526/29.04.2016 Hotărîre pentru aprobarea Avizului la amendamentele înaintate la proiectul de lege cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Avizului la amendamentele înaintate la proiectul de lege

cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative

nr. 526  din  29.04.2016

 (în vigoare 03.06.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 151-155 art. 714 din 03.06.2016

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la amendamentele înaintate la proiectul de lege cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.526 din 29 aprilie 2016

AVIZ

la amendamentele înaintate la proiectul de lege pentru

modificarea şi completarea unor acte legislative

Guvernul a examinat amendamentele înaintate de către deputaţii în Parlament la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (nr.108 din 17 martie 2016), şi comunică următoarele.

Amendamentele Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la excluderea art.I din proiectul de lege; NJ nr.16/05 din 8 aprilie 2016; Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la completarea art.20 lit.z¹¹) din Codul fiscal; Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la completarea art.291 lit.g) şi anexa la titlul VII lit.g) coloana a doua din Codul fiscal; Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.9, 12, 21, 43, 56, 59, 61 din proiectul de lege se susţin.

Cu referinţă la amendamentele IL nr.31 din 11 aprilie 2016 pct.1 şi DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitoare la art.II şi art.V din proiectul de lege, considerăm oportună păstrarea redacţiei iniţiale a prevederilor proiectului, deoarece propoziţia a doua de la art.13¹ alin.(2) din Legea nr.146-XIII din 16 iunie 1994 cu privire la întreprinderea de stat şi de la art.89 alin.(1) din Legea nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni a fost inclusă în baza Legii nr.71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

În scopul executării prevederilor articolelor menţionate mai sus, prin Hotărîrea Guvernului nr.875 din 22 decembrie 2015 a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de selectare a societăţilor de audit şi termenii de referinţă pentru auditarea situaţiilor financiare anuale ale întreprinderilor de stat şi societăţilor pe acţiuni în care cota statului depăşeşte 50% din capitalul social (în continuare – Regulamentul).

Prin urmare, Regulamentul stabileşte cerinţe unice privind modul de selectare, precum şi de evaluare de către consiliile de administraţie ale întreprinderilor de stat sau, după caz, de consiliile societăţilor pe acţiuni a societăţilor de audit pentru auditarea situaţiilor financiare anuale ale întreprinderilor de stat şi societăţilor pe acţiuni în care cota statului depăşeşte 50% din capitalul social.

De asemenea, Regulamentul prevede şi termeni de referinţă unici care urmează a fi stabiliţi de întreprinderile de stat şi societăţile pe acţiuni în care cota statului depăşeşte 50% din capitalul social şi respectaţi de societăţile de audit privind efectuarea auditului situaţiilor financiare anuale.

Aplicarea de către consiliile de administraţie ale întreprinderilor de stat sau, după caz, de consiliile societăţilor pe acţiuni a procedurilor unice privind selectarea, evaluarea şi stabilirea termenilor de referinţă pentru societăţile de audit va contribui la oferirea informaţiei necesare statului (fondatorului/acţionarului) privind elaborarea şi fundamentarea deciziilor corespunzătoare în urma auditării situaţiilor financiare anuale. De asemenea, aplicarea procedurilor unice va asigura eficienţa mecanismelor de efectuare a auditului situaţiilor financiare anuale, precum şi de întocmire şi prezentare a raportului auditorului.

În contextul celor invocate, amendamentele sus-menţionate nu pot fi susţinute.

Amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.III din proiectul de lege se susţine, prin substituirea cuvîntului “consumînd” cu cuvîntul “utilizînd”.

Amendamentele Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016; AC nr.4 din 7 aprilie 2016 pct.1; CD nr.199 din 13 aprilie 2016; FPSRM nr.11 din 31 martie 2016; VG nr.016/16 din 11 aprilie 2016 pct.8 şi IL nr.31 din 11 aprilie 2016 referitoare la art.VI din proiectul de lege privind excluderea propunerilor aferente introducerii impozitului pe autovehicule în Codul fiscal se susţin prin retragerea propunerilor de la art.VI pct.1 şi 2 referitor la art.6 alin.(6) lit.a²), pct.75 referitor la titlul VI¹, pct.85-87 şi pct.89 din proiectul de lege.

În acest context, promovarea amendamentelor DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.IV pct.1 din proiectul de lege; DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.6 alin.(10) din Codul fiscal; VS nr.035 din 31 martie 2016 pct.3); BI nr.14 din 31 martie 2016; RM nr.3 din 11 aprilie 2016 pct.I; Şt.C nr.173 din 31 martie 2016 pct.III şi pct.IV referitoare la unele modificări sau completări la art.VI pct.75 referitor la titlul VI¹ din Codul fiscal se consideră inoportună.

Amendamentul Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.3 din proiectul de lege se susţine, prin substituirea textului “impozitului pe venit din activitatea operaţională” cu textul “impozitului pe venit stabilit conform Capitolului 7¹”.

Cu referinţă la amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.4 din proiectul de lege, menţionăm că modificarea are drept scop concretizarea veniturilor din jocurile de noroc, loterii şi campaniile promoţionale care urmează a fi calificate drept cîştig în scopul impozitării. Astfel, în scopul aplicării impozitului pe venit, cîştigul obţinut de la jocurile de noroc, loterii şi campaniile promoţionale se va considera suma totală îndreptată spre plată jucătorului, fără a ţine cont de mizele depuse de jucător pentru obţinerea acestui cîştig.

Amendamentele VB nr.15 din 4 aprilie 2016 pct.1-5 şi FPSRM nr.11 din 31 martie 2016, referitoare la completarea art.VI din proiectul de lege cu propuneri privind majorarea cuantumului scutirilor personale, scutirilor acordate soţiei (soţului), scutirilor acordate persoanelor întreţinute şi a grilelor de impozitare, nu se susţin. În vederea asigurării clarităţii şi coerenţei în activitatea de ţinere a evidenţei contabile, planificare financiară, precum şi pentru asigurarea deplină şi eficientă a colectării veniturilor fiscale la Bugetul Public Naţional, considerăm inoportună susţinerea propunerilor de majorare/indexare la rata inflaţiei prognozată pentru anul 2016 a mărimilor scutirilor aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice. Totodată, propunerile de majorare a mărimilor scutirilor personale, a scutirii pentru persoanele întreţinute urmează a fi examinate în contextul elaborării Obiectivelor politicii fiscale şi vamale, politicii de administrare vamală şi fiscală pentru anii 2017-2019, ca parte componentă a Cadrului Bugetar pe Termen Mediu 2017-2019.

Amendamentele VB nr.14 din 29 martie 2016 şi FPSRM nr.11 din 31 martie 2016, referitor la modificarea art.15 lit.b) şi c) din Codul fiscal şi completarea Legii pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal cu noi facilităţi fiscale privind impozitul pe venitul persoanelor juridice, nu se susţin, deoarece măsurile de politică fiscală sînt formulate sau reformulate în urma efectuării unor studii, analize însoţite de argumentarea economico-financiară a acestora, dar şi de calculele şi datele referitoare la impactul acestora atît asupra activităţii economico-financiare a entităţilor economice, cît şi asupra bugetului public naţional, în particular a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv prin identificarea numărului de tineri specialişti şi întreprinderi mici care se vor încadra în această categorie, a veniturilor salariale şi din activitatea de întreprinzător obţinute de către aceştia şi argumentarea necesităţii reintroducerii facilităţilor fiscale aplicate anterior.

De asemenea, art.131 alin.(5) din Constituţia Republicii Moldova prevede că nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

Totodată, începînd cu anul 2012, din momentul reintroducerii impozitului pe venitul agenţilor economici cu anularea facilităţilor fiscale, pentru persoanele juridice s-a stabilit cota de 12%, iar pentru gospodăriile ţărăneşti – de 7% şi întreprinzătorii individuali – de 7% şi 18%, analogic persoanelor fizice.

În partea ce ţine de anularea facilităţilor fiscale, inclusiv pentru întreprinderile mici, aceasta s-a datorat orientării Obiectivelor politicii fiscale pe termen mediu spre eliminarea facilităţilor fiscale concomitent cu orientarea spre subvenţionarea directă din partea statului.

Pe lîngă acestea, modificarea dată a fost determinată de necesitatea creării unui echilibru bugetar prin diversificarea surselor de venituri, în vederea echilibrării modelului de formare a finanţelor publice, consolidării sistemului de impozitare directă şi pierderii actualităţii scopurilor propuse la instituirea cotei zero a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător.

De asemenea, potrivit art.6 alin.(8) lit.c) din Codul fiscal, unul dintre principiile impozitării este echitatea fiscală, care presupune tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice care activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale.

În acest context, acordarea facilităţilor fiscale doar unor categorii de contribuabili va determina creşterea inechităţii fiscale, ca urmare a aplicării unui tratament fiscal diferit de alte categorii de contribuabili, şi va încuraja scheme de evaziune fiscală legală prin migrarea dintr-o formă în alta de contribuabili.

La aceasta, favorizarea unor întreprinderi mici nou-înfiinţate în raport cu altele asemenea, în lipsa justificării statutului privilegiat, aduce atingere principiului protecţiei concurenţei loiale, statuat în art.126 alin.(2) lit.b) din Constituţia Republicii Moldova. Totodată, măsura respectivă este una ineficientă din considerentul că în primii ani de activitate întreprinderile mici nou-înfiinţate înregistrează pierderi.

Amendamentul FPSRM nr.11 din 31 martie 2016 privind introducerea unei cote suplimentare la impozitul pe venitul persoanelor fizice cu revizuirea pragurilor existente nu se susţine. În contextul elaborării proiectului Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termen mediu 2017-2019, ca parte componentă a Cadrului Bugetar pe Termen Mediu 2017-2019, urmează a fi examinată propunerea introducerii unei noi grile de impozitare a persoanelor fizice, în urma efectuării unor studii, analize, însoţite de argumentarea economico-financiară a acestora şi de calculele şi datele necesare privind impactul acestora atît asupra activităţii economico-financiare a agenţilor economici, cît şi asupra bugetului public naţional.

La amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.5 din proiectul de lege, comunicăm că modificarea este necesară în vederea neadmiterii calificării în calitate de subiect al impunerii a persoanei decedate. Astfel, se propune excluderea necesităţii determinării obligaţiei fiscale a persoanei decedate, în momentul în care aceasta încă nu a fost formată la momentul decesului, stabilindu-se cert cine devine subiectul impozitării venitului generat de proprietatea persoanei decedate şi cînd survine termenul de stabilire a acestor venituri. Aceasta va permite excluderea cazurilor de stabilire a obligaţiei fiscale şi, respectiv, de declarare a veniturilor pentru persoanele decedate. Mai mult decît atît, în conformitate cu prevederile art.168 alin.(1) lit.c) din Codul fiscal, codul fiscal al persoanei se anulează odată cu decesul acesteia, ceea ce face imposibilă prezentarea ulterioară a declaraţiei pe venit aferente persoanei decedate, deoarece numărul de înregistrare a acesteia este anulat.

Concomitent, referitor la amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.6 din proiectul de lege, menţionăm că completarea are drept scop concretizarea surselor de venit impozabile nespecificate în Codul fiscal. Dat fiind faptul că, atît art.20 din Codul fiscal, cît şi Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II din Codul fiscal, specifică sursele de venit neimpozabile, nu este necesară enumerarea tuturor veniturilor ce vor fi impozabile, mai ales pornind de la sensul art.18 lit.o) al Codului fiscal, care oricum le înglobează pe toate. În practica fiscală internaţională fie se specifică veniturile impozabile, restul prezentîndu-se drept neimpozabile, fie invers. Prezenţa ambelor enumerări provoacă interpretare ambiguă a prevederilor legii şi generează tratări neunivoce ale acesteia şi, respectiv, o arie de trafic de influenţă sau abuz de putere din partea organelor de control, cu scăderea gradului de conformare benevolă a contribuabililor la prevederile legale.

Amendamentul FPSRM nr.11 din 31 martie 2016 referitor la reintroducerea art.20 lit.g) din Codul fiscal nu se susţine, deoarece această măsură a avut drept scop acordarea aceluiaşi regim fiscal aplicat indemnizaţiilor pentru toate formele de încetare a raporturilor de muncă (concediere, demisie, eliberare din funcţie etc.) şi prevede excluderea din categoria surselor de venit neimpozabile a indemnizaţiilor de concediere. Astfel, indiferent de forma de încetare a raportului de muncă, indemnizaţia achitată angajatului în astfel de situaţii urmează a fi impozitată pe principii generale.

Propunerea înaintată prin amendamentele IL nr.26 din 30 martie 2016 şi IL nr.31 din 11 aprilie 2016 referitoare la completarea art.20 din Codul fiscal cu litera v) urmează a fi examinată suplimentar, deoarece măsurile de politică fiscală sînt formulate sau reformulate doar în urma efectuării unor studii şi analize însoţite de argumentarea economico-financiară, precum şi de calculele şi datele privind impactul acestora atît asupra activităţii economico-financiare a contribuabililor, precum şi asupra bugetului public naţional. Astfel, în lipsa unor astfel de analize, inclusiv şi a practicii internaţionale la capitolul respectiv, realizarea măsurii respective se consideră inoportună.

Amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.8 din proiectul de lege nu se susţine. Modificările propuse au drept scop reglementarea în Codul fiscal a tuturor normelor ce ţin de calcularea obligaţiilor fiscale, în cazul efectuării operaţiunilor în valută străină.

Astfel, se propune transferarea prevederilor existente în Regulamentul privind modul de calculare a obligaţiilor fiscale în cazul efectuării operaţiunilor în valută străină, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.488 din 4 mai 1998, la art.21 alin.(3) al Codului fiscal, cu abrogarea ulterioară a regulamentului respectiv.

Această măsură, la fel, are drept scop sistematizarea şi unificarea tuturor normelor ce ţin de reglementarea obligaţiilor fiscale în Codul fiscal.

La fel, menţionăm că normele propuse au fost avizate de Banca Naţională a Moldovei, obiecţiile înaintate fiind luate în considerare în totalitate.

În partea ce ţine de propunerea de completare a art.31 din Codul fiscal cu alin.(7), înaintată prin amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016, se propune expunerea alin.(7) în următoarea redacţie:

“(7) Prin derogare de la alin.(6), organizaţiilor de microfinanţare care practică activitatea de leasing financiar li se permite deducerea provizioanelor destinate acoperirii creanţelor ce ţin de nerecuperarea ratelor şi dobînzilor de leasing în mărime de pînă la 5% din soldul mediu anual al creanţelor aferente contractelor de leasing, dacă aceste creanţe sînt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului.”

Amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.11 din proiectul de lege nu se susţine, deoarece majorarea termenului de reportare a pierderilor rezultate din activitatea de întreprinzător, de la 3 ani la 7 ani, cu excluderea eşalonării acestora în părţi egale, reprezintă o măsură ce reiese din Obiectivele politicii fiscale şi vamale pe termenul mediu 2016-2018. Modificările au drept scop susţinerea agenţilor economici în partea ce ţine de perioada de recuperare a investiţiilor şi pierderilor suportate în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Această măsură va avea un impact pozitiv asupra rezultatelor activităţii financiar-economice a tuturor agenţilor economici, inclusiv a producătorilor agricoli.

În partea ce ţine de amendamentul NJ nr.16/04 din 1 aprilie 2016 referitor la modificarea art.36 alin.(1) din Codul fiscal, comunicăm că micşorarea limitei de deducere în scopuri fiscale a donaţiilor efectuate în scopuri filantropice sau de sponsorizare de către persoanele fizice şi juridice în favoarea autorităţilor publice şi instituţiilor publice, organizaţiilor necomerciale, precum şi în favoarea caselor de copii de tip familial, de la 10% la 2% din venitul impozabil a fost realizată în vederea reducerii cazurilor de evaziune fiscală prin folosirea donaţiilor fictive. În acest context, se consideră inoportună realizarea propuneri înaintate.

Amendamentul Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la completarea art.42 din Codul fiscal nu se susţine, deoarece propunerea nu este justificată suficient, în partea ce ţine de stabilirea pragului de 50 mii lei pentru efectuarea donaţiilor între 2 persoane fizice.

Concomitent, acceptarea acestei măsuri ar contribui la crearea premiselor de evaziune fiscală prin folosirea donaţiilor fictive.

Amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.17 din proiectul de lege se susţine, propunîndu-se expunerea pct.17 în următoarea redacţie:

“La articolul 84 alineatul (3), textul “transferă la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de la sediul subdiviziunilor” se înlocuieşte cu textul “transferă la buget suma obligaţiei aferentă subdiviziunilor”.

Amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.18 din proiectul de lege se susţine şi se propune înlocuirea cuvîntului “patron” cu cuvîntul “angajator” în tot textul Codului fiscal.

Amendamentul VG nr.016/16 din 11 aprilie 2016 pct.2 referitor la art.90 din Codul fiscal nu se susţine, deoarece excluderea mecanismului de reţinere prealabilă va crea dificultăţi în administrarea şi urmărirea plăţilor din activităţile respective. Mai mult decît atît, aceasta va determina reducerea încasărilor bugetare pe parcursul anului, cu discordanţe esenţiale între nivelul veniturilor şi cel al cheltuielilor publice. Or, cheltuielile publice sînt realizate pe parcursul anului, şi nu la sfîrşitul anului.

Totodată, atenţionăm asupra faptului că agenţii economici nu dispun de resurse şi pîrghii necesare pentru determinarea sumei creşterii sau pierderilor de capital al persoanelor fizice în cazul înstrăinării acestor active. Responsabilitatea determinării corecte a sumei creşterii sau pierderilor de capital revine proprietarilor activelor de capital, precum şi organelor fiscale care efectuează controlul corectitudinii determinării acesteia.

Concomitent, menţionăm că impozitarea veniturilor conform art.90 din Codul fiscal reprezintă o reţinere prealabilă a impozitului pe venit, ceea ce acordă dreptul persoanei fizice la completarea Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit să treacă în cont suma impozitului reţinut conform articolului respectiv.

Amendamentele Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 referitoare la art.VI pct.19 din proiectul de lege şi completarea art.90¹ din Codul fiscal nu se susţin, deoarece realizarea propunerilor privind impozitarea finală a veniturilor persoanelor fizice obţinute din arenda terenurilor agricole va duce la încălcarea principiului echităţii fiscale.

Astfel, persoanele care obţin venituri numai de la darea în arendă a terenurilor agricole vor fi lezaţi în dreptul de a beneficia de scutire personală. Concomitent, persoanele care obţin venituri impozabile din mai multe surse ce depăşesc suma de 29640 lei anual vor fi avantajate, prin faptul că obligaţiile fiscale efective privind impozitul pe venitul obţinut din arenda terenurilor agricole se vor diminua de la 18% la 5%.

Amendamentul OR nr.200 din 13 aprilie 2016 referitor la completarea art.94 lit.c) din Codul fiscal în partea ce ţine de excluderea organizaţiilor social-politice drept subiecţi impozabili cu TVA nu se susţine şi urmează a fi examinată suplimentar, deoarece măsurile de politică fiscală sînt formulate sau reformulate doar în urma efectuării unor studii şi analize însoţite de argumentarea economico-financiară şi de calculele şi datele necesare privind impactul acestora atît asupra activităţii economico-financiare a contribuabililor, cît şi asupra bugetului public naţional. Astfel, în lipsa unor astfel de analize, inclusiv a practicii internaţionale la capitolul respectiv, realizarea măsurii respective se consideră inoportună.

La aceasta, potrivit art.6 alin.(8) lit.c) din Codul fiscal, unul dintre principiile impozitării este echitatea fiscală, care presupune tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice care activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale.

În acest context, excluderea organizaţiilor social-politice din categoria subiecţilor impozabili ai TVA va determina creşterea inechităţii fiscale, ca urmare a aplicării unui tratament fiscal diferit de alte categorii de contribuabili, şi va încuraja scheme de neconformare fiscală, în special în rîndul persoanelor fizice care sînt subiecţi impozabili cu TVA, similar organizaţiilor social-politice sau partidelor politice în cazul importului de servicii.

Totodată, în contextul prevederilor art.33 alin.(1) şi art.25 alin.(1) lit.c) din Legea nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, relatăm că organizaţiile social-politice pot beneficia de subvenţii directe din bugetul de stat, alocate pentru realizarea activităţilor de bază ale acestora.

Amendamentul FPSRM nr.11 din 31 martie 2016 pct.10 la art.VI privind micşorarea cotei reduse a TVA, de la 8% la 5%, pentru gazele naturale, nu se susţine, deoarece Obiectivele politicii fiscale pe termen mediu sînt orientate spre un sistem de impozitare echitabil, bazat pe principii generale de impozitare şi trecerea la subvenţionarea directă din partea statului, iar realizarea propunerii privind reducerea cotei reduse a TVA pentru gazele naturale şi gazele lichefiate de la poziţia tarifară 2711 atît la cele importate, cît şi la cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova, de la 8% la 5%, vine în contradicţie cu aceasta.

Mai mult decît atît, eventualele pierderi ale bugetului public naţional, ca urmare a realizării propunerii date, vor constitui peste 130 mil. lei, fapt care va duce la restrîngerea (reducerea) programelor bugetare existente de cheltuieli, inclusiv sociale, sau la majorarea deficitului bugetar.

În acest sens, propunerea de reducere a cotei TVA de la 8% la 5% pentru gazele naturale şi gazele lichefiate va implica costuri bugetare suplimentare, care la momentul actual nu au acoperire financiară.

Totodată, cu referinţă la pct.11 la art.VI din amendamentul FPSRM nr.11 din 31 martie 2016, propunerea de restituire a sumei TVA pentru producţia din zootehnie, fitotehnie şi horticultură şi acordarea dreptului la restituirea sumei TVA pentru livrările pe teritoriul ţării ale producţiei de fabricaţie proprie din fitotehnie şi horticultură în formă naturală, producţiei de fabricaţie proprie din zootehnie în formă naturală, masă vie şi sacrificată, pentru îngrăşămintele minerale şi pesticidele, procurate de producătorii agricoli, concomitent cu excluderea cotei reduse a TVA pentru producţia agricolă primară, transformă TVA într-un instrument de subvenţionare indirectă din partea statului, fapt care de asemenea contravine Obiectivelor politicii fiscale pe termen mediu şi distorsionează în totalitate conceptul de funcţionare a TVA, inclusiv mecanismul de restituire a TVA.

În acest context, toate necesităţile sectoriale urmează a fi examinate în cadrul Fondului de subvenţionare în agricultură, precum şi al programelor bugetare existente de cheltuieli.

Suplimentar, TVA nu este un impozit aplicat agentului economic, ci consumatorului final. Respectiv, producătorii agricoli sînt afectaţi doar indirect de acest impozit prin formele de administrare şi prin influenţarea condiţiilor de funcţionare a pieţei la mărfurile în cauză.

De asemenea, regimul facilitar privind restituirea sumei TVA reprezintă un stimulent care poate fi acordat doar în anumite cazuri, ca exemplu subiectul impozabil efectuează o livrare la cota redusă sau cota zero a TVA.

Concomitent, mecanismul de restituire a sumelor TVA implică realizarea unui control fiscal (cameral, tematic sau control total), în funcţie de nivelul de risc, iar stabilirea unui termen restrîns de 5 zile nu poate fi acceptată prin prisma administrării fiscale.

În plus, în contextul angajamentelor asumate prin Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, măsurile de politică fiscală, în partea ce ţine de restituirea sumei TVA, urmează a fi examinate în procesul armonizării legislaţiei fiscale la a treisprezecea Directivă a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sînt stabilite pe teritoriul Comunităţii, care se va realiza în conformitate cu calendarului stabilit în Acordul de Asociere.

Amendamentul AV nr.15 din 23 martie 2016 pct.1 şi 2 la art.VI şi art.VIII privind modificarea art.96 lit.b) liniuţa a patra din Codul fiscal, în partea ce ţine de aplicarea cotei reduse a TVA de 8% pentru serviciile de transport şi de distribuţie a gazelor naturale; art.104 lit.a) din Codul fiscal privind aplicarea cotei zero a TVA pentru serviciile de transport internaţional al gazelor naturale; precum şi modificarea art.4 alin.(7) şi excluderea alin.(7¹) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal nr.1417-XIII din 17 decembrie 1997, se susţine.

Totodată, referitor la amendamentul AV nr.15 din 23 martie 2016 pct.2 la art.VI în partea ce ţine de completarea art.104 lit.b) din Codul fiscal aferent introducerii cotei zero a TVA pentru gazele naturale livrate bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă nu se susţine, din motivul că aplicarea acestui stimulent fiscal va condiţiona o creştere considerabilă a poverii asupra bugetului prin exercitarea dreptului la restituirea TVA pentru companiile care deţin nemijlocit licenţă pentru furnizarea gazelor naturale consumatorilor finali.

Suplimentar, propunerea privind introducerea poziţiei tarifare pentru zahărul din sfecla de zahăr produs importat şi/sau livrat pe teritoriul Republicii Moldova, pentru care se aplică cota redusă a TVA de 8%, înaintată la art.VI pct.22 referitor la art.96 lit.b) liniuţa a 6 din Codul fiscal, se retrage din proiectul de lege.

Retragerea propunerii din proiectul de lege are drept scop asigurarea echităţii fiscale atît pentru producătorii de zahăr brut (de la poziţiile tarifare 170112-170114), cît şi pentru producătorii de zahăr alb (de la poziţia tarifară 170199100).

Amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.24 din proiectul de lege privind completarea art.98 din Codul fiscal în partea ce ţine de ajustarea valorii impozabile a TVA doar pentru diferenţele pozitive rezultate din contracte încheiate în valută străină între rezidenţii Republicii Moldova nu se susţine.

Ca urmare a determinării echivalentului în monedă naţională a valorii livrărilor de mărfuri, servicii contractate în valută străină între agenţii economici rezidenţi ai Republicii Moldova, pot apărea atît diferenţe pozitive, cît şi diferenţe negative ca rezultat al fluctuaţiei cursului valutar. În consecinţă, agenţii economici urmează să ajusteze valoarea impozabilă cu TVA atît în cazul obţinerii diferenţelor pozitive, cît şi a diferenţelor negative rezultate din astfel de contracte.

Totodată, indicarea expresă la art.98 alin.(2) din Codul fiscal privind ajustarea bazei impozabile doar pentru diferenţele pozitive poate crea situaţii de indignare din partea mediului de afaceri, în contextul ajustării valorii impozabile doar pentru diferenţele pozitive, nefiind posibilă beneficierea de ajustare a sumei TVA în favoarea agentului economic, în cazul apariţiei diferenţelor negative.

Referitor la amendamentul BI nr.14 din 31 martie 2016, amendamentul Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 pct.13 la art.VI şi pct.2 la art.VII şi amendamentul VG nr.016/16 din 11 aprilie 2016 pct.4, pct.5, pct.6 la art.VI privind excluderea interzicerii restituirii sumei TVA, accizelor, taxei vamale în contul stingerii datoriilor creditorilor subiectului impozabil, comunicăm că, acestea nu pot fi susţinute. Interzicerea cesionării dreptului de restituire, are drept scop asigurarea bugetul public naţional cu lichidităţi. În cazul cesionării creanţelor nu are loc transferarea propriu-zisă a mijloacelor băneşti la bugetul public naţional, ceea ce stopează procedura de restituire a accizei şi taxei vamale în termenul stabilit de legislaţia fiscală şi vamală (în termen de 45 de zile).

În prezent, creditorii subiectului impunerii/plătitorului vamal care dispune de decizie de restituire, inclusiv persoanele juridice şi fizice cesionari ai acestuia, pot beneficia de suma TVA, taxei vamale şi accizelor acceptate spre restituire în contul stingerii datoriilor sale faţă de bugetul public naţional sau a viitoarelor obligaţii faţă de bugetul public naţional, inclusiv în contul stingerii obligaţiilor vamale administrate de organul vamal.

De asemenea, cesionarea creanţelor subiecţilor impunerii/plătitorilor vamali faţă de bugetul public naţional către creditorii săi a devenit un element constant şi excesiv, care implică încheierea unor contracte fictive dintre agentul economic şi creditorii, cesionarii săi, pentru a beneficia de mecanismul de stingere a obligaţiilor.

