Hotărâre nr. 55 din 17.02.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional de extindere

şi reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032

şi a Planului de acţiuni pentru implementarea

acestuia pe perioada 2023-2027

nr. 55  din  17.02.2023

 (în vigoare 14.04.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 85-86 art.167 din 14.03.2023

* * *

În temeiul art.5 lit.a) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Programul naţional de extindere şi reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni pentru implementarea acestuia pe perioada 2023-2027, conform anexei nr.2.

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale cu responsabilităţi în domeniile de implementare a Programului numit, în limitele competenţelor atribuite, vor întreprinde măsurile necesare în vederea realizării obiectivelor stabilite şi vor informa anual, până la data de 1 martie, Ministerul Mediului cu privire la gradul de implementare a obiectivelor acestuia.

3. Ministerul Mediului, în comun cu alte autorităţi administrative centrale responsabile de punerea în aplicare a Programului nominalizat, anual, va elabora şi va aproba, prin ordin, planuri operaţionale pentru realizarea măsurilor planificate în Planul de acţiuni pentru implementarea Programului numit.

4. Ministerul Mediului va prezenta Guvernului şi va publica pe pagina sa web oficială:

1) rapoartele de monitorizare a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului nominalizat – anual, până la 1 aprilie;

2) raportul de evaluare intermediară privind implementarea Programului specificat – până la 30 iunie 2028;

3) raportul de evaluare finală privind implementarea Programului menţionat – până la 30 iunie 2033.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.55/2023

PROGRAM

naţional de extindere şi reabilitare a pădurilor

pentru perioada 2023-2032

Capitolul I

INTRODUCERE

1. Pădurile Republicii Moldova reprezintă patrimoniul strategic naţional şi sursa de subzistenţă pentru populaţia ţării. Lemnul, ca sursă indispensabilă pentru viaţă (lemn de foc, lemn de lucru, dezvoltarea agriculturii), şi alte bunuri oferite de păduri (fructe, pomuşoare, ape etc.) sunt necesităţi directe. Ecosistemele forestiere asigură habitate pentru o mare parte a biodiversităţii, care acoperă nevoile sociale (securitatea alimentară, nutriţională, energetică etc.) şi susţin sănătatea omului. Conform Raportului Programului "Îmbunătăţirea aplicării legislaţiei forestiere şi guvernării (FLEG)", realizat în cadrul proiectului regional finanţat de Uniunea Europeană, valoarea serviciilor ecosistemice generate de păduri pentru câteva sectoare ale economiei naţionale (turism, agricultură, apă, etc.) este estimată la circa 70 milioane dolari SUA anual.

2. Moldova se confruntă cu o insuficienţă de resurse forestiere, mai ales în ceea ce priveşte lemnul ca sursă importantă pentru încălzire şi pentru pregătirea hranei (îndeosebi în zonele cu deficit de păduri). Această situaţie devine tot mai pronunţată odată cu intensificarea fenomenelor climatice sau în perioade de criză (energetice, economice). Fluctuaţiile preţurilor la sursele de energie accelerează şi mai mult presiunea asupra pădurilor, care devin şi mai vulnerabile la acţiunile abuzive şi nesustenabile. Acest fenomen pune în pericol potenţialul pădurilor de a sechestra gazele cu efect de seră (în continuare – GES) (preponderent CO₂) şi reduce din contribuţia acestora la reducerea efectelor climatice nefavorabile.

3. Mărirea suprafeţelor acoperite cu păduri a fost mereu în vizorul autorităţilor silvice, iar creşterea interesului faţă de produsele lemnoase şi schimbările de mediu (climaterice, ecologice) au stat la baza iniţierii unei acţiuni de interes naţional. Rezilienţa comunităţilor, în special la secete sau la temperaturile ridicate, prin resurse forestiere asigurate, cantitativ şi calitativ, reprezintă calea de adaptare la schimbările climatice. Populaţia ţării (inclusiv diaspora şi agenţii economici) este cea care a susţinut apelul de creştere a suprafeţei pădurilor, fiind beneficiarul acestei acţiuni.

