542/11.06.97 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2005
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
H O T Ă R Î R E
cu privire la aprobarea Strategiei energetice a
Republicii Moldova pînă în anul 2005
nr. 542 din 11.06.97
(în vigoare 31.07.1997)
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.49-50 art.515 din 31.07.1997
* * *
Abrogat: 31.10.2012
Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012
În scopul reglementării direcţiilor de bază în activitatea şi dezvoltarea complexului energetic al republicii pe un termen de durată medie, Guvernul Republicii Moldova
HOTĂRĂŞTE:
Se aprobă Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2005 (se anexează).
| PRIM-MINISTRU | |
| AL REPUBLICII MOLDOVA | Ion CIUBUC |
Chişinău, 11 iunie 1997 |
|
| Nr.542. |
STRATEGIA ENERGETICĂ
a Republicii Moldova pînă în anul 2005
PREFAŢĂ
Complexul energetic este o ramură de bază a economiei naţionale destinat să asigure cu energie şi combustibil economia naţională şi populaţia republicii. Strategia de dezvoltare a complexului energetic reprezintă direcţiile principale şi raţionale de dezvoltare în termene medii a ramurii în baza cărora se vor lua decizii şi se vor elabora măsuri concrete de realizare a acestora.
În prezenta strategie s-a ţinut cont de noua situaţie geopolitică a ţării şi situaţia reală a economiei republicii, inclusiv condiţiile de tranziţie la relaţiile de piaţă. Se evidenţiază factorii ce caracterizează starea actuală a complexului energetic, indicîndu-se soluţiile principale de rezolvare a acestora pentru fiecare subsector energetic.
În scopul atribuirii strategiei unei viabilităţi în perspectivă în procesul elaborării ei s-a ţinut cont de următorii factori de importanţă majoră: prezenţa preţurilor de piaţă la resursele energetice, lipsa mijloacelor financiare suficiente şi tendinţa de creştere a consumului de energie în perioada de pînă în anul 2005. Strategia, de asemenea, propune soluţii privind diminuarea dependenţei republicii de un singur sau un număr limitat de furnizori de combustibil. Realizarea strategiei se concepe în cadrul unor acţiuni complexe, care necesită acţiuni la nivelul economiei naţionale luate în ansamblu.
1. Starea actuală a complexului energetic
Complexul energetic a cunoscut pînă în anul 1990 o permanentă şi relativă dezvoltare şi îşi îndeplinea funcţiile de bază – aprovizionarea fiabilă a consumatorilor cu energie şi combustibil la un nivel înalt de fiabilitate, cu cheltuieli moderate şi cu impacturi asupra mediului, relativ, suportabile.
Odată cu destrămarea fostei U.R.S.S. şi trecerea la economia de piaţă, complexul energetic, precum şi economia Republicii Moldova în ansamblu, a intrat într-o fază de criză accentuată, atît pe plan economic, cît şi strategic. Se evidenţiază următorii factori semnificativi şi probleme care caracterizează situaţia actuală a complexului energetic al republicii:
a) factorii tehnico-economici:
uzarea morală şi fizică substanţială a agregatelor, instalaţiilor şi echipamentelor electro- şi termoenergetice;
depăşirea intensităţii energetice a producţiei în republică de cîteva ori faţă de indicii respectivi ai ţărilor occidentale, care conduce la majorarea cheltuielilor de producţie şi în consecinţă la micşorarea considerabilă a competitivităţii produselor economiei naţionale pe piaţa mondială;
datoriile enorme faţă de furnizorii externi de combustibil ce au creat o situaţie financiară critică, iar lipsa acută de investiţii a frînat considerabil menţinerea şi dezvoltarea eficientă a complexului energetic;
politica tarifară incorectă care nu asigură acoperirea cheltuielilor totale şi se bazează pe subvenţii încrucişate;
mecanismul de formare a tarifelor şi preţurilor la energie şi combustibil, care nu este adaptat condiţiilor de creştere a inflaţiei şi schimbării diferenţei de curs a valutei naţionale;
situaţia financiară grea a companiilor energetice în mare măsură defavorizate în urma implicării organelor publice de stat în relaţiile dintre furnizorii şi consumatorii de energie;
