471/18.04.2016 Hotărîre pentru aprobarea Avizului asupra proiectului de lege privind modificarea şi completarea Legii privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi nr.140 din 14 iunie 2013

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Avizului asupra proiectului de lege privind

modificarea şi completarea Legii privind protecţia specială

a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi

 de părinţi nr.140 din 14 iunie 2013

nr. 471  din  18.04.2016

 (în vigoare 22.04.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 106-113 art. 525 din 22.04.2016

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul asupra proiectului de lege privind modificarea şi completarea Legii privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi nr.140 din 14 iunie 2013.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.471 din 18 aprilie 2016

AVIZ

asupra proiectului de lege privind modificarea şi completarea

Legii privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc

şi a copiilor separaţi de părinţi nr.140 din 14 iunie 2013

Guvernul a examinat proiectul de lege privind modificarea şi completarea Legii privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi nr.140 din 14 iunie 2013, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.368 din 8 octombrie 2015) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi consideră că promovarea acestuia la momentul actual nu este posibilă din următoarele considerente:

1. La punctul 1 din proiectul legii:

Angajarea obligatorie a specialistului pentru protecţia drepturilor copilului în primăriile oraşelor poate fi considerată ca o delegare de competenţe suplimentare din partea statului, iar conform art.3 alin.(4) din Legea nr.397-XV din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale, orice delegare de competenţe suplimentare din partea statului trebuie să fie însoţită de alocare de resurse financiare, necesare pentru a acoperi costul exerciţiului competenţei delegate. Totodată, propunerea dată nu corespunde prevederilor Legii nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în partea ce ţine de expertiza financiară, care are menirea de a contribui la evaluarea cheltuielilor financiare pentru realizarea noilor reglementări. De asemenea, completarea art.6 alin.(2) din Legea nr.140 din 14 iunie 2013 cu prevederi în baza cărora, în lipsa specialistului pentru protecţia drepturilor copilului angajat în cadrul primăriei, autoritatea tutelară locală îşi va putea exercită atribuţiile prin intermediul asistentului social comunitar, va lipsi de substanţă unul dintre obiectivele principale ale legii vizate, şi anume responsabilizarea şi implicarea directă a primarilor (în calitatea acestora de aleşi locali) în luarea deciziilor privind protecţia copiilor, avînd în vedere că primarii (şi nu asistenţii sociali comunitari) sînt cei care dispun de autoritatea necesară, dar şi de anumite resurse şi pîrghii administrative în comunităţile care i-au ales. În altă ordine de idei, menţionăm că, de fapt, cele mai multe activităţi practice şi tehnice legate de identificarea, evaluarea, asistenţa, referirea, monitorizarea şi evidenţa copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi sînt realizate de către asistenţii sociali comunitari cu suportul specialiştilor din domeniul educaţiei, ocrotirii sănătăţii şi organelor de drept, primarilor revenindu-le sarcini de luare a deciziilor şi doar rareori de participare directă în acţiunile respective.

2. La punctul 2 din proiectul legii:

În conformitate cu prevederile art.13 alin.(1) lit.a) din Legea nr.140 din 14 iunie 2013, administraţia instituţiilor educaţionale prezintă semestrial autorităţii tutelare informaţia privind identificarea copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sînt plecaţi/este plecat la muncă peste hotare. Specificăm că activitatea menţionată face parte din categoria atribuţiilor complementare ale administraţiei instituţiilor educaţionale, nefiind specificată la enumerarea atribuţiilor personalului de conducere, potrivit art.50 din Codul educaţiei nr.152 din 17 iulie 2014. Prezentarea semestrială a informaţiei vizate impune efort şi timp suplimentar. Prin urmare, repetarea lunară a acestui exerciţiu, după cum se propune în proiectul de lege, ar crea dificultăţi în realizarea acestei obligaţii, inclusiv din cauza lipsei unei remunerări pentru munca respectivă. Mai mult, luînd în considerare faptul că la momentul actual se află în evidenţă circa 49 mii de copii ai căror părinţi sînt plecaţi la muncă peste hotare, prezentarea lunară a informaţiei privind copiii respectivi ar impune şi efectuarea lunară a evaluării situaţiei acestor copii de către asistenţii sociali comunitari, conform prevederilor art.13 alin.(2) din Legea nr.140 din 14 iunie 2013. Acest fapt, dacă nu va bloca activitatea majorităţii acestor specialişti, în mod cert va conduce la un dezechilibru semnificativ în acordarea asistenţei sociale celorlalte grupuri de beneficiari din comunitate.

