Hotărâre nr. 485 din 30.07.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Cerinţelor minime de formare şi a criteriilor de evaluare

 în vederea autorizării de funcţionare provizorie şi acreditării pentru programele

de studii superioare de Medicină, Stomatologie, Farmacie, Asistenţă medicală

generală, Moaşe, Medicină veterinară, Arhitectură şi pentru programul

de studii profesional tehnice postsecundare nonterţiare de Moaşe

nr. 485  din  30.07.2025

 (în vigoare 01.09.2025, cu excepţia anexei nr.1 - 01.09.2026, anexei nr.2 - 01.09.2028) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 448-451 art. 531 din 28.08.2025

* * *

UE

În temeiul art.139 lit.a) din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.319-324, art.634), cu modificările ulterioare, şi al cap. 23 art.123 din Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112/2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.185-189, art.442), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre transpune parţial (transpune art.24, 31, 34, 38, 40, 44, 46 şi pct.5.2.1, 5.3.1, 5.4.1, 5.5.1 şi 5.6.1 din Anexa V) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 255/22 din 30 septembrie 2005, CELEX: 32005L0036, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva delegată (UE) 2025/1223 a Comisiei din 10 aprilie 2025.

[Clauza de armonizare în redacţia Hot.Guv. nr.226 din 06.05.2026, în vigoare 08.06.2026]

1. Se aprobă:

1.1. Cerinţele minime de formare şi criteriile de evaluare în vederea autorizării de funcţionare provizorie şi acreditării pentru programele de studii superioare de Medicină, Stomatologie, Farmacie, Asistenţă medicală generală, Moaşe din domeniul general de studii Sănătate, conform anexei nr.1;

1.2. Cerinţele minime de formare şi criteriile de evaluare în vederea autorizării de funcţionare provizorie şi acreditării pentru programul de studii profesional-tehnice postsecundare nonterţiare de Moaşe, conform anexei nr.2;

1.3. Cerinţele minime de formare şi criteriile de evaluare în vederea autorizării de funcţionare provizorie şi acreditării pentru programul de studii superioare integrate de Medicină veterinară din domeniul general de studii Medicină veterinară, conform anexei nr.3;

1.4. Cerinţele minime de formare şi criteriile de evaluare în vederea autorizării de funcţionare provizorie şi acreditării pentru programul de studii superioare integrate de Arhitectură din domeniul general de studii Arhitectură şi construcţii, conform anexei nr.4.

2. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educaţie şi Cercetare vor asigura implementarea prevederilor prezentei hotărâri.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare începând cu data de 1 septembrie 2025, cu excepţia anexei nr.1, care intră în vigoare la data de 1 septembrie 2026, şi a anexei nr.2, care intră în vigoare la data de 1 septembrie 2028.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.485/2025

CERINŢE MINIME

de formare şi criteriile de evaluare în vederea autorizării de funcţionare

provizorie şi acreditării pentru programele de studii superioare de

Medicină, Stomatologie, Farmacie, Asistentă medicală generală,

Moaşe din domeniul de general de studiu Sănătate

Capitolul I

PROGRAME DE STUDII SUPERIOARE INTEGRATE

Secţiunea 1

Programul de studii superioare integrate de Medicină

1. Admiterea la programul de studii superioare integrate de Medicină se face în baza diplomei de bacalaureat, a diplomei de studii profesionale sau a unui act echivalent de studii recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor, care permite accesul la universităţi sau la instituţii de învăţământ superior de nivel recunoscut ca echivalent, pe bază de concurs, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin coordonare cu Ministerul Sănătăţii.

2. Programul de studii superioare integrate de Medicină reprezintă formarea medicală de bază şi cuprinde şase ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă, echivalentul a 360 de credite ECTS, corespunde nivelului de calificare 7 CNC/EQF şi constă în cel puţin 6 200 de ore de formare teoretică şi practică.

3. Programul de studii superioare integrate de Medicină are ca finalitate dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:

3.1. cunoştinţe corespunzătoare despre ştiinţele pe care se bazează medicina şi o bună înţelegere a metodelor ştiinţifice, inclusiv a principiilor de măsurare a funcţiilor biologice, evaluarea datelor stabilite ştiinţific şi analiza lor;

3.2. cunoştinţe corespunzătoare despre structura, funcţiile şi comportamentul persoanelor sănătoase şi bolnave, precum şi relaţiile dintre starea de sănătate şi mediul social şi fizic al fiinţei umane;

3.3. cunoştinţe corespunzătoare despre disciplinele şi practicile clinice care oferă o imagine coerentă a afecţiunilor mintale şi fizice, a medicinii din perspectiva profilaxiei, diagnosticului, terapiei şi reproducerii umane;

3.4. experienţă clinică utilă în spitale, sub supraveghere corespunzătoare.

Secţiunea a 2-a

Programul de studii superioare integrate de Stomatologie

4. Admiterea la programul de studii superioare integrate de Stomatologie se face în baza diplomei de bacalaureat, a diplomei de studii profesionale sau a unui act echivalent de studii recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor, pe bază de concurs, care permite accesul la universităţi sau la instituţii de învăţământ superior de nivel recunoscut ca echivalent, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin coordonare cu Ministerul Sănătăţii.

5. Programul de studii superioare integrate de Stomatologie reprezintă formarea profesională de bază şi cuprinde cinci ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă, echivalentul a 300 de credite ECTS, corespunde nivelului de calificare 7CNC/EQF şi constă în cel puţin 5 200 de ore de formare teoretică şi practică.