b) factorii de securitate energetică:
dependenţa, în mărime de 98 la sută, de resursele energetice importate;
dependenţa, în proporţii mari, de un singur sau un număr limitat de furnizori de combustibil;
ponderea gazelor naturale în balanţa consumului total de resurse energetice, care depăşeşte 50 la sută şi pune consumatorii într-un pericol de fiabilitate şi securitate redusă în cazul cînd accesul la gaze din diferite motive devine limitat, mai ales luînd în considerare că acest tip de combustibil este importat dintr-o singură ţară;
85 la sută din puterea electrică este instalată în partea stîngă a Nistrului. Caracterul nedeterminat la momentul actual în vederea soluţionării politice a problemei Transnistriei menţine în tensiune permanentă fiabilitatea aprovizionării cu energie electrică şi asigurarea cu combustibil a consumatorilor situaţi pe malul drept al Nistrului;
practic toate căile energetice de import al combustibilului trec printr-o singură ţară (Ucraina);
c) factorii ecologici:
nivelul scăzut de protecţie a mediului ambiant de influenţa obiectivelor energetice, cauzat de lipsa mijloacelor financiare respective, în vederea înzestrării cu dispozitive necesare pentru captarea substanţelor nocive evacuate;
lipsa unor tehnologii moderne de purificare a mediului înconjurător de unele substanţe nocive de provenienţă energetică şi de transport.
2. Obiectivele conceptuale ale strategiei
de dezvoltare a complexului energetic
Strategia de dezvoltare a complexului energetic are drept scop major realizarea în timp a unor obiective, care ar asigura funcţionarea eficientă şi fiabilă a acestui complex, instaurarea unei stabilităţi faţă de eventualele perturbaţii interioare şi exterioare, principalele fiind:
a) obiective economice:
restructurarea complexului energetic prin demonopolizarea sistemului electroenergetic şi crearea întreprinderilor separate de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice. Acordarea întreprinderilor energetice şi companiilor private a dreptului de a concura pe piaţa distribuţiei energiei electrice;
realizarea etapelor ulterioare de privatizare a reţelelor de distribuţie gaze şi obiectivelor sistemului de aprovizionare cu produse petroliere;
privatizarea întreprinderilor de producere şi distribuţie a energiei electrice;
instituirea organului independent pentru reglementări în energetică;
asigurarea necesităţilor economiei naţionale şi a populaţiei cu energie şi combustibil;
folosirea parţială şi trecerea treptată la unele resurse energetice proprii: rezervele de petrol şi gaze din sudul republicii, potenţialul hidroenergetic, surse netradiţionale de energie;
reducerea cheltuielilor de producţie, distribuire şi utilizare a energiei, majorarea eficienţei energoeconomice a complexului energetic;
armonizarea politicii tarifare la cerinţele economiei de piaţă. Tarifele la energia electrică, termică şi preţurile la resursele energetice vor acoperi cheltuielile de exploatare, marja rezonabilă pentru efectuarea investiţiilor şi profitul;
alinierea la standardele europene şi normele tehnice admisibile de poluare, avînd în vedere aderarea la organismele internaţionale respective;
creşterea concurenţei dintre furnizorii externi de combustibil şi producătorii energiei electrice şi termice prin încurajarea producătorilor independenţi;
asigurarea unui consum de menaj al energiei la nivel de standard european;
promovarea unui cadru legislativ şi normativ adecvat economiei de piaţă, care să încurajeze investiţiile şi să asigure premisele unei activităţi corespunzătoare, în condiţiile viitoarei pieţe unice energetice prevăzute de Tratatul Cartei Energiei;
b) obiective de securitate energetică:
diversificarea furnizorilor, cel puţin 2-3 pentru fiecare gen de resurse energetice;
diversificarea genurilor de resurse energetice utilizate;
majorarea capacităţilor electrogeneratoare de pe malul drept al Nistrului, asigurîndu-se fiabilitatea importului de combustibil;
c) obiective ecologice:
încadrarea treptată în normativele europene de poluare admisă a mediului înconjurător.