În acest sens, agenţii economici care au încheiat contracte de cesiune utilizează sumele spre restituire pentru stingerea datoriilor faţă de bugetul public naţional ale partenerilor săi de afaceri prin compensare, ţinînd cont de datoriile comerciale faţă de partenerii respectivi. Iar agenţii economici care nu au contracte de cesiune nu pot să beneficieze de restituirea sumelor în contul lor bancar din cauza lipsei de lichidităţi la bugetul public naţional, chiar dacă au depus cererea de restituire anterior agenţilor economici care au depus cerere de stingere a datoriilor cesionarilor prin compensare.

Concomitent, modificarea respectivă este necesară pentru eliminarea fenomenului de încheiere a contractelor fictive de cesiune a creanţelor dintre agenţii economici şi, respectiv, excluderea mecanismelor abuzive din partea acestora privind restituirea preferenţială a accizei şi taxei vamale.

La aceasta, propunerea prezentată în amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 pct.13 la art.VI aferent excepţiei privind acordarea dreptului de cesionare a sumei TVA, accizei şi taxei vamale destinate restituirii în cazul neexecutării deciziei de restituire a sumelor respective în termenul stabilit de Codul fiscal (45 zile), de asemenea, nu se susţine, deoarece agenţii economici pot admite tergiversarea cu rea-credinţă a termenului acordat pentru efectuarea controlului de către organul fiscal în cadrul procedurii de examinare şi executare a solicitării de restituire a sumei TVA, accizei sau taxei vamale.

De asemenea, utilizarea mecanismului de cesionare a dreptului de restituire a TVA, accizei şi taxei vamale drept pîrghie de compensare pentru neexecutarea în termen de la data primirii cererii de către organul fiscal a restituirii sumelor menţionate nu poate fi aplicat, căci pentru neexecutare în termen a restituirii, contribuabilului deja i se plăteşte o dobîndă, în conformitate cu art.176 alin.(3) din Codul fiscal.

Referitor la amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 pct.15 la art.VI privind completarea art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal cu prevederi în partea ce ţine de includerea clădirilor administrative la categoria activelor materiale pe termen lung care beneficiază de scutirea de TVA nu se susţine.

Modificarea art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal nu are drept scop reducerea nejustificată a cercului activelor pe termen lung pentru care se aplică facilitatea fiscală şi, respectiv, nu influenţează sfera de aplicare a prevederilor articolului, ci contribuie la racordarea prevederilor prezentului articol la prevederile art.28 lit.q²) din Legea cu privire la tariful vamal.

Astfel, iniţial scopul aplicării facilităţii fiscale privind scutirea de TVA a activelor materiale pe termen lung a fost dezvoltarea bazei tehnico-materiale a companiilor, preluarea celor mai bune tehnologii de producţie şi favorizarea climatului investiţional.

La aceasta, scutirea de TVA se aplică pentru activele materiale pe termen lung destinate introducerii în capitalul statutar (social) utilizate nemijlocit în procesul de producţie pentru fabricarea produselor, prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor.

În acest context, clădirile administrative, care se atribuie la active materiale pe termen lung, nu cad sub incidenţa prevederilor respective, dat fiind faptul că acestea nu participă nemijlocit în procesul de producţie a mărfurilor, prestării serviciilor şi/sau executării lucrărilor.

Totodată, odată cu modificările operate se păstrează condiţiile obligatorii pe care trebuie să le respecte agentul economic pentru a beneficia de facilitatea fiscală respectivă, şi anume că aceste active materiale pe termen lung nu pot fi comercializate, transmise în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar pe parcursul a 3 ani de la data validării declaraţiei respective sau eliberării facturii.

Cu referire la amendamentul V.G. nr.016/16 din 11 aprilie 2015 pct.3 la art.VI privind extinderea dreptului de restituire a sumei TVA pentru producătorii de lapte urmează a fi examinată suplimentar, deoarece măsurile de politică fiscală sînt formulate sau reformulate doar în urma efectuării unor studii, analize însoţite de argumentarea economico-financiară a acestora, împreună cu calculele şi datele necesare privind impactul acestora atît asupra activităţii economico-financiare a contribuabililor, cît şi asupra bugetului public naţional. Astfel, în lipsa unor astfel de analize, inclusiv şi a practicii internaţionale la capitolul respectiv, realizarea măsurii respective se consideră inoportună.

Amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 pct.14 la art.VI privind acordarea dreptului la trecerea în cont a sumei TVA doar pentru livrările de mărfuri şi servicii efectuate cu titlu gratuit în scopuri publicitare se susţine parţial în următoarea formulare:

“(3¹) Trecerea în cont a sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor ce nu constituie obiecte impozabile cu T.V.A. în conformitate cu art.95 alin.(2) lit.c) şi d) se efectuează similar livrărilor impozabile.”

Referitor la amendamentul V.G. nr.017/16 din 12 aprilie 2016 pct.1 la art.VI privind aplicarea cotei zero a TVA pentru livrările de autovehicule, care au motor pur electric şi sînt alimentate de la o sursă electrică, menţionăm că acesta nu se susţine în contextul susţinerii amendamentului Şt.C. nr.173 din 31 martie 2016 pct.1, în partea ce ţine de aplicarea scutirii de TVA pentru importul şi/sau livrarea vehiculelor cu motor electric de la poziţia tarifară 870390100.

Cu referire la amendamentul BI nr.14 din 31 martie 2016, în partea ce ţine de aplicarea scutirii de TVA aferente importului rachetelor pentru sistemul antigrindină, precum şi amendamentul AV nr.17 din 30 martie 2016 privind scutirea de TVA şi de taxă vamală a importului de turbine hidraulice, generatoarelor electrice, părţilor pentru grupuri electrogene şi aparatura electrică pentru comutarea circuitelor electrice, menţionăm că nu se susţin. Acordarea facilităţilor fiscale reprezintă măsuri de politică fiscală care sînt formulate sau reformulate doar în urma efectuării unor studii, analize însoţite de argumentarea economico-financiară a acestora, precum şi de calcul şi datele necesare privind impactul acestora asupra bugetului public naţional.

În acest sens, art.131 alin.(5) din Constituţia Republicii Moldova prevede că nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

De asemenea, potrivit art.6 alin.(8) lit.c) din Codul fiscal, unul dintre principiile impozitării este echitatea fiscală, care presupune tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice care activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale.

În plus, favorizarea unor contribuabili care importă şi livrează rachete antigrindină sau turbine hidraulice, generatoare electrice în raport cu alţii care importă alte mărfuri de necesitate strategică, în lipsa justificării statutului privilegiat, aduce atingere principiului protecţiei concurenţei loiale, statuat la art.126 alin.(2) lit.b) din Constituţia Republicii Moldova.

Suplimentar la cele expuse, Obiectivele politicii fiscale pe termen mediu sînt orientate spre un sistem de impozitare echitabil, bazat pe principii generale de impozitare, şi trecerea la subvenţionarea directă din partea statului, iar acordarea facilităţilor fiscale aferente rachetelor antigrindină, turbinelor hidraulice sau generatoarelor electrice este în contradicţie cu aceasta, transformînd TVA într-un instrument de subvenţionare indirectă din partea statului.

Mai mult decît atît, eventualele pierderi ale bugetului public naţional, ca urmare a realizării propunerii privind scutirea de TVA aferent importului rachetelor pentru sistemul antigrindină constituie 10,4 mil. lei, iar aferent scutirii de TVA şi de taxa vamală a importului de turbine hidraulice, generatoarelor electrice, părţilor pentru grupuri electrogene şi aparatura electrică pentru comutarea circuitelor electrice – 2,5 mil. lei, fapt ce va duce la constrîngerea (reducerea) programelor bugetare existente de cheltuieli, inclusiv sociale, sau majorarea deficitului bugetar.

Referitor la amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 pct.16 la art.VI privind aplicarea cotei zero a TVA pentru biocombustibilul solid, materia primă utilizată în scopul producerii acestuia, precum şi pentru energia termică produsă din biocombustibil solid, menţionăm că acesta nu poate fi susţinut. Regimul fiscal privind aplicarea cotei zero a TVA aferent întregului sistem de producere şi utilizare a biocombustibilului solid nu poate fi examinat fără efectuarea unor studii, analize, însoţite de argumentarea economico-financiară, calculele şi datele necesare cu privire la numărul agenţilor economici producători şi cantitatea de biomasă şi biocombustibil solid produs, beneficiari ai energiei termice obţinute din energie regenerabilă care pot beneficia de stimulentele fiscale respective, precum şi impactul acestora asupra bugetului public naţional.

Astfel, în lipsa prezentării efectului economico-social şi de altă natură al realizării prevederilor actului legislativ, inclusiv a prognozelor pierderilor bugetului public naţional, promovarea propunerilor înaintate nu poate fi examinată. Or, potrivit art.131 alin.(5) din Constituţia Republicii Moldova, nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

Suplimentar celor expuse, Obiectivele politicii fiscale pe termen mediu sînt orientate spre un sistem de impozitare echitabil, bazat pe principii generale de impozitare şi trecerea la subvenţionarea directă din partea statului, iar realizarea propunerii privind aplicarea cotei zero a TVA pentru biomasă, biocombustibil solid şi energie termică livrată atît persoanelor fizice, cît şi celor juridice vine în contradicţie cu aceasta, transformînd TVA într-un instrument de subvenţionare indirectă din partea statului.

Totodată, menţionăm că, conform art.104 lit.b) din Codul fiscal, livrarea energiei electrice, energiei termice şi apei calde pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă, indiferent de subiectul în a cărui gestiune se află aceste bunuri, se impozitează cu TVA la cota zero. În acest sens, livrarea energiei termice produsă din biocombustibil solid, de asemenea, se impozitează cu TVA la cota zero, în condiţiile prevăzute în art.104 lit.b) din Codul fiscal.

Amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 pct.15 la art.VI şi pct.1 la art.VII se susţine.

Cu referire la amendamentul Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 pct.17 la art.VI aferent art.109 din Codul fiscal al proiectului de lege, comunicăm susţinerea acestuia în următoarea formulare:

“în prima propoziţie, cuvintele “utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător” se exclud, iar după cuvintele “punctele vamale” se introduce textul “sau, în cazul stabilit de art.124 alin.(1²) din Codul vamal, data prelungirii termenului de plată;

în ultima propoziţie, cuvintele “serviciul de import” se substituie cu cuvintele “importul de servicii”, iar cuvintele “utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător” se exclud.”

Referitor la amendamentul Direcţiei generale juridice DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 privind comentariul adus la art.117 din Codul fiscal al proiectului de lege, comunicăm că propunerea din proiectul de lege nr.108 din 17 martie 2016 în partea ce ţine de modificarea art.117 din Codul fiscal, a fost consultată cu mediul de afaceri, autorităţile şi părţile interesate şi se consideră oportună înaintarea ei spre examinare şi adoptare în a doua lectură în formularea din proiectul de lege respectiv (nr.108 din 17 martie 2016).

Amendamentul OR nr.41 din 29 martie 2016 nu se susţine, deoarece, în contextul iniţierii revizuirii întregului sistem de aplicare a accizelor, fiind una dintre măsurile de politică fiscală din cadrul Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termen mediu 2017-2019, ca parte componentă a Cadrului Bugetar pe Termen Mediu 2017-2019, a fost constituit un Grup de lucru în acest sens în cadrul Ministerului Finanţelor, împreună cu alţi reprezentanţi ai instituţiilor publice centrale. Astfel, în cadrul Grupului de lucru se va revizui atît mărfurile supuse accizelor, cît şi modul de ajustare a cotei accizului la mărfurile respective, în conformitate cu prevederile directivelor Uniunii Europene şi în baza angajamentelor asumate de Republica Moldova prin Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, Republica Moldova.

Amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 pct.39 la art.VI aferent art.125 alin.(4) din Codul fiscal nu se susţine. Prevederile art.125 alin.(4) din Codul fiscal, în corelaţie cu propunerile înaintate la art.125 din Codul fiscal al proiectului de lege, prevede extinderea dreptului de restituire a sumei accizului achitată la mărfurile supuse accizelor prelucrate şi/sau fabricate pe teritoriul Republicii Moldova pentru toţi agenţii economici ce efectuează exporturi de mărfuri supuse accizelor, fie în mod independent, fie în baza contractului de comision, în scopul asigurării unor condiţii echitabile pentru toţi agenţii economici exportatori de mărfuri supuse accizelor.

Amendamentele V.I. nr.24 din 11 aprilie 2016 şi B.I. nr.14 din 31 martie 2016 referitor la completarea art.VI din proiectul de lege privind modificarea cotelor accizelor pentru ţigarete din anexa nr.1 a titlului IV din Codul fiscal se susţine parţial, dat fiind faptul că, conform prevederilor Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, Republica Moldova s-a angajat să atingă nivelul minim de 90 euro/1000 buc. ţigarete pînă în anul 2025. În acest context, au fost efectuate unele simulări de verificare a impactului asupra bugetului public naţional, a fost calculată media cotelor propuse de către dl Oleg Reidman, dl Ion Balan şi dna Ivanov Violeta, deputaţi în Parlament, şi impactul acesteia asupra bugetului public naţional, ca urmare a analizei efectuate în proiectul de lege.

Respectiv, urmează a fi inclusă varianta propusă de dl Oleg Reidman, deputat în Parlament, în mărime de 300 lei + 12%, dar nu mai puţin de 400 de lei, impactul acestei măsuri fiind cel mai mare de +176,9 mil. lei (pentru 6 luni ale anului 2016). În acest sens, considerăm oportună majorarea cotelor accizelor aferente ţigaretelor într-un mod gradual, astfel încît să fie atins atît obiectivul ce ţine de reducerea consumului, cît şi cel de asigurare a unui nivel adecvat al încasărilor la bugetul de stat pentru efectuarea cheltuielilor publice, precum şi diminuarea consumului articolelor din tutun, mărfuri ce au o influenţă negativă asupra sănătăţii populaţiei şi a dezvoltării societăţii în general.

În această ordine de idei, amendamentul O.R. nr.42 din 23 martie 2016 se susţine.

Amendamentul BI nr.14 din 31 martie 2016 referitor la completarea art.VI din proiectul de lege privind majorarea cotelor accizei pentru bere din anexa nr.1 a titlului IV din Codul fiscal nu se susţine. În contextul discuţiilor publice cu reprezentanţii mediului de afaceri, s-a decis anularea majorării cotei accizului pentru bere peste cota de 2,38 lei/litru, fiind menţinută creşterea cotei accizului conform cotelor stabilite pentru toate mărfurile cu cota accizelor în sume fixe.

