462/02.07.2013 Hotărîre cu privire la aprobarea unor cerinţe faţă de furaje

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea unor cerinţe faţă de furaje

nr.462 din 02.07.2013

 (în vigoare 05.07.2013) 

Monitorul Oficial nr.141-144 art.551 din 05.07.2013

* * *

Abrogat: 26.03.2021

Hotărîrea Guvernului nr.910 din 16.12.2020

În temeiul Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art.153), cu modificările şi completările ulterioare, Legii zootehniei nr.412-XIV din 27 mai 1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.73-77, art.347), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

[Subalin.1 abrogat prin Hot.Guv. nr.27 din 22.01.2020, în vigoare 28.03.2020]

Cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor, conform anexei nr.2;

Cerinţele generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale, conform anexei nr.3.

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

[Pct.2 modificat prin Hot.Guv. nr.513 din 02.07.2014, în vigoare 04.07.2014]

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.462 din 2 iulie 2013

CERINŢE

privind aditivii furajeri din hrana animalelor

[Anexa nr.1 abrogată prin Hot.Guv. nr.27 din 22.01.2020, în vigoare 28.03.2020]

[Anexa nr.1 modificată prin Hot.Guv. nr.1143 din 21.11.2018, în vigoare 18.01.2019]

[Anexa nr.1 modificată prin Hot.Guv. nr.451 din 15.04.2016, în vigoare 22.04.2016]

Anexa nr.2

la Hotărîrea de Guvern

nr.462  din 2 iulie 2013

CERINŢE

privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor

Prezentele Cerinţe privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor transpun parţial Regulamentul (CE) nr.767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr.1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE şi 96/25/CE ale Consiliului şi a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, publicat în Jurnalul Oficial L 229 din 1 septembrie 2009.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor (în continuare –Cerinţe) reglementează plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor pentru animalele productive şi cele neproductive, inclusiv modul de etichetare, ambalare şi distribuire.

2. Prevederile prezentelor Cerinţe se aplică fără a aduce atingere Hotărîrii Guvernului nr.311 din 21 mai 2012 "Cu privire la aprobarea Regulamentului de stabilire a condiţiilor de reglementare a preparării, plasării pe piaţă şi utilizării nutreţurilor cu adaos de medicamente" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.99-102, art.351).

3. În sensul prezentelor Cerinţe, noţiunile utilizate semnifică următoarele:

operator din sectorul hranei pentru animale – persoanele fizice sau juridice responsabile de garantarea respectării prezentelor Cerinţe în întreprinderea din sectorul hranei pentru animale;

hrănirea animalelor pe cale orală – introducerea furajelor pe cale bucală în tractul gastrointestinal al animalului, ce are drept obiectiv satisfacerea necesităţilor nutriţionale ale animalului sau menţinerea productivităţii animalelor sănătoase;

animal productiv – orice animal care este hrănit, crescut sau ţinut pentru producerea de alimente pentru consumul uman, inclusiv animalele care nu sînt folosite pentru consumul uman, dar care aparţin unor specii folosite în mod normal pentru consumul uman;

animal neproductiv – orice animal care este hrănit, crescut sau ţinut, dar care nu este destinat consumului uman, cum ar fi animalele de blană, animalele de companie şi animalele deţinute în laboratoare, grădini zoologice sau circuri;

animal pentru blană – orice animal care nu este destinat producţiei de alimente şi consumului uman, dar care este hrănit, crescut sau ţinut pentru producţia de blană;

animal de companie – orice animal care este hrănit, crescut sau deţinut, dar care nu este destinat pentru producţia de alimente sau pentru producţia de blană şi nu este folosit pentru consumul uman;

materii prime pentru furaje – diverse produse de origine vegetală sau animală, al căror scop principal este să răspundă nevoilor nutriţionale ale animalelor, în starea lor naturală, proaspete sau conservate, şi produse derivate din prelucrarea lor industrială, precum şi substanţe organice şi anorganice care conţin sau nu aditivi pentru hrana animalelor, destinate hrănirii animalelor pe cale orală, fie direct, fie după prelucrare, sau pentru prepararea furajelor combinate sau ca suport pentru preamestecuri;

furaj mineral – furaj complementar care conţine cenuşă brută în proporţie de cel puţin 40%;