3. Pronosticul consumului de resurse energetice
Consumul total de resurse energetice pînă în anul 2005 s-a pronosticat în funcţie de diferite ritmuri de evoluţie a economiei naţionale, inclusiv a ratei de creştere a produsului intern brut, gradului de creştere a eficienţei energetice la consumatori şi participării capitalului străin în dezvoltarea economiei republicii, dinamicii preţurilor la combustibil.
Pronosticul de creştere a produsului intern brut presupune o stabilitate a declinului economic în anul 1997, iar începînd cu anul 1998 o relansare treptată a economiei, asigurîndu-se o majorare a produsului intern brut de 1,45 ori în perioada 1997-2005.
Corelat cu scenariul de dezvoltare a produsului intern brut se preconizează creşterea consumului de resurse energetice primare, inclusiv la energia electrică şi termică.
Scenariul adoptat pînă în anul 2005 pentru evoluţia consumului de energie corespunde ritmului anual de creştere de circa 2,2 la sută pentru consumul total de resurse energetice primare, 3 la sută pentru energia electrică şi 1,8 la sută pentru energia termică.
Din consumul total de combustibil în republică 40 la sută îi vor reveni producerii energiei electrice şi termice.
4. Dezvoltarea sistemului electroenergetic
Consumul de energie electrică în ultimii ani s-a redus considerabil în legătură cu scăderea producţiei social-globale.
Nivelul maxim al acestui consum a fost înregistrat în anul 1990 – 12,65 mlrd.kWh, micşorîndu-se în anul 1996 pînă la 7,29 mlrd.kWh. Luînd în considerare starea tehnică actuală nesatisfăcătoare a utilajului din sistemul electroenergetic, lipsa de investiţii pentru acoperirea deficitului de putere, se cere de a fi realizată printr-o variantă de dezvoltare a capacităţilor generatoare corespunzătoare circumstanţelor şi posibilităţilor financiare din republică şi la nivelul atragerii investiţiilor străine. Iniţial se va orienta la varianta de dezvoltare a surselor de energie electrică bazată pe principiul de autobalanţă şi care presupune, totodată, un import de putere necesar.
Această variantă prevede:
reabilitarea tehnică a centralelor electrice cu termoficare C.E.T.-1 Chişinău şi C.E.T. Bălţi, asigurîndu-se o majorare a capacităţilor acestora, respectiv de la 46 la 60 MW şi de la 28 la 48 MW;
extinderea Centralei electrice cu termoficare C.E.T.-2 Chişinău de la 240 la 585 MW;
reabilitarea parţială a grupurilor energetice pe cărbune de la Centrala Termoelectrică Moldovenească (C.T.E.M.);
realizarea conexiunilor intersistemice, care vor asigura un schimb de putere electrică pînă la 650 MW, fiind ca un prim pas spre realizarea interconexiunilor electroenergetice ale ţărilor riverane bazinului Mării Negre şi ţărilor balcanice;
estimarea şi pregătirea sistemului electroenergetic către posibila funcţionare în paralel cu sistemul electroenergetic european (U.C.P.T.E.);
construcţia pe teritoriul republicii a unor surse de energie electrică şi termică de capacitate mică de tip combinat, care vor consuma gaze naturale, puterea cărora va atinge 178 MW în anul 2000 şi 450 MW în anul 2005, inclusiv la Centrala Termică Est Chişinău – 66 MW, Centrala Termică Munceşti – 12 MW;
estimarea variantelor oportunităţii construcţiei centralelor noi, elaborarea studiului de fezabilitate privind construcţia centralei termoelectrice cu o capacitate de pînă la 600 MW;
implementarea unui sistem modern de evidenţă, control şi gestiune a consumului de energie electrică.
