510a/19.02.91 Hotărîre cu privire la Concepţia reformei agrare şi a dezvoltării social-economice a satului

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la Concepţia reformei agrare şi a dezvoltării

social-economice a satului

nr. 510a-XII  din  19.02.91

 (în vigoare 19.02.1991) 

Monitor nr.5, 1991

* * *

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Concepţia reformei agrare şi a dezvoltării social-economice a satului şi programul ei de realizare.

2. Guvernul R.S.S. Moldova, în conformitate cu Concepţia reformei agrare şi a dezvoltării social-economice a satului, va realiza în republică reforma agrară, reforma relaţiilor economice şi conducerii complexului agroindustrial, asigurarea materială, asistenţa tehnico-ştiinţifică şi asigurarea cu cadre a complexului agroindustrial, va contribui la dezvoltarea social-economică a satului.

3. Guvernul R.S.S. Moldova va pregăti un pachet de acte legislative, prevăzute de Concepţie, pentru asigurarea juridică a realizării reformei agrare în R.S.S. Moldova şi le va prezenta spre examinare Sovietului Suprem al republicii.

4. Pentru realizarea directă a reformei agrare şi asigurarea ei juridică Guvernul R.S.S. Moldova va crea Departamentul de Stat pentru Reforma Agrară al R.S.S. Moldova şi structura lui ramificată pe lîngă organele locale ale puterii executive.

5. Comisia agrară şi pentru problemele dezvoltării sociale a satului a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova va asigura un control permanent asupra mersului realizării reformei agrare şi dezvoltării social-economice a satului.

CONCEPŢIA

REFORMEI AGRARE ŞI A DEZVOLTĂRII SOCIAL-ECONOMICE A SATULUI

I. NECESITATEA, SCOPUL ŞI PRINCIPIILE REFORMEI AGRARE

Complexul agroindustrial (C.A.I.) constituie nucleul economiei naţionale a Republicii Moldova, asigurînd 52% din produsul social global al republicii. Aici sînt concentrate 56% din fondurile de producţie fixe şi sînt angajaţi aproape jumătate din lucrătorii sferei producţiei materiale. O trăsătură distinctivă a acestei formaţiuni economice complexe este structura ei ramificată cu subcomplexe bine dezvoltate, ca viticultura şi vinificaţia, producţia conservelor de fructe şi legume, a cerealelor, a cărnii şi laptelui.

Cu toate acestea, înaltul potenţial productiv acumulat şi structura ramificată, rentabilă din punct de vedere economic, a C.A.I. nu sînt folosite destul de eficient. Începînd cu anii 70, ritmul de creştere a volumului producţiei agricole încetineşte. Se menţin mari disproporţii în structura investiţiilor capitale şi a fondurilor de producţie fixe ale C.A.I., în care partea ponderabilă (pînă la 70%) revine agriculturii. În această ramură sînt angajate 3/4 din resursele de muncă ale C.A.I., în timp ce în industria care prelucrează materia primă agricolă sînt ocupaţi doar 7% din numărul total al lucrătorilor C.A.I. Şi mai mică este ponderea resurselor de muncă ale C.A.I. în comerţ şi alimentaţia publică.

Pierderile considerabile din recolta culturilor agricole sînt pricinuite de faptul că ea se păstrează în condiţiile rele, se prelucrează şi se realizează cu întîrziere.

În C.A.I. se introduc insuficient realizările progresului tehnico-ştiinţific, fapt care duce la cheltuirea unor mari cantităţi de energie pentru producţia finită. În ramurile C.A.I., mai ales în agricultură, se menţine de multă vreme o productivitate scăzută a muncii.

Dezvoltarea C.A.I. din Republica Moldova este frînată de situaţia demografică complicată, ce se caracterizează printr-o mare densitate a populaţiei (129,2 oameni pe un kilometru pătrat) şi prin ritmul înalt al creşterii ei. În ultimii 30 de ani populaţia Republicii Moldova a sporit cu 51%, în timp ce populaţia U.R.S.S. a crescut în ansamblu cu 37%. Totodată, 53% din locuitorii republicii trăiesc la sate.

În Republica Moldova s-a înrăutăţit simţitor baza de resurse naturale. Suprafaţa de pămînt arabil pe cap de locuitor a scăzut de la 0,83 ha din anul 1953 la 0,4 ha în 1990. Numai în perioada anilor 1971-1988 suprafaţa terenurilor agricole erodate a crescut cu 14,3%, constituind în prezent circa 700 mii ha. S-a agravat şi situaţia resurselor de apă, mai ales în sudul republicii.

Relaţiile economice care s-au statornicit la sat nu stimulează munca creatoare, activă a omului, dezvoltarea spiritului său întreprinzător. Disproporţiile mari care există de mai mulţi ani între nivelul preţurilor de achiziţie şi al celor cu amănuntul au condus la mărirea dotaţiilor pentru compensarea diferenţei lor. Faptul acesta crea iluzia unor preţuri foarte mici la mărfurile alimentare în condiţiile creşterii continue a cheltuielilor pentru producerea lor. S-a devalorizat munca grea a plugarului, a scăzut brusc prestigiul ei în societate.

La un nivel de dezvoltare extrem de scăzut se află şi sfera socială a satului. Gradul de asigurare a locuitorilor de la sate cu obiecte ale infrastructurii sociale e mult sub nivelul normativ.

Starea generală de criză din viaţa politică şi social-economică a societăţii s-a manifestat deosebit de acut în sfera agrară. Exproprierea forţată a ţăranilor, înăbuşirea sentimentului lor de stăpîn al pămîntului, al mijloacelor de producţie şi al rezultatelor muncii lor, instaurarea dominaţiei monopoliste a marii proprietăţi de stat, cota înaltă de confiscare neechivalentă a produselor muncii au condiţionat scăderea nivelului de viaţă al ţăranilor, degradarea şi sărăcirea solului, agravarea situaţiei ecologice în ansamblu.

Acţiunile întreprinse pînă în prezent pentru rezolvarea problemei alimentare, pentru îmbunătăţirea situaţiei sociale a ţăranilor nu au dat rezultatul scontat.

Reiese necesitatea imperioasă a înfăptuirii unei radicale reforme agrare şi a realizării prioritare a unui program special de dezvoltare social-economică a satului.

Reforma agrară în Republica Moldova presupune efectuarea pe etape a unui ansamblu de transformări în domeniul drepturilor de proprietate asupra pămîntului şi de folosire a pămîntului, reglementarea relaţiilor economice şi sociale legate de ele.

Scopul reformei agrare este schimbarea radicală a relaţiilor economice, organizatorice şi juridice existente la sat, satisfacerea necesităţilor populaţiei din republică în ceea ce priveşte produsele alimentare în asortimentul şi de calitatea cuvenită, asigurarea libertăţii social-economice a oamenilor muncii din agricultură, stimularea exportului producţiei C.A.I., creşterea nivelului de trai al ţăranilor, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi al protecţiei lor sociale, ameliorarea situaţiei ecologice pe baza deetatizării proprietăţii şi a utilizării diferitelor ei forme.

Reforma agrară este o parte componentă a reformei economice din Republica Moldova.

La baza Concepţiei reformei agrare şi dezvoltării social-economice a satului sînt puse următoarele principii:

1. Republica Moldova este un stat suveran.

2. Avuţia naţională a Republicii Moldova, inclusiv pămînturile ei, subsolurile, apa şi aerul, este patrimoniul poporului republicii.

3. Prioritatea dezvoltării sociale a satului.

4. Dezvoltarea, bazată pe egalitate în drepturi, a tuturor tipurilor şi formelor de proprietate.

5. Libertatea activităţii economice a subiectelor proprietăţii pe baza relaţiilor de piaţă.

6. Păstrarea şi sporirea fertilităţii solului, principala avuţie naţională a republicii.

Pentru realizarea nemijlocită a reformei agrare Guvernul Republicii Moldova creează Departamentul de Stat pentru Reforma Agrară al Republicii Moldova cu o structură ramificată pe lîngă organele locale ale puterii executive.

II. REFORMA FUNCIARĂ ŞI RELAŢIILE DE PROPRIETATE ÎN C.A.I.

Principala verigă a reformei agrare este reforma relaţiilor funciare. Orientarea principală a reformei funciare este demonopolizarea proprietăţii de stat asupra pămîntului şi, ca urmare, recunoaşterea pămîntului ca marfă, afirmarea în practică a diferitelor tipuri reale de proprietate în agricultură: de stat, colectivă şi privată.

Se propune mecanismul realizării pe etape a reformei funciare în Republica Moldova.

În prima etapă se prevede:

1. Inventarierea deplină a fondului funciar al republicii.

2. Stabilirea preţului la pămînt şi evaluarea în bani a resurselor funciare.

3. Stabilirea suprafeţei pămînturilor care rămîn în proprietatea statului pentru a fi folosite în interesele societăţii (localităţi, drumuri, telecomunicaţii, ştiinţă, învăţămînt, pămînturi destinate ocrotirii naturii, apărare etc.).

4. Delimitarea hotarelor şi stabilirea suprafeţei pămînturilor repartizate localităţilor, pornindu-se de la situaţia actuală. Toate litigiile le examinează Parlamentul Republicii Moldova după prezentarea lor de către Departamentul de Stat pentru Reforma Agrară a Republicii Moldova.

5. Investirea Sovietelor locale de deputaţi ai poporului cu funcţia de repartizare a pămîntului şi de administrare a fondului funciar de stat pe teritoriul din subordinea lor.