înlocuitor de lapte – furaj combinat, administrat în stare uscată sau după dizolvarea într-o cantitate dată de lichid, destinat hrănirii animalelor tinere ca supliment ori înlocuitor al laptelui matern sau pentru hrănirea animalelor tinere precum viţeii, mieii şi iezii destinaţi sacrificării;

substanţă-suport – substanţă utilizată pentru dizolvarea, diluarea, dispersarea sau modificarea fizică a unui aditiv pentru hrana animalelor, în scopul de a facilita manipularea, aplicarea sau utilizarea acestuia, fără a-i afecta funcţia tehnologică şi fără a avea un efect tehnologic;

scop nutriţional special – ingerarea de furaje cu scopul satisfacerii nevoilor nutriţionale specifice ale animalelor al căror proces de asimilare, absorbţie sau metabolic este sau poate fi afectat în mod temporar sau ireversibil;

furaj destinat unor scopuri nutriţionale speciale – furaj care poate satisface un scop nutriţional special datorită compoziţiei speciale sau metodei de fabricaţie, prin care se distinge în mod clar de furajele obişnuite. Furajele destinate unor scopuri nutriţionale speciale nu includ furajele medicamentoase;

materii prime contaminate – furaje care conţin un nivel de substanţe nedorite care depăşeşte limitele permise;

durată minimă de valabilitate – perioadă în care persoana responsabilă de etichetare garantează că, în condiţiile corespunzătoare de conservare, furajul îşi menţine proprietăţile declarate;

lot – cantitate identificabilă de furaje care au caracteristici comune, cum ar fi originea, varietatea, tipul ambalajului, ambalatorul, expeditorul sau etichetarea, şi, în cazul unui proces de producţie, o unitate de producţie provenind de la o singură fabrică care utilizează parametri de producţie uniformi sau mai multe astfel de unităţi, dacă sînt produse în mod continuu şi depozitate împreună;

prezentare – forma, aspectul sau ambalajul şi materialele de ambalaj folosite pentru furaj, modul în care acesta este aranjat şi mediul în care este expus.

II. CERINŢE PRIVIND SIGURANŢA ŞI COMERCIALIZAREA

FURAJELOR

Secţiunea 1

Responsabilităţile şi obligaţiile operatorilor din

sectorul hranei pentru animale

4. Autoritatea competentă verifică ca furajul să fie plasat pe piaţă şi utilizat doar dacă acesta este sigur şi nu are un efect negativ asupra mediului înconjurător sau asupra bunăstării animale.

5. Operatorii din sectorul hranei pentru animale, care plasează pe piaţă furaje, garantează că furajul este:

a) inofensiv, original, pur, adaptat utilizării prevăzute şi de calitate;

b) etichetat şi ambalat.

6. Furajul are următoarele dispoziţii tehnice privind impurităţile şi alţi compuşi chimici stabiliţi, cum ar fi:

1) materiile prime pentru furaje nu conţin impurităţi chimice rezultate din procesul de producţie a acestora şi din auxiliarii tehnologici, cu excepţia cazului în care un anumit conţinut maxim este stabilit în Registrul de evidenţă a materiilor prime pentru furaje (în continuare – Registru);

2) puritatea materiilor prime pentru furaje va fi de minimum 95%, cu excepţia cazului în care un nivel diferit a fost stabilit în Registru;

3) nivelul de fier din furajele înlocuitoare de lapte pentru viţeii cu o greutate în viu mai mică sau egală cu 70 kg este de cel puţin 30 mg/kg de furaj complet la un nivel de umiditate de 12%;

4) produsul poate fi considerat ca o materie primă pentru furaje dacă materiile prime pentru furaje sînt utilizate pentru denaturarea sau legarea altor materii prime pentru furaje;

5) pe etichetă sînt indicate denumirea, natura şi cantitatea materiilor prime pentru furaje utilizate la legare sau denaturare;

6) conţinutul de cenuşă insolubilă în acid clorhidric nu trebuie să depăşească 2,2% din substanţa uscată, însă poate fi depăşit în cazul:

a) materiilor prime pentru furaje;

b) furajelor combinate care conţin agenţi minerali;

c) furajelor minerale;

d) furajelor combinate ce conţin mai mult de 50% subproduse din orez sau sfeclă de zahăr;

e) furajelor combinate, pentru peşti, cu un conţinut de făină de peşte de peste 15%, cu condiţia ca nivelul respectiv să fie declarat pe etichetă;

7) în cazul în care un alt nivel este prevăzut în anexa nr.1 la prezentele Cerinţe sau în Registru, conţinutul de umiditate al furajului trebuie declarat dacă acesta depăşeşte:

a) 5%, în cazul furajelor minerale care conţin substanţe anorganice;

b) 7%, în cazul furajelor înlocuitoare de lapte şi al altor furaje combinate cu un conţinut de produse lactate ce depăşeşte 40%;

c) 10%, în cazul furajelor minerale care conţin substanţe organice;

d) 14%, în cazul altor furaje.