6. Programul de studii superioare integrate de Stomatologie are ca finalitate dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:

6.1. cunoştinţe corespunzătoare despre ştiinţele pe care se bazează stomatologia, precum şi o bună înţelegere a metodelor ştiinţifice, în special a principiilor de măsurare a funcţiilor biologice, de evaluare a datelor stabilite ştiinţific şi de analiză a lor;

6.2. cunoştinţe corespunzătoare despre constituţia, fiziologia şi comportamentul persoanelor sănătoase şi bolnave, precum şi influenţa pe care o au mediul natural şi mediul social asupra stării de sănătate a fiinţei umane, în măsura în care aceste elemente se raportează la stomatologie;

6.3. cunoştinţe corespunzătoare despre structura şi funcţia dinţilor, a gurii, a maxilarelor şi a ţesuturilor conexe atât sănătoase, cât şi bolnave, precum şi raportul lor cu starea de sănătate generală şi bunăstarea fizică şi socială a pacientului;

6.4. cunoştinţe corespunzătoare despre disciplinele şi metodele clinice care îi oferă medicului stomatolog o imagine coerentă asupra anomaliilor, leziunilor şi maladiilor dinţilor, ale gurii, ale maxilarelor şi ale ţesuturilor conexe, precum şi despre odontologie din perspectiva profilaxiei, a diagnosticului şi a terapiei;

6.5. experienţă clinică adecvată sub supraveghere corespunzătoare;

6.6. cunoştinţe corespunzătoare de stomatologie digitală şi o bună înţelegere a utilizării şi a aplicării sale în condiţii de siguranţă în practică.

7. Programul de studii superioare integrate de Stomatologie oferă competenţele necesare pentru toate activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament privind anomaliile şi maladiile dinţilor, ale gurii, ale maxilarelor şi ale ţesuturilor conexe.

8. Programul de studii superioare integrate de Stomatologie cuprinde cel puţin următoarele discipline:

8.1. disciplinele de bază, care cuprind:

8.1.1. Chimie;

8.1.2. Fizică;

8.1.3. Biologie, genetică şi medicină regenerativă;

8.2. disciplinele medico-biologice şi medicale generale, care cuprind:

8.2.1. Anatomie;

8.2.2. Embriologie;

8.2.3. Histologie, inclusiv Citologie;

8.2.4. Fiziologie;

8.2.5. Biochimie (sau Chimie fiziologică);

8.2.6. Anatomie patologică;

8.2.7. Patologie generală;

8.2.8. Farmacologie;

8.2.9. Microbiologie;

8.2.10. Igienă;

8.2.11. Medicină preventivă şi sănătate publică dentară;

8.2.12. Radiologie;

8.2.13. Fizioterapie;

8.2.14. Chirurgie generală;

8.2.15. Medicină internă, inclusiv Pediatrie;

8.2.16. Otorinolaringologie;

8.2.17. Dermatovenerologie;

8.2.18. Psihologie generală – Psihopatologie – Neuropatologie;

8.2.19. Anestezie;

8.2.20. Imunologie;

8.3. disciplinele specifice odonto-stomatologice, care cuprind:

8.3.1. Protetică dentară;

8.3.2. Materiale stomatologice;

8.3.3. Stomatologie conservativă;

8.3.4. Stomatologie preventivă;

8.3.5. Anestezie şi sedare în stomatologie;

8.3.6. Chirurgie specială;

8.3.7. Patologie specială;

8.3.8. Practică clinică odonto-stomatologică;

8.3.9. Pedodonţie;

8.3.10. Ortodonţie;

8.3.11. Parodontologie;

8.3.12. Radiologie dentară;

8.3.13. Ocluzie dentară şi funcţie maxilară;

8.3.14. Gestionare a cabinetului stomatologic, profesionalism, etică şi legislaţie;

8.3.15. Aspecte sociale ale practicii dentare;

8.3.16. Gerodontologie;

8.3.17. Implantologie orală;

8.3.18. Îngrijire colaborativă interprofesională;

8.3.19. Tehnologie digitală în stomatologie.

Predarea unei sau a mai multe discipline se poate realiza în cadrul unui modul sau într-o singură disciplină.

Secţiunea a 3-a

Programul de studii superioare integrate de Farmacie

9. Admiterea la programul de studii superioare integrate de Farmacie se face în baza diplomei de bacalaureat, a diplomei de studii profesionale sau a unui act echivalent de studii recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor, care permite accesul la universităţi sau la instituţii de învăţământ superior de nivel recunoscut ca echivalent, pe bază de concurs, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin coordonare cu Ministerul Sănătăţii.

10. Programul de studii superioare integrate de Farmacie cuprinde cinci ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă, echivalentul a 300 de credite ECTS, corespunde nivelului de calificare 7CNC/EQF şi constă în cel puţin 5 200 de ore de formare teoretică şi practică, dintre care cel puţin:

10.1. patru ani de formare teoretică şi practică, forma de învăţământ cu frecvenţă;

10.2. în cursul sau la finalul formării teoretice şi practice, şase luni de stagiu într-o farmacie deschisă publicului (comunitară) sau într-un spital (farmacie de spital), sub supravegherea serviciului farmaceutic al spitalului respectiv.

[Pct.10 (subpct.10.1) modificat prin Hot.Guv. nr.226 din 06.05.2026, în vigoare 08.06.2026]

11. Programul de studii superioare integrate de Farmacie are ca finalitate dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:

11.1. cunoştinţe corespunzătoare despre medicamente şi substanţele utilizate pentru fabricarea medicamentelor;

11.2. cunoştinţe corespunzătoare despre tehnologia farmaceutică şi controlul fizic, chimic, biologic şi microbiologic al medicamentelor;

11.3. cunoştinţe corespunzătoare despre metabolism, efectele medicamentelor şi acţiunea substanţelor toxice, precum şi despre utilizarea medicamentelor;

11.4. cunoştinţe corespunzătoare care permit evaluarea datelor ştiinţifice privind medicamentele, pentru a putea furniza pe această bază informaţii corespunzătoare;

11.5. cunoştinţe corespunzătoare despre condiţiile legale şi alte condiţii domeniul exercitării activităţilor farmaceutice;

11.6. cunoştinţe corespunzătoare în domeniul farmaciei clinice şi al îngrijirii farmaceutice, precum şi competenţe de aplicare practică a acestora;

11.7. cunoştinţe, aptitudini şi competenţe corespunzătoare în domeniul sănătăţii publice şi impactul acestora asupra promovării sănătăţii şi a gestionării maladiilor;

11.8. cunoştinţe, aptitudini şi competenţe corespunzătoare în domeniul colaborării interdisciplinare şi multidisciplinare, al practicii interprofesionale şi al comunicării;

11.9. cunoştinţe corespunzătoare în domeniul tehnologiei informaţiei şi al tehnologiei digitale, precum şi competenţe privind aplicarea lor practică.

