernoziomuri care aveau un conţinut mare de materie organică. Însă practica nesustenabilă de utilizare a acestora a dus la reducerea drastică a conţinutului de humus în sol de la 5-6% la începutul secolului trecut până la 2,5-2,7% în prezent. În rezultatul acestui proces, la momentul actual, 30% din terenurile agricole sunt terenuri erodate şi puternic erodate.

41. Conform bazei de date a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) Aquastat (2015), suprafaţa totală echipată pentru irigare a fost estimată, în 2014, la 228,300 ha, dintre care doar 11,4% (26,100 ha) sunt irigate de facto, iar la data de 1 ianuarie 2022 această suprafaţă a constituit 214,22 mii ha, dintre care doar circa 20 de mii ha au fost irigate în realitate. Astfel în ultima perioadă se înregistrează o reducere constantă atât a suprafeţelor amenajate pentru irigare, cât şi a suprafeţelor irigate în realitate. Irigarea este concentrată mai cu seamă în părţile de sud şi centru ale ţării, în văile fluviului Nistru şi ale râului Prut. Sursele majore de apă disponibilă pentru irigare sunt fluviul Nistru (57%) şi râul Prut (10%). Restul (33%) este apa din râurile interioare, din lacuri şi din apele subterane potrivite pentru irigare.

42. Terenurile agricole din Moldova sunt foarte fragmentate în rezultatul reformei funciare şi a privatizării. Astfel, productivitatea culturilor este relativ redusă în comparaţie cu ţările Uniunii Europene (inclusiv noile state membre ale Uniunii Europene). Structura curentă a suprafeţelor semănate în ţară este suprasaturată cu culturi prăşitoare, fiind însoţită de doze reduse de aplicare a îngrăşămintelor organice şi minerale, pe de o parte, şi de nivelul înalt de prelucrare a solului cu răsturnarea brazdei, pe de altă parte.

Riscurile şi vulnerabilităţile climatice în sectorul agricol

43. Severitatea şi frecvenţa fenomenelor climaterice extreme a crescut în Moldova şi această tendinţă va continua în următorii ani, implicând un risc major pentru sectorul agricol. Se preconizează că, până la mijlocul secolului, temperatura aerului în ţară va fi cu 1,7-2,0°C mai mare decât în perioada 1961–1990, iar până la finele secolului va creşte cu 4–5°C, dacă nivelul emisiilor gazelor cu efect de seră nu se va reduce semnificativ pe plan global. Conform acestui scenariu, Republica Moldova va înregistra o reducere semnificativă a productivităţii majorităţii culturilor agricole şi va fi afectată de fenomene climatice extreme mai frecvente, cum sunt ploile torenţiale cu grindină, îngheţurile târzii de primăvară şi devreme de toamnă, inundaţiile şi secetele, care concomitent vor duce şi la schimbări în incidenţa bolilor şi răspândirea dăunătorilor. Astfel de impacturi directe asupra producţiei agricole şi recoltele tot mai mici vor duce în continuare la fluctuaţii ale preţurilor pe piaţă şi la schimbarea culturilor.

44. Efectul combinat al schimbărilor regimului hidric ar putea duce la insuficienţă de apă pentru irigare şi la concurenţă înaltă pentru apă, ceea ce ar putea într-un final duce la preţuri mai mari şi presiuni de reglementare. Seceta va duce la degradarea solului, ceea ce reprezintă o ameninţare majoră pentru durabilitatea resurselor funciare, astfel reducând abilitatea agriculturii Republicii Moldova de a se adapta cu succes la schimbările climatice. Salinizarea sporită ar putea duce la abandonul terenurilor, pe măsură ce acestea vor deveni nepotrivite pentru cultivare.

45. Tabelul 2.3 rezumă impacturile directe ale schimbărilor climatice şi a consecinţelor socioeconomice potenţiale care sunt relevante pentru agricultură. Acestea includ: schimbările de temperatură şi efectele stresului termic; schimbările volumului de precipitaţii, intensitatea şi distribuţia lor sezonieră; creşterea frecvenţei fenomenelor climatice extreme şi celor potenţial dăunătoare. Cele cinci riscuri identificate sunt:

1) riscul înalt de secete şi deficitul de apă;

2) necesităţile sporite de irigare;

3) erodarea, salinizarea solului şi deşertificarea;

4) riscul înalt de apariţie a dăunătorilor, bolilor şi buruienilor;

5) reducerea producţiei de grâu şi porumb.

46. Trei dintre aceste riscuri se referă la consecinţele potenţialelor schimbări ale regimului de precipitaţii, cu precipitaţii mai abundente pe timp de iarnă şi cantităţi reduse de apă pe timp de vară. Astfel, vor trebui luate în consideraţie strategii de conservare a cantităţilor mari de apă în timpul iernii pentru a menţine aprovizionarea cu apă pe timp de vară. O bună parte din cercetări privind adaptarea în sectorul agricol ar trebui să se axeze pe strategiile de abordare a viitorului deficit de apă. Astfel de măsuri de adaptare precum conservarea apei şi ajustarea perioadelor de plantare şi recoltare ar putea avea un rol esenţial în reducerea pierderilor asociate cu limitările de umiditate din viitor.

Tabelul 3.

Impacturile directe ale schimbărilor climatice asupra

agriculturii şi consecinţelor socioeconomice potenţiale

Sursa: Adaptat din CN3 (2013), CN4 (2018) şi CND actualizată (2020) ale Republicii Moldova

47. În ceea ce priveşte consecinţele socioeconomice, trebuie remarcat faptul că femeile şi bărbaţii le resimt în mod diferit, având în vedere rolurile şi responsabilităţile care le sunt atribuite. De exemplu, pierderea veniturilor rurale ar putea afecta femeile mai mult decât bărbaţii (în special femeile singure sau femeile care conduc gospodăriile), având în vedere oportunităţile limitate ale acestora de a migra din cauza stereotipurilor predominante în societate.

48. În procesul de evaluare a riscurilor şi oportunităţilor schimbărilor climatice asupra sectorului agricol al Republicii Moldova, realizat în procesul de elaborare a Comunicărilor Naţionale Trei şi Patru, s-a utilizat abordarea de divizare a teritoriului ţării în zone agroclimatice (tabelul 4). Astfel, s-a constatat că viitoarele condiţii climaterice vor avea un impact esenţial asupra principalelor culturi agricole, în special în regiunile centrale şi sudice, unde se preconizează că productivitatea culturilor agricole se va reduce cu până la 25% până la mijlocul acestui secol.

49. Conform evaluării vulnerabilităţii şi oportunităţilor asociate cu schimbările climatice în producţia agricolă, cele mai vulnerabile regiuni din RM sunt sudul (câmpia Moldovei de Sud, terasele Prutului şi Nistrului inferior) şi parţial centrul (subzona II, podişul Moldovei Centrale şi regiunea Codrii, şi subzona II, terasele fluviului Nistru şi râurilor Prut, Răut, Bâc, Botna etc.), pentru care a fost identificat cel mai mare număr de riscuri cu probabilitate înaltă (tabelul 4).

Tabelul 4.

Riscurile şi oportunităţile ce derivă din schimbările climatice asupra

agriculturii în zonele agroclimatice ale Republicii Moldova

Sursa: Comunicarea Naţională Trei a Republicii Moldova

50. Se anticipă că schimbările climatice vor induce atât avantaje, cât şi dezavantaje pentru culturile agricole. Deşi temperaturile mai ridicate vor extinde sezonul de vegetaţie, acestea ar putea prejudicia/afecta culturile din cauza stresului termic, a schimbării regimului de precipitaţii şi a problemelor cu dăunătorii. Impacturile vor varia la nivel regional, precum şi în funcţie de tipurile de culturi. Există însă şi potenţiale beneficii. Sezonul mai lung de vegetaţie va spori recoltele de graminee, pe când temperaturile ridicate vor spori condiţiile pentru creşterea leguminoaselor furajere. De asemenea, acesta va reduce costurile de întreţinere a animalelor în încăperi. Beneficii ar putea avea şi horticultura, atât în ceea ce priveşte reducerea costurilor pentru producţia în spaţii protejate, cât şi în vederea unui spectru mai mare de culturi horticole care pot fi crescute în spaţii deschise.

51. Totuşi, se prevede că majoritatea impacturilor schimbărilor climatice asupra agriculturii în Republica Moldova vor fi adverse (tabelul 4). Modelele de cultivare se schimbă treptat, cu trecerea de la produsele cu valoare adăugată înaltă, precum fructele şi carnea, la extinderea suprafeţelor însămânţate cu grâu, floarea-soarelui, porumb, care se exportă ca materie primă, ceea ce nu sporeşte gradul de rezilienţă climatică a sectorului. Temperaturile de vară ridicate şi riscul de secetă ar putea cauza dificultăţi privind creşterea potenţială a recoltelor şi pune în pericol nivelul curent de productivitate. Unele culturi vor fi mai vulnerabile la verile mai fierbinţi şi mai uscate. Astfel, există probabilitatea ca recoltele de legume, cartofi şi culturi furajere să fie grav afectate din cauza reducerii posibilităţilor de irigare. Schimbările survenite în frecvenţa şi intensitatea fenomenelor climatice extreme (de exemplu, secete, ploi puternice cu vijelie şi grindină, îngheţuri târzii de primăvară şi devreme de toamnă, fluctuaţii bruşte de temperatură în timpul iernii, inundaţii etc.) sunt cea mai mare provocare cu care se va confrunta agricultura ţării, drept rezultat al schimbărilor climatice. Aceste fenomene extreme, care sunt dificil de prognozat şi de pregătit pentru minimizarea pierderilor, ar putea perturba dezvoltarea normală a sectorului agricol, fapt demonstrat în repetate rânduri şi în trecut. De asemenea, s-ar putea resimţi probleme legate de apariţia unor noi dăunători şi unor boli noi. Secetele şi valurile de căldură afectează şi creşterea animalelor domestice. Prognozele modelelor şi tendinţele climatice observate sugerează că încălzirea va fi mai pronunţată în lunile de iarnă. Deşi iernile mai calde vor reduce stresul cauzat de frig, va spori riscul daunelor provocate de dezgheţul de iarnă şi se va reduce grosimea învelişului protector de zăpadă.

52. Schimbările viitoare în ceea ce priveşte disponibilitatea apei reprezintă o îngrijorare-cheie în sectorul agricol din Republica Moldova. Se anticipează că schimbările climatice vor reduce asigurarea cu apă pe parcursul sezonului de vegetaţie, odată cu creşterea simultană a cererii acestei resurse. Deficitul de apă va fi în viitor principala problemă în unele regiuni din Republica Moldova (a se vedea tabelul 4). Pentru unele culturi, schimbările climatice ar putea avea şi anumite beneficii, precum sunt temperaturile mai ridicate necesare pentru unele specii termofile şi un sezon de vegetaţie mai îndelungat pentru altele, cu efect direct asupra productivităţii acestora, însă aceste potenţiale beneficii vor fi minime fără o cantitate suficientă de apă.

Acţiuni de ASC recomandate pentru sectorul agricol

53. Evaluarea rezultatelor implementării SNASC 2020 a relevat un nivel redus de adaptare la schimbările climatice a sectorului agricol din Republica Moldova. Reformele iniţiate în diferite perioade de timp, în absenţa unei viziuni sistemice, au fost fragmentare. Deşi instituţiile ştiinţifice de ramură, în cooperare cu cele academice, au elaborat recomandări privind rotaţia culturilor agricole, modalitatea de prelucrare a solului, utilizarea terenurilor şi irigarea, controlul eroziunii etc., eficacitatea acestor măsuri este însă redusă din cauza lipsei unui sistem agricol integrat (durabil), care să-şi propună drept scop atât menţinerea şi sporirea productivităţii culturilor, cât şi conservarea şi utilizarea raţională a resurselor naturale, în deosebi a solului.

54. Printre barierele şi provocările privind implementarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice în sector se numără:

1) lipsa unei platforme unice la nivel guvernamental pentru interacţiunea între diferite sectoare ale economiei naţionale (agricultură, transport, energetică, mediu etc.);

2) lipsa unui sistem agricol durabil, care ar corespunde principiilor ecologice ale intensificării agriculturii (şi ar reduce atât dependenţa sectorului de sursele de energie fosile şi derivatele acestora, cât şi impactul negativ asupra mediului şi sănătăţii umane);

3) lipsa unui plan de dezvoltare care să asigure securitatea alimentară în condiţii de vulnerabilitate sporită a sectorului agricol faţă de schimbările climatice;

4) necesitatea restabilirii sistemului de producţie a seminţelor, cu utilizarea predominantă a soiurilor şi hibrizilor de origine locală, adaptate mai bine la condiţiile climatice şi de sol;

5) necesitatea de popularizare a cunoştinţelor privind modul de producere ecologică a culturilor agricole şi beneficiile acesteia asupra sănătăţii umane, asigurând astfel extinderea pieţei produselor organice;

6) necesitatea de a găsi un echilibru între terenurile arabile, păduri, pajişti etc. în fiecare localitate, ţinând cont de particularităţile peisajului şi asigurând cota obligatorie a vegetaţiei naturale în fiecare gospodărie, ceea ce va duce la sporirea biodiversităţii (pentru terenurile arabile, importanţă deosebită trebuie să se acorde îmbunătăţirii structurii suprafeţelor semănate pentru a respecta rotaţia culturilor ca măsură fundamentală pentru prevenirea impactului negativ asupra mediului şi pentru reducerea impactului secetelor);

7) insuficienţa cercetării sistemice (interdisciplinare) ştiinţifice cu privire la producţia agricolă, cu participarea proactivă a producătorilor agricoli.

8) rate sporite de imigrare care, pe de o parte, generează lipsa forţei de muncă şi a cunoştinţelor în domeniul agriculturii şi adaptării sectorului la schimbările climatice, dar, pe de altă parte, acestea generează şi un flux de remitenţe financiare care pot oferi suport fermierilor pentru implementarea măsurilor de adaptare.

55. Actualmente există un Cod de Bune Practici Agricole, însă respectarea acestuia nu este obligatorie. Producătorii agricoli îşi continuă activitatea având ca reper doar doi indicatori – nivelul producţiei şi a profitului, ceea ce este categoric insuficient pentru o agricultură durabilă şi rezistenţă la schimbările climatice. În situaţia resurselor naturale limitate şi a creşterii continue a preţurilor pentru resursele energetice fosile (pe care se bazează modelul dominant de intensificare agricolă), sunt necesare eforturi sporite pentru a asigura o armonie între sporirea nivelului producţiei şi protecţia mediului, menţinând în acelaşi timp competitivitatea producătorului agricol. În baza acestor raţionamente, se conturează necesitatea tranziţiei spre un nou model de intensificare agricolă, atât în baza schimbărilor tehnologice, cât şi, în mod special, a schimbărilor sistemice în conformitate cu principiile agriculturii ecologice, precum şi ale celei conservative. Noul model de intensificare a agriculturii trebuie să se bazeze pe reducerea dependenţei de sursele energetice fosile şi derivatele acestora (fertilizanţi minerali, pesticidele etc.), asigurând conservarea şi utilizarea raţională a resurselor naturale (solul, apa, biodiversitatea etc.), concomitent ţinând cont de schimbările climatice curente şi de cele viitoare. Schimbările prognozate cu privire la principalii indicatori climatici, temperatura şi precipitaţiile, trebuie să fie luate în consideraţie la etape timpurii de planificare a locaţiilor culturilor agricole, în special a celor perene.

56. Opţiunile de adaptare la schimbările climatice pentru sectorul agricol în Republica Moldova sunt prezentate în figura 4. Acestea au fost promovate în SNASC 2020 şi implementate parţial pe parcursul primei etape a Procesului Naţional de Adaptare (PNA-1). Totuşi, sunt necesare mai multe eforturi substanţiale până în anul 2030, inclusiv dezvoltarea instituţională şi de capacităţi, pentru a face definitiv procesul de adaptare în sector.

57. O serie de studii şi proiecte realizate în sectorul agricol confirmă că modernizarea sistemelor centralizate de irigare şi a infrastructurii de drenaj va contribui semnificativ la sporirea productivităţii agricole şi la reducerea impacturilor climatice pe viitor. Aceste măsuri urmează să înregistreze rate sporite de rentabilitate, dacă vor fi combinate cu dezvoltarea capacităţilor instituţionale pentru managementul sistemelor de irigare. Alte opţiuni includ sisteme de irigare de scară mică în cadrul exploataţiilor agricole, managementul solului şi tehnologiile de management al riscului climatic, agricultura conservativă şi trecerea de la culturile anuale la cele multianuale (struguri şi copaci fructiferi), care vor fi mai rezistente la schimbările climatice.

Figura 4. Măsurile de adaptare la schimbările climatice

recomandate pentru sectorul agricol

58. Varietatea opţiunilor de adaptare la schimbările climatice relevă existenţa multor provocări, dar şi a multor oportunităţi investiţionale în sectorul agricol. În Raportul "Planificarea investiţiilor pentru adaptarea la schimbările climatice în Republica Moldova" (2016), BM a estimat pierderile medii anuale cauzate de fenomenele climatice extreme (secete, inundaţii, grindină, ploi abundente, vânturi, îngheţuri, alunecări de teren) la 34 de milioane de dolari. Estimarea daunelor anuale anticipate şi a pierderilor până în 2050 este de circa 335 de milioane de dolari. Conform CND actualizate, investiţiile pe termen mediu (până în 2040) necesare pentru a aborda lacuna curentă de productivitate în agricultura Republicii Moldova odată cu creşterea rezistenţei schimbările climatice, sunt de circa 2.4 miliarde de dolari.

Sub-secţiunea a 2-a

Impactul schimbărilor climatice şi opţiunile

ASC în sectorul energetic

59. Vulnerabilităţile sectorului energetic din Republica Moldova sunt determinate de interacţiunea factorilor istorici, geografici şi politici. Aceştia sunt observaţi atât pe partea de cerere, cât şi pe cea de ofertă, şi se referă la capacitatea de producere, la eficienţa energetică şi la securitatea furnizării, fiind amplificaţi de manifestările schimbărilor climatice, precum temperaturile ridicate, schimbările în regimul precipitaţiilor, frecvenţa şi severitatea sporită a fenomenelor climatice extreme, inclusiv a furtunilor, inundaţiilor, secetelor şi valurilor de căldură.

60. Deoarece autosuficienţa energetică a Republicii Moldova este extrem de redusă – doar 23,90% din consumul energetic este acoperit din producţia internă (în 2021), sectorul energetic se confruntă cu multe provocări, mai cu seamă cele ce ţin de dependenţa de import în mod special a gazului natural şi a produselor petroliere. Pe plan intern, energia termică şi cea electrică sunt generate în mare parte de centralele de cogenerare a energiei, acestea, la rândul lor, fiind vechi, ineficiente şi costisitoare. Din aceste considerente, majoritatea instalaţiilor de cogenerare sunt deosebit de vulnerabile la fluctuaţiile regimului de apă, ca o ameninţare climatică; reţelele electrice sunt sensibile la fluctuaţiile de temperaturi şi furtuni, iar liniile de înaltă tensiune sunt vulnerabile la furtuni şi inundaţii, care cauzează perturbări în reţeaua de distribuţie a energiei.

Riscurile şi vulnerabilităţile climatice în sectorul energetic

61. Tabelul 5 prezintă impacturile directe ale schimbărilor climatice şi consecinţele socioeconomice potenţialele relevante pentru sectorul energetic. Conform proiecţiilor climatice, schimbările în regimul anual de precipitaţii vor reduce potenţialul ţării de producere a energiei hidroelectrice. Se anticipează că debitul râurilor se va reduce, iar volumul de apă (de suprafaţă şi subterană) disponibil, necesar pentru diferite folosinţe – apă potabilă, irigare, conservarea ecosistemelor şi generarea de electricitate – continuă să fie supus riscului de reducere.

62. Scenariile privind fluctuaţia de temperatură relevă riscuri pentru generarea de electricitate în centralele de cogenerare, deoarece temperaturile în creştere afectează eficienţa conversiei termice. Temperatura apei pentru răcirea instalaţiilor poate depăşi limitele tehnice şi apa fierbinte deversată în râuri după procesele de răcire tehnică poate depăşi limitele admise de temperatură, în special în cazul valurilor de căldură pe termen lung. Centralele termice, de asemenea, vor fi afectate de disponibilitatea apei pentru răcire, respectiv, disponibilitatea redusă a apei şi temperaturile sporite ale acesteia ar putea reduce regimul de funcţionare sau opriri temporare.

63. Verile mai calde şi mai uscate pot fi o ameninţare pentru producerea biocombustibilului din biomasă. Produsul final va deveni mai costisitor (pentru că va avea nevoie de irigare adiţională) sau volumul de materie primă va deveni mai limitat (vegetaţia ar putea să se reducă într-un mediu mai arid).

64. Fenomenele extreme precum furtunile puternice şi inundaţiile ar putea să pună în pericol reţelele de distribuţie a energiei (exemplele recente sunt din 2008, 2009 şi 2017). Verile mai calde în general, dar şi valurile de căldură combinate cu niveluri sporite de presiune şi deficit de apă, implică o ameninţare pentru bunăstarea oamenilor, culturilor, animalelor şi speciilor sălbatice. Astfel, cererea pentru răcirea aerului în clădiri, în sectorul comercial şi în cel industrial urmează să crească, ceea ce va duce la o creştere în ceea ce priveşte utilizarea instalaţiilor de condiţionare a aerului şi de refrigerare. Cererea de energie electrică va creşte pe timp de vară.

Tabelul 5.

Rezumatul impactului socio-economic al

schimbărilor climatice în sectorul energetic

Sursa: Adaptat din CN3 (2013), CN4 (2018) şi CND actualizată (2020) a Republicii Moldova

65. În ceea ce priveşte consecinţele socio-economice enumerate în tabelul 5, trebuie remarcat faptul că femeile şi bărbaţii le resimt de obicei diferit, având în vedere rolurile şi responsabilităţile care le sunt atribuite. De exemplu, mai puţină energie electrică poate aduce provocări specifice femeilor care sunt de obicei responsabile pentru sarcini de producere în gospodărie, ca, de exemplu, gătitul.

66. SER sunt foarte sensibile faţă de fenomenele climatice extreme. Conform CND actualizate, valoarea producţiei de energie regenerabilă dependentă de climă în Republica Moldova se estimează doar la 286000 de dolari anual (mai cu seamă energie hidroelectrică), pe când producţia pierdută de energie este estimată doar la circa 150 milioane de dolari SUA anual.

67. Totuşi, schimbările climatice oferă şi oportunităţi. De exemplu nebulozitatea redusă şi viteza sporită a vântului ar spori potenţialul centralelor fotovoltaice şi celor eoliene, oferind astfel o oportunitate pentru diversificarea furnizării de energie din surse regenerabile. Astfel, consideraţiunile vizând schimbările climatice trebuie să fie integrate în dezvoltarea sectorului energetic şi planificarea investiţiilor la o etapă (de programare) cât mai timpurie posibilă.

Acţiunile de ASC recomandate pentru sectorul energetic

68. Activităţile ASC planificate şi implementate în sectorul energetic sub egida SNASC şi a Planului de Acţiuni până în 2020 au fost evaluate drept relevante, efective şi durabile. Majoritatea măsurilor pentru acest sector implică un efect de atenuare şi adaptare ce se suprapun, astfel beneficiind de un suport politic mai mare. Eficienţa măsurilor ASC aplicate în sectorul energetic au fost evaluate destul de înalt, presupunând că finanţarea planificată a fost bine integrată în cadrul bugetar până în 2020 şi executată cu succes prin intermediul Fondului de Eficienţă Energetică (FEE), a suportului direcţionat prin buget, cât şi a granturilor şi creditelor finanţate de partenerii de dezvoltare.

69. Figura 5 prezintă acţiunile specifice de adaptare recomandate pentru sectorul energetic în Moldova post 2020, pentru a spori rezilienţa sectorului şi a atenua riscurile cauzate de hazardurile climatice prognozate.

Figura 5. Măsurile de adaptare la schimbările climatice

recomandate pentru sectorul energetic

70. Promovarea dezvoltării durabile a sectorului energetic, îmbunătăţirea eficienţei energetice şi sporirea utilizării surselor de energii regenerabile sunt principalele obiective ale Strategiei Energetice a Republicii Moldova până în 2030. Investiţiile şi alte cheltuieli necesare pentru perioada 2020-2030 pentru abordarea ASC şi minimizarea costului inacţiunii în sectorul energetic reprezintă circa 235 milioane de dolari, conform evaluărilor efectuate cu asistenţa tehnică pentru planificarea investiţilor de adaptare climatică în Moldova (BM, 2016). Un studiu al BM realizat în 2016 în cadrul Programului de asistenţă pentru managementul sectorului energetic ESMAP estimează potenţialul investiţional total în dezvoltarea SER la aceeaşi valoare. Măsurile propuse de prezentul PNASC până în 2030 se bazează pe cele realizate până în 2020 şi au drept scop să contribuie în continuare la viabilitatea sectorului energetic împotriva riscurilor schimbărilor climatice prin intermediul integrării direcţionate a consideraţiunilor de adaptare la schimbările climatice în toate deciziile investiţionale şi cele de dezvoltare a sectorului.

Sub-secţiunea a 3-a

Impactul schimbărilor climatice şi opţiuni de ASC în sectorul forestier

71. Produsele şi serviciile ecosistemelor forestiere sunt dependente de climă. Conform Strategiei de Adaptare a UE din 2021, frecvenţa şi severitatea fenomenelor meteorologice şi climatice extreme sunt în creştere, cauzând evenimente fără precedent, precum incendiile forestiere, secetele severe, propagarea gândacului de scoarţă, toate cu efecte devastatoare pentru pădurile europene. Drept consecinţă, este afectată atât viabilitatea economică a pădurilor, cât şi capacitatea acestora de a oferi servicii ecosistemice durabile (lemn, apă şi aer curat, alimente şi fibre, controlul eroziunii şi oferirea de habitat pentru biodiversitatea forestieră).

