Hotărâre nr. 516 din 19.07.2023
privind aprobarea Avizului la proiectul legii taxei de stat şi asupra amendamentelor la proiectul legii taxei de stat
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
H O T Ă R Â R E
privind aprobarea Avizului la proiectul legii taxei de stat şi
asupra amendamentelor la proiectul legii taxei de stat
nr. 516 din 19.07.2023
(în vigoare 20.07.2023)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 251-253 art. 615 din 20.07.2023
* * *
Guvernul HOTĂRĂŞTE:
Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul legii taxei de stat şi asupra amendamentelor la proiectul legii taxei de stat.
| PRIM-MINISTRU | Dorin RECEAN |
| Contrasemnează: | |
| Ministrul justiţiei | Veronica Mihailov-Moraru |
| Ministrul finanţelor | Veronica Sireţeanu |
| Nr.516. Chişinău, 19 iulie 2023. | |
Aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr.516/2023
AVIZ
la proiectul legii taxei de stat şi asupra amendamentelor
la proiectul legii taxei de stat
Guvernul a examinat proiectul de lege a taxei de stat, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.484 din 27 decembrie 2022) de către un grup de deputaţi în Parlament, precum şi amendamentele parvenite prin demersul CJ - 04 nr.60 din 4 iulie 2023 la proiectul legii taxei de stat, şi comunică susţinerea iniţiativei legislative şi a amendamentelor propuse cu luarea în considerare a următoarelor obiecţii şi recomandări de îmbunătăţire.
Avizul generalizat se referă consecutiv la proiectul legii taxei de stat şi, respectiv, la cele 5 amendamente propuse.
I. Cu privire la proiectul legii taxei de stat:
Sub aspectul intenţiei de reglementare, potrivit notei informative, proiectul a fost elaborat în scopul actualizării taxelor de stat la nivelul economiei actuale pentru acoperirea cheltuielilor la serviciile oferite de instituţiile publice şi compensării parţiale statului a cheltuielilor pentru asigurarea activităţii instanţelor judecătoreşti.
În acest sens, proiectul de lege propune abrogarea Legii taxei de stat nr.1216/1992, care, potrivit autorilor iniţiativei legislative, reprezintă un act normativ învechit ce nu corespunde necesităţilor şi realităţilor actuale şi adoptarea unui cadru normativ nou de reglementare a taxei de stat.
O inovaţie a proiectului o constituie prevederile referitoare la instituirea taxei de timbru. Proiectul Legii taxei de stat stabileşte în art.2 că taxa de timbru este suma percepută la contul instanţei de judecată, de la persoanele fizice şi juridice, pentru toate cauzele civile, de contencios administrativ, precum şi pentru contestaţiile împotriva procesului-verbal şi deciziilor agenţilor constatatori în procesele contravenţionale. Taxa de timbru este nesusceptibilă de scutire, amânare sau eşalonare.
Fiecare acţiune, cerere sau act de procedură efectuat în atât în prima instanţă, cât şi în căile de atac, în cauzele specificate anterior, se impune cu taxă de timbru.
Totodată, conform art.3 din proiectul de lege, se impune cu taxă de stat fiecare acţiune, cerere sau act de procedură efectuat atât în prima instanţă, cât şi în căile de atac, pentru cererile de contestare a actelor şi acţiunilor executorului judecătoresc, precum şi pentru eliberarea de către instanţa judecătorească a copiilor (duplicatelor) de pe documente, conform anexei nr.1.
Cu privire la introducerea acestor două modalităţi de percepere a taxelor (cea de stat şi cea de timbru) menţionăm anumite constrângeri ce ar putea afecta persoanele sub aspectul dublei impozitări.
Astfel, legislaţia României prevede în Ordonanţa de urgenţă nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru că "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condiţiile ordonanţei de urgenţă, de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, precum şi de către Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În anumite cazuri prevăzute de lege, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.".
Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru" (art.40 din Ordonanţa de urgenţă nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru).
În contextul celor expuse, se constată că noţiunea de "taxă judiciară de timbru" din legislaţia României este echivalentă noţiunii de "taxă de stat" reglementată de legislaţia Republicii Moldova, şi anume Legea taxei de stat nr.1216/1992. Noua reglementare, încearcă să definească taxa de timbru diferit de taxa de stat, deoarece, în esenţă, ambele taxe definite de autor se încasează pentru aproximativ aceleaşi servicii, cu unele excepţii (perceperea o singură dată pentru intentarea unui proces judiciar civil, de contencios administrativ, precum şi pentru fiecare contestaţie împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenţionale atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac). Diferenţa între ele constă doar în faptul că taxa de stat se varsă la bugetul de stat, iar taxa de timbru se achită pe contul instanţei de judecată.
Totodată, conform art.6 din Codul fiscal nr.1163/1997, impozitele şi taxele percepute în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta reprezintă surse de venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale.
Conform raportului elaborat de Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ) – "Sistemele judiciare europene. Ediţia 2012: Eficienţa şi calitatea justiţiei", rezultă că, în anumite state europene, taxele şi impozitele judiciare sunt folosite pentru a acoperi costurile de funcţionare ale instanţelor judecătoreşti, sumele colectate acoperind între o treime şi jumătate din bugetul alocat instanţelor. Se arată însă că în majoritatea statelor europene în care sunt aplicate taxe sau impozite judiciare, aceste venituri nu sunt alocate pentru plata cheltuielilor legate de funcţionarea instanţelor, ci sunt definite ca venituri generale pentru bugetul regional sau de stat (p. 77 din raport). Totuşi, în raport se arată că tendinţa este ca din ce în ce mai multe state europene taxele judiciare constituie o resursă financiară semnificativă, care permite acoperirea unei mari părţi din costurile de funcţionare a instanţelor sau chiar obţinerea unui profit. În acelaşi raport se apreciază că un astfel de sistem, dacă este însoţit de un sistem eficient de asistenţă judiciară, care să permită accesul la instanţă pentru justiţiabilii care nu ar avea suficiente mijloace, face parte din tendinţa puternică de politică publică, care vizează echilibrarea parţială a costurilor serviciilor publice suportate de beneficiari şi contribuabili (p. 80 din raport).
Este de menţionat şi faptul că Constituţia stabileşte la art.54 că "(1) în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.".
Pornind de la prevederile din Constituţie citate mai sus, instituirea obligaţiei de plată a taxei de stat pentru formularea unei acţiuni în justiţie cu plata concomitentă şi a taxei de timbru, în mărime de 200 de lei, pentru fiecare acţiune, cerere sau act de procedură efectuat atât în prima instanţă cât şi în căile de atac, pentru toate cauzele civile, de contencios administrativ, precum şi pentru contestaţiile împotriva procesului-verbal şi deciziilor agenţilor constatatori în procesele contravenţionale, nu este suficient justificată în condiţiile în care proiectul propune instituirea unei taxe de stat separate pentru fiecare acţiune, cerere şi act de procedură.