Programele de dezvoltare a surselor se vor corela cu posibilităţile de asigurare cu combustibil.
Legături interstatale energetice se vor realiza în cadrul programului de interconexiuni ale sistemelor electroenergetice ale ţărilor riverane bazinului Mării Negre şi ţărilor balcanice.
5. Dezvoltarea sistemului termoenergetic
Producerea energiei termice în anul 1990 a constituit 22 mln.Gcal, iar în anul 1995 a scăzut aproape de 2 ori. În acelaşi timp s-a schimbat structura consumului de căldură, în primul rînd în favoarea consumatorilor rezidenţiali, s-au învechit substanţial capacităţile termogeneratoare şi reţelele termice,s-au majorat cheltuielile pentru combustibil şi exploatarea capacităţilor termogeneratoare şi a reţelelor termice. Astfel, la dezvoltarea sistemului termoenergetic, se vor lua în considerare, în primul rînd, criteriile eficienţei economice şi fiabilitatea surselor de energie termică, respectarea normelor ecologice.
Reieşind din practica mondială, se stabilesc două direcţii de aprovizionare cu energie termică:
sisteme centralizate, bazate, în primul rînd, pe utilizarea cogenerării energiei electrice şi termice;
sisteme autonome de generare a energiei termice, bazate pe gaze şi combustibil lichid şi solid.
Concomitent cu cele menţionate, în calitate de resurse alternative de căldură, vor fi utilizate resursele renovabile de energie, în special, energia soarelui, eoliană, biomasei, hidro, geotermală etc.
Asigurarea cu energie termică se va efectua prin înfăptuirea măsurilor de economisire a energiei şi, în special prin:
înlocuirea parţială a conductelor existente de energie termică cu ţevi acoperite cu termoizolaţie tip poliuretan şi polietilenă, prelucrate la înaltă presiune şi înzestrate cu echipament de diagnoză, ce va conduce la majorarea termenelor de exploatare pînă la 25-30 ani şi va permite diminuarea de 2-3 ori a pierderilor de căldură;
implementarea dirijării automate a proceselor de ardere în cazane, ce va asigura diminuarea consumului de combustibil pînă la 30 la sută;
înlăturarea scurgerilor de aburi şi apă fierbinte în reţelele de transport şi distribuţie a energiei termice;
contorizarea consumului de energie termică;
implementarea paşaportului termic pentru clădiri, ca instrument de reglare eficientă a consumului de căldură;
înlăturarea treptată a subvenţiilor încrucişate la energia termică pentru anumite categorii de consumatori.
Pentru realizarea măsurilor de dezvoltare a sistemului termoenergetic pînă în anul 2005, vor fi folosite atît acumulările din urma comercializării energiei termice, cît şi mijloacele cotelor-părţi ale consumatorilor, investiţiilor din ţară şi de peste hotare.
6. Dezvoltarea sistemului de aprovizionare cu
combustibil lichid şi solid
Aprovizionarea cu combustibil lichid şi solid la un grad de fiabilitate şi securitate înalt în condiţiile noi formate de piaţă va fi posibilă prin realizarea următoarelor măsuri concrete:
diversificarea importului de ţiţei, produse petroliere, cărbune, inclusiv din ţările de Est, Vest, Orientul Apropiat;
extinderea optimală şi modernizarea bazelor petroliere prin instalarea echipamentelor de descărcare automată, de evidenţă, protecţie ecologică, reconstrucţia căilor de acces, implementarea sistemului automat ce va asigura trecerea fără staţionare a vagoanelor de cale ferată de la ecartamentul utilizat în Moldova la cel de standard european şi invers;
modernizarea staţiilor de alimentare a automobilelor, înzestrarea lor cu utilaj şi sisteme automatizate moderne de evidenţă şi facturizare, cu sisteme de protecţie a mediului ambiant, extinderea şi privatizarea sistemului staţiilor de alimentare, completarea parcului de vagoane-cisterne şi capacităţi petroliere, construcţia estacadelor speciale la calea ferată;
construcţia terminalului petrolier în componenţa portului Giurgiuleşti, reţelei de transport al produselor petroliere;
efectuarea prospecţiunilor şi exploatarea surselor proprii de ţiţei.