72. Republica Moldova se confruntă cu aceleaşi riscuri pentru pădurile sale, în special în ceea ce priveşte schimbarea sensibilităţii speciilor forestiere faţă de deficitul de apă şi faţă de creşterea daunelor abiotice cauzate de incendii, vânturi puternice, inundaţii şi secete. Urmare a analizei realizate în cadrul evaluării SNASC până în anul 2020, s-a constatat că sectorul forestier a suferit considerabil din cauza reducerii nivelului de precipitaţii şi a secării unor bazine de apă ca urmare a secetelor survenite în ultimele două decenii. Evoluţia stării de sănătate a pădurilor pe perioada 2015-2020 arată că:

1) suprafaţa arboretelor afectate de un complex de boli şi dăunători (în special câteva specii de defoliatori, cu explozii de focare care sincronizează în spaţiu şi timp ) atestă o creştere de circa 15% comparativ cu perioada precedentă, înregistrându-se în medie circa 78,9 mii ha/an sau 21,8% din suprafaţa totală de păduri;

2) suprafaţa pădurilor afectate de incendii de vegetaţie este în creştere cu 5,1% faţă de perioada precedentă, înregistrându-se în medie circa 249 ha/an, cumulativ pentru întreaga perioadă – 1,5 mii ha sau 0,4% din suprafaţa totală de păduri;

3) suprafaţa arboretelor afectate de uscare în masă atestă o creştere de 5,6% faţă de perioada precedentă, înregistrându-se – în medie circa 11,0 mii ha/an; cumulativ pentru perioadă – 65,7 mii ha sau 3,7% din suprafaţa totală de păduri.

73. Trebuie menţionat faptul că suprafaţa reală a incendiilor de vegetaţie care afectează suprafeţele forestiere este mai mare în special pe terenurile gestionate de autorităţile publice locale (APL). Deoarece unele incendii nu sunt înregistrate şi lichidate la timp, de cele mai multe ori, se ajunge la răspândirea spontană a focarelor de incendii. Situaţia respectivă apare din cauza sistemului naţional defectuos de monitoring, înregistrare şi intervenţie din domeniul incendiilor de vegetaţie, care este încă slab dezvoltat, cu breşe în procesele şi protocoalele de evidenţă. Sistemul de monitoring fitosanitar al pădurilor, de asemenea, conţine multe carenţe, fapt ce implică mai multe lacune privind depistarea şi înregistrarea focarelor de boli şi dăunători forestieri, care generează întârzieri şi împiedică măsurile de răspuns, atunci când focarele pot fi oprite cu resurse şi consecinţe minime pentru rezistenţa biologică a arborilor şi arboretelor.

74. Prognozele privind evoluţia pădurilor în Republica Moldova în următorul secol (BM, 2014) indică o tendinţă graduală de reducere a productivităţii pădurilor pe termen lung. Este incontestabil faptul că pădurile vor fi afectate direct şi indirect de schimbările climatice, iar administratorii forestieri din zonele vulnerabile vor trebui să înveţe cum să adapteze practicile de management la condiţiile de mediu în schimbare. Astfel de activităţi importante precum regenerarea ecosistemului (prin asistenţă sau firesc), împădurirea terenurilor noi (extindere) şi sporirea nivelului de protecţie (inclusiv contra elementelor exotice) vor necesita susţinere bugetară adecvată.

75. În context, reconstrucţia ecologică a arboretelor necorespunzătoare, extinderea perdelelor forestiere de protecţie şi a suprafeţelor cu păduri rămân a fi măsuri cheie de adaptare prevăzute în Program. Extinderea suprafeţelor cu păduri noi, precum şi restabilirea/reconstrucţia pădurilor degradate pot contribui semnificativ la creşterea productivităţii agricole, atât prin reglarea hidrologică naturală şi acumularea precipitaţiilor (zăpezilor), cât şi prin protecţie împotriva vântului, dar şi prin reducerea alunecărilor de teren sau eroziunilor de sol.

76. Degradarea şi fragmentarea habitatelor naturale din Republica Moldova sunt cauzate atât de factorii abiotici (climatici) şi biotici (insectelor, bolilor), cât şi factorilor antropogeni (defrişare, vânătoare etc.). Habitatele forestiere, împreună cu cele de stepă şi petrofile, sunt cele mai dependente şi cele mai vulnerabile faţă de/la condiţiile climatice din regiune. Acţiunea directă a acestor factori include modificări ale regimului de umiditate în aer şi în sol, scăderea nivelului apelor freatice, înrăutăţirea regimului de evapotranspiraţie etc.

77. În condiţiile pedoclimatice actuale ale Republicii Moldova, în zona de risc se află 512 specii de plante periclitate (27,4% din numărul total). Dintre speciile de plante vasculare, cele mai dependente de condiţiile climaterice sunt plantele din ecosistemele zonale forestiere (126 de specii), de stepă (151 de specii) şi de stâncării (68 de specii). Lumea animală este influenţată de degradarea asociaţiilor de plante, de deficitul de hrană, apă şi al locurilor de reproducere, cauzate de schimbările climatice. Vulnerabilitatea sporită a lumii vegetale şi animale din Republica Moldova este rezultatul funcţionalităţii scăzute a ecosistemelor naturale. Majoritatea ecosistemelor naturale sunt fragmentate şi degradate. În bazinele râurilor se observă o intensificare a procesului de eutrofizare a apei, în ecosistemele de stepă şi de luncă – a procesului de xerofizare şi substituire cu plante ruderale. Tăierea şi defrişarea pădurilor şi arborilor de pe malurile râurilor conduce la intensificarea procesului de evaporare a apei şi de reducere a capacităţii ecologice a bazinelor acvatice de a menţine o diversitate largă de animale acvatice.

Riscurile şi vulnerabilităţile schimbărilor climatice în sectorul forestier

78. Un exemplu elocvent a modului în care efectele schimbărilor climatice au acţionat asupra dezvoltării sectorului forestier a fost seceta din primăvara-vara anului 2007, care a afectat peste 80% din teritoriul ţării. Acest fenomen a provocat o uscare în masă a circa 19 mii ha sau 6,3% din suprafaţa pădurilor gestionate de Agenţia "Moldsilva", în special în părţile de sud şi centru ale ţării (iar impactul asupra terenurilor silvice gestionate de alţi deţinători a fost devastator). Seceta a afectat circa 20 de specii forestiere native şi alogene. Cel mai afectat a fost salcâmul alb, ceea ce a constituit 71,3% (13 mii ha) din suprafaţa totală de păduri afectate de uscare, în special în zona de sud (ceea ce a fost un indiciu şi o lecţie învăţată pentru specialişti). Seceta din 2007 a implicat consecinţe pe termen lung, cu impact vizibil pentru încă mulţi ani. Astfel, conform datelor cercetărilor silvo-patologice realizate de specialiştii din cadrul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS), suprafaţa totală a arboretului degradat şi uscat (de diferită intensitate) a constituit, în perioada 2008-2011, peste 33 mii ha sau 11,0% din suprafaţa pădurilor gestionate de Agenţia "Moldsilva".

79. Efect destructiv asupra pădurilor l-a avut şi seceta din 2012. În consecinţă, în perioada 2012-2015, circa 41 mii ha de păduri au fost afectate de un grad variat de uscare, majoritatea cazurilor fiind înregistrate în părţile de sud şi de centru ale ţării. În general, procesul de uscare a pădurii a început să devină un fenomen constant în Republica Moldova pe parcursul ultimelor decenii. Conform datelor ICAS, doar în ultimul deceniu suprafaţa pădurilor afectate de secetă este de 119,1 mii ha, iar ritmul uscărilor alarmează autorităţile.

80. Vulnerabilitatea pădurilor în Republica Moldova faţă de schimbările climatice este confirmată şi de starea fitosanitară precară a ecosistemelor forestiere. Astfel, drept rezultat al secetelor survenite, în ultima perioadă (anii 2007, 2011, 2012, 2015, 2019 şi 2020) s-a constatat degradarea ecosistemelor forestiere şi reducerea rezistenţei biologice a arborilor faţă de acţiunea factorilor negativi, ceea ce a condiţionat vulnerabilitatea arborilor, precum şi intensificarea proceselor de uscare pe suprafeţe mari, de rând cu crearea condiţiilor favorabile pentru răspândirea în masă a dăunătorilor fitofagi şi xilofagi. Conform datelor Agenţiei "Moldsilva", suprafaţa medie a focarului de dăunători fitofagi, în perioada 2010-2020, a fost de 69 mii ha, dintre care circa 30 mii ha sau 43,5% au necesitat măsuri de combatere. Printre dăunătorii defoliatori, cea mai mare pondere şi efecte distructive sunt înregistrate din partea cotarului verde (Operophtera brumata), a cotarului brun al pomilor (Erannis defoliaria), precum şi a moliei verzi a stejarului (Tortrix viridana). Deşi toate aceste specii sunt insecte polifage prezente în ecosistemele forestiere şi agricole, în ultimele decenii, focarele acestora au avut o evoluţie ciclică, fiind influenţate pe larg de condiţiile climatice în perioadele critice de dezvoltare (larve), cât şi de capacităţile insuficiente de monitoring şi de intervenţie ale structurilor silvice centrale şi teritoriale.

81. Schimbările climatice influenţează condiţiile de umiditate în păduri prin intermediul schimbărilor în regimul termic, precum şi în cel al precipitaţiilor. În unele zone ale ţării, reducerea pe viitor a nivelului de precipitaţii va accentua stresul hidric cauzat de încălzire. De asemenea, vor fi importante şi schimbările în natura sezonieră a precipitaţiilor şi fenomenelor extreme, cum sunt secetele şi ploile abundente.

82. Lipsa potenţială a precipitaţilor de vară asociată cu secete prelungite este principalul factor limitativ al creşterii şi al productivităţii forestiere. Creşterea temperaturilor şi schimbarea regimului precipitaţiilor sunt factorii principali care expun pădurile la acţiunea diferitor dăunători şi boli (în special fungice). Conform studiului "Evaluarea vulnerabilităţii şi impacturilor schimbărilor climatice în Republica Moldova" (GEF/UNEP, 2018), se preconizează că pe parcursul anilor 2021-2039 starea fitosanitară a pădurilor se va schimba în mod semnificativ în partea de nord a ţării, unde zonele cu arborete afectate de secetă se vor extinde cu circa 15-25%. În perioada 2040-2069, schimbările în starea fitosanitară, determinate de nivelul de uscare a arborilor, în partea de nord a ţării va stimula puternic extinderea spre sud şi sud-est. Schimbări semnificative vor surveni în ordinea dată de idei şi între anii 2070-2099. Acest proces deja este în derulare în sudul şi, parţial, în centrul ţării, fiind confirmat de gradul de uscare al pădurii, având ca indicator şi cota tăierilor de igienă în aplicarea tratamentelor silvice în fondul forestier gestionat de către Agenţia "Moldsilva".

83. Variabilitatea climatică, cu toate componentele sale, valorile extreme ale temperaturii şi lipsa precipitaţiilor pe parcursul perioadelor de secetă favorizează expunerea la incendii a culturilor agricole, a depozitelor de furaje, a zonelor cu vegetaţie forestieră, a gospodăriilor casnice etc. Efectele asupra solurilor depind de tipul solului şi de conţinutul de umiditate. Pe solurile uscate şi cu textură grosieră, incendiile lasă un strat hidrofobic în sol (prin acumularea de substanţe chimice, rezultate din vegetaţia care arde, în stratul inferior al litierei). Drept consecinţă a unui incendiu, dispariţia vegetaţiei intensifică scurgerile de apă de pe suprafaţă şi provoacă eroziuni, în special în zonele susceptibile în mod natural de eroziuni. Acest fapt mai sporeşte şi riscul de inundaţii. După un incendiu, bazinele hidrografice dispun de un potenţial sporit pentru eroziuni şi inundaţii. În cazul unor ploi abundente sau furtuni, compuşii minerali sunt înlăturaţi şi depozitaţi în lacurile de acumulare menite să asigure furnizarea apei pentru populaţie. Efectele adverse ale incendiilor forestiere asupra culturilor agricole, depozitelor de furaje, zonelor cu vegetaţie forestieră şi gospodăriilor determină locuitorii să identifice oportunităţi alternative de venituri şi, respectiv, migrarea forţată către centrele urbane.

84. Deşi majoritatea incendiilor sunt provocate de oameni (neintenţionat sau intenţionat), este pe larg recunoscut faptul că condiţiile meteo joacă un rol dominant în variabilitatea riscului incendiilor în timp. Acest fapt este confirmat şi de datele statistice recente, care relevă că suprafaţa forestieră afectată de incendii în Republica Moldova a crescut în mod semnificativ (de la media de 25 ha/an până la 203 ha/an sau o creştere de 812%) în perioada 2001-2020 comparativ cu cea de până în anul 2000. De asemenea, se menţionează că creşterile anuale semnificative sunt observate odată cu secetele majore înregistrate (anii 2007, 2012, 2020 etc.).

85. Astfel, riscurile importante asociate ecosistemelor forestiere naţionale sunt următoarele:

1) disturbanţa la nivel ecosistemic;

2) schimbări în compoziţia arboretelor;

3) schimbări în comportamentul concurenţial al speciilor;

4) schimbări în rata de regenerare a pădurii;

5) sensibilitate sporită faţă de focarele de boli/dăunători;

6) schimbări în condiţiile fitosanitare;

7) predominarea speciilor alogene (introduse).

86. Analiza generală a vulnerabilităţilor asociate cu schimbările climatice pentru ecosistemele forestiere şi a impacturilor socio-economice respective este oferită în Tabelul 6.

Tabelul 6.

Rezumatul impactului socio-economic al schimbărilor

climatice asupra sectorului forestier

Sursa: Adaptat din CN3 (2013), CN4 (2018) şi CND actualizată a Republicii Moldova (2020)

87. Pentru a asigura dezvoltarea măsurilor/tehnologiilor relevante adaptării la schimbările climatice, bazate pe obiective şi ţinte specifice, potenţialele impacturi climatice asupra ecosistemelor forestiere au fost grupate în trei categorii:

1) diminuarea indicilor de producţie (biomasă, produse şi servicii forestiere);

2) schimbarea ratei de regenerare, degradarea şi reducerea suprafeţelor cu păduri;

3) deteriorarea stării fitosanitare şi sporirea incidenţei incendiilor forestiere.

88. În acelaşi timp, se consideră că unele impacturi asociate cu schimbările climatice pentru ecosistemele forestiere în Republica Moldova vor genera anumite oportunităţi, care ar putea compensa parţial posibilele pierderi:

1) Extinderea suprafeţelor împădurite, inclusiv a perdelelor forestiere de protecţie, care vor contribui semnificativ la reducerea proceselor climatice locale, combaterea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren, reducerea torentelor, protecţia culturilor agricole şi alte obiective sociale şi economice;

2) Fortificarea managementului (a) sub-sectorului forestier comunal şi privat ca componente importante ale sectorului forestier naţional integrat şi (b) sporirea trasabilităţii lemnului, care vor crea o piaţă competitivă prin utilizarea diversificată şi specializată a bunurilor oferite de pădure (lemn, produse nelemnoase, alte servicii);

3) Promovarea speciilor care vor beneficia de noile condiţii de mediu şi vor atinge acumulări mai mari de biomasă totală pe tot parcursul ciclului de producţie (în dependenţă de regiune şi specii (salcie, tei, plop etc.), acumularea poate atinge cu 20-40% mai mult decât în condiţii "normale" de mediu).

Acţiuni ASC recomandate pentru sectorul forestier

89. Crearea pădurilor stabile şi diversificate în Republica Moldova este o măsură continuă, planificată să îmbunătăţească stabilitatea arboretelor prin selectarea speciilor, originii şi genotipurilor corespunzătoare. Cerinţele pentru sporirea productivităţii pădurilor şi dezvoltarea economiei forestiere ţinând cont de adaptarea la schimbările climatice necesită asigurarea producerii materialului reproductiv de calitate înaltă. Datele din rapoartele de activitate ale instituţiilor sectorului forestier confirmă că în prezent pepinierele forestiere produc material săditor ce nu corespunde standardelor UE. şi a cerinţelor de adaptare la schimbările climatice.

90. Aspectele de management al sectorului forestier care necesită a fi integrate în planificarea naţională de adaptare la schimbările climatice post 2020 sunt următoarele:

1) intensitatea sporită a fenomenelor extreme, precum secetele, grindina/îngheţul, care sunt un factor de stres pentru ecosistemele forestiere. Pentru următoarea perioadă, prognozele privind evoluţia pădurilor în Republica Moldova (BM, 2015) presupun că gradientul climatic longitudinal se va deplasa spre nord, iar starea fitosanitară a arboretelor se va înrăutăţi;

2) scenariile privind emisiile pentru perioada de până la finele secolului XXI, cu o tendinţă generală şi graduală de reducere a precipitaţiilor anuale, variind de la o zonă geografică la alta, precum şi tendinţe de schimbare a regimului termic, în corelare cu precipitaţiile reduse, vor afecta direct sau indirect ecosistemele forestiere;

3) documentele de politici ce reglementează sectorul forestier în Republica Moldova (strategii, programe, planuri de acţiuni etc.) sunt în mare parte expirate, cu acţiuni stabilite nerealizate sau realizate parţial;

4) insuficienţa capacităţilor instituţionale la nivel central şi local pentru abordarea problemelor de adaptare la schimbările climatice, pentru proiectarea împăduririlor, reconstrucţia ecologică a arboretelor necorespunzătoare, reabilitarea perdelelor forestiere de protecţie etc.;

5) lipsa studiilor profunde asupra ecosistemelor forestiere în legătură cu ASC (variabilitatea genetică a speciilor şi habitatelor forestiere de valoare, praguri climatice ce corespund distribuţiei spaţiale a tipurilor de păduri şi specii forestiere, dezvoltarea modelelor bioclimatice, calibrarea modelelor biogeochimice pentru prognozarea schimbărilor în productivitatea arboretelor şi stocurile de carbon în principalele tipuri de păduri etc.);

6) supravegherea insuficientă a procesului de producere şi a calităţii materialului forestier în pepiniere, dotarea insuficientă a acestora cu tehnologii şi echipament modern;

7) insuficienţa lucrărilor de regenerare şi reconstrucţie ecologică pentru ameliorarea compoziţiei arboretelor, prin promovarea biotipurilor rezistente la schimbările climatice, prin restabilirea fitocenozelor fundamentale etc.;

8) reducerea semnificativă a ritmului de extindere a suprafeţelor împădurite pe terenurile degradate sau alte tipuri de terenuri nepotrivite pentru utilizare agricolă, datorată lipsei unui document de politici pentru extinderea bine direcţionată a terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră (inclusiv cu scopul de a reduce degradarea terenurilor şi vulnerabilitatea faţă de schimbările climatice).

91. Pădurile au rol special în menţinerea echilibrului ecologic, în combaterea deşertificării şi degradării terenurilor şi solurilor, apelor şi bazinelor hidrografice, în conservarea biodiversităţii, atenuarea schimbărilor climatice şi, nu în ultimul rând, în prevenirea şi reducerea riscului de dezastre naturale. Este extrem de important de a atinge o rată minimă de împădurire de 15%, în special prin plantarea speciilor native sau prin crearea plantaţiilor silvo-pastorale, acolo unde condiţiile permit, iar presiunea asupra pădurilor naturale este înaltă. Această rată-ţintă de împădurire va soluţiona mai multe probleme economice, sociale şi de mediu în Republica Moldova. În acest scop, este necesară elaborarea de noi prevederi în actele normative din sectorul forestier, cu măsuri clare pentru adaptare la schimbările climatice.

92. Obiectivele şi măsurile privind abordarea adaptării la schimbările climatice în sectorul forestier al Republicii Moldova sunt stabilite în baza analizei situaţiei curente şi a evaluării necesităţilor aferente. Această abordare trebuie să se bazeze pe managementul durabil al pădurilor, care urmează să fie asigurat prin:

1) evaluări şi politici forestiere pe termen lung;

2) prioritizarea obiectivelor ecologice ale sectorului forestier;

3) asigurarea integrităţii fondului forestier şi a permanenţei pădurilor;

4) sporirea suprafeţei de terenuri acoperite de păduri şi vegetaţie forestieră;

5) sporirea rolului sectorului forestier în dezvoltarea durabilă a societăţii;

6) susţinerea tuturor proprietarilor/deţinătorilor de păduri şi stimularea asocierii acestora;

7) menţinerea, conservarea şi consolidarea diversităţii biologice în păduri;

8) menţinerea sănătăţii şi vitalităţii pădurilor;

9) menţinerea şi intensificarea funcţiilor de protecţie a pădurilor;

10) menţinerea şi consolidarea capacităţii productive a resurselor forestiere, contribuţia acestora la ciclurile globale de carbon;

11) atenuarea efectelor schimbărilor climatice asupra pădurilor şi consolidarea capacităţii de adaptare a pădurilor.

93. Proiecţiile şi impacturile schimbărilor climatice urmează a fi încadrate în procesul de gestionare a pădurilor, cât şi a practicilor de împădurire, reîmpădurire şi regenerare, inclusiv în activităţile de:

1) elaborarea şi implementarea planurilor de management forestier (amenajamente silvice);

2) depistarea şi protecţia împotriva incendiilor forestiere;

3) operaţiuni forestiere în arborete vulnerabile şi necorespunzătoare;

4) practici de protecţie a pădurilor care ţin cont de schimbările în profilul dăunătorilor şi pericolelor asociate;

5) măsuri specifice pentru optimizarea compoziţiilor cu scopul de a îmbunătăţi durabilitatea generală a pădurilor;

6) operaţiuni forestiere şi de regenerare pentru a înlocui arboretele cu o singură specie cu arborete mixte şi pluriene;

7) menţinerea şi restabilirea zonelor umede în cadrul corpurilor forestiere pentru conservarea biodiversităţii şi protecţiei împotriva schimbărilor climatice;

8) instruirea şi dezvoltarea specialiştilor forestieri, abilitaţi în domeniul schimbărilor climatice, impacturile acestora asupra pădurilor şi implementarea opţiunilor corespunzătoare de adaptare.

94. În acest proces de integrare, se va ţine cont de necesităţile beneficiarilor forestieri, inclusiv ale femeilor, tinerilor, vârstnicilor, persoanelor cu dizabilităţi şi grupurilor sociale marginalizate.

95. În acelaşi timp, măsurile de adaptare bazate pe ecosistem (EbA) sunt în principal axate pe:

1) reconstrucţia ecologică şi reabilitarea ecosistemelor forestiere, de stepă şi de luncă (zone umede);

2) extinderea ariilor protejate cu profil forestier pentru asigurarea conservării in-situ a diversităţii biologice reprezentative şi vulnerabile, protecţia diversităţii genetice a speciilor autohtone, cât şi minimizarea pierderii biodiversităţii cauzate de schimbări climatice;

3) asigurarea unui management funcţional al Reţelei Ecologice Naţionale şi al Reţelei Emerald ca parte a Natura 2000 pentru asigurarea supravieţuirii speciilor de floră şi faună vulnerabile;

4) implementarea unui mecanism de monitorizare şi control al speciilor invazive şi minimizarea riscurilor asupra ecosistemelor.

96. Setul optim de instrumente necesare pentru a asigura managementul îmbunătăţit şi procesul de adaptare a pădurilor la schimbările climatice trebuie să includă în special aspectele prezentate în figura 6.

Figura 6. Măsurile de adaptare la schimbările climatice

recomandate pentru sectorul forestier

97. Conform evaluării BM prezentate în raportul privind Planificarea investiţiilor pentru adaptarea climatică în Moldova (BM, 2016), investiţiile prioritare necesare între 2020 şi 2030 pentru reconstrucţia ecologică a pădurilor şi perdelelor forestiere în ţară reprezintă circa 96 de milioane de dolari. CND actualizată pentru Republica Moldova (2020) estimează investiţii prioritare de circa 170 de milioane de dolari în sector până în anul 2025, pentru a consolida procesul de extindere a terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră, a intensifica restaurarea pajiştilor degradate, a îmbunătăţi monitoring-ul şi managementul forestier.

Sub-secţiunea a 4-a

Impactul schimbărilor climatice şi opţiunile de ASC în sectorul sănătăţii

98. Deşi agricultura este considerată a fi sectorul cel mai afectat de schimbările climatice la nivel naţional, impactul asupra sectorului sănătăţii este, de asemenea, semnificativ, fiind necesare măsuri pentru sporirea rezilienţei sectorului la fenomenele climatice extreme şi la hazarduri climatice.

99. Există unele dificultăţi metodologice în stabilirea şi estimarea impactului schimbărilor climatice asupra sistemului sănătăţii din Republica Moldova, cât şi a vulnerabilităţilor sale, deoarece indicatorii utilizaţi pentru scopul dat ţin de patru componente interdependente ce au abordări diferite. Acestea sunt:

1) sănătatea populaţiei, care depinde de un şir de factori din afara sistemului sănătăţii (sociali, economici, de mediu, ereditari, culturali etc.);

2) volumul şi calitatea serviciilor oferite de prestatorii de asistenţă medicală (spitale, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă etc.);

3) nivelul supravegherii de stat a sănătăţii publice;

4) nivelul pregătirii şi rezilienţei instituţiilor medicale faţă de urgenţele de sănătate publică, inclusiv cele cauzate de impactul schimbărilor climatice, cât şi nivelul de prevenire (cum ar fi sistemele de avertizare) şi pregătire (cum ar fi campaniile educaţionale ce ţin de schimbarea conduitei pentru a face faţă fenomenelor climatice extreme).

100. În cadrul sistemului naţional de sănătate au fost şi continuă să fie realizate diverse tipuri de evaluări, fiecare cu scopuri specifice şi generale, cu metodologii şi obiective. De obicei, majoritatea evaluărilor sunt axate pe indicatori ce reflectă starea sănătăţii populaţiei (speranţa de viaţă, mortalitatea, morbiditatea, prevalenţa etc.), indicatori ce reflectă activităţile instituţiilor medicale (numărul de pacienţi trataţi sau numărul de intervenţii chirurgicale realizate), cât şi indicatori ce reflectă capacităţile sectorului sănătăţii. În acelaşi timp, n-au fost identificate date privind evaluările comprehensive sau studiile epidemiologice ce vizează impactul direct sau indirect al schimbărilor climatice asupra sănătăţi publice şi asupra sistemului de asistenţă medicală.