6. Stabilirea suprafeţei sectoarelor de pămînt care urmează să fie distribuite gratuit.

Se stabileşte următorul mod de determinare a suprafeţelor acestor sectoare:

6.1. Toate sectoarele de pămînt care se află în prezent în folosinţa individuală a cetăţenilor de la sate şi care nu depăşesc 0,3 ha pentru o familie se transmit acestora gratuit în proprietate privată.

Cetăţenii care lucrează nemijlocit în producţia agricolă şi au sectoare de o mărime mai mică au dreptul să primească pămînt pînă la minimul stabilit.

Fiecărei familii de la sat, a cărei componenţă e mai mare de trei persoane, i se repartizează o suprafaţă de pămînt suplimentară, socotind nu mai mult de 0,1 ha de persoană, însă suprafaţa pentru o familie (inclusiv loturile de lîngă casă de care dispune ea la momentul dat) nu trebuie să depăşească 0,75 ha.

6.2. Dacă nici unul din membrii familiei nu lucrează la întreprinderile sau în organizaţiile din localitatea dată (în afară de lucrătorii întreprinderilor intergospodăreşti), atunci unei astfel de familii se repartizează 0,15 ha de pămînt.

6.3. Familiilor care locuiesc în orăşele şi lucrează în agricultură li se repartizează în proprietate privată sector de pămînt cu suprafaţa de pînă la 0,15 ha.

7. Determinarea suprafeţelor sectoarelor de pămînt pentru organizarea producţiei de mărfuri.

8. Anularea actelor de folosinţă nelimitată a pămîntului de către colhozuri, sovhozuri şi de alte întreprinderi.

În etapa a doua a reformei funciare Sovietele locale de deputaţi ai poporului realizează, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, privatizarea pămîntului, destinat producţiei de mărfuri. În acest scop ele determină suprafaţa maximă a sectoarelor de pămînt, care pot fi procurate de o persoană particulară pentru organizarea producţiei de mărfuri, precum şi modul de privatizare a acestor sectoare:

1. De dreptul prioritar la procurarea pămîntului beneficiază cetăţenii Republicii Moldova care lucrează în colhozuri şi sovhozuri, persoanele care au fost supuse represiunilor nedrepte şi reabilitate ulterior, cu condiţia revenirii lor la vechiul loc de trai pentru domiciliere permanentă.

2. În cazul în care există mai mulţi pretendenţi la unul şi acelaşi sector de pămînt se face concurs, ale cărui condiţii le stabileşte şi le aprobă în prealabil Sovietul local de deputaţi ai poporului.

3. Nu se permite ca pămîntul să se vîndă cetăţenilor altor state. Parlamentul Republicii Moldova poate lua decizia de a li se da lor pămînt în arendă.

Proprietarii funciari primesc odată cu sectoarele de pămînt actele care consfinţesc juridic dreptul de proprietate.

De la 1 ianuarie 2001 tuturor proprietarilor funciari li se va oferi dreptul de cumpărare şi vînzare, de amanetare, testare, dăruire, schimbare, dare în arendă şi de alte afaceri care nu încalcă legile Republicii Moldova.

Pămîntul nerepartizat şi nerealizat rămîne în proprietatea statului. Operaţiile legate de folosirea pămîntului (cumpărarea-vînzarea, darea în arendă, organizarea întreprinderilor agricole şi cu alt profil etc.) le efectuează în numele statului Sovietele locale de deputaţi ai poporului.

Toţi proprietarii funciari trebuie să verse în bugetul local impozit funciar. La baza calculării lui trebuie să fie puse caracteristicile calitative şi amplasamentul sectorului de pămînt. Mărimea impozitului funciar rămîne relativ constantă pe o perioadă îndelungată şi serveşte drept stimulent economic la folosirea eficientă a pămîntului, la prevenirea eroziunii şi poluării lui.

Toate litigiile din relaţiile funciare se examinează pe cale juridică.

Concomitent cu efectuarea reformei agrare se face şi privatizarea fondurilor de producţie fixe ale întreprinderilor şi organizaţiilor din sfera producţiei agricole, deservirii tehnico-materiale, păstrării, prelucrării şi realizării producţiei C.A.I.

Privatizarea mijloacelor de producţie prevede schimbarea proprietarului prin intermediul transmiterii sau vînzării acestor mijloace în proprietate privată.

Procesul de privatizare începe cu inventarierea şi determinarea valorii reziduale a fondurilor de producţie fixe şi a mijloacelor circulante ale întreprinderilor şi organizaţiilor din toate sferele C.A.I.

Mecanismul privatizării mijloacelor de producţie este determinat de forma de proprietate şi de particularităţile organizatorico-economice ale C.A.I. În colhozuri şi sovhozuri pentru valoarea reziduală a fondurilor de producţie fixe şi suma mijloacelor circulante (minus suma creditelor neachitate şi a altor datorii la momentul privatizării) se emit acţiuni, care se repartizează lucrătorilor din aceste gospodării, ţinîndu-se cont de contribuţia prin muncă a fiecăruia la crearea fondurilor amintite.

În dependenţă de rezultatele activităţii financiare a întreprinderii, deţinătorii de acţiuni pot primi anual dividende, a căror mărime o stabileşte adunarea acţionarilor.

Compensarea în bani a valorii nominale a acţiunilor se face nu mai devreme decît după expirarea a trei ani din momentul emiterii lor. Acţiunile devin obiect de cumpărare-vînzare din momentul emiterii lor.

Persoanelor care ies din componenţa gospodăriei cu sectorul de pămînt procurat pentru a organiza producţia de mărfuri se oferă dreptul prioritar de a primi cota ce li se cuvine din mijloacele de producţie în natură. Dacă gospodăria nu are o astfel de posibilitate, este obligată să răscumpere acţiunile acestor persoane. Complexele intergospodăreşti de creştere a vitelor cornute mari şi a porcilor în perioada de trecere la economia de piaţă se etatizează pe calea răscumpărării de către stat de la fiecare gospodărie asociată a cotei sale. Pămîntul care este în folosirea complexelor rămîne proprietate de stat.

Ulterior colectivelor acestor întreprinderi, ca şi colectivelor altor complexe zootehnice de stat (complexe de porci, fabrici de păsări), se oferă dreptul de a răscumpăra parţial sau total fondurile de producţie fixe sau de a trece la arendă.

Livezile intergospodăreşti se transformă în societăţi pe acţiuni. Se efectuează evaluarea fondurilor de producţie fixe ale livezilor pentru a căror valoare totală se emit acţiuni. Ele se repartizează gospodăriilor asociate proporţional cotei de participaţie la fonduri şi membrilor colectivului întreprinderii în corespundere cu stagiul şi cu contribuţia lor prin muncă.

Întreprinderile de stat mici din ramurilor prelucrătoare ale C.A.I. pot fi vîndute persoanelor particulare. Celelate întreprinderi din aceste ramuri se transformă în societăţi pe acţiuni. Statul este deţinătorul a cel mult unei treimi din acţiuni, restul acţiunilor se repartizează pentru realizare liberă. Dreptul prioritar la procurarea acţiunilor îl au membrii colectivelor acestor întreprinderi, precum şi furnizorii de materie primă.

Întreprinderile de stat din infrastructura de producţie se privatizează conform aceloraşi principii, iar cele intergospodăreşti în mod analogic cu întreprinderile agricole intergospodăreşti.

III. FORMAREA RELAŢIILOR DE PIAŢĂ

Reforma agrară poate fi eficientă numai cu condiţia dezvoltării relaţiilor de piaţă. În perioada trecerii la economia de piaţă principalul regulator al ritmului şi proporţiilor dezvoltării C.A.I. devine corelaţia dintre cerere şi ofertă. În acest scop în Republica Moldova se asigură libertatea spiritului întreprinzător, se creează premise juridice şi economice pentru ca proprietarii să stabilească de sine stătător forme de organizare a producţiei, structura ei şi modul de realizare a produselor, un mecanism economic eficient de reglementare de către stat a relaţiilor de piaţă, un sistem sigur de garanţii sociale.

Funcţionarea din plin a pieţei de produse alimentare este posibilă numai cu condiţia interacţiunii diferitelor pieţe: a mijloacelor de producţie şi a serviciilor, a producţiei tehnico-ştiinţifice, a muncii, a capitalului şi a hîrtiilor de valoare, precum şi a unei adevărate infrastructuri a pieţei.

Piaţa mijloacelor de producţie se organizează pe bază de contracte directe şi prin crearea de firme şi asociaţii de mediaţie şi de comerţ cu ridicata independente care să funcţioneze în condiţii de liberă concurenţă. Se va lărgi considerabil reţeaua de cooperative, de licitaţii, de magazine private pentru desfacerea cu mica ridicata şi cu amănuntul a mijloacelor de producţie, micului inventar şi a altor resurse de producţie.

Sfera deservirii tehnice de producţie a agriculturii şi altor ramuri ale C.A.I. se bazează în special pe proprietatea privată. Formele principale de organizare în domeniul deservirii sînt societăţile pe acţiuni, asociaţiile şi cooperativele de prestare a serviciilor agricole. Statul stimulează crearea de întreprinderi auxiliare mici şi mijlocii.

