48/27.01.2009 Hotărîre cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate animală şi publică şi de certificare sanitar-veterinară pentru importul în Republica Moldova al anumitor animale vii şi al cărnii proaspete provenite de la acestea

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire  la aprobarea Normei  sanitar-veterinare  privind condiţiile de

sănătate animală şi publică şi de certificare sanitar-veterinară pentru

importul în Republica Moldova al anumitor animale vii şi al cărnii

proaspete provenite de la acestea

nr. 48  din  27.01.2009

 (în vigoare 06.02.2009) 

Monitorul Oficial nr.23-26 art.102 din 06.02.2009

* * *

În conformitate cu prevederile art.20 al Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art.153), în scopul prevenirii pătrunderii şi răspîndirii bolilor contagioase la animale, admiterii importului în Republica Moldova al animalelor sănătoase, produselor de origine animală, salubre şi inofensive, precum şi al realizării Planului de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind condiţiile de sănătate animală şi publică şi de certificare sanitar-veterinară pentru importul în Republica Moldova al anumitor animale vii şi al cărnii proaspete provenite de la acestea (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

[Pct.2 modificat prin Hot.Guv. nr.513 din 02.07.2014, în vigoare 04.07.2014]

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

nr.48 din 27 ianuarie 2009

NORMA SANITAR-VETERINARĂ

privind condiţiile de sănătate animală şi publică şi de certificare sanitar-veterinară

pentru importul în Republica Moldova al anumitor animale vii şi

al cărnii proaspete provenite de la acestea

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Norma sanitar-veterinară privind condiţiile de sănătate animală şi publică şi de certificare sanitar-veterinară pentru importul în Republica Moldova al anumitor animale vii şi al cărnii proaspete provenite de la acestea (în continuare – Normă sanitar-veterinară) stabileşte condiţiile de sănătate pentru importul în Republica Moldova al animalelor vii, cu excepţia ecvideelor, şi al cărnii proaspete, inclusiv de ecvidee.

Prezenta Normă sanitar-veterinară nu se aplică în cazul importurilor preparatelor de carne, de animale nedomestice destinate spectacolelor sau expoziţiilor, în care aceste animale nu sînt deţinute sau crescute în condiţii naturale, nici în cazul importurilor de animale nedomestice aparţinînd unor circuri sau utilizate în scopuri ştiinţifice, inclusiv de conservare sau experimentare de către un organism, institut sau centru autorizat.

2. Prezenta Normă sanitar-veterinară a fost armonizată cu prevederile variantei consolidate a Deciziei Consiliului CE nr.542 din 21 decembrie 1976 privind întocmirea listei ţărilor terţe sau regiunilor acestora şi de stabilire a condiţiilor de sănătate animală şi publică şi de certificare sanitar-veterinară pentru importul în Comunitate al anumitor animale vii şi cărnii proaspete provenite de la acestea.

3. Noţiunile de bază utilizate în prezenta Normă sanitar-veterinară au următoarele semnificaţii:

animal – orice animal crescut sau ţinut pentru producţia de alimente, lînă, piele, pentru reproducere sau în alte scopuri;

organ comestibil prelucrat – organ comestibil din care s-au scos integral oasele, cartilajele, traheea şi bronhiile principale, nodulii limfatici şi ţesutul conjunctiv aderent, grăsimea şi mucusul; în ceea ce priveşte carnea de bovine domestice, se consideră organe comestibile muşchii maseteri întregi, incizaţi conform regulilor de expertiză sanitar-veterinară.

Capitolul II

CONDIŢII APLICABILE IMPORTULUI DE ANIMALE VII ÎN REPUBLICA MOLDOVA

4. Importurile de animale vii în Republica Moldova se autorizează doar în cazul în care aceste animale îndeplinesc dispoziţiile punctelor 5, 6, 8, 9 şi 10 din prezenta Normă sanitar-veterinară.

5. Animalele trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute în certificatul respectiv, întocmit în conformitate cu modelul de certificat expus în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară şi, în cazul în care se specifică, îndeplinesc, de asemenea, garanţiile suplimentare solicitate în certificatul respectiv.

6. Animalele nu se vor transporta în mijloacele de transport care transportă alte animale nedestinate Republicii Moldova sau care prezintă o stare de sănătate inferioară.

7. În timpul transportării spre Republica Moldova, animalele nu vor fi descărcate pe teritoriul unei ţări care nu este autorizată pentru importul acestui tip de animale în Republica Moldova.

8. În timpul transportării spre Republica Moldova, animalele nu vor tranzita pe cale rutieră, feroviară sau pe jos teritoriul unei ţări sau al unei regiuni a unei ţări care nu este autorizată pentru importul acestui tip de animale în Republica Moldova.

9. Animalele trebuie să sosească la punctul de control de la frontiera Republicii Moldova în termen de 10 zile de la data încărcării în ţara exportatoare şi să fie însoţite de un certificat sanitar-veterinar de modelul corespunzător, completat şi semnat de către un medic veterinar oficial din ţara exportatoare.

10. În cazul transportului maritim, perioada de 10 zile se prelungeşte cu durata călătoriei maritime. În acest caz, la certificatul sanitar-veterinar se anexează o declaraţie, în original, a căpitanului navei, întocmită în conformitate cu addendumul prevăzut în anexa nr.2 la prezenta Normă sanitar-veterinară.

Capitolul III

CONDIŢIILE APLICABILE DUPĂ IMPORT

11. Animalele destinate sacrificării imediate, după încheierea procedurii de import, se livrează direct abatorului de destinaţie, unde sînt sacrificate în termen de cinci zile.

12. Animalele pentru reproducere, pentru producţie sau pentru îngrăşat şi cele destinate grădinilor zoologice, parcurilor de distracţii şi rezervaţiilor de vînătoare sau rezervaţiilor naturale se livrează direct exploataţiei de destinaţie, unde rămîn cel puţin pentru o perioadă de 30 de zile, iar ulterior urmează să fie deplasate în afara exploataţiei, cu excepţia cazului unui transport direct spre abator.

Capitolul IV

CONDIŢIILE APLICATE IMPORTULUI DE CARNE
PROASPĂTĂÎN REPUBLICA MOLDOVA

13. Importurile în Republica Moldova de carne proaspătă destinată consumului uman, provenind de la animalele specificate la punctul 3 şi de la ecvidee, se autorizează doar în cazul în care sînt respectate dispoziţiile punctelor 14 şi 15 din prezenta Normă sanitar-veterinară.

