BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Hotărâri

461/22.05.2018 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pentru anii 2018-2023 şi a planurilor de acţiuni privind implementarea acesteia

Tipul documentului
Hotărâri
Data adoptării
22.05.2018

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere

 a traficului de fiinţe umane pentru anii 2018-2023 şi a planurilor

de acţiuni privind implementarea acesteia

[Denumirea modificată prin Hot.Guv. nr.319 din 10.11.2021, în vigoare 03.12.2021]

nr. 461  din  22.05.2018

 (în vigoare 25.05.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 167-175 art. 512 din 25.05.2018

* * *

În scopul executării art.7 din Legea nr.241-XVI din 20 octombrie 2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.164-167, art.812), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Strategia naţională de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pentru anii 2018-2023, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni pentru anii 2018-2020 privind implementarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pentru anii 2018-2023, conform anexei nr.2;

3) planul de acţiuni pentru anii 2021-2022 privind implementarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pentru anii 2018-2023, conform anexei nr.3.

[Pct.1 completat prin Hot.Guv. nr.319 din 10.11.2021, în vigoare 03.12.2021]

2. Finanţarea acţiunilor prevăzute în anexa nr.2 şi anexa nr.3 se va efectua din contul şi în limitele bugetului aprobat de către autorităţile publice, precum şi din alte surse, conform legislaţiei în vigoare.

[Pct.2 completat prin Hot.Guv. nr.319 din 10.11.2021, în vigoare 03.12.2021]

3. Autorităţile responsabile de implementarea prevederilor Strategiei şi ale Planului de acţiuni nominalizate vor prezenta, semestrial şi anual (pînă la 15 iulie şi, respectiv, 15 ianuarie), Secretariatului permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane informaţia privind gradul de implementare a acestora.

4. Secretariatul permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane:

1) va coordona şi va monitoriza procesul de implementare a Strategiei şi a Planurilor de acţiuni nominalizate;

2) va analiza informaţiile şi va prezenta Guvernului anual, pînă la data de 31 martie, un raport naţional în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane.

[Pct.4 modificat prin Hot.Guv. nr.319 din 10.11.2021, în vigoare 03.12.2021]

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.461 din 22 mai 2018

STRATEGIA NAŢIONALĂ

de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane

pentru anii 2018-2023

I. INTRODUCERE

Traficul de fiinţe umane constituie o încălcare a libertăţii şi demnităţii individuale şi este o formă gravă de infracţiune, care are consecinţe majore asupra vieţii şi sănătăţii fiinţei umane, continuînd să reprezinte o ameninţare la securitatea şi dezvoltarea durabilă a societăţii contemporane, precum şi un pericol transnaţional. În contextul globalizării, tipurile şi formele de manifestare ale traficului de fiinţe umane devin tot mai complexe şi latente. Printre principalele provocări cu care se confruntă actorii implicaţi în lupta împotriva traficului de fiinţe umane au fost identificate: date limitate de cercetare, fluxuri mixte de imigranţi, nivelul insuficient de identificare a victimelor, frica de a colabora cu autorităţile, barierele culturale, cultura legală limitată, insuficienţa şi capacitatea redusă a cadrelor naţionale.

Republica Moldova rămîne o ţară de origine, într-o măsură mai mică – o ţară de tranzit. În ultimii ani au fost înregistrate cazuri în care Republica Moldova a fost şi ţară de destinaţie. Din perspectiva ţărilor de destinaţie pentru cetăţenii noştri, geografia acestora în ultimii ani este în continuă schimbare, rezumată la apariţia unor destinaţii noi şi dispariţia altora. Principalele ţări de destinaţie (din perspectiva numărului de victime) continuă să fie Federaţia Rusă, Turcia, Ucraina, regiunea Ciprul de Nord şi Emiratele Arabe Unite. Totodată, se evidenţiază şi alte destinaţii noi precum Israel, Azerbaidjan, Austria, Norvegia, Elveţia ş.a. De asemenea, s-au înregistrat cazuri în spaţiul Uniunii Europene, şi anume: Germania, Cehia, Italia, România, Spania, Polonia, Franţa, Grecia. Totodată, menţionăm că, potrivit datelor statistice ale Ministerului Afacerilor Interne, în ultimii ani se înregistrează creşterea numărului de victime, exploatate în interiorul ţării şi în unităţile administrativ-teritoriale din partea stîngă a Nistrului.

Prin ratificarea instrumentelor internaţionale, Republica Moldova şi-a asumat angajamentul în ceea ce priveşte lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi, prin urmare, este monitorizată de către evaluatorii externi (Grupul de experţi independenţi privind combaterea traficului de persoane din cadrul Consiliului Europei (GRETA), Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC) etc.) pentru a determina gradul de realizare a prevederilor acestor instrumente. În scopul monitorizării atingerii obiectivelor şi rezultatelor planificate, al realizării activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, precum şi în vederea gestionării riscurilor, anual se elaborează rapoarte naţionale. Concluziile şi recomandările acestor rapoarte reflectă necesităţile de consolidare a politicilor naţionale pentru următoarea etapă de implementare.

Pînă în prezent, politica naţională în domeniu a fost realizată în conformitate cu prevederile planurilor naţionale de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, aprobate de către Guvern (6 planuri realizate începînd cu anul 2001), şi ale Strategiei Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane (2009-2016), adoptate de către Parlamentul Republicii Moldova. Realizarea activităţilor prevăzute în Planul naţional pentru perioada anilor 2014-2016, precum şi în Strategia Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane (2009-2016) s-au finalizat în anul 2016. Monitorizarea şi coordonarea activităţilor incluse în două documente de politici distincte au evidenţiat un şir de lacune, precum: dublarea eforturilor şi a resurselor, perioade şi indicatori diferiţi de raportare, sisteme diverse de colectare a datelor statistice etc. În acest context s-a impus necesitatea elaborării unui document strategic comun, care să acopere toate segmentele existente ale dezvoltării politicilor în acest domeniu. Astfel, în vederea înglobării obiectivelor strategice ale statului în lupta împotriva fenomenului traficului de fiinţe umane, armonizării şi consolidării eforturilor instituţiilor/organizaţiilor competente şi cu interes, a fost elaborată Strategia naţională de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pentru anii 2018-2023.

Scopul Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pentru anii 2018-2023 constă în dezvoltarea durabilă a sistemului naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane prin prisma paradigmei 4P.

Strategia va asigura continuitatea politicii de stat privind reformarea relaţiilor de cooperare naţională şi transnaţională între organizaţiile guvernamentale, necomerciale şi interguvernamentale pentru implementarea măsurilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, în vederea promovării drepturilor victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane, conform principiilor respectării drepturilor omului şi a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. De asemenea, Strategia va contribui la realizarea Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova–Uniunea Europeană în perioada 2017-2019 şi a Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018-2022.

II. ANALIZA SITUAŢIEI ŞI DEFINIREA PROBLEMELOR

Pe parcursul celor zece ani de implementare a politicilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, instituţiile competente au acumulat experienţă în domeniul de referinţă. Republica Moldova este parte la Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, Convenţia ONU împotriva criminalităţii organizate transnaţionale şi a Protocolului adiţional privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor. De asemenea, este parte la Convenţia Consiliului Europei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale etc.

Prevederile actelor internaţionale au fost transpuse în cadrul legal naţional prin adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova în octombrie 2005 a Legii privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi, ulterior, prin dezvoltarea şi aprobarea actelor normative de implementare. Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 defineşte traficul de fiinţe umane drept infracţiune prin art.165, intitulat "Traficul de fiinţe umane", şi prin art.206, intitulat "Traficul de copii". În Codul penal al Republicii Moldova există, de asemenea, prevederi referitoare la infracţiunile conexe traficului de fiinţe umane, cum ar fi: utilizarea rezultatelor muncii sau serviciilor unei persoane care este victimă a traficului de fiinţe umane (art.1651), sclavia şi condiţiile similare sclaviei (art.167), munca forţată (art.168), scoaterea ilegală a copilului din ţară (art.207), recurgerea la prostituţia practicată de un copil (art.2082), proxenetismul (art.220), publicitatea în scopul obţinerii ilegale de organe, ţesuturi şi celule umane sau privind donarea ilicită a acestora (art.2131), trafic de organe (art.158), organizarea cerşetoriei (art.302), organizarea migraţiei ilegale (art.3621).

La nivel naţional au fost create şi dezvoltate organe consultative pentru monitorizarea şi coordonarea activităţii autorităţilor publice, organizaţiilor necomerciale şi organizaţiilor internaţionale: Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, Consiliul coordonator al organelor de drept cu atribuţii în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane de pe lîngă Procurorul General, Grupul comun de analiză a riscurilor în domeniul combaterii criminalităţii transfrontaliere, a traficului de fiinţe umane şi a migraţiei ilegale, comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi echipele multidisciplinare teritoriale. De asemenea, au fost instituite structuri publice specializate: Centrul pentru combaterea traficului de persoane, Secţia specializată din cadrul Procuraturii Generale, Biroul de procurori specializaţi din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, Biroul de procurori specializaţi din cadrul Oficiului principal al Procuraturii municipiului Chişinău, Unitatea naţională de coordonare (susţinută pînă în august 2017 din surse externe) şi Secretariatul permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane din cadrul Cancelariei de Stat.

Pe de o parte, asistenţa şi protecţia victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane s-a realizat în cadrul Sistemului naţional de referire, al cărui scop constă în organizarea optimă a protecţiei şi asistenţei victimelor traficului de fiinţe umane, realizarea măsurilor de prevenire a traficului de fiinţe umane şi consolidarea eforturilor tuturor actorilor implicaţi în prevenirea şi combaterea acestui fenomen. În vederea dezvoltării Sistemului naţional de referire au fost create, instruite şi dotate echipe multidisciplinare teritoriale, centre de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, şase centre regionale de plasament, care acordă inclusiv servicii pentru victimele şi prezumatele victime ale traficului de fiinţe umane, finanţate de la bugetul de stat. La 2 iunie 2016, în cadrul Centrului de asistenţă şi protecţie pentru victimele şi potenţialele victime ale traficului de fiinţe umane din municipiul Chişinău a fost inaugurat un serviciu specializat pentru copii victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului de fiinţe umane, care oferă plasament temporar, de criză sau plasament de lungă durată. Conform cadrului legal în vigoare, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale este responsabil de efectuarea tuturor acţiunilor ce ţin de pregătirea şi demararea procedurilor de repatriere, fiind în acest sens prevăzute anual resurse financiare în bugetul de stat. Ţinînd cont de faptul că mecanismul de realizare a acestui serviciu este în proces de constituire şi perfecţionare, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale continuă să beneficieze de susţinere financiară şi de expertiză suplimentară din partea Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (Misiunea în Moldova). Menţionăm, de asemenea, crearea şi funcţionarea Serviciului de asistenţă telefonică gratuită pentru copii "Telefonul Copilului" 116 111, gestionat de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale şi prestat de Centrul Internaţional "La Strada", avînd ca scop sporirea nivelului de protecţie a drepturilor copiilor prin accesul direct şi gratuit la consiliere psihoemoţională şi informarea acestora despre drepturile lor şi modalităţile prin care acestea pot fi realizate şi apărate. Printre avantajele acestui serviciu se numără prevenirea traficului de copii, referirea la asistenţă şi protecţie calificată pentru copii.