Crearea pieţei de producţie tehnico-ştiinţifică presupune recunoaşterea dreptului asupra proprietăţii intelectuale. Rodul activităţii ştiinţifice devine marfă. Se formează o reţea de instituţii de cercetări ştiinţifice şi de implementare de tip comercial pentru elaborarea şi pentru realizarea rezultatelor investigaţiilor tehnico-ştiinţifice în domeniul mecanizării producţiei agroindustriale, folosirii îngrăşămintelor minerale, a mijloacelor de protecţie a plantelor, al înnoirii sorturilor, raselor, precum şi al înnoirii biotehnologice a agriculturii, pentru prestarea de servicii consultative.

Piaţa muncii se bazează pe dreptul fiecărui cetăţean de a dispune liber de forţa sa de muncă. În Republica Moldova se introduce sistemul de angajare pe bază de contract a forţei de muncă în toate categoriile de întreprinderi şi instituţii de stat, cooperatiste şi private. Munca salariată se permite în limitele şi în modul stabilit prin legislaţia republicii. O parte integrantă a pieţei muncii o constituie centrele de pregătire şi de perfecţionare a forţei de muncă şi bursa muncii.

Piaţa capitalului şi a hîrtiilor de valoare se întemeiază pe dreptul proprietarului de a dispune liber de mijloacele sale. Structura organizatorică a acestei pieţe include reţeaua de bănci, bursa de fonduri, bursa hîrtiilor de valoare.

În infrastructura pieţei se vor dezvolta prioritar serviciile de mediaţie şi de comerţ, tîrgurile şi bursele de mărfuri, licitaţiile, formaţiile consultative de marketing. Fiecare producător de mărfuri din sfera C.A.I. poate participa la activitatea lor pe baze cooperatiste, prin acţiuni sau pe alte principii.

Reforma agrară, dezvoltarea relaţiilor de piaţă la sat necesită înfăptuirea unor reforme şi în sfera finanţelor şi creditelor, formării preţurilor, impunerii fiscale şi reglementării activităţii C.A.I. de către stat.

Destinaţia principală a sistemului financiar şi de credite în C.A.I. constă în repartizarea şi folosirea eficientă a mijloacelor băneşti şi în asigurarea unor relaţii financiare echitabile între producătorii de mărfuri, stat şi alte sfere ale economiei naţionale, în antrenarea capitalului străin pentru dezvoltarea tuturor ramurilor C.A.I.

Trecerea la economia de piaţă impune schimbarea radicală a direcţiei, sarcinilor şi formelor activităţii băncilor.

În republică se creează Banca Naţională a Republicii Moldova subordonată Parlamentului Republicii Moldova. Sarcina ei principală constă în asigurarea dirijării centralizate a sistemului bănesc şi de credite, promovarea unei politici unice în domeniul operaţiilor valutare, coordonarea activităţii tuturor băncilor de pe teritoriul Republicii Moldova.

Banca agroindustrială a republicii se transformă în Bancă Comercială pe Acţiuni a Republicii Moldova. Se creează o reţea de bănci comerciale private, cooperatiste, pe acţiuni, precum şi societăţi de creditare.

În perioada formării relaţiilor de piaţă se exercită un control centralizat asupra activităţii băncilor comerciale private. Mecanismul promovării politicii creditare cuprinde: stabilirea unor cote procentuale argumentate, unor cote creditare avantajoase pentru întreprinzătorii începători, aplicarea unor garanţii pentru credite cum ar fi amanetarea averii, garanţia Sovietului local şi garanţia protecţionistă a unei întreprinderi sau organizaţii solvabile. Politica creditară este reglementată de Banca Naţională a Republicii Moldova.

Reforma sistemului de asigurări se va efectua pe baza egalităţii în dreptul la ocrotirea prin asigurare a tuturor formelor de activitate de antreprenori în C.A.I., pe baza îmbinării largi a diverselor forme de asigurare benevolă.

Asigurările de stat din Republica Moldova nu vor mai fi subordonate Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi vor avea statut de asociaţie independentă, organizată pe principii benevole.

Se admite posibilitatea participării capitalului străin la crearea băncilor comerciale, a organizaţiilor şi întreprinderilor de asigurări pe acţiuni mixte.

Un puternic instrument de reglementare statală a relaţiilor de piaţă în C.A.I. este introducerea unui sistem fiscal flexibil. El se bazează pe principii unice de impunere a tuturor proprietarilor. În sfera C.A.I. se stabilesc două feluri de impozite: pe resurse, sub formă de plăţi fixe, şi pe venit, care se percepe după o scară progresivă, în mărimile stabilite de legislaţia Republicii Moldova.

Veniturile gospodăriilor ţărăneşti familiale, ale cooperativelor de producţie, ale micilor întreprinderi private de prelucrare a producţiei agricole, ale organizaţiilor de aprovizionare-desfacere şi ale întreprinderilor pentru deservirea tehnică de producţie a C.A.I. vor fi supuse în primii trei ani de activitate unor impozite cu înlesniri.

Mijloacele alocate de întreprinderi de stat şi de antreprenorii particulari pentru dezvoltarea ştiinţei, pentru implementarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, pentru învăţămînt, infrastructura socială, în scopul de binefacere nu se impun.

Sistemul de formare a preţurilor în condiţiile pieţei se bazează pe principiile formării libere a preţurilor la producţia C.A.I. în funcţie de cerere şi ofertă. Statul stabileşte lista produselor C.A.I. pentru care fixează nivelul preţurilor de bază şi al preţurilor plafon, asigură controlul asupra respectării lor, stabileşte starea schimbului echivalent dintre agricultură şi industrie, aducînd faptul acesta la cunoştinţa opiniei publice, ia măsuri în vederea asigurării echilibrului de preţuri între sferele C.A.I.

Pentru asigurarea minimului de existenţă în perioada de trecere la formarea liberă a preţurilor (3 ani) în republică se stabilesc preţuri fixe cu amănuntul la pîine şi la produsele de panificaţie, la carne, lapte şi la produsele obţinute prin prelucrarea lor. În această perioadă este posibilă introducerea unui sistem de repartizare normală a produselor de primă necesitate.

Guvernul republicii stabileşte cotele de importare şi exportare a produselor C.A.I., dă licenţe pentru anumite produse ale lui, stimulează economic formarea unei structuri raţionale a producţiei în scopul rezolvării eficiente a problemelor generale de stat economice, sociale şi ecologice, precum şi formarea infrastructurii de piaţă şi de producţie a C.A.I.

Politica promovată de stat în domeniul investiţiilor stimulează aplicarea tehnologiilor înaintate, fabricarea a noi feluri de produse, organizarea de mici întreprinderi prelucrătoare, garantează întreprinderilor C.A.I. posibilitatea obţinerii unor mari credite din străinătate, stimulează crearea de întreprinderi mixte şi reglementează accesul antreprenorilor străini pe piaţa internă. De dreptul prioritar în acest sens beneficiază producătorii mijloacelor de producţie pentru C.A.I.

Reglementarea producţiei agroindustriale, reorganizarea ei structurală le efectuează statul pe baza unor programe de stimulare a dezvoltării C.A.I., fiecare program fiind destinat rezolvării unor probleme aparte prin mijloace speciale. Întreprinderi, organizaţii şi antreprenori aparte participă la realizarea acestor programe pe baza liberului consimţămînt.

IV. FORMELE DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI ÎN C.A.I.

Diversitatea formelor de proprietate condiţionează dezvoltarea, bazată pe egalitatea în drepturi, a gospodăriilor ţărăneşti, a cooperativelor, colhozurilor, sovhozurilor, a întreprinderilor şi organizaţiilor intergospodăreşti şi altor întreprinderi şi organizaţii.

Celula organizării producţiei în sectorul agrar al C.A.I. va fi gospodăria ţărănească (tip fermă), bazată pe o reală independenţă economică.

Gospodăriile ţărăneşti se pot asocia în diferite cooperative de producţie, de aprovizionare-desfacere, de finanţe şi credit etc. Cooperativele de producţie se organizează în scopul producerii şi prelucrării produselor agricole, pe baza posesiunii asupra mijloacelor de producţie şi a folosirii lor în comun.

Cooperativele de aprovizionare cuprind sfera asigurării gospodăriilor cu mijloace de producţie, cu materiale şi servicii de producţie, iar cooperativele de desfacere se ocupă cu realizarea producţiei, inclusiv cu colectarea, păstrarea şi transportarea ei.

Cooperativele de finanţe şi credit centralizează mijloacele financiare, acordă credite şi împrumuturi pe termen lung şi pe termen scurt, se ocupă de asigurări, participă la schimburile de valută şi efectuează alte operaţiuni bancare.

Este posibilă îmbinarea formelor enumerate şi a altor forme de cooperare. Membru de cooperativă poate fi oricare cetăţean, însă dreptul de vot hotărîtor îl au numai cei angajaţi nemijlocit în activitatea ei de producţie. Toţi ceilalţi sînt membrii asociaţi în drept de vot consultativ. Relaţiile dintre partenerii de cooperare se întemeiază pe baze contractuale.

Activitatea cooperativelor este dirijată de serviciile respective, care se ocupă de elaborarea programelor lor de dezvoltare şi care acordă membrilor acestora ajutor consultativ în organizarea producţiei, în determinarea structurii ei, în punerea la punct a procesului tehnologic, în alegerea pieţelor de desfacere, în stabilirea preţurilor şi în soluţionarea altor probleme.

În condiţiile de funcţionare a diverselor forme de proprietate colhozurile, ca una din formele de organizare colectivă a producţiei, sînt investite cu toate drepturile şi împuternicirile acordate gospodăriilor ţărăneşti şi asociaţiilor cooperatiste.