12. Programul de studii superioare integrate de Farmacie cuprinde, cel puţin, următoarele discipline:

12.1. Biologia plantelor şi animalelor;

12.2. Fizică;

12.3. Chimie generală şi anorganică;

12.4. Chimie organică;

12.5. Chimie analitică;

12.6. Chimie farmaceutică, inclusiv analiza medicamentelor;

12.7. Biochimie generală şi aplicată (medicală);

12.8. Anatomie, fiziologie, patologie şi fiziopatologie şi terminologie medicală;

12.9. Microbiologie;

12.10. Farmacologie şi farmacoterapie;

12.11. Tehnologie farmaceutică;

12.12. Tehnologie biofarmaceutică;

12.13. Toxicologie;

12.14. Farmacognosie;

12.15. Legislaţie şi, după caz, deontologie;

12.16. Genetică şi farmacogenomică;

12.17. Imunologie;

12.18. Farmacie clinică;

12.19. Îngrijire farmaceutică;

12.20. Farmacie socială;

12.21. Sănătate publică, inclusiv epidemiologie;

12.22. Practică farmaceutică;

12.23. Farmacoeconomie.

Repartizarea instruirii teoretice şi practice pentru fiecare disciplină care figurează în programul minim de studii trebuie să acorde suficientă importanţă teoriei, pentru a păstra caracterul universitar al instruirii.

CAPITOLUL II

Programe de studii superioare de licenţă

Secţiunea 1

Programul de studii superioare de licenţă

de Asistenţă medicală generală

13. Admiterea la programul de studii superioare de licenţă Asistenţă medicală generală se face în baza diplomei de bacalaureat, a diplomei de studii profesionale sau a unui act echivalent de studii recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor, care permite accesul la universităţi sau la instituţii de învăţământ superior de nivel recunoscut ca echivalent, pe bază de concurs, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin coordonare cu Ministerul Sănătăţii.

14. Programul de studii superioare de licenţă de Asistenţă medicală generală cuprinde patru ani de studii, formă de învăţământ cu frecvenţă, echivalentul a 240 de credite ECTS, corespunde nivelului de calificare 6 CNC/EQF şi constă din cel puţin 4 600 de ore de formare teoretică şi clinică, perioada de formare teoretică reprezentând cel puţin o treime, iar cea de formare clinică, cel puţin jumătate din perioada minimă de formare. Formarea teoretică se defineşte ca fiind parte din formarea de asistent medical generalist, prin care asistenţii medicali formaţi dobândesc cunoştinţele, aptitudinile şi competenţele profesionale necesare.

15. Formarea teoretică este asigurată de către personalul didactic calificat în domeniul asistenţei medicale, precum şi de alte persoane competente în cadrul instituţiei de învăţământ superior.

16. Formarea clinică se defineşte ca fiind parte din formarea prin care asistentul medical generalist învaţă, în cadrul unei echipe, în contact direct cu un individ sănătos sau bolnav şi/sau cu o colectivitate, să organizeze, să acorde şi să evalueze asistenţa medicală globală necesară, pe baza cunoştinţelor, a aptitudinilor şi a competenţelor dobândite. Asistentul medical generalist format învaţă să lucreze în echipă, să coordoneze o echipă şi să organizeze asistenţa medicală globală, inclusiv educaţia sanitară a indivizilor şi a grupurilor mici în cadrul instituţiilor sanitare sau al colectivităţii.

Această formare se desfăşoară în spitale şi în alte instituţii medico-sanitare, precum şi în colectivitate, sub responsabilitatea cadrelor didactice sau ştiinţifico-didactice, şi cu sprijinul şi în cooperare cu alţi asistenţi calificaţi. În procesul de formare pot fi integrate şi alte persoane calificate.

Asistenţii-candidaţi participă la activităţile serviciilor în cauză în măsura în care aceste activităţi sunt necesare pentru formarea lor, permiţându-le să îşi asume responsabilităţile pe care le implică îngrijirile la nivel de asistent.

17. Programul de studii superioare de licenţă de Asistenţă medicală generală are ca finalitate dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:

17.1. cunoştinţe vaste despre ştiinţele care stau la baza asistenţei medicale generale, inclusiv înţelegere suficientă a structurii organismului, a funcţiilor fiziologice şi a comportamentului persoanelor sănătoase şi bolnave, precum şi a relaţiilor dintre starea de sănătate şi mediul fizic şi social al fiinţei umane;

17.2. cunoştinţe despre natura şi etica profesiei, precum şi despre principiile generale privind sănătatea şi asistenţa medicală;

17.3. experienţă clinică adecvată, care se dobândeşte sub supravegherea unui personal calificat şi în locuri în care numărul personalului calificat şi echipamentele sunt adecvate pentru asistenţa medicală care trebuie acordată pacientului;

17.4. capacitatea de a participa la formarea practică a personalului medical şi experienţa de lucru cu acest personal, precum şi cu membrii altor profesii din sistemul de sănătate;

17.5. capacitatea de a oferi asistenţă medicală individualizată şi de a responsabiliza pacienţii, rudele şi alte persoane relevante în ceea ce priveşte autoîngrijirea şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos;

17.6. capacitatea de a dezvolta o abordare eficace în materie de leadership şi competenţe decizionale;

17.7. cunoaşterea inovaţiilor tehnice legate de asistenţa medicală şi de metodele de asistenţă medicală.