Cu referinţă la amendamentele CD nr.199 din 13 aprilie 2016; V.I. nr.24 din 11 aprilie 2016 pct.8; FPSRM nr.11 din 31 martie 2016; OL nr.06/03 din 28 martie 2016; IL nr.31 din 11 aprilie 2016; Şt.C nr.173 din 31 martie 2016 pct.2; VG nr.016/16 din 11 aprilie 2016 pct.7 referitoare la menţinerea, modificarea, diminuarea sau excluderea cotelor accizelor la mijloacele de transport, se propune retragerea din proiectul de lege a propunerilor privind majorarea cotelor accizelor pentru autoturisme şi alte autovehicule prevăzute la art.VI pct.42.

Menţionăm că reprezentanţii Ministerului Finanţelor de comun acord cu reprezentanţii altor autorităţi publice centrale au creat un Grup de lucru privind mijloacele de transport înmatriculate şi neînmatriculate în Republica Moldova, în cadrul căruia sînt analizate unele subiecte ce ţin de termenul de introducere şi de aflare pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor de transport înmatriculate în alte state, sistemul de impozitare a mijloacelor de transport introduse pe teritoriul Republicii Moldova, în partea ce ţine de aplicarea TVA şi accizelor, sistemul taxelor rutiere pentru mijloacele de transport neînmatriculate în Republica Moldova, inclusiv mecanismul de aplicare a acestora. Rezultatele acestui grup de lucru vor servi drept temei pentru elaborarea obiectivelor politicii fiscale şi vamale pentru anul 2017.

În contextul celor invocate, se susţine amendamentul A.C. nr.4 din 7 aprilie 2016 pct.II referitor la art.VI pct.90 din proiectul de lege privind excluderea propunerii de majorare a cuantumului taxei pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova (vinieta), iar propunerile înaintate art.VI pct.90 din proiectul de lege prin amendamentele O.L. nr.03/04 din 12 aprilie 2016 şi V.I. nr.24 din 11 aprilie 2016 se consideră inoportune.

La fel, în aceeaşi ordine de idei, se consideră inoportune şi amendamentele V.I. nr.24 din 11 aprilie 2016 pct.3-7.

Amendamentul D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.44 din proiectul de lege nu se susţin, deoarece definirea noţiunii de platformă de interoperabilitate nu este necesară, întrucît o descriere succintă a acesteia se regăseşte în Hotărîrea Guvernului nr.404 din 2 iunie 2014 “Cu privire la pilotarea platformei de interoperabilitate”, fapt la care se face referinţă şi în textul art.131 alin.(8) din Codul fiscal al proiectului de lege.

Cu referinţă la amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.47 din proiectul de lege, menţionăm că aceste modificări sînt impuse organului fiscal de Hotărîrea Curţii Constituţionale, care stabileşte excluderea utilizării codului IDNP în calitate de cod fiscal. Respectiv, în formularea propusă la art.163 alin.(5) lit.b) din Codul fiscal se reglementează acest drept, iar art.162 stabileşte tipul persoanelor cărora li se atribuie Codul fiscal în mod general. Astfel, aceste 2 articole nu sînt contradictorii. În această ordine de idei, amendamentul nu se susţine.

Concomitent, în partea ce ţine de amendamentele D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitoare la art.VI pct.46-48 din proiectul de lege, comunicăm că unificarea termenilor utilizaţi în art.5 pct.15) lit.d) şi pct.36); art.13 alin.(1) lit.a), art.14 alin.(1) lit.a), art.18 lit.a), art.71 alin.(2) lit.r) din Codul fiscal urmează a fi realizată în următorul exerciţiu, ca urmare a revezuirii regimului fiscal al activităţilor profesionale independente.

În plus, menţionăm că modul în care se realizează tehnic atribuirea Codului fiscal, conform art.161 alin.(1) din Codul fiscal, este reglementat de Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.299 din 2 mai 2012, iar schimbarea Codului fiscal pe parcursul activităţii este restricţionat de art.161 alin.(2) din acelaşi Cod.

În partea ce ţine de amendamentul FPSRM nr.11 din 31 martie 2016 referitor la art.VI pct.52 din proiectul de lege, comunicăm că excluderea posibilităţii amînării termenului de stingere a obligaţiei fiscale în cazul unor circumstanţe care duc la imposibilitatea stingerii obligaţiilor fiscale nu poate fi susţinută, deoarece ar face imposibilă administrarea fiscală la acest capitol şi nu ar schimba situaţia actuală cu privire la modificarea termenului de stingere a obligaţiilor fiscale. Totodată, pentru reducea utilizării de către organul fiscal teritorial a unor pîrghii de influenţă şi interes prin prisma art.180 alin.(3) lit.e) aferent acordării amînării sau eşalonării stingerii obligaţiei fiscale contribuabililor, se propune reducerea pragului care permite încheierea contractului de amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei fiscale de către organul fiscal fără acordul scris al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de la 600 000 lei la 300 000 lei.

Astfel, art.180 alin.(5) din Codul fiscal al proiectului de lege va avea următorul cuprins:

“(5) Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă în baza unui contract-tip, care se încheie între:

a) organul fiscal şi contribuabil – dacă suma restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, nu depăşeşte suma de 300 000 lei, inclusiv;

b) organul fiscal şi contribuabil, după coordonarea şi acordul scris al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat – dacă suma restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, depăşeşte suma de 300 000 lei.”

Cu referinţă la amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la pct.54 la art.VI din proiectul de lege, comunicăm inoportunitatea acestuia, deoarece modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale presupune o măsură de “creditare” a agentului economic din surse bugetare. Or, conform principiilor generale de creditare, utilizarea unor surse financiare sub formă de credite sînt nemijlocit asigurate fie prin garanţii reale (ipoteca, gajul sau depozitul bancar), fie prin garanţii personale (fidejusiunea, cesiunea de creanţe). Conform art.634 şi art.635 al Codului civil al Republicii Moldova, garanţia debitorului constă în obligaţia lui la o prestaţie necondiţionată sau la o prestaţie depăşind obiectul propriu-zis al contractului.

Prin urmare, din punct de vedere juridic, garanţia reprezintă un mijloc de garantare a executării obligaţiei.

Astfel, în cazul în care contribuabilul, la solicitarea modificării termenului de stingere a obligaţiei fiscale, nu poate garanta prin gaj achitarea obligaţiei sale fiscale restante, acest fapt atestă că acesta este în prima etapă de insolvabilitate şi probabilitatea executării contractului de amînare sau eşalonare a obligaţiei fiscale este foarte redus.

La fel, nu se susţine amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la punctul respectiv din proiect, deoarece cazurile de producere a situaţiilor excepţionale şi a situaţiilor de forţă majoră prevăzute în art.180 alin.(3) lit.a)-c) din Codul fiscal al proiectului de lege sînt confirmate de diferite organe/instituţii competente precum Serviciul Situaţii Excepţionale, Camera de Comerţ şi Industrie etc., acestea nu pot fi menţionate expres în legislaţie.

Amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.55 din proiectul de lege se susţine parţial, prin expunerea lit.c) a art.187 alin.(2¹) din Codul fiscal în următoarea formulare:

“c) începînd cu 1 iulie 2016 – de către subiecţii care au mai mult de 10 persoane angajate prin contract individual de muncă ori prin alte contracte, reieşind din numărul scriptic înregistrat în anul precedent.”

Concomitent, remarcăm faptul că plătitorii care, la situaţia de la 1 ianuarie 2015, au mai mult de 10 persoane angajate prin contract individual de muncă, persoane aflate în raporturi de serviciu în baza actului administrativ ori prin alte tipuri de contracte civile în vederea executării de lucrări sau prestării de servicii au deja obligaţia prezentării Formei BASS utilizînd, în mod obligatoriu, metoda automatizată de raportare electronică, cu aplicarea semnăturii electronice.

Amendamentul FPSRM nr.11 din 31 martie 2016 referitor la excluderea art.VI pct.60 din proiectul de lege nu se susţine, dat fiind faptul că modificarea are un caracter redacţional, prevederile art.206 alin.(3)-(5) fiind transferate la art.174 alin.(5)-(7) din Codul fiscal al proiectului de lege.

Transferul respectiv al normelor este determinat de faptul că acestea reglementează modul de luare în evidenţă specială a sumei obligaţiei fiscale nepasibile executării silite, fapt prevăzut în art.174 din Codul fiscal, care include norme privind administrarea evidenţei obligaţiei fiscale.

Amendamentele Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.62 şi pct.63 din proiectul de lege; D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.62 din proiectul de lege nu se susţin. Introducerea modificărilor propuse la art.226³ din Codul fiscal face parte din recomandările Fondului Monetar Internaţional şi au avut drept scop eliminarea restricţiilor legale privind aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice.

În conformitate cu practica internaţională de control fiscal, metodele indirecte de estimare a obligaţiilor fiscale se aplică de rînd cu alte metode de control fiscal. Republica Moldova, care a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, urmează să aplice recomandările de utilizare a metodelor indirecte de estimare a obligaţiilor fiscale pentru toţi subiecţii controlului fiscal, care este efectuat de către Serviciul Fiscal de Stat exclusiv în baza riscurilor de conformare. De exemplu, administraţia fiscală a Italiei aplică metodele indirecte de estimare după criteriile: în caz dacă venitul estimat este cu 20% mai mare decît venitul declarat de persoana fizică sau dacă persoana fizică care deţine o activitate niciodată nu este disponibil pentru contactare sau declaraţiile nu sînt de încredere după criteriile de risc.

Astfel, în cazul selectării din lista persoanelor ce reprezintă risc de conformare numai a persoanelor care întrunesc condiţiile art.226³ din Codul fiscal, se încurajează nerespectarea legislaţiei fiscale. După cum se constată în practică, persoanele supuse controlului fiscal prin metode indirecte caută orice pretext de a susţine că nu sînt subiecţi ai metodelor indirecte, din motiv că nu au alte argumente de contestare a rezultatelor controlului fiscal, în timp ce frauda fiscală este evidentă.

În cadrul misiunilor tehnice de asistenţă din partea Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale, experţii în fiscalitate se arată nedumeriţi de existenţa unor restricţii de aplicare a metodelor indirecte de estimare a obligaţiilor fiscale şi de neincluderea acestora ca parte componentă a metodelor de control fiscal. De exemplu, în Raportul “Modernizarea administrării veniturilor: Asistenţa Tehnică acordată Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din Republica Moldova”, întocmit de expertul Fondului Monetar Internaţional dl John Buchanan, se recomandă “de examinat posibilitatea de a elimina restricţiile din Codul fiscal privind utilizarea metodelor indirecte de estimare a venitului”.

Concomitent, modificările înaintate la art.226⁶ din Codul fiscal sînt necesare pentru determinarea corectă a obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice supuse controlului fiscal şi evitarea erorilor la determinarea venitului impozabil. În scopul respectării drepturilor persoanei fizice, dar şi al estimării corecte a obligaţiilor faţă de stat, este necesar de stabilit şi provenienţa mijloacelor băneşti, deoarece, conform art.226⁶ alin.(7) din Codul fiscal, obligaţia de a prezenta dovezi privind caracterul impozabil al venitului estimat se pune în seama organului fiscal.

Amendamentul D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.64 din proiectul de lege nu se susţine, întrucît verificarea fiscală prealabilă constă în reconstituirea situaţiei fiscale prealabile a persoanei fizice supuse verificării şi se efectuează la sediul organului fiscal în baza informaţiilor deţinute de acesta. Concomitent, în conformitate cu prevederile art.226¹⁴ alin.(4) lit.b) din Codul fiscal, prin verificarea prealabilă se stabileşte necesitatea efectuării controlului fiscal sau încetării procedurii de determinare a venitului impozabil estimat. Respectiv, modificările propuse au drept scop acumularea de către organul fiscal a tuturor informaţiilor pasibile de obţinut de la persoane terţe şi neadmiterea faptului de obligare a organului fiscal de a iniţia controlul fiscal la expirarea termenului maxim stabilit de 45 de zile pentru efectuarea verificării fiscale prealabile, fără a deţine probe confirmative. Astfel, norma propusă are scopul de a exclude elementele de coruptibilitate şi combatere a fenomenului de “hărţuire fără temei a contribuabililor”.

În Raportul “Modernizarea administrării veniturilor: Asistenţa tehnică acordată Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS) din Republica Moldova” este recomandă examinarea mai aprofundată a situaţiei fiscale înainte de iniţierea controlului fiscal. Este mai mare nivelul riscului de insuficienţă de timp pentru examinare aprofundată a situaţiei fiscale comparative decît riscul de tergiversare a termenului de verificare fiscală.

Cu referire la amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.65 din proiectul de lege, comunicăm că impunerea modificările propuse la art.226¹⁶ alin.(14) din Codul fiscal este justificată prin necesitatea executării obligaţiilor de serviciu şi încadrarea în termenii legali de efectuare a verificării fiscale în cazurile lipsei şefului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (deplasare, concediu etc.). Concomitent, menţionăm că şefii adjuncţi ai Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, în lipsa şefului, exercită atribuţiile şefului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat conform competenţelor delegate, purtînd aceeaşi responsabilitate pentru păstrarea secretului fiscal al tuturor informaţilor. Astfel, propunerea de a exclude modificările propuse la art.226¹⁶ alin.(14) din Codul fiscal nu poate fi susţinută.

Suplimentar la cele invocate se impune, completarea art.226¹⁶ din Codul fiscal alin.(11¹), cauzată de dreptul contribuabilului de avea acces la informaţia furnizată organului fiscal.

În partea ce ţine de amendamentul P.P. nr.7 din 28 martie 2016, comunicăm susţinerea modificărilor şi completărilor propuse la art.226¹¹ din Codul fiscal. Totodată, referitor la modificările şi completările propuse la art.253 din Codul fiscal, menţionăm că amenzile stipulate în art.253 alin.(6)-(8) din Codul fiscal nu au drept scop recuperarea prejudiciului cauzat bugetului ca urmare a neprezentării informaţiei, ci de constrîngere a surselor indirecte de informaţii, indicate în art.226¹¹ alin.(2) din Codul fiscal, de a se conforma cerinţelor legale, prevenind astfel cazurile în care unii furnizori de informaţii, în anumite circumstanţe, vor fi predispuşi să încalce vădit legislaţia fiscală, asumîndu-şi suportarea amenzilor fiscale vizavi de îndeplinirea prevederilor legale.