14. Carnea proaspătă trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute în certificatul respectiv, întocmit în conformitate cu modelul de certificat expus în anexa nr.3 la prezenta Normă sanitar-veterinară, ţinînd cont de condiţiile speciale indicate şi să îndeplinească, de asemenea, garanţiile suplimentare solicitate în certificatul respectiv.

15. La punctul de control de la frontiera Republicii Moldova, carnea proaspătă trebuie să fie însoţită de certificatul sanitar-veterinar, de modelul corespunzător, completat şi semnat de medicul veterinar oficial din ţara exportatoare.

Capitolul V

CONDIŢIILE APLICABILE DUPĂ IMPORT

16. În urma importului efectuat, următoarele categorii de carne proaspătă se livrează imediat la unitatea de prelucrare de destinaţie:

a) carcase nejupuite de vînat sălbatic biongulat, destinate consumului uman după prelucrare;

b) organe comestibile de bovine domestice prelucrate, destinate consumului uman sub formă de produse din carne după un ulterior tratament termic realizat prin fierbere la o temperatură interioară de cel puţin 80°C sau sterilizate în containere închise ermetic.

17. Pentru categoriile de produse menţionate la punctul 16 lit.b) din prezenta Normă sanitar-veterinară, unitatea de destinaţie trebuie să fie o unitate special autorizată şi desemnată pentru prelucrarea unor astfel de produse.

Capitolul VI

CERTIFICAREA

18. Certificatele sanitar-veterinare pentru importul de animale vii şi carne proaspătă în Republica Moldova, prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară, se întocmesc în conformitate cu notele menţionate în anexele 1, 2 şi 3. Cu toate acestea, nu există impedimente pentru utilizarea certificării electronice sau a altor sisteme autorizate şi armonizate la nivel internaţional.

Anexa nr.1

la Norma sanitar-veterinară

privind condiţiile de sănătate animală şi publică

şi de certificare sanitar-veterinară pentru importul

în Republica Moldova al anumitor animale vii şi al

cărnii proaspete provenite de la acestea

Modele de certificate

Modele

1. Certificatele sanitar-veterinare se întocmesc de ţara exportatoare în baza modelelor prevăzute în prezenta anexă, în conformitate cu modelul certificatului corespunzător al animalelor în cauză. Ele trebuie să conţină atestările solicitate ce vor fi numerotate conform modelului de certificat sanitar-veterinar.

2. Trebuie să se prezinte un certificat individual şi unic pentru animalele exportate dintr-o singură ţară (după caz, teritoriu), care se expediază spre aceeaşi destinaţie şi se transportă în acelaşi vagon sau camion, în aceeaşi aeronavă sau navă.

3. Originalul fiecărui certificat sanitar-veterinar este compus dintr-o singură foaie, recto şi verso, sau în cazul în care sînt necesare mai multe informaţii, este prezentat astfel încît toate foile să facă parte dintr-un document unitar şi indivizibil.

4. Certificatul sanitar-veterinar se întocmeşte în limba moldovenească şi în limba engleză.

5. În cazul în care la certificatul sanitar-veterinar se anexează pagini suplimentare, din motive de identificare a diferitelor elemente ale lotului (tabelul de la punctul 8.2 din modelul de certificat), aceste pagini se consideră, de asemenea, ca făcînd parte din certificatul original, presupunînd aplicarea, pe fiecare pagină, a semnăturii şi a ştampilei medicului veterinar oficial responsabil de certificare.

6. În cazul în care certificatul sanitar-veterinar, inclusiv tabelul suplimentar prevăzut la punctul 5 al prezentei anexe, se compune din mai multe pagini, fiecare pagină se numerotează în partea inferioară – (numărul paginii din numărul total de pagini) – şi este prevăzut, în partea superioară a paginii – cu numărul de cod al certificatului atribuit de autoritatea competentă.

7. Originalul certificatului sanitar-veterinar trebuie completat şi semnat de către un medic veterinar oficial în termen de 24 de ore, anterior încărcării lotului pentru export în Republica Moldova.

Culoarea semnăturii trebuie să difere de cea a textului. Această regulă se aplică şi pentru alte ştampile, cu excepţia celor în relief sau filigranate.

8. Certificatul sanitar-veterinar original trebuie să însoţească lotul pînă la punctul de control de la frontiera Republicii Moldova.

Anexa nr.2

la Norma sanitar-veterinară

privind condiţiile de sănătate animală şi publică

şi de certificare sanitar-veterinară pentru importul

în Republica Moldova al anumitor animale vii şi al

cărnii proaspete provenite de la acestea

Secţiunea I

Addendum privind transportul animalelor pe cale maritimă
Addendum for transport of animals by sea

(Se completează şi se anexează la certificatul veterinar în cazul în care transportul pînă la frontiera Republicii Moldova se efectuează, chiar şi parţial, pe cale maritimă)

(To be completed and attached to the veterinary certificate when transport to Republic of Moldova frontier includes, even for part of the journey, transportation by ship.)

Secţiunea II

Condiţii de autorizare a centrelor de colectare a animalelor

Centrele de colectare desemnate îndeplinesc următoarele cerinţe:

I. Se află sub controlul unui medic veterinar oficial.

II. Toate sînt situate în centrul unei zone cu diametrul de 20 km în care, în conformitate cu datele oficiale, nu s-a raportat nici un caz de febră aftoasă cu cel puţin 30 de zile înainte de utilizarea lor ca centre desemnate.

III. Înainte de a fi utilizate ca centre desemnate, se curăţă şi se dezinfectează cu un dezinfectant autorizat oficial în ţara exportatoare pentru a combate eficient boala menţionată la punctul II al prezentei secţiuni.

IV. Dispun, ţinînd seama de capacitatea lor de adăpostire:

(a) de o instalaţie destinată exclusiv acestei utilizări;

(b) de instalaţii corespunzătoare, uşor de curăţat şi de dezinfectat, pentru a încărca şi a descărca animalele, pentru a le adăposti în condiţii adecvate, a le adăpa şi hrăni şi pentru a le administra orice tratament necesar;

(c) de instalaţii corespunzătoare pentru inspecţii şi izolare;

(d) de echipament adecvat pentru curăţarea şi dezinfectarea sălilor şi a camioanelor;

(e) de o suprafaţă suficientă de depozitare a furajelor, aşternutelor de paie şi a gunoiului de grajd;

(f) de sisteme adecvate de colectare şi eliminare a apelor reziduale;

(g) de un birou pentru medicul veterinar oficial.