Se vor crea condiţii respective, care vor facilita demonopolizarea şi concurenţa pieţei de produse petroliere, cărbune şi alte genuri de combustibil lichid şi solid, în scopul micşorării preţurilor de import şi comercializarea acestora.
7. Dezvoltarea sistemului de aprovizionare cu gaze
Gazificarea în republică se efectuează pe două căi: cu gaze naturale şi cu gaz lichefiat. Importul de gaze a constituit 3,5 mlrd.mc în anul 1996 şi se va majora conform pronosticului pînă la 4,8 mlrd.mc în anul 2005.
Dezvoltarea sistemului de gaze prevede în perspectivă aprovizionarea şi din alte surse prin conectarea la gazoductele ce vor fi construite spre ţările din Sud-Estul Europei. Concomitent vor fi efectuate prospecţiuni şi explorări, precum şi lucrări de valorificare a zăcămintelor proprii de gaze.
În perioada vizată sistemul de gazificare se va dezvolta prin construcţia gazoductelor-ramificaţii, care vor asigura furnizarea gazelor naturale practic spre toate raioanele republicii. Va continua gazificarea localităţilor, agenţilor economici, conform programului existent de gazificare pînă în anul 2000, precum şi prin extinderea acestui program pe anii premergători. Se prevede construcţia unor noi gazoducte magistrale, care vor asigura majorarea tranzitului de gaze din Rusia spre ţările din Sud-Estul Europei. Concomitent se va construi gazoductul Bălţi-Ungheni-Iaşi, care va permite conectarea sistemului naţional de gaze la sistemele român şi european.
Se va elabora studiul de fezabilitate şi calculele tehnico-economice privind construcţia celui de-al doilea gazoduct magistral independent spre Chişinău.
În vederea ameliorării situaţiei tehnice şi financiare a subsectorului de aprovizionare cu gaze, se vor întreprinde măsuri ca pînă în anul 2002, să se atingă un nivel de autogestionare fără datorii pentru consumul de gaze neachitate şi formarea unei structuri echilibrate de preţuri realizate. Astfel se prevede:
reutilarea şi modernizarea punctelor de reglare a presiunii gazelor;
reducerea maximă a pierderilor în gazoductele magistrale şi reţelele de distribuţie;
majorarea eficienţei utilizării gazelor la consumatori;
asigurarea contorizării tuturor consumatorilor de gaze naturale, implementarea unui sistem modern de evidenţă a importului şi distribuire a gazelor;
argumentarea oportunităţii construcţiei în sudul republicii a unor stocaje de gaze în complex cu valorificarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze în această regiune.
8. Conservarea energiei
Consumul eficient de energie reprezintă o necesitate vitală pentru Republica Moldova atît în prezent, cît şi pe viitor. Aceasta este condiţionată atît de faptul că republica nu posedă resurse energetice proprii şi toate necesităţile în energie le satisface din import, cheltuind surse financiare enorme în condiţiile dificultăţilor balanţelor de plăţi, cît şi de situaţia că consumul de energie primară şi finală pe unitatea produsului intern brut este de 3-5 ori mai mare decît în ţările dezvoltate. În ultimii ani intensitatea energetică a produsului intern brut în Republica Moldova are o tendinţă de creştere (de la 1,89 tc.c. în anul 1990 la 2,34 tc.c. în anul 1995 la 1000 dolari S.U.A. a produsului intern brut, calculat după paritatea puterii de cumpărare).