Sfera de aplicare a legii propuse spre amendare, potrivit art.1, se referă la procedurile de identificare, evaluare, asistenţă, referire, monitorizare şi evidenţă a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, precum şi la autorităţile şi structurile responsabile de aplicarea procedurilor respective.

Autorii proiectului propun de a introduce în Legea nr.140 din 14 iunie 2013 a prevederilor referitor la obligaţia părinţilor de a prezenta Poliţiei de Frontieră, la punctele de trecere a frontierei, a certificatului despre informarea autorităţii tutelare locale privind plecarea peste hotare şi persoana în grija căreia rămîn copiii. Din analiza textului proiectului şi a motivelor acestei propuneri legislative, considerăm ca fiind discutabilă introducerea obligaţiei respective.

Conceptul tehnic al Sistemului informaţional integrat al Poliţiei de Frontieră, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.834 din 7 iulie 2008, stabileşte, la pct.7, următoarele contururi funcţionale:

a) conturul controlului de stat asupra acumulării, păstrării şi utilizării resurselor informaţionale privind persoanele şi mijloacele de transport care trec frontiera de stat;

b) conturul evidenţei şi controlului automatizat al persoanelor care trec frontiera de stat;

c) conturul evidenţei şi controlului automatizat al mijloacelor de transport ce trec frontiera de stat;

d) conturul evidenţei şi controlului automatizat al supravegherii frontierei de stat;

e) conturul evidenţei şi controlului automatizat al cazurilor de încălcare a legislaţiei privind frontiera de stat.

Prin urmare, reieşind din informaţia deţinută în Sistemul informaţional integrat al Poliţiei de Frontieră, este imposibilă identificarea gradului de rudenie, respectiv a rudelor apropiate ale persoanei care traversează frontiera de stat.

Mai mult, potrivit prevederilor art.15 alin.(2) din Legea nr.215 din 4 noiembrie 2011 cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova, temei pentru autorizarea trecerii frontierei de stat servesc actele de călătorie valabile, prevăzute de legislaţia cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, privind regimul străinilor în Republica Moldova, precum şi alte documente stabilite în actele normative. Art.24 alin.(1) din aceeaşi lege stipulează expres situaţiile de neautorizare a trecerii frontierei de stat de către persoanele şi mijloacele de transport, acestea fiind neîntrunirea condiţiilor de intrare sau ieşire în/din Republica Moldova.

Astfel, prezentarea sau neprezentarea la punctele de trecere a frontierei de stat a certificatului despre informarea autorităţii tutelare locale privind plecarea peste hotare şi persoana în grija căreia rămîn copiii nu va constitui temei pentru autorizarea sau, respectiv, neautorizarea trecerii frontierei de stat. Totodată, în practică nu este clar cum se va determina perioada de plecare a părinţilor peste hotare.

Complementar, menţionăm că oportunitatea promovării la momentul actual a amendamentelor la art.13 din Legea nr.140 din 14 iunie 2013 este discutabilă şi prin prisma Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.434 din 10 iunie 2014, care, în vederea reducerii efectelor negative ale migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi în ţară, prevede următoarele măsuri:

a) implementarea unui mecanism eficace de evidenţă şi monitorizare a situaţiei copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sînt plecaţi peste hotare;

b) implementarea programelor de informare, conştientizare şi a serviciilor de consiliere a copiilor rămaşi în ţară, a părinţilor migranţi şi a persoanelor în grija cărora rămîn copiii;

c) sporirea capacităţilor sistemului educaţional în abordarea riscurilor sociale, inclusiv ale riscurilor sociale pentru copiii ai căror părinţi sînt migranţi.

În acest context, menţionăm că proiectul hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei menţionate conţine acţiuni în vederea realizării acestora.