Hotărâre nr. 543 din 24.07.2024

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

privind aprobarea  Metodologiei de formare a tarifelor

pentru serviciile de utilizare a infrastructurii feroviare

prestate de administratorul infrastructurii

nr. 543  din  24.07.2024

 (în vigoare 24.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 404-407 art. 764 din 24.09.2024

* * *

În temeiul art.3 alin.(3) lit.d) şi art.29 alin.(1) din Codul transportului feroviar al Republicii Moldova nr.19/2022 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.45-52, art.57), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Metodologia de formare a tarifelor pentru serviciile de utilizare a infrastructurii feroviare prestate de administratorul infrastructurii (se anexează).

2. Administratorul infrastructurii, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, va elabora şi va prezenta spre aprobare Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale cadrul de tarifare, în baza Metodologiei de formare a tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare, conform art.29 alin.(1) din Codul transportului feroviar al Republicii Moldova nr.19/2022.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.543/2024

METODOLOGIA

de formare a tarifelor pentru serviciile de utilizare a infrastructurii

feroviare, prestate de administratorul infrastructurii

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Metodologia de formare a tarifelor pentru serviciile de utilizare a infrastructurii feroviare prestate de administratorul infrastructurii (în continuare – Metodologie) stabileşte principiile unice de calculare a tarifelor pentru serviciile prestate contra plată de către administratorul infrastructurii feroviare.

2. Prezenta Metodologie reglementează modul de calculare a tarifelor pentru serviciile prestate şi componenţa/structura costurilor şi a cheltuielilor incluse în tariful pentru serviciile de acces la infrastructura feroviară.

3. În sensul prezentei Metodologii, următoarele noţiuni se definesc astfel:

cost direct – costul generat direct, alocat ca urmare a exploatării serviciului de transport feroviar;

cost unitar direct – costul direct per tren-kilometru, per vehicul-kilometru, per tonă brută-kilometru aferentă unui tren sau pe o combinaţie a acestora;

centru de cost – o unitate operaţională din cadrul sistemului contabil al administratorului infrastructurii feroviare, căreia îi sunt alocate costurile în scopul repartizării directe sau indirecte a acestora către un serviciu comercializabil.

4. Tarifele se determină în baza analizei detaliate a costurilor suportate de către administratorul infrastructurii feroviare în perioada de activitate precedentă, pentru ultimii 3 ani fiind aplicată o marjă rezonabilă a profitului.

5. Pentru serviciile de acces la infrastructura feroviară, rata profitului rezonabil (rata rentabilităţii capitalului propriu – ROE) nu va depăşi 6,5%, care ţine seama de riscuri, inclusiv riscul pentru venituri, sau de absenţa unor riscuri suportate de administratorul infrastructurii.

II. PRINCIPII ŞI REGULI DE BAZĂ

6. Mecanismul aplicat la determinarea şi reglementarea tarifelor are la bază următoarele principii:

6.1. asigurarea unui nivel sigur şi eficace al calităţii serviciilor prestate;

6.2. garantarea condiţiilor echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii la prestarea serviciilor;

6.3. recuperarea costurilor şi a cheltuielilor certe suportate de către administratorul infrastructurii feroviare, în scopul asigurării viabilităţii financiare, a continuităţii şi a dezvoltării acesteia.

7. Metoda de repartizare a costurilor şi a cheltuielilor între serviciile prestate este determinată în politicile contabile pentru anul de gestiune a administratorului infrastructurii feroviare.

8. Costurile materialelor repartizabile, costurile de personal repartizabile, costurile indirecte de producţie şi cheltuielile activităţii operaţionale se repartizează între tipurile de servicii, conform normelor aprobate de către administratorul infrastructurii feroviare.

9. Pentru stabilirea bazei de calcul în vederea determinării tarifelor pentru serviciile de acces la infrastructura feroviară, administratorul infrastructurii feroviare ţine contabilitatea separat pentru serviciile de infrastructură prestate, şi ţine evidenţa costurilor şi a veniturilor pe centre de cost conform serviciilor furnizate, cu excepţia primei aplicări.

10. Tarifele pentru pachetul minim de servicii de acces şi pentru accesul la secţiunile de infrastructură feroviară şi/sau la instalaţiile de servicii care conectează infrastructurile de servicii se stabilesc la costul direct al operării serviciilor de transport feroviar pe aceste secţiuni.