7. Operatorii din sectorul hranei pentru animale pun la dispoziţia autorităţii competente orice informaţie privind compoziţia şi proprietăţile furajelor plasate pe piaţă, verificînd exactitatea informaţiilor transmise prin etichetare, incluzînd procentele de masă exacte pentru materiile prime pentru furajele utilizate în furajul combinat.

Secţiunea a 2-a

Restricţii şi interdicţii

8. Furajul nu trebuie să conţină materii prime a căror plasare pe piaţă sau utilizare pentru hrana animalelor este interzisă.

9. Materiile prime interzise sînt:

a) fecalele, urina şi conţinutul aparatului digestiv care rezultă din golirea sau îndepărtarea aparatului digestiv, indiferent de forma de tratare sau de amestecul realizat;

b) pieile crude tratate cu substanţe tanante, inclusiv deşeurile acestora;

c) seminţele care, după recoltare, au suferit tratamente cu produse fitosanitare în funcţie de destinaţie şi toate subprodusele derivate din acestea;

d) lemnul, inclusiv rumeguşul sau alte materii din lemn, care au fost tratate cu produse de conservare a lemnului;

e) toate deşeurile rezultate din diferite etape ale procesului de tratare a apelor urbane, menajere şi industriale reziduale;

f) deşeurile urbane solide, cum ar fi deşeurile menajere;

g) ambalajele provenite din utilizarea produselor din industria agroalimentară şi părţi din aceste ambalaje;

h) produsele proteice obţinute din drojdii de tip "Candida" cultivate pe n-alcani.

10. Conţinutul de aditivi pentru hrana animalelor nu poate să aibă o proporţie care să depăşească de peste 100 de ori valoarea maximă stabilită pentru furajele complete sau de peste 5 ori în cazul coccidiostaticelor sau al histomonostaticelor.

Această valoare maximă stabilită pentru furajele complete poate fi depăşită doar în cazul în care compoziţia produselor corespunde scopului nutriţional special.

III. ETICHETAREA, PREZENTAREA ŞI AMBALAREA

Secţiunea 1

Cerinţe privind etichetarea şi prezentarea furajului

11. Etichetarea şi prezentarea furajului nu trebuie să ducă în eroare utilizatorul, în special:

a) în ceea ce priveşte utilizarea sau caracteristicile furajului, mai ales cu privire la natura, metoda de fabricaţie sau de producţie, proprietăţile, compoziţia, cantitatea sau durabilitatea acestuia, precum şi cu privire la speciile sau categoriile de animale cărora le este destinat;

b) prin atribuirea de efecte sau caracteristici pe care furajul nu le are sau insinuînd că posedă anumite caracteristici speciale, în timp ce toate furajele au asemenea caracteristici;

c) privind etichetarea în conformitate cu Registrul şi cu Instrucţiunile de bune practici de etichetare.

12. Materiile prime pentru furaje, precum şi furajele combinate comercializate în vrac, în ambalaje sau containere nesigilate sînt însoţite de un certificat sanitar-veterinar, care conţine toate specificaţiile de etichetare obligatorii cerute de prezentele Cerinţe.

13. Indicarea numerică a datelor urmează ordinea zi, lună şi an, iar pe etichetă se utilizează următorul format: "ZZ/LL/AA".

14. Instrucţiunile privind utilizarea furajelor complementare şi a materiilor prime pentru furaje care conţin aditivi furajeri şi care depăşesc nivelurile maxime trebuie să includă cantitatea maximă exprimată în:

a) grame, kilograme sau unităţi de volum de furaj complementar şi materii prime pentru furaje pentru un animal pe zi;

b) procentaj din raţia zilnică;

c) kilogram sau procentaj de furaj complet.