V. În timpul funcţionării, dispun de un număr suficient de medici veterinari care să îndeplinească toate sarcinile ce le revin.

VI. Acceptă doar animale identificate individual pentru a se garanta trasabilitatea. În acest sens, în cazul în care animalele sînt recepţionate, proprietarul sau persoana responsabilă se asigură că animalele sînt identificate corespunzător şi sînt însoţite de documentele sau certificatele de sănătate animală pentru speciile şi categoriile în cauză. În plus, această persoană înregistrează într-un registru sau într-o bază de date şi păstrează pentru cel puţin trei ani numele proprietarului, originea, data intrării, data ieşirii, numărul şi identificarea animalelor sau numărul de înregistrare a şeptelului de origine şi destinaţia animalelor, precum şi numărul de înregistrare a transportatorului şi numărul de înregistrare a camionului care transportă sau încarcă animalele din instalaţii.

VII. Toate animalele care trec prin aceste centre îndeplinesc condiţiile de sănătate stabilite pentru importul în Republica Moldova al animalelor din categoriile relevante.

VIII. Animalele care urmează să fie exportate în Republica Moldova şi care trec printr-un centru de colectare trebuie, la şase zile de la sosire, să fie îmbarcate şi expediate direct spre frontiera ţării exportatoare:

(a) fără să vină în contact cu alte animale biongulate decît cele care îndeplinesc condiţiile de sănătate stabilite pentru importul în Republica Moldova al categoriei relevante de animale;

(b) să fie repartizate în loturi, astfel încît un lot să nu conţină în acelaşi timp animale reproducătoare sau pentru producţie şi animale destinate sacrificării imediate;

(c) în vehicule de transport sau containere care au fost curăţate şi dezinfectate în prealabil cu un dezinfectant autorizat oficial în ţara exportatoare pentru a se combate eficient boala menţionată la punctul II al prezentei secţiuni care sînt construite astfel încît materiile fecale, urina, aşternutul de paie sau furajele să nu se scurgă sau să nu cadă în timpul transportului.

IX. În cazul în care condiţiile stabilite pentru exportul animalelor în Republica Moldova impun efectuarea unui test, înainte de îmbarcare, într-un termen precizat, acest termen include orice perioadă de colectare, limitată la şase zile de la sosirea animalelor în centrele desemnate.

X. Ţara exportatoare specifică centrele desemnate pentru animalele reproducătoare şi pentru producţie şi centrele desemnate pentru animalele destinate sacrificării şi notifică numele şi adresele acestor centre, precum şi actualizările succesive autorităţilor centrale competente ale ţării importatoare.

XI. Ţara exportatoare stabileşte procedura conform căreia se exercită supravegherea oficială a centrelor desemnate şi se garantează aplicarea acestei supravegheri.

XII. Se inspectează în mod regulat pentru a se confirma că cerinţele stabilite de desemnare sînt îndeplinite în continuare. În caz de nerespectare a cerinţelor sau de suspendare a activităţii, desemnarea se poare reinstitui doar în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că centrul respectă în totalitate cerinţele menţionate anterior.

Secţiunea III

Protocoale pentru standardizarea materialelor şi a procedurilor de testare

Tuberculoză (TBL)

Testul de tuberculinizare intradermică simplă cu tuberculină bovină se efectuează în conformitate cu prevederile stipulate în Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate animală ce afectează comerţul Republicii Moldova cu bovine şi porcine. În cazul suidelor, testul de tuberculinare intradermică simplă cu tuberculină aviară se efectuează în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare sus-numite, doar că locul injecţiei se află pe pielea flască de la baza urechii.

Bruceloză (Brucella abortus) (BRL)

Testul de seroaglutinare, reacţia de fixare a complementului, testul cu antigen brucelic tamponat şi testul de imunoadsorbţie cu anticorpi marcaţi enzimatic (ELISA) se efectuează în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate animală ce afectează comerţul Republicii Moldova cu bovine şi porcine.

Bruceloză (Brucella melitensis) (BRL)

Testul se efectuează în conformitate cu prevederile stipulate în Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate animală ce afectează comerţul Republicii Moldova cu bovine şi porcine.

Leucoză enzootică bovină (EBL)

Testul de imunodifuzie în gel de agar şi testul de imunoadsorbţie cu anticorpi marcaţi enzimatic (ELISA) se efectuează în conformitate cu prevederile stipulate în Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate animală ce afectează comerţul Republicii Moldova cu bovine şi porcine.

Boala limbii albastre (BTG)

A. Testul ELISA de blocare sau de competiţie se efectuează conform următorului protocol:

Testul ELISA de competiţie, care utilizează anticorpul monoclonal 3-17-A3, este capabil să identifice anticorpi pentru toate serotipurile cunoscute ale virusului bolii limbii albastre (BTV).

Principiul testului este întreruperea unei reacţii între antigenul BTV şi un anticorp monoclonal specific de grup (3-17-A3) prin adăugarea serului de testare. Anticorpii de BTV, prezenţi în serul de testare, blochează reactivitatea anticorpului monoclonal (AcM) şi cauzează o reducere a dezvoltării scontate a culorii după adăugarea unui anticorp antişoarece marcat enzimatic şi a cromogenului/substratului. Serurile pot fi testate într-o singură diluţie de 1:5 (testul spot – apendicele 1) sau pot fi titrate (titrarea serului – apendicele 2) pentru a se defini punctele-limită de diluţie. Valorile de inhibiţie mai mari de 50% pot fi considerate pozitive.

Materiale şi reactivi

1. Plăci de microtitrare ELISA adecvate.

2. Antigen: furnizat sub formă de concentrat celular, preparat prin aplicarea procedurii descrise în continuare şi păstrat la o temperatură de –20ºC sau –70ºC.

3. Tampon de blocare: tampon fosfat salin (PBS) ce conţine 0,3% ser bovin negativ în raport cu virusul bolii limbii albastre, 0,1% (v/v) Tween-20 (furnizat sub formă de sirop de polioxietilenă sorbiton monolaurat) în PBS.

4. Anticorp monoclonal: 3-17-A3 (furnizat sub formă de supernatant din cultură tisulară hibridom) îndreptat împotriva polipeptidei VP7 specifice, păstrat la –20ºC sau liofilizat şi diluat la 1/100 cu tampon de blocare înainte de utilizare.

5. Conjugat: globulină de iepure antişoarece (adsorbită şi eluată) conjugată cu peroxidază din hrean şi păstrată la întuneric la 4ºC.