Impunerea concomitentă cu taxă de stat şi taxă de timbru pentru fiecare acţiune, cerere sau act de procedură efectuat atât în prima instanţă, cât şi în căile de atac, în cauzele civile, ar putea genera situaţii în care persoana fizică şi juridică nu va face faţă cheltuielilor unui proces de judecată din cauza lipsei mijloacelor financiare.
Or, dacă în cazul taxei de stat, în funcţie de starea financiară a reclamantului acesta poate solicita scutirea, amânarea sau eşalonarea plăţii, din textul proiectului de lege propus rezultă că acesta (reclamantul), indiferent de starea sa financiară va fi obligat să plătească taxa de timbru în situaţia în care proiectul stabileşte la art.2 alin.(1) că aceasta este nesusceptibilă de scutire, amânare sau eşalonare.
Totodată urmează a se ţine cont de categoriile speciale – victimele violenţei în familie. Deşi art.85 alin.(1) lit.c1) din Codul de procedură civilă nr.225/2003 prevede scutirea de la taxa de stat a victimelor violenţei în familie pentru cererile privind aplicarea măsurilor de protecţie şi în acţiunile de reparaţie a prejudiciului material şi/sau moral cauzat prin acte de violenţă în familie, neachitarea taxei de timbru din diverse motive (circumstanţele create în care este nevoită să se afle victima, starea financiară precară a victimei violenţei în familie), va îngrădi accesul acestora la instanţa de judecată în vederea depunerii cererii pentru eliberarea ordonanţei de protecţie aplicată agresorilor familiali. Instituirea taxei de timbru nesusceptibilă de scutire, amânare sau eşalonare va îngrădi semnificativ accesul persoanelor victime ale violenţei în familie, care şi fără aceste taxe întâmpină dificultăţi pentru a se adresa sistemului de justiţie. Taxele vor descuraja victimele violenţei în familie să se adreseze în instanţa de judecată pentru a solicita protecţie din partea statului sau pentru a-şi revendica drepturile încălcate de agresor. Orice solicitare, cerere de administrare de probe sau audiere a martorului din partea victimei într-un proces de judecată privitor la aplicarea măsurilor de protecţie sau repararea prejudiciului material şi/sau moral cauzat prin actul de violenţă în familie va fi impusă cu taxa de timbru şi/sau taxă de stat. Prin urmare, victima va trebui să plătească minimum 600 de lei pentru a arăta instanţei că are nevoie de protecţie.
În aceeaşi ordine de idei este de menţionat că proiectul de lege ar putea duce la îngrădirea accesului la justiţie a grupurilor marginalizate. Lipsa prevederii legale care ar permite scutirea, scutirea parţială sau eşalonarea plăţii de stat în virtutea situaţiei financiare individuale a participantului la proces va crea o barieră suplimentară în revendicarea drepturilor şi asigurarea accesului la justiţie în mod echitabil pentru grupurile material vulnerabile, precum populaţia de etnie romă, pensionari, victimele violenţei în familie, membrii familiilor social-vulnerabile etc. Recomandările de la Graz privind accesul la justiţie şi minorităţile naţionale ale Înaltului Comisar pentru Minorităţi Naţionale îndeamnă statele să revizuiască taxele judiciare înalte, dacă ele nu permit persoanelor din comunităţi minoritare care sunt dezavantajate social şi economic să iniţieze proceduri judiciare.
Obligaţia pozitivă a statului de a asigura efectiv accesul la justiţie nu trebuie transformată în povară financiară transferată pe umerii cetăţenilor, dar privită individual în funcţie de caz.
Subsecvent, Codul de procedură civilă nr.225/2003 nu operează şi nu reglementează noţiunea de "taxă de timbru", or, potrivit art.82 din cod, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a cauzei. Din cheltuielile de judecare a cauzei fac parte sumele şi cheltuielile prevăzute la art.90 din Codul de procedură civilă nr.225/2003 (sumele plătite martorilor, interpreţilor, experţilor şi specialiştilor; cheltuielile de efectuare a cercetărilor la faţa locului; cheltuielile de înştiinţare şi chemare a părţilor în judecată; cheltuielile de transport şi de cazare suportate de părţi şi de alţi participanţi la proces în legătură cu prezentarea lor în instanţă; cheltuielile suportate de cetăţenii străini şi de apatrizi în legătură cu plata interpretului dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel; cheltuielile de căutare a pârâtului; cheltuielile de efectuare a expertizei; cheltuielile de executare a actelor judiciare; cheltuielile de asistenţă juridică; cheltuielile de declarare a insolvabilităţii; alte cheltuieli necesare, suportate de instanţă şi de participanţii la proces).
Art.98 din Codul de procedură civilă nr.225/2003 dispune că cheltuielile aferente judecării cauzei, suportate de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pârât proporţional părţii admise din acţiune, dacă pârâtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.
În caz de respingere a acţiunii, cheltuielile de judecare a cauzei suportate de instanţă, precum şi taxa de stat, se încasează la buget de la reclamant, dacă acesta nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.
Dacă acţiunea a fost admisă parţial, iar pârâtul este scutit de plata cheltuielilor de judecată, cheltuielile de judecare a cauzei suportate de instanţă se încasează la buget de la reclamant, dacă acesta nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată, proporţional părţii respinse din acţiune.
În consecinţă, actualmente cheltuielile suportate de instanţa de judecată privind judecarea unei cauze sunt compensate din contul părţilor la proces.
Cu privire la derogarea propusă la art.2 alin.(2) de a nu se percepe taxa de timbru de la autorităţile publice şi instituţiile publice în acţiuni care au ca obiect venituri publice, fiind astfel exceptate persoanele fizice şi juridice, menţionăm că potrivit art.58 alin.(2) din Constituţie sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Prin aşezarea justă a sarcinilor fiscale se înţelege subordonarea sistemului de impozite şi taxe unui principiu de echitate pentru a nu deforma egalitatea de şanse, pentru a exclude orice privilegiu sau discriminare, inclusiv accesul liber la justiţie.
Sunt de menţionat şi constatările Curţii Constituţionale cu privire la dreptul privind accesul liber la justiţie.
Potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale nr.10/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului 345 alin.(2) din Codul contravenţional (individualizarea sancţiunii) (Sesizările nr.26g/2016 şi nr.34g/2016, "Dreptul de acces la justiţie impune legislatorului obligaţia de a acorda oricărei persoane toate posibilităţile pentru a accede la instanţa de judecată şi a asigura efectivitatea dreptului de acces la justiţie prin adoptarea unui cadru legislativ adecvat.".