Pe de altă parte, instituţiile organelor de drept şi-au consolidat treptat capacităţile şi eforturile pentru investigarea şi urmărirea penală a cauzelor traficului de fiinţe umane. Evaluatorii internaţionali au salutat eforturile întreprinse de instituţiile organelor de drept în vederea cooperării internaţionale, în special introducerea prevederilor legale cu privire la crearea echipelor comune de investigaţii şi iniţierea creării acestora cu unele state. Prin Legea nr.113 din 28 mai 2015 a fost ratificat Acordul de cooperare dintre Republica Moldova şi Agenţia Uniunii Europene de Cooperare în Materie de Justiţie Penală (Eurojust), care are drept scop consolidarea cooperării dintre părţi în combaterea infracţiunilor grave, în special crima organizată şi terorismul. Au fost apreciate instruirile realizate pentru specialiştii organelor de drept, bazate pe o abordare multidisciplinară, precum şi eforturile depuse pentru investigarea şi urmărirea penală a cauzelor penale, inclusiv a celor cu implicarea oficialilor. Armonizarea şi sistematizarea datelor statistice, de asemenea, constituie un rezultat pozitiv important pentru analiza dinamicii şi a tendinţelor fenomenului traficului de fiinţe umane, precum şi pentru monitorizarea situaţiei din domeniu, care urmează a fi consolidat.

Pentru implementarea eficientă şi monitorizarea politicii în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane a fost elaborată Strategia de comunicare a Secretariatului permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane cu actorii implicaţi, a cărei misiune este să asigure o comunicare interinstituţională între toţi actorii antitrafic şi vizibilitatea/ transparenţa rezultatelor obţinute. Un instrument eficient de comunicare/ informare a devenit pagina web www.antitrafic.gov.md.

Realizările Republicii Moldova în acest domeniu au fost şi mai sînt posibile datorită asistenţei tehnice internaţionale prin realizarea diverselor proiecte şi susţinerii valoroase a partenerilor de implementare, dar sînt necesare eforturi suplimentare din partea Guvernului pentru a asigura durabilitatea rezultatelor obţinute. Menţionăm, de asemenea, că mai există fenomene socioeconomice care favorizează traficul de fiinţe umane, cum ar fi: sărăcia, şomajul, violenţa în familie, corupţia etc., precum şi criza economică din ţările de destinaţie.

Provocările menţionate mai sus necesită consolidarea eforturilor comune ale autorităţilor administraţiei publice şi ale organizaţiilor neguvernamentale naţionale, cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale competente, pentru a menţine şi dezvolta o politică coerentă şi sistemică în acest domeniu. Ca răspuns, Guvernul îşi asumă angajamentul, prin aprobarea prezentei Strategii, să atingă obiectivele de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane stabilite în conformitate cu paradigma celor 4P ai politicii – recomandată de standardele internaţionale în acest domeniu: prevenire, protecţie, pedepsire, parteneriat – pentru a răspunde provocărilor.

Secţiunea 1

Măsuri generale de susţinere

1.1. Coordonarea acţiunilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane

La nivel naţional a fost dezvoltat mecanismul care asigură coordonarea politicii naţionale în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane, a activităţilor organelor de drept în domeniul combaterii infracţiunilor de trafic de fiinţe umane şi a activităţilor privind acordarea nemijlocită a asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane în cadrul Sistemului naţional de referire. Acesta funcţionează la toate nivelurile administraţiei publice şi include nu numai instituţii ale administraţiei publice centrale şi ale administraţiei publice locale, dar şi organe consultative interdepartamentale (schema). La 26 iulie 2017 Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărîrea nr.594 "Cu privire la restructurarea administraţiei publice centrale de specialitate". În temeiul acestei hotărîri, un număr de ministere, membre ale Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, a fost reorganizat, ceea ce a atras după sine modificarea competenţelor acestor instituţii, precum şi a componenţei instituţionale a Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane.

Totodată, în conformitate cu prevederile Legii nr.80 din 5 mai 2017 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi ale Hotărîrii Guvernului nr.314 din 22 mai 2017 "Privind constituirea Agenţiei Servicii Publice", alte două instituţii importante în activitatea comunităţii antitrafic: Î.S. "Centrul Resurselor Informaţionale de Stat "Registru" şi autoritatea administrativă din subordinea Ministerului Economiei "Camera de Licenţiere", s-au reorganizat prin transformare şi, respectiv, prin fuziune (absorbţie) cu Instituţia publică nou-creată "Agenţia Servicii Publice". În acest context, schema de mai jos redă în formulă actualizată componenţa Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane.

Atribuţiile organelor de coordonare sînt reflectate în cadrul normativ după cum urmează:

a) Hotărîrea Guvernului nr.472 din 26 martie 2008 "Cu privire la aprobarea componenţei Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi a Regulamentului Comitetului naţional", prin care se stabileşte componenţa, funcţiile şi statutul Comitetului, funcţiile preşedintelui şi secretarului, frecvenţa reuniunilor etc.;

b) Regulamentul-cadru al comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.234 din 29 februarie 2008;

c) Regulamentul Consiliului coordonator al organelor de drept cu atribuţii în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane, aprobat la 28 iunie 2013 prin ordin al Procurorului General;

d) Regulamentul de activitate a echipelor multidisciplinare teritoriale din cadrul Sistemului naţional de referire, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.228 din 28 martie 2014;

e) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Grupului comun de analiză a riscurilor în domeniul combaterii criminalităţii transfrontaliere, a traficului de fiinţe umane şi a migraţiei ilegale, aprobat la 28 iulie 2014.

În procesul de lucru s-a constatat că mecanismul de coordonare permite asigurarea unei abordări multidisciplinare şi intersectoriale, precum şi participarea societăţii civile la soluţionarea problemelor ce ţin de domeniu, în conformitate cu standardele internaţionale şi regionale. Totodată, s-au identificat situaţii în care unele verigi ale mecanismului nu funcţionează în corespundere cu provocările actuale.

Schemă

Mecanismul instituţional de realizare a politicii

Probleme identificate:

1) Volumul sporit de activitate a personalului Secretariatului permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane în legătură cu reducerea unei unităţi a acestuia, în urma reformei Cancelariei de Stat.

2) Activitatea insuficientă a comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi capacitatea redusă de colaborare a acestora cu organizaţiile necomerciale locale.

3) Capacitatea profesională insuficientă a Unităţii naţionale de coordonare din cadrul Sistemului naţional de referire, fiind instituţionalizată recent în cadrul Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, şi abordarea fragmentară în acest context a mecanismului de referire prin prisma noilor prevederi legislative cu privire la reabilitarea victimelor infracţiunii.

1.2. Cadrul legal şi de reglementare

Legea nr.241-XVI din 20 octombrie 2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane defineşte cadrul instituţional pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen, obligaţiile şi atribuţiile Guvernului în acest domeniu, ale organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, drepturile victimelor traficului de fiinţe umane, precum şi stabileşte aspecte importante referitoare la cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale competente în domeniu.

Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 criminalizează traficul de fiinţe umane prin două articole distincte (art.165 şi 206), în timp ce Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 reglementează activitatea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti şi prevede proceduri speciale de audiere a adulţilor şi copiilor, care se aplică inclusiv asupra victimelor traficului de fiinţe umane, martorilor şi are drept scop protejarea persoanei.

Strategia Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane a avut scopul de asigurare a abordării sistemice a protecţiei şi asistenţei victimelor traficului de fiinţe umane, precum şi de asigurare a respectării drepturilor omului. În vederea realizării prevederilor actelor enunţate, prin acte normative, au fost aprobate: Regulamentul-cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea Serviciului de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane şi a standardelor minime de calitate; Regulamentul privind procedura de repatriere a copiilor şi a adulţilor – victime ale traficului de fiinţe umane, traficului ilegal de migranţi, precum şi a copiilor neînsoţiţi (modificată ulterior), Ghidul privind identificarea victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, Ghidul pentru profesionişti "Managementul de caz pentru copiii identificaţi fără însoţitori legali pe teritoriile altor state". Recomandările experţilor naţionali şi internaţionali au pus în evidenţă necesitatea modificării şi completării cadrului legal în corespundere cu evoluţiile din domeniul respectiv.

Probleme identificate:

1) Legea nr.241 din 20 octombrie 2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane nu defineşte clar noţiunea de prezumată victimă, nu conţine elementele Sistemului naţional de referire, modul de identificare a victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane şi nici atribuţiile instituţiilor cu competenţe în implementarea Sistemului naţional de referire.

2) Ghidul de identificare a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane nu prevede profilul prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane şi, totodată, nu este actualizat în corespundere cu noile modificări legale.

3) Este necesară asigurarea unui mecanism de referire către sistemul de asistenţă socială a persoanelor defavorizate pentru actorii din domeniu.

4) Nu există reglementări cu privire la sistemul de reabilitare a victimelor infracţiunilor, inclusiv a victimelor traficului de fiinţe umane, în cadrul legislativ al asistenţei sociale.

1.3. Dezvoltarea capacităţilor profesionale ale specialiştilor

Dezvoltarea capacităţilor profesionale ale specialiştilor este o componentă esenţială a asigurării implementării eficiente a politicii în domeniu. Remarcăm faptul că modulele de instruire pentru specialiştii instituţiilor de stat cu atribuţii în domeniu sînt incluse în sistemul de formare continuă şi recalificare profesională. Procurorii şi judecătorii sînt instruiţi conform planurilor de formare continuă ale Institutului Naţional al Justiţiei, care pun accent pe domeniile prioritare stabilite prin documentele strategice, inclusiv combaterea traficului de fiinţe umane, pe modificările în legislaţie, pe necesitatea aplicării uniforme a legislaţiei, pe cunoaşterea actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti naţionale şi internaţionale. Un rol important în îmbunătăţirea calităţii activităţii specialiştilor din diverse autorităţi publice centrale şi locale, precum şi a celor din cadrul organizaţiilor necomerciale îl are formarea multidisciplinară, desfăşurată atît în ţară, cît şi peste hotare. Aceste instruiri permit participanţilor să dobîndească cunoştinţe şi abilităţi noi, să stabilească relaţii de cooperare cu omologii lor din alte state.

În domeniul asistenţei sociale nu exista un sistem de formare profesională, iar instruirea specialiştilor se realiza sporadic şi pe baza asistenţei acordate de partenerii de dezvoltare. Instruirea din perspectiva abordării multidisciplinare pe diferite dimensiuni de politici publice din sectorul protecţia socială, de asemenea, se realiza cu susţinere internaţională. Astfel, în vederea soluţionării acestei lacune, a fost instituită Agenţia Naţională Asistenţă Socială, care deţine, printre atribuţiile sale de bază, funcţia de facilitare a procesului de consolidare a capacităţilor profesionale ale personalului din sistemul de asistenţă socială.

Formarea multidisciplinară determină funcţionarea eficientă a echipelor multidisciplinare teritoriale în cadrul Sistemului naţional de referire, a echipelor comune de investigaţie etc.