4. În 2021, la iniţiativa Preşedinţiei Republicii Moldova şi a autorităţilor de mediu/silvice, cu sprijinul societăţii civile, a fost lansat un apel naţional de înverzire a peisajelor prin extinderea pădurilor. La şedinţa comună din 3 decembrie 2021, care a avut loc în Rezervaţia Naturală "Codrii", cu participarea extinsă a celor interesaţi (conducerea de vârf a ţării, Ministerul Mediului, Agenţia "Moldsilva", experţi, membri ai organizaţiilor neguvernamentale) şi a reprezentanţilor instituţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, a fost prezentată viziunea şi necesitatea unei acţiuni urgente de împădurire.

5. Programul naţional de extindere şi reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032 (în continuare – Program) a fost conceptualizat pentru a atinge aceste scopuri şi a face faţă provocărilor social-economice, ecologice şi climatice. Acesta se încadrează în angajamentele şi tendinţele globale legate de păduri şi utilizarea terenurilor (Declaraţia liderilor de la Glasgow privind pădurile şi utilizarea terenurilor, Planul strategic ONU pentru păduri 2017-2030, Pactul verde european). Documentul se află în concordanţă cu documentele de politici naţionale şi actele normative: Codul silvic nr.887/1996, Codul funciar nr.828/1991, Legea nr.1102/1997 cu privire la resursele naturale, Legea nr.1515/1993 privind protecţia mediului înconjurător, Legea nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, Legea nr.440/1995 cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă, Legea nr.1041/2000 pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate.

6. Luând în considerare specificul domeniului forestier, precum şi obiectivele stabilite, prezentul Program nu poate fi realizat într-o perioadă de timp medie (3-5 ani). Realizarea obiectivelor stabilite pentru sectorul forestier în Strategia "Moldova Europeană 2030" şi Programul de activitate al Guvernului "Moldova vremurilor bune" necesită o perioadă de minimum 10 ani.

7. În 2014 Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora (în continuare – Acordul de Asociere), pe de altă parte, iar în cadrul Consiliului European din 23 iunie 2022 a fost obţinut statutul de ţară candidată la UE, ceea ce deschide oportunităţi pentru populaţie de a se bucura de o serie de beneficii şi o perspectivă clară de integrare în UE. Aceasta presupune şi atingerea unor indicatori de mediu şi economici, precum alinierea la politicile UE de asigurare pe termen lung a condiţiilor de dezvoltare a pădurilor (pentru comparaţie, gradul mediu de împădurire în UE este de 37,7%). Statele membre ale UE sunt foarte hotărâte să atingă neutralitatea climatică până în 2050, conform angajamentelor asumate prin Acordul de la Paris, considerând pădurile un pilon important în asigurarea unui continent şi a unei planete sănătoase. Pactul verde european este strategia UE care vizează atingerea obiectivelor climatice pentru 2050, iar ţara noastră poate contribui la acest obiectiv prin prezentul Program şi prin alte iniţiative la nivel de gestionare sustenabilă a ecosistemelor sale. Programul de activitate al Guvernului "Moldova vremurilor bune", aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.88/2021, prevede creşterea suprafeţei terenurilor împădurite, având o ţintă de cel puţin 100 de mii ha pentru următorii 10 ani, realizabilă prin activităţi de împădurire/reîmpădurire pe terenuri aflate în proprietate publică şi privată, crearea/restabilirea perdelelor forestiere de protecţie a apelor şi a terenurilor agricole.

8. Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", aprobată de Parlament prin Legea nr.315/2022, are la bază principii ce ţin de viaţa omului (drepturile şi calitatea vieţii acestuia) şi include patru obiective generale ale dezvoltării durabile, printre care dreptul fundamental la un ambient sănătos şi sigur. Documentul reprezintă viziunea strategică pentru dezvoltarea ţării în următorii opt ani, care va consolida rezilienţa la eventuale crize şi va ghida partenerii de dezvoltare în raport cu priorităţile naţionale de dezvoltare, printre care atingerea unui nivel de mediu sănătos.

Ţinând cont de viziunea şi obiectivul strategic major al Strategiei "Moldova Europeană 2030", centrat pe calitatea vieţii, şi urmărind ca, până în anul 2030, dimensiunile calităţii vieţii în Republica Moldova să fie îmbunătăţite tangibil şi durabil, precum şi în conformitate cu aspiraţiile europene stabilite în Acordul de Asociere, prezentul Program va contribui la creşterea tendinţei de împădurire la nivelul Uniunii Europene. Acesta trasează o legătură directă între indicatorii stabiliţi, naţionalizate şi Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", urmând imperativul standardelor europene. Contribuţia concretă se va axa, în special, pe următoarele Obiective de Dezvoltare Durabilă:

1) Obiectivul 1. Eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice context – crearea de noi locuri de muncă, prioritar în zonele rurale, în procesul de împădurire şi îngrijire a culturilor silvice (estimativ – 20,6 mii de locuri de muncă permanente sau temporare);

2) Obiectivul 5. Realizarea egalităţii de gen şi împuternicirea tuturor femeilor şi a fetelor – implicarea plenară a femeilor la lucrările prevăzute în prezentul Program prin: recoltarea seminţelor de arbori şi arbuşti; creşterea puieţilor în pepinierele silvice; plantarea puieţilor; îngrijirea şi menţinerea culturilor silvice; recoltarea produselor nelemnoase (fructe, pomuşoare, plante medicinale) etc.; producţia lemnoasă recoltată ca rezultat secundar al lucrărilor contribuie la ameliorarea condiţiilor de trai şi a confortului casnic din localităţile limitrofe; gradul de implicare directă este estimativ de 60% bărbaţi şi 40% femei;

3) Obiectivul 13. Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice şi a impactului lor – reduceri de emisii în volum de circa 1272 kt CO₂/an sau o creştere cu circa 56% a capacităţilor curente; reconstrucţia/reabilitarea a 35 mii ha păduri necorespunzătoare şi vulnerabile la schimbările climatice; plantarea culturilor silvice noi (100 mii ha, inclusiv 15 mii ha în fâşiile riverane) adaptate climatic; adaptarea domeniului de producere a materialului forestier semincer şi săditor la evoluţia schimbărilor climatice etc.;

4) Obiectivul 15. Protejarea, restaurarea şi promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deşertificării, stoparea şi repararea degradării solului şi stoparea pierderilor de biodiversitate – îmbunătăţirea managementului pădurilor prin ameliorarea cadrului normativ aferent; consolidarea capacităţilor instituţionale şi de personal prin instruiri şi dotări tehnice; plantarea/replantarea peste 85 de specii; protejarea a circa 350 mii ha terenuri agricole prin plantarea a 10 mii ha perdelele forestiere etc.

9. Strategia de mediu pentru anii 2014-2023 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.301/2014, precizează clar necesitatea extinderii suprafeţelor de păduri până la 15% din teritoriul ţării şi asigurării managementului eficient şi durabil al ecosistemelor naturale. Prezentul Program ar putea atinge această cifră, solicitată de comunitatea internaţională, şi contribui la reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă şi a GES.

10. Cele mai recente evaluări ale contextului schimbărilor climatice în Republica Moldova şi vulnerabilităţii economiei acesteia confirmă că schimbările climatice vor spori frecvenţa şi intensitatea majorităţii fenomenelor extreme şi a hazardelor naturale (de ex. secetele şi inundaţiile, furtunile cu grindină, ploile torenţiale, îngheţurile târzii de primăvară, vânturile puternice). Aceste fenomene vor afecta semnificativ creşterea economică, în special în zonele rurale, care sunt mai dependente de resursele naturale şi mai vulnerabile la şocurile climatice, precum şi dispun de mai puţine resurse pentru evitarea riscurilor. Agricultura, resursele de apă şi silvicultura, precum şi sănătatea umană sunt printre sectoarele cele mai expuse riscului indus de impacturile schimbărilor climatice.