15. Fără a aduce atingere metodelor analitice, pentru hrana destinată animalelor de companie expresia "proteină brută" poate fi înlocuită cu "proteină", expresia "uleiuri şi grăsimi brute" poate fi înlocuită cu "conţinut de grăsimi", iar expresia "cenuşă brută" poate fi înlocuită cu "reziduuri incinerate" sau "materie anorganică".

Secţiunea a 2-a

Niveluri de toleranţă permise pentru etichetare

16. În cazul în care se constată o deviaţie între compoziţia unei materii prime pentru furaje sau a unui furaj combinat şi valoarea indicată pe etichetă a constituenţilor analitici, se acceptă următoarele toleranţe:

1) pentru substanţa grasă brută, proteina brută şi cenuşa brută:

a) ± 3% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mari decît sau egale cu 24%;

b) ± 12,5% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 24%, dar de cel puţin 8%;

c) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mici de 8%;

2) pentru celuloza brută, zahăr şi amidon:

a) ± 3,5% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mari decît sau egale cu 20%;

b) ± 17,5% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 20%, dar de cel puţin 10%;

c) ± 1,7% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mici de 10%;

3) pentru calciu, cenuşa insolubilă în acid clorhidric, fosfor total, sodiu, potasiu şi magneziu:

a) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mari decît sau egale cu 5%;

b) ± 20% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 5%, dar de cel puţin 1%;

c) ± 0,2% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mici de 1%;

4) pentru umiditate:

a) ± 8% din conţinutul declarat pentru conţinuturile mai mari decît sau egale cu 12,5%;

b) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate de sub 12,5%, dar de cel puţin 5%;

c) ± 20% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 5%, dar de cel puţin 2%;

d) ± 0,4% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mici de 2%.

17. Cît priveşte aditivii pentru hrana animalelor şi constituenţii analitici, nivelurile de toleranţă depind de cantitatea totală indicată pe etichetă, fiind cantitatea garantată la sfîrşitul duratei de depozitare a furajului.

18. În cazul în care se constată un aditiv furajer într-o materie primă pentru furaje sau dacă un furaj combinat are un conţinut inferior conţinutului declarat, se aplică următoarele toleranţe:

a) 10% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este de 1000 de unităţi (1 unitate înseamnă 1 mg, 1000 UI, 1 × 109 UFC sau 100 de unităţi cu activităţi enzimatice ale respectivului aditiv pentru hrana animalelor pe kg de furaj) sau mai mare;

b) 100 de unităţi, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 1000 de unităţi, însă nu mai mic de 500 unităţi;

c) 20% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 500 de unităţi, însă nu mai mic de 1 unitate;

d) 0,2 unităţi, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 1 unitate, însă nu mai mic de 0,5 unităţi;

e) 40% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 0,5 unităţi.

19. Dacă în certificatul sanitar-veterinar este stabilit un conţinut minim şi/sau maxim al unui aditiv furajer, toleranţele tehnice se aplică doar pentru un conţinut minim sau pentru un conţinut maxim.

20. Atît timp cît conţinutul maxim stabilit pentru fiecare aditiv nu este depăşit, deviaţia conţinutului declarat poate fi de pînă la trei ori sau mai mare decît toleranţa stabilită prin prezentele Cerinţe.

21. În cazul în care pentru aditivii furajeri care aparţin grupei de microorganisme este stabilit un conţinut maxim în certificatul sanitar-veterinar al aditivului furajer respectiv, acest conţinut maxim constituie limita superioară permisă.

Secţiunea a 3-a

Responsabilităţile

22. Agentul economic garantează prezenţa şi exactitatea specificaţiilor de etichetare.

23. Persoana responsabilă de etichetare este operatorul din sectorul hranei pentru animale care plasează pentru prima dată furajul pe piaţă sau sub a cărui denumire se comercializează furajul.

24. Întreprinderile se consideră conforme în cazul în care operatorii din sectorul hranei pentru animale garantează transmiterea specificaţiile de etichetare de-a lungul lanţului alimentar pînă la utilizatorul final al furajului.

Secţiunea a 4-a

Ambalarea

25. Indicaţiile de pe etichetă şi prezentarea materiilor prime pentru furaje şi a furajului combinat trebuie să fie obiective, verificabile în ceea ce priveşte prezenţa sau absenţa unei substanţe în furaj, a unor caracteristici sau procese nutriţionale specifice, înţelese utilizatorului furajului şi autorităţii competente.