În pct.17 şi 18 din Decizia nr.74/2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.93g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 267 lit.k1) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională statuează: "Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie prin impunerea unor taxe de stat pentru cererile de chemare în judecată, Curtea menţionează că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, care se realizează de către autoritatea judecătorească, reprezintă de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legislatorul este îndreptăţit să instituie taxe de stat pentru cererile de chemare în judecată pentru a putea acoperi anumite costuri ale procedurii judiciare la care participă părţile aflate în litigiu.
De asemenea, Curtea reţine că art.20 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele judiciare, fiind firesc ca justiţiabilii care beneficiază de activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.".
În Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 iunie 2007 (cauza Malahov c. Moldovei (Cererea nr.32268/02)), "Curtea reiterează că articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează oricărei persoane dreptul la judecarea oricărei pretenţii cu privire la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil de către o instanţă judecătorească sau tribunal.
Totodată "dreptul la o instanţă" nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa, supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea statului. Garantând părţilor în litigiu un drept efectiv de acces la o instanţă care să hotărască asupra "drepturilor şi obligaţiilor lor cu caracter civil", articolul 6 § 1 acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.
Curtea a constatat că, în unele cauze, în special, unde aceste limitări se refereau la condiţii de admisibilitate ale căilor de atac sau unde interesele justiţiei cereau ca reclamantul să aducă garanţii privind suportarea costurilor care puteau fi cauzate celeilalte părţi prin calea de atac, pot fi stabilite diferite limitări, inclusiv financiare, dreptului de acces al persoanei la o "instanţă judecătorească" sau "tribunal" (a se vedea, spre exemplu, Brualla Gómez de la Torre v. Spain, Reports of Judgments and Decisions 1997-VIII, p. 2955, § 33, şi Tolstoy-Miloslavsky v. the United Kingdom, Hotărâre din 13 iulie 1995, Seria A nr.316-B, p. 80-81, §§ 61 et seq.).".
Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei (Kreuz v. Polonia din 19 iunie 2001, § 54, Weissman şi alţii v. România din 24 mai 2006, § 35) (Decizia. nr.74/2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.93g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 267 lit.k1) din Codul de procedură civilă, § 19).
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că restricţia impusă accesului la o instanţă judecătorească sau la un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă aceasta urmăreşte un scop legitim şi există o proporţionalitate rezonabilă între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit (a se vedea, spre exemplu, Tinnelly & Sons Ltd and Others şi McElduff and Others v. the United Kingdom, Reports 1998-IV, p. 1660, § 72).
Aşadar, fiind conştienţi de faptul că accesibilitatea justiţiei nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia, chiar dacă este vorba de un serviciu prestat de stat şi examinare a cererilor de chemare în judecată reprezintă o atribuţie exercitată de instanţele de judecată conform legii, accesul la instanţa de judecată poate fi condiţionat de plata unei taxe necesare pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, pentru buna administrare a justiţiei, urmărind astfel un scop legitim, cu condiţia şi în măsura în care există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
În acest sens, autorii urmează să argumenteze suplimentar în ce măsură aceste condiţii au fost luate în calcul, ţinând cont de cele semnalate în această parte în aviz.
Prerogativele recunoscute persoanei fizice sau juridice de Constituţie, de legea procesual civilă părţilor, participanţilor la proces şi reprezentanţilor lor trebuie să fie exercitate fără a fi impuse cu taxe de stat şi alte taxe. În acest sens, perceperea taxei de stat pentru exercitarea drepturilor procedurale, pentru cererile formulate de părţile aflate în litigiu pe durata procesului (cereri de recuzare, amânare, strămutare, asigurarea acţiunii, cereri de audiere a martorilor, experţilor, specialiştilor, cereri privind explicarea hotărârilor etc.), va descuraja justiţiabilii să-şi apere drepturile şi interesele legitime în instanţa de judecată. Mai mult ca atât, impunerea taxei de stat şi a taxei de timbru la exercitarea drepturilor procedurale, stabilite conform anexei nr.1 din proiect, contravine art.84 din Codul de procedură civilă, care prevede că "Se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizând cauzele cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti".
Taxa de stat pentru cererile de audiere a martorilor, experţilor, specialiştilor este neargumentată şi neîntemeiată, persoana fiind limitată în dreptul de a se apăra prezentând proba cu martori, având în vedere cheltuielile de suportat, or, potrivit art.117 alin.(2) din Codul de procedură civilă, în calitate de probe în cauze civile se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea cauzei, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor.
În altă ordine de idei, dacă există temeiurile prevăzute la art.50 din Codul de procedură civilă, judecătorul este obligat să se abţină de la judecată. În aceleaşi temeiuri, recuzarea poate fi înaintată de participanţii la proces.
Introducerea taxei pentru recuzarea judecătorului se consideră inoportună, or, prin prisma art.50 alin.(1) din Codul de procedură civilă, judecătorul care judecă cauza urmează a fi recuzat din anumite motive expres prevăzute în textul prevederilor articolului menţionat, însă în cazul în care, partea în proces nu va depune o cerere de recuzare, din motivul de a nu plăti taxa de stat în mărime de 400 de lei şi taxa de timbru în mărime de 200 de lei, se constată faptul că cauza va fi examinată de un judecător care trebuia să fie recuzat conform legii (de exemplu, de un judecător care se află în raporturi de rudenie cu vreuna dintre părţi, cu alţi participanţi la proces sau cu reprezentanţii acestora, sau care are un interes personal, direct sau indirect în soluţionarea cauzei).
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a menţionat că procedura de soluţionare a unei cereri de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, fiind o chestiune de administrare a actului de justiţie. Procedura cercetării şi a judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă. Această procedură nu are caracter jurisdicţional penal în sens material. Curtea a mai subliniat că regulile procedurale în materie de recuzare nu sunt reguli de drept comun privind judecarea în fond a cauzei. Ele au un caracter special, de verificare a conformităţii motivelor invocate de recuzare şi abţinere cu cele prevăzute de lege (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.62 din 19 septembrie 2016, § 30-31; DCC nr.10 din 1 februarie 2022, § 21).
Mai mult ca atât, nu a fost luată în calcul situaţia în care se va înainta o cerere de recuzare şi cauza va trebui transferată unui alt judecător, în lipsa achitării taxei de stat, dar în prezenţa motivelor (cauzelor) de recuzare. Urmând prevederile proiectului dezbătut, ar fi neîntemeiat de a respinge cererea de recuzare din motivul neachitării taxei de stat şi taxei de timbru, acţiune ce ar încălca drepturile procedurale ale părţilor stabilite de Legea fundamentală şi alte acte legislative şi, în general, accesul la justiţie.