11. Dacă serviciile suplimentare şi cele auxiliare sunt prestate de administratorul infrastructurii feroviare, tariful perceput pentru serviciul prestat nu trebuie să depăşească costul acestuia, plus un profit rezonabil prevăzut la pct.5.

12. Metoda de determinare a tarifelor pentru serviciile prestate se efectuează în baza costului acestora.

III. STRUCTURA COSTURILOR ŞI A CHELTUIELILOR

 AFERENTE SERVICIILOR PRESTATE

13. Structura costurilor şi a cheltuielilor incluse în tariful pentru serviciile prestate cuprinde:

13.1. costuri materiale directe şi repartizabile – costul materialelor, al lucrărilor şi al serviciilor utilizate în procesul de prestare a serviciului;

13.2. costuri directe şi repartizabile cu personalul – remunerarea, contribuţiile de asigurări sociale şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi alte plăţi aferente personalului încadrat nemijlocit în procesul de prestare a serviciilor;

13.3. costurile indirecte de producţie – costurile legate de gestiune şi de deservire a structurii organizaţionale în procesul prestării serviciilor;

13.4. cheltuieli de distribuire, administrative şi alte cheltuieli din activitatea operaţională – repartizate pentru fiecare dintre serviciile prestate de către administratorul infrastructurii feroviare.

14. Costurile materialelor repartizabile, costurile de personal repartizabile şi costurile indirecte de producţie se repartizează între tipurile de servicii/centrele de cost proporţional numărului personalului din subdiviziunile structurale.

15. Cheltuielile de distribuire, administrative şi alte cheltuieli din activitatea operaţională se repartizează între tipurile de servicii proporţional numărului personalului din subdiviziunile structurale.

16. Componenţa costurilor şi a cheltuielilor serviciilor prestate de administratorul infrastructurii feroviare se stabileşte conform Standardului Naţional de Contabilitate "Cheltuieli" şi Indicaţiilor metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costurilor produselor şi serviciilor, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr.118/2013.

17. În costul serviciilor prestate nu se includ cheltuielile privind amenzile, penalităţile, despăgubirile pentru nerespectarea prevederilor legislaţiei şi a clauzelor contractuale, de acoperire a lipsurilor şi a pierderilor, cheltuielile legate de filantropie şi de sponsorizare, pentru executarea sau plata lucrărilor (serviciilor) ce nu ţin de activitatea de bază a administratorului infrastructurii feroviare.

IV. COSTURILE DIRECTE LA NIVEL DE INFRASTRUCTURĂ

18. Costurile directe la nivel de reţea se calculează ca diferenţa dintre costurile pentru prestarea serviciilor din pachetul minim de acces şi pentru accesul la infrastructura care conectează infrastructurile de servicii, pe de o parte, şi costurile neeligibile menţionate la capitolul V, pe de altă parte.

19. Administratorul infrastructurii feroviare va aplica costurile furnizării eficiente a serviciilor în scopul calculării costurilor directe la nivel de reţea.

20. Valorile activelor utilizate pentru calcularea costurilor directe la nivel de reţea se bazează pe valorile de intrare sau, în cazul în care aceste valori nu sunt disponibile sau valorile contabile sunt mai mici, pe valorile curente. Valorile de intrare ale activelor se bazează pe sumele plătite şi documentate de administratorul infrastructurii feroviare în momentul achiziţionării acestor active. În caz de anulare a datoriilor, prin care toate sau o parte din datoriile administratorului infrastructurii feroviare au fost preluate de altă entitate, acesta atribuie o parte importantă a datoriilor anulate pentru a reduce valoarea activelor sale şi a costurilor directe corespunzătoare la nivel de reţea. Prin derogare de la prima prevedere, administratorul infrastructurii feroviare poate aplica valori, inclusiv valori estimate, valori contabile sau valori de înlocuire, dacă acestea pot fi măsurate în mod transparent, obiectiv şi solid şi pot fi justificate în mod corespunzător.