26. Etichetarea sau prezentarea materiilor prime pentru furaje şi a furajului combinat nu trebuie să indice faptul că:

a) previne, tratează o boală, cu excepţia coccidiostaticelor şi a histomonostaticelor, şi să nu includă indicaţii referitoare la prevenirea dezechilibrelor nutriţionale, neasociate cu simptoamele patologice;

b) are un scop nutriţional special, cu excepţia cazului în care satisface cerinţele menţionate în pct.25 al prezentelor Cerinţe.

27. Materiile prime pentru furaje şi furajele combinate pot fi introduse pe piaţă în ambalaje sau în containere sigilate.

28. Criteriile de etichetare a constituenţilor analitici ai furajelor combinate pentru animalele productive şi neproductive sînt prezentate în anexa nr.2 şi, respectiv, anexa nr.3 la prezentele Cerinţe.

29. Următoarele furaje pot fi introduse pe piaţă în ambalaje sau în containere nesigilate:

a) materiile prime pentru furaje;

b) furajele combinate obţinute prin amestecul de grăunţe sau fructe întregi;

c) livrările între producătorii de furaje combinate;

d) furajele combinate livrate direct utilizatorului de către producător;

e) livrările producătorilor de furaje combinate către unităţile de ambalare;

f) cantităţile de furaje combinate a căror masă nu depăşeşte 50 de kilograme destinate utilizatorului final şi care sînt luate direct dintr-un ambalaj sau dintr-un container sigilat;

g) furajele solide pentru lins.

IV. CERINŢE PRIVIND SPECIFICAŢIILE DE ETICHETARE

Secţiunea 1

Cerinţele obligatorii specifice de etichetare privind materiile

prime pentru furaje şi furaje combinate

30. Specificaţiile obligatorii de etichetare sînt prezentate în limba naţională a statului sau a statelor în care este comercializat furajul, într-un loc vizibil de pe ambalaj, container şi în certificatul sanitar-veterinar.

31. Specificaţiile de etichetare trebuie să fie uşor identificabile, să nu conţină alte informaţii, să fie afişate într-o culoare, cu caractere şi dimensiuni care să nu pună în evidenţă anumite informaţii, cu excepţia cazului în care sînt destinate să atragă atenţia asupra unor fraze de securitate.

32. O materie primă pentru furaje sau un furaj combinat se plasează pe piaţă doar dacă pe etichetă sînt indicate următoarele specificaţii:

a) tipul furajului – "materie primă pentru furaje", "furaj complet" sau "furaj complementar" ;

b) în cazul "furajului complet", poate fi folosită denumirea "înlocuitor de lapte complet";

c) în cazul "furajului complementar", pot fi folosite următoarele denumiri: "furaj mineral" sau "înlocuitor de lapte complementar";

d) în cazul animalelor de companie, altele decît cîini şi pisici, denumirile "furaj complet" sau "furaj complementar" pot fi înlocuite cu "furaj combinat";

e) numele sau denumirea comercială şi adresa operatorului din sectorul hranei pentru animale responsabil de etichetare;

f) numărul de autorizare al unităţii responsabile pentru etichetare în conformitate cu Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

g) numărul de referinţă al lotului;

h) cantitatea netă, exprimată în unităţi de masă, în cazul produselor solide, şi în unităţi de masă sau volum, în cazul produselor lichide;

i) lista aditivilor pentru hrana animalelor, precedată de titlul "aditivi", care permite plasarea pe piaţă a aditivului pentru hrana animalelor, fără a evidenţia dispoziţiile privind etichetarea stabilite în certificatul sanitar-veterinar;

j) conţinutul de apă.

33. Etichetele materiilor prime pentru furaje includ:

a) denumirea materiei prime pentru furaje;

b) categoria, care poate fi înlocuită cu indicaţiile stabilite în Registru, pentru fiecare materie primă pentru furaje din categoria respectivă, întocmit şi ţinut de către autoritatea competentă.

34. La includerea aditivilor pentru hrana animalelor în materiile prime pentru furaje, etichetele materiilor prime includ următoarele informaţii:

a) speciile sau categoriile de animale cărora le este destinată materia primă pentru furaje, în cazul în care aditivii respectivi sînt interzişi pentru anumite specii de animale sau au fost certificate sanitar-veterinar cu limite maxime pentru anumite specii;

b) instrucţiuni privind utilizarea corectă, în cazul în care este stabilit un conţinut maxim al aditivilor respectivi;

c) durata minimă de valabilitate pentru alţi aditivi decît cei tehnologici.