Pentru concretizarea normei juridice propuse spre examinare şi excluderea unei interpretări ambigue a legislaţiei, se propun următoarele ajustări ale art.253 din codul fiscal, după cum urmează:

“La articolul 253, alineatele (6)-(8) vor avea următorul cuprins:

“(6) Prezentarea tardivă a informaţiei prevăzute la art.226¹¹ alin.(5) de către persoanele indicate la art.226¹¹ alin. (2) se sancţionează cu amendă în mărime de 2% din suma indicată în informaţia prezentată tardiv, dar nu mai mult de 25 mii lei.

(7) Prezentarea informaţiei prevăzute la art.226¹¹ alin.(5) neautentice de către persoanele indicate la art.226¹¹ alin.(2) se sancţionează cu amendă în mărime de 10% din diferenţa dintre suma care urma să fie indicată şi cea indicată în informaţie, dar nu mai mult de 50 mii lei.

(8) Neprezentarea informaţiei prevăzute la art.226¹¹ alin.(5) de către persoanele indicate la art.226¹¹ alin.(2) se sancţionează cu amendă în mărime de 50% din suma care urma să fie indicată în informaţie, dar nu mai mult de 150 mii lei.”

Se consideră inoportună substituirea sintagmelor “din suma indicată în informaţia prezentată” şi “din suma care urma să fie indicată în informaţie” cu sintagmele “din valoarea intrărilor şi/sau ieşirilor indicate în informaţia prezentată” şi “din valoarea intrărilor şi/sau ieşirilor care urmau să fie indicate în informaţie”, din următoarele considerente:

a) prin introducerea alin.(6)-(8) în art.253 din Codul fiscal se urmărea educarea în spiritul conformităţii a tuturor surselor indirecte de informaţii stipulate în art.226¹¹ alin.(2) din Codul fiscal (deţinători de registre ale deţinătorilor de valori mobiliare, companiile de asigurare, notarii publici etc.), dar nu numai a instituţiilor financiare, a căror informaţie conţine valori de intrări şi/sau ieşiri;

b) nu este clar din ce sumă anume se va calcula amenda (numai din suma intrărilor, numai din suma ieşirilor sau din suma totală a intrărilor şi ieşirilor).

În acest sens, prevederile art.226¹¹ alin.(2) din Codul fiscal stipulează în mod direct ce informaţii urmează a fi prezentate de către persoanele indicate în articolul dat. Spre exemplu, conform modificărilor şi completărilor înaintate în prezentul amendament la art.226¹¹ alin.(2) pct.2) din Codul fiscal, instituţiile financiare vor prezenta informaţii privind rulajele pe toate tipurile de conturi bancare. Căci noţiunea de “rulaj pe cont bancar” semnifică circulaţia fondurilor băneşti pe cont bancar sau “toate intrările şi ieşirile de mijloace băneşti pe acest cont”. Prevederile actuale ale Codului fiscal sînt explicite în ceea ce priveşte aplicarea art.253 alin.(6)-(8) din Codul fiscal.

Amendamentul D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.66 din proiectul de lege nu se susţine, deoarece, lipsa noţiunii de “încălcare fiscală semnificativă” va duce la interpretarea neunivocă a prevederilor Codului fiscal şi va crea o ambiguitate referitor la încălcările fiscale ce pot fi considerate semnificative. Totodată, excluderea noţiunii de “încălcare fiscală semnificativă” ar crea impedimente la aplicarea sancţiunilor fiscale, cu atît mai mult că art.238 alin.(1¹) din Codul fiscal prevede că amenda se aplică în cazurile de încălcare fiscală semnificativă.

În partea ce ţine de amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la art.VI pct.68 din proiectul de lege, la art.254¹ alin.(1) din Codul fiscal se susţine parţial, fiind propusă substituirea textului “activitate ilicită” cu textul “activitate ilegală”. Menţionăm că în art.263 din Codul contravenţional acţiunea respectivă este numită ca activitate ilegală a activităţii de întreprinzător.

Amendamentul V.S. nr.035 din 31 martie 2016 referitor la excluderea art.VI pct.74 din proiectul de lege nu se susţine. Propunerea dată are drept scop acordarea dreptului autorităţilor administraţiei publice locale de a finanţa din sursele bugetului local şi din alte surse evaluarea şi reevaluarea bunurilor imobiliare şi nu reprezintă o obligaţie, fiind înaintată la solicitarea Congresului Autorităţilor Locale din Moldova. Modificarea va contribui la consolidarea bazei de venituri ale UAT. Aceasta va debloca procesul de evaluare/reevaluare a bunurilor imobile (inclusiv a caselor de locuit, apartamentelor, edificiilor comerciale) şi, ca rezultat, va genera venituri suplimentare la bugetele locale.

Conform informaţiei Congresului Autorităţilor Locale din Moldova, pentru iniţierea lucrărilor menţionate multe administraţiei publice locale dispun de surse financiare ce pot fi alocate în aceste scopuri.

De asemenea, nu se susţine propunerea de completare a art.279 cu alin.(7) înaintată prin amendamentul V.S. nr.035 din 31 martie 2016, deoarece evaluarea şi reevaluarea bunurilor imobiliare în scopul aplicării impozitului pe bunurile imobiliare se efectuează numai de către organele cadastrale în modul stabilit de legislaţie.

Astfel, nu pot fi sancţionaţi contribuabilii pentru neefectuarea în termenele stabilite a evaluării/reevaluării bunurilor imobiliare în scopul aplicării impozitului pe bunurile imobiliare.

Cu privire la amendamentul E.B. nr.4 din 6 aprilie 2016 referitor la modificarea art.VI pct.74 din proiect cu completarea art.279 din Codul fiscal comunicăm că, dat fiind faptul că propunerea dată ţine de evaluarea şi reevaluarea bunurilor imobiliare iniţiată de către administraţia publică locală din contul surselor proprii de venituri în scopuri fiscale, această completare urmează a se regăsi într-un alineat nou cu următorul cuprins:

“articolul 279 se completează cu alineatul (7) cu următorul cuprins:

“(7) Autoritatea administraţiei publice locale poate iniţia procesul de evaluare sau reevaluare a bunurilor imobile din unitatea administrativ-teritorială respectivă, inclusiv colectarea datelor iniţiale privind bunurile imobile, cu transmiterea ulterioară a datelor respective organelor cadastrale pentru evaluarea în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

În aceste cazuri, finanţarea lucrărilor de evaluare a bunurilor imobiliare se va efectua din bugetul local.”

Concomitent, nu se susţin propunerile de excludere a textului “punctul 74” din art.XXXV al proiectului de lege înaintate prin amendamentele E.B. nr.4 din 6 aprilie 2016 şi I.T. nr.11 din 4 aprilie 2016, acordarea dreptului autorităţilor administraţiei publice locale de a finanţa din sursele bugetului local şi din alte surse efectuarea evaluării şi reevaluării bunurilor imobiliare reprezintă un concept nou şi urmează a fi aplicat începînd cu anul 2017.

Pe parcursul perioadei anului 2016, autoritatea administraţiei publice locale va putea evalua volumul de muncă necesar iniţierii colectării datelor iniţiale privind bunurile imobile, cu transmiterea ulterioară a datelor respective organelor cadastrale, ceea ce le va permite planificarea corectă a resurselor necesare pentru evaluarea sau reevaluarea bunurilor imobile din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

În aceeaşi ordine de idei, cu referinţă la amendamentele Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 şi D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitoare la art.XXXV din proiectul de lege, se susţine propunerea privind substituirea textului “1 aprilie 2016” cu textul “1 iunie 2016”.

Amendamentul V.B. nr.13 din 29 martie 2016 nu se susţine. Potrivit art.276 din Codul fiscal, impozitul pe bunurile imobiliare este un impozit local şi reprezintă o plată obligatorie la buget, iar conform art.6 alin.(8) lit.c) din Codul fiscal, unul dintre principiile impozitării este echitatea fiscală, care reprezintă tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice care activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale.

Totodată, conform art.280 din Codul fiscal, cota concretă (cota maximă – 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare; cota minimă – 0,05% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare) a impozitului pe bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor) ce nu se află în componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi, se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale.

De asemenea, conform anexei la titlul VI din Codul fiscal, se stabileşte valoarea bunului imobiliar în funcţie de amplasarea acestuia în limitele căreia, administraţia autorităţii publice locale acordă scutire la plata impozitului pe bunurile imobiliare.

Mai mult decît atît, tratarea inegală a familiilor tinere care s-au căsătorit recent şi sînt proprietari ai bunurilor imobiliare va fi prezentă şi în raport cu familiile tinere care au devenit proprietari ai bunurilor imobiliare după o perioadă de 3 ani de la înregistrarea căsătoriei.

Astfel, asumarea de către stat a obligaţiei de scutire de impozit pe bunurile imobiliare a familiilor tinere reprezintă o practică periculoasă din punctul de vedere al pierderilor de venituri, care urmează a fi acumulate de către autorităţile administraţiei publice locale.

Plus la aceasta, măsurile de politică fiscală sînt formulate sau reformulate doar în urma efectuării unor studii, analize însoţite de argumentarea economico-financiară, calculele şi datele necesare cu privire la evoluţia în dinamică a numărului de familii tinere care au cel puţin 2 copii şi pot beneficia de facilitatea respectivă, precum şi impactul acestora asupra bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.

Astfel, în lipsa prezentării efectului economico-social şi de altă natură al realizării prevederilor actului legislativ, inclusiv a prognozelor pierderilor bugetului autorităţii administrativ-teritoriale în cazul în care de aceste scutiri vor beneficia cca 300 000 de familii, promovarea propunerilor înaintate se consideră inoportună.

Amendamentele DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016; FPSRM nr.11 din 31 martie 2016; V.I. nr.24 din 11 aprilie 2016 referitoare la inoportunitatea propunerilor aferente introducerii conceptului de impozit pe avere propuse la art.VI pct.2 privind art.6 alin.(5) lit.g) şi pct.75 privind titlul VI² din proiectul de lege nu se susţin în vederea acumulării veniturilor suplimentare la bugetul public naţional şi realizării ulterioare a mai multe programe bugetare existente de cheltuieli se prevede introducerea impozitului pe avere (impactul acestei măsuri asupra BPN + 50 mil. lei).

Conform estimărilor efectuate, impozitul pe avere va fi achitat în 2016 de 3 322 de persoane, 98 la sută dintre contribuabilii pasibili de a achita acest impozit îşi au imobilul cu destinaţie locativă înregistrat în municipiul Chişinău.

Totodată, menţionăm că impozitul pe avere nu este un impozit suplimentar pe bunurile imobiliare, dar este un impozit nou asupra averii deţinute de contribuabili sub diferite forme. Impozitarea imobilelor cu destinaţie locativă şi a căsuţelor de vacanţă este un prim pas, prima etapă de implementare a impozitului dat, practica internaţională prevede pe lîngă impozitarea imobilelor cu destinaţie locativă (inclusiv vacanţă) şi impozitarea autoturismelor şi a activelor financiare.

Suplimentar, pentru îmbunătăţirea mecanismului de aplicare a impozitului pe avere se propune ca pentru prima etapă acesta să fie aplicat asupra bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă şi a căsuţelor de vacanţă (cu excepţia terenurilor).

În acest sens, se propune ca la articolul 287¹³ punctul 1) să aibă următorul cuprins:

“1) Impozitul pe avere – impozit aplicat asupra averii contribuabilului sub formă de bunuri imobiliare cu destinaţie locativă şi căsuţe de vacanţă (cu excepţia terenurilor), în cazul în care acestea satisfac condiţiile specificate în prezentul titlu.”

Concomitent, la articolul 287¹⁴ alineatul (1), după cuvintele “bunurilor imobiliare” se vor introduce cu cuvintele “cu destinaţie locativă şi căsuţele de vacanţă”.

La fel, pentru concretizarea obiectului impunerii şi bazei impozabile propune expunerea alin.(1) şi (2) ale art.287¹⁵ în următoarea formulare:

“(1) Obiect al impunerii cu impozitul pe avere constituie bunurile imobiliare cu destinaţie locativă şi căsuţele de vacanţă (cu excepţia terenurilor), inclusiv cotele părţi, totalitatea cărora întruneşte cumulativ condiţiile:

a) valoarea estimată totală constituie 1,5 milioane şi mai mult;

b) suprafaţa totală constituie 120 m² şi mai mult.

(2) În cazul în care obiectul impunerii constituie obiect al unui credit imobiliar (ipotecar) sau a unui contract de leasing financiar, baza impozabilă constituie diferenţa pozitivă formată între valoarea estimată a bunului imobiliar şi suma rămasă pînă la stingerea totală a creditului sau contractului de leasing financiar.”

De asemenea, se propune concretizarea perioadei fiscale, care reprezintă anul calendaristic, prin expunerea articolului 287¹⁶ cu următorul cuprins:

“Articolul 287¹⁶. Cota impunerii şi perioada fiscală

(1) Cota impunerii şi perioada fiscală

Cota impozitului reprezintă 0,8% şi se aplică asupra bazei impozabile.

(2) Perioada fiscală este anul calendaristic.”

În acelaşi timp, calcularea impozitului pe avere şi prezentarea avizelor de plată urmează să se realizeze pînă la 10 decembrie şi nu pînă la 30 noiembrie precum s-a propus în proiect la art.287¹⁷.

În contextul celor expuse, amendamentele R.M. nr.3 din 11 aprilie 2016; I.L. nr.31 din 11 aprilie 2016; VB nr.15 din 4 aprilie 2016 referitoare la modificarea elementelor impozitului pe avere din Codul fiscal propuse la art.VI pct.75 privind titlul VI² din proiectul de lege nu se acceptă, deoarece este prematur să ne expunem asupra eficienţei elementelor impozitului pe avere prezentate în proiect, pornind de la faptul că acesta încă nu a fost pus în aplicare.

Propunerile înaintate prin amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 la art.VI pct.78 şi pct.82 din proiect referitoare la art.291 alin.(1) lit.f) şi la anexa la titlul VII lit.f) din Codul fiscal nu pot fi susţinute, fiindcă realizarea acestora va îngreuna procesul de administrare fiscală a taxei locale de piaţă, majorînd costurile necesare administrării acesteia.