6. Cromogen şi substrat: Ortofenilen-diamină (cromogen OFD) a cărei concentraţie finală este de 0,4 mg/ml în apă distilată sterilă. Peroxid de hidrogen (substrat 30% w/v), 0,05% v/v adăugat imediat înainte de utilizare (5ľl H₂O₂ per 10 ml OFD). (A se manevra OFD cu grijă – A se folosi mănuşi din cauciuc – Produs posibil mutagen).

7. Acid sulfuric: soluţie acid sulfuric 1M, 26,6 ml de acid adăugat la 473,4 ml de apă distilată. (Atenţie – întotdeauna se adaugă acidul în apă, nu apa în acid.)

8. Agitator orbital.

9. Cititor de plăci ELISA (testul se poate citi şi cu ochiul liber).

Schema de testare

Cc: control conjugat (fără ser/fără anticorp monoclonal); C++: control cu ser puternic pozitiv; C+: control cu ser slab pozitiv; C-: control cu ser negativ; Cm: control al anticorpului monoclonal (fără ser).

  Apendicele 1: Diluţie unică (1:5) – Schemă (40 seruri/placă)

Apendicele 2: Schemă de titrare a serului (10 seruri/placă)

Procedura:

1. Se diluează antigenul BTV la concentraţia pretitrată în PBS, se agită energic cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete pentru a se dispersa agregatele de virus (în absenţa unui aparat cu ultrasunete, se agită puternic cu pipeta) şi se adaugă 50 ľl în toate godeurile plăcii ELISA. Se loveşte uşor placa de masă pentru a se dispersa antigenul.

2. Se incubează pentru 60 de minute la 37ºC într-un incubator-agitator. Se spală plăcile de trei ori prin umplerea şi golirea godeurilor cu PBS nesteril şi se usucă cu hîrtie sugativă.

3. Godeurile de control: Se adaugă 100 ľl tampon de blocare în godeurile Cc. Se adaugă 50 ľl de ser de control pozitiv şi negativ, într-o diluţie de 1:5 (10 ľl de ser + 40 ľl de tampon de blocare), în godeurile C–, C+ şi, respectiv, C++. Se adaugă 50 ľl de tampon de blocare în godeurile de control AcM. Metoda de titrare unică: Se adaugă fiecare ser de testare în diluţie de 1:5 cu tampon de blocare, în duplicat, în godeurile coloanelor de la 3 la 12 (10 ľl de ser + 40 ľl de tampon de blocare), conform schemei anterioare.

sau

Metoda de titrare a serului: Se prepară o serie de diluţii în progresie geometrică ale fiecărui eşantion de testare (de la 1:5 la 1:640) într-un tampon de blocare în cele opt godeuri ale fiecărei coloane de la 3 la 12.

4. Imediat după adăugarea serului de testare, se diluează AcM la 1:100 într-un tampon de blocare şi se adaugă 50 ľl în toate godeurile plăcii, cu excepţia blankului.

5. Se incubează pentru 60 de minute la 37ºC. Se spală de trei ori cu PBS şi se usucă cu hîrtie sugativă.

6. Se diluează concentratul ser de iepure antişoarece la 1/5 000 într-un tampon de blocare şi se adaugă 50 ľl în toate godeurile plăcii.

7. Se incubează pentru 60 de minute la 37ºC. Se spală de trei ori cu PBS şi se usucă cu hîrtie sugativă.

8. Se decongelează OPD şi, imediat înainte de utilizare, se adaugă 5 ľl de peroxid de hidrogen 30% la fiecare 10 ml de OPD. Se adaugă 50 ľl în toate godeurile plăcii. Se aşteaptă dezvoltarea culorii pentru aproximativ 10 minute şi se întrerupe reacţia cu acid sulfuric 1M (50 ľl pe godeu). Culoarea ar trebui să se dezvolte în godeurile de control AcM şi în godeurile ce conţin ser fără anticorpi de BTV.

9. Se examinează şi se înregistrează plăcile fie cu ochiul liber, fie folosind un cititor spectrofotometric.

Analiza rezultatelor:

Cu ajutorul unui program, pe calculator se editează valorile densităţii optice (DO) şi procentul de inhibiţie (PI) ale serurilor de testare şi blank pe baza valorii medii înregistrate în godeurile de control antigen. Aceste valori ale DO şi PI se utilizează pentru a se determina dacă testul a fost efectuat în limitele acceptabile. Limitele superioare (UCL) şi cele inferioare (LCL) ale controlului AcM (antigen plus AcM în absenţa serului de testare) se situează între valorile 0,4 şi 1,4 ale DO. Plăcile care nu sînt conforme criteriilor menţionate anterior trebuie respinse. În absenţa unui program pe calculator, valorile DO se editează cu ajutorul unei imprimante ELISA. Se calculează valoarea medie a densităţii optice pentru godeurile de control antigen, care este echivalentă cu 100%. Se determină valoarea DO la 50% şi se calculează manual pozitivitatea şi negativitatea fiecărui eşantion. Procentul valorii de inhibiţie (PI) = 100 – (DO a fiecărui control /media DO a Cm) × 100.

Godeurile ce conţin serul de control negativ în duplicat, godeurile de blank în duplicat, ar trebui să înregistreze valori ale PI între +25% şi –25% şi, respectiv, între +95% şi +105%. Neconformitatea cu aceste limite nu invalidează placa, însă avertizează despre formarea unei culori de fond. Serurile de control puternic şi slab pozitive ar trebui să înregistreze valori ale PI între +81% şi +100% şi, respectiv, între +51% şi +80%.

Pragul de diagnostic pentru serurile de testare constituie 50% (PI de 50% sau DO de 50%).

Eşantioanele ce prezintă valori ale PI>50% se consideră negative. Eşantioanele ce prezintă valori ale PI mai mari şi mai mici decît pragul pentru godeurile în duplicat se consideră suspecte; aceste eşantioane pot fi retestate prin metoda testului unic şi/sau prin metoda titrării. Eşantioanele pozitive pot fi, de asemenea, titrate pentru a se indica gradul de pozitivitate.

Citirea cu ochiul liber: Eşantioanele pozitive şi negative sînt uşor reperabile cu ochiul liber; eşantioanele slab pozitive sau cele puternic negative pot fi mai greu interpretabile cu ochiul liber.

Prepararea antigenului virusului BTV pentru ELISA:

1. Se spală de trei ori 40-60 de linii celulare BHK-21 confluente cu mediu Eagle fără ser şi se infectează cu serotipul 1 al virusului bolii limbii albastre în mediul Eagle fără ser.