21. Fără a aduce atingere capitolului V, dacă administratorul infrastructurii poate măsura în mod transparent, solid şi obiectiv şi demonstrează pe baza celor mai bune practici internaţionale că toate costurile sunt generate în mod direct de exploatarea serviciului de transport feroviar, acesta poate include în calcularea costurilor sale directe la nivel de reţea, în special, următoarele costuri:

21.1. costurile aferente personalului necesar pentru a menţine deschis un anumit tronson de linie, dacă un solicitant cere să exploateze un anumit serviciu de transport feroviar programat în afara orelor de exploatare obişnuite pentru linia respectivă;

21.2. partea din costurile ce ţin de infrastructura macazurilor, inclusiv aparatele de cale, care este expusă uzurii în urma exploatării serviciului de transport feroviar;

21.3. partea din costurile de reînnoire şi de întreţinere a firului de catenară sau a celei de-a treia şine de electrificare sau a ambelor, precum şi a echipamentului de suport al liniei catenare, generată direct ca urmare a exploatării serviciului de transport feroviar;

21.4. costurile aferente personalului necesar pentru pregătirea alocării traselor şi a graficului de circulaţie, în măsura în care acestea sunt direct generate de exploatarea serviciului de transport feroviar.

22. Costurile utilizate pentru calcularea tarifelor se bazează pe plăţile efectuate sau preconizate de administratorul infrastructurii. Costurile calculate se măsoară sau se prognozează, în mod consecvent, pe baza datelor din aceeaşi perioadă.

V. COSTURILE NEELIGIBILE

23. Administratorul infrastructurii feroviare nu va include în calculul costurilor directe şi al cheltuielilor la nivelul întregii reţele, în special următoarele costuri şi cheltuieli:

23.1. costurile fixe legate de punerea la dispoziţie a unui tronson de linie pe care administratorul infrastructurii feroviare trebuie să le suporte chiar şi în lipsa circulaţiei trenurilor;

23.2. costurile care nu sunt legate direct de plăţile efectuate de administratorul infrastructurii feroviare;

23.3. costurile sau centrele de cost care nu sunt direct legate de furnizarea pachetului minim de acces şi de accesul la infrastructura care conectează infrastructurile de servicii;

23.4. costurile de achiziţionare, vânzare, dezmembrare, decontaminare, recultivare sau închiriere a terenurilor sau a altor mijloace fixe;

23.5. cheltuielile generale şi administrative la nivel de reţea, inclusiv salariile care intră în această categorie;

23.6. costurile de finanţare;

23.7. costurile legate de progresul tehnologic sau de uzura morală;

23.8. costurile imobilizărilor necorporale;

23.9. costurile pentru senzorii de cale, echipamentele de comunicare şi de semnalizare de cale, dacă acestea nu sunt generate direct de exploatarea serviciului de transport feroviar;

23.10. costurile pentru echipamentele de informare, echipamentele de comunicare amplasate în afara căii ferate sau pentru echipamente de comunicaţii electronice;

23.11. costurile legate de cazuri individuale de forţă majoră, de accidente şi întreruperi ale serviciilor, inclusiv sancţiunile pentru acţiunile care perturbă exploatarea reţelei, compensaţiile pentru întreprinderile care au avut de suferit din cauza perturbării şi primele care recompensează depăşirea performanţelor;

23.12. costurile pentru echipamentele de alimentare cu energie electrică de tracţiune, dacă nu sunt generate direct de exploatarea serviciului de transport feroviar;

23.13. costurile directe de exploatare a serviciilor de transport feroviar care nu utilizează echipamente de alimentare cu energie electrică şi nu includ costurile pentru utilizarea echipamentelor de alimentare cu energie electrică;

23.14. costurile legate de furnizarea informaţiilor necesare pentru introducerea sau operarea serviciilor pentru care au fost acordate capacităţile solicitate, cu excepţia cazului în care acestea sunt generate de exploatarea serviciului de transport feroviar;

23.15. cheltuielile administrative generate de sistemele de tarife diferenţiate;

23.16. amortizarea care nu este determinată pe baza uzurii reale a infrastructurii cauzate de exploatarea serviciului de transport feroviar;

23.17. partea din costurile de întreţinere şi reînnoire a infrastructurii civile, care nu este generată direct de exploatarea serviciului de transport feroviar.

Nomenclatorul costurilor şi cheltuielilor se stabileşte de către administratorul infrastructurii feroviare şi se include în politicile contabile ale acestuia. Aceste politici vor cuprinde atât costurile, cât şi cheltuielile prevăzute în acest punct, respectând prevederile Standardului Naţional de Contabilitate "Cheltuieli" şi Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr.118/2013.

24. Dacă administratorul infrastructurii feroviare a primit fonduri pentru finanţarea anumitor investiţii în infrastructură, pe care nu este obligat să le ramburseze, şi în cazul în care astfel de investiţii sunt luate în considerare la calcularea costurilor directe, costurile unor astfel de investiţii nu generează creşterea nivelului tarifelor.