Amendamentul E.B. nr.7 din 8 aprilie 2016 nu se susţine. Potrivit art.295 din Codul fiscal, de plata tuturor taxelor locale se scutesc autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile. De asemenea, art.290 din Codul fiscal prevede care sînt subiecţii impunerii pentru fiecare taxă locală, iar aceştia fiind persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de bază impozabilă în funcţie de fiecare taxă.

În contextul celor enunţate mai sus, obligarea autorităţilor publice şi instituţiilor finanţate de la bugetele de toate nivelurile să achite taxele locale presupune cheltuieli bugetare a căror sursă de acoperire nu a fost identificată, reprezentînd o sarcină imposibilă şi nejustificată.

Astfel, anularea facilităţilor fiscale pentru autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile va duce la creşterea cheltuielilor bugetare, cu impact negativ asupra bugetului de toate nivelurile.

Cu referinţă la amendamentul EC nr.27 din 31martie2016 referitor la completarea art.297 din Codul fiscal, atenţionăm asupra faptului că, conform art.292 alin.(2) din Codul fiscal, cota taxelor locale se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale în funcţie de caracteristicile obiectelor impunerii. Astfel, propunerea înaintată urmează a fi consultată suplimentar cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale, pentru a nu admite lezarea dreptului acestora de a decide asupra stabilirii cotei exacte a taxelor locale. În lipsa unor astfel de consultări, propunerea nu poate fi susţinută.

Recomandările înaintate la art.VI pct.83 referitor la normele art.299 pct.2) – pct.3¹) din Codul fiscal, înaintate prin amendamentul D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016, se susţin.

Propunerea de completare a anexei nr.1 la titlul IX al Codului fiscal, înaintată prin amendamentul FPSRM nr.11 din 31martie 2016, se consideră inoportună, căci, conform art.338 alin.(2) lit.a) din Codul fiscal, nu constituie obiect al impunerii cu taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova tractoarele şi remorcile folosite în activitatea agricolă.

Cu referinţă la amendamentul R.M. nr.3 din 11 aprilie 2016 pct.III referitor la propunerile de completare a titlului IX din Codul fiscal al proiectului de lege nu se susţine, întrucît măsurile de politică fiscală sînt formulate sau reformulate doar în urma efectuării unor studii, analize însoţite de argumentarea economico-financiară a acestora, împreună cu calculele şi datele necesare privind impactul acestora atît asupra activităţii economico-financiare a entităţilor economice, cît şi asupra bugetului public naţional, precum şi asupra costurilor suportate pentru administrarea măsurilor propuse.

Respectiv, realizarea măsurilor propuse necesită o examinare complexă, inclusiv în partea ce ţine de administrarea fiscală a acestor taxe rutiere (taxa pentru folosirea zonei drumului public şi/sau zonelor de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor pentru amplasarea publicităţii exterioare; taxa pentru folosirea zonei drumului public şi/sau zonelor de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere).

În lipsa instituirii unui mecanism eficient de administrare a modificărilor înaintate, propunerile nu pot fi susţinute.

Concomitent, menţionăm că, în cazul în care obiectivul de publicitate exterioară este situat parţial pe teritoriul administraţiei publice locale, în contextul prevederilor titlului VII al Codului fiscal, se achită taxa locală – taxa pentru dispozitivele publicitare.

Amendamentele V.I. nr.24 din 11 aprilie 2016 pct.12 şi Şt.C. nr.217 din 13.04.2016 privind excluderea art.IX din proiectul de lege nu se susţin, fiindcă acest lucru este condiţionat de necesitatea implementării art.195 din Acordul de Asociere RM-UE, care prevede că, începînd cu data de 1 ianuarie a anului următor intrării în vigoare a Acordului de Asociere, părţile interzic aplicarea unor taxe administrative cu un efect echivalent cu cel al taxelor vamale la import sau la export şi a altor redevenţe.

Astfel, se propune a fi excluse din obligaţiile Serviciului Vamal perceperea plăţilor pentru poluarea mediului la frontieră.

Totodată, mecanismul de calculare, încasare şi control al plăţilor pentru poluarea mediului pe teritoriul ţării urmează a fi stabilit de Guvern, fiind examinat pe parcursul anului 2016 şi aplicat începînd cu anul 2017.

Astfel, art.15 alin.(2) din Legea nr.1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului al proiectului de lege se propune în următoarea formulare:

“(2) Modul de percepere a plăţilor pentru poluare se stabileşte de Guvern.”

Referitor la amendamentul D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.IX din proiectul de lege menţionăm următoarele:

- aferent amendamentului, pct.3 al art.IX din proiectul de lege se susţine cu excluderea cuvintelor “pentru prima dată”;

- în partea ce ţine de propunerile la pct.8 al art.IX din proiectul de lege, amendamentul nu se susţine, deoarece scutirile respective au fost introduse în Legea nr.1540-XIII din 25 februarie 1998 prin Legea nr.158 din 18 iulie 2014 în vederea eliminării carenţelor existente în legislaţia naţională, potrivit cărora ajutoarele umanitare, granturile, proiectele de asistenţă externă erau taxate cu plata pentru poluarea mediului, fapt care reprezenta un impact negativ asupra imaginii Republicii Moldova peste hotarele ţării;

- aferent pct.9 al art.IX din proiectul de lege, art.14 alin.(1) şi alin.(6) se susţine în următoarea formulare:

“(1) Plăţile prevăzute la art.6, 9 şi 10 se declară şi se varsă de către plătitori pe contul Fondurilor ecologice locale, trimestrial, pînă la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.”;

“(6) Calculele plăţilor se întocmesc de către plătitori.”;

- aferent amendamentului la pct.11 al art.IX din proiectul de lege, acesta nu se susţine. Abrogarea anexei nr.3 expusă în pct.11 din art.IX la proiectul de lege este oportună, ţinînd cont şi de prevederile propuse la art.7 din proiect. În acest sens, se propune de a completa art.IX cu punctul 12 cu următorul cuprins:

“12. Anexa nr.8, după poziţia 2711 “Gaz de sondă şi alte hidrocarburi gazoase” se completează cu următoarele poziţii:

Se susţine la amendamentul O.R. nr.56 din 11 aprilie 2016 privind modificarea şi completarea pct.7 din art.IX din proiectul de lege completarea alin.(3) în final cu următorul text: “în baza documentelor confirmative privind exportul sau reexportul mărfurilor.”

În ceea ce ţine de amendamentele I.L. nr.31 din 11 aprilie 2016 pct.3 şi Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la pct.1-4 din art.X din proiectul de lege, susţinem excluderea art.X referitor la Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător din proiectul de lege.

Concomitent, în contextul acceptării excluderii art.X din proiectul de lege, se consideră inoportună operarea amendamentelor D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitoare la pct.2, 3 şi 8 ale art.X din proiectul de lege şi a amendamentului I.Ţ. nr.11 din 4 aprilie 2016 pct.1) referitor la pct.2 al art.X din proiectul de lege.

De asemenea, se susţin propunerile privind excluderea art.XII din proiectul de lege referitor la anexa nr.1 din Legea nr.1056-XIV din 16 iunie 2000, pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal înaintate prin amendamentele A.C. nr.4 din 7 aprilie 2016 pct.2; V.I. nr.24 din 11 aprilie 2016 pct.2; FPSRM nr.11 din 31martie 2016; I.L. nr.31 din 11 aprilie 2016 pct.4; R.M. nr.3 din 11 aprilie 2016 pct.IV.

Se susţine amendamentul Direcţiei generale juridice D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016, aferent art.VII pct.3.

Totodată, referitor la art.VII pct.5, în partea ce ţine de art.17² alin.(2) lit.d) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, amendamentul nu se susţine. Modificările respective se propun pentru a permite determinarea valorii în vamă cu titlu provizoriu în scopul de a stabili mărimea garanţiei suficiente şi de a elibera marfa în liberă circulaţie, fără reţineri, dar nu pentru a determina valoarea în vamă în scopul perceperii drepturilor de import.

Astfel subliniem, în cazul în care valoarea provizorie se va stabili doar în baza datelor ce se conţin în Sistemul informaţional integrat vamal, organul vamal se va limita numai la utilizarea informaţiilor despre mărfuri identice sau similare anterior importate. Însă sînt cazuri de import al mărfurilor care nu au fost importate anterior, ceea ce contravine însuşi conceptului de evaluare vamală.

Or drept bază de evaluare pentru stabilirea valorii în vamă, potrivit cadrului legal, atît naţional, cît şi internaţional, pot fi luate şi alte date de care dispune organul vamal, cum ar fi:

- datele despre preţul unitar de realizare a mărfii identice şi similare pe teritoriul Republicii Moldova (art.15 din Legea cu privire la tariful vamal);

- datele despre valoarea calculată a mărfurilor (art.16 din Legea cu privire la tariful vamal);

- datele despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern (pct. 16 din Hotărîrea Guvernului nr.600);

- datele despre preţurile stabilite conform cotaţiilor bursiere;

- datele primite de la organele vamale din ţările de export etc.

Totodată, prevederile propuse se bazează şi pe art.17 din Legea cu privire la tariful vamal, care dispun că, în cadrul evaluării mărfurilor potrivit metodei de rezervă, aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile şi dispoziţiile generale ale art.VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) şi ale Acordului de punere în aplicare a art.VII din acordul menţionat.

Concomitent, cu referinţă la art.VII pct.6 din proiectul de lege, amendamentul se susţine în următoarea formulare: “z²) dializoare de la poziţia tarifară 8421290000”.

Totodată, referitor la amendamentul Direcţiei Juridice DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016, în partea ce ţine de art.XIII din proiectul de lege, menţionăm următoarele:

- aferent amendamentului la pct.1 la art.XIII al proiectului de lege, comunicăm că nu îl susţinem, deoarece însuşi art.202⁵ din Codul vamal prevede obligativitatea prezentării gratuite organelor vamale a tuturor documentelor, datelor şi informaţiilor necesare care se referă la obiectul controlului ulterior, iar art.202⁶ din Codul vamal prevede dreptul organului vamal de a cita orice persoană, acestea fiind obligate să prezinte gratuit organelor vamale toate documentele, datele şi informaţiile necesare care se referă la obiectul controlului ulterior.

În contextul celor expuse, noţiunea “citaţie audit postvămuire/reverificare” nu poate fi completată cu norme concrete aferente tuturor documentelor sau informaţii ce pot fi solicitate în cadrul unui control ulterior, care depind direct de tipul mărfii, destinaţia vamală, tipul activităţii desfăşurate de către plătitorul vamal etc.

Totodată, referitor la obiecţiile ce ţin de noţiunile aferente domeniului administrării riscurilor, precizăm că reglementarea noţiunilor respective în Codul vamal al proiectului de lege este necesară pentru aducerea în cadrul legal a elementelor de bază şi aproximarea noţiunilor utilizate în cadrul legislativ vamal naţional cu cele din cadrul legislativ din domeniu ale ţărilor membre ale Uniunii Europene, spre exemplu Compendiul Organizaţiei Mondiale a Vămilor pe domeniul analizei de risc.

Concomitent, noţiunile prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr.1144 din 3 noiembrie 2005 “Cu privire la aprobarea Concepţiei sistemului de administrare a riscurilor în Serviciul Vamal” urmează a fi actualizate în conformitate cu propunerile din Codul vamal al proiectului de lege, fiind elaborate în anul 2005.

În contextul celor expuse supra, amendamentele aferente noţiunii privind “citaţie audit postvămuire/reverificare” şi aferente noţiunilor de administrare a riscurilor nu pot fi susţinute:

- în partea ce ţine de amendamentul la pct.3 la art.XIII privitor la completarea art.17 cu alin.(5) din Codul vamal al proiectului de lege, specificăm că acesta nu poate fi susţinut. Potrivit art.17 alin.(2) lit.d) din Codul vamal al proiectului de lege, sînt stabiliţi subiecţii beneficiari ai informaţiilor. Mai mult decît atît, modificările propuse la articolul respectiv vizează toţi subiecţii cărora le pot fi transmise informaţiile respective.

De asemenea, avînd în vedere cadrul normativ existent, comunicăm faptul că nu a fost îngrădit neargumentat accesul la informaţiile cu accesibilitate limitată organelor de investigaţii ale instituţiilor/structurilor de ocrotire a normelor de drept din ţară. Or, în acest sens, a fost încheiat Acordul de colaborare între Serviciul Vamal şi Procuratura Generală cu privire la accesul la Sistemul Informaţional Integrat Vamal, prin care este stabilit faptul că furnizarea informaţiei detaliate privind activitatea anumitor agenţi economici este posibilă doar în cazul prezentării autorizaţiei judecătorului de instrucţie sau a unei interpelări sau demers în scris, care va cuprinde date concrete privind scopul bine determinat al solicitării (în cadrul procedurii penale sau contravenţionale, nr.dosarului penal/ contravenţional);

- la pct.5 la art.XIII al proiectului de lege vizînd revizuirea art.49² alin.(1), precizăm că sintagmele “organul vamal nu are suspiciuni” şi “nu creează suspiciuni cu privire la buna-credinţă” au fost utilizate pentru a menţine aceeaşi formulare care este deja prezentă în art.195³ din Codul vamal care reglementează condiţiile pentru obţinerea certificatului de agent economic autorizat (AEO) sau autorizaţiei pentru utilizarea procedurilor simplificate. Suplimentar, îmbinarea respectivă de cuvinte este utilizată în multiple articole din Regulamentul (CEE) nr.2913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel făcînd parte din practica europeană.

Ţinînd cond de cele expuse, amendamentul nu poate fi susţinut;

- cu privire la pct.5 la art.XIII privind revizuirea art.49² alin.(3) din Codul vamal al proiectului de lege, comunicăm susţinerea acestuia în următoarea formulare:

“(3) În cazul în care solicitantul este titularul unui certificat de agent economic autorizat (AEO) pentru simplificări vamale sau certificat de agent economic autorizat pentru simplificări vamale, securitate şi siguranţă, condiţiile menţionate la alin.(1) pct.4) şi la alin.(2) pct.2) din prezentul articol se consideră ca fiind îndeplinite.”