2. Se incubează la 37ºC şi se examinează zilnic efectul citopatic (CPE).

3. Cînd CPE este complet în 90-100% din placa fiecărei linii celulare, se recoltează virusul agitînd pentru a se desprinde celulele aderente la pereţi.

4. Se centrifughează la 2000-3000 rpm pentru a se fragmenta celulele.

5. Se elimină supernatantul şi se repun celulele în suspensie în aproximativ 30 ml de PBS ce conţine 1% “Sarkosyl” şi 2 ml de fluorură de fenilmetilsulfonil (tampon de liză). Poate rezulta gelificarea celulelor, caz în care se mai adaugă tampon de liză pentru a se reduce acest efect. (NB: fluorura de fenilmetilsulfonil este periculoasă – a se manevra cu extremă precauţie.)

6. Se disociază celulele timp de 60 de secunde cu ajutorul unei sonde ultrasonice la o amplitudine de 30 microni.

7. Se centrifughează la 10000 rpm pentru 10 minute.

8. Se depozitează supernatantul la +4ºC şi se repune în suspensie fragmentul de celulă rămas în 10-20 ml de tampon de liză.

9. Se agită cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete şi se clarifică, de trei ori în total, stocîndu-se supernatantul în fiecare stadiu.

10. Se reunesc supernatanţii şi se centrifughează la 24000 rpm (100000 g) pentru 120 de minute la +4ºC peste o perniţă de 5 ml de sucroză la 40% (m/v în PBS) cu ajutorul unor tuburi de centrifugare Beckmann de 30 ml şi al unui rotor SW 28.

11. Se elimină supernatantul, se lasă tuburile să se scurgă bine şi se repune în suspensie fragmentul în PBS prin sonicare. Se stochează antigenul în părţi alicote la –20ºC.

Titrarea antigenului virusului BTV pentru ELISA

A. Titrarea antigenului bolii limbii albastre pentru ELISA se face prin tehnica ELISA indirectă. Diluţiile în progresie geometrică ale antigenului se titrează în funcţie de o diluţie constantă (1/100) de anticorp monoclonal 3-17-A3. Protocolul este următorul:

1. Se titrează antigenul BTV în PBS la o diluţie de 1:20 pe o placă de microtitrare într-o serie de diluţii în progresie geometrică (50 ľl/godeu) utilizînd o pipetă multicanal.

2. Se incubează o oră la 37ºC într-un agitator orbital.

3. Se spală plăcile de trei ori cu PBS.

4. Se adaugă 50 ľl de anticorp monoclonal 3-17-A3 (diluat la 1/100) în fiecare godeu al plăcii de microtitrare.

5. Se incubează o oră la 37ºC într-un incubator-agitator.

6. Se spală plăcile de trei ori cu PBS.

7. Se adaugă 50 ľl de globulină de iepure antişoarece conjugată cu peroxidază din hrean, diluată la o concentraţie pretitrată optimă, în fiecare godeu al plăcii de microtitrare.

8. Se incubează o oră la 37ºC .

9. Se adaugă substrat şi cromogen conform indicaţiilor anterioare. După 30 minute reacţia prin adăugarea acidului sulfuric 1M (50 ľl/godeu).

În testul de concurenţă, anticorpul monoclonal trebuie să fie în exces, astfel, se alege o diluţie a antigenului ce se găseşte pe curba de titrare (nu în zona de platou) care dă aproximativ o DO de 0,8 după 10 minute.

B. Testul de imunodifuzie în gel de agar se efectuează conform următorului protocol:

Antigen:

Se prepară antigen precipitant în orice sistem de cultură celulară compatibil cu o multiplicare rapidă a serotipului de referinţă al virusului bolii limbii albastre. Se recomandă celule BHK sau Vero. Antigenul este prezent în fluidul supernatant la sfîrşitul creşterii virale, dar necesită o concentraţie de la 50 la 100 de ori mai mare pentru a fi eficient. Acest lucru poate fi realizat prin orice procedură de concentrare proteică standard; antigenul viral poate fi inactivat prin adăugarea a 0,3% (v/v) de betapropiolactonă.

Ser de control pozitiv cunoscut

Cu ajutorul antigenului şi serului internaţional de referinţă se produce un ser naţional standard, standardizat pentru a se obţine o proporţie optimă faţă de serul de referinţă internaţional, liofilizat şi utilizat în fiecare test ca ser de control cunoscut.

Ser de testare

Procedura: Se toarnă agaroză 1% preparată în tampon de borat sau de barbitol de sodiu, pH de la 8,5 la 9,0, într-o placă Petri de o adîncime minimă de 3,0 mm. O secvenţă de testare din şapte godeuri lipsite de umiditate, fiecare cu un diametru de 5,0 mm, este tăiată în agar. Secvenţa constă într-un godeu central şi şase godeuri aranjate în jurul lui într-un cerc cu o rază de 3 mm. Godeul central este umplut cu antigenul standard. Godeurile periferice 2, 4 şi 6 sînt umplute cu ser pozitiv cunoscut, iar godeurile 1, 3 şi 5 – cu seruri de testare. Sistemul este incubat o perioadă de pînă la 72 de ore la temperatură ambiantă, într-o etuvă umedă închisă.

Interpretarea:

Un ser de testare este pozitiv în cazul în care formează o linie de precipitare specifică cu antigenul şi formează o linie completă de identitate cu serul de control. Un ser de testare este negativ în cazul în care nu formează o linie specifică cu antigenul şi nu deviază curba serului de control. Plăcile Petri trebuie examinate pe un fond întunecat, utilizîndu-se iluminare indirectă.

Boala hemoragică epizootică (EHD)

Testul de imunodifuzie în gel de agar se efectuează conform următorului protocol:

Antigen:

Se prepară antigen precipitant în orice sistem de cultură celulară compatibil cu o multiplicare rapidă a serotipului (serotipurilor) virusului bolii hemoragice epizootice. Se recomandă celule BHK sau Vero. Antigenul este prezent în fluidul supernatant la sfîrşitul creşterii virale, dar necesită o concentraţie de la 50 la 100 de ori mai mare pentru a fi eficient. Acest lucru poate fi realizat prin orice procedură de concentrare proteică standard; antigenul viral poate fi inactivat prin adăugarea de beta-propiolactonă 0,3% (v/v).

Ser de control pozitiv cunoscut

Cu ajutorul antigenului si serului de referinţă internaţional se produce un ser naţional standard, standardizat pentru a se obţine o proporţie optimă faţă de serul de referinţă internaţional, liofilizat şi utilizat în fiecare test ca ser de control cunoscut.