Vor deveni răspîndite:

- gospodăriile care vor lucra pe baza cooperării unităţilor structurale din gospodării;

- întreprinderile de arendă;

- gospodăriile în care vor fi utilizate pe larg diverse forme de gestiune economică internă;

- gospodăriile transformate în întreprinderi pe acţiuni.

Colhoznicilor, muncitorilor din sovhozuri şi din alte întreprinderi agricole existente la ora actuală li se acordă dreptul de a ieşi din componenţa lor, primind lotul de pămînt şi cota-parte care le revine din fondurile de producţie fixe, acumulate în perioada de muncă în gospodăria obştească.

În sfera prelucrării producţiei agricole se vor dezvolta întreprinderile private şi pe acţiuni mici şi mijlocii. Principalele forme de organizare a producţiei în această sferă sînt întreprinderile mari ale industriei alimentare.

Funcţiile de administrare statală a producţiei agroindustriale le îndeplineşte Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei al Republicii Moldova. El elaborează direcţiile principale ale politicii în sfera C.A.I. şi exercită controlul general asupra realizării lor.

Activitatea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei al Republicii Moldova se concentrează asupra:

- prognozării ritmurilor şi volumului producţiei anumitor produse ale C.A.I.;

- informării producătorilor de mărfuri despre situaţia de pe piaţa internă şi externă a produselor alimentare;

- asistenţei ştiinţifice şi tehnice a C.A.I.;

- întocmirii programelor tehnico-ştiinţifice complexe cu destinaţie specială şi finanţării lor de la buget;

- asigurării cu cadre, inclusiv pregătirea, reciclarea perfecţionarea cadrelor pentru C.A.I.;

- controlul centralizat asupra reglementării regimului proprietăţii funciare şi folosirii pămîntului, controlului de carantină şi celui veterinar, controlul asupra respectării standardului pentru producţie.

În exercitarea funcţiilor sale Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei al Republicii Moldova conlucrează cu ministerele şi departamentele Republicii Moldova.

V. ASISTENŢA TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ ŞI ASIGURAREA CU CADRE A C.A.I.

Linia strategică a dezvoltării ştiinţei agricole în condiţiile reformei constă în elaborarea programelor de stat (direcţii principale) de cercetări fundamentale, a programelor tehnico-ştiinţifice republicane şi a programelor de colaborare tehnico-ştiinţifică, realizate la nivelul interrepublican şi internaţional. Forma principală de realizare a programelor va fi comanda de stat.

Procesul de inovare va fi dirijat prin intermediul sistemului reînnoit al instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi altor formaţiuni, prin dezvoltarea relaţiilor de piaţă în domeniul reînnoirii soiurilor şi raselor, al reînnoirii biotehnologice a producţiei, şi al asigurării ei cu mijloace ale micii mecanizări, electronicii, protecţiei biologice a plantelor etc.

Orientarea ştiinţei şi a învăţămîntului spre un scop special este determinată de stat şi de agrobusinessul privat. Se stimulează crearea de formaţiuni ştiinţifice private, precum şi de şcoli şi licee profesionale.

Reţeaua de instituţii ştiinţifice va fi reprezentată atît de formaţiuni de stat, cît şi de formaţiuni private sau mixte care se vor deosebi prin natura cercetărilor, prin metodele de administrare şi finanţare, prin sfera de influenţă asupra consumatorilor.

Pot funcţiona pe bază de egalitate în drepturi institute de cercetări ştiinţifice, asociaţii ştiinţifice de producţie, întovărăşiri, colective de creaţie provizorii şi alte formaţii ştiinţifice. Relaţiile dintre instituţiile ştiinţifice şi stat se fac numai pe baze contractuale.

Statul îşi asumă finanţarea de la buget a investigaţiilor fundamentale şi cercetărilor pe ramură şi interramurale care necesită mari investiţii de capital. Pentru finanţarea programelor ştiinţifice prioritare se admite formarea unor fonduri de stat şi a unor fonduri private.

Se realizează trecerea la un nou sistem de învăţămînt, orientat mai ales spre pregătirea cadrelor de larg profil şi de profesii de masă. Pregătirea cadrelor pentru C.A.I. trebuie să se facă în învăţămîntul general, mediu de specialitate şi superior, precum şi în sistemul de perfecţionare continuă a cadrelor. Se asigură integrarea tuturor formelor de învăţămînt prin trecerea la un sistem cu mai multe trepte de pregătire a specialiştilor.

Este necesar să se organizeze pregătirea unor lucrători capabili să ţină gospodării ţărăneşti şi să desfăşoare activitate de antreprenor în domeniul agrobusinessului. O atenţie deosebită se va acorda pregătirii managerilor, cadrelor pentru domeniul finanţelor, activităţii bancare şi marketingului, inclusiv prin trimiterea unor persoane din Republica Moldova la studii şi la stagiere în ţările dezvoltate.

Se realizează integrarea strînsă a ştiinţei agrare şi a învăţămîntului agricol. Se creează Academia Agrară a Republicii Moldova, unde vor fi pregătite cadre de calificare superioară şi se vor face cercetări ştiinţifice în conformitate cu comenzile de stat şi cu cele a întreprinderilor private. Subdiviziunile acestui complex ştiinţifico-didactic îşi vor păstra independenţa juridică şi economică.

Pregătirea, reciclarea şi perfecţionarea cadrelor se finanţează cu prioritate de la bugetul de stat. Alocaţiile pentru cercetările ştiinţifice şi învăţămînt, indiferent de sursa formării lor, nu se impun.

VI. REFORMA AGRARĂ ŞI ECOLOGIA

Abordarea ecologică a dezvoltării agriculturii, sectorului zootehnic şi industriei prelucrătoare în C.A.I. constă în crearea unui mecanism care ar asigura folosirea raţională a tuturor elementelor reliefului, protecţia solurilor, restabilirea fertilităţii lor şi aplicarea tehnologiilor de obţinere a unor produse pure din punct de vedere ecologic. Se prevede renunţarea la folosirea teritoriilor în întregime, păstrarea biocenozelor naturale (fîneţelor, păşunilor, pădurilor, plantaţiilor forestiere de protecţie a cîmpului, bazinelor de apă, rîurilor) şi dezvoltarea eficientă a produselor biologice.

O parte din terenurile arabile, mai ales cele în pantă abruptă, se vor transforma în fîneţe şi păşuni, vor fi folosite pentru extinderea suprafeţelor de păduri pînă la 13-15% din teritoriul republicii.

Se asimilează sistemele zonale de gospodărire în agricultură şi se realizează biologizarea acesteia prin păstrarea proceselor naturale din sol în agrocenoze, prin aplicarea asolamentelor raţionale, minimalizarea prelucrării solului, introducerea sistemelor optime de încorporare a îngrăşămintelor şi a sistemelor integrale de protecţie a plantelor.

Se argumentează proporţiile irigării şi desecării pămînturilor, se lichidează urmările negative ale exploatării sistemelor de ameliorări (inundarea, formarea de bălţi şi salinizarea repetată a solurilor), se trece la tehnologiile cu consum redus de apă şi la sistemele de alimentare cu apă în circuit închis.

Sectorul zootehnic trece la tehnologii care utilizează integral deşeurile şi asigură obţinerea îngrăşămintelor organice de calitate înaltă.

Încetează complet evacuarea în rîuri şi iazuri a apelor de scurgere nepurificate şi se întreprind măsuri pentru reglementarea scurgerii apelor de suprafaţă de pe cîmpuri.

Se introduce un sistem de normative ecologice pentru exploatarea şi folosirea sistemelor şi a resurselor naturale. Legislaţia Republicii Moldova prevede cerinţe concrete faţă de starea obiectelor naturale, faţă de solicitarea economică, regimul de exploatare, folosirea şi reproducerea lor. Se instituie un sistem de plăţi pentru folosirea resurselor naturale. Mijloacele necesare acţiunilor de respectare a normativelor ecologice le alocă subiectele economice.

Încălcările cerinţelor ecologice atrag după sine sancţiuni economice şi juridice, inclusiv oprirea procesului de producţie, anularea drepturilor de realizare a producţiei etc. În scopul depistării şi lichidării surselor de poluare a solurilor, landşafturilor agricole şi elementelor lor în gospodării se efectuează expertiza ecologico-economică, se organizează monitoringul stării biocenozelor.

Prin intermediul preţurilor, dotaţiilor şi impozitelor statul stimulează obţinerea în C.A.I. a produselor alimentare pure din punct de vedere ecologic.

Programele ecologice se finanţează prioritar de la bugetul de stat. Sînt atrase şi mijloacele Sovietelor locale de deputaţi ai poporului, ale unor întreprinderi, persoane particulare şi organizaţii internaţionale.

VII. DEZVOLTAREA SOCIALĂ ŞI CULTURALĂ A SATULUI

Sarcina principală a reformei agrare constă în apărarea socială şi economică a ţăranului. Ea se realizează pe calea dezvoltării accelerate a sferei sociale a satului, îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, a vieţii materiale şi spirituale a populaţiei rurale.