- referitor la amendamentul la pct.6 la art.XIII al proiectului de lege cu privire la amînarea termenului de plată a drepturilor de import cu 30 zile, consemnăm că aplicarea unui termen mai mare de 10 zile calendaristice pentru amînarea achitării drepturilor de import aferente mărfurilor importate poate afecta considerabil lichidităţile curente şi imediate ale bugetului public naţional şi, respectiv, respectarea obligaţiunilor Ministerului Finanţelor aferente plăţilor bugetare efectuate în folosul cetăţenilor;

Totodată, menţionăm că termenul a fost coordonat cu reprezentanţii mediului de afaceri, autorităţile publice şi alte părţi interesate, care au susţinut amînarea termenului de achitare a drepturilor de import pînă la 10 zile calendaristice. Pornind de la cele expuse, amendamentul nu poate fi susţinut;

- cu privire la pct.8 la art.XIII cu privire la revizuirea art.127¹¹ din Codul vamal al proiectului de lege, anunţăm susţinerea acestuia în următoarea formulare:

“(4) Cuantumul taxelor vamale sau taxelor cu efect echivalent, corespunzătoare obligaţiei vamale prevăzute la alin.(1) lit.e), este echivalent cu cuantumul care ar fi trebuit să fie plătit pentru materialele neoriginare dacă acestea ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care au fost plasate sub regim vamal iniţial. Majorarea de întîrziere pentru perioada de la plasarea sub regim vamal iniţial şi apariţia obligaţiei vamale nu se va calcula. Procedura de plată a taxelor vamale sau taxelor cu efect echivalent se stabileşte de Serviciul Vamal.”;

- referitor la pct.12 la art.XIII cu privire la completarea art.164¹ lit.c) din Codul vamal al proiectului de lege, comunicăm susţinerea parţială a acestuia.

Necesitatea operării modificărilor se impune din cauza situaţiilor tot mai frecvente de încălcare a legislaţiei vamale de către agenţii economici şi/sau brokerului vamal şi imposibilităţii constatării fraudelor vamale. Organul vamal, prin prisma monitorizării tranzacţiilor de risc şi măsurilor de eliminare a acestora, se confruntă cu anumite dificultăţi de realizare a măsurilor de contracarare a fraudelor vamale.

Reliefăm faptul că, odată cu operarea acestor modificări, în cazul în care va exista un raport de suspiciuni de fraudă, informaţii operative sau se va constata o divergenţă de greutate, organul vamal va fi în drept să refuze cererea de autorizare a efectuării verificării prealabile vămuirii, iar prin urmare vor fi curmate tentativele de fraude vamale, cu sancţionarea persoanelor care se fac vinovate.

Totodată, ţinem să evidenţiem faptul că norma actuală din Codul vamal are un caracter confuz (coruptibil) şi permite tacit posibilitatea colaboratorului vamal să intre în cîrdăşie cu brokerul vamal.

Mai mult decît atît, Serviciul Vamal dispune de o procedură bine definită în acest sens, aprobată prin Ordinul nr 452-O din 24 octombrie 2012 cu privire la schimbul de rapoarte suspiciuni fraudă între subdiviziunile vamale, prin intermediul modulului V al Sistemului informaţional “ANTIFRAUDA” – “Rapoarte suspiciuni fraude”.

Suplimentar, pentru înlăturarea discrepanţelor şi ambiguităţilor, se propune următoarea formulare:

“La articolul 164¹, litera c) se completează în final cu cuvintele ”, cu excepţia cazurilor de existenţă a unor suspiciuni de fraudă vamală, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal”;

- comunicăm susţinerea pct.13 la art.XIII cu privire ajustarea art.174 la cerinţele art.32 din Legea nr.780-XV din 27.12.2001, cu completarea art.174 din Codul vamal cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

“(3) Cazurile în care declaraţia vamală se depune pe suport de hîrtie sînt stabilite de către Guvern.”;

- aferent pct.15 la art.XIII privind revizuirea art.184³ alin.(3) din Codul vamal al proiectului de lege, comunicăm susţinerea parţială a acestuia în următoarea formulare:

“(3) Serviciul Vamal informează, în termen de 7 zile lucrătoare, agentul economic cu privire la acceptarea cererii sale şi data de la care curge termenul de emitere a autorizaţiei pentru utilizarea procedurilor simplificate.”;

- în partea ce ţine de pct.18 la art.XIII privind completarea Codului vamal cu secţiunea a 28¹-a, consemnăm că setul de materiale ce vizează modificarea şi completarea unor acte legislative, în partea ce ţine de realizarea politicii fiscale, vamale şi bugetare pentru anul 2016, a fost remis spre examinare şi avizare autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, partenerilor sociali şi altor părţi interesate, inclusiv Consiliului Concurenţei, prin scrisoarea nr.14/3-06/33 din 28 ianuarie 2016. Totodată, setul de materiale aferent proiectului de lege respectiv a fost plasat pentru consultări publice, pe pagina oficială a Ministerului Finanţelor.

De asemenea, la data de 13 octombrie 2015, Consiliul Concurenţei a emis decizia nr.DA-63, prin care impune Serviciului Vamal să desfăşoare procedurile de selectare a agenţilor economici la crearea zonelor de control vamal în conformitate cu normele parteneriatului public privat.

Astfel, pentru executarea deciziei menţionate, a fost iniţiată procedura de alegere a partenerului privat în vederea creării zonelor de control vamal, conform normelor parteneriatului public privat, prin examinarea includerii obiectivului dat în Lista bunurilor proprietate a statului de interes naţional sau în lista lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.419 din 18 iunie 2012.

În contextul celor menţionate supra, amendamentul nu poate fi susţinut.

În legătură cu amendamentele Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 şi D.J.-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 aferente pct.17 la art.XIII din proiectul de lege cu privire la modificarea art.186 alin.(4) din Codul vamal al proiectului de lege, informăm susţinerea parţială a acestora în următoarea formulare:

“(4) Terenurile atribuite organelor vamale în scopuri vamale, amplasate în punctele de trecere a frontierei de stat, pot fi date în comodat organelor de stat, iar altor subiecţi se vor atribui terenurile respective în bază de concurs, în modul stabilit de Guvern.”

Totodată, ţinem să menţionăm că Serviciul fitosanitar şi veterinar, în punctele de trecere a frontierei de stat, va amplasa laboratoare. În acest sens, considerăm necesar de a ţine cont de modificările respective. Astfel, terenurile atribuite organelor vamale în scopuri vamale, amplasate în punctele de trecere a frontierei de stat, pot fi date în comodat (adică cu titlu gratuit) organelor de stat, iar altor subiecţi se vor atribui terenurile respective în bază de concurs, în modul stabilit de Guvern.

Amendamentul FPSRM nr.11 din 31 martie 2016 pct.5 nu se susţine, fiind propusă o nouă formulare a art.186 alin.(4) din Codul vamal al proiectului de lege.

Referitor la amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 pct.22 la art.XIII din proiectul de lege privind modificarea art.195³ alin.(2²) din Codul vamal al proiectului de lege, comunicăm susţinerea parţială a acestuia în următoarea formulare:

“(2²) Serviciul Vamal informează în scris, agentul economic cu privire la acceptarea cererii sale, în termen de 7 zile lucrătoare, şi data de la care curge termenul de emitere a certificatului de agent economic autorizat.”

Amendamentul Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 pct.34 la art.XIII din proiectul de lege privind completarea art.305 alin.(2) lit.a) din Codul vamal al proiectului de lege, comunicăm susţinerea acestuia în următoarea formulare:

“la alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins:

“a) pot fi distruse conform normelor legale în vigoare în termen de 90 de zile lucrătoare, fără a suporta cheltuieli din partea statului, de la momentul constatării că mărfurile aduc atingere dreptului de proprietate intelectuală;”.

Propunerile privind excluderea art.XVII pct.2 şi 4 din proiectul de lege înaintate prin amendamentul Şf.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 nu se susţin, deoarece modificările ţin de modul de formulare şi are drept scop executarea recomandării Curţii de conturi nr.25.4 din Raportul auditului performanţei sistemului administrării veniturilor publice, aprobat prin Hotărîrea Curţii de Conturi nr.44 din 20 noiembrie 2015.

Amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la art.XX pct.3 din proiectul de lege se susţine, cu expunerea punctului 3 cu următorul cuprins:

“3. Articolul 31 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

“(5) Procedura de radiere prevăzută la prezentul articol se aplică şi faţă de întreprinzătorii individuali care au depus cerere de radiere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat, şi corespund criteriilor specificate în noţiunea de întreprinzător individual inactiv, cu excepţia faptului că au prezentat dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, din datele cărora reiese că nu au desfăşurat activitate de întreprinzător.”

Suplimentar, se propune completarea Legii cu articolul 31¹ cu următorul cuprins:

“Articolul 31. Prezentarea informaţiilor despre întreprinzătorii individuali inactivi

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat va prezenta, trimestrial, organului înregistrării de stat informaţia despre întreprinzătorii individuali inactivi, pentru a decide asupra radierii acestora din Registrul de stat.”

Amendamentele DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 şi Şf.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 referitoare la art.XXII pct.2 din proiectul de lege se susţin.

Cu referinţă la amendamentele I.L. nr.31 din 11 aprilie 2016 pct.7, I.Ţ. nr.11 din 4 aprilie 2016 pct.2) şi FPSRM nr.11 din 31 martie 2016 referitoare la art.XXIV din proiectul de lege, urmează a se menţiona faptul că art.12 din Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern stabileşte drept una dintre principalele împuterniciri ale Guvernului ca fiind exercitarea, din însărcinarea Parlamentului, a funcţiilor de proprietar al patrimoniului statului.

Potrivit Hotărîrii Guvernului nr.657 din 6 noiembrie 2009 “Pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea, structurii şi efectivului-limită ale Cancelariei de Stat”, Cancelaria de Stat este autoritatea publică care asigură organizarea activităţii Guvernului în vederea realizării de către acesta a politicii interne şi externe a statului, crearea cadrului general pentru definirea priorităţilor de activitate a Guvernului etc.

Astfel, avînd în vedere necesitatea intensificării controlului asupra entităţilor cu proprietate publică, precum şi ţinînd cont că lichiditatea, solvabilitatea şi funcţionalitatea acestor entităţi au o influenţă determinantă asupra stabilităţii ansamblului economiei, inclusiv a bugetului statului, urmează a fi promovat, în mod analogic viceministrului, dreptul secretarului general adjunct al Guvernului de a exercita activitate în componenţa consiliului de administraţie al întreprinderii de stat. Formularea propunerilor de completare a cadrului legal în acest sens sînt argumentate inclusiv de necesitatea luării deciziilor importante de administrare a patrimoniului statului, Direcţia de economie a Secretariatului neavînd capacitatea şi împuternicirile necesare pentru realizarea sarcinii prestabilite.

Constatăm, totodată, că Cancelaria de Stat exercită funcţia de fondator al întreprinderilor de stat prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr.657 din 6 noiembrie 2009. Avînd în vedere cele menţionate şi ţinînd cont de rolul fondatorului în asigurarea, prin intermediul consiliilor de administrare, a gestionării eficiente a patrimoniului public de către întreprinderile de stat, amendamentele respective nu pot fi susţinute.

Amendamentele Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016; IL nr.31 din 11 aprilie 2016 şi DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitoare la art.XVI din proiectul de lege se susţin, prin retragerea propunerii de modificare a Legii nr.1453-XV din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat. Concomitent, propunerea retrasă urmează a fi luată în considerare la definitivarea noii Legi cu privire la notariat.

Cu referinţă la amendamentele BG nr.19 din 8 aprilie 2016 şi P.S nr.40 din 8 aprilie 2016, menţionăm că acordarea paşapoartelor diplomatice pe viaţă este un privilegiu oferit, în virtutea funcţiei deţinute, celor mai înalte oficialităţi din stat. Extinderea acestui drept în privinţa ex-deputaţilor nu pare a fi suficient justificată, iar realizarea lui va crea un precedent pentru alte categorii de persoane cu funcţii de demnitate publică, de exemplu cea de ministru.

În acest sens, menţionăm că majoritatea statelor UE eliberează paşapoarte diplomatice exclusiv pe perioada exercitării funcţiei care conferă acest drept. Ţările care, totuşi, acordă, cu titlu de curtoazie, dreptul de a deţine paşapoarte diplomatice după expirarea mandatului (Franţa, Cehia, Croaţia, Grecia, Confederaţia Elveţiană, Polonia etc) limitează cercul beneficiarilor la foştii demnitari de rang înalt cum ar fi ex-preşedinţi, ex-prim-miniştri, ex-miniştri ai afacerilor externe. Astfel, extinderea listei beneficiarilor paşapoartelor diplomatice nu este salutabilă, inclusiv prin prisma poziţiei partenerilor europeni, care se pronunţă critic pe marginea acestui subiect.

Lista vastă a deţinătorilor paşapoartelor cu statut special a creat dificultăţi atît în contextul negocierii Acordului între Republica Moldova şi Comunitatea Europeană cu privire la facilitarea eliberării vizelor, cît şi în procesul de liberalizare a regimului de vize. Lista beneficiarilor de paşapoarte cu statut special a fost o precondiţie a Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize (VLAP) şi este în continuare monitorizată în cadrul Matricei de politici privind liberalizarea regimului de vize, Republica Moldova găzduind anual misiuni de evaluare ale experţilor europeni.

În această ordine de idei şi ghidîndu-ne de dezideratul european al Republicii Moldova, este oportună preluarea practicii majorităţii statelor UE în domeniu, care acordă paşapoarte speciale doar deputaţilor în mandat.

Totodată, acordarea unor privilegii suplimentare ex-deputaţilor ar fi în contradicţie cu iniţiativele din ultima perioadă, care vizează limitarea privilegiilor parlamentarilor în funcţie (excluderea imunităţii parlamentare), acţiuni care nicidecum nu aduc prejudicii activităţii şi prestaţiei deputatului ca persoană aleasă.