Ser de testare

Procedura: Se toarnă agaroză 1%, preparată în tampon de borat sau de barbitol de sodiu, pH de la 8,5 la 9,0, într-o placă Petri de o adîncime minimă de 3,0 mm. O secvenţă de testare din şapte godeuri lipsite de umiditate, fiecare cu un diametru de 5,0 mm, este tăiată în agar. Secvenţa constă într-un godeu central şi şase godeuri aranjate în jurul lui într-un cerc cu o rază de 3 mm. Godeul central este umplut cu antigenul standard. Godeurile periferice 2, 4 şi 6 sînt umplute cu ser pozitiv cunoscut, iar godeurile 1, 3 şi 5 – cu seruri de testare. Sistemul este incubat o perioadă de pînă la 72 de ore la temperatura ambiantă, într-o etuvă umedă închisă.

Interpretarea: Un ser de testare este pozitiv în cazul în care formează o linie de precipitare specifică cu antigenul şi formează o linie completă de identitate cu serul de control. Un ser de testare este negativ în cazul în care nu formează o linie specifică cu antigenul şi nu deviază curba serului de control. Plăcile Petri trebuie examinate pe un fond întunecat, utilizîndu-se iluminare indirectă.

Rinotraheita infecţioasă bovină (IBR)/vulvovaginita pustuloasă infecţioasă

Testul de seroneutralizare se efectuează conform următorului protocol:

Ser: Toate serurile se inactivează la căldură (56ºC) pentru 30 de minute înainte de utilizare.

Procedura: Pentru testul de seroneutralizare constantă a diferitelor tipuri de virusuri, realizat pe plăci de microtitrare, se folosesc celulele MDBK sau alte celule corespunzătoare. Tulpina Colorado, Oxford sau orice altă tulpina de referinţă a virusului se foloseşte la o doză de 100 TCID50 pentru 0,025 ml; se amestecă eşantioane de ser nediluat inactivat cu un volum egal (0,025 ml) de suspensie virală. Se incubează amestecurile de ser/virus la temperatura de 37ºC pentru 24 de ore în plăcile de microtitrare, înainte de adăugarea celulelor MDBK. Celulele sînt folosite la o concentraţie care formează un monostrat complet după 24 de ore.

Controale: (i) controlul infecţiozităţii virusului; (ii) controale de toxicitate a serului; (iii) controale de culturi celulare neinoculate; (iv) antiseruri de referinţă.

Interpretarea: Rezultatele testului de neutralizare şi titrul virusului folosit la testare se înregistrează după trei pînă la şase zile de incubare la temperatura de 37ºC. Titrurile serului se consideră negative, în cazul în care nu există nici o neutralizare la o diluţie de 1/2 (ser nediluat).

Febra aftoasă (FMD)

A. Colectarea eşantioanelor de esofag/faringe şi testarea acestora se efectuează conform următorului protocol:

Reactivi: Înainte de prelevare, se pregăteşte mediul de transport. Se repartizează un volum de 2 ml într-un număr de containere egal cu numărul de animale care vor fi testate. Containerele utilizate trebuie să reziste la congelare cu CO₂ solid sau azot lichid.

Eşantioanele se obţin cu ajutorul unui tampon de recoltat sputa sau “probang”. Pentru a preleva un eşantion, se trece dispozitivul probang prin gură peste limbă pînă la partea superioară a esofagului. Se încearcă raclarea epiteliului la suprafaţa părţii superioare a esofagului şi a faringelui prin mişcări laterale şi verticale ale dispozitivului. Dispozitivul probang este apoi retras, de preferinţă, după ce animalul a înghiţit. Dispozitivul probang trebuie să fie plin şi să conţină un amestec de mucus, salivă, fluid esofagian şi fragmente celulare. Trebuie să se ia măsuri ca fiecare specimen să conţină material celular vizibil.

Trebuie evitate mişcările violente care pot provoca sîngerări. Eşantioanele prelevate de la anumite animale pot fi puternic contaminate cu conţinut ruminal. În acest caz, aceste eşantioane se elimină şi gura animalului se spală cu apă sau cu lichid fiziologic înainte de repetarea operaţiei de prelevare.

Tratamentul eşantioanelor:

Se examinează calitatea fiecărui eşantion colectat în dispozitivul probang şi se adaugă 2 ml din acest conţinut într-un volum egal de mediu de transport într-un container rezistent la congelare.

Containerele se închid ermetic, se sigilează, se dezinfează şi se etichetează. Eşantioanele se păstrează la rece (+4ºC) şi se examinează după trei pînă la patru ore sau se plasează în gheaţă uscată (–69ºC) sau în azot lichid, păstrîndu-se congelate pînă la examinare. Între două prelevări, dispozitivul probang se dezinfectează şi se clăteşte de trei ori cu apă curată.

Test de depistare a virusului Febrei aftoase (FMD)

Eşantioanele se inoculează în culturi celulare primare de tiroidă bovină, folosindu-se cel puţin trei tuburi pentru fiecare eşantion. Se pot folosi alte celule corespunzătoare, precum celulele primare de rinichi de bovine sau porcine, dar trebuie să se ţină seama că aceste celule sînt mai puţin sensibile la anumite tulpini ale virusului FMD. Tuburile se incubează la 37ºC într-un aparat cu rotile şi se examinează zilnic timp de 48 de ore pentru a se detecta prezenţa efectului citopatic (CPE). În cazul în care sînt negative, culturile se transfera în alte culturi şi se reexaminează timp de 48 de ore. Trebuie să se confirme specificitatea oricărui CPE.

Medii de transport recomandate:

1. Tampon fosfat de 0,08 M, la pH 7,2, conţinînd albumină din ser bovin 0,01%, roşu fenol 0,002% şi antibiotice.

2. Mediu de cultură tisulară (de exemplu, Eagle MEM), conţinînd tampon Hepes 0,04 M, albumină din ser bovin 0,01% şi antibiotice, pH 7,2.

3. Trebui să se adauge antibiotice în cantităţile următoare: pe ml final de mediu de transport, de exemplu, penicilină 1000 UI, sulfat de neomicină 100 UI, sulfat de polimixină B 50 UI, micostatin 100 UI.

B. Testul de seroneutralizare a virusului se efectuează conform următorului protocol:

Reactivi: Se prepară antigenul stoc FMDV în culturi celulare sau pe limbi de bovine şi se păstrează la o temperatură de –70ºC sau mai mică sau la o temperatură de – 20ºC după adăugarea de glicerol la 50%. Acesta constituie antigenul stoc. În aceste condiţii, virusul FMD este stabil şi titrurile variază foarte puţin pe o perioadă de cîteva luni.