11. Productivitatea agricolă se va reduce semnificativ din cauza sporirii stresului hidric asupra culturilor agricole, fără a ţine cont de impactul în creştere al fenomenelor climatice extreme. Disponibilitatea apei va scădea sub nivelul cererii totale în câteva decenii, având repercusiuni asupra irigării (ceea ce constituie o contribuţie vitală pentru sporirea rezilienţei şi, în acest mod, a productivităţii sectorului agricol). Productivitatea pădurilor din Republica Moldova, de asemenea, se va reduce, iar tendinţele stării patologice (bolile şi dăunătorii) urmează să se schimbe în mod advers (Banca Mondială, 2016). Suplimentar, schimbările climatice vor spori vulnerabilitatea grupurilor sensibile, inclusiv a femeilor, a persoanelor cu dizabilităţi, a persoanelor strămutate şi a refugiaţilor, care sunt afectate disproporţional de efectele dezastrelor.

12. În ceea ce priveşte consecinţele socioeconomice, de remarcat că femeile şi bărbaţii le resimt în mod diferit, în funcţie de rolurile şi responsabilităţile care le sunt atribuite. De exemplu, pierderea veniturilor rurale ar putea afecta femeile mai puternic decât bărbaţii (în special femeile singure sau femeile care conduc gospodăriile), având în vedere oportunităţile limitate ale acestora de a migra din cauza stereotipurilor predominante în societate.

La fel, va spori vulnerabilitatea bunurilor faţă de impacturile hazardurilor naturale, implicând provocări semnificative pentru capacitatea ţării de a se pregăti şi a răspunde la dezastrele naturale.

13. Strategia de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova până în anul 2030 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia, adoptate prin Hotărârea Guvernului nr.1470/2016, stabileşte în cadrul Obiectivului specific 6 "Majorarea necondiţionată, până în anul 2030, a capacităţii de sechestrare a dioxidului de carbon în cadrul sectorului utilizarea terenurilor, schimbări în utilizarea terenurilor şi gospodăria silvică până la 62% şi sechestrarea de gaze cu efect de seră condiţionată până la 76% comparativ cu anul 1990". Aceste acţiuni pot fi realizate prin împădurirea fâşiilor riverane de protecţie a apelor râurilor şi a bazinelor acvatice, ameliorarea terenurilor degradate prin împădurire, extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră, crearea perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilor agricole, precum şi plantarea culturilor silvice energetice.

14. Iniţiativa de extindere/reabilitare a pădurilor corespunde principiilor Convenţiei privind diversitatea biologică (în continuare – CDB), ratificată de Moldova în anul 1995. Extinderea suprafeţelor cu vegetaţie forestieră şi managementul durabil al pădurilor au fost printre obiectivele Strategiei privind diversitatea biologică a Republicii Moldova pentru anii 2015-2020 şi Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia. Prezentul Program va stimula iniţierea unui CBD-post acord naţional pentru oameni şi natură în scopul atingerii viziunii CBD până în anul 2050 "Viaţă în armonie cu natura". Acesta solicită deja elaborarea următorului document naţional privind diversitatea biologică, în care acţiunile axate pe înverzirea peisajelor naţionale se vor regăsi printre priorităţile de adaptare la schimbările climatice. De asemenea, acest lucru se află în conformitate cu strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, care vizează protejarea naturii şi inversarea degradării ecosistemelor.