De asemenea, cu referinţă la amendamentul CEM/5 nr.185 din 8 aprilie 2016, specificăm că, potrivit datelor de pe pagina oficială web a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, instituţia are 51 de membri titulari şi 36 de membri corespondenţi. Statutul Academiei de Ştiinţe, aprobat prin Hotărîrea nr.2 a Asambleii Academiei de Ştiinţe a Moldovei din 29 octombrie 2004, stipulează că Academia are atribuţii de alegere a membrilor titulari şi corespondenţi ai Academiei şi statutul este acordat pe viaţă. Acest fapt contravine din start principiului de acordare a actelor speciale de identitate pentru onorarea obligaţiilor de serviciu pe plan extern, în virtutea funcţiei ocupate. Actualmente, legislaţia nu prevede nici o categorie de persoane care ar deţine pe viaţă paşaport de serviciu. Situaţia acordării pe viaţă a actelor speciale este aplicabilă doar pentru paşaportul diplomatic şi doar pentru acele persoane care au ocupat cele mai înalte funcţii în stat. La fel, conform Statutului Academiei de Ştiinţe a Moldovei, persoanele în cauză nu au atribuţii de reprezentare a Academiei pe plan extern, această funcţie revenind preşedintelui şi vicepreşedinţilor instituţiei, care beneficiază în acest scop de paşaport diplomatic şi de serviciu. Actualmente, cadrul legal stabileşte acordarea paşaportului de serviciu persoanelor cu funcţii publice specifice şi ierarhic superioare membrilor titulari şi corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe, care reprezintă mai mult titluri onorifice decît funcţii în sine.

Motivaţia autorului proiectului privind necesitatea dezvoltării în continuare a ştiinţei nu are tangenţă cu obiectul discutat, deoarece chiar şi în cazul presupusei delegări peste hotare în scop de acumulare a experienţei unui membru titular sau corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, acesta poate călători fără viză în 73 de state în baza paşaportului ordinar al cetăţeanului Republicii Moldova. Paşaportul de serviciu excede această listă cu doar 9 ţări. În cazul apariţiei unor necesităţi de emitere a vizelor pentru angajaţii Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene oferă suport în această procedură, conform practicii existente. Totodată, conform legislaţiei internaţionale, paşaportul de serviciu nu oferă imunităţi şi privilegii titularilor acestora, respectiv, deţinerea unui asemenea paşaport nu poate facilita în nici un mod desfăşurarea activităţilor de serviciu ale persoanei care îl deţine. Rezumînd cele expuse mai sus, realizarea amendamentelor BG nr.19 din 8 aprilie 2016, P.S nr.40 din 8 aprilie 2016 şi CEM/5 nr.185 din 8 aprilie 2016 este inoportună.

Amendamentul înaintat de dna Oxana Domenti nr.250 din 7 aprilie 2016 cu privire la modificarea art.4 alin.(1) din Legea fondului republican şi a fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei nr.827-XIV din 18 februarie 2000 nu se susţine.

Unul dintre indicatorii legali de debursare în cadrul proiectului Băncii Mondiale “Consolidarea eficacităţii reţelei de asistenţă socială” presupune reorganizarea acestui fond, termenul de realizare fiind stabilit anul 2017.

Chestiunea dată urmează a fi examinată în cadrul procesului de elaborare a Obiectivelor politicii bugetar-fiscale pe anul 2017 în contextul CBTM (2017-2019) cu toate părţile implicate.

Totodată, conform cadrului legislativ privind transparenţa în procesul decizional, o majorare a taxelor la acest fond urmează a fi coordonată cu mediul de afaceri respectiv.

Amendamentele IL nr.31 din 11 aprilie 2016 şi Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 referitoare la excluderea din proiectul de lege a art.XXVI nu se susţin, deoarece modificările în cauză nu au impact asupra bugetului de stat, costul aferent implementării normelor în cauză urmînd a fi acoperite din contul bugetului UTA Găgăuzia.

Amendamentul FPSRM nr.11 din 31 martie 2016 referitor la excluderea propunerii de modificare a art.62 alin.(4) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181 din 25 iulie 2014 nu se susţine.

Propunerea de modificare cuprinsă în proiectul legii rezultă din necesitatea realizării obiectivului de dezvoltare a pieţei interne a valorilor mobiliare de stat, în conformitate cu Programul “Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2015-2017)”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.939 din 13 noiembrie 2014. Este de menţionat că diversificarea bazei de investitori pe piaţa valorilor mobiliare de stat este importantă pentru asigurarea unei cereri stabile pentru valorile mobiliare de stat, extinderea maturităţii emisiunilor, precum şi pentru diminuarea ratelor dobînzii la valorile mobiliare de stat.

Cu referinţă la amendamentele Şt.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 şi DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitoare la revederea redacţiei art.62 alin.(9) şi alin.(10) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181 din 25 iulie 2014, acestea sînt susţinute, cu expunerea alineatelor (9) şi (10) în următoarea formulare:

“(9) Mijloacele financiare primite de la bugetele componente ale bugetului public naţional de către autorităţile/instituţiile publice la autogestiune, întreprinderile de stat şi societăţile pe acţiuni ai căror fondatori sînt autorităţile publice centrale şi locale, în baza listei acestora aprobate în legea bugetară anuală, se gestionează prin contul unic trezorerial al Ministerului Finanţelor.

(10) Ministerul Finanţelor poate utiliza temporar soldurile de mijloace financiare din conturile entităţilor specificate în alineatul (9), deschise în contul unic trezorerial al Ministerului Finanţelor, pentru acoperirea decalajelor temporare de casă ale bugetului de stat, cu rambursarea acestora în termen de 180 zile de la data efectuării împrumutului şi fără a afecta plăţile entităţilor respective.”

Totodată, prevederile articolelor respective au fost completate cu întreprinderile de stat şi societăţile pe acţiuni care primesc mijloace financiare de la bugetele componente ale bugetului public naţional în sume substanţiale. Precizăm că acumulările de mijloace financiare în Fondul rutier şi volumele transferurilor din acesta entităţilor respective au o tendinţă ascendentă.

Aceste prevederi se conţin şi în proiectul legii bugetului de stat pentru anul 2016. Totodată, avînd în vedere faptul că ele poartă un caracter permanent, se propune integrarea lor în Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale.

Amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitor la excluderea din proiectul de lege a propunerii de modificare a art.82 alin.(1) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181 din 25 iulie 2014 se susţine, prin retragerea propunerii de modificare.

Cu referinţă la amendamentele VG nr.016/16 din 11 aprilie 2016 pct.9 şi 10 şi VI nr.24 din 11 aprilie 2016 pct.9 referitoare la art.XXIX şi art.XXXI din proiectul de lege, Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la art.XXIX din proiectul de lege, IL nr.31 din 11 aprilie 2016 pct.8 şi DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitore la art.XXXI din proiectul de lege, menţionăm că propunerile privind excluderea art.XXIX din proiectul de lege nu se susţin. Concomitent, se propune transferarea normelor privind dreptul de deducere în scopuri fiscale a sumelor alocate burselor private în Codul fiscal. Aceste cheltuieli urmează a fi deduse conform modului stabilit de Guvern, analogic modului de deducere a cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului.

Astfel, art.VI din proiectul de lege urmează a fi completat cu nou punct, cu următorul cuprins:

“Articolul 24 se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:

“(21) Se permite deducerea cheltuielilor suportate pentru acordarea burselor private, conform modului stabilit de Guvern.”.

Totodată, în partea ce ţine de propunerile privind art.XXXI din proiectul de lege, înaintate prin Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 şi Şt.C. nr.171 din 31 martie 2016, comunicăm că intenţia statului de a acorda facilităţi fiscale angajatorilor pentru oferirea burselor şi stagiilor, precum şi pentru angajarea tinerilor absolvenţi urmează să se regăsească în documentele de politici fiscale, ca urmare a efectuării unor studii şi analize privind impactul acestora atît asupra activităţii economico-financiare a entităţilor economice, cît şi asupra bugetului public naţional. De asemenea, acestea urmează a fi formulate exact şi reflectate în Codul fiscal şi legile pentru punerea în aplicare a titlurilor respective ale Codului fiscal.

Concomitent, în vederea menţinerii normelor privind disponibilitatea statului de a susţine aceste categorii de angajatori, se propune reformularea art.100 alin.(5), art.111 alin.(2), art.145 alin.(8) din Codul educaţiei, după cum urmează:

“1. La articolul 100, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

(5) Structurile care oferă locuri pentru stagiile de practică ale studenţilor beneficiază de facilităţi fiscale în modul stabilit de legislaţia în vigoare.”

2. La articolul 111, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Agenţii economici persoane juridice de drept privat pentru angajarea absolvenţilor în primul an după absolvire beneficiază de facilităţi fiscale în modul stabilit de legislaţia în vigoare.”

3. La articolul 145, alineatul (8) va avea următorul cuprins:

“(8) Persoanele, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care investesc mijloacele proprii în dezvoltarea sistemului de educaţie, beneficiază de facilităţi fiscale în conformitate cu modul stabilit de legislaţia în vigoare.”

Totodată, nu se susţine amendamentul Şt.C nr.217 din 13 aprilie 2016 referitor la exceptarea titularilor de patente de la prevederile art.124 din Codul educaţiei şi desfăşurarea activităţii în conformitate cu Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător.

În conformitate cu art.1 al Legii Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998, patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp. Activitatea de întreprinzător nu poate fi reglementată de Codul educaţiei, care stabileşte, de fapt, politica statului în domeniul educaţiei, în corespunde cu prevederile art.4 din Cod, adică asigură dreptul fundamental la educaţie, mecanismele de bază de formare şi dezvoltare a capitalului uman şi promovarea valorilor general-umane şi a aspiraţiilor de integrare europeană ale societăţii.

Pentru precizare menţionăm că educaţia nonformală se poate realiza, în cadrul unor seminare, sesiuni de formare, workshopuri, prin parteneriat între facilitatori şi participanţi, în grupuri/comunităţi sau în cadrul altor organizaţii (decît cele din sistemul de învăţămînt) şi este folosită cu referire la educaţia continuă a adulţilor, deşi aria sa de cuprindere nu se limitează la adulţi. Responsabilitatea pentru formarea sau completarea competenţelor obţinute în contexte nonformale trebuie să o poarte persoana juridică înregistrată în conformitate cu legislaţia naţională şi să aibă caracter juridic permanent.

De asemenea, vă comunicăm că, în contextul art.124 al Codului educaţiei al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr.152 din 17 iulie 2014, învăţarea pe tot parcursul vieţii se poate realiza în instituţii şi organizaţii enumerate în respectivul articol şi autorizate provizoriu sau acreditate conform legislaţiei în vigoare.

Amendamentul OR nr.40 din 23 martie 2016 referitor la modificarea şi completarea Legii privind piaţa produselor petroliere nr.461-XV din 30 iulie 2001 nu poate fi susţinut, deoarece, în conformitate cu art.20 lit.d) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, propunerile urmează a fi însoţite de fundamentarea economico-financiară a costurilor bugetare suplimentare implicate, precum şi de calculele şi datele privind impactul acestora asupra activităţii economico-financiare a agenţilor economici din domeniul produselor petroliere. În absenţa unei asemenea informaţii, propunerea dată nu poate fi examinată.

Amendamentul VI nr.24 din 11 aprilie 2016 referitor la completarea Legii privind controlul tutunului nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 nu se susţine, în contextul în care nu este elaborat, definitivat şi reglementat un mecanism de control şi administrare a interdicţiei privind plasarea pe piaţa internă a ţigaretelor la preţul inferior unui nivel minim stabilit. Suplimentar, avînd în vedere că propunerea dată nu prevede şi un sistem de sancţiuni şi penalizări, gradul de funcţionalitate al interdicţiei menţionate este unul redus.

Cu referinţă la amendamentul DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 aferent art.XXV din proiectul de lege referitor la Legea nr.160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, precum şi amendamentele Şf.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 şi DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitoare la art.XXX din proiectul de lege, menţionăm susţinerea acestora.

Amendamentul VG nr.016/16 din 11 aprilie 2016 pct.11 referitor la completarea Legii nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nu se susţine. Conform art.3 din Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, preţul de vînzare reprezintă preţul final al unei unităţi de produs sau al unei cantităţi din produs, incluzînd TVA şi toate celelalte taxe.

Astfel, reieşind din textul art.23 alin.(11) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006, cuantumul despăgubirii de asigurare se stabileşte luînd în calcul preţurile medii practicate de minimum trei unităţi de specialitate acceptate de părţi pentru manopera şi pentru materialele aferente reparaţiei sau înlocuirii părţilor componente şi pieselor avariate. În acest sens, preţurile luate ca reper, conform Legii comerţului interior, urmează să includă TVA şi celelalte taxe.

Concomitent, potrivit art.23 alin.(7) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006, în cazul în care pentru repararea autovehiculului este necesară cumpărarea în valută străină a unor piese sau materiale, egal cu costul lor este egal costului de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuielile de transport, taxele vamale şi TVA aferentă), echivalat în lei moldoveneşti la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data plăţii facturii.

Amendamentul Şt.C nr.172 din 31 martie 2016 se susţine parţial, cu propunerea de a exclude poziţia tarifară 6001 10 000 pe motiv că aceasta se regăseşte deja în Legea nr.5 din 25 februarie 2016 pentru modificarea anexei de la articolul I al Legii nr.172 din 25 iulie 2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, precum şi poziţia tarifară 3923 10 000, deoarece aceasta cuprinde cutii, lăzi, stelaje şi articole similare definite ca produse finite sub formă de ambalaj, şi nu ca materie primă utilizată în industria prelucrătoare.

Cu referinţă la amendamentele Şf.C. nr.217 din 13 aprilie 2016 şi DJ-8 nr.136 din 1 aprilie 2016 referitoare la art.XXXIV din proiect, se propune completarea articolului respectiv cu un nou punct, în următoarea formulare:

“3. La articolul XXVI alineatul (1), textului “şi a articolului IV punctul 1 referitor la art.5 pct.43), punctul 3, punctul 8 referitor la art.24 alin.(13), punctul 59 referitor la art.134 alin.(1) lit.e), punctul 84 referitor la art.257 alin.(5¹), a articolului XXI punctul 6, care se pun în aplicare la 1 ianuarie 2017” se exclude.”

În partea ce ţine de amendamentul IV nr.16 din 31 martie 2016 referitor la modificarea art.17 alin.(2) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 5 decembrie 2008, menţionăm că, potrivit prevederilor art.59 alin.(1) al Regulamentului Parlamentului adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996, “deputaţii au dreptul să prezinte în scris propuneri conceptuale şi amendamente motivate la proiectul de act legislativ”, iar alin.(3) al aceluiaşi articol accentuează că “Amendamentele trebuie să fie motivate”.

Astfel, în lipsa unei motivaţii concludente ce ar întemeia scopul propunerii înaintate, operarea acesteia nu poate fi considerată drept una oportună.