18. Titlul de calificare de asistent medical generalist licenţiat atestă că acesta este capabil să aplice cel puţin următoarele competenţe de bază:

18.1. competenţa de a diagnostica în mod independent asistenţa medicală necesară, pe baza cunoştinţelor teoretice şi clinice existente, şi de a planifica, a organiza şi a pune în aplicare asistenţa medicală în procesul de tratare a pacienţilor, pe baza cunoştinţelor şi competenţelor dobândite, conform subpct. 17.1, 17.2 şi 17.3, pentru îmbunătăţirea practicii profesionale;

18.2. competenţa de a colabora în mod eficient cu alţi actori din sectorul sanitar, inclusiv prin participarea la formarea practică a personalului sanitar, pe baza cunoştinţelor şi competenţelor dobândite conform prevederilor de la subpct. 17.4 şi 17.5;

18.3. competenţa de a oferi persoanelor, familiilor şi grupurilor de persoane informaţii care să le permită să aibă un stil de viaţă sănătos şi să se autoîngrijească, pe baza cunoştinţelor şi competenţelor dobândite, conform subpct. 17.1 şi 17.2;

18.4. competenţa de a iniţia în mod independent măsuri imediate pentru menţinerea în viaţă a pacientului şi de a aplica măsuri în situaţii de criză sau de catastrofă;

18.5. competenţa de a oferi în mod independent consiliere, indicaţii şi sprijin persoanelor care necesită îngrijire şi persoanelor apropiate;

18.6. competenţa de a asigura în mod independent calitatea îngrijirii medicale şi evaluarea acesteia;

18.7. competenţa de a asigura o comunicare profesională exhaustivă şi de a coopera cu membrii altor profesii din domeniul sănătăţii;

18.8. competenţa de a analiza calitatea asistenţei acordate pentru a-şi îmbunătăţi practica profesională de asistent medical generalist.

19. Programul de studii superioare de licenţă de Asistenţă medicală generală este structurat în două părţi, cu următoarele discipline:

19.1. instruire teoretică:

19.1.1. Asistenţă medicală, care cuprinde:

19.1.1.1. Natura, etica şi principiile generale ale sănătăţii şi ale asistenţei medicale, inclusiv teoriile privind îngrijirea centrată pe persoană;

19.1.1.2. Principii de asistenţă medicală în materie de:

19.1.1.2.1. Medicină generală şi specialităţi medicale;

19.1.1.2.2. Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale;

19.1.1.2.3. Îngrijirea copiilor şi Pediatrie;

19.1.1.2.4. Igiena şi îngrijirea mamei şi a nou-născutului;

19.1.1.2.5. Sănătate mintală şi Psihiatrie;

19.1.1.2.6. Îngrijirea persoanelor în vârstă şi Geriatrie;

19.1.1.3. Practica şi cercetarea în domeniul asistenţei medicale bazate pe dovezi;

19.1.2. ştiinţe generale privind sănătatea, care cuprind:

19.1.2.1. Anatomie şi fiziologie;

19.1.2.2. Patologie;

19.1.2.3. Bacteriologie, virusologie şi parazitologie;

19.1.2.4. Biofizică, biochimie şi radiologie;

19.1.2.5. Dietetică;

19.1.2.6. Igienă, care cuprinde:

19.1.2.6.1. Medicină preventivă;

19.1.2.6.2. Educaţie sanitară;

19.1.2.7. Farmacologie;

19.1.3. ştiinţe sociale, care cuprind:

19.1.3.1. Sociologie;

19.1.3.2. Psihologie;

19.1.3.3. Principii de administrare şi de gestionare;

19.1.3.4. Principii de predare;

19.1.3.5. Legislaţie socială şi sanitară;

19.1.3.6. Aspecte juridice ale profesiei;

19.1.4. Ştiinţă şi tehnologie (e-sănătate);

19.2. Instruire clinică, care cuprinde:

19.2.1. Asistenţă medicală în materie de:

19.2.1.1. medicină generală şi specialităţi medicale;

19.2.1.2. chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale;

19.2.1.3. îngrijirea copiilor şi pediatrie;

19.2.1.4. igiena şi îngrijirea mamei şi a nou-născutului;

19.2.1.5. sănătate mintală şi psihiatrie;

19.2.1.6. îngrijirea persoanelor în vârstă şi geriatrie;

19.2.1.7. asistenţă medicală în medii comunitare;

19.2.1.8. abordarea centrată pe persoană;

19.2.2. Ştiinţă şi tehnologie (e-sănătate).

Predarea unei sau a mai multe discipline se poate realiza în cadrul unui modul sau pot fi integrate în cadrul celorlalte discipline ori în conexiune cu acestea. Instruirea teoretică se face în mod echilibrat şi coordonat cu instruirea clinică, astfel încât cunoştinţele şi competenţele prevăzute mai sus să poată fi dobândite în mod corespunzător.

Secţiunea a 2-a

Programul de studii superioare de licenţă de Moaşe

20. Admiterea la programul de studii superioare de licenţă de Moaşe se face în baza diplomei de bacalaureat, a diplomei de studii profesionale sau a unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor, care permite accesul la universităţi sau la instituţii de învăţământ superior de nivel recunoscut ca echivalent, pe bază de concurs, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin coordonare cu Ministerul Sănătăţii.

21. Programul de studii superioare de licenţă de Moaşe cuprinde patru ani de studii, formă de învăţământ cu frecvenţă, echivalentul a 240 de credite ECTS, corespunde nivelului de calificare 6CNC/EQF şi constă din cel puţin 4 600 de ore de formare teoretică şi practică, cu cel puţin o treime din durata minimă de formare constând în formare clinică.

22. Programul de studii superioare de licenţă de Moaşe are ca finalitate dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:

22.1. cunoştinţe amănunţite despre ştiinţele pe care se bazează activităţile de moaşă, în special moşit, obstetrică şi ginecologie;

22.2. cunoştinţe corespunzătoare despre deontologia şi legislaţia relevantă pentru exercitarea profesiei;

22.3. cunoştinţe corespunzătoare de medicină generală (funcţii biologice, anatomie şi fiziologie) şi farmacologie în domeniul obstetricii şi al nou-născuţilor, precum şi cunoştinţe cu privire la relaţia dintre starea de sănătate şi mediul fizic şi social al fiinţei umane şi despre comportamentul acestuia;

22.4. experienţă clinică adecvată dobândită în instituţiile aprobate, care capacitează moaşele să acorde îngrijiri antenatale, să asiste la naştere şi să se ocupe de urmările acesteia în instituţii aprobate, să acorde supraveghere în faza imediat premergătoare naşterii şi la naştere, să acorde îngrijiri postnatale şi să efectueze manevre de resuscitare neonatală, în aşteptarea unui medic, în mod independent şi pe propria răspundere, în măsura necesară şi în afara situaţiilor patologice;

22.5. înţelegere corespunzătoare a formării personalului sanitar şi experienţa colaborării cu acesta.