Totodată, Codul de procedură civilă (art.203), reglementează expres că recuzările depuse în mod abuziv, cu rea-credinţă, sunt sancţionate cu amendă judiciară, or, părţile, prin efectul Legii procesuale, sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procesuale şi să nu abuzeze de ele, iar instanţa la rândul său, are rolul de a pune capăt încercărilor de abuz de drepturile procedurale, mai ales, dacă aceste abuzuri duc la amânări sistematice ale şedinţelor de judecată.
În aceeaşi ordine de idei, nu poate fi susţinută iniţiativa privind impunerea cererilor de amânare a şedinţelor cu taxă de stat în legătură cu neprezentarea motivată în cazurile prevăzute la pct.1.26 din anexa nr.1 la proiectul de lege, din următoarele considerente:
Art.206 alin.(5) din Codul de procedura civilă dispune că la solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanţa poate amâna o singură dată judecarea cauzei în legătură cu neprezentarea motivată a reprezentantului acestuia. Prin urmare, cererea privind amânarea examinării fondului cauzei pentru o singură dată din motivul neprezentării motivate a reprezentantului părţii nu poate fi suspusă taxei de stat şi nici taxei de timbru.
Complementar, art.205, 206 şi 208 din Codul de procedura civilă prevăd expres care sunt situaţiile în care judecarea cauzei poate fi amânată pentru motive întemeiate de neprezentare a părţilor sau reprezentanţilor acestora la termenul stabilit, considerente din care stoparea utilizării abuzive a tacticilor de amânare a judecării cauzelor ar putea fi realizată prin respingerea cererilor nemotivate – procedeu legal disponibil şi permis prin legislaţia actuală.
În acest sens, impunerea cu taxă a cererilor motivate este neîntemeiată deoarece: dacă cererea este motivată, urmează a fi admisă pe fond şi nu poate fi respinsă din motive de procedură/neachitarea unei taxe; dacă cererea este nemotivată, urmează a fi respinsă pe fond şi nu poate fi admisă doar din cauza achitării unei taxe.
Stabilirea taxei de stat pentru confirmarea tranzacţiei de către instanţa de judecată în cadrul unui proces de mediere care a avut loc în afara procesului civil contravine Legii nr.137/2015 cu privire la mediere.
Prin prisma art.39 din Legea nr.137/2015 cu privire la mediere, statul stimulează justiţiabilii de a recurge la mediere prin prevederea potrivit căreia părţile care recurg la mediere sunt scutite de achitarea taxei de stat pentru confirmarea sau învestirea cu formulă executorie a tranzacţiei. În acest context, instituirea unei taxe de stat pentru cererile de confirmare a tranzacţiei de mediere de către instanţa de judecată creează un impediment în promovarea medierii ca metodă alternativă de soluţionare a litigiilor.
De taxă de stat pentru judecarea cauzelor civile se scutesc reclamanţii în acţiunile ce decurg din dreptul de autor şi din drepturile conexe, din dreptul asupra invenţiilor, desenelor şi modelelor industriale, soiurilor de plante, topografilor circuitelor integrate, precum şi din alte drepturi asupra proprietăţii intelectuale (a se vedea art.85 alin.(1) din Codul de procedură civilă). Impunere cu taxă de stat a cererilor menţionate la pct.1.12 şi 1.13 din anexa nr.1 este contrară art.85 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Suplimentar, plata taxei de stat pentru cererile menţionate la pct.1.16 din anexa nr.1 nu corespund art.85 din Codul de procedură civilă, care dispun scutirea reclamanţilor de taxa de stat în acţiunile născute din raporturi de contencios administrativ.
Exonerarea de taxa de stat a serviciilor consulare prestate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene poate avea o interpretare eronată, precum că această scutire de la plată este atribuită exclusiv serviciilor prestate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, dar nu şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova. Pentru evitarea ambiguităţii de interpretare a dispoziţiei este judicios de a substitui cuvintele "subdiviziunile acestuia" cu sintagma "alte structuri din sistemul instituţiilor serviciului diplomatic".
Potrivit proiectului de Lege a taxei de stat, "persoanele juridice aflate în procedură de insolvabilitate, la introducerea în instanţa de judecată a acţiunilor de urmărire a creanţelor debitoare, cereri de poprire, de anularea actelor juridice fictive sau frauduloase, a garanţiilor acordate, a tranzacţiilor încheiate şi a actelor de transfer de proprietate, precum şi la atacarea hotărârilor judecătoreşti adoptate pe marginea acestor litigii, plătesc taxa de stat după examinarea cauzei, dar nu mai târziu de 6 luni din data adoptării de către instanţa de judecată a hotărârii.".
Sintagma "persoanele juridice" restrânge cercul persoanelor declarate insolvabile, care ar putea beneficia de facilitatea de amânare a achitării taxei de stat. În redacţia actuală de această facilitate s-ar putea bucura doar societăţile comerciale (societăţile în nume colectiv, societăţile în comandită, societăţile cu răspundere limitată şi societăţile pe acţiuni), întreprinderile (întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale), societăţile cooperatiste (cooperativele de întreprinzător, cooperativele de consum). În acelaşi timp, întreprinzătorii individuali, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi titularii patentelor de întreprinzători, care nu au statut de persoane juridice, nu se regăsesc în cercul persoanelor declarate insolvabile care s-ar bucura de facilităţile art.8 alin.(2) din proiectul Legii taxei de stat.
Sub acest aspect se propune înlocuirea cuvintelor "persoane juridice" cu sintagma "debitori împotriva cărora este intentat procesul de insolvabilitate".
Totodată, din cuprinsul normei citate supra, se atestă faptul că facilitatea se aplică doar în litigiile în care debitorul insolvabil deţine calitatea de reclamant. Totodată, în practică există litigii în care debitorul insolvabil deţine calitatea de pârât, iar la contestarea actului judecătoresc privind admiterea acţiunii în aceste dosare apelurile/recursurile ar urma a fi impuse cu taxă de stat, care nu poate fi achitată din lipsa de mijloace băneşti. În consecinţă, are loc limitarea debitorului insolvabil la actul de justiţie. În sensul celor expuse, se propune de a extinde facilitatea de achitare a taxei de stat asupra tuturor litigiilor în care debitorul insolvabil este parte, indiferent de calitatea lui procesuală.