Actualmente nu există curriculumuri aprobate pentru instruirea specialiştilor din cadrul echipelor multidisciplinare teritoriale. Avînd în vedere reformele instituţionale, fluctuaţia sporită a cadrelor, se identifică noi necesităţi de formare continuă. Este de menţionat că, în mare parte, instruirile se realizează din contul surselor externe.

Probleme identificate:

1) Nu este finalizată acţiunea de încorporare a unor module cu privire la traficul de fiinţe umane în sistemul de formare şi recalificare profesională a specialiştilor din cadrul autorităţilor publice cu competenţe în domeniu: poliţişti, asistenţi sociali, lucrători medicali, psihologi, mediatori comunitari, avocaţi, parajurişti etc.

2) Abilităţile profesionale ale specialiştilor organelor de drept care realizează activitatea de investigare, urmărire penală a cauzelor de trafic de fiinţe umane sînt insuficiente.

3) Nu se realizează instruiri specializate ale echipelor de bord ale transportului aerian, feroviar şi auto transnaţional în ceea ce priveşte prevenirea fenomenului traficului de fiinţe umane.

4) Instituţiile statului nu organizează instruiri mixte ale specialiştilor din cadrul sistemului de protecţie socială şi organelor de drept.

5) Resursele financiare bugetare pentru instruirea specialiştilor sînt limitate.

6) Ca urmare a reorganizării, secţia specializată din cadrul Procuraturii Generale este insuficient dezvoltată sub aspectul capacităţilor analitice şi resurselor necesare.

7) Capacitatea personalului Agenţiei Naţionale Asistenţă Socială este insuficientă în asigurarea instruirilor din perspectivă multisectorială.

1.4. Colectarea şi analiza datelor statistice, cercetări

Colectarea sistematică a datelor statistice se realizează de către instituţiile competente în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane. Pînă în anul 2009 colectarea şi analiza datelor se realiza segmentar, în mare parte de societatea civilă şi organizaţii internaţionale. Lipsa informaţiilor fiabile despre acest fenomen a generat critici din partea partenerilor internaţionali în perioada anilor 2005-2010, fapt care a impulsionat crearea în 2011 a Secretariatului permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, avînd în competenţă inclusiv monitorizarea implementării Planului naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, elaborarea anuală a Raportului naţional în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane. Acestea pot fi accesate pe pagina web www.antitrafic.gov.md. Secretariatul permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane a elaborat, a pilotat şi a modificat Sistemul informaţional de gestiune a formularelor statistice referitor la aspectele privind situaţia victimelor infracţiunilor traficului de fiinţe umane, care conţine şase formulare cu indicatori specifici. Formularele sînt completate de către instituţii conform competenţelor, dar rămîne necesară revizuirea acestora în raport cu evoluţiile şi tendinţele din domeniu.

Începînd cu anul 2009, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a elaborat anual rapoartele de monitorizare a procesului de implementare a Strategiei Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane. Totodată, au fost organizate evenimente publice cu comunitatea antitrafic/reprezentanţii autorităţilor publice locale în vederea validării rapoartelor elaborate şi discutării problemelor, obstacolelor identificate, precum şi a recomandărilor înaintate pentru depăşirea acestora. Pentru asigurarea transparenţei analizelor efectuate şi a evenimentelor organizate, acestea au fost plasate pe pagina web a ministerului.

În vederea îmbunătăţirii sistemului de date în domeniul asistenţei sociale, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale a dezvoltat un modul axat pe servicii sociale în cadrul Sistemului informaţional automatizat "Asistenţa Socială".

De asemenea, începînd cu anul 2013, Centrul pentru combaterea traficului de persoane elaborează Raportul anual privind monitorizarea situaţiei în domeniul traficului de fiinţe umane – analiza stării şi dinamicii infracţionale, cu concluzii, prognoze şi recomandări, care sînt publice, plasate pe pagina web oficială a Inspectoratului General al Poliţiei. Totodată, în scopul consolidării capacităţilor de analiză a riscurilor la nivel naţional în domeniul combaterii criminalităţii transfrontaliere, a traficului de fiinţe umane şi a migraţiei ilegale, Grupul comun de analiză a riscurilor, constituit din reprezentaţi ai organelor de drept, începînd cu anul 2015, elaborează rapoarte analitice semestriale în domeniul respectiv. În acelaşi timp, conform prevederilor art.11 alin.(8) din Legea nr.241-XVI din 20 octombrie 2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, Procuratura Generală efectuează periodic analiza fenomenului, a tendinţelor privind prevenirea şi combaterea acestuia şi informează Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi Consiliul Suprem de Securitate.

În pofida eforturilor depuse, instrumentele de colectare a datelor menţionate mai sus nu sînt suficiente pentru a reflecta imaginea de ansamblu a situaţiei din domeniu la nivel naţional. Colectarea datelor, cercetările şi studiile realizate actualmente sînt sporadice şi, în plus, au drept ţintă reflectarea anumitor segmente din domeniul traficului de fiinţe umane.

Probleme identificate:

1) Formularele Sistemului informaţional de gestiune a formularelor statistice referitor la aspectele privind situaţia victimelor infracţiunilor traficului de fiinţe umane al Secretariatului permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane nu corespund în totalitate noilor tendinţe în domeniu.

2) Formularele de colectare a datelor din domeniul asistenţei sociale, precum şi de pe platforma Sistemului naţional de referire nu corespund în totalitate noilor cerinţe.

3) Specialiştii Centrului pentru combaterea traficului de persoane încă prelucrează manual datele statistice privind cauzele penale, deoarece licenţa pentru Sistemul informaţional de gestiune a formularelor statistice referitor la aspectele privind situaţia victimelor infracţiunilor traficului de fiinţe umane a expirat şi nu toţi specialiştii Centrului sînt instruiţi în utilizarea Sistemului.

4) Cercetările/studiile relevante în domeniul traficului de fiinţe umane sînt insuficiente.

1.5. Gestionarea eficientă a resurselor financiare

Activităţile în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane incluse în Planul de acţiuni pentru anii 2018-2020 privind implementarea prezentei Strategii sînt finanţate nu numai din contul bugetului de stat, dar şi din contul surselor externe. Cooperarea cu donatorii externi contribuie la realizarea complexă a obiectivelor trasate. Anual, în bugetul de stat se planifică resurse financiare în corespundere cu capacitatea financiară a statului. Pentru anul 2017, în vederea prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane şi a violenţei în familie, în bugetul de stat au fost aprobate mijloace financiare în sumă de 8,4 mil. lei, din care în bugetul Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale pentru întreţinerea centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane – 3,4 mil. lei, pentru repatrierea victimelor traficului de fiinţe umane – 0,4 mil. lei, iar 4,6 mil. lei au fost transferate cu destinaţie specială de la bugetul de stat la bugetele locale pentru întreţinerea centrelor sociale din domeniu. Mijloacele financiare bugetare acoperă doar parţial necesităţile reale pentru prestarea serviciilor, celelalte mijloace fiind alocate din surse externe, cu preponderenţă de către Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (Misiunea în Moldova).

Din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală sînt susţinute centrele de sănătate prietenoase tinerilor. Pentru anul 2017, de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină au fost contractate 41 de centre de sănătate prietenoase tinerilor în cuantum total de circa 21 200,1 mii lei.

Prin angajamentele asumate, statul urmează treptat să preia întreaga responsabilitate în realizarea acţiunilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.

Probleme identificate:

1) Avînd în vedere reforma descentralizării administrative şi bugetare, sistemul de servicii sociale este expus riscului legat de insuficienţa sau lipsa resurselor financiare pentru asigurarea funcţionării serviciilor sociale create, precum şi pentru dezvoltarea de servicii suplimentare şi servicii noi.

2) Autorităţile publice centrale şi autorităţile publice locale nu alocă mijloace suficiente pentru finanţarea acţiunilor de prevenire a traficului de fiinţe umane, campanii, acţiuni de informare etc.

3) Capacităţile angajaţilor instituţiilor de stat în domeniul estimării costurilor pentru acţiunile de implementare a documentelor de politici sînt insuficiente şi lipseşte o metodologie de calculare a acestora la elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu.

Secţiunea a 2-a

Prevenirea traficului de fiinţe umane

2.1. Informarea publicului larg

Informarea publicului larg se realizează prin intermediul mijloacelor de informare în masă (difuzare video TV, articole în presă, publicarea informaţiilor şi a publicităţii sociale pe panourile publicitare, în reţelele de socializare etc.). Campaniile de informare au fost îndreptate nu doar în vederea atragerii atenţiei publicului asupra problemei traficului de fiinţe umane, dar şi asupra schimbărilor modelelor de comportament în societate, de exemplu evitarea învinuirii victimelor traficului de fiinţe umane, în special a victimelor exploatării sexuale, exploatării prin muncă. Totodată, campaniile desfăşurate pînă în prezent nu au fost concentrate pe anumite grupuri de specialişti, ramuri ale economiei sau angajatori. Sectoarele agricol şi zootehnic au fost identificate ca sectoarele în care are loc cel mai frecvent trafic de fiinţe umane intern, în scop de exploatare prin muncă. Astfel, este necesar de a consolida capacitatea specialiştilor din aceste sectoare pentru prevenirea cazurilor de trafic de fiinţe umane şi reducerea cererii de trafic de fiinţe umane în scop de exploatare prin muncă.

Acţiunile de informare a copiilor de vîrstă şcolară se realizează de către cadrele didactice, în conformitate cu programa şcolară, care încurajează studiul subiectului ce ţine de traficul de fiinţe umane şi metodele de autoapărare ca parte a activităţilor extraşcolare în instituţiile de învăţămînt primar şi secundar general. Tematica respectivă este completată cu alte teme, cum ar fi egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, drepturile omului şi demnitatea umană. Suplimentar, în şcoli, tabere de vară pentru copii, instituţii rezidenţiale de plasament organizaţiile neguvernamentale desfăşoară o varietate de activităţi interactive privind prevenirea traficului de fiinţe umane şi a fenomenelor conexe din contul asistenţei tehnice internaţionale. Aceste măsuri sînt completate de teatrul social prin spectacole tematice, concursuri şi expoziţii de opere de artă, foto şi de film, artă plastică etc.

Este de remarcat faptul că toate campaniile de informare în masă sînt realizate în principal de către organizaţiile necomerciale cu sprijinul asistenţei tehnice externe în parteneriate cu instituţiile publice. În ultimii ani această experienţă a fost preluată şi de către stat. Acest lucru se reflectă în organizarea anuală de acţiuni pe parcursul săptămînii dedicate Zilei europene de combatere a traficului de fiinţe umane – 18 octombrie, coordonată de către Secretariatul permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi desfăşurată la nivel naţional.

Probleme identificate:

1) Populaţia nu este informată suficient cu privire la evoluţia fenomenului traficului de fiinţe umane şi riscurile existente.

2) Nu sînt întreprinse măsuri suficiente de informare a angajatorilor asupra răspunderii juridice, pentru diminuarea cererii în scop de exploatare prin muncă în interiorul ţării.