Reforma agrară va duce la intensificarea muncii agricole, la sporirea productivităţii ei, ceea ce face să fie disponibilizate resurse de muncă din sfera agriculturii. Pentru evitarea unor consecinţe negative ale acestui proces, pentru destinderea încordării sociale se elaborează şi se realizează un program complex de asigurare a utilizării braţelor de muncă de la sat (mai cu seamă a tineretului) şi de reglementare a proceselor de migraţiune. Acesta trebuie să prevadă creşterea gradului de utilizare a braţelor de muncă de la sat în sfera prelucrării producţiei agricole, dezvoltarea în localităţile rurale a unei reţele ramificate de unităţi mici şi mijlocii de producţie şi de meşteşuguri, de întreprinderi şi instituţii în sfera deservirii. Se stimulează în localităţile rurale a unor secţii şi subdiviziuni ale întreprinderilor industriale orăşeneşti. Se creează condiţii pentru aplicarea forţelor creatoare ale lucrătorilor în diferite domenii de activitate, inclusiv în cel al integrării şi cooperării cu ţări străine.

Nucleul structurii sociale şi de producţie la sate este familia ţărănească, leagăn al noii generaţii de locuitori la sat, care îşi leagă strîns destinul de pămînt. Ea garantează continuitatea generaţiilor şi poartă răspunderea pentru educarea lor în spiritul unei moralităţi înalte, în spiritul de stăpîn al pămîntului. În Republica Moldova se elaborează un sistem de măsuri în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de trai ale familiei ţărăneşti. Sistemul de credite şi subvenţii stimulează construcţia de locuinţe şi întărirea gospodăriilor tinerilor familii din localităţile rurale, dezvoltarea activităţii la domiciliu a femeilor, copiilor şi a bătrînilor, producerea mijloacelor de mecanizare a muncii casnice.

Transformările sociale şi culturale la sat trebuiesc orientate spre renaşterea şi dezvoltarea tradiţiilor culturale, naţionale şi istorice, spre întărirea sănătăţii morale şi fizice a oamenilor muncii de la sat, spre cultivarea în societate a unui profund respect faţă de munca ţăranului.

Dezvoltarea sferei sociale a satului se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetele Sovietelor locale de deputaţi ai poporului, din mijloacele unor întreprinderi, cooperative şi gospodării ţărăneşti, din donaţiile benevole ale populaţiei şi din mijloacele oferite de organizaţii străine şi internaţionale.

În cazul finanţării sferei sociale a satului de la bugetul de stat se dă preferinţă programelor sociale de amploare, precum şi rezolvării problemelor dezvoltării sociale a unor zone anumite ale republicii. O atenţie deosebită trebuie acordată creării unei reţele de mari obiecte specializate ale ocrotirii sănătăţii, dezvoltării sistemelor de alimentare cu apă, gazificării, înzestrării cu reţea telefonică, construcţiei unei reţele republicane de autostrăzi, dezvoltării accelerate a infrastructurii sociale a raioanelor din sudul Republicii Moldova.

Mijloacele bugetelor locale se repartizează în special la construcţia obiectelor pentru ocrotirea sănătăţii, pentru gospodăria comunală şi de locuinţe, pentru învăţămînt, cultură, la crearea unor reţele de autodrumuri cu îmbrăcăminte dură în interiorul raioanelor şi gospodăriilor.

Se asigură sistematizarea în complex a satelor, folosindu-se componente moderne de infrastructură socială (şcoli, instituţii pentru preşcolari, case de cultură, spitale, construcţii sportive etc.) şi soluţii arhitecturale în spiritul tradiţiilor naţionale.

Mijloacele întreprinderilor, cooperativelor, gospodăriilor ţărăneşti, donaţiile benevole ale populaţiei, destinate dezvoltării sferei sociale, nu pot fi sustrase în bugetul organului ierarhic superior al puterii şi sînt scutite de impozit.

Asigurarea socială a lucrătorilor din C.A.I. se face din mijloacele chiar ale producătorilor de mărfuri, defalcate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Asupra locuitorilor de la sat se extind în întregime măsurile de stat în domeniul protecţiei sociale, realizării politicii demografice, asigurării reproducerii constante a pămîntului, educării copiilor. Organelor locale ale puterii se acordă dreptul de a elabora şi a înfăptui, în limitele mijloacelor proprii, programe de susţinere socială a cetăţenilor mai puţin asiguraţi.

Creşte nivelul de unitate tehnico-materială a obiectelor ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului şi culturii. Se stabileşte proprietatea instituţiilor de ocrotire a sănătăţii, de învăţămînt şi cultură de la sate în înzestrarea cu aparataj medical modern, mijloace tehnice, materiale didactice, mobilă şi inventar.

Şcolilor şi altor instituţii de învăţămînt se acordă posibilitatea de a alege liber formele de educare a copiilor în spiritul celor mai bune tradiţii naţionale, pe baza cunoştinţelor acumulate despre istoria naţională, limbă, literatură, obiceiuri, meşteşuguri etc. În sfera culturii se formează un sistem de centre zonale de cultură, destinate deservirii populaţiei atît de la oraşe, cît şi de la sate.

Organele locale ale puterii de stat li se acordă dreptul de a stabili, pe seama bugetelor proprii, măsuri de stimulare a lucrătorilor din sfera ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului şi culturii, inclusiv de a majora salariile peste minimul garantat pentru funcţiile respective.

VIII. ASIGURAREA JURIDICĂ A REFORMEI AGRARE

Efectuarea reformei agrare presupune elaborarea şi adoptarea legilor privind cetăţenia, migraţia, proprietatea, pămîntul, gospodăria ţărănească, activitatea de antreprenor, cooperarea, întreprinderea, societăţile pe acţiuni, falimentul, antimonopolul, impozitele, băncile şi activitatea bancară, bugetul, autoadministrarea locală, protecţia socială a populaţiei, apărarea drepturilor consumatorului, utilizarea braţelor de muncă, ocrotirea naturii, învăţămîntul, ştiinţa şi politica tehnico-ştiinţifică.

Parlamentul Republicii Moldova şi Guvernul republicii adoptă şi alte acte juridice normative care asigură efectuarea cu succes a reformei agrare.

PROGRAMUL

DE REALIZARE A CONCEPŢIEI REFORMEI AGRARE ŞI

A DEZVOLTĂRII SOCIAL-ECONOMICE A SATULUI

Scopul: schimbarea radicală a relaţiilor economico-organizatorice şi juridice existente la sat, satisfacerea necesităţilor populaţiei din republică în produse alimentare de asortimentul şi calitatea cuvenită, asigurarea libertăţii social-economice a lucrătorilor din sfera agrară, stimularea exportului producţiei C.A.I., ridicarea nivelului de viaţă, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi protecţiei sociale a ţăranilor, redresarea situaţiei ecologice pe baza deetatizării proprietăţii şi folosirii diferitelor ei forme.

Conţinutul şi modul de realizare. Parlamentul Republicii Moldova adoptă legile privind cetăţenia, migraţia, proprietatea, pămîntul, gospodăria ţărănească, activitatea de antreprenor, cooperarea, întreprinderea, societatea pe acţiuni, falimentul, antimonopolul, impozitele, băncile şi activitatea bancară, bugetul, autoadministrarea locală, protecţia socială a populaţiei, apărarea drepturilor consumatorului, utilizarea braţelor de muncă, ocrotirea naturii, învăţămîntului, ştiinţa şi politica tehnico-ştiinţifică.

Pentru efectuarea nemijlocită a reformei agrare Guvernul Republicii Moldova instituie Departamentul de Stat pentru Reforma Agrară al Republicii Moldova cu o structură ramificată pe lîngă organele locale ale puterii executive.

Guvernul republicii organizează pregătirea conducătorilor, lucrătorilor pentru serviciile de ingineri cadastrali, serviciile economice, de evidenţă şi finanţe ale formaţiunilor agrare şi agroindustriale în problemele efectuării reformei agrare şi muncii în condiţiile economiei de piaţă.

Mijloacele de informare în masă asigură propagarea prevederilor reformei agrare, dezvăluie esenţa transformărilor din C.A.I. în perioada de trecere la economia de piaţă.

Programul efectuării reformei agrare include un ansamblu de acţiuni, întrunite în şase subprograme.

1. REFORMA FUNCIARĂ ŞI RELAŢIILE DE PROPRIETATE ÎN C.A.I.

Reforma funciară

Scopul: demonopolizarea proprietăţii de stat asupra pămîntului şi confirmarea ţăranului în drepturile de gospodar real.

Conţinutul şi modul de realizare. Parlamentul Republicii Moldova adoptă Codul funciar al Republicii Moldova şi stabileşte termenul efectuării reformei funciare.

Reforma funciară se efectuează pe etape. La etapa întîi Departamentul de Stat pentru Reforma Agrară al Republicii Moldova şi subdiviziunile lui teritoriale:

- organizează inventarierea deplină şi reescontarea fondului funciar al republicii;

- stabileşte preţul la pămînt şi evaluează în bani resursele funciare;

Departamentul de Stat pentru Reforma Agrară al Republicii Moldova prezintă Parlamentul Republicii Moldova propuneri privind:

- stabilirea suprafeţei pămînturilor care rămîn în proprietatea statului, folosite în interesele societăţii (localităţi, drumuri, linii de telecomunicaţii, ştiinţă, învăţămînt, pămînturile destinate ocrotirii naturii, apărare etc.);

- delimitarea hotarelor şi stabilirea suprafeţei pămînturilor repartizate localităţilor, pornindu-se, de regulă, de la situaţia actuală. În caz de litigiu decizia irevocabilă o ia Parlamentul Republicii Moldova;

- stabilirea suprafeţei loturilor de pămînt care urmează să fie privatizate;

- folosirea pămînturilor neprivatizate;

Parlamentul Republicii Moldova adoptă hotărîri privitor la pămînturile rămase în proprietatea statului şi la terenurile destinate privatizării, anulează actele de folosinţă pe termen nelimitat a pămîntului de către colhozuri, sovhozuri şi alte întreprinderi şi transmite Sovietelor locale de deputaţi ai poporului funcţia de a dispune de fondul funciar de stat pe teritoriul lor.