Cu referire la plata de către debitorii insolvabili a taxei de stat după examinarea cauzei, dar nu mai târziu de 6 luni de la data adoptării de către instanţa de judecată a hotărârii nu se susţine pornind de la circumstanţele ce urmează:
În primul rând, debitorul insolvabil este în incapacitate de plată, fapt constatat prin hotărârea instanţei de insolvabilitate. În virtutea faptului că odată cu intentarea procesului de insolvabilitate activitatea debitorului este sistată, această stare de incapacitate de plată nu se modifică până la lichidarea întreprinderii şi radierea ei din Registru. Totodată, este important a aborda conceptual problema în raport cu practica stabilită în ţările Uniunii Europene, de exemplu, România. Este de remarcat faptul că în România debitorii insolvabili sunt scutiţi de achitarea taxei judiciare de timbru. Respectiv, fiind în proces de aderare la Uniunea Europeană este oportun de a armoniza legislaţia naţională cu practica de reglementare în domeniu stabilită în ţările Uniunii Europene.
În subsidiar, obligarea debitorului insolvabil la achitarea taxei de stat, fie şi cu amânarea achitării după examinarea cauzei, dar nu mai târziu de 6 luni, creează impedimente de imparitate în cazul insolvenţei transfrontaliere, atunci când debitorul insolvabil rezident al Republicii Moldova se va adresa instanţei de judecată, de exemplu, România, şi va fi scutit de achitarea taxei de stat, pe când debitorul insolvabil din România va fi obligat la achitarea taxei de stat de către instanţa de insolvabilitate a Republicii Moldova.
Proiectul Legii taxei de stat menţine taxa de stat calculată în cotă procentuală fixă, însă nu precizează cum urmează a fi calculată aceasta. Legea nr.1216/1992 privind taxa de stat prevede că cotele procentuale fixe sunt calculate în unităţi convenţionale. Unitatea convenţională este egală cu 20 de lei. În acest sens, se impune stabilirea bazei de calcul a taxei de stat în cotă procentuală fixă.
Cu referire la norma "Dacă o acţiune conţine mai multe cerinţe, cu finalitate diferită, taxa de stat se achită pentru fiecare cerinţă în parte, după natura ei." (art.9 alin.(4) din proiectul de lege), este problematic să se perceapă taxa de stat pentru fiecare cerinţă din acţiune, or, nu este clar ce înseamnă textul: "mai multe cerinţe, cu finalitate diferită". Totodată, nu este clar cum va fi achitată taxa de stat în mod solidar în cazul coparticipării obligatorii (art.9 alin.(6) din proiect), în special în cazul în care persoana intervine în proces în calitate de copârât sau în calitate de coreclamant, ulterior achitării taxei de stat de reclamantul care a depus acţiunea.
Potrivit proiectului de lege, pentru executarea acţiunilor sau eliberarea documentelor de importanţă juridică fără perceperea taxei de stat, organele împuternicite cu acest drept poartă răspundere în mărimea sumei nevărsate la buget, aplicându-se o penalitate în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult decât mărimea sumei nevărsate. Totodată, art.11 din proiect indică faptul că persoanele cu funcţii de răspundere ale instituţiilor care încasează taxa de stat, precum şi conducătorii lor, poartă răspundere stabilită de legislaţie pentru corectitudinea încasării taxei de stat, pentru trecerea ei în termen şi integral la buget.
În scopul abordării uniforme a taxelor şi a impozitelor, pentru că stabilirea unor penalităţi diferite şi majorate doar pentru taxa de stat nu este justificată, se recomandă ca pentru netransferarea în termen la buget a taxei de stat, de către Serviciul Fiscal de Stat se va percepe majorare de întârziere (penalitate) conform cotei stabilite de Codul fiscal nr.1163/1997.
Este de menţionat că proiectul înaintat nu conţine prevederi care ar reglementa cazurile de restituire a taxei de stat achitate pentru îndeplinirea actului notarial, deşi art.10 din proiect, pe lângă cazuri generale, stabileşte şi temeiuri speciale de restituire a taxei de stat (desfacerea căsătoriei, procesul de mediere). Prevederile generale cum ar fi "restituirea cererii (plângerii), refuzului de a primi" şi "refuzul persoanei care a plătit taxa pentru întocmirea sau primirea documentelor până la adresarea în instituţia respectivă" nu înglobează situaţiile în care taxa de stat pentru actul notarial a fost achitată, însă din anumite motive actul sau acţiunea notarială nu a fost îndeplinită (părţile actului notarial nu mai doresc încheierea contractului sau notarul a constatat întrunirea temeiurilor legale pentru refuzul întocmirii actului notarial conform art.8 din Legea nr.246/2018 privind procedura notarială). Pentru a oferi o reglementare juridică acestor situaţii se propune completarea art.10 din proiect cu prevederea privind restituirea taxei de stat în cazul în care actul sau acţiunea notarială solicitată nu a fost îndeplinit din cauza renunţării solicitantului actului notarial sau refuzului notarului în îndeplinirea actului sau acţiunii notariale.
Norma prevăzută la art.10 privind restituirea taxei de stat achitate de către Serviciul Fiscal de Stat, în cazul nedepunerii acţiunii în instanţa de judecată, fără a reglementa termenul în care taxa de stat plătită, va fi restituită de Serviciul Fiscal, precum şi data (evenimentul) de la care curge termenul, nu îndeplineşte condiţia previzibilităţii normei juridice. Legea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modurile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit (Sissanis v. România, 25 ianuarie 2007, § 66).
În contextul celor enunţate supra, la definitivarea proiectului de lege se va examina oportunitatea excluderii cuprinsului, deoarece nu constituie element structural în conformitate cu art.41 alin.(1) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative (în continuare – Legea nr.100/2017). Prin prisma art.8 din Legea nr.100/2017 în clauza de adoptare a legii se va menţiona categoria acesteia.
La art.2 alin.(2), în conformitate cu prevederile art.3 din Legea nr.100/2017, în scopul asigurării predictibilităţii normei juridice, se propune sincronizarea redacţiei textului "autorităţile publice şi instituţiile publice în acţiunile care au ca obiect venituri publice", cu textul pct.1.7 din anexa nr.2 a proiectului – "autorităţile publice centrale, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, Curtea de Conturi şi organele subordonate lor, finanţate de la bugetul de stat, precum şi autorităţile administraţiei publice locale".
La art.6 alin.(3), trimiterea la art.3 urmează a fi revizuită, având în vedere că amânarea şi eşalonarea plăţii taxei de stat este reglementată la art.8 din proiect.
Referinţele la actele normative se vor expune conform prevederilor art.55 alin.(5) din Legea nr.100/2017, astfel încât la indicarea datei de adoptare a actului normativ să se indice numărul de ordine, ca element de identificare, la care să se adauge anul în care a fost adoptat, aprobat sau emis acesta, fiind despărţite de o bară "/".
La anexa nr.1:
Se propune de completat cu titlul "Cuantumurile tarifare ale taxei de stat".
Subpct. 1.12, 1.13, 1.16, 1.19, 1.20, 1.22, 1.25, 1.26-1.33 se propun a fi excluse.