3) Angajatorii din sectoarele agricol şi zootehnic nu sînt informaţi suficient în vederea sporirii cunoştinţelor asupra angajării legale şi evitării exploatării prin muncă.

4) Colaborarea insuficientă a instituţiilor publice cu mass-media în vederea reflectării fenomenului traficului de fiinţe umane.

5) Diaspora este informată insuficient despre fenomenul traficului de fiinţe umane, consecinţele acestuia şi instanţele la care ar putea să se adreseze în caz de necesitate.

2.2. Reducerea vulnerabilităţii

Începînd cu anul 2006, Sistemul naţional de referire a fost dezvoltat drept un sistem unitar în prevenirea traficului de fiinţe umane prin reducerea vulnerabilităţii şi este considerat ca una dintre bunele practici regionale. Cele mai vulnerabile grupuri care au benficiat de asistenţă şi protecţie în cadrul Sistemului naţional de referire sînt victimele violenţei în familie, absolvenţii şcolilor internat, copiii rămaşi fără ocrotire părintească, şomerii, tinerii din mediul rural, copiii de etnie romă, persoanele cu dizabilităţi, persoanele vîrstnice rămase singure în urma migraţiei, mamele solitare etc. Aceste persoane au primit nu doar asistenţă din punct de vedere informaţional, dar şi asistenţă directă pentru reducerea vulnerabilităţii – orientarea şi formarea profesională, includerea pe piaţa forţei de muncă, asistenţă în dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale, după caz alte forme de protecţie. Menţionăm totodată că rapoartele de analiză a gradului de implementare a Strategiei Sistemului naţional de referire au identificat o gamă largă de probleme cu referire la funcţionalitatea sistemului, precum şi lacune în abordarea multidisciplinară a cazurilor referite către echipele multidisciplinare teritoriale pentru reintegrare şi monitorizare. Deoarece în această perioadă au fost dezvoltate mai multe mecanisme de asistenţă şi protecţie a grupurilor vulnerabile, noul concept al Sistemului naţional de referire urmează să reflecte pe viitor viziunea strategică de sector ţinînd cont de noile competenţe ale Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale cu privire la identificarea victimelor infracţiunilor, inclusiv a victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane, acordarea serviciilor de suport pentru reabilitarea acestora, specializarea şi instruirea personalului, prin realizarea unor campanii de informare în vederea popularizării serviciilor de suport şi a condiţiilor de acordare a acestora. Aspectele de reducere a vulnerabilităţii populaţiei rămîn un obiectiv major al sistemului naţional de asistenţă socială.

Politica de ocupare a forţei de muncă este, de asemenea, orientată spre reducerea vulnerabilităţii prin suportul suplimentar al anumitor categorii de şomeri, printre care se numără şi victimele traficului de fiinţe umane, diversificînd măsurile active în acest sens.

Totodată, este necesar ca în instruirile anuale ale specialiştilor agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă să fie integrat subiectul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane şi, în acest context, urmează să fie dezvoltat un curriculum specific. În calitate de formatori sînt şi specialişti din instituţiile competente, care împărtăşesc experienţa profesională, dar nu se ghidează de un program pe acest segment. Ulterior, este necesară includerea unui modul distinct privind prevenirea traficului de fiinţe umane în procesul de informare şi instruire a persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

Trebuie să menţionăm că sînt gestionate un şir de linii fierbinţi, care pot fi accesate pe pagina web www.antitrafic.gov.md. Linia fierbinte a Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, lansată în anul 2010, are drept scop informarea persoanelor care au decis să emigreze (emigranţi, potenţiali emigranţi). În luna decembrie 2017, Procuratura Generală a instituit "Linia Verde Antitrafic" la numărul (+373)69999021 sau adresa de e-mail antitrafic@procuratura.md, la care pot fi semnalate fapte de trafic de fiinţe umane, precum şi crime conexe.

Probleme identificate:

1) Nu există un concept cu privire la programele de reintegrare socială, iar abilităţile şi resursele autorităţilor publice locale în vederea reducerii vulnerabilităţii populaţiei sînt insuficiente.

2) Interacţiunea dintre mecanismul Sistemului naţional de referire şi cel intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi a potenţialelor victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului este insuficientă.

3) Nu există o programă de instruire a specialiştilor din agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă în vederea informării persoanelor în căutarea unui loc de muncă despre riscurile traficului de fiinţe umane.

2.3. Controlul administrativ

Monitorizarea activităţii agenţiilor economice private din sectoarele vulnerabile în ceea ce priveşte posibila implicare a acestora în scheme de trafic de fiinţe umane trebuie să rămînă o prioritate a statului. Pentru anumite genuri de activităţi, cum ar fi angajarea în cîmpul muncii a cetăţenilor în ţară şi/sau în străinătate, antrenarea/înscrierea studenţilor în cadrul programelor de schimb cultural şi educative, care prevăd oferirea unui loc de muncă temporar plătit pe perioada vacanţei de vară, precum şi pentru activitatea de turism este necesară obţinerea licenţei conform cadrului legal. În prezent, ca urmare a reformei autorităţilor publice centrale, se restabilesc competenţele instituţionale de control administrativ.

Probleme identificate:

1) Statul nu deţine controlul asupra activităţii agenţiilor matrimoniale cu cetăţeni străini, precum şi asupra serviciilor de escortă şi hoteliere care sînt vulnerabile la traficul de fiinţe umane şi exploatare în interiorul ţării.

2) Nu sînt elaborate instrucţiuni de angajare şi respectare a drepturilor sociale şi a condiţiilor de muncă ale salariaţilor (sectoarele agricol, zootehnic şi construcţii).

3) Lipsesc mecanisme clare de monitorizare şi control al agenţiilor private de angajare a cetăţenilor în cîmpul muncii peste hotare.

Secţiunea a 3-a

Asistenţa socială şi protecţia victimelor şi

prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane

3.1. Identificarea şi referirea victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane

Este important ca toţi actorii implicaţi în identificarea victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane să utilizeze acelaşi mecanism de identificare. Instituţiile abilitate în domeniu aplică metode şi instrumente de identificare ţinînd cont de procedurile de identificare sectoriale şi intersectoriale, prevăzute în Regulamentul de activitate a echipelor multidisciplinare teritoriale din cadrul Sistemul naţional de referire, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.228 din 28 martie 2014, şi Ghidul privind identificarea victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane. Pînă la momentul actual nu a fost stabilit un mecanism şi o instituţie competentă în acordarea statutului de prezumată victimă a traficului de fiinţe umane. Întrucît un impediment în identificare îl constituie persoanele nedocumentate, instituţiile competente au întreprins măsuri pentru îmbunătăţirea procedurilor de documentare prin modificarea şi completarea cadrului legal, dar mai rămîn lacune de ordin procedural, precum: stabilirea identităţii pentru copiii născuţi de mame care nu au niciun act de identitate; copiii repatriaţi din alte state lăsaţi fără supraveghere de părinţii lor migranţi cetăţeni ai Republicii Moldova; durata perfectării/restabilirii actelor pentru persoanele aflate în plasament în cadrul centrelor sociale specializate; necesitatea achitării de către prezumatele victime ale traficului de fiinţe umane pentru perfectarea actelor de identitate şi dificultatea obţinerii setului de documente de stare civilă în vederea perfectării actelor de identitate.

La identificarea proactivă a victimelor traficului de fiinţe umane de către angajaţii Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră sînt utilizate profilurile de risc elaborate de Grupul comun de analiză a riscurilor în domeniul combaterii criminalităţii transfrontaliere, a traficului de fiinţe umane şi a migraţiei ilegale. O importanţă majoră în asigurarea drepturilor victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane o constituie obligaţia colaboratorului organului de constatare la care se adresează victima şi prezumata victimă a traficului de fiinţe umane pentru a face plîngerea privind infracţiunea săvîrşită, a ofiţerului de urmărire penală şi a procurorului care instrumentează cazul, precum şi a altor subiecţi cu atribuţii în domeniul reabilitării victimelor infracţiunilor de a aduce la cunoştinţa acestora, în scris sau într-o altă formă accesibilă, dacă o cer condiţiile speciale, informaţia privind serviciile de suport de care pot beneficia. De asemenea, victimele sînt informate despre subiecţii care acordă aceste servicii şi condiţiile generale de acordare a acestora, drepturile procesuale şi măsurile de protecţie disponibile conform legislaţiei, dar pot solicita şi alte informaţii.

La identificarea victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane contribuie şi reprezentanţii societăţii civile, prin intermediul liniilor fierbinţi, campaniilor de sensibilizare cu materiale informative şi bunele practici. Menţionăm, în acest context, rolul mass-mediei în acest domeniu.

Pînă în prezent nu a fost pusă problema monitorizării colaboratorilor de poliţie în ceea ce priveşte măsura în care aceştia informează, la primul contact, victimele traficului de fiinţe umane despre drepturile lor (nu există date statistice). În acest sens este necesar ca pe viitor să fie colectate şi analizate aceste date.

Conform tendinţelor actuale, se observă că unele dintre prezumatele victimele ale traficului de fiinţe umane nu se asociază cu acest statut şi/sau refuză să colaboreze cu instituţiile organelor de drept din următoarele motive:

a) nu doresc să fie stigmatizate;

b) au frica de a fi respinse de către persoanele apropiate şi de către comunitate;

c) au frică de traficanţii de fiinţe umane;

d) nu au încredere în serviciile instituţiilor publice;

e) au frica de a fi arestate, expulzate şi/sau sancţionate pentru încălcarea regimului de şedere în ţara de destinaţie;

f) nu recunosc că experienţa prin care au trecut constituie trafic de fiinţe umane;

g) sînt dependente de persoanele care le exploatează etc.

De asemenea, materialele informative, în special pentru victimele traficului de fiinţe umane, sînt elaborate sporadic de partenerii de implementare în concordanţă cu obiectivele proiectelor implementate şi ale organizaţiilor pe care le reprezintă. Apare necesitatea de a evalua capacitatea autorităţilor publice în elaborarea materialelor informative în raport cu competenţele instituţionale şi în concordanţă cu interesele beneficiarilor pe care îi asistă.

Regulamentul de organizare şi funcţionare a structurii şi a efectivului-limită ale Biroului Migraţie şi Azil – instituţia care asigură implementarea politicii în domeniul migraţiei, azilului, apatridiei şi integrării străinilor, nu prevede atribuţii în identificarea victimelor sau prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane printre cetăţenii străini. Astfel, în legătură cu fluctuaţia masivă a migranţilor în Europa, inclusiv creşterea numărului de cetăţeni străini în Republica Moldova în ultimii ani, este necesară o colaborare în acest sens pentru consolidarea capacităţilor specialiştilor pe acest segment.

Totodată, fenomenul cerşitului în care sînt implicaţi copiii a luat amploare în ultima perioadă, în special în municipiul Chişinău, dar şi în alte localităţi ale ţării. Copiii sînt de multe ori impuşi să cerşească chiar de către părinţi sau de către alte persoane în grija cărora se află, fiind afectaţi de fenomenul migraţiei părinţilor sau provenind din familii în situaţii de risc.

