Hotărâre nr. 429 din 14.12.2021

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Avizului la proiectul de lege pentru modificarea

Legii nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi

în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi

nr. 429  din  14.12.2021

 (în vigoare 17.12.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 309-312 art. 726 din 17.12.2021

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.429/2021

AVIZ

la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.140/2013 privind

protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc

şi a copiilor separaţi de părinţi

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.324 din 3 noiembrie 2021) de către doamna Reghina Apostolova, deputat în Parlament, şi comunică următoarele.

Potrivit proiectului de lege vizat, autorul scoate în evidenţă necesitatea ca în fiecare primărie să activeze cel puţin un specialist în protecţia drepturilor copilului. Această necesitate rezultă din faptul că numărul specialiştilor în domeniul respectiv este insuficient.

Constatăm că prin propunerea autorului de modificare a noţiunii "echipă multidisciplinară", potrivit căreia prin acest termen se înţelege grupul convocat de specialistul în protecţia drepturilor copilului, compus din profesionişti din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia drepturilor copilului, care colaborează în scopul prevenirii şi/sau soluţionării cazurilor copiilor aflaţi în situaţii de risc, se exclude posibilitatea ca grupul respectiv să poată fi convocat şi de asistentul social comunitar, în lipsa specialistului în domeniul protecţiei drepturilor copilului.

Este de remarcat rolul important al specialistului în protecţia drepturilor copilului în realizarea activităţii de suport pentru exercitarea atribuţiilor autorităţii tutelare locale în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Cu toate acestea, după cum este menţionat în nota informativă, numărul specialiştilor angajaţi în protecţia drepturilor copilului este foarte mic, în anul 2020 fiind angajaţi doar 17 specialişti. Mai mult decât atât, în unele primării nu există nici asistenţi sociali.

Având în vedere această situaţie, excluderea din cadrul normativ a referinţei că, în cazul lipsei specialistului în protecţia drepturilor copilului, atribuţiile acestuia vor fi exercitate de către asistentul social comunitar creează riscul agravării şi mai mult a situaţiei existente.

În altă ordine de idei, considerăm că păstrarea redacţiei actuale a noţiunii "echipă multidisciplinară" nu împiedică convocarea grupului de către specialistul în protecţia drepturilor copilului, în cazul în care această funcţie există, ci, din contra, acordă prioritate. Având în vedere că problema abordată nu vizează eliminarea unor deficienţe de ordin normativ, ci ţine de implementarea actului respectiv, nu se consideră necesară modificarea cadrului legislativ. Or, în caz contrar, norma riscă să nu fie una viabilă în procesul implementării. Observaţie valabilă şi pentru pct.4, în partea ce ţine de excluderea din art.9 şi 13¹ din lege a textului "iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar".

În acest context, menţionăm că, în scopul asigurării implementării legii la care se face referire în proiect, Parlamentul a adoptat, la iniţiativa Guvernului, Legea nr.83/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, care stabileşte dreptul (competenţa) autorităţii administraţiei publice locale de a decide asupra instituirii funcţiei de specialist pentru protecţia drepturilor copilului (a se vedea art.14 alin.(2) lit.y²) din Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală).

Ulterior, luând în considerare că din anul 2017 până în anul 2020 au fost angajaţi doar 17 specialişti în protecţia drepturilor copilului, pentru a exclude dificultăţile întâmpinate de către primari la angajarea specialiştilor în cauză, la 9 iulie 2020 Parlamentul a adoptat Legea nr.112, prin care a modificat Legea nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, fiind ajustată noţiunea "specialist în protecţia drepturilor copilului", în vederea determinării sensului exact al termenului, precum şi stabilite criteriile specifice pentru funcţia în cauză (persoană angajată în cadrul primăriei (cu sau fără statut de funcţionar public), cu studii în domeniul asistenţei sociale, al pedagogiei, al psihologiei, al dreptului, al administraţiei publice sau în alte domenii umanitare conexe, care este deţinătoare a diplomei de licenţă sau de masterat şi care realizează activităţi de suport pentru exercitarea atribuţiilor autorităţii tutelare locale în domeniul protecţiei drepturilor copilului).

Cu referire la pct.2 din proiect, ce ţine de completarea cu alin.(3) a art.6 din Legea nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, potrivit căruia "Guvernul de comun acord cu autorităţile publice locale vor asigura ca în fiecare primărie, în a cărei localitate este identificat cel puţin un copil aflat în situaţie de risc să îşi desfăşoare activitatea cel puţin un singur specialist în protecţia drepturilor copilului, cu modificarea şi completarea corespunzătoare a statelor de personal", atragem atenţia că, potrivit art.3 din aceeaşi lege, specialistul în protecţia drepturilor copilului este persoana angajată în cadrul primăriei.

Prin urmare, este optim ca norma propusă la art.6 alin.(3) să fie revizuită prin prisma principiului autonomiei locale, statuat la art.3 şi 7 din Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală, potrivit căruia autorităţile administraţiei publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizaţională, gestionară şi financiară, au dreptul la iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea treburilor publice locale, exercitându-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat.

În aceeaşi ordine de idei, subliniem că, potrivit art.6 alin.(2) şi (3) din aceeaşi lege, raporturile dintre autorităţile publice centrale şi cele locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii, transparenţei şi colaborării în rezolvarea problemelor comune. Între autorităţile centrale şi cele locale, între autorităţile publice de nivelul întâi şi cele de nivelul al doilea nu există raporturi de subordonare, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Mai mult decât atât, potrivit art.10 alin.(3) din Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală, autorităţile administraţiei publice centrale nu pot să stabilească ori să impună competenţe autorităţilor publice locale fără o evaluare prealabilă a impactului financiar pe care aceste competenţe l-ar putea genera, fără o consultare a autorităţilor locale de nivelul corespunzător şi fără asigurarea colectivităţilor locale cu mijloacele financiare necesare.

Cu referire la propunerea de completare a art.6 cu alin.(4), considerăm că o atare reglementare nu este necesară, ţinând cont că art.7 lit.j) din legea respectivă prevede deja că autoritatea tutelară determină necesităţile de formare profesională a specialiştilor implicaţi în protecţia copilului în domeniul respectării drepturilor copilului şi asigură formarea profesională iniţială şi cea continuă în conformitate cu necesităţile identificate.

Totodată, remarcăm că proiectul de lege conţine şi anumite deficienţe de ordin tehnico-legislativ, care necesită a fi remediate în vederea obţinerii unui act legislativ optim de a fi promovat.

Adiţional, Guvernul subliniază că chestiunile care fac obiectul de reglementare al acestei iniţiative legislative, de asemenea, se încorporează în priorităţile Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, care actualmente se află în proces de elaborare a unui nou document de politici în domeniul protecţiei copilului, şi anume Programul pentru protecţia copilului pe anii 2022-2026. Astfel, acesta va include acţiuni specifice în vederea facilitării angajării specialistului în protecţia drepturilor copilului şi a evidenţierii rolului acestuia în sistemul de protecţie a copilului, acţiuni care vor fi supuse unor consultări publice cu participarea actorilor cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, precum şi a reprezentanţilor societăţii civile în scopul efectuării unei analize comprehensive pentru determinarea inclusiv a resurselor financiare necesare în acest sens.

În contextul celor menţionate supra, Guvernul nu susţine adoptarea proiectului de lege în varianta propusă de autor, din motiv că acesta nu corespunde cerinţelor cadrului normativ, inclusiv prevederilor art.30 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, referitoare la conţinutul capitolului "Fundamentarea economico-financiară" al notei informative, care trebuie să descrie impactul financiar al prevederilor proiectului.