La subpct. 1.2.3.1. din anexa nr.1, se propune excluderea textului "2%" şi stabilirea doar a unei taxe fixe în cuantum de 250 de lei pentru cererile privind contestarea actelor/acţiunilor executorilor judecătoreşti atât în cauzele cu caracter patrimonial, cât şi nepatrimonial, având în vedere necesitatea asigurării accesului la justiţie şi evitarea îngrădirii acestuia prin reglementarea unor costuri excesive.
În temeiul art.35 şi 36 din Codul familiei nr.1316/2000 şi art.41, 42 din Legea nr.246/2018, potrivit cărora desfacerea căsătoriei prin acordul comun al soţilor poate avea loc atât la organul de stare civilă, cât şi la notar, cuvintele "care nu au copii minori" din subpct. 2.2.1 se vor exclude. Subpct. 2.2.2 se va completa cu textul " , încheierii notarului", conform art.41 lit.d) din Legea nr.100/2001 privind actele de stare civilă.
Subpct. 2.2.3 se recomandă a avea următorul cuprins:
"2.2.3 în baza declaraţiei unuia dintre soţi privind divorţul şi hotărârea (sentinţa) judecătorească, în cazurile în care după înregistrarea căsătoriei, celălalt soţ a fost:
- supus unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;
- declarat dispărut;
- condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.".
Pct. 4 se recomandă a avea următorul cuprins: "4. Pentru înregistrarea la domiciliu şi/sau la reşedinţa temporară 50 % din unitatea convenţională.".
La subpct. 9.5 din subpct. 9.5.2 se va exclude textul "fraţilor, surorilor, buneilor, nepoţilor de la copii" în contextul în care aceştia se includ în categoria "altor persoane".
Legislaţia civilă operează cu noţiunile de "gaj" şi "ipotecă" în paralel, pentru precizarea referii atât la gajul bunurilor mobile, cât şi la gajul bunurilor imobile – ipotecă. Prin urmare, subpct. 9.6 se va completa cu precizarea respectivă pentru a evita confuzii în determinarea taxei de stat pentru autentificarea contractelor de ipotecă.
Totodată de la subpct. 9.10 se va exclude sintagma "al averii" la stabilirea taxei de stat pentru autentificarea contractelor de partaj al averii, de determinare a modului de folosinţă, antecontractelor, contractelor de societate civilă. Păstrarea sintagmei date ar putea crea confuzii în aplicare şi interpretarea în sensul aplicării doar faţă de contractele de partaj al averii succesorale. Încetarea proprietăţii comune prin partaj se referă atât la proprietatea comună pe cote-părţi (art.557 din Cod civil), în devălmăşie (art.25 din Codul familiei) sau a masei succesorale (art.2498 din Cod civil).
Pct. 9.11 se recomandă a avea următorul cuprins: "pentru autentificarea altor contracte nesupuse evaluării".
La subpct. 9.14, textul "şi a întreprinzătorilor individuali" se va exclude, deoarece potrivit Codului civil, actele de constituire sunt prevăzute doar pentru persoane juridice.
Pentru a susţine cetăţenii în autentificarea contractelor şi a reduce din povara financiară suportată de solicitantul actului notarial, este oportună micşorarea cuantumului taxei de stat stabilită în cotă procentuală la autentificarea contractelor (autentificarea contractelor de înstrăinare a bunurilor imobile – 0,5% din preţul contractului, autentificarea contractelor de înstrăinare a mijloacelor de transport – 0,5% din preţul contractului, autentificarea altor contracte supuse evaluării – 0,2% din preţul contractului). La autentificarea unui contract, solicitantul actului notarial suportă mai multe cheltuieli în modul prevăzut de art.38 din Legea nr.69/2016 cu privire la organizarea activităţii notarilor pentru actele şi acţiunile îndeplinite de notar se achită: a) taxa de stat, în cazurile prevăzute de lege, care constituie venit la bugetul de stat; b) plata notarială, reprezentând remunerarea muncii notarului, a cărei mărime este stabilită de lege; c) plata pentru îndeplinirea actelor notariale şi spezele procedurilor notariale, constituind costul procedurii notariale, a căror mărimi se stabilesc de Guvern. Suplimentar, se achită şi impozitul pe venit pentru creşterea de capital.
Pornind de la art.8 alin.(5) din Legea nr.294/2007 privind partidele politice, se recomandă completarea anexei nr.1 cu un punct cu următorul cuprins: "Pentru înregistrarea partidului politic, precum şi a modificărilor sau completărilor în statutul acestuia – 200 de lei".
Pct. 9.23. se recomandă a fi completat cu textul "(pentru un document)".
La anexa nr.2:
Pct. 1 se va completa cu subpct. 1.1.13 cu următorul cuprins: "1.1.13. În acţiunile de contencios administrativ".
La pct.1.16, textul "reclamant/pârât" se va completa cu cuvântul "intervenient".
Pct. 3.2. se propune de expus în următoarea redacţie: "3.2. Copiii cu statut de copii rămaşi temporar fără ocrotire părintească sau cu statut de copii rămaşi fără ocrotire părintească.". Propunerea vine în context în care, copiii, asupra cărora este instituită tutela/curatela sau care sunt plasaţi în serviciul de plasament de tip rezidenţial şi pentru care se propune excluderea scutirii de plată a taxei de stat pentru înregistrarea la domiciliu şi/sau reşedinţa temporară, de fapt majoritatea fac parte din categoriile de copii rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi copii rămaşi fără ocrotire părintească, pentru ceilalţi copii reprezentanţii legali fiind părinţii lor.
La pct.6.4 şi 6.5, textul "pentru procedurile succesorale deschise până la 1 martie 2019" se va substitui cu textul "pentru procedurile succesorale deschise până la 1 martie 2019 şi după 1 martie 2019", în scopul evitării confuziilor, or, sunt şi proceduri succesorale deschise după 1 martie 2019, însă în urma decesului persoanei care poate fi anterior datei de 1 martie 2019. Astfel, pentru corectitudine redacţională se propune expunerea pct.6.4 şi 6.5 după cum urmează:
"6.4 persoanele fizice – pentru eliberarea certificatelor de moştenitor al casei de locuit, a apartamentului sau a cotei de contribuţie la construcţia casei de locuit ori a apartamentului în cazul succesiunilor deschise până la 1 martie 2019, dacă moştenitorii au trăit cu cel care a lăsat moştenirea în aceiaşi casă sau apartament până la decesul acestuia.
6.5 persoanele fizice – pentru eliberarea certificatului de moştenitor a terenului cu destinaţie agricolă inclus în proiectul de consolidare, în cazul succesiunilor deschise până la 1 martie 2019.".