Probleme identificate:

1) Nu toate echipele multidisciplinare teritoriale au demonstrat acelaşi nivel de performanţă şi eficienţă în ceea ce priveşte identificarea şi asistarea victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane.

2) Nu există un mecanism şi o instituţie competentă în acordarea statutului de prezumată victimă a traficului de fiinţe umane.

3) Procedurile de înregistrare, întocmire a actelor de stare civilă şi asigurare cu acte de identitate a victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane, care constau în stabilirea identităţii acestora şi a copiilor lor, sînt imperfecte.

4) Organele de drept nu întotdeauna informează victimele traficului de fiinţe umane într-o formă accesibilă înţelegerii acestora.

5) Materialele informative privind drepturile victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane, precum şi serviciile care pot fi accesate în caz de necesitate sînt insuficiente.

6) Capacitatea specialiştilor de identificare a victimelor printre străini, în special printre refugiaţi şi solicitanţii de azil, este redusă.

7) Nu există un mecanism instituţionalizat în vederea identificării timpurii a cazurilor de trafic de fiinţe umane.

3.2. Repatrierea victimelor şi a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane

Cadrul normativ în vigoare (Hotărîrea Guvernului nr.948 din 7 august 2008) stabileşte procedura de repatriere a copiilor şi adulţilor victime ale traficului de fiinţe umane, a persoanelor aflate în situaţie de dificultate, precum şi a copiilor neînsoţiţi. Conform acestor prevederi, se realizează repatrierea în ţară a victimelor traficului de fiinţe umane (adulţi şi copii), a copiilor neînsoţiţi de părinţi sau de reprezentanţi legali aflaţi pe teritoriul statelor străine şi a victimelor traficului ilegal de migranţi; identificarea părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai copiilor, a victimelor traficului de fiinţe umane asupra cărora au fost instituite măsuri de ocrotire, precum şi acordarea protecţiei în regim de urgenţă. Cheltuielile ce ţin de procesul de repatriere sînt acoperite în mare parte din resursele bugetare, cu remarca că pînă în anul 2008 cheltuielile legate de repatrierea persoanelor erau suportate doar de către Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (Misiunea în Moldova) şi Fundaţia "Terre des Hommes".

În urma evaluării misiunilor de repatriere organizate şi realizate de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei au fost identificate mai multe dificultăţi de procedură, ceea ce a condiţionat promovarea şi aprobarea modificărilor care s-au referit la: achitarea diurnei pentru însoţitorii desemnaţi din cadrul instituţiei specializate subordonate Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, după caz Ministerului Afacerilor de Interne; specificarea unei noi categorii de beneficiari pentru repatriere – persoanele aflate în situaţie de dificultate; includerea cheltuielilor pentru procurarea, după caz, a produselor alimentare, a îmbrăcămintei, a încălţămintei, a medicamentelor pentru beneficiarii adulţi şi copii. Avînd în vedere principiul întrebuinţării raţionale a resurselor financiare publice, procedura de repatriere necesită o documentare mai amplă a cazurilor, precum şi argumentarea riscurilor pentru mijloacele financiare transferate, misiuni de repatriere nerealizate, imposibilitatea prognozării cazurilor de repatriere, astfel resursele planificate anual nefiind executate în totalitate. Prin urmare, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale continuă să realizeze misiuni de repatriere în parteneriat cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (Misiunea în Moldova).

Astfel, în vederea eficientizării procedurilor de repatriere, Republica Moldova depune eforturi în încheierea acordurilor bilaterale. Începînd cu anul 2013 au fost elaborate modele-tip de acorduri cu Federaţia Rusă şi Ucraina, state din care în ultimii ani au fost repatriate cele mai multe victime ale traficului de fiinţe umane şi transmise pe căi diplomatice ţărilor respective pentru examinare şi expunere a poziţiilor de colaborare pe marginea acestora. Au fost organizate cu ambele ţări consultări în materie consulară, unde a fost abordată propunerea de negociere şi semnare a acordurilor de colaborare privind procedura de repatriere a victimelor traficului de fiinţe umane (adulţi şi copii), a copiilor neînsoţiţi şi a persoanelor aflate în situaţie de dificultate. Acţiunile întreprinse au fost dictate şi de necesitatea actualizării acordurilor de colaborare cu ţările din spaţiul Comunităţii Statelor Independente, datate din 1993 şi 2002. Menţionăm că au fost înregistrate evoluţii cu partea ucraineană, organizîndu-se întîlniri la nivel de minister omolog şi mese rotunde cu participarea profesioniştilor, unde s-a discutat cadrul legislativ şi operaţional din domeniul protecţiei sociale, prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, în vederea îmbunătăţirii procedurilor de repatriere şi racordării acestora la standardele internaţionale.

Probleme identificate:

1) Este necesară instruirea continuă a profesioniştilor de la nivelul autorităţilor publice centrale implicaţi în procedurile de repatriere.

2) Dificultatea documentării beneficiarilor adulţi constituie un impediment în realizarea procedurii de repatriere.

3) Nu există un cadru metodologic de activitate al specialiştilor implicaţi atît în procedura de repatriere, cît şi în procesul de reintegrare a persoanelor repatriate aflate în situaţie de risc social major şi dependenţă totală de sistemul de asistenţă socială.

3.3. Reabilitarea şi (re)integrarea victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane

Victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane li se acordă asistenţă, protecţie, socializare, reintegrare în familie şi în comunitate prin prisma respectării drepturilor omului. Asigurarea necondiţionată a acestor drepturi are loc în conformitate cu planurile individualizate de asistenţă. Echipele multidisciplinare teritoriale monitorizează procesul de reabilitare şi incluziune socială, profesională şi familială a victimelor şi prezumatelor victime şi acordă suportul necesar în vederea prevenirii marginalizării sociale a acestora. Victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane li se acordă asistenţă atît de către instituţiile publice, cît şi de către organizaţiile nonguvernamentale.

Serviciile de criză sînt acordate doar de către centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane (servicii de specializare înaltă), cu complementarea acestora din surse externe.

Urmează să fie consolidat mecanismul de referire în cadrul sistemului de protecţie socială a victimelor infracţiunilor dintre cele trei niveluri de administrare publică (comunitar, raional şi naţional) pentru a asigura o reabilitare şi o reintegrare socială durabilă. De asemenea, este important să asigurăm realizarea măsurilor active pe piaţa forţei de muncă, concentrate pe nevoile individuale ale şomerilor, precum şi pe necesităţile angajatorilor, cum ar fi: formarea profesională, angajarea subvenţionată a categoriilor de persoane vulnerabile pe piaţa muncii; sprijinirea creării şi adaptării locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi; stagierea, instruirea la locul de muncă; susţinerea autoocupării.

Asigurarea durabilităţii programelor de reabilitare şi reintegrare pe termen mediu şi lung este o provocare şi necesită consolidarea mecanismului de finanţare şi redistribuirea resurselor bugetare pentru buna funcţionare a centrelor regionale de asistenţă şi a altor servicii. Totodată, este importantă reglementarea clară a responsabilităţilor actorilor din cadrul Sistemului naţional de referire (în special ale autorităţilor implicate de la nivel naţional şi local) în procesul de coordonare şi monitorizare postreabilitare, în scopul dezvoltării competenţelor acestora în monitorizarea de lungă durată a cazurilor în cadrul Sistemului naţional de referire.

Probleme identificate:

1) Dezvoltarea insuficientă a serviciilor (publice) sociale şi insuficienţa normelor de cheltuieli în bani privind asigurarea cu produse alimentare, medicamente şi materiale de pansament, îmbrăcăminte, încălţăminte, inventar moale, produse igienico-sanitare, jocuri şi jucării a persoanelor cazate în centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, aprobate în raport cu satisfacerea necesităţilor reale ale beneficiarilor.

2) Nivel scăzut de reintegrare a victimelor pe piaţa forţei de muncă.

3) Referirea la un nivel scăzut a victimelor în cadrul Sistemului naţional de referire de către colaboratorii organelor de drept.

4) Nivel scăzut de cunoştinţe al specialiştilor din domeniu în ceea ce priveşte oportunităţile de reabilitare şi reintegrare socioeconomice existente.

5) Cooperarea ineficientă dintre cele trei niveluri ale Sistemului naţional de referire (comunitar, raional şi naţional).

6) Lipsa mecanismului de reglementare a procedurii de achitare de către autorităţile publice locale pentru serviciile de plasament al victimelor traficului de fiinţe umane.

Secţiunea a 4-a

Pedepsirea

4.1. Urmărirea penală şi judecarea cauzelor

Centrul pentru combaterea traficului de persoane a fost creat în anul 2005 cu competenţă de organ de constatare, urmărire penală şi special de investigaţie a infracţiunilor de trafic de fiinţe umane şi a infracţiunilor conexe pe întreg teritoriul Republicii Moldova, subordonat direct ministrului afacerilor interne. Centrul pentru combaterea traficului de persoane a fost creat după principiul task force, întrunind reprezentanţi detaşaţi din instituţiile organelor de drept (Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul Vamal, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Centrul Naţional Anticorupţie etc.). Ca rezultat al reformei Ministerului Afacerilor Interne, Centrul pentru combaterea traficului de persoane a fost transferat în subordinea Inspectoratului naţional de investigaţii al Inspectoratului General al Poliţiei. Pe parcursul ultimilor ani, Centrul pentru combaterea traficului de persoane a dezvoltat în mod semnificativ abilităţile specialiştilor de a gestiona şi analiza datele privind fenomenul traficului de fiinţe umane, desfăşurarea activităţii de analiză a riscurilor în raport cu infracţiunile de trafic de fiinţe umane şi cele conexe. Începînd cu anul 2014 elaborează şi publică anual Raportul de monitorizare a fenomenului traficului de fiinţe umane – analiza stării şi dinamicii infracţionale. Una dintre atribuţiile Centrului pentru combaterea traficului de persoane constă în realizarea măsurilor speciale de investigaţie şi efectuarea măsurilor proactive de investigaţii în scopul identificării victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane.

Din momentul creării sale, Centrul pentru combaterea traficului de persoane desfăşura urmărirea penală împreună cu subdiviziunea specializată a Procuraturii Generale pentru combaterea traficului de fiinţe umane. Începînd cu 1 august 2016, în legătură cu reforma Procuraturii Generale, atribuţiile acestei subdiviziuni au fost revizuite, menţinîndu-şi funcţiile de management metodic, fiind abilitată şi în promovarea politicilor antitrafic, monitorizarea şi unificarea activităţii procurorilor în domeniul antitrafic. Concomitent a fost creată Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale cu atribuţia de exercitare şi conducere a urmăririi penale, în comun cu ofiţerii de investigaţie ai Centrului pentru combaterea traficului de persoane, a cauzelor privind infracţiunile de trafic de fiinţe umane comise de grupuri criminale organizate. Cauzele de complexitate redusă sînt investigate de poliţie şi procuratura teritorială, precum şi de către procurori specializaţi din procuraturile teritoriale.

Cooperarea dintre inspectoratele teritoriale de poliţie cu Centrul pentru combaterea traficului de persoane este una dificilă. Avînd o subordonare ierarhică multiplă, Centrul pentru combaterea traficului de persoane nu are competenţă de a solicita direct informaţie din teritoriu referitoare la cauzele de trafic de fiinţe umane.