23. Programul de studii superioare de licenţă de Moaşe este structurat în două părţi cu următoarele discipline:

23.1. instruirea teoretică şi tehnică:

23.1.1. materii de bază, care cuprind:

23.1.1.1. Noţiuni fundamentale de anatomie şi fiziologie;

23.1.1.2. Noţiuni fundamentale de patologie;

23.1.1.3. Noţiuni fundamentale de bacteriologie, virusologie şi parazitologie;

23.1.1.4. Noţiuni fundamentale de biofizică, biochimie şi radiologie;

23.1.1.5. Pediatrie, în special referitor la nou-născuţi;

23.1.1.6. Igienă, educaţie sanitară, medicină preventivă, diagnosticare timpurie;

23.1.1.7. Nutriţie şi dietetică, în special cu privire la femei, nou-născuţi şi sugari;

23.1.1.8. Noţiuni fundamentale de sociologie şi probleme de medicină socială;

23.1.1.9. Noţiuni fundamentale de farmacologie;

23.1.1.10. Psihologie;

23.1.1.11. Pedagogie;

23.1.1.12. Legislaţie medicală şi socială şi organizare medicală;

23.1.1.13. Deontologie şi legislaţie profesională;

23.1.1.14. Educaţie sexuală şi planificare familială;

23.1.1.15. Protecţia juridică a mamei şi copilului;

23.1.2. materii specifice activităţilor moaşelor, care cuprind:

23.1.2.1. Anatomie şi fiziologie;

23.1.2.2. Embriologie şi dezvoltarea fătului;

23.1.2.3. Sarcină, naştere şi puerperalitate;

23.1.2.4. Patologie ginecologică şi obstetrică;

23.1.2.5. Pregătire pentru naştere şi maternitate, inclusiv aspecte psihologice;

23.1.2.6. Pregătire pentru naştere (inclusiv cunoaşterea şi folosirea echipamentului tehnic de obstetrică);

23.1.2.7. Analgezie, anestezie şi resuscitare;

23.1.2.8. Fiziologia şi patologia nou-născutului;

23.1.2.9. Îngrijirea şi supravegherea nou-născutului;

23.1.2.10. Factori psihologici şi sociali;

23.2. instruirea practică şi instruirea clinică se face sub supraveghere corespunzătoare şi cuprinde:

23.2.1. consultarea femeilor însărcinate, inclusiv cel puţin 100 de examinări prenatale;

23.2.2. supravegherea şi îngrijirea a cel puţin 40 de parturiente;

23.2.3. asistarea de către studenţi la cel puţin 40 de naşteri. În cazul în care nu se poate ajunge la acest număr ca urmare a lipsei de femei în travaliu, poate fi redus la minimum 30 de naşteri, cu condiţia ca studentul să participe activ la încă 20 de naşteri;

23.2.4. asistarea la naşteri cu prezentare pelviană. În cazul în care acest lucru nu este posibil ca urmare a numărului insuficient de naşteri cu prezentare pelviană, instruirea se face prin simulare;

23.2.5. practicarea epiziotomiei şi iniţierea în sutură. Iniţierea va cuprinde instruire teoretică şi practică clinică. Practicarea suturii include sutura epiziotomiilor şi a rupturilor simple de perineu, care poate fi simulată în cazul în care este absolut necesară;

23.2.6. supravegherea şi îngrijirea a 40 de femei care urmează să nască sau care au născut, având sarcini cu risc;

23.2.7. supravegherea şi îngrijirea, inclusiv examinarea, a cel puţin 100 de parturiente sănătoase şi nou-născuţi sănătoşi;

23.2.8. urmărirea şi îngrijirea nou-născutului care necesită îngrijiri speciale, inclusiv a celor născuţi prematur, a celor născuţi după termen, precum şi a celor subponderali sau bolnavi;

23.2.9. îngrijirea femeilor care prezintă patologii ginecologice şi obstetricale;

23.2.10. iniţierea în îngrijirea medicală şi chirurgicală, care va cuprinde instruire teoretică şi practică clinică.

Instruirea teoretică şi tehnică se face în mod echilibrat şi coordonat cu instruirea clinică, astfel încât cunoştinţele şi competenţele prevăzute la pct.22 să poată fi dobândite în mod corespunzător.

Instruirea clinică a moaşei se realizează sub forma unor stagii controlate în cadrul spitalelor sau al altor servicii de sănătate autorizate de autorităţile sau organismele competente. Pe parcursul stagiilor clinice, studenţii participă la activităţile serviciilor în cauză în măsura în care acestea contribuie la formarea profesională a lor şi corespund responsabilităţilor pe care le implică activităţile de moaşă.

Secţiunea a 3-a

Programul de studii superioare de licenţă de Moaşe ca formare

specializată pentru deţinătorii calificării Asistenţă medicală generală

24. Admiterea la programul de studii superioare de licenţă de Moaşe ca formare specializată pentru absolvenţii programului de studii superioare de licenţă de Asistenţă medicală generală se face în baza diplomei de licenţă în Sănătate sau a unui act echivalent de studii recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi a calificărilor, pe bază de concurs, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin coordonare cu Ministerul Sănătăţii.

25. Programul de studii superioare de licenţă de Moaşe, pregătire specializată pentru absolvenţii programului de studii superioare de licenţă de Asistenţă medicală generală are următoarele alternative de realizare:

25.1. doi ani de studii, formă de învăţământ cu frecvenţă, echivalentul a 120 de credite ECTS, nivelul de calificare 6 CNC/EQF şi care constă din cel puţin 3 600 de ore de formare teoretică şi practică, cu cel puţin o treime din durata minimă constând în formare clinică;

25.2. 18 luni de studii, formă de învăţământ cu frecvenţă, echivalentul a 90 de credite ECTS şi care constă din cel puţin 3 000 de ore de formare teoretică şi practică, urmate de o practică profesională de un an pentru care se eliberează un certificat în conformitate.

26. Certificatul menţionat la subpct. 25.2 se eliberează de către o autoritate publică care atestă că beneficiarul, după ce a obţinut titlul de calificare ca moaşă, a exercitat în mod satisfăcător, într-un spital sau într-o instituţie de sănătate autorizată în acest sens, toate activităţile de moaşă în perioada corespunzătoare.