Procedura: Testul se efectuează pe plăci de microtitrare cu fund plat, prevăzute pentru culturi tisulare, folosind celule sensibile ca IBRS-2, BHK-21 sau celule de rinichi de viţel. Serurile de testare se diluează la ¼ într-un mediu de culturi celulare fără ser, la care se adaugă 100 UI/ml de neomicină sau alte antibiotice adecvate. Serurile se inactivează la temperatura de 56ºC timp de 30 de minute şi se folosesc volume de 0,05 ml din acestea pentru prepararea unor serii duble pe plăci de microtitrare cu ajutorul unei anse de diluţie de 0,05 ml. Apoi, în fiecare godeu se adaugă virus pretitrat, diluat, de asemenea, în mediu de cultură fără ser, conţinînd 100 TCID50/0,05 ml. După incubarea la temperatura de 37ºC timp de o oră, pentru a se permite reacţia de neutralizare, se adaugă în fiecare godeu 0,05 ml de suspensie celulară ce conţine 0,5-1,0 × 106 celule la 1 ml într-un mediu de cultură celulară, conţinînd ser fără anticorpi de FMD, iar plăcile se sigilează. Plăcile se incubează la temperatura de 37ºC. Monostraturile devin, în mod normal, confluente în 24 de ore. CPE este, în mod normal, suficient de dezvoltat în 48 de ore, pentru a permite o citire microscopică a testului. În acest moment, se poate efectua o citire microscopică finală sau plăcile se pot fixa şi colora în vederea unei citiri macroscopice, utilizînd, de exemplu, soluţie salină formolată 10% şi albastru de metilen 0,05%.

Controale: Controalele fiecărui test cuprind un antiser omolog de un titru cunoscut, un control al celulelor, un control de toxicitate a serului, un control al mediului şi o titrare a virusului pe baza căreia se calculează cantitatea reală a virusului utilizată în test.

Interpretarea: Godeurile care prezintă CPE sînt considerate infectate şi titrurile de neutralizare sînt exprimate ca reprezentînd reciproca diluţiei finale de ser prezent în amestecurile de ser/virus la punctul final de 50% estimat după metoda Spearman-Karber.

Testele se consideră valide în cazul în care cantitatea reală de virus folosită pentru fiecare godeu este cuprinsă între 101,5 şi 102,5 TCID50 şi titrul serului de referinţă nu variază cu un factor mai mare de 2 faţă de titrul anticipat, estimat prin metoda titrărilor precedente. În cazul în care controalele se găsesc în afara acestor limite, testele se repetă. Un titru final de 1/11 sau mai mic se consideră negativ.

C. Detectarea şi cuantificarea anticorpului prin testul ELISA se efectuează conform următorului protocol:

Reactivi: Antiseruri de iepure faţă de şapte tipuri de antigenul 146S al virusului febrei aftoase (FMDV), folosite la o concentraţie optimă predeterminată într-un tampon de carbonat/bicarbonate cu pH 9,6. Se prepară antigene din tulpinile de virus selectate, cultivate pe monostraturi de celule BHK-21. Se utilizează supernatanţi nepurificaţi şi se pretitrează, conform protocolului, dar fără ser, pentru a obţine o diluţie care, după adăugarea unui volum egal de PBST (tampon fosfat salin, conţinînd 0,05% Tween-20 şi indicator roşu fenol) ar oferi o densitate optică între 1,2 şi 1,5. Virusurile pot fi folosite inactivate. PBST este folosit ca diluant. Se prepară antiseruri de cobai prin inocularea cobailor cu antigen 146S din fiecare serotip. Se prepară o concentraţie optimă predeterminată în PBST, ce conţine 10% ser bovin normal şi 5% ser normal de iepure. Se foloseşte imunoglobulină de iepure anticobai conjugată cu peroxidază din hrean la o concentraţie optimă predeterminată în PBST, ce conţine 10% ser normal bovin şi 5% ser normal de iepure.

Serurile de testare se diluează în PBST.

Procedura:

1. Plăcile ELISA se acoperă cu 50 ľl de seruri antivirale de iepure şi se lasă peste noapte într-o încăpere umedă, la temperatura ambiantă.

2. În plăci de microtitrare cu godeuri multiple şi cu fundul rotund (plăci purtătoare) se prepară, la un volum de 50 microlitri, serii de diluţii în progresie geometrică, în duplicat, din fiecare ser de testare, începînd cu diluţia 1/4. În fiecare godeu se adaugă 50 microlitri dintr-o doză constantă de antigen şi amestecurile se lasă peste noapte la temperatura de 4ºC. Adăugarea antigenului reduce diluţia serică iniţială la 1/8.

3. Plăcile ELISA se spală cu PBST de cinci ori.

4. Se transferă apoi 50 microlitri de amestecuri ser/antigen din plăcile purtătoare în plăcile ELISA acoperite cu ser de iepure şi se incubează la temperatura de 37ºC timp de o oră într-un agitator rotativ.

5. După spălare, în fiecare godeu se adaugă 50 ľl de antiser de cobai la antigenul specificat la punctul 4. Se incubează plăcile la temperatura de 37ºC timp de o oră într-un agitator rotativ.

6. Se spală plăcile şi se adaugă în fiecare godeu 50 ľl de imunoglobulină de iepure anticobai, conjugată cu peroxidază din hrean. Plăcile se incubează la temperatura de 37ºC timp de o oră într-un agitator rotativ.

7. Se spală plăcile şi în fiecare godeu se adaugă 50 ľl de ortofenilen diamină, ce conţine 0,05% H₂O₂ (30%) m/v.

8. După 15 minute se întrerupe reacţia cu H₂SO₄ de 1,25 M.

Se efectuează o citire spectrofotometrică a plăcilor la 492 nm cu ajutorul unui cititor ELISA, cuplat la un microcalculator.

Controale: Pentru fiecare antigen utilizat, 40 de godeuri nu conţin ser, ci antigen diluat într-un PBST. O serie dublă de diluţii în progresie geometrică de antiser bovin omolog de referinţă. O serie dublă de diluţii în progresie geometrică de ser bovin negativ.

Interpretarea: Titrurile anticorpilor sînt exprimate ca reprezentînd diluţia finală a serurilor de testare, oferind 50% din valoarea medie DO înregistrate în godeurile de control al virusului, unde serul de testare lipseşte. Titrurile superioare valorii de 1/40 sînt considerate pozitive.