25. La prezentarea proiectelor de modificare a tarifelor de acces la infrastructura feroviară, administratorul infrastructurii feroviare are obligaţia să demonstreze organului central de specialitate că niciunul dintre elementele de cost prevăzute în capitolul V nu a fost inclus în costurile directe. Altfel, sarcina probei îi revine administratorului infrastructurii feroviare.

VI. MODUL DE CALCUL AL TARIFELOR

26. Tariful pentru accesul la infrastructura feroviară (în continuare – TAI) reprezintă suma plătită de către un operator de transport feroviar (în continuare – OTF).

27. Pentru accesul la infrastructura feroviară, calculul şi încasarea TAI revin în sarcina administratorului infrastructurii feroviare.

28. TAI se aplică în mod nediscriminatoriu pentru toţi OTF pentru condiţii similare de transport.

29. Metodologia de calcul al TAI se bazează pe următoarele elemente tarifare:

29.1. distanţa parcursă de tren calculată între axa staţiei de plecare şi axa staţiei de sosire;

29.2. tonajul brut al trenului;

29.3. viteza de circulaţie a trenului;

29.4. tipul de trafic: marfă sau călători.

30. TAI se stabileşte în baza rezultatelor analizei detaliate a costurilor şi a cheltuielilor suportate de administratorul infrastructurii feroviare.

31. Calculul costurilor directe. Costurile directe sunt cele care pot fi atribuite direct exploatării serviciilor de transport feroviar. Formula utilizată pentru calcularea costurilor directe este următoarea:

unde:

C_dir – costuri directe atribuite infrastructurii feroviare;

C_var_i – costuri variabile (toate elementele de cost direct implicate în exploatarea infrastructurii feroviare);

C_fix_aloc – costurile fixe alocate constituie o parte a costurilor fixe (cum ar fi întreţinerea infrastructurii) care pot fi alocate în mod rezonabil exploatării trenurilor.

32. Calculul costului unitar direct. Costul unitar direct este costul direct per tren-kilometru aferent unui tren. Costurile unitare directe se calculează prin împărţirea costurilor directe totale la o unitate de măsură, cum ar fi tren-kilometri, vehicul-kilometri sau tonă brută-kilometri. Formula de calcul este următoarea:

unde:

UM – unitate de măsură ca tren-kilometri, vehicul-kilometri sau tonă brută-kilometri.

33. Calculul costurilor variabile per tren-kilometri. Costurile variabile per tren-kilometri (tren-km) se calculează prin raportarea costurilor variabile totale la totalul unităţii de măsură (tren-km). Formula de calcul este următoarea:

unde:

C_var_total – costurile variabile totale înregistrate de administratorul infrastructurii feroviare;

L_total_tren_km – lungimea totală de tren-kilometri.

34. Alocarea costurilor fixe. Alocarea costurilor fixe pe unitate de măsură se efectuează prin raportarea costurilor fixe alocate la lungimea totală de tren-kilometri. Formula de calcul este următoarea:

unde:

C_fix_alocat_tren_km – costurile fixe alocate per tren-km;

C_total_fix_alocate – costurile fixe alocate înregistrate de administratorul infrastructurii;

L_total_tren_km – lungimea totală de tren-kilometri.

35. Costul total direct per tren-km. Costul total direct per tren-km se efectuează prin însumarea costurilor variabile per tren-km şi costurile fixe alocate per tren-km. Formula de calcul este următoarea:

36. Costurile variabile totale. Costurile variabile totale constituie suma costurilor variabile pe componentele de costuri înregistrate de administratorul infrastructurii feroviare. Formula de calcul este următoarea:

unde:

C_var_total – costurile variabile totale înregistrate de administratorul infrastructurii;

C_var_i – fiecare componentă variabilă a costului, precum costurile de personal, punctele, semnalizarea, devierea, mentenanţă şi reînnoire, amortizare etc., înregistrate de administratorul infrastructurii feroviare.