27. Programul de studii superioare de licenţă de Moaşe ca pregătire specializată pentru absolvenţii programului de studii superioare de licenţă de Asistenţă medicală generală conţine disciplinele indicate la pct.23, cu excepţia disciplinelor care se regăsesc la pct.19, şi are ca finalitate dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:

27.1. cunoştinţe amănunţite despre ştiinţele pe care se bazează activităţile de moaşă, în special moşit, obstetrică şi ginecologie;

27.2. cunoştinţe corespunzătoare despre deontologia şi legislaţia relevantă pentru exercitarea profesiei;

27.3. cunoştinţe corespunzătoare de medicină generală (funcţii biologice, anatomie şi fiziologie) şi farmacologie în domeniul obstetricii şi al nou-născuţilor, precum şi cunoştinţe cu privire la relaţia dintre starea de sănătate şi mediul fizic şi social al fiinţei umane şi despre comportamentul acesteia;

27.4. experienţă clinică adecvată, dobândită în instituţiile aprobate, care capacitează moaşele să acorde îngrijiri antenatale, să asiste la naştere şi să se ocupe de urmările acesteia în instituţii aprobate, să acorde supraveghere în faza imediat premergătoare naşterii şi la naştere, să acorde îngrijiri postnatale şi să efectueze manevre de resuscitare neonatală, în aşteptarea unui medic, în mod independent şi pe propria răspundere, în măsura necesară şi în afara situaţiilor patologice;

27.5. înţelegere corespunzătoare a formării personalului sanitar şi experienţa colaborării cu acesta.

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.485/2025

CERINŢE MINIME

de formare şi criterii de evaluare în vederea autorizării de funcţionare

provizorie şi acreditării pentru programul de studii profesional

 tehnice postsecundare nonterţiare de Moaşe

1. Admiterea la programul de studii profesional tehnice postsecundare nonterţiare de Moaşă se face în baza diplomei de bacalaureat sau a unui act echivalent de studii recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor, pe bază de concurs, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

2. Programul de studii profesional tehnice postsecundare nonterţiare de Moaşe, cuprinde minimum 3,5 ani de studii, formă de învăţământ cu frecvenţă, echivalentul a 210 credite ECVET, corespunde nivelului de calificare 5 CNC/EQF şi constă din cel puţin 6 300 de ore de formare teoretică şi practică, cu cel puţin o treime din durata minimă constând în formare clinică.

3. Programul de studii profesional tehnice postsecundare nonterţiare de Moaşe are ca finalitate dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:

3.1. cunoştinţe amănunţite despre ştiinţele pe care se bazează activităţile de moaşă, în special moşit, obstetrică şi ginecologie;

3.2. cunoştinţe corespunzătoare despre deontologia şi legislaţia relevantă pentru exercitarea profesiei;

3.3. cunoştinţe corespunzătoare de medicină generală (funcţii biologice, anatomie şi fiziologie) şi farmacologie în domeniul obstetricii şi al nou-născuţilor, precum şi cunoştinţe cu privire la relaţia dintre starea de sănătate şi mediul fizic şi social al fiinţei umane şi despre comportamentul acesteia;

3.4. experienţă clinică adecvată, dobândită în instituţiile aprobate, care capacitează moaşele să acorde îngrijiri antenatale, să asiste la naştere şi să se ocupe de urmările acesteia în instituţii aprobate, să acorde supraveghere în faza imediat premergătoare naşterii şi la naştere, să acorde îngrijiri postnatale şi să efectueze manevre de resuscitare neonatală în aşteptarea unui medic, în mod independent şi pe propria răspundere, în măsura necesară şi în afara situaţiilor patologice;

3.5. înţelegere corespunzătoare a formării personalului sanitar şi experienţa colaborării cu personalul respectiv.

4. Programul de studii profesional tehnice postsecundare nonterţiare de Moaşă conţine următoarele discipline:

4.1. instruirea teoretică şi tehnică, care cuprinde:

4.1.1. materii de bază:

4.1.1.1. Noţiuni fundamentale de anatomie şi fiziologie;

4.1.1.2. Noţiuni fundamentale de patologie;

4.1.1.3. Noţiuni fundamentale de bacteriologie, virusologie şi parazitologie;

4.1.1.4. Noţiuni fundamentale de biofizică, biochimie şi radiologie;

4.1.1.5. Pediatrie, în special referitor la nou-născuţi;

4.1.1.6. Igienă, educaţie sanitară, medicină preventivă, diagnosticare timpurie;

4.1.1.7. Nutriţie şi dietetică, în special cu privire la femei, nou-născuţi şi sugari;

4.1.1.8. Noţiuni fundamentale de sociologie şi probleme de medicină

socială;

4.1.1.9. Noţiuni fundamentale de farmacologie;

4.1.1.10. Psihologie;

4.1.1.11. Pedagogie;

4.1.1.12. Legislaţie medicală şi socială şi organizare medicală;

4.1.1.13. Deontologie şi legislaţie profesională;

4.1.1.14. Educaţie sexuală şi planificare familială;

4.1.1.15. Protecţia juridică a mamei şi copilului;

4.1.2. materii specifice activităţilor moaşelor:

4.1.2.1. Anatomie şi fiziologie;

4.1.2.2. Embriologie şi dezvoltare a fătului;

4.1.2.3. Sarcină, naştere şi puerperalitate;

4.1.2.4. Patologie ginecologică şi obstetrică;

4.1.2.5. Pregătire pentru naştere şi maternitate, inclusiv aspecte psihologice;

4.1.2.6. Pregătire pentru naştere (inclusiv cunoaşterea şi folosirea echipamentului tehnic de obstetrică);

4.1.2.7. Analgezie, anestezie şi resuscitare;

4.1.2.8. Fiziologia şi patologia nou-născutului;

4.1.2.9. Îngrijirea şi supravegherea nou-născutului;

4.1.2.10. Factori psihologici şi sociali;

4.2. instruirea practică şi instruirea clinică, care cuprinde:

4.2.1. consultarea femeilor însărcinate, inclusiv cel puţin 100 de examinări prenatale;

4.2.2. supravegherea şi îngrijirea a cel puţin 40 de parturiente;