Sovietele locale de deputaţi ai poporului stabilesc sectoarele de pămînt care se repartizează gratuit cetăţenilor Republicii Moldova şi care li se transmit în proprietate privată după următoarea schemă:

1. Sovietul local stabileşte minimul garantat al sectorului de pămînt pe care are dreptul să-l primească gratuit fiecare familie care locuieşte pe teritoriul acestui Soviet.

2. Toate sectoarele de pămînt care se află în prezent în folosinţa individuală a cetăţenilor de la sat şi care nu depăşesc 0,3 ha pentru o familie se transmit acestora gratuit în proprietate privată.

Cetăţenii care lucrează nemijlocit în producţia agricolă şi au sectoare de o mărime mai mică au dreptul să primească pămînt pînă la minimul stabilit.

Fiecărei familii de la sat a cărei componenţă e mai mare de trei persoane i se repartizează o suprafaţă de pămînt suplimentară, socotind nu mai mult de 0,1 ha de persoană, însă suprafaţa totală de pămînt pentru o familie (inclusiv loturile de lîngă casă de care dispune ea la momentul dat) nu trebuie să depăşească 0,75 ha.

Dacă nici unul din membrii familiei nu lucrează la întreprinderile sau organizaţiile din localitatea dată (în afară de lucrătorii întreprinderilor intergospodăreşti), atunci unei astfel de familii i se repartizează 0,15 ha de pămînt.

3. Familiilor care locuiesc în orăşele şi lucrează în agricultură se repartizează în proprietate privată sector de pămînt cu suprafaţa de pînă la 0,15 ha.

Hotărîrile de repartizare a sectoarelor de pămînt le adoptă Sovietele locale de deputaţi ai poporului la recomandarea subdiviziunilor teritoriale ale Departamentului de Stat pentru Reforma Agrară al Republicii Moldova. Dacă în decurs de 2 ani sectoarele de pămînt nu se prelucrează, ele se iau de la posesorii lor, prin hotărîrea Sovietelor locale, şi se transmit în fondul funciar de stat.

În etapa a doua a reformei agrare Sovietele locale de deputaţi ai poporului, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, privatizează pămîntul destinat producţiei de mărfuri. În acest scop ele determină suprafaţa maximă a sectoarelor de pămînt care pot fi procurate de o persoană particulară pentru organizarea producţiei de mărfuri, precum şi modul lor de realizare:

1. Privatizarea pămînturilor se efectuează prin intermediul Sovietelor locale de deputaţi ai poporului în baza cererilor cetăţenilor Republicii Moldova care locuiesc pe teritoriile din subordinea lor. În cerere se indică suprafaţa sectorului şi scopul procurării lui.

1.2. De dreptul prioritar la procurarea pămîntului beneficiază cetăţenii Republicii Moldova care lucrează în colhozuri şi sovhozuri, persoanele care au fost supuse represiunilor nedrepte şi reabilitate ulterior, cu condiţia revenirii lor la vechiul loc de trai pentru domiciliere permanentă.

1.3. În cazul în care există mai mulţi pretendenţi la unul şi acelaşi sector de pămînt se face concurs, ale cărui condiţii le stabileşte şi le aprobă în prealabil Sovietul local de deputaţi ai poporului.

1.4. Nu se permite ca pămîntul să se vîndă cetăţenilor altor state. Parlamentul Republicii Moldova poate lua hotărîrea de a li se da lor pămînt în arendă.

1.5. Preţul la pămînt în perioada de privatizare îl stabileşte Parlamentul Republicii Moldova la propunerea Departamentului de Stat pentru Reforma Agrară al Republicii Moldova.

2. Ţăranii care doresc să ducă gospodăria în cadrul formaţiunilor colective (colhoz, cooperativă etc.) determină, la adunarea generală, modul de privatizare a pămîntului. După aprobarea statutului aceste formaţiuni le înregistrează Sovietele locale de deputaţi ai poporului.

Cota-parte a fiecărui membru al colectivului (al cooperativei) în proprietatea comună, ordinea de participare la beneficii, modul lor de recalculare, mecanismul de ieşire din gospodărie se stabilesc de statutul formaţiunii economice.

3. Proprietarul capătă dreptul de a vinde pămînt de la 1 ianuarie 2001. Dacă pînă la data aceasta el renunţă la pămînt sau nu-l prelucrează în decursul unui an, pămîntul se transmite Sovietelor locale de deputaţi ai poporului cu preţul procurării, iar proprietarul plăteşte impozitul funciar pentru întreaga perioadă de exploatare.

Toate operaţiile legate de cumpărarea-vînzarea pămîntului se efectuează prin intermediul Băncii Republicii Moldova.

Sovietele locale de deputaţi ai poporului eliberează proprietarului actul de confirmare a dreptului de posesiune asupra pămîntului. În act se indică suprafaţa şi hotarele sectorului, caracteristica calitativă şi preţul procurării.

Privatizarea mijloacelor de producţie

Scopul: crearea bazei materiale pentru asigurarea libertăţii economice a ţăranilor şi a altor lucrători din complexul agroindustrial şi pentru stimularea activităţii lor de antreprenor.

Conţinutul şi modul de realizare. Privatizarea mijloacelor de producţie prevede schimbarea proprietarului prin transmiterea ori prin vînzarea acestor mijloace în proprietate privată.

Procesul privatizării începe cu inventarierea şi determinarea valorii reziduale a fondurilor de producţie fixe şi a mijloacelor circulante ale întreprinderilor şi organizaţiilor din toate sferele C.A.I.

Mecanismul privatizării mijloacelor de producţie este determinat de forma proprietăţii şi de particularităţile economice şi organizatorice ale formaţiunilor C.A.I.

În colhozuri şi sovhozuri pentru valoarea reziduală a fondurilor de producţie fixe şi pentru suma mijloacelor circulante (din care se scad sumele creditelor neachitate şi ale altor datorii la momentul privatizării) se emit acţiuni care se repartizează lucrătorilor şi pensionarilor acestor gospodării, ţinîndu-se seama de contribuţia fiecăruia la crearea acestor fonduri.

Prin hotărîrea colectivului o parte din acţiuni pot fi repartizate foştilor membri ai acestor gospodării, învăţătorilor, medicilor, lucrătorilor din instituţiile de cultură şi altor persoane care locuiesc pe teritoriul gospodăriei respective.

În dependenţă de rezultatele activităţii financiare a întreprinderii deţinătorii de acţiuni pot primi anual dividende, a căror mărime o stabileşte adunarea acţionarilor.

Compensarea bănească a valorii nominale a acţiunilor se face cel mai devreme la 3 ani după emiterea lor. Acţiunile, din momentul emiterii lor, devin obiect de cumpărare-vînzare.

Persoanele care ies din aceste gospodării cu sectorul de pămînt procurat pentru a organiza producţia-marfă li se acordă dreptul prioritar la primirea cotei-părţi a lor din mijloacele de producţie în natură. Dacă gospodăria nu are o astfel de posibilitate, este obligată să răscumpere aceste acţiuni de la persoanele sus-numite.

În perioada de trecere la economia de piaţă complexele intergospodăreşti de vite cornute mari şi cele de porci se etatizează prin cumpărarea cotei-părţi a fiecărei gospodării asociate de către stat. Pămîntul care se află în folosinţa complexelor rămîne proprietate a statului.

Ulterior colectivele acestor întreprinderi, ca şi colectivelor altor complexe zootehnice de stat (complexe pentru creşterea porcilor, fabrici avicole), se acordă dreptul de a cumpăra parţial sau în întregime fondurile de producţie fixe sau de a trece la arendă.

Livezile intergospodăreşti se vor transforma în societăţi pe acţiuni. Se evaluează fondurile de producţie fixe ale livezilor, pentru a căror valoare totală se emit acţiuni. Ele se împart gospodăriilor asociate proporţional cotelor de participaţie la formarea fondurilor, precum şi membrilor colectivului întreprinderilor în corespundere cu vechimea în muncă şi cu contribuţia prin muncă.

Întreprinderile de stat mici din ramurile prelucrătoare ale C.A.I. pot fi vîndute persoanelor particulare. Celelalte întreprinderi din aceste ramuri se transformă în societăţi pe acţiuni. Statul deţine cel mult o treime din acţiuni, restul sînt puse în vînzare liberă. Dreptul prioritar la procurarea acţiunilor îl au membrii colectivelor acestor întreprinderi, precum şi furnizorii de materie primă.

Întreprinderile de stat ale infrastructurii de producţie se privatizează după aceleaşi principii, iar cele intergospodăreşti se privatizează ca şi întreprinderile agricole intergospodăreşti.

2. FORMAREA RELAŢIILOR DE PIAŢĂ

Scopul: crearea unui mecanism eficient de autoreglare a activităţii subiectelor economice în sfera schimbului.

Conţinutul şi modul de realizare. Relaţiile de piaţă se introduc pe deplin în toate sferele C.A.I., ceea ce presupune formarea pieţei de produse alimentare, a pieţei mijloacelor de producţie şi a serviciilor, a producţiei tehnico-ştiinţifice, a muncii, a capitalului şi hîrtiilor de valoare, constituirea unei adecvate infrastructuri a pieţei.