101. Problema relaţiei între sănătatea umană şi schimbările climatice a fost studiată destul de larg în lucrările ştiinţifice ale oamenilor de ştiinţă din Republica Moldova, însă măsurile de adaptare la schimbările climatice identificate pentru sectorul sănătăţii nu au fost raţionalizate în programele de dezvoltare sectorială. Prin urmare, acest lucru ar putea afecta procesul de bugetare, mai ales având în vedere faptul că majoritatea măsurilor vor fi finanţate din mijloace bugetare.

Riscurile şi vulnerabilităţile schimbărilor climatice în sectorul sănătăţii

102. Impactul schimbărilor climatice asupra sănătăţii publice se manifestă atât prin efectele directe ale fenomenelor extreme (de exemplu, efectele fiziologice cauzate de temperaturi extreme), cât şi prin efecte indirecte în timp, precum urbanizarea şi migraţia populaţiei, schimbările în conduita umană (migraţie forţată, mai mult timp petrecut în afara încăperilor), schimbarea tiparelor bolilor infecţioase sau emergenţa de boli noi, sporirea transmisibilităţii bolilor cu transmitere prin alimente şi vectori sau alte efecte ale schimbărilor climatice. Impactul negativ al schimbărilor climatice asupra agriculturii, a sectorului forestier şi asupra economiei în general ar putea, de exemplu, cauza probleme privind securitatea alimentară şi nutriţia proastă, care la rândul lor ar putea duce la efecte adverse pentru sănătate pe termen mediu şi lung. Secetele extreme pot cauza reducerea producerii alimentelor, ceea ce ar duce la probleme legate de alimentaţie în rândul populaţiei, sporind vulnerabilitatea acesteia faţă de boli. Un alt efect indirect al schimbărilor climatice asupra sănătăţii ar putea fi şi accesul limitat la servicii medicale din cauza obstacolelor create de inundaţii sau de ninsori abundente, precum şi din cauza daunelor cauzate instituţiilor medicale de furtuni, ploi torenţiale, inundaţii, incendii şi alţi factori climatici.

103. Nivelul efectelor adverse ale schimbărilor climatice asupra sănătăţii depinde de măsura în care persoanele sunt expuse impactului acestora, de sensibilitatea populaţiei, de atitudinile şi aşteptările sociale şi culturale faţă de femei şi bărbaţi, care influenţează comportamentele, caracteristicile specifice ale fiecărei persoane, precum sunt genul, vârsta, nivelul de studii, de venit şi de sănătate, dar şi capacitatea guvernului şi sistemului medical de a face faţă consecinţelor acestui impact prin asigurarea accesului la servicii medicale, la suport economic şi social. Vârstnicii, copiii, femeile, persoanele cu boli cardiovasculare şi respiratorii cronice, cei care lucrează în aer liber, migranţii, persoanele strămutate, refugiaţi, precum şi persoanele fără adăpost sunt deosebit de vulnerabile faţă de impactul schimbărilor climatice.

104. Efectele schimbărilor climatice asupra sănătăţii publice depind, de asemenea, şi de zona geografică şi de condiţiile de habitat. În acest context, trebuie să fie evidenţiaţi doi factori importanţi de impact, şi anume accesul la apă potabilă şi calitatea aerului. Conform Raportului Naţional privind implementarea Protocolului privind Apa şi Sănătatea în Republica Moldova, în 2018, circa 30% din populaţia ţării nu dispunea de acces la apă potabilă sigură, inclusiv 2,7% populaţie urbană şi 54,9% populaţie rurală. Printre bolile transmise prin apă şi condiţiile de igienă, s-a constatat că, deşi se înregistrează o reducere stabilă a incidenţei acestora, valorile pentru morbiditatea cauzată de hepatita virală A şi de enterocolita hemoragică cauzată de E-coli sunt cu mult mai mari în comparaţie cu media europeană.

105. Impactul schimbărilor climatice asupra rezidenţilor variază în funcţie de mediul de trai, urban sau rural. Din cauza microclimei specifice cauzate de densitatea populaţiei, de numărul mare de transport urban, de zonele limitate de spaţii verzi, de proprietăţile fizice ale materialelor de construcţie (beton, asfalt), de drumuri şi alte infrastructuri, oraşele sunt mai sensibile la impactul climatic negativ, în special în perioadele de călduri extreme. Populaţia urbană este expusă mai multor riscuri cu un efect combinat. De exemplu, poluarea aerului sporeşte riscurile pentru sănătate asociate cu expunerea la temperaturi înalte. Creşterea numărului de zile caniculare exacerbează efectul "insulei termice urbane" (fenomen meteorologic care se manifestă prin temperaturi mai înalte a unui spaţiu urban în comparaţie cu zonele rurale limitrofe), cauzând probleme de sănătate astfel.

106. În acelaşi timp, comunităţile rurale sunt expuse riscului de insuficienţă sau chiar lipsei de apă, producţiei agricole reduse, securităţii alimentare precare, iar rezidenţii din zonele rurale, în special cei din localităţile îndepărtate, sunt supuşi riscului sporit de probleme de sănătate din cauza accesului limitat la serviciile medicale. Din această perspectivă, oraşele oferă speranţa unei vieţi mai bune. Cu toate acestea, mulţi migranţi din mediul rural se stabilesc în mediul urban şi locuiesc şi/ sau lucrează în cartiere cu facilităţi publice limitate, în special fără acces la servicii de alimentare cu apă, de canalizare şi de gestionare a deşeurilor. Ei pot locui sau lucra în clădiri cu ventilaţie insuficientă sau cu eficienţă energetică scăzută, fapt ce le sporeşte vulnerabilitatea la schimbările climatice.

107. Totuşi, nu toate schimbările climatice vor avea impact advers asupra sănătăţii umane. De exemplu, datorită iernilor mai blânde, vârful sezonier al morbidităţii şi mortalităţii din cauza răspândirii unor boli în sezonul rece al anului (infecţii respiratorii acute, boli respiratorii etc.) se va reduce. Temperaturile în creştere ar putea reduce şi vitalitatea unor populaţii de ţânţari vectori. Totuşi, în pofida acestor factori, schimbările climatice au şi vor avea un impact negativ asupra sănătăţii umane în general. Principalele efecte directe şi indirecte ale schimbărilor climatice asupra sănătăţi umane sunt următoarele.

1) morbiditate şi mortalitate sporite. Principala preocupare este asociată cu morbiditatea şi mortalitatea aferente valurilor de căldură, din cauza creşterii temperaturilor medii anuale şi extreme, deşi această problemă este influenţată şi de factori socioeconomici, precum şi de distribuţia populaţiei după vârstă. Conform datelor recente ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), pe plan global, pe parcursul ultimilor 20 de ani, mortalitatea survenită din cauza temperaturilor ridicate în rândul persoanelor cu vârstă de peste 65 de ani aproape că s-a dublat, ajungând până la 300 de mii de decese în 2018. Decesele în Regiunea Europeană a OMS au crescut cu peste 30% în aceeaşi perioadă (Biroul Regional OMS pentru Europa, 2020). Vârstnicii au abilitate redusă de a controla şi a regla temperatura corpului şi înregistrează cel mai mare risc de deces din cauza şocului caloric şi tulburărilor cardiovasculare, renale, respiratorii şi metabolice. Deşi numărul total de decese este strâns legat de numărul populaţiei, schimbările în rata mortalităţii ar putea fi mult mai pronunţate în regiunile în care fenomenul de creştere a temperaturilor este mai puternic;

2) boli infecţioase cu transmitere prin vectori. Vectorii, precum ţânţarii sau căpuşele, sunt puternic influenţaţi de schimbările climatice din cauza modificării habitatului în zona lor geografică de răspândire, a sezoanelor de activitate şi a dimensiunii populaţiei acestora. Schimbările survenite în utilizarea terenurilor şi factorii socioeconomici (conduita umană, circulaţia persoanelor şi bunurilor etc.) sunt un factor important pentru propagarea vectorilor. Ca rezultat, variabilitatea temperaturii şi a nivelelor de precipitaţii favorizează emergenţa şi răspândirea unor boli precum malaria, febra Dengue, boala Lyme, febra West Nile etc.;

3) boli legate de apă. Precipitaţiile abundente sunt corelate cu un şir de focare de boli ce se transmit prin apă, drept rezultat al mobilizării agenţilor patogeni sau al contaminării la scară mare a apei din cauza scurgerilor din reţelele de canalizare. Totodată, debitul redus al râurilor pe parcursul verii sporeşte potenţialul pentru contaminarea bacteriană şi chimică a apei. De asemenea, creşterea numărului cazurilor de contaminare cu bacterii fecale implică riscul de afectare a sistemelor de alimentare cu apă potabilă, precum şi cu cea folosita pentru uz casnic, pentru producţia de alimente sau in scopuri recreative. Nivelul insuficient de apă pentru satisfacerea necesităţilor igienice zilnice, cum ar fi spălarea mâinilor, un element esenţial pentru sănătate, ar putea contribui la multiplicarea focarelor de boli infecţioase;

4) boli transmise prin alimente. Temperaturile înalte sunt asociate şi cu riscuri mari de explozie a focarelor de salmonella şi campylobacter. Ploile abundente ar putea contamina apa potabilă din fântâni, iar algele care se înmulţesc din cauza temperaturilor înalte pot cauza probleme gastrointestinale. Drept rezultat, bolile transmise prin alimente, care de obicei sunt cauzate de contaminare microbiană, reprezintă o problemă de sănătate în creştere printre cele cauzate de schimbările climatice;

5) reacţii alergice. Odată cu creşterea temperaturii, perioada de reproducere a polenului la plante este mai lungă, ceea ce intensifică şi prelungeşte sezonul alergiilor. Nivelul crescut al emisiilor de carbon în atmosferă, de asemenea, poate cauza creşterea mai intensivă a plantelor şi producerea de mai mult polen, care, în 20% de cazuri, este principala cauză a reacţiilor alergice. Astfel de simptome precum durerea în zona sinusurilor, presiunea în urechi şi congestia nazală ar putea deveni mult mai intense. Mai există şi posibilitatea de extindere a sezonului şi a duratei alergiilor ("febra fânului", astm), cu efecte asupra costurilor directe ale asistenţei medicale şi medicamentelor, precum şi asupra orelor de muncă. Persoanele care deja suferă de afecţiuni respiratorii cronice, precum astmul sau boala pulmonară obstructivă cronică, vor fi supuse unui risc deosebit de înalt;

6) sarcina şi complicaţii la naştere. Schimbările climatice exacerbează poluarea aerului şi valurile de căldură extreme, care ar putea afecta femeile gravide şi copiii nou-născuţi. În ţările în curs de dezvoltare, femeile gravide ar putea suferi de lipsă de apă sau de alimente şi să fie expuse unui risc sporit de contaminare prin insecte-vectori ai bolilor, toate fiind cauzate de schimbările climatice;

7) boli cardiace şi pulmonare. Poluarea aerului înregistrează un nivel mai înalt odată cu creşterea temperaturilor, cauzând stres pentru sistemul cardiac şi cel respirator. Incendiile de vegetaţie, frecvenţa cărora este în creştere din cauza secetelor şi temperaturilor ridicate, sunt surse de emisii poluante în aerul atmosferic. Emisiile provenite de la arderea carburanţilor fosili duc la acutizarea bolilor cardiovasculare, a atacurilor de astm şi a altor probleme respiratorii, cauzând o creştere a internărilor în spital şi a numărului de cazuri fatale;

8) probleme de sănătate ce ţin de radiaţia ultravioletă. Un efect indirect al schimbărilor climatice asupra sănătăţii este determinat de schimbările în radiaţia ultravioletă A fost confirmat faptul că temperaturile înalte vor influenţa îmbrăcămintea şi timpul petrecut în aer liber, astfel inducând riscul de expunere sporită la radiaţia ultravioletă care sporeşte incidenţa cancerului de piele, inclusiv a melanomului malign şi a cataractelor;

9) tulburări mintale. Persoanele expuse efectelor fenomenelor climatice extreme sau cele strămutate din cauza acestor efecte sunt supuse unui risc major de boli mintale. Numărul în creştere al dezastrelor cauzate de condiţiile climatice adverse (precum inundaţiile, seceta, valurile de căldură, grindina etc.), de asemenea, ar putea duce la sporirea numărului persoanelor afectate în acest context;

10) traume. Fenomenele climatice extreme, inclusiv furtunile, inundaţiile şi incendiile de pădure, deseori cauzează daune fizice, cum ar fi fracturi, leziuni şi inhalări de fum. Temperaturile foarte înalte sunt, de asemenea, asociate cu agresiunea şi violenţa, iar criza climatică este legată de conflicte violente şi migraţie forţată. Şi în cazul temperaturilor reduse se înregistrează o creştere a numărului de traume cauzate de căderi din cauza îngheţului, precum şi a numărului de persoane cu degerături şi hipotermie.

108. În Republica Moldova, cele mai frecvente fenomene de schimbări climatice care afectează sănătatea şi bunăstarea persoanelor sunt următoarele:

1) valurile de căldură;

2) secetele prelungite;

3) inundaţiile;

4) ploile abundente;

5) grindina;

6) ninsorile puternice;

7) ceaţa, îngheţul, lapoviţa;

8) vânturile puternice, furtunile, uraganele.

109. Cele mai relevante impacturi ale schimbărilor climatice pentru sănătatea populaţiei Republicii Moldova şi pentru sistemul naţional de sănătate sunt prezentate în următorul tabel.

Tabelul 7.

Impactul socioeconomic al schimbărilor

climatice asupra sectorului sănătăţii

Sursa: Adaptat din CN3 (2013), CN4 (2018) şi CND actualizată (2020) a Republicii Moldova

110. Impactul fenomenelor climatice extreme asupra sănătăţii umane şi asupra calităţii vieţii populaţiei diferă considerabil în funcţie de mediul de trai şi de regiunea geografică. Conform evaluării riscurilor şi oportunităţilor ce ţin de schimbările climatice pentru sănătatea umană, cele mai vulnerabile regiuni din Republica Moldova sunt municipiul Chişinău, regiunea de Sud şi parţial regiunea de Centru ale ţării. Regiunea de Nord, fiind în vecinătatea munţilor Carpaţi, beneficiază de condiţii climatice mai favorabile (a se vedea tabelul 8).

Tabelul 8.

Evaluarea riscului schimbărilor climatice asupra sănătăţii

în funcţie de zonele geografice în Republica Moldova

Sursa: Adaptat din CN3 (2013) şi CN4 (2018) a Republicii Moldova

111. Schimbările climatice nu afectează toată populaţia în aceeaşi măsură. Unele grupuri sunt evident mai vulnerabile decât altele. După cum s-a estimat deja pentru valurile de căldură, efectele generale ale schimbărilor climatice asupra sănătăţii sunt eterogene în diferite regiuni ale Europei. Sănătatea şi bunăstarea sunt strâns legate de factori socioeconomici, cum ar fi venitul, mediul de trai, ocupaţia, educaţia, dimensiunea de gen şi stilul de viaţă. Astfel, efectele schimbărilor climatice vor accentua disparităţile de sănătate între populaţia diferitor ţări, precum şi în cadrul ţărilor, ceea ce duce la o distribuţie inegală şi povară adiţională pentru grupurile cu venituri mici şi pentru unele grupuri vulnerabile, precum copiii, persoanele care muncesc în aer liber, persoanele în etate, femeile gravide şi persoanele cu boli cronice. Persoanele aflate în adăposturi temporare (de exemplu, migranţi, refugiaţi sau persoane strămutate din cauza fenomenelor meteorologice extreme) sunt, de asemenea, deosebit de vulnerabile la riscurile climatice în timpul tranzitului sau la locul de destinaţie.

112. Cazurile curente de mortalitate indusă de temperaturi ridicate indică o dependenţă puternică de condiţiile socioeconomice de trai, pe lângă factori precum vârsta sau bolile cronice. În plus, genul joacă un rol important, deoarece cercetările au arătat că femeile sunt mai expuse riscului de deces în perioada valurilor de căldură.

113. Un alt element de inegalitate ar putea fi faptul că populaţia din sate este mai dependentă de aprovizionarea descentralizată cu apă decât populaţia din oraşe, iar înrăutăţirea calităţii apei (inclusiv în cazurile de fenomene climatice extreme, precum seceta şi inundaţiile) va afecta în mod primar persoanele din mediul rural, copiii fiind unul din cele mai vulnerabile grupuri pentru bolile intestinale. Adiţional, infrastructura de asistenţă medicală este mai puţin accesibilă în sate decât în oraşe, iar asigurarea instituţiilor de asistenţă medicală primară în mediul rural cu personal şi transport medical încă mai reprezintă o problemă majoră în sistemul de asistenţă medicală.

114. Vulnerabilitatea unor anumite categorii de persoane ţine de starea lor de sănătate. Ajustarea proceselor fiziologice la noile condiţii climatice şi mobilizarea reacţiilor protective se întâmplă destul de rapid în corpul unei persoane sănătoase şi, drept rezultat, persoanele sănătoase se adaptează destul de uşor la schimbările climatice. Pe când în cazul unei persoane bolnave, reacţiile de adaptare sunt slăbite şi corpul îşi pierde abilitatea de a se adapta rapid.

115. Influenţa condiţiilor meteorologice asupra bunăstării unei persoane mai este asociată şi cu vârsta, dar şi cu susceptibilitatea individuală a corpului. În condiţii de schimbări climatice rapide, mecanismele de adaptare umană sunt supraîncărcate şi deseori nu sunt capabile să reacţioneze normal, ceea ce sporeşte vulnerabilitatea populaţiei. Tabelul 9 rezumă riscurile de sănătate asociate schimbărilor climatice şi cele mai vulnerabile grupuri de persoane faţă de aceste ameninţări.

Tabelul 9.

Riscurile de sănătate asociate schimbărilor

climatice per grupuri vulnerabile

Sursa: Adaptat din CN3 (2013) şi CN4 (2018) a Republicii Moldova

116. Conform celor menţionate mai sus, un efect indirect al schimbărilor climatice asupra sănătăţii ar putea fi indus de accesul limitat la servicii medicale din cauza obstacolelor create de inundaţii, furtuni, incendii sau alţi factori ce ţin de schimbările climatice. În acelaşi timp, multe instituţii medicale din Republica Moldova nu sunt reziliente la impacturile schimbărilor climatice. Conform unui studiu privind siguranţa spitalelor în situaţii de urgenţă, realizat în 2016 cu suportul OMS, au fost identificate câteva lacune privind siguranţa spitalelor din Republica Moldova, şi anume:

1) "siguranţa structurală" (starea clădirilor): fisuri în pereţii portanţi despărţitori, în buiandrugi şi în podele, iar în unele cazuri deteriorări ale fundamentului; rosturi expuse între panourile verticale de beton fortificat, care permit umezelii să penetreze şi pot cauza daune pereţilor exteriori; sectoare de acoperiş parţial deteriorate; deficienţe de întreţinere;

2) "siguranţa non-structurală" (starea infrastructurii şi reţelelor inginereşti): număr mare (în unele spitale depăşeşte 60%) de reţele inginereşti (electricitate, apeduct, canalizare etc.) ce necesită renovări; lipsa sau capacitatea redusă a surselor alternative de electricitate, de apă potabilă şi de încălzire; deficienţe în protecţia împotriva incendiilor; lipsa sau defecţiunea sistemelor de ventilare/aer condiţionat etc.;

117. Deşi aceste deficienţe de infrastructură nu rezultă direct din schimbările climatice, totuşi acestea consolidează vulnerabilitatea şi slăbesc rezistenţa sectorului de sănătate publică din Republica Moldova la hazardurile ce ţin de climă şi impacturile acestora.

Acţiuni de ASC recomandate pentru sectorul sănătăţii

118. În baza studiilor şi analizelor realizate pe parcursul PNA-1, CND actualizată a Republicii Moldova din martie 2020 rezumă provocările-cheie cu care se confruntă sistemul sănătăţii şi eforturile acestuia de a consolida rezilienţa faţă de schimbările climatice, după cum urmează:

1) reţele limitate de servicii medicale în zonele rurale;

2) asigurare insuficientă cu personal, cu echipament şi cu finanţare a sistemului de sănătate publică;

3) capacitate insuficientă de evaluare şi monitorizare a vulnerabilităţii faţă de riscurile pentru sănătate cauzate de schimbările climatice (inclusiv evaluarea de gen);

4) capacităţi insuficiente de evaluare şi monitorizare a stării de sănătate a populaţiei cauzate de schimbările climatice (inclusiv fenomenele meteo extreme).

5) necesitate de a fortifica asistenţa medicală primară (inclusiv prevenirea primară) pentru a susţine capacităţile comunităţilor locale de a deveni reziliente la riscurile pentru sănătate cauzate de climă;

6) necesitatea îmbunătăţirii accesului grupurilor vulnerabile ale populaţiei la îngrijire medicală;

7) necesitate de măsuri coordonate de management al sănătăţii şi urgenţelor pentru reducerea impactului fenomenelor extreme asupra sănătăţii;

8) necesitate de integrare direcţionată a consideraţiunilor ce ţin de schimbările climatice în politicile şi strategiile sectoriale de dezvoltare (inclusiv finanţarea).

119. Evaluarea comprehensivă a SNASC 2020 (realizată în septembrie 2021) a concluzionat că, pe parcursul perioadei de referinţă 2014-2020, nu a fost aprobat nici un document strategic de politici în domeniul sănătăţii care ar integra măsuri de adaptare la schimbările climatice. În acelaşi timp, a fost elaborat un proiect al Strategiei de adaptare a sectorului sănătăţii la schimbările climatice, fără a fi adoptat oficial. Consolidarea necesară a instituţiilor relevante responsabile de sănătatea publică (Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi centrele teritoriale de sănătate publică ale acesteia) pentru a coordona pregătirea şi răspunsul sănătăţii publice la schimbările climatice nu a avut loc. Din contra, drept urmare a reformei sistemului de sănătate publică, respectivele instituţii au fost chiar slăbite. Evaluarea SNASC a arătat că o mare parte dintre acţiunile de adaptare la schimbările climatice, preconizate pentru sectorul de sănătate publică, au fost subfinanţate sau nu au fost finanţate deloc. Având în vedere cele menţionate anterior, au fost formulate următoarele recomandări:

1) asigurarea finanţării direcţionate pentru măsurile ASC care urmează să fie aplicate în sectorul sănătăţii publice post 2020, cu indicarea diversificată a surselor de finanţare şi a alocărilor pentru fiecare obiectiv specific;

2) consolidarea capacităţilor Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică şi a subdiviziunilor sale teritoriale pentru integrarea consideraţiunilor privind schimbările climatice în programele şi în bugetarea sănătăţii publice;

3) asigurarea colaborării funcţionale între sectoarele şi instituţiile relevante (atât în cadrul sistemului de sănătate, cât şi din afara acestuia), pentru a consolida capacităţile de adaptare la schimbările climatice şi pentru a asigura utilizarea mai eficientă a resurselor disponibile;

4) crearea unui sistem informaţional operaţional în domeniul mediului şi al sănătăţii cu aspecte de schimbări climatice şi cu un mecanism eficient de prevenire, de avertizare timpurie şi de management al fenomenelor meteorologice extreme ce afectează sănătatea publică.

120. Figura 7 prezintă acţiuni specifice de adaptare recomandate pentru sectorul sănătăţii publice în Republica Moldova post 2020, pentru a spori rezilienţa şi a atenua riscurile survenite din hazardurile climatice prognozate.

Figura 7. Măsurile de adaptare la schimbările climatice

recomandate pentru sectorul sănătăţii

121. Aspectele şi recomandările descrise mai sus au ghidat identificarea măsurilor ASC propuse pentru sectorul sănătăţii în Planul de acţiuni la prezentul Program (anexa 1). Conform studiilor realizate pe parcursul PNA-1 şi a experienţei obţinute în urma implementării SNASC până în 2020, cele mai considerabile investiţii (conform CND actualizate circa 164 milioane de dolari) sunt necesare pentru:

1) oferirea serviciilor de asistenţă medicală în comunităţile izolate pentru populaţia deosebit de vulnerabilă faţă de efectele schimbărilor climatice (vârstnicii şi persoanele cu dizabilităţi, migranţii sau persoane strămutate în urma evenimentelor climatice extreme);

2) echiparea departamentelor de urgenţă pentru bolile cardiovasculare conform cerinţelor OMS;

3) modificarea infrastructurii spitaliceşti pentru operaţionalizarea standardelor "verzi";

4) crearea sistemului informaţional naţional pentru colectarea şi procesarea datelor, inclusiv privind emergenţa şi incidenţa noilor boli ce ţin de schimbările climatice;

5) prevenirea, avertizarea timpurie, managementul şi depăşirea impactului fenomenelor climatice extreme cauzate de schimbările climatice (temperaturi înalte, vreme rece, inundaţii etc.).

Sub-secţiunea a 5-a

Impactul schimbărilor climatice şi opţiunile

de ASC în sectorul transporturilor

122. Pentru ca Republica Moldova să asigure o dezvoltare economică durabilă, este indispensabilă dezvoltatrea unui sistem eficient de transport rutier şi a unei infrastructuri reziliente la schimbările climatice, care să satisfacă necesităţile cetăţenilor mobili şi să faciliteze comerţul atât pe piaţa naţională, cât şi cea internaţională, atrăgând astfel investiţii în diverse ramuri ale economiei naţionale.

123. Impactul schimbărilor climatice este resimţit în dezvoltarea tuturor sectoarelor-cheie ale economiei, transportul fiind unul din cele mai vulnerabile. Sectorul transporturilor, care include transportul rutier, feroviar, naval şi aerian, este vulnerabil faţă de creşterea frecvenţei şi intensităţii furtunilor (vânt, ploaie, ninsoare), care reprezintă o provocare pentru rezilienţa infrastructurii respective şi implică costuri mai mari pentru construcţia, întreţinerea şi exploatarea acesteia. Ţinând cont de faptul că Republica Moldova este o ţară fără acces direct la mare, drumurile reprezintă infrastructura de bază, care au un rol esenţial în economia naţională.