35. Etichetele furajelor combinate includ următoarele detalii:

1) specia sau categoriile de animale cărora le este destinat furajul combinat;

2) instrucţiunile de folosire, cu indicarea destinaţiei furajului;

3) în cazul în care producătorul nu este persoana responsabilă de etichetare, se furnizează următoarele detalii:

a) numele sau denumirea comercială şi adresa producătorului;

b) numărul de autorizare al producătorului, în conformitate cu Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

4) durata minimă de valabilitate se confirmă prin următoarele cerinţe:

a) "a se folosi înainte de…" urmată de precizarea datei (zilei) în cazul furajelor cu un grad crescut de perisabilitate din cauza proceselor de degradare;

b) "a se folosi de preferinţă înainte de…" urmată de precizarea datei (lunii) în cazul celorlalte furaje;

c) în cazul în care data fabricaţiei este afişată pe etichetă – durata minimă de valabilitate poate fi indicată şi sub forma " …(perioada în zile sau luni) de la data fabricaţiei";

5) lista materiilor prime din care este compus furajul, incluzînd procentul din masă şi denumirea fiecărei materii prime pentru furaje, în ordinea descrescătoare a greutăţii, calculate pe baza conţinutului de umiditate a furajului combinat, intitulată "compoziţie";

6) declaraţiile obligatorii menţionate în anexa nr.1 la prezentele Cerinţe.

36. Listei materiilor prime pentru furaje i se aplică următoarele condiţii de etichetare:

a) se precizează denumirea şi procentul din masă al unei materii prime pentru furaje, dacă prezenţa acesteia este indicată pe etichete prin cuvinte, imagini sau grafice;

b) dacă nu sînt precizate pe etichetă procentele din masă ale materiilor prime pentru furaje din compoziţia furajelor combinate pentru animale destinate producţiei de alimente, persoana responsabilă pentru etichetare pune la dispoziţia cumpărătorului informaţii privind compoziţia cantitativă, cu o aproximaţie de +/– 15% faţă de valoarea corespunzătoare producerii furajului;

c) în cazul furajelor combinate pentru animalele neproducătoare, cu excepţia animalelor pentru blană, menţionarea denumirii specifice a materiei prime pentru furaje poate fi înlocuită cu denumirea categoriei din care fac parte materiile prime pentru furaje.

37. În caz de situaţie de urgenţă legată de sănătatea publică sau animală ori de mediu, autoritatea competentă furnizează cumpărătorului informaţiile disponibile numai cu condiţia semnării de către cumpărător a unei clauze de confidenţialitate.

38. Etichetele furajelor destinate unor scopuri nutriţionale speciale includ:

a) calificativul "dietetic", în cazul furajelor destinate unor scopuri nutriţionale speciale, menţionat lîngă denumirea furajului;

b) indicarea faptului că ar trebui cerut avizul unui expert în nutriţie sau al unui medic veterinar înaintea utilizării furajului ori înaintea prelungirii perioadei de utilizare a acestuia.

39. Pe eticheta hranei pentru animalele de companie se indică informaţii care să îi permită cumpărătorului să obţină, pe lîngă specificaţiile obligatorii, date referitoare la:

a) aditivii pentru hrana animalelor care se conţin în această hrană;

b) materiile prime pentru furaje conţinute în acestea, prezentate pe categorii.

V. CERINŢE OBLIGATORII DE ETICHETARE A ADITIVILOR ŞI

CONSTITUENŢILOR ANALITICI PENTRU HRANA ANIMALELOR

PRODUCTIVE ŞI CELOR NEPRODUCTIVE

40. În certificatul sanitar-veterinar vor fi enumeraţi aditivii furajeri, indicîndu-se denumirea lor specifică, cantitatea adăugată, numărul de identificare şi grupa funcţională sau categoria, reieşind din următoarele specificaţii:

a) aditivi pentru care a fost stabilit un conţinut maxim pentru orice tip de specie-ţintă;

b) aditivi încadraţi în categoriile aditivi zootehnici, coccidiostatice şi histomonostatice;

c) aditivi aparţinînd grupei funcţionale ureea şi derivaţii ei din categoria aditivi nutriţionali.

41. În certificatul sanitar-veterinar se va indica denumirea aditivului furajer şi cantitatea adăugată, în cazul în care prezenţa acestuia este evidenţiată pe etichetă prin cuvinte, imagini sau grafice.