La momentul actual nu există o specializare a judecătorilor în examinarea cauzelor de trafic de fiinţe umane, instruirea se realizează de către Institutul Naţional al Justiţiei pentru toţi judecătorii. În cadrul examinării de către instanţele de judecată a cauzelor penale se atestă unele deficienţe în tratarea corespunzătoare a victimelor, în respectarea drepturilor victimelor şi evitarea revictimizării acestora.

Pe parcursul ultimilor ani se atestă o poziţie activă a procurorilor în efectuarea investigaţiilor financiare paralele, sechestrarea bunurilor utilizate la săvîrşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni în vederea confiscării ulterioare în beneficiul statului, ceea ce ar contribui la susţinerea mecanismului de compensaţie financiară a victimelor.

În cadrul urmăririi penale pe cazurile de trafic apar deseori dificultăţi cauzate de comportamentul victimei, care este specific în cadrul procedurii penale, cum ar fi refuzul de a participa la acţiuni procesuale, plecarea peste hotare etc. Acest comportament se datorează într-o anumită măsură şi lipsei consilierii victimei din punct de vedere informaţional şi psihologic, ceea ce poate fi exclus prin implementarea eficientă a prevederilor Legii nr.137 din 29 iulie 2016 cu privire la reabilitarea victimelor infracţiunilor.

O altă dificultate rezidă în caracterul transfrontalier al majorităţii cazurilor de trafic de fiinţe umane. Avînd preponderent un caracter transfrontalier, traficul de persoane (traficul de fiinţe umane, traficul de copii, traficul de migranţi), de regulă, are loc în două sau mai multe ţări sau în regiuni nerecunoscute de Republica Moldova, fapt ce complică desfăşurarea urmăririi penale şi administrarea probatoriului necesar pentru stabilirea adevărului. Aceste provocări determină şi mai mult organele de drept să recurgă la aplicarea potenţialului acordat de investigarea cazurilor de trafic de fiinţe umane în cadrul unor echipe comune de investigaţii, dar şi la suportul acordat de organizaţiile internaţionale.

Probleme identificate:

1) Pregătirea judecătorilor în abordarea cauzelor penale de trafic de fiinţe umane şi crime conexe este insuficientă.

2) Se atestă dificultăţi la efectuarea investigării şi a urmăririi penale din cauza lipsei aptitudinilor şi resurselor necesare în domeniu ale organelor teritoriale.

3) Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale nu dispune de resurse suficiente pentru realizarea obiectivelor propuse.

4) Autorităţile Republicii Moldova nu deţin controlul asupra unităţilor administrativ-teritoriale din partea stîngă a Nistrului în ceea ce priveşte efectuarea acţiunilor de urmărie penală şi citarea martorilor sau victimelor.

5) Dezvoltarea bazei materiale, a programelor software, precum şi mentenanţa lor sînt insuficiente.

6) Există carenţe în interacţiunea dintre organele de drept implicate în procesul penal pe cazurile de trafic de fiinţe umane.

7) Nu este aplicată suficient procedura de efectuare a investigaţiilor financiare în vederea confiscării proprietăţii dobîndite prin comiterea de infracţiuni de trafic de fiinţe umane în favoarea statului, precum şi a investigaţiilor cu privire la utilizarea tehnologiei informaţionale.

8) Subordonarea ierarhică multiplă a Centrului pentru combaterea traficului de persoane în cadrul Ministerului Afacerilor Interne condiţionează parcurgerea mai multor trepte pentru adoptarea unei decizii finale, ceea ce creează impedimente la interacţiune şi reacţie imediată la provocări.

9) Centrul pentru combaterea traficului de persoane nu dispune de o strategie de dezvoltare instituţională.

4.2. Protecţia victimelor şi a martorilor în procesul penal

Legea nr.198-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat reglementează condiţiile, volumul şi modul de acordare a asistenţei juridice garantate de stat pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a intereselor lui legitime. Legea prevede expres acordarea asistenţei juridice garantate de stat calificate copiilor victime ale infracţiunilor, însă pentru victimele traficului de fiinţe umane (adulte) nu prevede aceste drepturi explicit. În anul 2008 a intrat în vigoare Legea nr.105-XVI cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal, ce prevede asigurarea securităţii participanţilor la procesul penal. Organul abilitat cu protecţia martorilor şi a altor participanţi la procesul penal funcţionează ca subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne.

În vederea consolidării sistemului de justiţie prietenos copilului victimă/martor, în anul 2012 în Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 a fost introdus art.1101, care prevede audierea martorului minor în spaţii special amenajate, dotate cu mijloace audio, video, utilizînd asistenţa intervievatorului. De asemenea, în anul 2012, cu sprijinul asistenţei tehnice internaţionale, a fost lansat oficial un sistem special de audiere sub formă de conferinţe video, care a fost instalat în incinta curţilor de apel şi în trei edificii ale procuraturii. Ulterior, Procuratura Generală a creat 8 camere de audiere a minorilor din contul bugetului de stat, care funcţionează, şi a elaborat şi a pus în aplicare următoarele acte departamentale în domeniul respectiv: Instrucţiunea cu privire la audierea victimelor traficului de fiinţe umane şi Ghidul metodologic cu privire la instrumentarea cauzelor cu copii victime/martori ai infracţiunilor.

Este necesară elaborarea standardelor minime de calitate pentru realizarea audierilor în conformitate cu rigorile internaţionale.

Probleme identificate:

1) Nu există norme legale explicite care ar asigura o asistenţă juridică garantată de stat calificată pentru victimele adulte ale traficului de fiinţe umane.

2) Reprezentanţii organelor de drept admit tratamentul necorespunzător al victimelor, contrar standardelor internaţionale.

3) Victimele traficului de fiinţe umane adulţi şi copii sînt revictimizate prin audieri repetate neîntemeiate.

4) Nu există standarde pentru funcţionarea camerelor de audiere a minorului victimă/martor.

4.3. Restabilirea drepturilor victimelor traficului de fiinţe umane şi acordarea compensaţiilor

Accesul la informaţii cu privire la procedurile judiciare şi administrative relevante într-o limbă pe înţelesul victimei este asigurat prin faptul că victima poate beneficia de interpret în cadrul procedurilor penale. În cazul în care victima solicită să fie recunoscută ca parte civilă, organul de urmărire penală o recunoaşte în această calitate, cu intentarea unei acţiuni civile care poate să cuprindă solicitări de a recupera atît prejudiciul material, cît şi cel moral de la traficant.

Prevederile Legii nr.137 din 29 iulie 2016 cu privire la reabilitarea victimelor infracţiunilor au drept scop crearea cadrului legal pentru asigurarea unor condiţii minime de reabilitare a victimelor infracţiunilor, precum şi pentru protecţia şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale acestora. De asemenea, actul legislativ reglementează categoriile de victime ale infracţiunilor cărora li se aplică prevederile sale, organizarea şi funcţionarea mecanismului de protecţie şi reabilitare a victimelor infracţiunilor, modul şi condiţiile de compensare financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune. Prevederile acestei legi referitoare la acordarea compensaţiei au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018. În acest context este de menţionat Regulamentul Comisiei interdepartamentale pentru compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.965 din 14 noiembrie 2017.

Probleme identificate:

1) Mecanismul de funcţionare a Legii nr.137 din 29 iulie 2016 cu privire la reabilitarea victimelor infracţiunii în partea compensării financiare a victimelor este insuficient.

2) Aplicarea institutului acţiunii civile în procesul penal pe cazurile de trafic de fiinţe umane este ineficientă.

Secţiunea a 5-a

Parteneriat internaţional

Semnarea acordurilor de colaborare între state şi instituţii similare din aceste state constituie instrumente deosebit de necesare pentru cooperarea în domeniul urmăririi penale a infracţiunilor de trafic de fiinţe umane, al identificării şi repatrierii victimelor traficului de fiinţe umane, inclusiv acordarea asistenţei necesare acestora, deoarece traficul de fiinţe umane în majoritate este o crimă organizată şi transnaţională. În acest sens, Republica Moldova a semnat acorduri multilaterale şi bilaterale, în mod special cu ţări de destinaţie.

O provocare rămîne semnarea Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind cooperarea în domeniul repatrierii copiilor şi adulţilor – victime ale traficului de fiinţe umane, a persoanelor aflate în situaţie de dificultate, precum şi a copiilor neînsoţiţi şi a Acordului dintre Republica Moldova şi Ucraina privind cooperarea în domeniul repatrierii repatrierii copiilor şi adulţilor – victime ale traficului de fiinţe umane, a persoanelor aflate în situaţie de dificultate, precum şi a copiilor neînsoţiţi. În vederea stabilirii contactelor formale şi informale în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane cu autorităţile competente ale statelor din Orientul Mijlociu şi Asia responsabile de subiectul traficului de fiinţe umane, au fost întreprinse mai multe măsuri din partea autorităţilor din Republica Moldova, dar pînă în prezent nu este semnat niciun document.

Un rol important în organizarea acţiunilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane îl are cooperarea Republicii Moldova cu diverse organizaţii internaţionale şi misiuni ale organizaţiilor internaţionale în Moldova cu competenţe în domeniul vizat, care acordă Guvernului Republicii Moldova expertiză şi asistenţă externă.

Pentru intensificarea şi dezvoltarea cooperării internaţionale în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane, la 5 aprilie 2012 Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 a fost completat cu articolul 5402, care reglementează crearea echipelor comune de investigaţii, iar prin ordinul comun al Procuraturii Generale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal şi Centrului Naţional Anticorupţie din 23 iulie 2014, a fost aprobată Instrucţiunea cu privire la constituirea şi activitatea echipelor comune de investigaţii. În vederea eficientizării activităţii în acest domeniu, procurorii au fost instruiţi pe acest segment. În anii precedenţi de către procurori au fost înaintate mai multe cereri de creare a echipelor comune de investigaţii cu ţările solicitate, dar fie că nu au primit răspuns la solicitări, fie că au primit refuzul pentru realizarea acţiunilor comune.

La 10 iulie 2014 a fost semnat Acordul de cooperare dintre Republica Moldova şi Eurojust, ratificat prin Legea nr.113 din 28 mai 2015, intrată în în vigoare la 21 octombrie 2016, care constituie o platformă de cooperare judiciară internaţională pe segmentul traficului de fiinţe umane. De asemenea, în vederea asigurării interacţiunii cu toţi reprezentanţii organelor de drept din alte ţări, precum şi din organizaţii internaţionale/europene şi structuri specializate ale Uniunii Europene (Centrul Sud-Est European de Aplicare a Legii (SELEC), Oficiul European de Poliţie (EUROPOL), Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (INTERPOL), Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră în Moldova şi Ucraina (EUBAM)), în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei a fost format Centrul cooperare poliţienească internaţională.

Probleme identificate:

1) Nu există acorduri bilaterale de asistenţă juridică cu unele ţări de destinaţie şi de tranzit.

2) Există deficienţe la crearea echipelor comune de investigaţii.