Astfel majorarea de 1,2 ori pînă în anul 2005 a eficienţei de utilizare şi economisire a resurselor energetice este considerată o sarcină prioritară de stat. Această problemă va fi soluţionată în felul următor:
restructurarea economiei naţionale în favoarea producţiei cu pondere mare de muncă şi ştiinţă;
implementarea tehnologiilor energoefective în industrie, agricultură şi alte ramuri;
retehnologizarea şi modernizarea instalaţiilor şi echipamentelor energetice, inclusiv introducerea ciclului combinat de generare a energiei;
contorizarea integrală a consumului de gaze, energie electrică şi termică;
dezvoltarea şi utilizarea resurselor renovabile de energie;
perfecţionarea sistemelor şi parcurilor de transport, dezvoltarea sistemelor rutiere, electrificarea parţială a Căii Ferate din Moldova;
perfecţionarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică şi termoficare, implementarea pe scară largă a sistemelor autonome efective de aprovizionare cu energie termică, instalarea dispozitivelor de reglare automată a căldurii în spaţiile locative şi oficii, utilizarea dispozitivelor de iluminat cu o eficacitate ridicată;
elaborarea şi implementarea noilor acte normative privind mecanismul regulatoriu al eficienţei energetice, standardelor, normelor de proiectare şi construcţie, regulamentelor şi normativelor de consum;
efectuarea expertizei obligatorii a proiectelor de construcţie şi de prestare a serviciilor privind eficienţa utilizării energiei, efectuarea obligatorie a auditelor energetice;
consolidarea şi funcţionarea normală a Agenţiei Naţionale de Conservare a Energiei şi a Inspectoratului Energetic de Stat;
perfecţionarea şi implementarea mecanismului economic de cointeresare şi încurajare a conservării energiei, crearea fondului pentru utilizarea raţională a energiei spre susţinerea financiară a proiectelor energo-eficiente, cercetărilor, tehnologiilor şi elaborărilor tehnice în domeniul conservării energiei;
elaborarea şi realizarea programelor naţionale şi ramurale de conservare a energiei;
implementarea unor programe de şcolarizare şi instruire a specialiştilor, studenţilor, elevilor şi a populaţiei în domeniul utilizării eficiente şi economisirii energiei, organizarea concursurilor şi expoziţiilor realizărilor în acest domeniu;
reexaminarea normelor de rezistenţă termică a construcţiilor, modernizarea sistemelor interioare inginereşti ale clădirilor.
9. Protecţia mediului înconjurător
Protecţia mediului înconjurător prezintă astăzi o problemă globală destul de acută. Cerinţele ecologice necesită modificări radicale şi în politica energetică.
Protecţia mediului înconjurător este strîns legată de alimentarea cu energie. Producerea şi consumul de energie, bazat pe arderea combustibililor fosili, conduce la repercusiuni grave asupra climei şi a mediului în general. În atmosferă au loc emisii în cantităţi enorme de bioxid de carbon (CO2), bioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), cenuşă şi zgură, în bazinele acvatice se elimină substanţe nocive lichide.
Instalaţiile de purificare reţin numai parţial substanţele nocive emanate. Pentru micşorarea emanărilor de CO2 nu există altă cale, decît reducerea consumului de combustibili fosili, fie prin limitare maximă, fie prin utilizarea raţională a energiei.
O altă sursă de poluare a mediului înconjurător o prezintă mijloacele de transport. Datorită utilizării benzinei şi motorinei necalitative şi folosirii motoarelor imperfecte, transportul emană o mare cantitate de substanţe nocive, în deosebi SO2, NOx, plumb.