42. Operatorii din sectorul hranei pentru animale transmit cumpărătorului, la cererea acestuia, denumirea, numărul de identificare şi grupa funcţională a aditivilor pentru hrana animalelor.

43. În cazul în care un aditiv nutriţional sau senzorial pentru hrana animalelor este inclus pe etichetă în mod facultativ, se indică şi cantitatea adăugată.

44. În cazul în care un aditiv aparţine mai multor grupe funcţionale, se indică grupa funcţională sau categoria din care face parte furajul respectiv.

45. Constituenţii analitici ai furajelor combinate pentru animalele destinate producţiei de alimente se etichetează în conformitate cu anexa nr.2 la prezentele Cerinţe.

46. Pentru aditivii din grupele funcţionale conservanţi, antioxidanţi şi coloranţi se indică doar grupa funcţională.

47. Agenţii economici pun la dispoziţia autorităţii competente orice informaţie privind compoziţia sau proprietăţile furajului pe care producătorul le plasează pe piaţă, permiţînd verificarea exactităţii informaţiilor transmise prin etichetare, inclusiv privind toţi aditivii utilizaţi.

48. Constituenţii analitici ai furajelor combinate pentru animalele neproductive se etichetează în conformitate cu anexa nr.3 la prezentele Cerinţe.

VI. REGISTRUL MATERIILOR PRIME PENTRU FURAJE

49. Registrul materiilor prime pentru furaje este creat în scopul îmbunătăţirii etichetării materiilor prime pentru furaje şi a furajelor combinate.

50. Registrul permite schimbul de informaţii privind proprietăţile produsului şi conţine lista materiilor prime pentru furaje. Registrul include, pentru fiecare materie primă enumerată, următoarele specificaţii:

a) denumirea;

b) numărul de identificare;

c) o descriere a materiilor prime pentru furaje, inclusiv informaţiile privind procesul de producţie;

d) un dicţionar al noţiunilor şi ale expresiilor tehnice relevante.

51. Utilizarea Registrului de către operatorii din sectorul hranei pentru animale este facultativă.

52. La prima plasare pe piaţă a unei materii prime pentru furaje neconţinute în Registru, agentul economic este obligat să anunţe autoritatea competentă.

53. Autoritatea competentă include informaţiile respective în Registru, actualizînd periodic pagina web destinată acestuia.

VII. INSTRUCŢIUNI DE BUNE PRACTICI PRIVIND ETICHETAREA

54. Operatorii din sectorul hranei pentru animale îşi elaborează instrucţiuni de bune practici privind etichetarea, două la număr, unul privind hrana pentru animalele de companie, care poate include o secţiune privind furajele combinate pentru animalele de blană, şi unul privind furajele combinate pentru animalele productive.

55. Instrucţiunile vizează îmbunătăţirea etichetării şi includ dispoziţii privind prezentarea specificaţiilor de etichetare şi etichetarea voluntară.

56. Proiectele de modificare a Registrului şi a Instrucţiunilor sînt elaborate şi aprobate de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor din subordinea Guvernului.

[Pct.56 modificat prin Hot.Guv. nr.513 din 02.07.2014, în vigoare 04.07.2014]

Anexa nr.4

la Hotărîrea Guvernului

nr.462 din 2 iulie 2013

CERINŢE GENERALE

privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale

Prezentele Cerinţe generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale transpun parţial Regulamentul (CE) nr.183/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena furajelor, publicat în Jurnalul Oficial L 35 din 8 februarie 2005.

I. NOŢIUNI, DOMENIUL DE APLICARE

1. Cerinţele generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale (în continuare – Cerinţe) stabileşte norme generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale (în continuare – unităţi).

2. În sensul prezentelor Cerinţe, noţiunea "unitate" desemnează orice unitate a unei întreprinderi din sectorul hranei pentru animale.