III. OBIECTIVE GENERALE. IMPACTUL ŞI REZULTATUL AŞTEPTAT

Secţiunea 1

Măsuri generale de susţinere

1.1. Coordonarea activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane

Obiectiv general: Asigurarea implementării politicii naţionale în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane bazate pe o coordonare eficientă şi o consolidare a cooperării cu partenerii de implementare.

Impact aşteptat: Politica naţională în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane eficient coordonată şi implementată de către instituţiile de stat în parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale, internaţionale şi interguvernamentale.

Rezultate aşteptate:

a) Acţiuni noi realizate cu scop de dezvoltare a parteneriatului dintre reprezentanţii organelor consultative (Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, Grupul tehnic coordonator al Secretariatului permanent la Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, Consiliul coordonator al organelor de drept pe lîngă Procurorul General, comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane, echipele multidisciplinare teritoriale), ai instituţiilor de stat cu organizaţiile necomerciale, internaţionale şi interguvernamentale.

b) Consolidarea profesională a capacităţii Unităţii naţionale de coordonare din cadrul Sistemului naţional de referire.

1.2. Cadrul legal şi de reglementare

Obiectiv general: Reglementarea relaţiilor din domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane în conformitate cu principiile respectării drepturilor omului şi a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

Impact aşteptat: Cadrul legal naţional armonizat în conformitate cu principiile respectării drepturilor omului şi a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

Rezultate aşteptate:

a) Cadrul legal naţional îmbunătăţit în vederea acordării asistenţei şi protecţiei victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane.

b) Definiţii, noţiuni, reglementări adoptate cu privire la noile forme de exploatare, criminalizarea cerşitului de către adulţi.

1.3. Dezvoltarea capacităţilor profesionale ale specialiştilor

Obiectiv general: Dezvoltarea capacităţilor profesionale ale specialiştilor în vederea promovării eficiente a politicii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.

Impact aşteptat: Specialiştii dispun de capacităţi profesionale în vederea promovării eficiente a politicii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.

Rezultate aşteptate:

a) Module noi de formare şi recalificare profesională a specialiştilor din cadrul autorităţilor de stat: poliţişti, asistenţi sociali, lucrători medicali, psihologi, mediatori comunitari, avocaţi, parajurişti etc., elaborate şi încorporate în curriculumurile respective.

b) Abilităţi profesionale necesare dobîndite de specialiştii organelor de drept care realizează activitatea de investigare, urmărire penală şi judecare a cauzelor de trafic de fiinţe umane.

c) Personal specializat din domeniul transportului auto transnaţional, aerian, rutier, feroviar şi naval instruit în vederea prevenirii traficului de fiinţe umane.

d) Instruiri mixte ale specialiştilor din cadrul organelor de drept şi sistemului de protecţie socială realizate.

e) Resurse financiare bugetare planificate pentru instruirea specialiştilor.

f) Instruirile intersectoriale ale specialiştilor cu competenţe de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane conceptualizate.

1.4. Colectarea şi analiza datelor statistice, cercetări

Obiectiv general: Garantarea disponibilităţii şi accesibilităţii la informaţiile şi datele statistice veridice şi relevante fenomenului traficului de fiinţe umane.

Impact aşteptat: Informaţii şi date statistice disponibile şi accesibile relevante fenomenului traficului de fiinţe umane în procesul promovării politicii de prevenire şi combatere a fenomenului în cauză.

Rezultate aşteptate:

a) Sistemul informaţional de gestiune a formularelor statistice referitor la aspectele privind situaţia victimelor infracţiunilor traficului de fiinţe umane al Secretariatului permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane actualizat şi ajustat la cerinţele evaluatorilor internaţionali şi la noile tendinţe ale fenomenului traficului de fiinţe umane şi specialişti instruiţi pe acest segment.

b) Funcţionalitatea modulului Servicii sociale din cadrul Sistemului informaţional automatizat "Asistenţa Socială" asigurată.

c) Program electronic automatizat pentru prelucrarea datelor pe cauzele penale în cadrul Centrului pentru combaterea traficului de persoane reînnoit şi specialişti instruiţi în utilizarea Programului.

d) Cercetări/studii cu scop de reflectare a tendinţelor fenomenului traficului de fiinţe umane realizate.

1.5. Gestionarea eficientă a resurselor financiare

Obiectiv general: Consolidarea mecanismelor de planificare şi gestionare a resurselor financiare din bugetul de stat pentru implementarea acţiunilor în domeniul vizat.

Impact aşteptat: Mecanisme de planificare şi gestionare a resurselor financiare din bugetul de stat pentru implementarea acţiunilor în domeniul vizat consolidate.

Rezultate aşteptate:

a) Mijloace financiare planificate în bugetul de stat şi în bugetele locale pentru realizarea acţiunilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.

b) Specialişti instruiţi în domeniul planificării Cadrului bugetar pe termen mediu, a bugetului pentru anul următor, precum şi în domeniul atragerii surselor externe.

c) Metodologii elaborate şi norme de cheltuieli aprobate pentru serviciile sociale specializate destinate victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane.

Secţiunea a 2-a

Prevenirea traficului de fiinţe umane

2.1. Informarea publicului larg

Obiectiv general: Creşterea gradului de informare a publicului larg despre fenomenul traficului de fiinţe umane.

Impact aşteptat: Reacţia de răspuns a populaţiei la manifestările fenomenului traficului de fiinţe umane şi crimelor conexe acestuia.

Rezultate aşteptate:

a) Populaţia Republicii Moldova, cetăţenii străini informaţi despre fenomenul traficului de fiinţe umane şi crimele conexe acestuia.

b) Angajatorii, inclusiv din sectorul privat, familiarizaţi cu răspunderea juridică pentru săvîrşirea crimelor legate de traficul de fiinţe umane şi de infracţiunile conexe.

c) Angajatorii din sectoarele agricol şi zootehnic informaţi/instruiţi despre procedura legală de angajare şi evitarea situaţiilor de exploatare prin muncă.

d) Reprezentanţii mass-mediei instruiţi asupra reflectării subiectelor ce ţin de prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane.

e) Diaspora informată despre fenomenul traficului de fiinţe umane, consecinţele acestuia şi instituţiile la care ar putea să se adreseze în caz de necesitate.

2.2. Reducerea vulnerabilităţii

Obiectiv general: Reducerea vulnerabilităţii cetăţenilor la traficul de fiinţe umane.

Impact aşteptat: Populaţia este informată despre pericolul fenomenului traficului de fiinţe umane, este asigurată cu materiale informative de referinţă în vederea acordării protecţiei şi are acces la programe de asistenţă şi protecţie.

Rezultate aşteptate:

a) Programe de reducere a vulnerabilităţii dezvoltate şi accesibile persoanelor în stare de vulnerabilitate, inclusiv persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

b) Accesul facilitat al potenţialilor emigranţi la piaţa de muncă naţională şi de peste hotare în condiţii echitabile şi protejate.

c) Accesul persoanelor în stare de vulnerabilitate la serviciile necesare asigurat.

d) Competenţe profesionale şi antreprenoriale ale persoanelor în stare de vulnerabilitate, inclusiv ale persoanelor în căutarea unui loc de muncă, dezvoltate şi consolidate.

2.3. Controlul administrativ

Obiectiv general: Consolidarea mecanismelor de reglementare şi control al activităţii agenţilor economici privaţi în scop de prevenire a exploatării.

Impact aşteptat: Agenţii economici privaţi sînt descurajaţi să creeze condiţii care generează trafic de fiinţe umane şi exploatarea.

Rezultate aşteptate:

a) Activitatea agenţilor economici privaţi din sectoarele vulnerabile strict reglementată şi controlată de stat.

b) Instrucţiuni de angajare şi respectare a drepturilor sociale şi a condiţiilor de muncă ale salariaţilor (sectoarele agricol, zootehnic şi construcţii) elaborate.

c) Colaborarea instituţională şi schimbul de informaţii la nivel local şi naţional, în special între inspectorii de muncă şi ofiţerii de urmărire penală, consolidate.

Secţiunea a 3-a

Asistenţa socială şi protecţia victimelor şi

prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane

3.1. Identificarea şi referirea victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane

Obiectiv general: Consolidarea cooperării sistemice dintre instituţiile abilitate în identificarea victimelor şi prezumatelor victime ale tuturor formelor de trafic de fiinţe umane.

Impact aşteptat: Mecanism sistemic de cooperare în identificarea, referirea şi asistenţa victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane dezvoltat şi aplicat în baza sistemului de reabilitare a victimelor infracţiunilor.

Rezultate aşteptate:

a) Specialişti instruiţi şi mecanisme eficiente de identificare a victimelor şi a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane stabilite.

b) Mecanism instituit şi competenţe clare stabilite pentru instituţiile de resort în acordarea statutului de prezumată victimă a traficului de fiinţe umane.

c) Proceduri consolidate de documentare a victimelor şi a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane.

d) Perioadă de reflecţie de minimum 30 de zile, în conformitate cu prevederile cadrului legal, acordată prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane şi evidenţa acestora. Materiale informative despre drepturile victimelor traficului de fiinţe umane actualizate şi distribuite.

e) Capacităţi consolidate ale specialiştilor din instituţiile abilitate în identificarea victimelor printre străini, în special printre refugiaţi şi solicitanţii de azil.

f) Echipă mobilă în vederea identificării timpurii a cazurilor de trafic de fiinţe umane şi a altor infracţiuni conexe pilotată.

3.2. Repatrierea

Obiectiv general: Consolidarea capacităţilor instituţionale ale autorităţilor cu competenţe în domeniu în vederea eficientizării procedurii de repatriere.

Impact aşteptat: Realizarea în siguranţă a procedurilor de repatriere a persoanelor adulte şi a copiilor.

Rezultate aşteptate:

a) Specialişti din administraţia publică centrală şi locală instruiţi în aplicarea procedurilor de repatriere.

b) Mecanisme de utilizare a resurselor financiare adaptate la natura şi contextele de organizare a misiunilor de repatriere.

3.3. Reabilitarea şi reintegrarea victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane

Obiectiv general: Accesul victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane la sistemul naţional de protecţie socială.

Impact aşteptat: Tuturor victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane identificate le este asigurat accesul la servicii de calitate.

Rezultate aşteptate:

a) Servicii (publice) sociale dezvoltate, inclusiv mijloace financiare alocate pentru aceste scopuri.

b) Analiza cu privire la sistemul de asistenţă şi protecţie pe termen lung pentru reabilitarea şi reintegrarea victimelor, prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane efectuată.

c) Programe de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale şi de (re)integrare a victimelor şi prezumatelor victime pe piaţa forţei de muncă realizate.

d) Mecanism de referire a beneficiarilor din cadrul Sistemului naţional de referire de către specialiştii competenţi consolidat şi cooperare eficientă dintre cele trei niveluri ale Sistemului naţional de referire (comunitar, raional şi naţional).

e) Persoanele cu dizabilităţi de auz informate despre fenomenul traficului de fiinţe umane, consecinţele acestuia şi drepturile lor la asistenţă şi protecţie în acest context.