Diminuarea acţiunii energeticii asupra mediului se va efectua în următoarele direcţii:
modernizarea şi retehnologizarea grupurilor de producere a energiei, în special la Centrala Termoelectrică Moldovenească, C.E.T.-1 şi C.E.T.-2 Chişinău, C.E.T. Bălţi, centralele termice ale întreprinderilor Companiei de Stat "Moldenergo", Asociaţiei Republicane de Producţie "Termocomenergo" şi altor organizaţii;
elaborarea şi implementarea noilor tehnologii şi echipamente de purificare şi reducere a emisiilor de substanţe nocive pînă la normativele admisibile;
majorarea eficacităţii tuturor verigilor producerii, transportării şi utilizării energiei, conservarea energiei la consumatori;
substituirea maximă a combustibililor fosili cu gaze naturale şi gaz lichefiat, care sînt mai puţin poluante, inclusiv pentru alimentarea mijloacelor de transport;
elaborarea şi implementarea instalaţiilor concurente a resurselor renovabile de energie;
elaborarea şi implementarea standardelor şi normativelor ecologice de stat în privinţa reducerii emisiei substanţelor nocive, inclusiv pentru mijloacele de transport;
elaborarea şi implementarea mecanismului economic pentru protecţia mediului ambiant în domeniul energetic.
10. Politica tehnico-ştiinţifică şi pregătirea cadrelor
Reieşind din sarcinile de restructurare şi dezvoltare a complexului energetic în condiţiile noi de piaţă, politica tehnico-ştiinţifică în domeniul energetic se va promova în următoarele direcţii:
elaborarea şi perfecţionarea unor noi tehnologii de producere, transportare, distribuţie şi utilizare a energiei, atît de caracter interramural, efectuate la comanda de stat, cît şi ramurale sau pentru anumite întreprinderi, efectuate la comanda acestora;
crearea şi implementarea unor noi tipuri de maşini, utilaje şi echipamente energetice cu un randament şi eficienţă ridicată;
cercetări, inclusiv fundamentale în domeniul creării unor noi genuri şi surse de energie;
argumentarea ştiinţifică şi tehnico-economică a variantelor optimale de necesitate şi alimentare cu energie a economiei naţionale, a diversificării resurselor din import;
investigaţii în domeniul dezvoltării sistemului energetic naţional, perfecţionării structurii şi dirijării complexului energetic al republicii, îmbunătăţirii situaţiei ecologice, majorării eficacităţii economice şi energetice, formării criteriilor ştiinţifice ale politicii energetice;
elaborarea unor acte legislative şi normative, care vor determina dezvoltarea şi funcţionarea normală a complexului energetic.
Succesul în acest domeniu îl vor asigura cadrele de ingineri, tehnicieni şi muncitori ai întreprinderilor, specialiştii organelor de dirijare şi instituţiilor de cercetări şi proiectare. Pregătirea cadrelor se va efectua după un program bine argumentat, care va include orientarea şcolilor spre necesitatea şi importanţa specialiştilor-energeticieni, elaborarea şi promovarea unor programe moderne de pregătire a specialiştilor în colegii şi instituţii de învăţămînt superioare, stagierea în ţările dezvoltate din Occident, elaborarea şi implementarea unui mecanism de stimulare real al specialiştilor energeticieni.
11. Colaborarea internaţională
Politica energetică naţională va fi în viitor integrată în politica europeană şi cea internaţională. Aceasta necesită o coordonare intensivă cu Uniunea Europeană, Banca Mondială, o cooperare crescîndă cu ţările Comunităţii Statelor Independente, Europei Centrale şi de Vest.
În cadrul programelor internaţionale TACIS, SINERGY, PNUD, USAID, "Eficacitatea Energetică - 2000", Centrul Regional Energetic al Bazinului Mării Negre, UNIPEDE, BSEC se vor efectua măsuri de asistenţă tehnică, de expertize şi susţinere financiară a diferitelor proiecte, îndreptate spre restructurarea sectorului, ameliorarea situaţiei financiare, modernizarea şi dezvoltarea complexului energetic, extinderea legăturilor multilaterale privind relaţiile investiţionale şi comerciale conform Tratatului Cartei Energiei.