4.2.3. asistarea de către elevi la cel puţin 40 de naşteri. În cazul în care nu se poate ajunge la acest număr ca urmare a lipsei de femei în travaliu, poate fi redus la minimum 30 de femei, cu condiţia ca elevul să participe activ la încă 20 de naşteri;

4.2.4. asistarea la naşteri cu prezentare pelviană. În cazul în care acest lucru nu este posibil, ca urmare a numărului insuficient de naşteri cu prezentare pelviană, instruirea se face prin simulare;

4.2.5. practicarea epiziotomiei şi iniţierea în sutură. Iniţierea va cuprinde instruire teoretică şi practică clinică. Practicarea suturii include sutura epiziotomiilor şi a rupturilor simple de perineu, care poate fi simulată în cazul în care este absolut necesar;

4.2.6. supravegherea şi îngrijirea a 40 de femei care urmează să nască sau care au născut, având sarcini cu risc;

4.2.7. supravegherea şi îngrijirea, inclusiv examinarea, a cel puţin 100 de parturiente sănătoase şi nou-născuţi sănătoşi;

4.2.8. urmărirea şi îngrijirea nou-născutului care necesită îngrijiri speciale, inclusiv a celor născuţi prematur, a celor născuţi după termen, precum şi a celor subponderali sau bolnavi;

4.2.9. îngrijirea femeilor care prezintă patologii ginecologice şi obstetricale;

4.2.10. iniţierea în îngrijirea medicală şi chirurgicală, care va cuprinde instruire teoretică şi practică clinică.

Instruirea teoretică şi tehnică se face în mod echilibrat şi coordonat cu instruirea clinică, astfel încât cunoştinţele şi competenţele prevăzute la pct.3 să poată fi dobândite în mod corespunzător.

Instruirea clinică trebuie efectuată sub forma unor stagii controlate în cadrul spitalelor sau al altor servicii de sănătate autorizate de autorităţile sau organismele competente. În cursul acestor formări, viitoarele moaşe participă la activităţile serviciilor în cauză, în măsura în care aceste activităţi contribuie la formarea lor. Acestea sunt iniţiate în responsabilităţile pe care le implică activităţile de moaşă. Această instruire se face sub supraveghere corespunzătoare de către personal calificat.

Anexa nr.3

la Hotărârea Guvernului nr.485/2025

CERINŢE MINIME

de formare şi criterii de evaluare în vederea autorizării de funcţionare provizorie

şi acreditării pentru programul de studii superioare integrate de Medicină

veterinară din domeniul general de studii Medicină veterinară

1. Admiterea la programul de studii superioare integrate de Medicină veterinară se face în baza diplomei de bacalaureat, a diplomei de studii profesionale sau a unui act echivalent de studii recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor, care permite accesul la universităţi sau la instituţii de învăţământ superior de nivel recunoscut ca echivalent, pe bază de concurs, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

2. Programul de studii superioare integrate de Medicină veterinară cuprinde şase ani de studii, formă de învăţământ cu frecvenţă, echivalentul a 360 de credite ECTS, şi constă din 9 000 de ore de formare teoretică şi practică.

3. Programul de studii superioare integrate de Medicină veterinară are ca finalitate dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:

3.1. cunoştinţe despre ştiinţele pe care se bazează activităţile de medic veterinar şi despre legislaţia Uniunii Europene referitor la activităţile respective;

3.2. cunoştinţe corespunzătoare despre structura, funcţiile, comportamentul şi nevoile psihologice ale animalelor, precum şi abilităţile şi competenţele necesare privind creşterea, alimentaţia, bunăstarea, reproducerea şi igiena acestora în general;

3.3. abilităţi şi competenţe clinice, epidemiologice şi analitice necesare pentru prevenirea, diagnosticarea şi tratamentul maladiilor animalelor, inclusiv anestezia, chirurgia aseptică şi eutanasierea, considerate individual sau în grup, inclusiv cunoştinţe specifice despre maladiile transmisibile la oameni;

3.4. cunoştinţe, aptitudini şi competenţe de medicină preventivă, inclusiv competenţe referitoare la anchete şi certificare;

3.5. cunoştinţe corespunzătoare despre igienă şi despre tehnologia producerii, fabricării şi punerii în circulaţie a produselor alimentare destinate animalelor sau a celor de origine animală destinate consumului uman, inclusiv abilităţi şi competenţe necesare pentru a înţelege şi a explica bunele practici în acest domeniu;

3.6. cunoştinţe, abilităţi şi competenţe necesare pentru utilizarea responsabilă şi judicioasă a medicamentelor de uz veterinar pentru tratarea animalelor şi pentru garantarea siguranţei în lanţul alimentar şi a protecţiei mediului.

3.7. cunoştinţe şi înţelegere adecvate ale conceptului "O singură sănătate", inclusiv aptitudini şi competenţe pentru aplicarea şi integrarea acestuia în domeniul sănătăţii publice veterinare;

3.8. cunoştinţe privind organizarea şi gestionarea activităţii veterinare, inclusiv gestionarea practicii şi economia sănătăţii animale; cunoştinţe, aptitudini şi competenţe adecvate privind interacţiunea interpersonală şi interprofesională, comunicarea, lucrul în echipă şi colaborarea multidisciplinară;

3.9. cunoştinţe adecvate privind gestionarea datelor, tehnologia informaţiei şi tehnologiile digitale, precum şi aptitudini şi competenţe necesare pentru aplicarea practică a acestora în domeniul veterinar

[Pct.3 modificat prin Hot.Guv. nr.226 din 06.05.2026, în vigoare 08.06.2026]

4. Programul de studii superioare integrate de Medicină veterinară cuprinde, cel puţin, următoarele discipline:

4.1. materii de bază, care cuprind:

4.1.1. Fizică;

4.1.2. Chimie;

4.1.3. Biologie animală şi biologie celulară;

4.1.4. Biologia plantelor;

4.1.5. Matematici aplicate ştiinţelor biologice;

4.2. materii specifice, care cuprind:

4.2.1. ştiinţe fundamentale, care cuprind:

4.2.1.1. Anatomie (inclusiv histologie şi embriologie);

4.2.1.2. Fiziologie;

4.2.1.3. Biochimie;

4.2.1.4. Genetică şi genetică moleculară;

4.2.1.5. Farmacologie;

4.2.1.6. Farmacie;

4.2.1.6¹. Farmacoterapie (inclusiv rezistenţa antimicrobiană);