124. Conform statisticilor, lungimea reţelei de drumuri publice în Republica Moldova a crescut cu 105 km în perioada 2014 – 2020 (de la 9,360 km la 9,465 km), pe când lungimea generală a cursurilor de apă navigabile s-a redus cu 148 km în aceeaşi perioadă de timp (de la 558km la 410 km). O bună parte din reţeaua rutieră este acoperită cu pavaj permanent sau semi-permanent (beton asfaltic, ciment, beton, amestecuri bituminoase executate in situ). La moment, 52% din drumurile naţionale sunt în stare bună sau mediocră şi 48% – în stare rea şi foarte rea. Acest fapt are un impact advers dovedit asupra mediului, deoarece consumul de carburanţi pe drumuri în stare rea creşte cu până la 20%, generând emisii adiţionale în atmosferă.

125. Starea nesatisfăcătoare a sectorului transporturilor din Republica Moldova şi flota de vehicule învechită determină vulnerabilitatea sporită a acestuia faţă de fenomenele climatice extreme ce deteriorează infrastructura, sporesc întârzierile transportului şi afectează economia naţională prin creşterea costurilor publice. Astfel, adaptarea la schimbările climatice este una din provocările majore în acest sector. Pe de o parte, standardele şi normele aplicate în proiectarea drumurilor publice nu corespund tendinţelor de dezvoltare în sector şi produc infrastructură care nu este adecvată nici pentru fluxul de trafic rutier, nici pentru noile condiţii climatice. Pe de altă parte, finanţarea dezvoltării drumurilor şi întreţinerii infrastructurii în ţară este una insuficientă şi nu poate contrabalansa viteza degradării drumurilor. În ultimii ani, reabilitarea drumurilor din Republica Moldova a fost subfinanţată cu peste 3 miliarde de lei, iar cumulativ cu costul inacţiunii de întreţinere a infrastructurii suma vizată sporeşte până la peste 6 miliarde de lei. Subfinanţarea constantă împiedică planificarea pe termen mediu şi lung în sector, inclusiv integrarea adaptării şi rezilienţei la schimbările climatice în investiţiile pentru infrastructura transporturilor.

126. Analizele tehnologiilor utilizate în sectorul transporturilor din Republica Moldova au confirmat încă o dată că starea învechită şi proastă a infrastructurii transporturilor din ţară necesită acţiuni urgente nu doar pentru a moderniza sectorul, dar şi pentru a spori rezilienţa faţă de schimbările climatice. Un pas important în direcţia dată îl reprezintă punerea în aplicare a Reglementării tehnice cu privire la cerinţele minime pentru comercializarea produselor pentru construcţii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.913/2016, cu o perioadă de tranziţie pentru implementare până la 31 decembrie 2020. Astfel, s-a prevăzut că de la 1 ianuarie 2021 toate companiile moldoveneşti de construcţie a drumurilor vor produce şi furniza materiale de construcţie care întrunesc standardele europene EN. În scopul dat, o listă de standarde armonizate a fost aprobată de Ministerul Economiei şi Infrastructurii la 8 februarie 2021, care a înlocuit normele tehnice învechite utilizate până la acel moment în industria drumurilor. Toate investiţiile noi în proiectarea şi construcţia infrastructurii transporturilor urmează să se alinieze acestor standarde.

Riscurile şi vulnerabilităţile schimbărilor climatice

în sectorul transporturilor

127. Schimbările climatice cauzează un impact semnificativ asupra sectorului transporturilor. Din cauza bugetului public limitat pentru întreţinerea infrastructurii de transport, aceasta înregistrează o vulnerabilitate sporită faţă de schimbările treptate ale condiţiilor meteorologice şi faţă de şocurile climatice bruşte. Fenomenele asociate schimbărilor climatice, precum creşterea temperaturii şi schimbările nivelului precipitaţiilor, vor fi o provocare serioasă pentru infrastructura transporturilor dacă nu vor fi întreprinse la timp măsuri de adaptare.

128. Temperaturile în creştere şi perioadele extinse ale valurilor de căldură pot cauza deteriorarea pavajului, deformarea liniilor de cale ferată şi alte probleme ale structurii infrastructurii de transport. Acest fapt poate duce la supraîncălzirea echipamentului, la deteriorări ale pavajului asfaltic, a materialelor utilizate la construcţia drumurilor, podurilor şi structurilor căilor ferate, reducând astfel durata de viaţă a infrastructurii de transport. În timpul valurilor de căldură care durează mai multe zile cu valori de peste 40°C, se anticipează deformări grave ale pavajului, dar şi a liniilor de cale ferată. Un astfel de impact negativ deja a fost atestat în 2003, 2007, 2012 şi 2019, când au fost înregistrate temperaturi înalte pe parcursul unor perioade îndelungate de timp. Toate tipurile de transport ar putea fi afectate în mod negativ de schimbările climatice. Inundaţiile şi alte dezastre cauzate de climă pot afecta infrastructura aeroportuară, iar temperaturile în creştere pot perturba decolarea avioanelor. Căile de navigaţie ar putea deveni impracticabile din cauza nivelelor reduse de apă sau a unor fenomene climatice (secete şi inundaţii). Căile ferate sunt deosebit de vulnerabile faţă de temperaturile extreme, care cauzează prejudicierea flambajului liniilor de cale ferată. Astfel, este vital ca sectorul transporturilor din Republica Moldova să fie asigurat cu capacităţi de adaptare la schimbările climatice.

129. În funcţie de tipul efectelor schimbărilor climatice (temperaturi în creştere, nivelul de precipitaţii, fenomene extreme etc.), au fost identificate un şir de riscuri în conformitate cu categoriile de transport (rutier, aerian, naval, feroviar), prezentate în tabelul 10.

Tabelul 10

Principalele riscuri şi vulnerabilităţi cauzate de

schimbările climatice în sectorul transporturilor

Sursa: Adaptat din CN4 (2018) a Republicii Moldova

130. Riscurile climatice pentru sectorul transporturilor sunt direct legate de hazarduri (şi de combinaţia acestora, principalele fiind inundaţiile, secetele şi valurile de căldură), cât şi de natură şi de starea infrastructurii transporturilor. Inundaţiile, secetele şi căldurile extreme pot spori, individual sau în combinaţie, impactul asupra infrastructurii de transport pe uscat (în special şosele şi căi ferate), precum şi uzura acesteia. Inundaţiile pot provoca întârzieri şi întreruperi de trafic pe termen scurt şi pe termen lung şi necesităţi de deturnare în cazul distrugerii infrastructurii de transport. Acest lucru ar putea, la rândul său, să afecteze negativ livrarea ajutoarelor materiale şi a asistenţei pentru populaţia strămutată sau să perturbeze evacuarea planificată şi întoarcerea persoanelor strămutate la casele lor. Secetele, cantităţile reduse de precipitaţii sezoniere şi anuale contribuie la reducerea fluxurilor fluviale care, la rândul lor, compromit navigabilitatea (deja redusă) a cursurilor de apă navigabile.

131. O altă preocupare este necesitatea de finanţare pentru mentenanţa infrastructurii de transport şi a vehiculelor (pentru transportul rutier, cel feroviar şi cel naval). Aceste necesităţi au o tendinţă de creştere şi riscă să nu fie satisfăcute, în contextul subfinanţării continue a infrastructurii de transport.

132. Riscurile climatice pentru sectorul transporturilor sunt generate atât direct, de noile tendinţe şi fenomene climatice, cât şi indirect, prin schimbarea modelelor/tiparelor în domeniul transporturilor. Un rezumat al vulnerabilităţilor asociate schimbărilor climate pentru sectorul transporturilor în Republica Moldova şi al impacturilor socioeconomice respective sunt prezentate în tabelul 11.

Tabelul 11.

Potenţialele impacturi socioeconomice ale schimbărilor

climatice asupra sectorului transporturilor

Sursa: Adaptat din CN3 (2013) şi CN4 (2018) a Republicii Moldova

133. Ca şi în cazul celorlalte sectoare, impacturile incluse în tabelul 11 implică şi dimensiunea de gen care trebuie luată în considerare. De exemplu, femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii să folosească transportul public. Dacă opţiunile de transport sunt suspendate sau întrerupte, acest lucru le va afecta în mod disproporţionat.

134. În timpul fenomenelor climatice extreme, reţelele-cheie de transport ar putea deveni inaccesibile sau nesigure atât pentru deplasările private, cât şi pentru cele comerciale, iar serviciile de transport public ar putea fi întrerupte sau suspendate. Deteriorarea treptată a infrastructurii de transport asociată cu nivele extreme de precipitaţii şi inundaţii ulterioare poate avea un impact serios asupra câtorva sub-sectoare. Conform celor indicate în tabelele 10 şi 11, principalele impacturi se referă la: dezintegrarea suprafeţelor drumurilor, trotuarelor şi pistelor pentru ciclişti; sporirea cazurilor de surpare a podurilor (dacă materialul din jurul pilonilor şi înşişi pilonii sunt doborâţi de mişcarea rapidă a apei, cauzând instabilitate structurală şi distrugerea posibilă a unor poduri); riscul sporit de alunecări de teren (pe măsură ce pantele devin saturate cu precipitaţii), care duce la blocajul sau deteriorarea drumului, căilor ferate şi a infrastructurii de transport.

135. Astfel, multe drumuri sunt expuse riscului de distrugere şi deteriorare a structurii, din cauza fenomenelor meteorologice extreme, intensificate de schimbările climatice anticipate. Efectele negative se vor manifesta în perioadele caniculare şi uscate urmate de ploi locale intense asociate cu furtuni şi grindină. Din cauza sistemelor de drenare învechite şi ineficiente în comunităţile urbane, inundaţiile sunt frecvente pe unele segmente rutiere, ca în cazul inundaţiilor din mun. Chişinău în anii 2005, 2008, 2009, 2015, 2016 şi 2022. Drumurile neasfaltate – tipice pentru zonele rurale – sunt mai susceptibile de a fi afectate de modificarea proiectată a regimului de precipitaţii, deoarece sunt în general mai vulnerabile faţă de fenomenele climatice extreme. În condiţiile iernilor mai calde, sporirea nivelului de umiditate va genera drumuri noroioase şi alunecoase, reducând astfel siguranţa drumurilor.

136. În condiţiile unor veri mai calde şi mai uscate (precipitaţii anuale cu până la 64% sunt mai puţine), transportul naval în Republica Moldova ar putea deveni din ce în ce mai vulnerabil şi mai costisitor. Pe timp de vară, nivelul apei în râurile Nistru şi Prut ar putea înregistra reduceri semnificative, ceea ce le va face impracticabile pentru transportul naval de pasageri şi de mărfuri pe timp de vară şi de toamnă sau în anii îndeosebi de secetoşi. Utilizarea necorespunzătoare a barajelor şi lipsa de dragare, care este necesară pentru a asigura adâncimea adecvată pentru traficul navelor, reprezintă deja o problemă care poate fi agravată de schimbările climatice pe viitor.

137. În cazul transportului aerian, există riscul ca temperaturile din ce în ce mai ridicate pe timp de vară să cauzeze treptat sporirea uzurii pistelor. Temperaturile ridicate reduc rezistenţa pistelor la deformarea plastică şi rugozitate, punând în pericol manevrele de decolare şi de aterizare.

138. Pornind de la faptul că sectorul transporturilor este sensibil la fenomenele extreme intensificate de schimbările climatice, precum inundaţiile cauzate de ploi abundente sau temperaturile extreme, infrastructura de transport trebuie să fie proiectată pentru a fi rezistentă şi pentru a face faţă diverselor stresuri climatice, iar serviciile de transport trebuie să asigure reducerea posibilelor perturbări şi sporirea siguranţei în condiţii meteorologice diverse.

Acţiuni de adaptare la schimbările climatice

recomandate pentru sectorul transporturilor

139. Până la implementarea primei strategii ASC până în 2020, reglementările tehnice şi standardele în domeniul construcţiei în Republica Moldova nu prevedeau utilizarea obligatorie a materialelor care ar asigura rigiditatea suprafeţei drumurilor pe durata valurilor de căldură şi a altor hazarduri climatice. Temperaturile extreme, inundaţiile şi viiturile rapide contribuie la distrugerea şi deteriorarea continuă a infrastructurii drumurilor, care este întreţinută doar prin reparaţii minore. În acest context, adoptarea unor standarde de construcţie mai înalte şi relevante pentru condiţiile climatice, precum şi utilizarea obligatorie a acestora în reabilitarea infrastructurii existente şi în construirea noii infrastructuri de transport reprezintă o măsură cu un grad sporit de relevanţă şi eficienţă, fiind orientată spre consolidarea rezilienţei sectorului transporturilor. Trecerea la standardele mai înalte în construcţii şi mai relevante pentru condiţiile climatice în continuă schimbare urmează să fie benefică pe termen mediu şi lung pentru infrastructura transporturilor din Republica Moldova. Totuşi, aceste standarde trebuie să fie aplicate pe durata întregului ciclu de viaţă a infrastructurii – de la proiectare până la construcţie, inclusiv în procesul de mentenanţă. Astfel, o integrare mai bună a consideraţiunilor privind schimbările climatice în planificarea sectorială şi în special în bugetarea măsurilor prioritare este o ţintă preconizată pentru procesul naţional de planificare a adaptării la schimbările climatice după 2020. În acest scop, este prioritară dezvoltarea capacităţilor pentru investiţii reziliente la schimbările climatice în sector.

140. Figura 8 prezintă acţiunile specifice de adaptare recomandate pentru sectorul transporturilor în Republica Moldova post 2020, pentru a spori rezilienţa sectorului şi a atenua riscurile aferente schimbărilor climatice prognozate.

Figura 8. Măsurile de adaptare la schimbările climatice

recomandate pentru sectorul transporturilor

141. Asigurarea elaborării şi implementării pe viitor a politicii naţionale durabile privind transportul şi infrastructura implică luarea în calcul a necesităţii de adaptare la schimbările climatice şi, respectiv, impunerea unor noi cerinţe de construcţie şi exploatare. SND actualizată a Republicii Moldova (2020) estimează până la 159.5 milioane de dolari drept investiţii prioritare în sector, pentru a aborda evoluţiile juridice şi dezvoltarea capacităţilor, precum şi pentru a spori rezilienţa climatică a infrastructurii (drumuri, poduri, viaducturi, căi ferate, piste), dar şi pentru a asigura accesul populaţiei rurale la sistem rutier rezilient la schimbările climatice.

Sub-secţiunea a 6-a

Impactul schimbărilor climatice şi opţiunile de adaptare

la schimbările climatice în sectorul resurselor de apă

142. Reţeaua hidrografică a Republicii Moldova este constituită din peste 3 000 de râuri şi râuleţe grupate în două districte ale bazinului hidrografic. Districtul bazinului hidrografic Nistru acoperă 57% din teritoriul ţării în regiunea de est şi nord-est, iar districtul bazinului hidrografic Prut-Dunăre-Marea Neagră cuprinde 35% din teritoriul ţării în partea de vest şi nord-vest. Reţeaua hidrografică include, de asemenea, circa 60 de lacuri naturale şi aproximativ 3 500 de rezervoare şi iazuri artificiale construite în scopuri de irigare, de reglare a debitului şi bazine de pescuit. Cele mai mari două lacuri de acumulare din Moldova sunt Costeşti-Stânca (678 milioane m³), pe râul Prut, exploatat în comun cu România, şi Dubăsari (235 milioane m³), pe râul Nistru. Conform estimărilor FAO din 2019, rezervele totale de apă de suprafaţă regenerabile din ţară sunt evaluate la 11 970 milioane m³/an . Capacitatea totală de stocare a rezervoarelor de apă din Republica Moldova este estimată la 2 584 milioane m³ (FAO, 2015).

143. Principalele rezerve de apă subterană sunt situate în acvifere adânci, cu un debit total de 1 300 mii m³, inclusiv 700 mii m³ de apă potabilă. Cu toate acestea, capacitatea naturală de reîncărcare a acviferelor închise este limitată, iar apa este adesea prea mineralizată pentru uz casnic sau pentru irigare. În plus, aproximativ 75% din debitul de apă subterană se scurge în sistemul fluvial şi prin urmare, nu contribuie foarte mult la resursele totale de apă regenerabile (FAO, 2019).

144. Se estimează că schimbările climatice vor genera scăderea debitelor apelor de suprafaţă în Republica Moldova cu 16-20% până în anul 2030, prognozele indicând creşterea temperaturii medii anuale cu 2°C şi reducerea scurgerii anuale cu 13% în perioada 2010-2040. Aceste valori sugerează că tendinţele regimului hidrologic actual al râurilor mici din Republica Moldova se vor menţine, dar debitul va fi mult sub normă, mai ales vara (din cauza secetelor frecvente). Acest lucru va duce cel mai probabil la secarea râurilor, mai ales în sudul ţării. În general, se preconizează ca debitele anuale să devină mai instabile, cu viituri mai frecvente.

145. Cu toate acestea, există limitări aferente datelor şi incertitudini ştiinţifice care fac dificilă evaluarea cu precizie a severităţii impactului schimbărilor climatice asupra resurselor de apă din Republica Moldova. Se consideră că, la nivelul actual de captare şi utilizare, disponibilitatea apei nu este neapărat o constrângere pentru dezvoltarea ţării (Water Policy Outlook for the Republic of Moldova until 2030 (OECD 2020). Mai mult, potrivit informaţiilor extrase din baza de date a BM, se constată o tendinţă de creştere a resurselor interne regenerabile de apă dulce (588 m³ pe cap de locuitor în 2017), care ar putea fi explicată prin scăderea numărului populaţiei în timp.

146. În contextul lipsei unei metodologii aprobate de definire şi de calcul a indicatorilor fundamentali de gospodărire a apelor, care reflectă starea securităţii apei (disponibilitatea apei), planificarea adaptării la schimbările climatice pentru sectorul apei trebuie să abordeze prioritar aspecte privind intensitatea impactului schimbărilor climatice asupra obiectivelor de dezvoltare economică dependente de apă ale ţării, principalele vulnerabilităţi şi recipienţii cel mai puternic afectaţi.

Riscurile şi vulnerabilităţile schimbărilor climatice

în sectorul resurse de apă

147. Principalii factori ai schimbărilor viitoare ale condiţiilor fizice din Republica Moldova (generatori de impact), aşa cum sunt prognozaţi de toate modelele climatice, sunt următorii:

1) creşterea medie anuală a temperaturii cu 2^oC până în 2040;

2) variabilitate crescută a precipitaţiilor cu efect de uscare în timpul sezonu^lui de vegetaţie;

3) scăderea cu 16-20 % a debitului de suprafaţă până în 2030;

4) reducerea scurgerii anuale cu 13% între 2010 şi 2040.

148. Tabelul 12 include potenţialele impacturi socioeconomice asupra resurselor de apă care sunt produse de factorii schimbărilor climatice menţionaţi mai sus şi de evenimentele meteorologice extreme.

Tabelul 12.

Potenţiale impacturi socioeconomice ale schimbărilor

climatice asupra sectorului apei

Sursa: Adaptat din Comunicarea Naţională 3 (2013) şi CN 4 (2018) ale Republicii Moldova

149. Sectorul apei implică puternice conotaţii de gen. De exemplu, femeile şi bărbaţii au roluri specifice în gestionarea apei pentru uz casnic şi agricol, ceea ce înseamnă că deficitul de apă îi afectează diferit.

150. Riscurile prioritare identificate în SNASC 2020 rămân aceleaşi şi pentru ciclul de planificare PNA-2: risc crescut de secetă şi de insuficienţă de apă care duc la creşterea cererii de irigare; sporirea frecvenţei şi intensităţii inundaţiilor; modificări ale debitelor râurilor – atât creştere, cât şi scădere; poluarea apei cu pesticide şi îngrăşăminte din cauza scurgerii mai mari; indici de calitate a apei (mineralizare, duritate, oxigen dizolvat etc.) afectaţi de factori climatici şi non-climatici, care vor amplifica efectul reciproc.

151. Severitatea unui impact se stabileşte prin evaluarea intensităţii, duratei, amplorii şi probabilităţii de apariţie a acestuia într-un anumit context (sfera geografică şi scara). Severitatea impactului schimbărilor climatice asupra sectorului de apă a fost evaluată în scopul prezentei planificări naţionale de adaptare utilizând următoarea abordare metodologică:

152. Principalele elemente din sectorul resurselor de apă afectate de schimbările climatice (receptorii de impact şi nivelul impactului asupra acestora, evaluat conform metodologiei descrise mai sus) sunt următoarele ):

1) sisteme de alimentare cu apă potabilă din apele de suprafaţă/subterane – foarte înalt;

2) irigaţii şi creşterea animalelor – foarte înalt;

3) activitate industrială, inclusiv agroindustrială – foarte înalt;

4) ecosisteme acvatice, peşte şi pescuit (inclusiv popularea cu peşti) – înalt;

5) sport şi agrement – mediu;

6) generarea hidroenergiei – scăzut (singura staţie hidroelectrică existentă în Republica Moldova fiind cea de la Costeşti-Stânca, iar perspectiva aproape de zero pentru dezvoltarea pe viitor a acestui sector justifică nivelul "scăzut" atribuit generării de hidroenergie).

153. Tabelul 13 prezintă principiul gradaţiei severităţii impactului schimbărilor climatice asupra unui receptor. Aceasta este determinată de intensitate, durată şi amploare şi este clasificată în trei clase: înaltă, moderată sau scăzută, conform grilei stabilite în tabel.

Tabelul 13.

Severitatea impactului SC asupra unui receptor de impact

Galben = Scăzută (S), Portocaliu = Moderată (M), Roşu = Înaltă (Î)

154. Pe această bază, severitatea impactului schimbărilor climatice în sectorul apei este evaluată mai jos pentru cei patru receptori de impact cu gradaţie de valoare "foarte înaltă" şi "înaltă", atribuiţi conform metodologiei prezentate anterior.

Intensitatea impactului schimbărilor climatice

asupra alimentării cu apă potabilă

155. Pe lângă importanţa socială şi economică a furnizării sigure şi fiabile a apei, severitatea impactului schimbărilor climatice se va manifesta şi prin modificarea fiecărei etape a ciclului apei, punând astfel presiune asupra aprovizionării cu apă potabilă. Trei factori principali de impact – creşterea temperaturii, reducerea precipitaţiilor şi a debitului cursului, precum şi frecvenţa crescută a evenimentelor meteorologice extreme – sunt evaluaţi în raport cu cel mai important receptor – sistemul de alimentare cu apă potabilă (tabelul 14).

Tabelul 14.

Intensitatea impactului SC

asupra sistemului de alimentare cu apă potabilă

* În funcţie de tipul de sursă de apă potabilă pe care se bazează consumatorul

 (alimentare centralizată cu apă sau fântâni de mică adâncime în mediul rural)

156. Per ansamblu, severitatea impactului a fost evaluată ca fiind moderată. Acest lucru ar putea fi justificat printr-un calcul simplu în care disponibilitatea apei pe cap de locuitor (4952 m³/an) este redusă cu 16-20%, ceea ce reprezintă reducerea prognozată a precipitaţiilor/debitului de apă, obţinându-se cantitatea de 3961 m³/an/cap de locuitor, adică mai mult decât nivelul actual de extragere de apă de 231 m³/an/cap de locuitor. Chiar dacă admitem o creştere a extragerii pe viitor, asigurarea cu apă nu va fi compromisă..

157. Severitatea impactului schimbărilor climatice ar putea fi clasată mai sus decât moderată pentru zona agricolă de sud a ţării şi pentru o parte din zona agricolă centrală, unde alimentarea cu apă nu este asigurată din cauza barierelor de mediu, tehnice sau economice, şi anume: calitatea apei care nu îndeplineşte standardele de apă potabilă, lipsa infrastructurii de transport al apei către consumatori, accesibilitatea preţului pentru serviciile de alimentare cu apă.

158. Variabilele climatice evaluate vor avea un impact şi asupra calităţii apei (creşterea temperaturii contribuind cel mai mult la acest efect), generând astfel costuri suplimentare pentru tratarea apei înainte de furnizare. Cu toate acestea, ponderea factorilor non-climatici care influenţează negativ calitatea apei în sistemul hidrografic al Republicii Moldova este evaluată ca fiind mult mai mare decât impactul pe care se preconizează că îl vor avea schimbările climatice.

Intensitatea impactului schimbărilor climatice

asupra irigaţiei şi a adăpării animalelor

159. Intensitatea preconizată a impactului schimbărilor climatice asupra irigaţiei şi a adăpării animalelor (tabelul 15) este evaluată ca fiind mai înaltă decât cea asupra alimentării cu apă potabilă, deoarece aceste activităţi sunt mai dependente de resursele locale de apă (acumulări de apă construite pe izvoare şi râuri mici) care sunt mult mai sensibile la reducerea precipitaţiilor şi la creşterea temperaturii.

Tabelul 15.

Intensitatea impactului schimbărilor climatice

asupra irigaţiei şi adăpării animalelor

Intensitatea impactului schimbărilor climatice

asupra activităţilor industriale, inclusiv cele agroindustriale

160. Temperaturile ridicate ale apei şi reducerea debitului ar putea modifica chimia apei şi ar putea afecta procesul de răcire a instalaţiilor electrice, acestea necesitând, eventual, deserviri mai frecvente. Totuşi, impactul general asupra acestei categorii de folosinţă a apei este considerat relativ modest (tabelul 16), întrucât râurile Prut şi Nistru vor transporta în continuare suficiente volume de apă pentru a satisface cererea de generare a energiei şi procesele respective de răcire, fără fi pus în pericol serios regimul hidrologic şi ecologic al acestor râuri.

Tabelul 16.

Intensitatea impactului schimbărilor climatice

asupra activităţii industriale

Intensitatea impactului schimbărilor climatice

asupra ecosistemelor acvatice, a peştilor şi a pescuitului

161. Ecosistemele acvatice din Republica Moldova sunt puternic afectate de activitatea umană. Principalele cursuri de apă ale ţării, fluviul Nistru şi râul Prut, precum şi afluenţii acestora, sunt blocate de baraje pe cursul lor, iar zonele lor de captare sunt în principal terenuri agricole. Ca urmare, morfologia râurilor este profund modificată, iar majoritatea iazurilor construite pentru peşti şi pentru irigare şi-au pierdut deja funcţia din cauza înnămolirii şi a calităţii apei care nu corespunde standardelor chimice şi bacteriologice. În acest context, factorii schimbărilor climatice, precum creşterea temperaturii şi reducerea precipitaţiilor, nu vor avea o pondere semnificativă în impactul negativ asupra iazurilor deja puternic deteriorate.