II. ACTIVITATEA UNITĂŢILOR DIN SECTORUL

HRANEI PENTRU ANIMALE

3. Operatorii din sectorul hranei pentru animale colaborează cu unităţile autorizate de către autoritatea competentă.

4. Unităţile îndeplinesc următoarele condiţii:

1) fabrică şi/sau plasează pe piaţă aditivi furajeri destinaţi hranei pentru animale şi unele produse precum:

a) proteine obţinute din microorganisme care aparţin grupei de bacterii, drojdii, alge, ciuperci;

b) produse ale fabricaţiei de aminoacizi obţinuţi prin fermentaţie;

2) fabrică şi/sau plasează pe piaţă preamestecuri preparate cu ajutorul unor aditivi furajeri destinaţi hranei pentru animale ca:

a) aditivi zootehnici;

b) antibiotice;

c) coccidiostatici şi histomonostatici;

d) factori de creştere;

e) aditivi nutriţionali;

f) vitamine, provitamine şi substanţe cu efect analog bine definite din punct de vedere chimic: A şi D;

g) compuşi de oligoelemente: Cu şi Se;

3) fabrică cu scopul de a plasa pe piaţă sau de a produce furaje combinate, prin utilizarea aditivilor destinaţi hranei pentru animale sau de preamestecuri care conţin aditivi destinaţi hranei pentru animale ca:

a) aditivi zootehnici;

b) antibiotice;

c) coccidiostatici şi histomonostatici;

d) factori de creştere.

5. Autoritatea competentă autorizează unităţile doar după efectuarea unui control în teren de către o echipă din cadrul subdiviziunilor teritoriale raionale/municipale.

6. Autoritatea competentă eliberează autorizaţia sanitar-veterinară doar dacă unitatea respectivă îndeplineşte cerinţele sanitar-veterinare în ceea ce priveşte infrastructura şi echipamentele, reglementate în Hotărîrea Guvernului nr.1405 din 10 decembrie 2008 "Cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.230-232, art.1441), şi dacă dispune de contracte încheiate cu medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi.

7. Autoritatea competentă suspendă autorizaţia unităţii atunci cînd se demonstrează că această unitate nu îndeplineşte toate cerinţele sanitar-veterinare.

8. Autoritatea competentă retrage autorizaţia unităţii pentru una sau mai multe activităţi în cazul în care:

a) unitatea îşi încetează una sau mai multe dintre activităţile sale;

b) se demonstrează că unitatea nu a îndeplinit cerinţele impuse de legislaţia în vigoare în decurs de un an;

c) se descoperă nereguli grave sau unitatea a fost obligată să înceteze producţia;

d) nu se oferă garanţii adecvate cu privire la producţia viitoare.

9. Eliberarea şi evidenţa autorizaţiilor de către subdiviziunile teritoriale raionale/municipale se vor efectua prin înscrierea în registru, după modelul prezentat în anexa la prezentele Cerinţe.

III. ELABORAREA, DIFUZAREA ŞI UTILIZAREA

GHIDURILOR NAŢIONALE

10. Unităţile funcţionează respectînd în mod facultativ prevederile ghidurilor naţionale de bună practică, conform art.4 din Legea nr.296/2017 privind cerinţele generale de igienă a produselor alimentare.

[Pct.10 modificat prin Hot.Guv. nr.956 din 03.10.2018, în vigoare 02.11.2018]

11. După stabilirea conţinutului, ghidurile naţionale de bună practică se elaborează şi se distribuie ramurilor sectorului hranei pentru animale.

12. Ghidurile naţionale trebuie să cuprindă orientări privind bunele practici de control al riscurilor în stadiul producţiei primare a furajelor.

13. Ghidurile de bună practică conţin informaţii privind riscurile care apar în stadiul producţiei primare a furajelor şi măsurile de control al acestor riscuri, inclusiv:

a) controlul contaminării cu micotoxine, metale grele şi substanţe radioactive;

b) utilizarea apei, a deşeurilor organice şi a îngrăşămintelor;

c) utilizarea corectă şi corespunzătoare a produselor fitosanitare şi a biocidelor şi trasabilitatea acestora;

d) utilizarea corectă şi corespunzătoare a medicamentelor de uz veterinar şi a aditivilor în hrana pentru animale şi trasabilitatea acestora;

e) prepararea, depozitarea şi trasabilitatea materiilor prime pentru furaje;

f) eliminarea corectă a cadavrelor, a deşeurilor şi aşternuturilor de paie;

g) măsurile de protecţie destinate prevenirii introducerii unor boli contagioase transmisibile la animale prin intermediul furajelor;

h) procedurile, practicile şi metodele care garantează că furajele sînt produse, preparate, ambalate, depozitate şi transportate în condiţii de igienă corespunzătoare, inclusiv în ceea ce priveşte curăţarea şi lupta eficientă împotriva organismelor dăunătoare;

i) detalii privind întocmirea registrelor.