4.2.1.7. Toxicologie;

4.2.1.8. Microbiologie;

4.2.1.9. Imunologia;

4.2.1.10. Epidemiologie;

4.2.1.11. Deontologie;

4.2.2. ştiinţe clinice, care cuprind:

4.2.2.1. Obstetrică;

4.2.2.2. Patologie (inclusiv anatomie patologică);

4.2.2.3. Parazitologie;

4.2.2.4. Medicină clinică şi chirurgie (inclusiv anestezie);

4.2.2.5. prelegeri clinice despre diferite animale domestice, păsări şi alte specii de animale;

4.2.2.6. Medicină preventivă;

4.2.2.7. Imagistică pentru diagnosticare;

4.2.2.8. Reproducere şi tulburări de reproducere;

4.2.2.9. Medicină veterinară şi sănătate publică;

4.2.2.10. Legislaţie în domeniul medicinii veterinare şi medicină legală;

4.2.2.11. Terapeutică;

4.2.2.12. Propedeutică.

4.2.3. creşterea animalelor, care cuprinde:

4.2.3.1. Producţie animalieră;

4.2.3.2. Nutriţia animalelor;

4.2.3.3. Agronomie;

4.2.3.4. Economie rurală;

4.2.3.5. Creşterea animalelor şi gestionarea sănătăţii efectivelor;

4.2.3.6. Igienă veterinară;

4.2.3.7. Bunăstarea animalelor, etologie animală şi protecţia animalelor;

4.2.4. igiena alimentară, care cuprinde:

4.2.4.1. Inspecţia şi controlul hranei pentru animale şi a produselor alimentare de origine animală;

4.2.4.2. Igienă alimentară, tehnologie şi microbiologie alimentară;

4.2.4.3. lucrări practice (inclusiv lucrări practice în locurile de sacrificare şi de prelucrare a produselor alimentare).

Predarea unei sau a mai multe discipline se poate face în cadrul celorlalte discipline sau în conexiune cu acestea.

[Pct.4 modificat prin Hot.Guv. nr.226 din 06.05.2026, în vigoare 08.06.2026]

5. Instruirea practică se poate desfăşura sub forma unui stagiu, cu condiţia ca aceasta să fie pe bază de program cu forma de învăţământ cu frecvenţă şi să se afle sub controlul direct al autorităţii sau al organismului competent, precum şi să nu depăşească şase luni din perioada totală de şase ani de studiu.

[Pct.5 modificat prin Hot.Guv. nr.226 din 06.05.2026, în vigoare 08.06.2026]

6. Repartizarea instruirii teoretice şi practice între diferite grupe de discipline se face echilibrat şi în mod coordonat, astfel încât cunoştinţele şi experienţa să poată fi dobândite în mod corespunzător pentru a permite medicilor veterinari să-şi poată îndeplini sarcinile în totalitate.

Anexa nr.4

la Hotărârea Guvernului nr.485/2025

CERINŢE MINIME

de formare şi criterii de evaluare în vederea autorizării de funcţionare

provizorie şi acreditării pentru programul de studii superioare integrate

de Arhitectură din domeniul general de studii Arhitectură şi construcţii

1. Admiterea la programul de studii superioare integrate de Arhitectură se face în baza diplomei de bacalaureat, a diplomei de studii profesionale sau a unui act echivalent de studii recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor, care permite accesul la universităţi sau la instituţii de învăţământ superior de nivel recunoscut ca echivalent, pe bază de concurs, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

2. Programul de studii superioare integrate de Arhitectură cuprinde şase ani de studii, formă de învăţământ cu frecvenţă, echivalentul a 360 de credite ECTS, şi cuprinde 9 000 de ore de formare teoretică şi practică într-o universitate sau într-o instituţie de învăţământ de nivel echivalent, care se finalizează cu promovarea unui examen de nivel universitar.

3. Arhitectura trebuie să constituie componenta principală a programului de studii superioare integrate de Arhitectură, care trebuie să menţină un echilibru între aspectele teoretice şi cele practice ale formării în acest domeniu şi asigură cel puţin dobândirea următoarelor cunoştinţe şi competenţe:

3.1. capacitatea de a concepe proiecte arhitecturale care să corespundă atât cerinţelor estetice, cât şi cerinţelor tehnice;

3.2. cunoştinţe corespunzătoare despre istoria şi teoriile arhitecturii, precum şi despre arte, tehnologii şi ştiinţe umane conexe;

3.3. cunoştinţe despre arte frumoase ca factori ce pot influenţa calitatea conceperii proiectelor arhitecturale;

3.4. cunoştinţe corespunzătoare despre urbanism, planificarea şi tehnicile aplicate în procesul de planificare;

3.5. capacitatea de a înţelege relaţiile dintre oameni şi creaţiile arhitecturale, pe de o parte, şi creaţiile arhitecturale şi mediul lor, pe de altă parte, precum şi capacitatea de a înţelege necesitatea de a armoniza creaţiile arhitecturale şi spaţiile în funcţie de necesităţile şi scara umană;

3.6. capacitatea de a înţelege profesia de arhitect şi rolul acesteia în societate, în special prin elaborarea de proiecte, ţinând cont de factorii sociali;

3.7. înţelegerea metodelor de cercetare şi de pregătire a proiectului de construcţie;

3.8. cunoştinţe despre problemele de proiectare structurală, de construcţie şi de inginerie asociate proiectării clădirilor;

3.9. cunoştinţe corespunzătoare despre probleme fizice şi tehnologii, precum şi despre funcţia construcţiilor, astfel încât să fie dotate cu toate elementele de confort interior şi de protecţie climaterică, în cadrul dezvoltării sustenabile;

3.10. capacitatea tehnică care să îi permită să conceapă construcţii care îndeplinesc cerinţele utilizatorilor, respectând totodată limitele impuse de buget şi de reglementările în domeniul construcţiilor;

3.11. cunoştinţe corespunzătoare despre industrii, organizaţii, reglementări şi proceduri care intervin în procesul de concretizare a proiectelor în clădiri şi de integrare a planurilor în planificarea generală.