Trecerea la relaţiile de piaţă se începe cu formarea unei adecvate infrastructuri a pieţei. Se face inventarierea şi evaluarea întreprinderilor de comerţ cu amănuntul şi a celor de alimentaţie publică. În fiecare zonă natural-economică a Republicii Moldova se creează pieţe de realizare cu ridicata a producţiei agricole.

Se transformă sistemul de colectare a producţiei agricole. Statul contribuie la crearea întreprinderilor cooperatiste şi a celor private de prelucrare primară a materiei prime agricole, de transportare a producţiei la pieţele cu ridicata, altor consumatori.

Se construiesc întreprinderi şi secţii pentru producerea ambalajului.

Se instituie bursa de mărfuri în scopul reglementării comerţului, a operaţiilor de comerţ. Bursa se instituie ca o asociaţie benevolă a întreprinderilor, organizaţiilor şi a antreprenorilor cointeresaţi. Ea organizează comerţul cu producţia C.A.I. în conformitate cu regulile stabilite. În afară de comerţul cu mărfurile disponibile (reale) se încheie contracte pentru mărfurile care urmează să fie produse sau contracte pentru livrări. Bursa efectuează tranzacţii de barter, vînzarea la licitaţie, comerţul cu hîrtiile de valoare (prin intermediul secţiei de fonduri al bursei de mărfuri).

Se transformă sistemul de aprovizionare a C.A.I. din republică cu mijloace de producţie.

Se formează o reţea de magazine private cu mica ridicata şi cu amănuntul şi de licitaţii pentru vînzarea mijloacelor de producţie, a pieselor de schimb, a micului inventar şi a altor resurse de producţie. Statul stimulează crearea cooperativelor, a firmelor şi asociaţiilor de mediaţie de comerţ cu ridicata.

Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei al Republicii Moldova creează un sistem de formaţiuni consultative şi de marketing. Fiecare producător de mărfuri din sfera C.A.I. poate participa la activitatea lor pe baze cooperatiste, de acţiuni şi pe alte baze.

Piaţa muncii, piaţa capitalului şi a hîrtiilor de valoare sînt deservite de bursele corespunzătoare.

Guvernul republicii determină modul de reglare statală a pieţei mărfurilor alimentare.

Se elaborează prognoza necesarului de produse alimentare, pornind de la normele de consum şi de la cererea solvabilă a populaţiei republicii. Se stabileşte volumul livrărilor de produse pentru export. Mărfurile alimentare se realizează pe baza contractelor directe şi pe piaţa liberă.

Pentru aprovizionarea spitalelor, şcolilor, instituţiilor preşcolare pentru copii şi a altor consumatori special se creează fonduri de stat de produse alimentare. La formarea lui participă în condiţii egale gospodării ţărăneşti şi gospodării colective, întreprinderi de stat, uniuni pe acţiuni, asociaţii etc.

Se elaborează programul de formare a fondului de stat de produse alimentare. Guvernul Republicii Moldova foloseşte mecanismul de creditare avantajoasă, de vînzare cu înlesniri a mijloacelor de mecanizare, a îngrăşămintelor minerale, a mijloacelor de protecţie a plantelor, a preparatelor veterinare, a materialelor de construcţie deficitare pentru gospodăriile care participă benevol la realizarea acestui program.

În perioada de trecere Parlamentul Republicii Moldova instituie, la propunerea Guvernului republicii, impozitul natural pe un număr mărginit de produse pentru toate categoriile producătorilor de mărfuri. În acest caz acestora li se garantează livrarea resurselor tehnico-materiale deficitare la preţuri fixe.

Piaţa mijloacelor de producţie pentru complexul agroindustrial se organizează pe baza contractelor directe şi vînzării libere a tehnicii şi a resurselor. Pentru a satura piaţa Guvernul Republicii Moldova stimulează producerea tehnicii şi utilajului la întreprinderile de maşini şi aparataj în funcţiune. Se creează condiţii pentru organizarea întreprinderilor private şi cooperatiste producătoare de inventar agricol, de mijloace ale micii mecanizări, de utilaj tehnologic pentru industria prelucrătoare, repararea şi deservirea tehnică a maşinilor.

În republică se creează de asemenea piaţa tehnicii agricole folosite deja. Se creează condiţii pentru atragerea capitalului străin în sfera construcţiei de maşini agricole, de utilaje pentru industria alimentară şi cea prelucrătoare.

Trecerea la relaţiile de piaţă necesită efectuarea reformei sistemului de credite şi finanţe, inclusiv reorganizarea instituţiilor creditare, perfecţionarea formelor şi metodelor de creditare.

Veriga principală a sistemului creditar o constituie băncile. Banca Agroindustrială a republicii se transformă în Banca Comercială pe Acţiuni a Republicii Moldova.

Prin bancă comercială pe acţiuni se subînţelege o societate pe acţiuni de tip deschis ori închis cu responsabilitatea mărginită, care se ocupă cu operaţii bancare, ale cărei acţiuni aparţin unor persoane fizice şi juridice.

Banca Republicii Moldova are misiunea de a efectua toate operaţiile de credit, de decontare şi deservire la casă a gospodăriilor şi întreprinderilor C.A.I., inclusiv operaţii valutare.

Resursele de credit ale băncii se concentrează mai ales la dezvoltarea ramurilor care implică un mare grad de inteligenţă, la stimularea înnoirii fondurilor de producţie fixe şi realizarea unor importante programe republicane şi regionale de dezvoltare a C.A.I., la susţinerea unor noi formaţiuni organizatorice.

Se creează o reţea de bănci comerciale particulare, cooperatiste, pe acţiuni şi societăţi de credit.

Banca cooperatistă reprezintă prin sine o cooperativă care se ocupă cu operaţii bancare. Membrii unor astfel de cooperative sînt persoane fizice, care, totodată, pot fi deponenţi şi debitori.

Politica statului în domeniul investiţiilor este orientată spre finanţarea producţiei şi spre fabricarea unor noi feluri de producţie, spre transformări structurale în C.A.I., spre elaborarea şi implementarea tehnologiilor noi, spre organizarea întreprinderilor prelucrătoare mici.

Se revizuieşte sistemul fiscal. El se bazează pe principii unice de impunere a tuturor proprietarilor. În sfera C.A.I. se stabilesc 2 feluri de impozit: pe resurse, sub formă de plăţi fixe şi pe venit, care se percepe după o scară progresivă în mărimile stabilite de legislaţia Republicii Moldova.

Sistemul de asigurare trece pe baza liberului consimţămînt. Asigurarea de stat a Republicii Moldova iese din subordinea Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, primind statut de asociaţie independentă.

Asociaţia de asigurări de stat coordonează activitatea tuturor organizaţiilor de asigurări din republică, le acordă ajutor metodic, le prestează servicii de mediaţie, efectuează operaţii de asigurare, atrage capital străin în crearea băncilor comerciale mixte, a organizaţiilor şi întreprinderilor mixte pe acţiuni şi de asigurare.

3. DEZVOLTAREA FORMELOR DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI ÎN C.A.I.

Scopul: crearea unui sistem economic eficient care să asigure dezvoltarea pe bază de egalitate în drepturi a gospodăriilor ţărăneşti, a cooperativelor, colhozurilor, a sovhozurilor, întreprinderilor şi organizaţiilor intergospodăreşti şi de altă natură.

Conţinutul şi modul de realizare. În sistemul economic al C.A.I. din republică se include un nou tip de organizare a producţiei agricole şi anume gospodăria ţărănească (tip fermă), bazată pe proprietatea privată a ţăranilor asupra pămîntului şi mijloacelor de producţie, cu participarea obligatorie a proprietarului în producţia agricolă.

Parlamentul Republicii Moldova adoptă legea privind gospodăria ţărănească, în care se stabileşte statutul juridic şi social-economic, modul de organizare şi de funcţionare, drepturile şi obligaţiile gospodăriilor ţărăneşti.

Gospodăriile ţărăneşti dispun de independenţă deplină în alegerea structurii de producţie, formei de gospodărire, sînt proprietarii producţiei obţinute şi aleg liber căile şi modul de realizare a ei.

Guvernul Republicii Moldova elaborează un ansamblu de măsuri pentru susţinerea gospodăriilor ţărăneşti. Statul acordă gospodăriilor ţărăneşti credite cu destinaţie specială pentru procurarea mijloacelor de producţie, pentru construcţia de locuinţe şi acareturi. Creditarea o efectuează de Banca Republicii Moldova în condiţii avantajoase din fondul creat în cadrul său pentru dezvoltarea gospodăriilor ţărăneşti.

În gospodăriile ţărăneşti din Republica Moldova se admite folosirea muncii salariate în limitele stabilite de legislaţia republicii.

Gospodăriile ţărăneşti se pot asocia în diferite cooperative de producţie, de aprovizionare-desfacere, de credit şi în alte tipuri de cooperative pe baza repartizării echitabile a veniturilor între membrii lor, a administrării democratice şi a exercitării controlului asupra activităţii administraţiei cooperativelor.

În condiţiile de funcţionare a diverselor forme de proprietate colhozurile, ca una dintre formele de organizare colectivă a producţiei, se investesc cu toate drepturile şi împuternicirile atribuite cooperativelor şi gospodăriilor ţărăneşti.

Persoanele care lucrează în timpul de faţă în colhozuri şi sovhozuri şi care doresc să gospodărească independent pot ieşi din componenţa formaţiunilor numite, cu sectorul de pămînt procurat şi cu cota-parte din fondurile de producţie fixe, acumulate în perioada de muncă în gospodăria obştească.