162. În ceea ce priveşte fenomenele meteorologice extreme, inundaţiile pot avea un rol important în menţinerea funcţiilor-cheie ale ecosistemului şi ale biodiversităţii în multe sisteme naturale, prin: conectarea râului cu terenurile aferente, reîncărcarea sistemelor de apă subterană, umplerea zonelor umede, creşterea conectivităţii între habitatele acvatice şi împrăştierea sedimentelor şi nutrienţilor în împrejurimi şi în mediul acvatic. Pentru multe specii, inundaţiile declanşează evenimente de reproducere, de migraţie şi de dispersare. Aceste sisteme naturale sunt rezistente la efectele inundaţiilor, cu excepţia celor foarte mari, pe când zonele care au fost puternic modificate de activitatea umană tind să sufere efecte mai severe în urma inundaţiilor şi să degradeze mai puternic. În ceea ce priveşte secetele, concluzia ar fi similară: secetele tind să afecteze şi mai mult sistemele deja degradate.

Tabelul 17.

Intensitatea impactului schimbărilor climatice asupra

ecosistemelor acvatice, a peştilor şi a pescuitului

163. Vulnerabilitatea la schimbările climatice este determinată de severitatea impactului şi de capacitatea de adaptare a recipienţilor impactului. În acest context, severitatea per ansamblu a impactului schimbărilor climatice asupra celor patru receptori principali pentru sectorul de apă din Republica Moldova este moderată.

164. Mai mult, cele mai recente studii şi proiecţii de viitor (BM 2020; OCDE 2020) relevă faptul că asigurarea cu resurse de apă a Republicii Moldova permite satisfacerea cererii de apă a ţării în viitor, chiar şi în cel mai optimist scenariu de dezvoltare economică (cel mai solicitant de resurse) cu un consum sporit de apă. Figura 9 ilustrează că în 2018, în condiţiile climatice actuale, disponibilitatea resurselor fizice de apă a putut satisface aproape în întregime toate cererile de apă existente, cu unele excepţii regionale.

Figura 9. Cererea medie anuală nesatisfăcută în cele 28 de bazine

Sursa: Moldova - Water Security Diagnostic and Future Outlook (WB, 2020)

165. Conform Scenariului de dezvoltare regională holistică, către anul 2030 poate fi satisfăcută cel puţin 89% din cererea totală de apă. Scăderea fiabilităţii apei poate fi atribuită în mare măsură lipsei de apă pentru irigaţie, care survine în sezonul de vegetaţie din cauza extinderii mari a suprafeţei irigate. Prin urmare, în cel mai pesimist scenariu de evoluţie climatică pentru Republica Moldova, cel mai vulnerabil domeniu rămâne a fi apa pentru irigaţie. Figura 10 ilustrează nivelul cererii nesatisfăcute în cadrul scenariului de viitor cu climă uscată.

Figura 10. Fiabilitatea aprovizionării cu apă pentru irigaţie în bazinele de captare

(exprimată ca procent din ani cu mai puţin de 75% din cererea de irigaţie satisfăcută)

Sursa: Moldova - Water Security Diagnostic and Future Outlook (WB, 2020)

166. În condiţiile unui climat uscat şi ale scenariilor de dezvoltare a irigaţiilor extinse, schimbările climatice vor reduce fiabilitatea aprovizionării cu apă a acestui sector, fapt ce corespunde gradului de "severitate înaltă" atribuit impactului schimbărilor climatice asupra sectorului de irigare (tabelul 15).

Acţiuni de ASC recomandate pentru sectorul resurse de apă

167. În Republica Moldova, sectoarele socioeconomice în general şi sectorul de apă în special (deşi se confruntă cu un impact al schimbărilor climatice moderat ca severitate) sunt foarte vulnerabile la schimbările climatice. Deşi la nivelul actual de utilizare nu există o problemă urgentă de securitate a apei, managementul eficient al aprovizionării cu apă, precum şi aplicarea la timp a măsurilor de adaptare vor fi cruciale pentru dezvoltarea ţării pe termen mediu şi lung.

168. Cele mai sensibile şi vulnerabile recipiente ale impactului schimbărilor climatice sunt agricultura axată pe ape pluviale şi adăparea animalelor, care se bazează pe sursele locale de apă, urmate de aprovizionarea cu apă în zonele rurale, în special în sudul uscat al ţării. Riscurile legate de schimbările climatice pentru aceşti receptori de impact ar putea fi atenuate prin instrumente economice adecvate (alocaţii, subvenţii) care vizează practica agricolă modernă "fără irigare", conservatoare (no-till, mini-till, irigare prin picurare), precum şi utilizarea mai eficientă a surselor locale şi stocarea apei la nivel local.

169. Conform evaluărilor efectuate în cadrul procesului PNA-1, îmbunătăţirea sistemelor municipale de alimentare cu apă, pentru a reduce pierderile, şi construirea unui rezervor de stocare pe râul Nistru prezintă oportunităţi de investiţii imediate, relativ modeste, cu rentabilitate ridicată. În următoarele decenii, va fi necesară o infrastructură de stocare a apei la scară mai mare, deşi dimensiunea şi perioada acestor lucrări necesită multe analize şi studii de fezabilitate. Investiţiile direcţionate în infrastructura de alimentare cu apă în zonele rurale ar putea fi o opţiune de adaptare pentru îmbunătăţirea aprovizionării cu apă a sectorului agricol, precum şi a populaţiei rurale. Beneficii economice substanţiale din reducerea daunelor şi pierderilor ar fi, de asemenea, asigurate prin investiţii pentru măsuri structurale şi nestructurale de prevenire a inundaţiilor.

170. Pentru a facilita aceste opţiuni, trebuie consolidată în continuare capacitatea instituţională de a gestiona eficient investiţiile în sectorul de apă, ţinând cont de schimbările climatice. După cum s-a concluzionat în evaluarea implementării SNASC 2020, planificarea adaptării naţionale la schimbările climatice până în 2030 implică abordarea prioritară a următoarelor aspecte:

1) o mai bună cooperare sectorială cu domeniile academic, agricol şi forestier în cadrul noului mecanism de coordonare a schimbărilor climatice, pentru a restabili în mod constant reţeaua hidrologică din Republica Moldova;

2) elaborarea indicatorilor sectoriali de performanţă pentru a monitoriza implementarea politicii de management al apei şi progresul realizării obiectivelor sectoriale, inclusiv pentru acţiuni transversale de atenuare şi adaptare la schimbările climatice;

3) evaluarea detaliată şi sistematică a performanţei sistemului de monitorizare (Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Agenţia de Mediu şi Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale), în scopul identificării şi înlăturării cauzelor disfuncţionalităţilor şi subfinanţării;

4) îmbunătăţirea calităţii datelor brute şi prelucrate pentru operaţionalizarea completă a sistemului de management al informaţiilor despre apă (Cadastrul de stat al apelor).

171. Figura 11 rezumă măsurile prioritare de adaptare recomandate pentru sectorul resurse de apă până în 2030, pentru a spori rezilienţa şi a atenua riscurile survenite din hazardurile climatice prognozate.

Figura 11. Măsuri de adaptare la schimbările climatice

recomandate pentru sectorul resurse de apă

172. Cele mai importante oportunităţi de investiţii identificate ca fiind benefice pentru consolidarea rezilienţei climatice a sectorului resurselor de apă sunt: îmbunătăţirea eficienţei sistemelor municipale şi industriale de apă pentru a reduce pierderile; sporirea capacităţilor de stocare a apei şi de reutilizare a acesteia pentru necesităţi industriale; implementarea tehnologiei de reumplere a straturilor de apă subterană; măsuri structurale şi nestructurale de prevenire a inundaţiilor (reabilitare/construire de baraje şi diguri, consolidarea malurilor, conservarea zonelor umede, dezvoltarea sistemelor de avertizare, informarea/educarea populaţiei cu privire la riscul de inundaţii şi modul de acţiune în situaţii de urgenţă). Aceste măsuri vor contribui, de asemenea, la prevenirea, minimizarea şi abordarea migraţiei în contextul hazardelor climatice.

173. Conform evaluărilor Băncii Mondiale, necesităţile de investiţii pentru acţiunile prioritare de ASC în sectorul apei până în 2040 se ridică la aproximativ 940 milioane de dolari, în timp ce costul total al inacţiunii este estimat la 205 milioane de dolari pe an. CND actualizată a Republicii Moldova identifică peste 203 milioane de dolari ca necesităţi imperative de finanţare pe termen scurt (până în 2025) pentru priorităţile imediate ale ASC din acest sector. Investiţiile evaluate de BM cu cel mai mare raport cost-beneficiu sunt cele pentru sporirea eficienţei sistemelor municipale şi industriale de apă, urmate de măsuri de stocare a apei şi acţiuni nestructurale de prevenire a inundaţiilor.

Secţiunea a 2-a

Contextul instituţional şi de guvernanţă al PNASC 2030

174. Lipsa stabilităţii instituţionale constituie un impediment pentru implementarea noilor politici adoptate în contextul racordării la cadrul normativ şi de reglementare al UE. Pentru abordarea provocărilor instituţionale, Republica Moldova s-a angajat în reforme legislative şi instituţionale care au cunoscut un impuls deosebit de puternic după 2016.

175. Reformele administrative şi instituţionale realizate în Republica Moldova reflectă efortul statului de a se alinia la normele de drept şi la bunele practici ale UE. Au fost atribuite responsabilităţi noi instituţiilor subordonate care nu aveau competenţe, personal şi capacităţi financiare suficiente, nefiind astfel în măsură să sprijine efectiv ministerele în implementarea măsurilor din Planul de acţiuni al SNASC.

176. Pentru dezvoltarea cadrului strategic şi juridic în domeniul schimbărilor climatice a fost creată Secţia politici de aer şi schimbări climatice în cadrul autorităţii publice centrale de mediu. În ceea ce priveşte implementarea politicilor în domeniu, un rol substanţial revine instituţiilor subordonate, reformarea cărora este prioritară.

177. O provocare în aranjamentele instituţionale pentru implementarea politicii privind adaptarea la schimbările climatice, în special în ceea ce priveşte inovaţia tehnologică atât de necesară în sector, era lipsa de implicare activă a instituţiilor ştiinţifice din motivul dublei subordonări faţă de Academia de Ştiinţe a Moldovei şi faţă de fostele ministere de ramură.

178. La 11 iulie 2021, a fost aprobată o nouă structură a Guvernului, care include Ministerul Mediului ca entitate separată, de rând cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei şi Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale. Acest fapt constituie o oportunitate de consolidare a capacităţii sistemului de guvernare a mediului şi a schimbărilor climatice, inclusiv în sectoarele vulnerabile la schimbările climatice, precum şi în operaţionalizarea Comisiei naţionale pentru schimbările climatice.

179. În ceea ce priveşte cadrul strategic pentru ASC în Republica Moldova, acesta a fost asigurat de Strategia Naţională de Adaptare la Schimbările Climatice 2014-2020 şi de Planul de Acţiuni pentru implementarea acesteia (aprobată prin Hotărârea de Guvern 1009/2014) ale căror obiective principale au fost orientate spre creşterea capacităţii ţării de adaptare şi de răspuns la efectele actuale sau potenţiale ale schimbărilor climatice. SNASC 2020 a servit ca strategie-umbrelă care stabilea un mediu favorabil pentru ca guvernul şi autorităţile publice locale să integreze ASC şi managementul riscurilor în documentele de politici existente şi viitoare printr-o serie de acţiuni sectoriale, la nivel naţional şi local. O evaluare cuprinzătoare a implementării Strategiei a fost efectuată în 2021 în cadrul proiectului NAP-2, iar concluziile şi recomandările acesteia sunt luate în considerare în mod corespunzător în planificarea acţiunilor ASC post 2020.

180. Aspecte de adaptare la schimbările climatice au fost reflectate, direct şi indirect, în următoarele documente de politici:

1) Strategia de mediu pentru anii 2014-2023 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.301/2014);

2) Strategia de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova până în anul 2030 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1470/2016;

3) Programul de promovare a economiei "verzi" în Republica Moldova pentru anii 2018-2020 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acestuia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.160/2018;

4) Strategia Naţională de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului 742/2015;

5) Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.626/2011;

6) Programul de îmbunătăţiri funciare în scopul asigurării managementului durabil al resurselor de sol pentru anii 2021-2025 şi Planul de Acţiuni pentru implementarea acestuia 2021-2023, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.864/2020);

7) Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier naţional, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.739/2003;

8) Strategia Energetică a Republicii Moldova până în anul 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.102/2013;

9) Politica Naţională de Sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.886/2007;

10) Strategia de Dezvoltare a Sistemului de Sănătate pentru perioada 2008-2017 şi Planul de Acţiuni pentru implementarea acesteia, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1471/2007;

11) Strategia naţională de sănătate publică pentru anii 2014-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1032/2013.

181. Conform punctului 4 al Hotărârii Guvernului nr.386/2020 cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea documentelor de politici publice, documentele de politici care nu se conformează cu prevederile acesteia rămân executabile până la finalizarea termenului prevăzut de implementare, dar nu mai mult de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. Astfel, în sectoarele vulnerabile la schimbările climatice se elaborează noile documente de politici publice care vor include măsuri ce vor spori rezilienţa la schimbările climatice.

182. Cadrul normativ în domeniul ASC include:

1) Legea nr.78/2017 pentru ratificarea Acordului de la Paris. Acordul de la Paris abordează în mod explicit stabilirea unui obiectiv global de "creştere a capacităţii de adaptare, întărirea rezilienţei şi reducerea vulnerabilităţii la schimbările climatice pentru a contribui la dezvoltarea durabilă". Republica Moldova a remis către CONUSC a 4-a Comunicare Naţională în 2018 şi Contribuţia Naţională Determinată actualizată (CND2) în 2020. Ambele documente conţin componente de adaptare care se bazează pe experienţa dobândită din implementarea primei Strategiei Republicii Moldova de adaptare la schimbarea climei până în anul 2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia (PNA-1);

2) Hotărârea Guvernului nr.1277/2018 cu privire la instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice;

3) Hotărârea Guvernului nr.444/2020 cu privire la instituirea mecanismului de coordonare a activităţilor în domeniul schimbărilor climatice.

183. În ceea ce priveşte gestionarea riscului de dezastre, în 2016 a fost elaborat un Master Plan pentru prevenirea riscurilor de inundaţii cu asistenţa Banca Europeană de Investiţii (BEI). În consecinţă, au fost adoptate planuri de gestionare a riscului de inundaţii pentru cele două Planuri de gestionare a riscurilor de inundaţii 2022-2027 (Hotărârea Guvernului nr.562/2020).

184. În conformitate cu Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării, Moldova a elaborat Planul naţional de acţiune pentru combaterea deşertificării în 2000, introducând măsuri menite să minimizeze consecinţele deşertificării şi secetei. În 2019, în scopul creării unui cadru coordonat şi comprehensiv, cu acţiuni integrate de reducere a riscului de secetă şi de îmbunătăţire a pregătirii pentru secetă în baza unor perspective de adaptare şi de rezilienţă, a fost elaborat Planul Naţional privind Seceta. Acesta a identificat responsabilităţile-cheie pentru colectarea şi analiza datelor, stabilind o bază consecventă pentru evaluarea severităţii şi impactului secetei. De asemenea, Planul a stabilit sistemul naţional de indicatori de secetă, precum şi zonele sensibile la secetă, identificând activităţi şi investiţii prioritare de atenuare, în special în sectorul agricol şi în zonele rurale.

185. La nivel local, majoritatea raioanelor şi localităţilor au planuri de dezvoltare socioeconomică, în care unele activităţi şi ţinte ar putea fi afiliate adaptării la schimbările climatice. 21 de localităţi au depus planuri de acţiuni pentru energie durabilă şi climă care sunt susţinute de Convenţia Primarilor. Cu toate acestea, adaptarea la schimbările climatice nu este abordată în mod explicit deoarece autorităţile publice locale implicate în promovarea activităţilor relevante nu au suficiente cunoştinţe şi experienţă în domeniu.

186. La nivel sectorial, au fost elaborate planuri de adaptare pentru sectoarele silvicultură şi sănătate şi au fost dezvoltate opţiuni de integrare pentru sectoarele energetic şi de transport în timpul procesului PNA-1. Deşi nu au fost adoptate oficial, aceste instrumente au facilitat integrarea măsurilor de ASC în procesul de planificare sectorială.

187. În prezent, unele dintre strategiile sectoriale iau în considerare schimbările climatice, deşi preponderent ca elemente de atenuare şi mai puţin de adaptare. În sectorul energetic, măsurile de adaptare la schimbările climatice vizează reducerea pierderilor de energie. În sectorul transporturilor sunt incluse unele măsuri de adaptare, de exemplu în construcţia drumurilor. În silvicultură, măsurile de adaptare vizează creşterea suprafeţelor împădurite pentru a atenua schimbările climatice şi a creşte diversitatea biologică. Sectorul sănătăţii identifică riscurile pentru sănătate asociate factorilor de mediu şi climatici din ţară. În sectorul agricol, se promovează agricultura climatic-inteligentă, inclusiv promovarea culturilor agricole care au potenţialul de a rezista la schimbările climatice (secetă, temperaturi ridicate).

Cadrul instituţional pentru ASC

188. Planificarea şi implementarea măsurilor de ASC este o responsabilitate comună şi necesită implicarea autorităţilor publice centrale, a instituţiilor subordonate acestora, a autorităţilor publice locale, a sectorului privat, precum şi a societăţii civile. Aspectul transversal al politicii privind schimbările climatice se reflectă în funcţiile şi atribuţiile Comisiei naţionale privind schimbările climatice (în continuare – CNSC), creată prin Hotărârea Guvernului nr.444/2020 pentru a prelua responsabilităţile Comisiei naţionale pentru implementarea prevederilor CONUSC şi a mecanismelor Protocolului de la Kyoto. CNSC este un organ interinstituţional care întruneşte reprezentanţi ai ministerelor de resort, ai ONG-urilor, ai mediului academic şi de cercetare, din sectorul privat şi din asociaţii de femei, precum şi reprezentanţi ai Congresului Autorităţilor Locale din Moldova.

189. CNSC este pilonul de bază al mecanismului de coordonare a procesului de adaptare la schimbările climatice, care trebuie să asigure coordonarea intersectorială a tuturor aspectelor legate de climă, inclusiv adaptarea şi atenuarea. Scopul mecanismului este de a stimula dialogul, coordonarea, colaborarea şi coerenţa între sectoare şi de a supraveghea raportarea privind planificarea şi implementarea acţiunilor de adaptare la schimbările climatice de către toate părţile interesate. Întrucât migraţia este o problemă transversală, este necesar să se asigure că instituţiile guvernamentale cu mandat pentru abordarea migraţiei, strămutării şi relocării planificate (aşa cum se menţionează în Acordul de la Paris) sunt incluse în CNSC, în vederea asigurării participării acestora la coordonarea procesului de adaptare la schimbările climatice.

190. Ministerul Mediului este autoritatea investită cu competenţa de elaborare şi promovare a politicilor în domeniile protecţiei mediului, schimbărilor climatice, utilizării raţionale a resurselor naturale şi conservării biodiversităţii; de identificare a priorităţilor în domeniile transversale ale mediului şi schimbărilor climatice; de elaborare şi promovare a programelor şi planurilor naţionale de acţiuni care abordează aceste priorităţi; de coordonare a acţiunilor relevante şi de monitorizare a implementării acestora. În numele Guvernului, Ministerul Mediului este, de asemenea, responsabil de implementarea tratatelor internaţionale legate de mediu şi de schimbările climatice la care Republica Moldova este parte.

191. Implementarea politicilor privind schimbările climatice este asigurată de către instituţiile subordonate Ministerului Mediului: Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Agenţia de Mediu; Agenţia "Moldsilva" şi Agenţia "Apele Moldovei".

192. Serviciul Hidrometeorologic de Stat este o instituţie publică care are drept sarcini principale monitorizarea stării şi evoluţiei condiţiilor hidrometeorologice din ţară; elaborarea prognozelor meteorologice, hidrologice şi agrometeorologice; emiterea alertelor privind iminenţa fenomenelor hidrometeorologice periculoase; furnizarea informaţiilor hidrometeorologice populaţiei, autorităţilor publice centrale şi locale, întreprinderilor şi serviciilor de urgenţă. Serviciul Hidrometeorologic de Stat gestionează Fondul Naţional de Date Hidrometeorologice pentru a susţine justificarea hidrometeorologică pentru proiectarea, construcţia şi exploatarea diverselor obiecte de infrastructură socioeconomică şi pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare economică pe termen lung. În 2019, Serviciul Hidrometeorologic de Stat a aderat la Meteoalarma EUMETNET (reţeaua de servicii meteorologice publice europene membre ale Organizaţiei Meteorologice Mondiale) şi emite alerte timpurii în conformitate cu standardele europene, beneficiind de o integrare regională îmbunătăţită.

193. Agenţia de Mediu are funcţii-cheie privind: monitorizarea calităţii componentelor de mediu (aer, apă, sol), eliberarea autorizaţiilor de mediu, gestionarea informaţiilor de mediu şi raportarea, elaborarea rapoartelor privind starea mediului, asigurarea implementării sistemului de monitorizare, verificarea şi raportarea pentru emisiile de gaze cu efect de seră, asigurarea procesului de colectare, validarea şi prelucrarea datelor şi informaţiilor necesare pentru inventarele şi rapoartele privind poluanţii atmosferici şi emisiile de gaze cu efect de seră, oferirea suportului tehnic pentru elaborarea comunicărilor naţionale, a rapoartelor bienale actualizate şi a rapoartelor bienale de transparenţă, însoţite de rapoartele naţionale de inventariere ca anexă tehnică, în conformitate cu prevederile CONUSC. Agenţia de Mediu este desemnată ca autoritate naţională responsabilă de gestionarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Monitorizare şi Raportare (SNMR) a emisiilor de gaze cu efect de seră şi de alte informaţii relevante pentru schimbările climatice.

194. În ceea ce priveşte informaţiile şi prelucrarea datelor, Biroul Naţional de Statistică este instituţia care are misiunea de a colecta, prelucra şi disemina statistici obiective, fiabile şi oportune, necesare procesului decizional, cercetării, prognozei şi informării generale a societăţii. În ceea ce priveşte indicatorii de mediu, Biroul Naţional de Statistică furnizează informaţii cu privire la următoarele categorii: protecţia aerului atmosferic; fondul funciar şi forestier; meteorologie (temperatură, precipitaţii şi viteza vântului); gestionarea deşeurilor; utilizarea resurselor de apă. Raportul statistic anual conţine informaţii anuale care ar putea fi relevante pentru ASC (de exemplu, despre resursele de apă şi despre păduri, despre modificarea temperaturii şi a precipitaţiilor).

195. Ministerul Educaţiei şi Cercetării susţine politica ţării în domeniul schimbărilor climatice (inclusiv ASC) prin promovarea programelor educaţionale dedicate, prin studii ştiinţifice şi programe de cercetare şi inovare.

196. Agenţia Naţională pentru Cercetare şi Dezvoltare, autoritate publică din subordinea Guvernului, constituită prin Hotărârea Guvernului 196 /2018, este responsabilă de implementarea politicii naţionale de cercetare, inovare şi dezvoltare. Aceasta menţine şi coordonează activitatea Oficiului Republicii Moldova pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană (MOST), de la Bruxelles, Belgia. Totodată, Agenţia Naţională pentru Cercetare şi Dezvoltare promovează şi gestionează activitatea de cooperare ştiinţifică a instituţiilor naţionale din domeniile cercetării şi inovării la scară europeană şi internaţională, prin participare în programele-cadru ale UE pentru cercetare şi inovare, precedentul "Orizont 2020" şi actualul "Orizont Europa", şi prin parteneriatele transnaţionale şi bilaterale în baza tratatelor şi acordurilor interstatale. În cooperare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Academia de Ştiinţe a Moldovei, Agenţia Naţională pentru Cercetare şi Dezvoltare a însuşit experienţa lansării şi gestionării proiectelor de cercetare şi inovare, lansate în concursuri, ce acoperă toate cele şase sectoare prioritare stipulate în proiectul prezentului Program: agricultură, energetică, forestier, sănătate, transporturi şi resurse de apă.

197. Academia de Ştiinţe a Moldovei este implicată în evaluarea rezultatelor proiectelor ştiinţifice pentru diverse domenii, având fiecare contribuţia sa în ASC, totodată exercitând rolul de consultanţă ştiinţifică în formularea viziunilor strategice privind dezvoltarea în perspectivă a direcţiilor de cercetare şi inovare.

198. În ceea ce priveşte guvernanţa pe orizontală Ministerul Finanţelor joacă un rol cheie în planificarea adaptării ţării, întrucât toate priorităţile naţionale şi sectoriale sunt definite şi implementate prin alocări bugetare specifice care pot facilita integrarea ASC în acţiuni la diferite niveluri guvernamentale.

Sub-secţiunea 1

Cadrul normativ şi instituţional al ASC în sectorul agricol

199. Cadrul normativ relevant pentru ASC în sectorul agricol se referă la: utilizarea terenurilor, utilizarea şi protecţia resurselor naturale (apă şi sol), standardele şi reglementările care promovează practicile agricole conservatoare şi producţia agroalimentară ecologică, precum şi cele care reglementează suportul financiar şi subvenţiile pentru activităţile agricole. Principalele acte în acest sens sunt:

1) Legea nr.115/2005 privind producţia agroalimentară ecologică;

2) Legea nr.71/2023 cu privire la subvenţionarea în agricultură şi mediul rural;

3) Legea nr.183/2020 privind asigurarea subvenţionată în agricultură;

4) Hotărârea Guvernului nr.1157/2008 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice "Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole";

5) Hotărârea Guvernului nr.409/2014 cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020 (urmează a fi aprobată Strategia Naţională de Dezvoltare Agricolă şi Rurală 2022-2027, în calitate de document-umbrelă de politică publică pentru planificarea strategică a sectorului agricol al ţării)

6) Hotărârea Guvern nr.977/2016 cu privire la aprobarea Regulamentului-tip de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor;

7) Hotărârea Guvernului nr.455/2017 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural;

8) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr.79/2016 pentru aprobarea Cerinţelor privind aplicarea Sistemului de Agricultură Conservativă.