Este necesară clarificarea noţiunii de "mame cu mulţi copii" la scutirea de la achitarea taxei de stat (pct. 6.8) pentru claritate în aplicarea acesteia pentru că cadrul normativ nu stabileşte expres semnificaţia noţiunii de "mame cu mulţi copii". Legea nr.242/2010 cu privire la taxele consulare dispune că taxa consulară nu se încasează la supralegalizarea copiilor (duplicatelor) de pe documentele referitoare la decorarea cu medalii a mamelor cu 3 sau mai mulţi copii. Pe de altă parte, Legea nr.156/1998 cu privire la sistemul public de pensii prevede ca pentru femeile care au născut şi educat până la vârsta de 8 ani cinci şi mai mulţi copii se aplică vârstele standard de pensionare conform tabelului nr.2, diminuate cu 3 ani.
De asemenea, anexa nr.2 se va completa cu un punct care va stabili scutirea de la taxa de stat a cererii de confirmare a tranzacţiei de mediere în modul stabilit de Legea nr.137/2015 cu privire la mediere.
Cu privire la nota informativă, se propune ajustarea corespunzătoare a acesteia cu argumente pertinente, având în vedere că referinţele la Strategia privind asigurarea independenţei şi integrităţii sectorului justiţiei pentru anii 2022–2025 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia, nu conţin acţiuni concrete sau indirecte privind majorarea taxei de stat.
II. Cu privire la cele 5 amendamente conform demersului CJ - 04 nr.60 din 4 iulie 2023, înaintate de deputaţii în Parlament Gaik Vartanean, Diana Caraman, Adrian Lebedinschi şi Olesea Stamate.
Se menţionează că amendamentele formulate se referă cu propuneri de revizuire la o bună parte din aspectele semnalate mai sus în prezentul aviz şi în acest context acestea se avizează şi se susţin după cum urmează.
1) Amendamentul VG nr.105 din 16 ianuarie 2023 prevede scutirea de la taxa de timbru a persoanelor fizice care prezintă dovada venitului lunar mai mic de suma dublă a minimului de existenţă calculat de Biroul Naţional de Statistică, excluderea referinţei privind nesusceptibilitatea de scutire, amânare sau eşalonare a taxei de timbru, diferenţierea mărimii taxei de stat pornind de la valoarea acţiunii, stabilirea unei taxe de stat în mărime fixă (250 de lei) pentru cererile privind contestarea actelor/acţiunilor executorilor judecătoreşti. Totodată, se propune excluderea subpct. 1.16, 1.19, 1.20, şi 1.26 din anexa nr.1 şi completarea anexei nr.2 privind scutirea de la plata taxei de stat în acţiunile de contencios administrativ.
Astfel, Amendamentul VG nr.105 din 16 ianuarie 2023 se susţine, fiind apreciate drept justificate argumentele autorului amendamentului. Subsecvent, este de menţionat că, deşi la pct.1.2.1 din anexa nr.1 se propun modificări la cuantumul taxei pentru cererile de contestare a actelor şi acţiunilor executorului judecătoresc, intervenţia la art.3 alin.(1) nu este argumentată în măsura în care din lista obiectelor impuse cu taxă de stat au fost excluse cererile de contestare a actelor şi acţiunilor executorului judecătoresc.
2) Amendamentul DC nr.62 din 12 ianuarie 2023 vizează excluderea art.2 (privind instituirea şi perceperea taxei de timbru) şi unele modificări la art.3, precum şi anexa nr.1, se susţine parţial. Se menţionează că nu este clar raţionamentul autorului amendamentului privind excluderea din lista obiectelor impuse de taxa de stat a cererilor de contestare a actelor şi acţiunilor executorului judecătoresc şi nici nota informativă nu prevede o argumentare în acest sens.
La punctul 3 ce se referă la modificarea anexei nr.1, se propun următoarele propuneri de îmbunătăţire:
- subpct. 2.2.1, este necesar de exclus cuvintele "care nu au copii minori", conform modificărilor operate la Codul familiei şi Legea nr.100/2001 privind actele de stare civilă prin Legea nr.17/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative;
- pentru corelarea cu normele propuse la art.3 alin.(1) lit.d) din proiectul legii taxei de stat, punctul 4 va avea următorul cuprins:
"4. Pentru înregistrarea la domiciliu şi/sau la reşedinţa temporară 50 lei".
3) Amendamentul LA nr.11 din 7 februarie 2023, care propune excluderea art.2 din proiect (ce vizează instituirea şi perceperea taxei de timbru). Totodată, se propune excluderea subpct. 1.25-1.33 din anexa nr.1, ce se referă în special la perceperea taxei de stat pentru cereri ce vizează exercitarea drepturilor procedurale. Subsecvent celor semnalate similar în prima parte a avizului, amendamentul se susţine în această parte.
Totodată, amendamentul conţine recomandarea de excludere a actelor notariale îndeplinite de notari şi alte persoane abilitate prin lege din categoria actelor impuse cu taxă de stat prin excluderea art.3 alin.(1) lit.h) şi a pct.9 din anexa nr.1 integral.
Menţionăm că Camera Notarială a participat la lucrările grupului de lucru pentru modificarea Legii taxei de stat şi a cadrului normativ conex, inclusiv după reluarea activităţii grupului de lucru ca urmare a audierilor publice organizate. În cadrul şedinţelor grupului de lucru au fost discutate şi amendamentele la proiectul de lege, inclusiv cele înaintate de deputaţii în Parlament. Respectiv, în cadrul şedinţelor a fost expusă poziţia că, prin prisma prevederilor art.8 din Legea nr.69/2016 cu privire la organizarea activităţii notarilor, notarul nu poate fi considerat organ de stat în sensul indicat în art.1 din redacţia actuală a Legii taxei de stat nr.1216/1992.
4) Cu referire la Amendamentele OS nr.38 din 14 iunie 2023 şi OS nr.41 din 4 iulie, informăm susţinerea acestora, cu următoarele propuneri:
a) Prin Amendamentul OS nr.38 din 14 iunie 2023 se propune revizuirea proiectului de lege cu expunerea în redacţie nouă a mai multor articole, precum şi ajustarea pentru mai multă claritate a anexelor nr.1 şi nr.2 la proiect.
Astfel se propune reformularea art.1 cu privire la noţiunea taxei de stat şi a art.2 din proiectul de lege ce vizează taxa de timbru.