Secţiunea a 4-a

Pedepsirea

4.1. Urmărirea penală şi judecarea cauzelor

Obiectiv general: Consolidarea procesului de investigare, urmărire penală şi a procesului judiciar conform standardelor internaţionale de justiţie penală.

Impact aşteptat: Procesul de investigare, urmărire penală şi procesul judiciar consolidate conform standardelor internaţionale de justiţie penală.

Rezultate aşteptate:

a) Specialişti din cadrul organelor de drept calificaţi.

b) Interacţiune şi schimb rapid de informaţie între instituţiile implicate în cadrul procesului penal în cauzele traficului de fiinţe umane.

c) Organe de drept specializate bine structurate, abilitate cu atribuţii şi echipate corespunzător necesităţilor.

d) Centrul pentru combaterea traficului de persoane subordonat direct şefului Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne şi strategie de dezvoltare instituţională aprobată.

e) Procedura de efectuare a investigaţiilor financiare în vederea confiscării proprietăţii dobîndite prin comiterea de infracţiuni de trafic de fiinţe umane în favoarea statului (redistribuirea anumitor resurse pentru compensarea financiară), precum şi a investigaţiilor cu privire la utilizarea tehnologiei informaţionale dezvoltată.

f) Pedepse echitabile aplicate infracţiunilor săvîrşite.

4.2. Protecţia victimelor şi a martorilor în procesul penal

Obiectiv general: Consolidarea sistemului de protecţie a victimelor şi a martorilor potrivit normelor de asistenţă juridică internaţionale.

Impact aşteptat: Dreptul la securitatea vieţii şi integritatea corporală a victimelor şi martorilor este realizat în procesul penal conform normelor internaţionale.

Rezultate aşteptate:

a) Norme legale explicite de asigurare a asistenţei juridice garantate de stat calificate pentru victimele adulte ale traficului de fiinţe umane aprobate şi aplicate.

b) Victimele şi martorii informaţi despre drepturile lor în procesul penal.

c) Audieri repetate neîntemeiate ale victimelor şi martorilor traficului de fiinţe umane adulţi şi copii neadmise.

d) Standarde pentru funcţionarea camerelor de audiere a minorului victimă/martor elaborate şi aprobate.

4.3. Restabilirea drepturilor victimelor traficului de fiinţe umane şi acordarea compensaţiilor

Obiectiv general: Asigurarea drepturilor victimelor traficului de fiinţe umane la compensare şi despăgubiri în corespundere cu prejudiciul suportat.

Impactul aşteptat: Mecanisme consolidate pentru asigurarea satisfacţiei echitabile a victimelor traficului de fiinţe umane.

Rezultate aşteptate:

a) Mecanism funcţional de compensare şi despăgubire a victimelor traficului de fiinţe umane.

b) Victime informate despre mecanismul de compensare.

c) Institutul acţiunii civile pe cauzele traficului de fiinţe umane eficient aplicat.

Secţiunea a 5-a

Parteneriat internaţional

Obiectiv general: Consolidarea cooperării dintre autorităţile competente, partenerii de implementare din ţările de destinaţie, tranzit şi origine în vederea eficientizării prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane.

Impact aşteptat: Asistenţă internaţională eficientă în cazurile de trafic de fiinţe umane şi infracţiunile conexe şi cooperare eficientă între organele de drept şi alte instituţii similare din ţările de destinaţie.

Rezultate aşteptate:

a) Investigaţii internaţionale realizate, inclusiv de către echipele comune de investigaţii. Asistenţă în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, acordată de organizaţiile internaţionale şi europene specializate (Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală, Centrul Sud-Est European de Aplicare a Legii etc.) şi structurile Uniunii Europene (Oficiul European de Poliţie, Agenţia Uniunii Europene de Cooperare în Materie de Justiţie Penală, Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă).

b) Victime identificate, asistate şi repatriate în colaborare cu instituţiile similare din ţările de destinaţie, inclusiv cu suportul partenerilor de implementare, în baza acordurilor semnate.

c) Instrumente de cooperare stabilite cu autorităţile competente din ţările de tranzit, destinaţie, origine.

IV. ESTIMAREA IMPACTULUI ŞI A COSTURILOR

Prezenta Strategie vine să răspundă angajamentelor Guvernului Republicii Moldova, asumate prin ratificarea instrumentelor internaţionale, cu privire la prevenirea şi combaterea eficientă a traficului de fiinţe umane în vederea respectării drepturilor cetăţenilor la o viaţă sigură. Actualmente încă se observă feminizarea sărăciei care menţine numărul victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de femei, ale exploatării sexuale şi ale prostituţiei forţate, impunînd femeile la o dependenţă financiară şi mai mare. În ultimii ani se observă creşterea numărului victimelor exploatate prin muncă şi al victimelor exploatate în ţară. Se atestă întinerirea vîrstei victimelor, apar noi forme de exploatare care urmează a fi criminalizate în cadrul legal naţional. Prin urmare, Planul de acţiuni pentru anii 2018-2020 privind implementarea prezentei Strategii va reflecta acţiuni concrete pentru descurajarea cererii acestor fenomene şi va da un nou impuls în consolidarea drepturilor omului, în special ale femeii, şi promovarea egalităţii de gen.

Impactul socioeconomic al implementării prezentei Strategii constă în dezvoltarea mecanismelor viabile de asistenţă şi protecţie de calitate a victimelor şi prezumatelor victime pentru reabilitarea şi (re)integrarea socioeconomică a acestora şi, în special, crearea condiţiilor favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului. Prevenirea traficului de fiinţe umane prin consolidarea eforturilor specialiştilor instituţiilor competente, ale partenerilor de dezvoltare şi ale societăţii civile va contribui la diminuarea consecinţelor acestui fenomen asupra fiinţei umane, în special asupra femeilor şi copiilor. Totodată, investigarea, urmărirea penală şi sancţionarea persoanelor care au comis infracţiuni de trafic de fiinţe umane vor contribui la restabilirea drepturilor victimelor acestui fenomen inclusiv prin compensarea prejudiciilor morale şi materiale, prin asigurarea echităţii sociale.

Impactul financiar. În vederea finanţării centrelor/serviciilor de plasament al victimelor şi prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane, repatrierilor, Serviciului de asistenţă telefonică gratuită pentru copii "Telefonul Copilului" 116 111, în bugetul de stat sînt planificate aproximativ 9 500,0 mii lei. Totodată, de la bugetul de stat sînt finanţate centrele de plasament şi reabilitare pentru copii de vîrstă fragedă din municipiile Chişinău şi Bălţi în sumă de 36 095,5 mii lei. De asemenea, de la bugetul de stat sînt finanţate şi achitate alocaţii de integrare sau reintegrare, serviciile de orientare şi formare profesională, serviciile de informare şi consiliere profesională – 700,0 mii lei, resurse prevăzute pentru documentarea acestor categorii de beneficiari. În cadrul procuraturilor au fost create din resursele bugetului de stat camerele de audiere a copiilor victime/martori ai infracţiunilor (922,9 mii lei).

Suplimentar la aceste resurse mai este necesară acoperirea financiară asigurată de bugetul de stat pentru majorarea statului de personal al Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale (minimum cu 3 unităţi) conform legislaţiei cu privire la salarizarea procurorilor. De asemenea, sînt necesare resurse financiare pentru realizarea campaniilor de informare, inclusiv editarea materialelor (500,0 mii lei). Pentru modernizarea infrastructurii pentru combaterea traficului de fiinţe umane, în special a bazei materiale şi tehnice a Centrului pentru combaterea traficului de persoane, este necesară suma de 2 250,1 mii lei.

Mijloacele necesare pentru punerea în aplicare a prezentei Strategii vor fi evaluate periodic şi detaliate în procesul de punere în aplicare, în conformitate cu măsurile propuse în cadrul planurilor naţionale şi instituţionale de acţiune pentru implementarea acesteia. Strategia va fi luată în considerare la elaborarea planurilor bugetare pe termen mediu ale activităţii autorităţilor/instituţiilor publice competente în conformitate cu legislaţia în vigoare.

V. ANALIZA SWOT

Factorii posibili de influenţare (punctele forte şi slabe ale mediului intern, precum şi oportunităţile şi ameninţările mediului extern) la realizarea prezentei Strategii sînt prezentate în tabelul de mai jos.

VI. ETAPELE DE IMPLEMENTARE.

PROCEDURI DE MONITORIZARE ŞI RAPORTARE

Implementarea prezentei Strategii se va realiza în două etape:

1) etapa I – anii 2018-2020;

2) etapa a II-a – anii 2021-2023.

În scopul implementării prezentei Strategii a fost elaborat Planul de acţiuni pentru anii 2018-2020 (etapa I).

Planul de acţiuni pentru etapa a II-a va fi elaborat la sfîrşitul anului 2020 pentru perioada anilor 2021-2023 şi va fi aprobat de Guvern. Acest plan de acţiuni va reprezenta o continuitate a realizării primei etape, astfel încît să asigure eliminarea tuturor problemelor abordate în conţinutul prezentei Strategii.

Obiectivele specifice şi activităţile pentru realizarea prezentei Strategii sînt incluse în Planul de acţiuni pentru anii 2018-2020 privind implementarea acesteia (anexa nr.2).

Activităţile de monitorizare privind implementarea prezentei Strategii şi a planurilor de acţiuni vor fi realizate după cum urmează:

a) semestrial şi anual, prin elaborarea notelor informative şi a rapoartelor detaliate de analiză a gradului de implementare a prevederilor Strategiei în baza indicatorilor şi a rezultatelor stabilite;

b) după prima etapă de implementare (la mijloc de termen) va fi elaborat un raport pentru 3 ani;

c) după finalizarea perioadei de realizare a Strategiei va fi elaborat raport pentru 6 ani.

Notele informative semestriale, rapoartele anuale şi periodice, precum şi raportul final privind monitorizarea realizării Strategiei vor fi elaborate de către Secretariatul permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane în baza informaţiilor şi datelor furnizate de către autorităţile/instituţiile publice competente şi partenerii de implementare, societatea civilă etc., cu suportul de expertiză al comunităţii donatorilor.

Rapoartele de monitorizare vor fi prezentate spre examinare şi aprobare membrilor Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi, ulterior, vor fi transmise Guvernului. Rapoartele de monitorizare vor fi publice şi vor fi disponibile pe pagina www.antitrafic.gov.md.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.461 din 22 mai 2018

PLAN DE ACŢIUNI

pentru anii 2018-2020 privind implementarea Strategiei

naţionale de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe

umane pentru anii 2018-2023

[Anexa nr.2 modificată prin Hot.Guv. nr.910 din 21.12.2022, în vigoare 29.12.2022]

Anexa nr.3

la Hotărârea Guvernului nr.461/2018

PLAN DE ACŢIUNI

pentru anii 2021-2022 privind implementarea Strategiei naţionale de prevenire

şi combatere a traficului de fiinţe umane pentru anii 2018-2023

[Anexa nr.3 introdusă prin Hot.Guv. nr.319 din 10.11.2021, în vigoare 03.12.2021]

[Anexa nr.3 introdusă prin Hot.Guv. nr.319 din 10.11.2021, în vigoare 03.12.2021]