9) Hotărârea Guvernului nr.864/2020 cu privire la aprobarea Programului de îmbunătăţiri funciare în scopul asigurării managementului durabil al resurselor de sol pentru anii 2021-2025 şi a Planului de acţiuni pentru anii 2021-2023 privind implementarea acestuia,

10) Hotărârea Guvernului nr.985/2020 cu privire la aprobarea Regulamentului privind condiţiile şi procedura de acordare a subvenţiilor in avans pentru proiectele investiţionale de îmbunătăţiri funciare întru implementarea Programului de îmbunătăţiri funciare în scopul asigurării managementului durabil al resurselor de sol pentru anii 2021-2025.

200. Deşi sectorul agricol este evaluat ca fiind cel mai vulnerabil la schimbările climatice în rândul sectoarelor economiei naţionale, cea de-a patra Comunicare naţională privind schimbările climatice relevă că legislaţia sectorială nu abordează suficient impacturile acestora. Lipsa referinţelor specifice la schimbările climatice în actele normative sectoriale este parţial compensată de strategiile de dezvoltare a sectorului, care stabilesc obiective şi măsuri de adaptare la schimbările climatice.

201. Politicile naţionale în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale se află în responsabilitatea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, care a preluat acest rol de la Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului după reforma guvernamentală în urma alegerilor parlamentare anticipate din iulie 2021. De asemenea, au fost identificate două agenţii, un serviciu special şi câteva instituţii ştiinţifice sectoriale care au un aport în procesul naţional de ASC, atât din perspectiva elaborării, cât şi din cea a implementării politicii.

202. Cadrul instituţional relevant pentru acţiunile privind schimbările climatice în sectorul agricol, responsabilităţile atribuite autorităţilor şi relevanţa acestora pentru procesul PNA sunt prezentate în tabelul 18.

Tabelul 18.

Entităţi din sectorul agricol şi relevanţa acestora pentru procesul PNA

Sursă: În baza Raportului de evaluare a capacităţilor instituţionale

pentru sectorul agricol (versiunea aprilie 2022)

203. Analiza implementării SNASC 2014-2020 pentru sectorul agricol a identificat o slabă coordonare interinstituţională în procesul de planificare, implementare, monitorizare şi raportare a măsurilor de adaptare la schimbările climatice. Raportul de evaluare a capacităţii instituţionale pentru sectorul agricol, elaborat de FAO cu suportul Fondului Verde pentru Climă relevă necesităţile, barierele şi lacunele actuale pentru integrarea planificării şi implementării ASC în sectorul agricol.

204. Ambele evaluări concluzionează că, în ciuda progreselor înregistrate în ceea ce priveşte iniţiativele de politici de atenuare şi ASC, există loc pentru o cooperare sporită în procesul decizional, atât sub aspect sectorial (multi-sectorial), cât şi sub aspect organizaţional (naţional – regional – local), precum şi pentru o direcţionare îmbunătăţită, asigurându-se că provocările climatice şi de mediu sunt prioritizate. O atenţie deosebită necesită actualizarea cadrului normativ în domeniul irigării, unde, în contextul reducerii rezervelor de apă de suprafaţă, elaborarea reglementărilor privind utilizarea resurselor de apă în agricultură este de o importanţă majoră. De asemenea, este necesară consolidarea eforturilor pentru crearea şi restabilirea perdelelor forestiere de protecţie ca măsură-cheie pentru combaterea deşertificării, pentru îmbunătăţirea fertilităţii solului şi pentru reducerea eroziunii solului. Acest lucru necesită cooperare între sectoarele agricol şi forestier, cu un accent deosebit pe consolidarea capacităţilor (cunoştinţe şi tehnologie) atât a specialiştilor silvici, cât şi a beneficiarilor forestieri, pe principiile de restaurare bazată pe ecosistem.

205. În plus, barierele descrise în politicile de evaluare a SNASC includ capacităţi insuficiente privind planificarea integrată a utilizării terenurilor, inclusiv pentru agricultura inteligentă din punct de vedere climatic. Nivelul capacităţilor instituţionale de a integra planificarea şi implementarea ASC în sectorul agricol este evaluat ca fiind moderat şi există lacune necesare de a fi înlăturate pentru toate dimensiunile abordate de Raportul de evaluare sectorială. Provocările se referă la: capacitatea autorităţilor publice centrale şi locale de coordonare a integrării schimbărilor climatice în politicile agricole; alinierea obiectivelor climatice la nivel naţional şi a ţintelor de adaptare sectoriale; încurajarea procesului decizional bazat pe evaluarea riscurilor; accesul la resurse financiare suficiente; promovarea implicării părţilor interesate; dezvoltarea sistemelor de monitorizare şi evaluare; furnizarea, gestionarea, accesarea şi partajarea informaţiilor despre impactul schimbărilor climatice; precum şi diferitele necesităţi de consolidare a capacităţilor sectoriale pentru a îmbunătăţi cunoştinţele individuale privind adaptarea la schimbările climatice. Întrucât migraţia are un impact major asupra majorităţii gospodăriilor din ţară, instituţiile cu atribuţii în domeniul migraţiei vor fi incluse în evaluarea decalajului de capacităţi. Instituţiile guvernamentale care abordează diferite forme de migraţie, în special strămutarea, migraţia şi relocarea planificată, vor fi incluse în procesele şi activităţile părţilor interesate.

206. Conform rezultatelor Raportului de evaluare a capacităţilor instituţionale pentru sectorul agricol, integrarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice necesită eforturi semnificative pentru toate aspectele analizate. Barierele şi factorii relevanţi care ar permite îmbunătăţirea nivelului actual de capacitate şi domeniile prioritare pentru ASC au fost bine identificate în raport, iar acţiunile recomandate au fost luate în considerare la formularea obiectivelor specifice şi la identificarea acţiunilor orizontale din Planul de acţiuni la prezentul Program.

Sub-secţiunea a 2-a

Cadrul normativ şi instituţional al ASC în sectorul energetic

207. Cadrul normativ relevant pentru ASC în sectorul energetic include următoarele acte:

1) Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile;

2) Legea nr.139/2018 privind eficienţa energetică;

3) Legea nr.l28/2014 privind performanţa energetică a clădirilor;

4) Legea nr.44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic;

5) Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării;

6) Hotărârea Guvernului nr.698/2019 cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2019-2021;

7) Hotărârea Guvernului nr.102/2013 cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030.

208. Cadrul instituţional relevant pentru acţiunile privind schimbările climatice în sectorul energetic, responsabilităţile atribuite autorităţilor şi relevanţa acestora pentru procesul PNA sunt prezentate în tabelul 19.

Tabelul 19

Entităţi din sectorul energetic şi relevanţa lor în procesul PNA

Sursa: Evaluarea Capacităţii Instituţionale 2021, Raportul Final

209. Principalele probleme identificate pentru sectorul energetic în cadrul Evaluării Capacităţii Instituţionale, realizată în 2021, sunt:

1) integrarea insuficientă a riscurilor climatice în planurile şi strategiile din sector;

2) lipsa de informaţii/prognoze privind cererea de energie în viitor în diferite scenarii de schimbări climatice, ceea ce reprezintă un impediment semnificativ pentru planificarea robustă a investiţiilor şi pentru cea de urgenţă;

3) lipsa indicatorilor pentru procesele schimbărilor climatice şi a ţintelor de adaptare în procesele de planificare, monitorizare şi evaluare;

4) nivel scăzut de comunicare între părţile interesate. În prezent, priorităţile de dezvoltare ale sectorului se concentrează în principal pe atenuare sau pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Deşi aceasta este o evoluţie pozitivă, ar trebui să existe o mai mare conştientizare a necesităţii de a crea rezilienţă în sectorul energetic în rândul tuturor părţilor interesate, inclusiv a actorilor guvernamentali şi neguvernamentali, precum şi a producătorilor şi consumatorilor.

210. Evaluarea capacităţii a constatat că sectorul energetic a înregistrat ameliorări minore în ceea ce priveşte crearea capacităţilor instituţionale şi umane pentru gestionarea riscurilor climatice şi pentru formularea măsurilor de adaptare. Aceasta înseamnă că este nevoie de un suport şi un angajament semnificativ pentru a ţine pas cu amploarea fenomenului schimbărilor climatice şi pentru a evita pierderile semnificative din cauza şocurilor climatice severe.

211. Pe baza acestor constatări, au fost formulate recomandări pentru acţiuni specifice de consolidare a capacităţilor la nivel sectorial, fiind propusă o foaie de parcurs pentru implementarea acestora. Acestea sunt axate pe cinci domenii prioritare luate în considerare la formularea obiectivelor specifice şi la identificarea acţiunilor pe orizontală în Planul de acţiuni privind implementarea Programului:

1) îmbunătăţirea cadrelor legal, administrativ şi de reglementare pentru un sector energetic rezilient şi receptiv la schimbările climatice;

2) îmbunătăţirea disponibilităţii şi utilizării datelor şi informaţiilor climatice în sectorul energetic;

3) îmbunătăţirea integrării informaţiilor privind schimbările climatice în procesele de planificare strategică din agenţiile sectorului energetic;

4) creşterea disponibilităţii resurselor financiare şi a nivelului resurselor umane pentru a susţine adaptarea la schimbările climatice ale sectorului energetic inclusiv ţinând cont de competenţele tehnice ale migranţilor;

5) încorporarea aspectelor de ASC în practicile de management al sectorului.

Sub-secţiunea a 3-a

Cadrul normativ şi instituţional pentru ASC în sectorul forestier

212. Aspecte privind managementul forestier în corelaţie cu adaptarea la schimbările climatice sunt stabilite într-o serie de acte normative, dintre care, cele mai relevante pentru ASC sunt:

1) Codul Silvic nr.887/1996;

2) Legea nr.591/1999 privind spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale;

3) Legea nr.1041/2000 pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate;

4) Legea nr.239/2007 regnului vegetal;

5) Legea nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat;

6) Hotărârea Guvernului nr.106/1996 cu privire la măsurile de asigurare a ocrotirii pădurilor, perdelelor forestiere de protecţie şi a altor plantaţii silvice;

7) Hotărârea Guvernului nr.740/2003 pentru aprobarea actelor normative vizând gestionarea gospodăriei silvice.

213. În prezent, unele prevederi ale Codului Silvic sunt depăşite, în timp ce altele necesită a fi armonizate cu cerinţele acquis-ului comunitar, precum şi cu tratatele internaţionale privind pădurile, biodiversitatea, schimbările climatice şi deşertificarea. Evaluarea SNASC 2020 a constatat că procesul de modificare a actelor normative ce reglementează adaptarea sectorului forestier la schimbările climatice înregistrează întârzieri semnificative.

214. Se atestă o insuficienţă de mecanisme şi instrumente economice care ar crea condiţii pentru stimularea utilizării raţionale a resurselor naturale, inclusiv a pădurilor, precum şi pentru conservarea biodiversităţii. Nu sunt stabilite mecanisme pentru ca autorităţile publice locale să elaboreze, să coordoneze şi să organizeze implementarea, în comun cu organele silvice de stat, a programelor locale de dezvoltare durabilă, de utilizare, regenerare şi protecţie a pădurilor. Cadrul legal care reglementează aplicarea regimului silvic în păduri necesită modificări importante, cu prevederi care să asigure rezilienţă sporită în scopul prevenirii pierderilor de suprafeţe forestiere şi funcţii ecosistemice aferente. Acest lucru urmează să fie abordat cu prioritate în cea de-a doua iteraţie a procesului PNA.

215. Parţial relevantă pentru ASC şi silvicultură este şi Strategia privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020 şi Planul de Acţiuni pentru implementarea acesteia, care a inclus ca acţiune elaborarea studiului privind relaţia dintre ecosisteme, biodiversitate şi schimbările climatice şi tehnologiile care să asigure adaptabilitatea ecosistemelor forestiere la schimbările climatice.

216. La nivel local, managementul pădurilor este inclus în programele/strategiile raionale de dezvoltare socioeconomică. Cu toate acestea, prin analiza capacităţii instituţionale efectuată în 2021, s-a constatat că importanţa acordată sectorului forestier în aceste programe în general este minimă, cu accent pe caracteristicile cantitative ale resurselor forestiere regionale, fără integrarea aspectelor de adaptare la schimbările climatice.

217. În general, analiza documentelor de politici în domeniul forestier legate de schimbările climatice în Republica Moldova indică un grad relativ scăzut de implementare, în timp ce măsurile de adaptare recomandate nu au fost asociate resurselor financiare şi nu au fost încorporate în procesele anuale de planificare şi bugetare. Mai mult, în cadrul PNA-1, cu suportul partenerilor internaţionali, a fost elaborat un plan sectorial de adaptare, dar documentul nu a fost adoptat oficial de Guvern. Deşi expirarea în 2020 a documentelor de politici sectoriale a oferit o oportunitate ideală de a integra schimbările climatice în noul cadru strategic pe termen lung pentru sectorul forestier, s-au înregistrat puţine progrese în aprobarea de către Guvern a documentelor de politici pentru perioada 2021-2040. A fost elaborat proiectul Strategiei de dezvoltare durabilă a sectorului forestier care integrează principiile dezvoltării durabile şi schimbărilor climatice.

218. Autorităţile publice locale au un rol important în gestionarea resurselor forestiere din Republica Moldova şi de aceea consolidarea capacităţilor instituţionale şi umane locale pentru managementul forestier este la fel de importantă. Responsabilităţile autorităţilor publice locale în ceea ce priveşte managementul forestier sunt descrise în Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală şi în Codul Silvic nr.887/1996, deşi adaptarea la schimbările climatice nu se menţionează în responsabilităţile delimitate oficial.

219. Organizaţiile neguvernamentale (ONG) sunt destul de active în acest sector şi completează eforturile depuse de stat de a integra ASC în managementul forestier prin cercetare şi advocacy. Acestea oferă o contribuţie esenţială la creşterea gradului de conştientizare a societăţii cu privire la problemele legate de vegetaţia forestieră şi la efectuarea de cercetări legate de protecţia, managementul, utilizarea durabilă şi reglementarea ecosistemelor forestiere.

220. Cadrul instituţional relevant pentru acţiunile privind schimbările climatice din sectorul forestier, responsabilităţile atribuite autorităţilor respective şi relevanţa acestora pentru procesul PNA sunt prezentate în tabelul 20.

Tabelul 20.

Autorităţile din sectorul silvic şi relevanţa lor în procesul PNA

Sursa: Evaluarea Capacităţii Instituţionale 2021, Raport Final

221. Evaluarea capacităţii instituţionale din anul 2021 a identificat mai multe probleme care împiedică integrarea eficientă a riscurilor climatice în practicile de guvernanţă şi de management al sectorului forestier, inclusiv:

1) lipsa unui mandat formal al agenţiilor responsabile de gestionarea resurselor forestiere pentru a recunoaşte şi a aborda riscurile climatice;

2) coordonarea slabă între entităţile din sectorul forestier şi părţile interesate non-guvernamentale, ceea ce împiedică implementarea practicilor de management forestier durabil şi inteligent din punct de vedere al climei;

3) insuficienţa reglementărilor de gestionare a pădurilor, ţinând cont de schimbările climatice;

4) informaţii insuficiente cu privire la impactul actual şi potenţial al schimbărilor climatice asupra sectorului forestier.

222. Totodată, respectiva evaluarea a constatat că s-au înregistrat progrese "modeste" în ceea ce priveşte implementarea recomandărilor din Planul de dezvoltare a capacităţilor instituţionale din 2014. Au fost înregistrate puţine progrese în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor umane şi instituţionale de a efectua cercetări ştiinţifice privind impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor şi utilizarea acestor cercetări ca informaţii relevante şi accesibile pentru adoptarea deciziilor de către părţile interesate din sectorul forestier. Deşi au fost înaintate recomandări de clarificare a mandatelor, rolurilor şi responsabilităţilor diferitelor actori din sectorul forestier, totuşi s-au înregistrat puţine progrese, ceea ce împiedică integrarea aspectelor legate de schimbările climatice în gestionarea acestui sector. În plus, au fost alocate foarte puţine resurse financiare pentru a susţine adaptarea în sectorul forestier sau adoptarea unor abordări inovatoare în managementul forestier.

223. În baza acestor constatări, au fost formulate recomandări pentru acţiuni specifice de consolidare a capacităţilor la nivel sectorial, iar o foaie de parcurs pentru implementarea acestora a fost propusă în Planul de Dezvoltare a Capacităţilor din 2021. Acţiunile recomandate în cele cinci domenii prioritare identificate în Plan au fost luate în considerare la formularea obiectivelor specifice şi la identificarea acţiunilor pe orizontală.

Sub-secţiunea a 4-a

Cadrul normativ şi instituţional pentru ASC în sectorul sănătăţii

224. Asigurarea asistenţei medicale este garantată de Constituţia Republicii Moldova şi reglementată în numeroase acte normative. Cea mai importantă dintre acestea este Legea nr.411/1995 cu privire la ocrotirea sănătăţii, care stabileşte principiile fundamentale ale asistenţei medicale în Republica Moldova şi asigură accesul egal la o asistenţă medicală cuprinzătoare şi de calitate. Această lege nu include aspecte legate de schimbările climatice. În ceea ce priveşte schimbările climatice şi sănătatea umană, cel mai relevant act normativ este Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, care conturează principiile, domeniile de activitate, funcţiile de bază, coordonarea, structura şi managementul serviciilor de sănătate publică, precum şi prevederile pentru protecţia sănătăţii publice în raport cu mediul. Potrivit acestei legi, printre domeniile prioritare ale supravegherii de stat a sănătăţii publice se numără protecţia sănătăţii, monitorizarea sănătăţii umane în raport cu mediul, monitorizarea calităţii aerului atmosferic, a apei potabile şi a mediului profesional. Legea include şi un capitol dedicat prevenirii şi gestionării urgenţelor de sănătate publică. Problemele legate de impactul schimbărilor climatice asupra sănătăţii nu sunt reflectate direct în niciuna dintre legile privind sănătatea publică.

225. Prin Hotărârea Guvernului nr.129/2023 a fost aprobat Programul naţional de prevenire şi control al bolilor netransmisibile prioritare în Republica Moldova pentru anii 2023-2027, care abordează subiectul impactului schimbărilor climatice asupra sănătăţii populaţiei şi propune unele măsuri de monitorizare şi atenuare, inclusiv prin comunicarea şi conştientizarea riscurilor şi prin adoptarea unui plan sectorial de adaptare.

226. Responsabilităţile şi competenţele legate de schimbările climatice pentru sectorul sănătăţii includ următoarele acţiuni:

1) evaluarea riscurilor pentru sănătatea publică cauzate de schimbările climatice şi încorporarea acestora în politicile de sănătate;

2) elaborarea şi implementarea activităţilor ASC de reducere a impactului asupra sănătăţii publice;

3) coordonarea pregătirii pentru posibilul impact al schimbărilor climatice asupra sănătăţii publice şi asigurarea unui răspuns prompt şi adecvat la ameninţările legate de schimbările climatice;

4) definirea rolurilor şi responsabilităţilor părţilor interesate din sectorul sănătăţii în vederea asigurării pregătirii şi răspunsului la impactul schimbărilor climatice asupra sănătăţii publice;

5) identificarea şi monitorizarea categoriilor de persoane care sunt vulnerabile/expuse riscului schimbărilor climatice asupra sănătăţii;

6) elaborarea şi implementarea ghidurilor clinice, a protocoalelor, a standardelor şi procedurilor operaţionale pentru prevenirea şi tratarea bolilor asociate schimbărilor climatice;

7) informarea, instruirea şi îndrumarea lucrătorilor din domeniul sănătăţii şi a populaţiei cu privire la măsurile care trebuie luate în timpul evenimentelor meteorologice extreme, precum valurile de căldură, inundaţiile sau secetele;

8) crearea şi menţinerea unui sistem de monitorizare şi a unui mecanism de evaluare pentru a determina eficacitatea instruirii şi a măsurilor necesare implementării;

9) cooperare internaţională şi regională pe probleme legate de sectorul sănătăţii şi de schimbările climatice.

227. Cadrul instituţional relevant pentru acţiunile privind schimbările climatice din sectorul de sănătate publică, responsabilităţile atribuite autorităţilor respective şi relevanţa acestora pentru procesul PNA sunt prezentate în tabelul 21.

Tabelul 21.

Autorităţile din sectorul sănătăţii şi relevanţa lor în procesul PNA

Sursa: Evaluarea Capacităţii Instituţionale 2021, Raport Final

228. Evaluarea capacităţii instituţionale a identificat mai multe provocări care trebuie abordate în ciclul actual PNA, inclusiv:

1) conştientizarea scăzută şi lipsa acţiunilor de ASC în sectorul sănătăţii, deşi a fost elaborat un Plan de adaptare la nivel sectorial în cadrul PNA-1 (dar nu a fost finalizat şi adoptat oficial);

2) lipsa finanţării iniţiativelor de ASC în sectorul sănătăţii;

3) lipsa de cunoştinţe şi capacităţi în rândul profesioniştilor din sectorul sănătăţii (precum şi a populaţiei), fapt care limitează capacitatea de a gestiona riscurile climatice şi de a planifica răspunsul la impactul schimbărilor climatice;

4) coordonare limitată între părţile interesate din sectorul sănătăţii în ceea ce priveşte schimbul de informaţii şi planificarea acţiunilor legate de climă.

229. Evaluarea capacităţii instituţionale din 2021 a relevat puţine progrese în ceea ce priveşte capacităţile umane şi instituţionale din sector, măsurate în raport cu nivelul de referinţă prezentat în evaluarea capacităţii şi cu planul de dezvoltare a capacităţilor din 2014. De asemenea, nu a existat nicio îmbunătăţire a capacităţii de management şi a serviciilor de sănătate extinse în zonele rurale, care sunt susceptibile de a suferi efectele asupra sănătăţii din cauza schimbărilor climatice.

230. În baza acestor constatări, au fost formulate recomandări pentru acţiuni de consolidare a capacităţilor la nivel sectorial şi a fost propusă o foaie de parcurs pentru implementarea acestora în Planul de dezvoltare a capacităţii 2021 (CDP). Acestea vor ajuta la înlăturarea lacunelor şi vor direcţiona sectorul sănătăţii către o capacitate generală îmbunătăţită de a aborda riscurile climatice şi de a încorpora efectele directe şi indirecte (observate şi aşteptate) în procesele sectoriale. Acţiunile recomandate în cele cinci domenii prioritare identificate de CDP au fost luate în considerare la formularea obiectivelor specifice şi la identificarea acţiunilor pe orizontală în Planul de Acţiuni al prezentului Program.

Sub-secţiunea a 5-a

Cadrul normativ şi instituţional pentru ASC în sectorul transporturilor

231. Sectorul transporturilor este reglementat de Legea nr.1194/1997 cu privire la transporturi, care conţine prevederi generale privind transportul feroviar, transportul auto, transportul aerian, cel naval şi alte domenii. Conform prevederilor acestei legi, întreprinderile de transport sunt obligate să protejeze mediul înconjurător de efectele negative generate şi să poarte responsabilitate pentru orice daune cauzate mediului prin activităţile lor. Această lege necesită a fi actualizată, pentru a include prevederi privind adaptarea sectorului la schimbările climatice.

232. Cadrul normativ al sectorului transporturilor constă şi din coduri care reglementează transportul rutier, feroviar şi aerian, elaborate în conformitate cu Acordul de Asociere dintre UE şi Republica Moldova şi care vizează armonizarea legislaţiei UE în acest domeniu (totuşi, codurile nu conţin prevederi explicite pentru adaptarea sub-sectorului respectiv la schimbările climatice):

1) Codul Rutier al Republicii Moldova nr.150/2014;

2) Codul Aerian al Republicii Moldova nr.301/2017;

3) Codul Transportului Feroviar al Republicii Moldova nr.19/2022.

233. Planul de implementare a SNASC 2020 includea trei activităţi importante pentru sectorul transporturilor: (1) adaptarea proiectării infrastructurii rutiere la schimbările climatice; (2) asigurarea durabilităţii infrastructurii de transport prin utilizarea materialelor rezistente la inundaţii şi temperaturi extreme; şi (3) planificarea sistemelor de transport urban pentru a promova transportul alternativ cu emisii reduse de carbon (de exemplu, ciclismul). Cu toate acestea, s-au înregistrat progrese modeste în ceea ce priveşte punerea în aplicare a respectivelor măsuri. Ca urmare a implementării SNASC 2020, în anul 2016 au fost adoptate cerinţe minime pentru comercializarea materialelor de construcţii care îndeplinesc standardele europene, iar în 2018 au fost adoptate unele reglementări tehnice pentru drumuri şi poduri pentru a asigura o mai bună rezistenţă a infrastructurii rutiere. Aceste standarde sunt în vigoare abia din ianuarie 2021, iar efectul utilizării lor urmează să fie evaluat.

234. Cadrul instituţional relevant pentru acţiunile privind schimbările climatice în sectorul transporturilor şi responsabilităţile acestora pentru procesul PNA în Moldova, descrise în tabelul 22.

Tabelul 22.

Autorităţile din sectorul transportului şi relevanţa lor în procesul PNA

Sursa: Evaluarea Capacităţii Instituţionale 2021, Raport Final

235. Evaluarea capacităţii instituţionale a identificat o serie de probleme care necesită a fi abordate în sectorul transporturilor în ceea ce priveşte sporirea rezilienţei acestuia la schimbările climatice. Acestea includ:

1) necesitatea de a încorpora riscurile climatice şi adaptarea în documentele de politici pentru acest sector;

2) lipsa analizei riscului climatic şi a procedurilor de verificare climatică pentru investiţiile în infrastructura de transport;

3) lipsa cunoştinţelor cu privire la impactul schimbărilor climatice şi a modalităţilor de incorporare în procesele sectoriale;

4) indisponibilitatea resurselor financiare pentru a susţine planificarea, proiectarea şi implementarea infrastructurii reziliente la efectele schimbărilor climatice.