În urma analizei proiectului de lege în coroborare cu amendamentele prezentate, se constată că vor fi scutiţi de la plata taxei de timbru doar autorităţile şi instituţiile publice în acţiunile care au ca obiect încasarea unor sume băneşti în bugetul de stat (a se vedea pct.4 din amendamentul OS nr.38 din 14 iunie 2023). În această ordine de idei, considerăm că de la plata taxei de timbru urmează a fi scutite toate entităţile publice care sunt finanţate de la bugetul de stat sau bugetul local, şi anume cele indicate în pct.1.5, procurorul (pct. 1.6), pct.1.7, pct.1.8, pct.1.9, pct.1.10 şi pct.1.18. Or, autorităţile/instituţiile bugetare vor solicita alocarea de la bugetul de stat a mijloacelor financiare pentru plata taxei de timbru, destinaţia finală a mijloacelor respective fiind bugetul instanţelor judecătoreşti, care este parte a aceluiaşi buget de stat. Iar conform art.121 din Constituţia Republicii Moldova, resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sunt aprobate de Parlament şi sunt incluse în bugetul de stat.
La pct.4 din amendamentul OS nr.38 din 14 iunie 2023, ce vizează expunerea în redacţie nouă a art.2, textul "Taxa de timbru nu se restituie." creează anumite incertitudini. Astfel, de exemplu, nu este clar dacă taxa respectivă urmează a fi restituită din contul instanţelor judecătoreşti în situaţia în care persoana a achitat taxa de timbru, dar până la urmă din diferite motive nu a mai depus în instanţa de judecată actul de procedură corespunzător (cererea de chemare în judecată, cererea de apel, cererea de recurs).
Nu este clar faptul dacă această taxă poate fi încasată din contul părţii adverse, care a pierdut procesul. Astfel, în situaţia în care se intenţionează ca această taxă să nu fie restituită/încasată din contul părţii adverse a procesului, considerăm judicios ca la art.2 alin.(2), textul "Taxa de timbru nu se restituie." să fie substituit cu textul "Taxa de timbru nu se restituie şi nu se compensează din contul părţii care a pierdut procesul".
În cazul în care nu se va preciza aspectul invocat supra, taxa respectivă ar putea fi încasată din contul părţii care a pierdut procesul. Or, potrivit art.82 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a cauzei. În conformitate cu art.90 lit.l) din acelaşi cod, din cheltuielile de judecare a cauzei fac parte alte cheltuieli necesare, suportate de instanţă şi de participanţii la proces. Art.94 alin.(1) din Codul de procedură civilă statuează că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârâtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.
Totodată, accentuăm că statul este implicat în multiple litigii în calitate de pârât privind repararea prejudiciilor cauzate, precum şi în alte litigii, care nu cad sub incidenţa acţiunilor care au ca obiect "încasarea sume băneşti în bugetul de stat". În special, în asemenea litigii de ordinul a mai multor sute este antrenat Ministerul Justiţiei/Ministerul Finanţelor, şi anume în acţiunile iniţiate în temeiul Legii nr.1545/1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi al Legii nr.87/2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Astfel, se recomandă la art.2 alin.(3) după cuvintele "băneşti în" completarea cu textul "/din".
La pct.11, ce vizează modificarea art.6:
- la alin.(1), cuvintele "în mod electronic" se propune de substituit cu cuvintele "prin Serviciul guvernamental de plăţi electronice";
- alin.(2) a doua propoziţie se propune de expus în următoarea redacţie: "Taxa de timbru se achită pe contul instanţelor judecătoreşti şi se gestionează în conformitate cu art.43 din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014".
Conform redacţiei propuse, taxa de timbru reprezintă venituri colectate, care se vor utiliza în baza regulilor stabilite prin Legea nr.181/2014, pentru finanţarea cheltuielilor aprobate în bugetele acestora. Respectiv, taxa acumulată peste volumul aprobat se utilizează pentru finanţarea cheltuielilor în volumul aprobat, iar în cazul în care venitul din taxă este mai mic decât cel aprobat – cheltuielile se efectuează în volum diminuat cu suma respectivă a veniturilor neîncasate fără suplinirea din contul bugetului de stat (art.43 alin.(4) şi (5) din Legea nr.181/2014).
Este susţinută propunerea de extindere a termenului de achitare de către notar a taxei de stat pentru actele notariale îndeplinite de la următoarea zi lucrătoare la 5 zile lucrătoare din ziua în care actul notarial a fost îndeplinit.
La pct.12, ce vizează modificarea art.7 alin.(2), al doilea enunţ se propune a avea următoarea redacţie după cum urmează: "Restituirea taxei de stat se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat conform modului de achitare şi evidenţă a plăţilor la bugetul public naţional prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor, aprobat prin ordinul ministrului finanţelor, în termen de cel mult un an de la data emiterii actului judecătoresc, prin care este dispusă restituirea taxei de stat şi cuantumul acesteia".
La pct.13, referitor la modificarea art.8, se propune de expus alin.(2) în următoarea redacţie: "(2) Executarea acţiunilor sau eliberarea documentelor fără perceperea taxei de stat atrage răspunderea persoanelor responsabile, cu încasarea din contul acestora de către Serviciul Fiscal de Stat a taxei de stat neîncasate şi a majorării de întârziere (penalităţii) conform cotei stabilite de Codul fiscal.".
La pct.14, ce vizează modificarea art.9, se propune a fi formulat după cum urmează: "Încasările de la taxa de stat sunt administrate de către Serviciul Fiscal de Stat.".
Referitor la pct.9 din anexa nr.1 "Pentru actele notariale îndeplinite de notari şi alte persoane abilitate prin lege", se susţin amendamentele expuse în pct.25 (completarea cu nota din subsol privind calcularea taxei de stat pentru autentificarea contractului de schimb) şi pct.26.
b) Cu referire la Amendamentul OS nr.41 din 4 iulie 2023, menţionăm că pct.1 expune în redacţie nouă art.7 din proiect, conform căruia scutirile privind plata taxei de stat şi a taxei de timbru sunt expuse în anexa nr.2. În acest sens, la pct.11 titlul anexei nr.2 se recomandă a fi expus în următoarea redacţie: "Scutirile privind plata taxei de stat şi/sau taxei de timbru". Or, din cuprinsul anexei nr.2 ar rezulta că de taxa de timbru nu sunt scutite toate persoanele scutite de la plata taxei de stat, ci doar cazurile expres prevăzute în anexa dată. Totodată, se recomandă de a specifica lista subiecţilor scutiţi de plata taxei de timbru printr-o anexă separată la proiectul de lege respectiv.
La pct.17, propunerea de a scuti autoritatea tutelară locală de la plata taxei de stat la prestarea serviciilor de stare civilă în numele unui copil minor va fi una inaplicabilă, deoarece excedă competenţele autorităţii tutelare locale.
Respectiv, în numele copilului minor, pentru exercitarea drepturilor legale ale acestuia, acţionează exclusiv reprezentantul său legal (părintele) sau autoritatea tutelară teritorială, în condiţiile în care asupra minorului nu a fost instituită tutela sau curatela.