Persoanele care doresc să-şi continue lucru în comun pot organiza pe baza colhozului (sovhozului, întreprinderii intergospodăreşti) o societate pe acţiuni care să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu regulamentul respectiv.

Lucrătorii pot desfăşura activitatea de producţie şi în cadrul formaţiunilor organizatorice existente pe baza statutului întreprinderii şi altor acte normative.

În toate tipurile de formaţiuni organizatorice pămîntul şi fondurile de producţie fixe se privatizează. Totodată pămîntul se privatizează prin procurare, iar fondurile de producţie fixe prin împărţirea acţiunilor între membrii colectivelor.

În sistemul C.A.I. funcţionează atît întreprinderi de stat, cît şi diverse firme agrare, concerne, asociaţii pe acţiuni.

Funcţiile administrării de stat a producţiei agroindustriale le îndeplineşte Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei al Republicii Moldova.

4. ASISTENŢA TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ ŞI ASIGURAREA CU CADRE A C.A.I.

Scopul: elaborarea mecanismului dezvoltării eficiente a ştiinţei agrare şi pregătirea unor cadre, capabile să lucreze în condiţiile economiei de piaţă.

Conţinutul şi modul de realizare. Parlamentul Republicii Moldova adoptă legea privind ştiinţa şi politica tehnico-ştiinţifică.

Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei al Republicii Moldova stabileşte componenţa programelor republicane de cercetări tehnico-ştiinţifice, de lucrări experimentate şi de construcţie în sfera C.A.I.

Guvernul Republicii Moldova formează comisii de experţi la programe. Comisiile selectează prin concurs programele şi determină executanţii lor. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei al Republicii Moldova stabileşte modul de creare şi de folosire a fondurilor pentru finanţarea programelor şi a altor lucrări din contul mijloacelor bugetului de stat.

Organizaţiile ştiinţifice şi alţi executanţi ai lucrărilor îşi întemeiază relaţiile cu clienţii pe contract.

Se introduce sistemul de stimulare a executanţilor lucrărilor de elaborare şi asimilare a producţiei articolelor competitive şi care implică un mare grad de inteligenţă.

Se crează un sistem automatizat de asigurare informaţională a cercetărilor ştiinţifice în C.A.I. cu acces la bazele de date ale sistemelor de informaţie automatizate internaţionale.

Se organizează o reţea de sisteme şi firme de producţie, ştiinţifice de producţie, formaţiuni tehnico-ştiinţifice de stat şi pe acţiuni. Din iniţiativa unor savanţi, colective de cercetări ştiinţifice se organizează formaţiuni ştiinţifice, de proiectări, de proiectări-construcţii, de consultaţii-aplicări şi alte formaţiuni private care îndeplinesc lucrări tehnico-ştiinţifice pe bază de contracte directe cu întreprinderile şi organizaţiile C.A.I. Pentru finanţarea lucrărilor pe care le efectuează ele se formează fonduri cu destinaţie specială din cotizaţiile agrobusinessului privat şi se atrage capitalul investitorilor străini.

Se creează un sistem de pregătire şi perfecţionare a cadrelor C.A.I. pentru lucru în condiţiile economiei de piaţă. Se pregătesc lucrători, capabili să conducă o gospodărie ţărănească şi să desfăşoare activitate de antreprenor în domeniul agrobusinessului. Se organizează pregătirea managerilor şi cadrelor pentru domeniul finanţelor, activitatea de bancă şi marketing.

Finanţarea pregătirii, reciclării şi perfecţionării cadrelor se înfăptuieşte mai ales pe contul bugetului de stat.

Guvernul Republicii Moldova formează fonduri valutare cu destinaţie specială, ce se folosesc pentru finanţarea instruirii şi stagierii cadrelor C.A.I. în marile centre ştiinţifice şi de învăţămînt din ţările dezvoltate.

Alocaţiile pentru cercetările ştiinţifice şi învăţămînt, independent de sursa formării lor, nu se impun.

5. REFORMA AGRARĂ ŞI ECOLOGIA

Scopul: elaborarea unui sistem de măsuri pentru ameliorarea situaţiei ecologice.

Conţinutul şi modul de realizare. Parlamentul Republicii Moldova adoptă legea privind ocrotirea naturii.

După inventarierea şi reescontarea fondului funciar al republicii se determină suprafaţa pămîntului arabil, în primul rînd a celui în pantă abruptă, care se transformă în fîneţe şi păşuni, se foloseşte pentru mărirea suprafeţelor de păduri şi de plantaţii forestiere de protecţie a cîmpului, precum şi suprafaţa pămînturilor care urmează a fi irigate şi desecate.

Se elaborează şi se pune în aplicare sistemul de normative ecologice de exploatare şi folosire a sistemelor şi resurselor naturale.

Inspecţia pedologică de stat asigură exercitarea unui control sistematic asupra dinamicii gradului de fertilitate a solurilor de toate proprietăţile funciare. Se stabileşte un sistem de plăţi pentru folosirea resurselor naturale, precum şi de sancţiuni economice şi juridice pentru degradarea solurilor şi poluarea mediului înconjurător.

Statul stimulează obţinerea în C.A.I. a unor produse pure din punct de vedere ecologic prin intermediul preţurilor, dotaţiilor şi al impozitelor.

6. DEZVOLTAREA SOCIALĂ ŞI CULTURALĂ A SATULUI

Scopul: crearea bazei materiale şi financiare pentru ridicarea nivelului de viaţă a populaţiei rurale, pentru asigurarea protecţiei sociale şi economice a ţăranilor.

Conţinutul şi modul de realizare. Guvernul Republicii Moldova elaborează un program complex de lungă durată de dezvoltare social-culturală a satului. Pe baza lui Sovietele locale de deputaţi ai poporului întocmesc programe de dezvoltare a fiecărui sat.

Sursele finanţării programelor adoptate sînt: bugetul de stat, bugetul sovietelor locale de deputaţi ai poporului, mijloacele întreprinderilor, asociaţiilor, cooperativelor, gospodăriilor ţărăneşti, precum şi ale cetăţenilor.

La finanţarea sferei sociale a satului de la bugetul de stat se dă proprietate programelor sociale de amploare, precum şi rezolvării problemelor dezvoltării sociale a unor zone anumite ale republicii. Atenţia principală trebuie acordată creării unei reţele de mari obiecte specializate de ocrotire a sănătăţii, dezvoltării sistemelor de alimentare cu apă, gazificării, înzestrării cu reţea telefonică, construirii unei reţele republicane de autostrăzi, dezvoltării accelerate a infrastructurii sociale a raioanelor din sudul Republicii Moldova.

Mijloacele bugetelor locale se repartizează în special la construcţia de obiecte pentru ocrotirea sănătăţii, pentru gospodăria comunală şi de locuinţe, pentru învăţămînt şi cultură, la crearea unor reţele de autodrumuri cu îmbrăcăminte dură în interiorul raioanelor şi gospodăriilor.

Se asigură sistematizarea în complex a satelor, folosindu-se componente moderne de infrastructură socială (şcoli, instituţii pentru preşcolari, case de cultură, spitale, construcţii sportive etc.) şi soluţii arhitecturale în spiritul tradiţiilor naţionale.

Mijloacele întreprinderilor, cooperativelor, gospodăriilor ţărăneşti, donaţiile benevole ale populaţiei, destinate dezvoltării sferei sociale, nu pot fi sustrase în bugetul organului ierarhic superior al puterii şi nu se impun.

Creşte nivelul de asigurare tehnico-materială a obiectelor pentru ocrotirea sănătăţii, învăţămînt şi cultură. Se stabileşte prioritatea instituţiilor de ocrotire a sănătăţii, de învăţămînt şi de cultură de la sate în înzestrarea cu aparataj medical modern, mijloace tehnice, materiale didactice, mobilă şi inventar.

Şcolilor şi altor instituţii de învăţămînt se acordă posibilitatea de a alege liber formele de educare a copiilor în spiritul celor mai bune tradiţii naţionale, pe baza cunoştinţelor acumulate despre istoria naţională, limbă, literatură, obiceiuri, meşteşuguri etc. În sfera culturii se formează un sistem de centre zonale de cultură, destinate deservirii populaţiei atît de la oraşe cît şi de la sate.

Organele locale ale puterii de stat li se acordă dreptul de a stabili pe seama bugetelor proprii măsuri de stimulare a lucrătorilor din sfera ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului şi culturii, inclusiv de a majora salariile peste minimul garantat pentru funcţiile respective.

Guvernul Republicii Moldova elaborează un program complex de asigurare a utilizării braţelor de muncă de la sat şi creează un sistem de protecţie socială a populaţiei rurale. Statul stimulează crearea a noi locuri de muncă pe baza organizării unei reţele largi de unităţi de producţie mici şi mijlocii, de meşteşuguri, de întreprinderi şi instituţii pentru deservirea populaţiei, pe baza amplasării în localităţile rurale a unor secţii ale întreprinderilor orăşeneşti.

Se elaborează un program de susţinere socială a familiei ţărăneşti. Statul asigură pregătirea şi reciclarea lucrătorilor disponibilizaţi. Se instituie ajutorul de şomaj, durata plăţii lui pentru locuitorii de la sate fiind de 300 de zile. În scopul apărării populaţiei rurale de procesele inflaţiei se face periodic indexarea veniturilor la mărfurile de larg consum şi la servicii.