236. Evaluarea capacităţii instituţionale din 2021 indică faptul că au existat puţine îmbunătăţiri în sectorul transporturilor în ceea ce priveşte abordarea problemelor şi implementarea acţiunilor identificate în planul de evaluare şi dezvoltare a capacităţilor din 2014. În acest sens, este necesară intensificarea acţiunilor şi a angajamentului instituţiilor din sectorul transporturilor, precum şi asistenţă financiară şi tehnică suplimentară pentru a se asigura că riscurile climatice şi adaptarea sunt încorporate în procesele specifice sectorului transporturilor. În acest context, au fost formulate recomandări pentru acţiuni specifice de consolidare a capacităţilor în acest sector şi o foaie de parcurs pentru implementarea acestora a fost inclusă în Planul de dezvoltare a capacităţii 2021, care au fost luate în considerare la identificarea direcţiilor de acţiuni în Planul de Acţiuni al PNASC.

Sub-secţiunea a 6-a

Cadrul normativ şi instituţional pentru ASC în sectorul resurse de apă

237. Republica Moldova s-a angajat într-o abordare nouă în ceea ce priveşte gestionarea resurselor de apă, trecând la principiile managementului integrat al resurselor de apă, în conformitate cu angajamentele internaţionale ale ţării, ca parte a eforturilor globale de îmbunătăţire a stării resurselor de apă. Aceste principii au fost stabilite în Concepţia politicii naţionale în domeniul resurselor de apă, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr.325/2003 şi sunt aplicate în planurile de dezvoltare ale sectorului.

238. Legea apelor nr.272/2011 şi cadrul normativ secundar reglementează managementul integrat, protecţia şi utilizarea eficientă a resurselor de apă în Republica Moldova, armonizând legislaţia naţională cu Directiva-cadru a UE privind apa nr.2000/60/CE. Legea apelor a introdus principiul bazinului hidrografic în gospodărirea apelor şi impune monitorizarea sistematică, evaluarea presiunilor, analiza de impact şi elaborarea planurilor de acţiuni. În acest context, au fost stabilite două districte de management al bazinelor hidrografice: Bazinul Nistrul şi Bazinul Dunăre-Prut şi Marea Neagră, precum şi au fost elaborate programe de gestionare a acestor districte ale bazinelor hidrografice, care integrează aspecte privind ASC şi planuri de management al riscului de inundaţii pentru acestea. Cadrul normativ din sectorul apei relevant pentru gestionarea riscurilor şi pentru adaptarea la schimbările climatice include, de asemenea:

1) Legea nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare;

2) Legea nr.182/2019 privind calitatea apei potabile;

3) Hotărârea Guvernului nr.590/2018 cu privire la aprobarea Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor;

4) Hotărârea Guvernului nr.562/2020 cu privire la aprobarea Planurilor de gestionare a riscului de inundaţii.

239. Riscurile pentru sănătate în raport cu siguranţa apei potabile, care sunt amplificate de impactul schimbărilor climatice, sunt prezentate în Programul Naţional pentru implementarea Protocolului privind Apa şi Sănătatea în Republica Moldova pentru anii 2016-2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1063/2016.

240. Cadrul instituţional relevant pentru acţiunile privind schimbările climatice în sectorul resurselor de apă, responsabilităţile atribuite autorităţilor respective şi relevanţa acestora pentru procesul PNA sunt prezentate în tabelul 23.

Tabelul 23.

Autorităţile din sectorul apei şi relevanţa lor în procesul PNA

Sursa: Evaluarea Capacităţii Instituţionale 2021, Raport Final

241. În comparaţie cu constatările evaluării capacităţii instituţionale din 2014, evaluarea efectuată în 2021 relevă că sectorul resurselor de apă a înregistrat "progrese modeste" în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţilor profesionale şi consolidarea capacităţilor instituţionale pentru gestionarea riscurilor climatice şi de adaptare a sectorului la şocurile şi factorii de stres climatici. Cu toate acestea, persistă lipsa de claritate în ceea ce priveşte rolurile şi responsabilităţile legate de managementul apelor şi schimbările climatice. Înlăturarea acestor lacune este prioritizată în cadrul ciclului actual al PNA, fiind incluse măsuri specifice în Planul de Acţiuni al PNASC.

Capitolul III

OBIECTIVUL GENERAL ŞI OBIECTIVELE SPECIFICE

242. Obiectivul general al PNASC 2030: reducerea vulnerabilităţii şi sporirea rezilienţei la impactul schimbărilor climatice prin transformări sistemice în toate sectoarele prioritare de adaptare.

243. Acesta va fi realizat prin intermediul a cinci obiective specifice ale PNASC. Patru dintre acestea sunt transversale, în timp ce al cincilea vizează sporirea rezilienţei şi facilitarea adaptării la schimbările climatice în cele şase sectoare prioritare (agricultură, energetică, forestier, sănătate, transporturi şi resurse de apă).

Obiectivul specific 1: Dezvoltarea capacităţilor

de ASC şi a cooperării intersectoriale

244. Va asigura consolidarea coordonării transversale, sporirea eficienţei cooperării precum şi operaţionalizarea Comisiei Naţionale pentru Schimbări Climatice (CNSC), organ interinstituţional de coordonare a activităţilor în domeniul schimbărilor climatice. Îmbunătăţirea funcţionării Comisiei Naţionale pentru Schimbările Climatice este prioritară pe durata iteraţiei curente a PNA şi va permite includerea reprezentanţilor tuturor instituţiilor relevante din sectoarele prioritare de adaptare (inclusiv instituţiile responsabile de abordarea aspectelor orizontale, cum sunt strămutarea, migraţia şi relocarea planificată) în componenţa acesteia. Acest fapt va fi susţinut de modificarea mandatelor entităţilor din sectoarele prioritare, în sensul atribuirii funcţiilor privind ASC şi consilierea acestora în estimarea riscurilor climatice pentru includerea ASC în procesele sectoriale. Totodată, prin elaborarea şi implementarea programelor de formare continuă pentru personalul entităţilor cu atribuţii legate de adaptarea la schimbările climatice vor fi consolidate capacităţile de utilizare a datelor, a informaţiilor şi a rapoartelor de analiză privind schimbările climatice în activităţile de planificare a sectoarelor prioritare, integrând aspecte de gen şi cele de migraţie. Oportunităţile de instruire vor fi identificate, după caz, în cooperare cu partenerii internaţionali.

Obiectivul specific 2: Sporirea nivelului de conştientizare privind ASC

şi reducerea riscului de dezastre prin informaţii sigure şi accesibile

245. Va permite îmbunătăţirea practicilor de gestionare a datelor, a informaţiilor şi a cunoştinţelor în cadrul entităţilor sectoriale, inclusiv prin intermediul sistemelor informaţionale, ceea ce constituie o premisă esenţială pentru abordarea riscurilor climatice şi pentru proiectarea măsurilor de adaptare. Entităţile vor asigura crearea bazelor de date sectoriale cu informaţii relevante schimbărilor climatice care vor fi periodic actualizate. Pentru toate sectoarele se va ţine cont şi de necesitatea colectării şi diseminării datelor privind aspectele transversale (vulnerabilităţi, dimensiunea de gen, conexiunea migraţie-mediu). De asemenea, vor fi consolidate capacităţile de colectare şi utilizare a datelor climatice pentru dezvoltarea şi gestionarea produselor informaţionale privind riscurile climatice şi ASC. Entităţile vor identifica personalul relevant pentru cursuri anuale de formare continuă şi vor oferi stimulente pentru personalul care în mod individual dezvoltă noi abilităţi şi competenţe care vor contribui la atingerea obiectivelor de ASC în cadrul instituţiei.

246. În ceea ce priveşte reducerea riscului de dezastre şi ASC, vor fi create sisteme informaţionale integrate privind ASC şi reducerea riscurilor de dezastre (RRD). Totodată, se vor îmbunătăţi procesele de cercetare şi colectare a datelor, analiza riscurilor şi schimbul de informaţii, pentru a carta, a înţelege şi a gestiona mai bine mobilitatea umană legată de efectele negative ale schimbărilor climatice.

247. Suportul informaţional adecvat va asigura eficientizarea planificării şi procesului decizional. Colectarea, utilizarea şi distribuirea informaţiilor privind adaptarea la schimbările climatice şi reducerea riscului de dezastre reprezintă o provocare administrativă şi metodologică datorită varietăţii de informaţii şi date. Dezvoltarea şi furnizarea serviciilor climatice de înaltă calitate, personalizate pentru utilizatori, în special pentru sectoarele socioeconomice, va constitui o sursă importantă de informaţie pentru planificare, dar şi una de beneficii socioeconomice adiţionale, care vor contribui la reducerea pierderilor generate de riscuri hidrometeorologice şi climatice şi la îmbunătăţirea capacităţii de producţie a sectoarelor. Serviciile sectoriale vor fi susţinute cu activităţi de conştientizare şi cu informaţii relevante pentru luarea deciziilor privind aspectele transversale (reducerea vulnerabilităţii, dimensiunea de gen, conexiunea migraţie-mediu şi potenţialul migraţiei pentru adaptare).

Obiectivul specific 3: Extinderea bugetării

pentru ASC şi pentru sporirea rezilienţei

248. Va permite introducerea marcării climatice a bugetului ca instrument pentru integrarea aspectelor privind schimbările climatice în procesele de planificare şi bugetare, facilitând identificarea şi monitorizarea cheltuielilor legate de climă în cadrul programelor bugetare (alocaţiilor bugetare) şi identificarea deficienţelor de finanţare şi a oportunităţilor de investiţii. Aceasta va contribui la raportarea cu privire la finanţarea climatică în scopul identificării surselor adiţionale pentru realizarea angajamentelor naţionale asumate în cadrul tratatelor internaţionale în domeniul schimbărilor climatice. Utilizarea marcării climatice a bugetului va genera în timp economii semnificative la costuri, din reducerea pierderilor datorate şocurilor climatice şi factorilor de stres. Prin argumentarea economică a investiţiei în adaptare, măsurile de adaptare vor fi prioritizate conform raportului cost-beneficiu, pentru a se asigura că fiecare leu cheltuit pentru adaptare, produce beneficii maxime pentru societate. Acest lucru va facilita, de asemenea, accesul la surse internaţionale de finanţare, prin demonstrarea beneficiilor nete ale măsurilor propuse.

Obiectivul specific 4: Integrarea ASC şi reducerea riscurilor

de dezastre în planificarea strategică sectorială şi

planificarea investiţiilor la nivel naţional şi local

249. Va permite consolidarea capacităţilor de elaborare a programelor şi proiectelor de adaptare, pentru încorporarea aspectelor legate de schimbările climatice în programele şi proiectele existente şi pentru îmbunătăţirea capacităţilor sectoriale de monitorizare a proceselor şi a impactului schimbărilor climatice, inclusiv stabilirea şi realizarea obiectivelor de adaptare specifice sectorului. Adiţional, realizarea obiectivului nominalizat va facilita integrarea riscurilor climatice şi a aspectelor de ASC în procesele de planificare şi de bugetare din cadrul diferitor instituţii sectoriale şi va spori nivelul de pregătire şi răspuns la dezastrele climatice şi la situaţiile de urgenţă. Acest fapt se va promova inclusiv prin dezvoltarea sistemului de avertizare timpurie, care reprezintă un instrument de bază pentru Managementul Riscurilor de Dezastre (MRD) şi trebuie explorat şi valorificat la un nivel maxim. Totodată, vor fi consolidate capacităţile generale ale Guvernului de a aborda relaţia dintre mediu, migraţie şi dimensiunea de gen. Astfel, încorporarea aspectelor de gen în planificarea adaptării la schimbările climatice, care este o cerinţă a finanţatorilor internaţionali în domeniul climei, va contribui la reducerea disparităţilor socioeconomice dintre femei şi bărbaţi, care generează vulnerabilităţi diferenţiate.

Obiectivul specific 5: Sporirea rezilienţei sectoarelor prioritare prin

finanţarea activităţilor în domeniul ASC şi reducerea riscurilor

şi impacturilor negative ale hazardurilor climatice

250. Va permite asigurarea dezvoltării durabile şi armonioase a sectorului agricultură prin diminuarea vulnerabilităţii faţă de aridizarea climei, prin modernizarea sistemelor centralizate de irigare şi colectare a apelor pluviale, prin sporirea rolului sectorului academic la promovarea aplicării tehnologiilor digitale noi, prin crearea fondului genetic naţional şi prin utilizarea îngrăşămintelor verzi, măsuri care, aplicate în ansamblu, vor contribui esenţial la ASC. Nu în ultimul rând, va fi asigurată implementarea programelor de asigurare împotriva riscurilor climatice, precum şi subvenţionarea producătorilor agricoli în baza programelor de dezvoltare rezilientă din punct de vedere climatic, dar şi stimularea investiţiei remitenţelor migranţilor în adaptarea sectorului agricol la schimbările climatice.

251. Pentru sectorul energetic, rezultatele preconizate se vor materializa într-un cadru normativ sectorial aferent proiectării, construcţiei, operării şi mentenanţei infrastructurii energetice, actualizat în funcţie de parametrii climatici prognozaţi. Adiţional, prin sporirea capacităţii de producere locală a energiei şi prin valorificarea surselor locale de energie regenerabilă, se va asigura reducerea dependenţei de anumite surse tradiţionale de energie (de exemplu, cele hidroenergetice). Cea de-a treia categorie de acţiuni se va axa pe conştientizarea şi promovarea produselor eficiente energetic, încurajând consumatorii casnici să reducă consumul de energie şi să utilizeze echipamente eficiente energetic, precum şi prin implementarea proiectelor de eficienţă energetică în clădirile publice. De asemenea, se va lua în considerare modul în care trebuie îmbunătăţit contextul instituţional local şi stimulentele ce ar putea motiva migranţii şi familiile acestora rămase în ţară să investească în soluţii de eficienţă energetică şi energie regenerabilă.

252. Pentru sectorul forestier, obiectivul menţionat va rezulta în îmbunătăţirea managementului fondului forestier şi al procesului de conservare a pădurilor, precum şi în sporirea gradului de împădurire a teritoriului ţării prin plantarea culturilor silvice reziliente la schimbări climatice, prin consolidarea sistemelor de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor agricole şi căilor de comunicaţie, prin reconstrucţia spaţiilor verzi în localităţile urbane şi rurale, precum şi prin reabilitarea sistemelor silvo-pastorale şi agroforestiere, susţinute de un cadru normativ actualizat, care să asigure rezilienţa ecosistemelor silvice la efectele schimbărilor climatice, precum şi implementarea principiilor de gospodărire forestieră durabilă.

253. Pentru sectorul sănătate, ţinând cont de caracterul dual al impactului schimbărilor climatice asupra sectorului, activităţile de adaptare vor genera beneficii la nivel de infrastructură a sectorului la schimbările climatice, cât şi la nivel de sistem de sănătate publică. Prima categorie va include prioritizarea şi implementarea proiectelor investiţionale în sectorul sănătăţii publice, care să incorporeze cerinţele de rezilienţă climatică în proiectarea şi ingineria tehnică. Cea de-a doua categorie va beneficia de sporirea alocaţiilor din fondul de profilaxie al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină pentru ASC, de ajustarea protocoalelor clinice existente sau de elaborarea protocoalelor noi privind profilaxia şi tratamentul bolilor ce ţin de schimbările climatice, precum şi de îmbunătăţirea planurilor teritoriale şi instituţionale pentru pregătire şi răspuns la urgenţele de sănătate publică.

254. Pentru sectorul transport, realizarea obiectivului nominalizat va rezulta într-un cadru normativ, inclusiv pentru transportul naval, revizuit şi completat cu aspecte de ASC. Acest fapt se va reflecta în standarde actualizate pentru construcţia, exploatarea şi întreţinerea drumurilor, prin încorporarea cerinţelor de rezilienţă climatică în proiectarea şi ingineria infrastructurii de suport, asigurând astfel implementarea tehnologiilor moderne pentru construcţia şi menţinerea drumurilor, conform bunelor practici internaţionale, precum şi prin adaptarea soluţiilor fezabile precum materiale de pavare rezistente la climă şi acoperire cu asfalt mai rezistent la deformări plastice.

255. Pentru sectorul resurse de apă, realizarea obiectivului menţionat va contribui la implementarea managementului integrat al resurselor de apă şi la soluţionarea deficienţelor aferente lipsei de date şi insuficienţei cercetărilor ştiinţifice, la ajustarea şi echiparea corespunzătoare a reţelei de observaţii hidrologice prin modernizarea reţelei de monitoring hidrologic pe principalii afluenţi ai râurilor Nistru şi Prut, prin colectarea şi procesarea fluxului de date relevante, precum şi prin integrarea continuă a acestora în SIA "Cadastrul de Stat al Apelor". De asemenea, măsurile orientate spre reducerea riscului de dezastre vor contribui la revitalizarea zonelor umede naturale, la restabilirea ţărmurilor naturale ale râurilor mici şi a ecosistemelor riverane. Totodată, acestea vor ajuta la prevenirea, minimizarea şi abordarea deplasărilor populaţiei în contextul schimbărilor climatice şi la abordarea altor probleme legate de migraţie.

Capitolul IV

IMPACT

256. Implementarea Programului va contribui la asigurarea rezilienţei la schimbările climatice şi la facilitarea adaptării în cele şase sectoare prioritare, precum şi la îndeplinirea angajamentelor ţării în temeiul Acordului de la Paris şi a Contribuţiei naţionale determinate actualizate.

257. Prin realizarea măsurilor orizontale intersectoriale propuse în obiectivul specific 1, Programul va asigura o coordonare funcţională a politicii privind ASC, stabilind roluri şi responsabilităţi clar definite şi un mecanism funcţional de monitorizare, de raportare şi de evaluare. Totodată, vor fi consolidate capacităţile instituţionale pentru implementarea eficientă a măsurilor de ASC la nivel sectorial prin stabilirea mandatelor şi responsabilităţilor în domeniul ASC pentru instituţiile relevante şi prin asigurarea cu personalul necesar şi cu alocări bugetare. Activităţile de consolidare a capacităţilor prevăzute în Planul de acţiuni vor asigura disponibilitatea capacităţilor şi a competenţelor de a aborda provocările aferente implementării politicilor legate de climă la nivel central şi local.

258. Prin implementarea măsurilor din cadrul obiectivului specific 2, Programul şi Planul său de acţiuni vor îmbunătăţi substanţial disponibilitatea şi utilizarea datelor şi informaţiilor legate de climă în sectoarele prioritare. Astfel, datele şi informaţiile sectoriale complexe vor fi puse la dispoziţie factorilor de decizie, mediului academic, ONG-urilor şi publicului larg, în timp ce colaborarea dintre agenţiile guvernamentale, universităţile şi instituţiile de cercetare pentru generarea în comun a cunoştinţelor legate de climă va fi consolidată. Totodată, va fi asigurată gestionarea integrată a datelor şi informaţiilor în domeniul ASC şi RRD, generând astfel economii semnificative. Astfel, părţile interesate informate vor fi capabile să identifice, să colecteze, să utilizeze şi să partajeze informaţii legate de ASC, relevante activităţii lor.

259. Prin implementarea obiectivului specific 3, alocaţiile bugetare pentru sectoarele relevante vor fi destinate în parte pentru realizarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice. Integrarea considerentelor de ASC în elaborarea proiectelor la etapele incipiente va fi asigurată prin utilizarea metodelor de screening şi de marcare climatică a bugetului conform activităţilor specifice de consolidare a capacităţilor pentru specialiştii în planificare bugetară şi managerii de programe. Ca urmare, ministerele de resort şi instituţiile sectoriale vor planifică măsuri pentru sporirea rezilienţei climatice.

260. Prin intermediul acţiunilor preconizate în obiectivul specific 4, adaptarea la schimbările climatice şi RRD climatice vor fi integrate în mod durabil în planurile/proiectele sectoriale şi în planificarea dezvoltării regionale/locale, contribuind la sporirea gradului de pregătire pentru gestionarea riscului de dezastre.

261. Participarea la planificarea locală a autorităţilor publice locale, a organizaţiilor nonguvernamentale locale şi a grupurilor vulnerabile identificate va deveni o practică de implicare a comunităţilor, inclusiv a populaţiei migrante, în planificarea ASC şi răspunsului la dezastre.

262. Implementarea acţiunilor din obiectivul specific 5 va avea impact pozitiv semnificativ pentru sectoarele prioritare identificate. Astfel, pentru sectorul agricol, acesta va contribui la consolidarea capacităţii de adaptare la schimbările climatice, generând o rentabilitate economică sporită. Totodată, va spori rezilienţa agroecosistemelor prin gestionarea adecvată a solului şi prin aplicarea tehnologiilor agricole digitale. Drept rezultat, va spori securitatea şi capacitatea de răspuns la dezastre a producătorilor agricoli.

263. Măsurile propuse pentru sectorul forestier vor contribui la reconstrucţia/reabilitarea ecologică şi la extinderea suprafeţei pădurilor şi a perdelelor forestiere cu profituri economice substanţiale. Asigurarea sectorului cu material reproductiv în noile condiţii climatice va spori potenţialul ecoprotectiv şi bioproductiv al pădurilor naturale şi conservarea biodiversităţii pădurilor. Restaurarea pădurilor şi a pajiştilor degradate va contribui, de asemenea, la asigurarea productivităţii agricole prin îmbunătăţirea funcţiilor bazinului hidrografic şi protecţia împotriva intemperiilor periculoase. Astfel, abordarea bazată pe ecosistem va fi aplicată în mare măsură prin asigurarea protecţiei de către păduri a terenurilor agricole, a localităţilor, infrastructurii etc. Acest lucru va avea un efect pozitiv prin sporirea gradului de protecţiei a resurselor de apă prin împădurirea fâşiilor riverane, precum şi a rezilienţei terenurilor agricole prin intermediul sistemelor agroforestiere.

264. Implementarea acţiunilor pentru sectorul sănătăţii va spori procesul decizional în ceea ce priveşte finanţarea acţiunilor de răspuns la schimbările climatice şi a măsurilor de redresare pentru sănătatea publică. În plus, investiţiile orientate spre modernizarea unităţilor de asistenţă medicală pentru a face faţă evenimentelor meteorologice extreme (secetă, inundaţii, precipitaţii îndelungate, furtuni, vânturi puternice, valuri de căldură) le vor asigura nu doar rezilienţa, siguranţa şi funcţionarea continuă, ci şi o mai bună protecţie a pacienţilor şi a personalului. Prin urmare, Programul promovează modificarea infrastructurii spitaliceşti pentru operaţionalizarea "standardelor verzi" (ţinând cont de infrastructura rezistentă la climă, de tehnologiile şi produsele recomandate în acest scop). Accesul sporit la asistenţă medicală în comunităţile izolate cu populaţie deosebit de vulnerabilă la efectele schimbărilor climatice este, de asemenea, un obiectiv prioritar care trebuie atins prin măsurile propuse pentru sector în Planul de acţiuni.

265. Îmbunătăţirea sistemelor municipale de alimentare cu apă pentru a reduce pierderile şi adoptarea unor măsuri mai bune de gestionare a cererii de apă prezintă oportunităţi imediate de investiţii modeste, cu randamente ridicate, identificate ca măsuri prioritare de ASC pentru sectorul resurse de apă. Aplicarea normativelor tehnice de proiectare va duce la o utilizare raţională a resurselor de apă şi la revizuirea normelor de alimentare cu apă şi de canalizare pentru localităţile mai mici (>2.000-5.000 şi 5.000-10.000 de locuitori). Utilizarea instrumentelor relevante existente, cum ar fi colectarea apei pluviale, bazinele de acumulare a scurgerilor etc., este de asemenea propusă ca măsură adecvată de ASC în practica de management al apei. Stocarea apelor pluviale în cel puţin 100 de bazine de acumulare în zonele agricole Centrală şi de Sud va spori rezilienţa climatică a acestor regiuni. Revitalizarea zonelor umede naturale, Nistrul de Jos şi Prutul de Jos, precum şi refacerea ţărmului natural al râurilor mici (şerpuire, înierbare a malurilor) se numără, de asemenea, printre acţiunile ASC prevăzute în acest sector. Odată cu restabilirea treptată a ecosistemelor riverane prin optimizarea numărului de baraje construite pe afluenţii fluviului Nistru şi ai râului Prut vor creşte rezervele de apă în raioanele cele mai vulnerabile ale Moldovei.

266. Un set de măsuri structurale şi non-structurale pentru controlul inundaţiilor este, de asemenea, prezentat în Planul de acţiuni ce preconizează venituri esenţiale pentru siguranţa publică prin îmbunătăţirea prevenirii şi pregătirii pentru situaţii de urgenţă, precum şi prin profituri economice substanţiale din reducerea daunelor şi a pierderilor.

267. În ceea ce priveşte sectoarele energie şi transport, Planul de acţiuni prevede măsuri pentru sporirea rezilienţei climatice a infrastructurii acestora prin introducerea tehnologiilor moderne în procesele de construcţie, de operare şi de întreţinere. Adaptarea construcţiei de reţele şi instalaţii energetice, de drumuri, căi ferate, poduri etc. la noile condiţii climatice nu doar că va spori rezilienţa acestor sectoare, dar şi va reduce substanţial costurile de întreţinere ulterioară. De asemenea, Planul include măsuri de sporire a rezilienţei la inundaţii a infrastructurii energetice şi de transport din ţară, ceea ce va avea ca rezultat sporirea siguranţei drumurilor şi a instalaţiilor energetice, precum şi reducerea semnificativă a riscurilor cauzate de deteriorarea infrastructurii şi de pierderile aferente.

Capitolul V

COSTURI

268. Valoarea estimativă a resurselor financiare necesare pentru asigurarea implementării documentului de politică publică în domeniul ASC pentru perioada 2023-2027 este de 1 836 354 272 lei, dintre care 275 453 140,8 lei (15%) din bugetul de stat şi 1 560 901 131,2 lei (85%) din surse ale partenerilor de dezvoltare în valoare de peste 1 miliard de lei, identificate la momentul elaborării Programului (surse externe – PNUD, BM, FAO, GIZ, BEI, BERD, NAP-2, NAP-3, NDA, FPI, Programul LIFE, Ambasada Suediei, EU4Environment – Water and Data etc.).

În tabelul 24 sunt estimate sumele şi indicate sursele pentru realizarea PNASC 2030 pe perioada 2023-2027.

Tabelul 24.