Boala Aujeszky (AJD)

A. Testul de seroneutralizare se efectuează conform următorului protocol:

Ser: Toate serurile sînt inactivate la căldură (56ºC) pentru 30 de minute înainte de utilizare.

Procedura: Pentru testul de seroneutralizare constantă a diferitelor tipuri de virusuri, efectuat pe plăci de microtitrare, se folosesc sistemele de celulele Vero sau alte celule sensibile. Virusul bolii Aujeszky se utilizează la o doză de 100 TCID50 pentru 0,025 ml; se amestecă eşantioane de ser nediluat inactivat cu un volum egal (0,025 ml) de suspensie virală. Amestecurile de ser/virus se incubează la temperatura de 37ºC pentru 2 ore, în plăcile de microtitrare, înainte de adăugarea celulelor adecvate. Celulele se folosesc la o concentraţie ce formează un monostrat complet după 24 de ore.

Controale: (i) controlul infecţiozităţii virusului; (ii) controlul toxicităţii serului; (iii) controlul culturilor celulare neinoculate; (iv) antiseruri de referinţă.

Interpretarea: Rezultatele testului de neutralizare şi titrul virusului folosit la testare se înregistrează după trei pînă la şase zile de incubare la temperatura de 37ºC. Titrurile serului mai mici decît 1/2 (ser nediluat) se consideră negative.

B. Orice alt test recunoscut în comerţul cu porci destinat Republicii Moldova.

Gastroenterită transmisibilă (TGE)

Testul de seroneutralizare se efectuează conform următorului protocol:

Ser: Toate serurile se inactivează la căldură (56ºC) pentru 30 de minute înainte de utilizare.

Procedura: Pentru testul de seroneutralizare constantă a diferitelor tipuri de virusuri, efectuat pe plăci de microtitrare, se folosesc sistemele de celulele A72 (tumori de cîine) sau alte celule sensibile. Virusul TGE se utilizează la o doză de 100 TCID50 pentru 0,025 ml; se amestecă eşantioane de ser nediluat inactivat cu un volum egal (0,025 ml) de suspensie virală. Se incubează amestecurile de ser/virus la temperatura de 37ºC pentru 30 pînă la 60 de minute, în plăcile de microtitrare, înainte de adăugarea celulelor adecvate. Celulele se folosesc la o concentraţie care formează un monostrat complet după 24 de ore. Se toarnă în fiecare godeu 0,1 ml de suspensie celulară.

Controale: (i) controlul infecţiozităţii virusului; (ii) controlul toxicităţii serului; (iii) controlul culturilor celulare neinoculate; (iv) antiseruri de referinţă.

Interpretarea: Rezultatele testului de neutralizare şi titrul virusului folosit la testare se înregistrează după trei pînă la cinci zile de incubare la temperatura de 37ºC. Titrurile serului mai mici decît 1/2 (diluţie finală) se consideră negative. În cazul în care eşantioanele de ser nediluat sînt toxice pentru culturile tisulare, aceste seruri se pot dilua în proporţie de 1/2 înainte de a fi utilizate în test. Acest lucru corespunde unei diluţii finale a serului de 1/4. În aceste cazuri, titrurile serului mai mici decît 1/4 (diluţie finală) se consideră negative.

Boala veziculoasă a porcului (SVD)

Testele pentru boala veziculoasă a porcului (SVD) se efectuează în conformitate cu cerinţele legislaţiei sanitar-veterinare.

Pestă porcină clasică (CSF)

Testele pentru pesta porcină clasică (CSF) se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare a Republicii Moldova.

Realizarea testelor pentru CSF trebuie să fie conformă cu liniile directoare stabilite în Manualul de standarde al Oficiului Internaţional de Epizootii privind testele de diagnostic şi vaccinurile (capitolul 2.1.13).

Sensibilitatea şi specificitatea testului serologic pentru pesta porcină clasică impune ca acesta să fie efectuat de un laborator naţional ce dispune de un sistem de asigurare a calităţii. Este necesar să se demonstreze că testele utilizate permit recunoaşterea unei game de seruri de referinţă puternic şi slab pozitive şi detectarea anticorpilor în faza acută şi în faza de convalescenţă.

Anexa nr.3

la Norma sanitar-veterinară

privind condiţiile de sănătate animală şi publică

şi de certificare sanitar-veterinară pentru importul

în Republica Moldova al anumitor animale vii şi al

cărnii proaspete provenite de la acestea

Modele de certificate veterinare

Modele

1. Certificatele veterinare se întocmesc de ţara exportatoare în baza modelelor prevăzute în prezenta anexă, în conformitate cu modelul certificatului corespunzător al cărnii în cauză. Ele conţin atestările solicitate, numerotate conform modelului şi, după caz, garanţiile suplimentare cerute pentru ţara exportatoare sau o regiune a acesteia.

2. Trebuie să se prezinte un certificat individual şi unic pentru carnea exportată dintr-un singur teritoriu prevăzut în prezenta anexă, care se expediază spre aceeaşi destinaţie şi se transportă în acelaşi vagon sau camion, în aceeaşi aeronavă sau navă.

3. Originalul fiecărui certificat este compus dintr-o singură foaie, recto şi verso, sau, în cazul în care sînt necesare mai multe informaţii, este prezentat astfel încît toate foile să facă parte dintr-un tot unitar şi indivizibil.

4. Certificatul se întocmeşte în limba moldovenească şi/sau în limba engleză.

5. În cazul în care la certificat se anexează, din motive de identificare a diferitelor elemente ale lotului (tabelul de la punctul 8.3. din modelul de certificat), pagini suplimentare, aceste pagini se consideră, de asemenea, ca făcînd parte din originalul certificatului prin aplicarea, pe fiecare pagină, a semnăturii şi a ştampilei medicului veterinar oficial responsabil de certificare.

6. În cazul în care certificatul, inclusiv tabelele suplimentare prevăzute la punctul 5, se compune din mai multe pagini, fiecare pagină se numerotează în partea inferioară – (numărul paginii din numărul total de pagini) – şi este prevăzut în partea superioară – cu numărul de cod al certificatului atribuit de autoritatea competentă.

7. Originalul certificatului trebuie completat şi semnat de către un medic veterinar oficial.

Culoarea semnăturii trebuie să difere de cea a textului. Această regulă se aplică şi pentru alte ştampile, cu excepţia celor în relief sau filigranate.

8. Originalul certificatului trebuie să însoţească lotul pînă la punctul de control de la frontiera Republicii Moldova.