Hotărâre nr. 544 din 20.07.2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege cu privire la modificarea

Legii nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în

situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi

nr. 544  din  20.07.2020

 (în vigoare 24.07.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.188-192 art. 657 din 24.07.2020

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege cu privire la modificarea Legii nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.544/2020

AVIZ

la proiectul de lege cu privire la modificarea Legii nr.140/2013

privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc

şi a copiilor separaţi de părinţi

Guvernul a examinat proiectul de lege cu privire la modificarea Legii nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.260 din 18 iunie 2020) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Conform notei informative la proiect, autorul relevă necesitatea ca în fiecare primărie să activeze cel puţin un specialist pentru protecţia drepturilor copilului. Această necesitate rezultă din faptul că numărul specialiştilor în domeniul respectiv este insuficient.

Menţionăm că, în scopul asigurării implementării legii prenotate, Parlamentul a adoptat Legea nr.83/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, care stabileşte, printre altele, dreptul (competenţa) autorităţii administraţiei publice locale să decidă instituirea funcţiei de specialist pentru protecţia drepturilor copilului (a se vedea art.14 alin.(2) lit.y²) din Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală).

Astfel, soluţia propusă de autor la art.I pct.2 din proiect, potrivit căreia Guvernul urmează să fie responsabil de instituirea (activitatea) şi formarea profesională a specialistului pentru protecţia copilului, în localităţile unde este identificat cel puţin un copil aflat în situaţie de risc, nu poate fi susţinută. Or, conceptul prevederii în cauză vine în contradicţie cu norma notată mai sus şi cu art.3 alin.(2) şi art.29 alin.(1) lit.c) din Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală, care stabilesc că autorităţile administraţiei publice locale beneficiază de autonomie decizională şi organizaţională în ceea ce priveşte administrarea treburilor locale, iar contribuirea la formarea şi reciclarea profesională a personalului din subordinea autorităţii respective este una din atribuţiile primarului.

Subliniem, de asemenea, că Legea nr.435/2006 privind descentralizarea administrativă stipulează că autorităţile administraţiei publice locale dispun de autonomie decizională, având dreptul de a adopta liber decizii, fără intervenţii din partea altor autorităţi publice, în scopul realizării intereselor lor. În acest context, proiectul respectiv urma să fie consultat şi cu autorităţile administraţiei publice locale.

Suplimentar, menţionăm că, în scopul îmbunătăţirii cadrului legal în domeniul protecţiei drepturilor copilului, la 9 iulie curent, la iniţiativa Guvernului, Parlamentul a operat ajustări la noţiunea "specialist în protecţia drepturilor copilului", în vederea determinării sensului exact al acesteia, fiind stabilite criterii specifice pentru funcţia în cauză – "persoană angajată în cadrul primăriei (cu sau fără statut de funcţionar public), cu studii în domeniul asistenţei sociale, pedagogiei, psihologiei, juridic, administraţiei publice sau alte domenii umanitare conexe, deţinătoare a diplomei de licenţă sau de masterat, care realizează activităţi de suport pentru exercitarea atribuţiilor autorităţii tutelare locale".

În altă ordine de idei, ţinem să menţionăm faptul că proiectul respectiv nu corespunde rigorilor tehnicii legislative statuate în Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative.

În contextul celor expuse şi având în vedere că la elaborarea proiectului în cauză nu s-a ţinut cont de prevederile art.30 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, în ceea ce priveşte fundamentarea economico-financiară şi descrierea impactului financiar al proiectului, precum şi nici de prevederile art.131 alin.(6) din Constituţia Republicii Moldova, care stipulează că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare, Guvernul nu susţine proiectul de lege supus avizării.