Estimarea surselor pentru realizarea

PNASC până în anul 2030

269. O atenţie deosebită s-a acordat evitării dublării eforturilor şi exploatării sinergiilor dintre intervenţiile sectoriale şi intersectoriale, cu obiectivul de a minimiza costurile de implementare. În acest sens, a fost definită o listă de măsuri orizontale, pe baza recomandărilor din Planul de dezvoltare a capacităţii şi a Contribuţiei naţionale determinate actualizate, completată cu măsuri sectoriale de adaptare şi cu costurile relative ale acestora, conform strategiilor sectoriale relevante. Aceste estimări de costuri au fost apoi comparate cu informaţiile istorice privind costurile pentru a se asigura că nu au fost supraevaluate şi pentru a completa eventualele lacune de date.

270. Planul de acţiuni conţine informaţii privind costurile pentru fiecare măsură, luând în considerare costul total de implementare pe perioada de planificare ( până în 2030, inclusiv costurile de exploatare, după caz). În scopuri de raportare, costurile vor fi repartizate per an financiar pe parcursul realizării acţiunii.

271. Pe baza abordării prezentate, costul total al implementării programului este estimat la circa 3 miliarde de lei, majoritatea fondurilor urmând a fi investite în măsuri sectoriale (obiectivul specific 5). Raportate la sectoare, cea mai mare alocare a costurilor este pentru sectorul forestier (670 026 207 lei), iar cea mai mică – pentru sectorul transport (4 517 600 lei). Una dintre lacunele SNASC 2020 se referă la estimările iniţiale ale costurilor pentru măsurile ASC planificate în Planul de Acţiuni care nu au corespuns cu cheltuielile ulterioare în două dintre sectoarele prioritare (agricultura şi managementul resurselor de apă). O serie de lacune au fost identificate şi la planificarea şi raportarea în baza indicatorilor de finanţare a ASC. Acestea sunt lacune pe care noul Program ASC până în 2030 îşi propune să le depăşească prin aplicarea în sinergie a metodologiei de marcare a bugetului ASC şi a instrumentelor pentru integrarea adaptării.

272. Defalcarea costurilor pe obiective şi acţiuni este prezentată în tabelul 25, iar tabelul 26 ilustrează defalcarea costurilor Programului pe ani.

Tabelul 25.

Defalcarea costurilor PNASC 2030

per obiective specifice şi acţiuni (lei)

Tabelul 26.

Defalcarea costurilor PNASC 2030 pe ani (lei)

273. Fiecare autoritate/instituţie responsabilă va identifica şi va planifica, în funcţie de necesitate, cheltuielile necesare realizării Planului de acţiuni pentru implementarea Programului. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezentul Program se va face pe seama şi în limita mijloacelor aprobate anual în bugetul public naţional, din veniturile colectate de instituţiile bugetare, precum şi din mijloacele financiare ale proiectelor finanţate din surse externe, conform legislaţiei. Finanţarea acţiunilor de adaptare la schimbările climatice incluse în Planul de acţiuni ale Programului va fi realizată şi din contul asistenţei tehnice externe, ceea ce minimizează riscul incapacităţii de acoperire a cheltuielilor legate de implementarea acestora din bugetul de stat.

Capitolul VI

RISCURI DE IMPLEMENTARE

274. Pentru identificarea riscurilor privind implementarea PNASC 2030 au fost analizate şi luate în considerare lecţiile învăţate din implementarea SNASC 2020 şi a Planului său de acţiuni, elaborate în primul ciclu PNA pentru perioada 2014-2020. Pe lângă riscurile specifice sectorului, asociate cu implementarea acţiunilor concrete de adaptare, există o serie de riscuri comune economiei naţionale şi structurilor de guvernanţă care vor trebui depăşite prin acţiuni combinate. Au fost identificate trei tipuri de riscuri: (1) aferente mediului extern; (2) aferente planificării şi bugetării (generală sau sectorială); şi (3) aferente persoanelor şi organizaţiilor. Cele cu probabilitate înaltă (H) şi medie (M) de apariţie şi impact sunt reflectate în tabelul 6.1 şi sunt însoţite de măsuri de atenuare a riscurilor.

275. Consecinţele pandemiei şi crizelor social-economice sunt principalele riscuri externe cu probabilitate mare şi impact potenţial ridicat asupra implementării PNASC 2030. Coordonarea interinstituţională nesatisfăcătoare este identificată drept risc intern sporit pentru atingerea obiectivelor Programului, deoarece poate afecta toate etapele implementării acestuia: planificarea, prioritizarea, bugetarea şi implementarea măsurilor ASC. Insuficienţa surselor financiare este, de asemenea, un risc din categoria de probabilitate înaltă pentru implementarea PNASC 2030. Prin urmare, ar trebui să se acorde prioritate investiţiilor durabile în sectoarele importante care integrează acţiunile de adaptare la schimbările climatice. Printre riscurile cu impact înalt se numără şi subestimarea impactului schimbărilor climatice asupra perspectivelor de dezvoltare ale ţării, care se propune a fi atenuat prin campanii de conştientizare direcţionate şi prin dialog politic continuu între părţile interesate.

276. Riscurile din categoria de probabilitate şi impact mediu pentru implementarea PNASC 2030 pot include lipsa unor programe de adaptare specifice pentru sectoarele prioritare, deşi integrarea măsurilor ASC în programele de dezvoltare sectorială este un instrument fiabil de atenuare a riscului. Potenţiala schimbare a priorităţilor partenerilor de dezvoltare şi finanţarea cu întârziere a măsurilor de adaptare reprezintă un risc cu probabilitate înaltă, dar cu impact mediu, deoarece ar putea fi atenuat prin planificarea adecvată şi prin prioritizarea investiţiilor la nivel naţional. În comparaţie cu alte riscuri externe şi interne pentru implementarea Programului, capacitatea limitată a personalului din instituţiile investite cu sarcini de ASC este evaluată ca fiind medie atât din punct de vedere al impactului, cât şi al probabilităţii.

277. Implementarea măsurilor stabilite în Planul de acţiuni la PNASC 2030 (anexa nr.1) va fi raportată şi analizată anual, ca parte a cadrului de monitorizare şi evaluare al Programului. Acest lucru va permite identificarea din timp a riscurilor potenţiale şi întreprinderea acţiunilor respective la nivelul instituţional necesar pentru a remedia situaţia.

Tabelul 27.

Riscurile pentru implementarea Programului

Capitolul VII

AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

278. Responsabilităţile autorităţilor naţionale, a agenţiilor şi instituţiilor publice implicate în dezvoltarea şi implementarea acţiunilor în domeniul ASC sunt incluse în capitolul 2 şi în Planul de acţiuni al PNASC (anexa 1), pentru fiecare activitate din direcţiile de acţiune. Prezentul capitol generalizează cadrul instituţional care va contribui la atingerea obiectivelor stabilite de PNASC 2030, prezentând instituţiile responsabile per obiectiv specific şi acţiune.

279. OS1 vizează aplicarea politicilor şi consolidarea capacităţilor de adaptare la schimbările climatice şi necesită implicarea tuturor ministerelor de resort ce guvernează sectoarele prioritare, în coordonare cu CNSC şi sub auspiciul Ministerului Mediului. Contribuţia proactivă a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, a Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, a Ministerului Energiei şi Ministerului Sănătăţii şi a instituţiilor subordonate acestora este necesară pentru a implementarea măsurilor incluse în acţiunea prioritară 1.2, care vizează îmbunătăţirea capacităţii de acţiune în domeniul ASC. Acţiunea prioritară 1.3 include instruiri ţintite pentru implementarea politicii ASC şi necesită implicarea Cancelariei de Stat şi a Universităţii de Stat din Moldova. Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne vor prelua acţiunile ce vizează integrarea informaţiilor privind RRD în programele universitare (acţiunea 1.3.4).

280. OS2 vizează sporirea gradului de conştientizare cu privire la ASC şi la RRD şi va fi realizat sub auspiciul Ministerului Mediului, în special a Serviciului Hidrometeorologic de Stat, care are un rol important în implementarea acţiunii prioritare 2.1. şi acţiunii prioritare 2.4. Implementarea acţiunii prioritare 2.1 necesită implicarea tuturor ministerelor de resort cu responsabilităţi aferente ASC, acestea fiind deţinătorii primari de date şi informaţii legate de adaptare la nivel sectorial. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă va contribui la implementarea acţiunii prioritară 2.3 prin colectarea de date şi crearea bazei de date cu informaţii relevante pentru politici referitoare la RRD.

281. Ministerul Finanţelor, de comun cu Ministerul Mediului vor juca un rol crucial în realizarea OS3, care vizează îmbunătăţirea bugetării pentru adaptarea la schimbările climatice, atât la nivel naţional, cât şi sectorial.

282. OS4 vizează sporirea integrării ASC şi RRD în planificarea strategică şi investiţională sectorială şi necesită implicarea tuturor ministerelor de resort cu competenţe privind ASC, în coordonare cu Ministerul Mediului. Institutele de cercetare din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării vor contribui la realizarea măsurilor incluse în acţiunea prioritară 4.2 (în special, acţiunea 4.2.1 privind cartografierea aşezărilor vulnerabile). Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, împreună cu IGSU al Ministerului Afacerilor Interne, vor contribui la realizarea acţiunii prioritare 4.2 prin elaborarea planurilor şi mecanismelor de reducere a riscului de dezastre (acţiunile 4.2.2, 4.2.3 şi 4.2.7). Serviciul Hidrometeorologic de Stat şi Agenţia de Mediu din subordinea Ministerului Mediului, precum şi Ministerul Sănătăţii, au un rol special în dezvoltarea şi implementarea sistemelor de avertizare timpurie şi de supraveghere specifice sectorului pentru a sprijini deciziile de politici (4.2.4, 4.2.5 şi 4.2. 6). Măsurile din acţiunea prioritară 4.3, legate de integrarea aspectelor de gen în planificarea ASC şi MRD la nivel naţional, vor fi coordonate de Ministerul Mediului. Implementarea activităţilor de ASC şi RRD la nivel comunitar va necesita implicarea autorităţilor publice locale.

283. OS 5 vizează îmbunătăţirea rezilienţei pentru cele şase sectoare prioritare. Ministerele de resort şi instituţiile subordonate acestora, descrise în capitolul 2.2.1, sunt responsabile de implementarea fiecărui obiectiv specific în modul prezentat mai jos.

284. Acţiunea prioritară 5.1. agricultură – Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură şi institutele de cercetare din subordinea ministerului sunt responsabile de implementarea măsurilor de sporire a rezilienţei şi de reducere a pericolelor legate de climă în sector.

285. Acţiunea prioritară 5.2. energie – Ministerul Energiei va promova acţiunile legate de îmbunătăţirea standardelor de construcţie, de exploatare şi de întreţinere a infrastructurii energetice, ţinând cont de schimbările climatice. Fondul naţional pentru dezvoltare regională şi locală şi companiile de distribuţie a energiei sunt responsabile de încorporarea rezilienţei climatice în proiectarea şi ingineria reţelelor de distribuţie a energiei. Agenţia pentru Eficienţă Energetică susţine utilizarea eficientă a energiei în clădiri şi industrie şi va promova investiţiile durabile în eficienţa energetică. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică este responsabilă de promovarea surselor regenerabile de energie în vederea creşterii capacităţilor locale de producţie de energie.

286. Acţiunea prioritară 5.3. forestier – Ministerul Mediului şi Agenţia "Moldsilva" sunt responsabile pentru realizarea majorităţii activităţilor care vizează ASC în sectorul forestier. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării sunt implicate în realizarea Inventarului forestier naţional, precum şi în toate activităţile privind utilizarea biotehnologiilor moderne pentru asigurarea sectorului forestier cu material de reproducere în noile condiţii climatice, pentru efectuarea de cercetări fundamentale şi aplicative legate de impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor forestiere etc. Pentru realizarea acţiunilor de reabilitare a sistemelor silvo-pastorale şi agrosilvice este necesară implicarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, a Agenţiei "Moldsilva", a Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi a Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Ministerul menţionate mai sus vor realiza acţiuni menite să contribuie la crearea şi consolidarea perdelelor forestiere pentru protecţia terenurilor agricole, precum şi pentru extinderea fondului forestier (gradului de împădurire) al ţării.

287. Acţiunea prioritară 5.4. sănătate – Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică sunt principalii actori în implementarea măsurilor ASC preconizate pentru sector. Compania Naţională de Asigurări în Medicină are un rol substanţial în elaborarea şi implementarea unei strategii de finanţare a investiţiilor în sectorul de sănătate publică, care încorporează cerinţele de rezilienţă climatică.

288. Acţiunea prioritară 5.5. transport – Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale este desemnat să monitorizeze implementarea măsurilor ASC în sectorul transporturilor. În colaborare cu ministerul menţionat, Institutul de Standardizare din Moldova este responsabil de revizuirea şi îmbunătăţirea standardelor de construcţie, exploatare şi întreţinere a infrastructurii rutiere, ţinându-se cont de schimbările climatice. De integrarea cerinţelor de rezilienţă climatică în proiectarea şi ingineria infrastructurii de transport sunt responsabile Întreprinderea de Stat "Administraţia de Stat a Drumurilor", Întreprinderea de Stat "Calea Ferată din Moldova" şi Agenţia Navală a Republicii Moldova.

289. Acţiunea prioritară 5.6. resurse de apă – Ministerul Mediului şi Agenţia "Apele Moldovei" sunt instituţiile principale responsabile de implementarea măsurilor de ASC în sector. Agenţia de Mediu are un rol important în realizarea evaluărilor necesare privind schimbările climatice şi impactul acestora asupra resurselor de apă. Serviciul Hidrometeorologic de Stat este responsabil de monitorizarea hidrologică şi de asigurarea livrării datelor fiabile privind resursele de apă şi impactul schimbărilor climatice asupra acestora. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale este implicat în toate măsurile legate de adaptarea normelor şi standardelor de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi a infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor, ţinând cont de aspectele de schimbări climatice. În ceea ce priveşte aplicarea utilizării autorizate, măsurarea şi impozitarea apei în contextul schimbărilor climatice, sunt necesare acţiuni coordonate a mai multor instituţii: Agenţia "Apele Moldovei", Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Mediului şi Ministerul Finanţelor.

290. Pentru a-şi putea îndeplini multiplele obligaţii orizontale de coordonare şi de integrare a adaptării la schimbările climatice în planificarea dezvoltării la nivel naţional, sectorial şi local, Ministerul Mediului are nevoie de un puternic suport politic şi de o consolidare instituţională considerabilă, fiind necesară finalizarea reformei instituţiilor subordonate şi definirea clară a funcţiilor acestora, precum şi operaţionalizarea şi consolidarea Comisiei Naţionale pentru Schimbările Climatice. În ceea ce priveşte ministerele de resort şi agenţiile subordonate acestora, vor fi necesare activităţi de conştientizare şi capacităţi îmbunătăţite pentru a asigura implementarea acţiunilor adecvate de adaptare orientate spre sporirea rezilienţei sectoarelor la schimbările şi dezastrele climatice.

Capitolul VIII

PROCEDURI DE RAPORTARE, MONITORIZARE ŞI EVALUARE

291. Monitorizarea şi evaluarea procesului de adaptare la schimbările climatice are mai multe scopuri, inclusiv urmărirea şi evaluarea progresului realizat, comunicarea proceselor şi rezultatelor adaptării, precum şi oferirea de noi informaţii şi lecţii învăţate pentru a ghida deciziile viitoare.

292. Acordul de la Paris impune monitorizarea următoarelor aspecte:

1) implementarea procesului de adaptare;

2) eficacitatea măsurilor de adaptare;

3) progresele înregistrate în atingerea obiectivului global privind adaptarea.

4) progresele în realizarea CND şi acţiunile de adaptare ale acesteia.

293. Evaluarea periodică şi evaluarea finală a oricărui document de politici strategice în Republica Moldova este prevăzută şi în Regulamentul cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea documentelor de politici publice, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr.386/2020.

Cadrul de monitorizare şi evaluare a adaptării la schimbările climatice

294. Conform experienţei internaţionale, precum şi a lecţiilor învăţate din PNA-1, cadrul de monitorizare şi evaluare pentru ASC în Republica Moldova ar trebui să pună accent pe responsabilitate, pe învăţare şi pe management al cunoştinţelor. S-a constatat, de asemenea, în baza evaluării implementării SNASC 2020, că este necesar un cadru de monitorizare şi evaluare bazat pe indicatori, pentru a îmbunătăţi colectarea şi distribuirea datelor relevante ASC, asigurând un proces decizional în timp util şi mai bine informat.

295. Prin intermediul cadrului de monitorizare şi evaluare a PNA vor fi evaluate următoarele rezultate şi impacturi:

1) rezultatele implementării planurilor, strategiilor şi acţiunilor de adaptare şi rezilienţă;

2) gradul de reducere a vulnerabilităţii;

3) nivelul sporirii rezilienţei la schimbările climatice (la nivel naţional şi local).

296. Cadrul de monitorizare include, de asemenea, rezultate la nivel de proces privind coordonarea, integrarea ASC în politicile sectoriale, dezvoltarea capacităţilor şi managementul cunoştinţelor, care influenţează toate nivelurile şi se va concentra pe sectoarele prioritare convenite, adică: sănătate, forestier, energie, transport, resurse de apă şi agricultură.

297. Indicatorii cadrului de monitorizare şi evaluare a PNA se referă la trei niveluri de rezultate, aşa cum este prevăzut în Hotărârea Guvernului nr.444/2020 cu privire la instituirea mecanismului de coordonare a activităţilor în domeniul schimbărilor climatice: macro (impact cumulativ la nivel naţional), mediu (rezultat la nivel de sector sau regiune/raion) şi micro (rezultat la nivel de proiecte, programe). Luaţi în ansamblu, acestea vor oferi informaţii despre:

1) impactul sau riscurile climatice: impacturile pe care parametrii climatici în schimbare le pot avea asupra sistemelor socioeconomice şi ecologice;

2) acţiuni de adaptare: informaţii despre măsurile care sunt implementate pentru a preveni efectele negative asupra schimbărilor climatice;

3) rezultate ale adaptării: informaţii şi evaluări ale rezultatelor acţiunilor de adaptare întreprinse;

4) procese: informaţii despre procese precum coordonarea, dezvoltarea capacităţilor, managementul cunoştinţelor şi integrarea aspectelor de ASC în politicile sectoriale care îmbunătăţesc în general capacitatea de adaptare şi influenţează acţiunile şi rezultatele de adaptare.

298. Aceste tipuri de indicatori şi descrieri vor oferi ulterior informaţii privind următorul lanţ de rezultate: parametri ai schimbărilor climatice – impacturile sau riscurile climatice – acţiunile propuse şi întreprinse – rezultatele acţiunilor – influenţate de capacitatea de adaptare (proces).

299. Cadrul de monitorizare şi evaluare a PNA şi indicatorii acestuia corespund criteriilor de disponibilitate, reprezentativitate, continuitate şi rigurozitate şi măsoară gradul de realizare a obiectivelor generale, a obiectivelor specifice şi a măsurilor de adaptare la schimbările climatice. De asemenea, aceştia au fost aliniaţi la indicatorii deja existenţi, stabiliţi în Strategia Naţională de Dezvoltare "Moldova Europeană 2030", de CND actualizată şi de planurile sectoriale existente. După caz, indicatorii propuşi sunt ajustaţi indicatorilor internaţionali preluaţi de către Republica Moldova (în special la nivel macro). O altă consideraţie pentru cadrul de monitorizare şi evaluare este identificarea unui număr limitat de indicatori, fezabil pentru raportare. Astfel, nu toţi indicatorii pentru cele 94 de măsuri incluse în Planul de acţiuni al PNASC 2030 sunt incluşi în cadrul de monitorizare şi evaluare al ASC, întrucât acesta este destinat monitorizării, raportării şi evaluării la nivel naţional (de exemplu, pentru factorii de decizie şi într-o măsură mai mică monitorizării implementării măsurilor de adaptare la nivel sectorial şi local).

300. Indicatorii privind implementarea măsurilor de adaptare la nivel macro, vor reflecta nivelul de realizare a obiectivului de bază al PNASC 2030, adică de a dezvolta şi consolida capacitatea Republicii Moldova de adaptare şi de răspuns la efectele actuale sau potenţiale ale schimbărilor climatice. De asemenea, aceştia vor cuantifica nivelul de dezvoltare socială şi economică durabilă, rezistentă la impactul schimbărilor climatice, aşa cum este preconizat în CND actualizată, precum şi realizarea priorităţilor de dezvoltare durabilă a ţării stabilite în SND "Moldova Europeană 2030", dar şi implementarea angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova în cadrul Acordului de la Paris şi a Cadrului Sendai pentru Reducerea Riscului de Dezastre. Rezultatele anticipate la nivel macro sunt următoarele:

1) vulnerabilitate redusă;

2) impact economic şi social al schimbărilor climatice redus;

3) capacitate de adaptare îmbunătăţită;

4) sporirea investiţiilor financiare pentru ASC.

301. Rezultatele la nivel mediu corespund direcţiilor de acţiune şi măsurilor care urmează să fie implementate la nivel de sector. Rezultatul este similar pentru fiecare dintre cele şase sectoare prioritare: agricultură, energie, silvicultură, sănătate, transporturi, resurse de apă, adică sporirea rezilienţei fiecărui sector.

302. Indicatorii sunt diferiţi pentru fiecare sector. Aceştia au fost stabiliţi împreună cu specialiştii din sector şi cu părţile interesate, iar unii dintre indicatori reflectă ţinte care sunt deja încorporate în strategiile sectoriale existente. Indicatorii/rezultatele la nivel micro nu sunt incluşi în cadrul general de monitorizare şi evaluare întrucât rezultatele activităţile respective fac parte din planurile de acţiuni de nivel local. Activităţile şi indicatorii vor fi raportaţi de către entităţile care le implementează, iar rezultatele vor fi incluse în cadrul de monitorizare şi evaluare la nivel sectorial.

Operaţionalizarea cadrului de monitorizare şi

evaluare a procesului naţional de adaptare

303. Comisia naţională privind schimbările climatice, creată prin Hotărârea Guvernului nr.444/2020 cu privire la instituirea mecanismului de coordonare a activităţilor în domeniul schimbărilor climatice, asigură cadrul instituţional de monitorizare, raportare şi verificare a procesului naţional de adaptare la schimbările climatice, în colaborare cu autorităţile publice centrale, cu sectorul privat şi cu societatea civilă.

304. Administrarea bazei de date, monitorizarea şi raportarea indicatorilor, precum şi elaborarea raportului anual privind progresul realizat în domeniul schimbărilor climatice sunt realizate de Oficiul Naţional de Implementare a Proiectelor în Domeniul Mediului.

305. Concluziile raportului de evaluare a capacităţilor instituţionale, precum şi raportul de evaluare a implementării SNASC 2020 relevă anumite deficienţe ce ţin de activitatea Comisiei Naţionale pentru Schimbările Climatice şi de guvernanţa în domeniul schimbărilor climatice, inclusiv monitorizarea adaptării la schimbările climatice. Ca rezultat, în Planul de acţiuni al PNASC au fost incluse acţiuni specifice pentru consolidarea capacităţilor Comisiei nominalizate.

306. Agenţia de Mediu din subordinea Ministerului Mediului este responsabilă de monitorizarea calităţii mediului, de elaborarea sistemului de indicatori statistici în domeniul protecţiei mediului şi de pregătirea şi publicarea Raportului naţional privind starea mediului în Moldova. Agenţia este, de asemenea, responsabilă de crearea şi gestionarea bazelor de date şi registrelor, de gestionarea informaţiilor pentru domeniile sale de activitate şi de asigurarea accesului publicului la informaţiile de mediu, inclusiv informaţia referitoare la monitorizarea şi raportarea privind schimbările climatice.

307. Biroul Naţional de Statistică este principalul producător de statistici oficiale şi coordonator al Sistemului Naţional de Statistică, care furnizează date şi informaţii statistice relevante veridice şi în timp util. În ceea ce priveşte indicatorii de mediu, Sistemul Naţional de Statistică deţine informaţii despre: protecţia aerului atmosferic, infrastructura oraşului, fondul funciar şi forestier, meteorologie (temperatura, precipitaţiile şi viteza vântului), deşeuri şi utilizarea resurselor de apă.

308. La nivel internaţional, raportarea rezultatelor adaptării la schimbările climatice ar putea face parte din raportarea ODD-urilor naţionale prin sistemul stabilit de "Raportare naţională voluntară". În mod similar, raportarea privind rezilienţa şi adaptarea ar putea face, de asemenea, parte din raportarea bianuală pentru Cadrul Sendai pentru Reducerea Riscului de Dezastre şi din Rapoartele Bianuale Actualizate/de Transparenţă către CONUSC.

309. La nivel naţional, raportarea privind ASC va fi coordonată de CNSC, urmând Cadrul de monitorizare şi evaluare al PNA, în baza rapoartelor periodice privind implementarea planurilor şi strategiilor existente la nivel local, inclusiv per sectoare, care vor integra ţinte şi indicatori de adaptare. Rapoartele generale privind implementarea PNA vor constitui o sursă de informare pentru procesele naţionale şi internaţionale de raportare privind indicii socioeconomici şi de dezvoltare umană.

Monitorizarea, evaluarea şi raportarea

implementării PNASC 2030

310. Monitorizarea implementării Programului este realizată de către Ministerul Mediului, care va evalua periodic gradul de realizare a indicatorilor şi a obiectivelor. În baza informaţiei colectate anual de la instituţiile responsabile de realizarea măsurilor şi a sistematizării acestor rezultate, se elaborează raportul anual de progres.

311. În perioada de implementare a Programului se asigură o evaluare intermediară (anii 2023-2027), realizată până la data de 31 martie 2027, şi una finală (2028-2030), realizată până la data de 31 martie 2031. Rezultatele evaluării intermediare vor influenţa deciziile legate de realizarea măsurilor pentru următoarea perioadă de implementare, iar în baza rezultatelor evaluării finale se va decide asupra următoarei etape de planificare în domeniul ASC. Rapoartele anuale de progres şi rapoartele de evaluare finală vor fi supuse dezbaterilor în cadrul CNSC, iar ulterior acestea vor fi prezentate spre examinare Guvernului.

312. Ministerul Mediului va publica rapoartele anuale de progres şi rapoartele de evaluare intermediară şi finală a Programului pe site-ul său web oficial.

PLAN DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului Naţional de adaptare

la schimbările climatice până în anul 2030