37. Tariful pentru utilizarea infrastructurii feroviare. Administratorul infrastructurii feroviare va asigura, în mod obligatoriu, un pachet minim de servicii pentru accesul la infrastructura feroviară, precum şi pentru accesul la facilităţile de pe linie, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, pentru întreprinderile feroviare cu care a semnat un contract de acces la infrastructura feroviară. Cuantumul tarifului pentru pachetul minim de servicii pentru acces la infrastructura feroviară oferit trenurilor de călători sau de marfă se calculează aplicând următoarea formulă:

unde:

TAI – valoarea tarifului de acces la infrastructura de cale ferată;

Ln – lungimea liniilor neelectrificate în kilometri parcurşi de trenuri de călători;

Ctkm – costul per tren-km pentru transportul de călători/marfă pe liniile neelectrificate;

Kgt – coeficientul pentru greutatea trenului, conform parametrilor stabiliţi;

Kcor – coeficientul de corecţie în funcţie de modificarea greutăţii brute;

Kvsn – coeficientul pentru viteza trenului de sub 40 km/oră;

Kvs – coeficientul pentru viteza trenului între 41 şi 60 km/oră;

Kvpn – coeficientul pentru viteza trenului între 61 şi 90 km/oră;

Kvnp – coeficientul pentru viteza trenului de peste 91 km/oră.

38. OTF va ţine cont de respectarea vitezei tehnice pe fiecare segment pe care va circula trenul pe un anumit sector. Informaţiile disponibile despre viteza pe sector sunt specificate în documentul de referinţă al administratorului infrastructurii (orarul de circulaţie a trenurilor).

39. Pentru trenul de pasageri sau de marfă care, în timpul circulaţiei, de la staţia de plecare la staţia de sosire îşi modifică greutatea brută, taxa se va calcula cu ajutorul unor coeficienţi de corecţie, în funcţie de valoarea greutăţii brute (Kcor) şi de kilometrii parcurşi, şi va fi specificată în documentul de referinţă al administratorului infrastructurii feroviare.

40. Tarifele pentru accesul la calea ferată, la instalaţiile de servicii, se vor calcula în funcţie de valoarea pachetului minim de servicii. Calculul cuantumului tarifelor pentru utilizarea facilităţilor de servicii se efectuează ţinând cont de prevederile prezentei Metodologii şi se indică în documentul de referinţă.

41. Tarifele pentru serviciile suplimentare şi auxiliare (de exemplu, tarifele pentru utilizarea locomotivelor de manevră) se calculează utilizând prezenta Metodologie şi se indică în documentul de referinţă al administratorului infrastructurii feroviare.

VII. MODUL DE APROBARE ŞI MODIFICARE A TARIFELOR

42. Administratorul infrastructurii feroviare, în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a Metodologiei, va prezenta organului central de specialitate în domeniul transportului feroviar propuneri argumentate privind tarifele pentru serviciile de acces. Anterior prezentării proiectului de tarife organului central de specialitate, administratorul infrastructurii feroviare are obligaţia să respecte procedura de consultare publică cu părţile interesate din domeniu, publicând pe site-ul său web oficial proiectul de tarife, însoţit de nota de argumentare.

43. Organul central de specialitate în domeniul transportului feroviar va examina, în termen de cel mult 60 de zile, proiectul de tarife pentru serviciile de acces la infrastructura feroviară şi va emite un ordin prin care vor fi aprobate tarifele pentru serviciile prestate de către administratorul infrastructurii feroviare.

44. Tarifele aprobate se publică pe site-ul web oficial al organului central de specialitate în domeniul transportului feroviar şi pe site-ul web oficial al administratorului infrastructurii feroviare.

45. Modificarea tarifelor se efectuează o dată la 2 ani sau, în cazul în care sub influenţa unor factori obiectivi (oscilarea preţurilor la energia electrică, la combustibil, majorarea salariului etc.) valoarea sumară a parametrilor de precizare se va modifica cu peste 10% faţă de datele care au stat la baza calculului tarifelor, prin prezentarea spre aprobare către organul central de specialitate în domeniul transportului feroviar a proiectului de tarife modificat de către administratorul infrastructurii feroviare cu cel puţin 90 de zile până la data punerii lor în aplicare sau odată cu introducerea noului orar de circulaţie a trenurilor. Administratorul infrastructurii feroviare va respecta procedura de consultare publică a proiectului de tarife prevăzută de pct.42.

46. Concomitent cu proiectul de tarife modificat, administratorul infrastructurii feroviare va prezenta organului central de specialitate în domeniul transportului feroviar calculele corespunzătoare ale tarifelor, nota de argumentare şi sinteza recomandărilor, ca urmare a consultărilor publice ale proiectului. Organul central de specialitate în domeniul transportului va accepta cererea de revizuire/aprobare a tarifelor la prezentarea integrală a dosarului prevăzut de prezentul punct.