15. Prezentul Program va asigura suportul tehnico-financiar necesar pentru a încuraja plantarea de arbori/arbuşti atât pe terenuri noi (prin împădurire), cât şi pe terenuri cu vegetaţie forestieră necorespunzătoare sau puternic degradată (prin reîmpădurire/reabilitare). Acestea vor fi realizate prin eforturi comune depuse de autorităţile administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, societatea civilă şi sectorul privat, precum şi, prin suport extins, de partenerii de dezvoltare care au fost foarte receptivi la acest apel.

16. Viziunea de viitor este de a crea/reabilita păduri în aşa fel încât să nu diminueze indicatorii stabiliţi. Prin implementarea prezentului Program se urmăreşte obţinerea unor păduri diversificate, cu respectarea balanţei dintre compoziţia/structura specifică şi condiţiile edafice/climatice care să realizeze indici favorabili de producţie (biodiversitate optimă).

17. Responsabilitatea pentru implementarea prezentului Program îi revine Guvernului şi Ministerului Mediului în rol de coordonator al Programului, iar structurile sale subordonate (în special, Agenţia "Moldsilva", Agenţia "Apele Moldovei" etc.), autorităţile administraţiei publice locale, sectorul privat şi societatea civilă (organizaţiile neguvernamentale, membrii comunităţilor, cetăţenii) vor avea competenţe specifice conform atribuţiilor sau rolului determinat.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1

Resursele forestiere actuale

18. Gradul de acoperire cu diferite categorii de vegetaţie forestieră este mic (13,4%), cu o pondere a pădurilor şi mai mică (circa 11%). Estimările specialiştilor prevăd necesarul de cel puţin 25% acoperire pentru a face faţă provocărilor de adaptare la schimbările climatice şi asigurare a subzistenţei comunităţilor.

19. Actualmente vegetaţia forestieră este repartizată neuniform şi fragmentată puternic, iar Podişul Central Moldovenesc, cu cea mai mare altitudine (maximum 429 m), are cele mai însemnate suprafeţe de păduri – Codrii. Majoritatea vegetaţiei forestiere este inclusă şi gestionată în cadrul fondului forestier naţional, pe când vegetaţia din afara acestuia este preponderent reprezentată prin perdele forestiere de protecţie, spaţii verzi sau vegetaţie forestieră spontană de pe terenurile agricole (deseori abandonate) sau alte proprietăţi funciare. În figura 1 este expusă evoluţia suprafeţelor acoperite cu păduri în Republica Moldova în perioada 1948-2021.

Figura 1. Evoluţia suprafeţelor acoperite cu păduri în Republica Moldova (mii ha)

Sursa: Agenţia "Moldsilva"

20. Majoritatea pădurilor este gestionată de Agenţia "Moldsilva" (circa 84%), care este autoritatea centrală pentru silvicultură şi cinegetică. Autorităţile administraţiei publice locale gestionează practic celelalte păduri (circa 16%). Există foarte puţini păduri private, fiind plantate pe suprafeţe reduse (circa 0,3%). Suprafaţa totală acoperită cu păduri este estimată la 371,0 mii ha şi este repartizată, conform gestionarilor, după cum urmează:

1) Agenţia "Moldsilva" – 303,2 mii ha;

2) unităţile administrativ-teritoriale – 50,5 mii ha;

3) persoane fizice sau juridice – 2,7 mii ha;

4) alţi gestionari (teritoriul din stânga Nistrului) – 14,6 mii ha.

21. Gradul redus de împădurire este rezultatul activităţii umane, deşi activităţile de extindere a pădurilor au fost mereu în vizorul autorităţilor. De-a lungul istoriei, teritoriul dintre Prut şi Nistru a trecut prin perioade mai dificile (războaie, foame, extinderea agriculturii sovietice, tăierile în masă din perioadele de tranziţie), ceea ce plasează în prezent Moldova printre ţările cu cea mai mică rată de împădurire din Europa (media europeană reprezintă 29%, iar ţările UE – 37,7%). În figura 2 este expusă dinamica lucrărilor de regenerare şi extindere a suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră în perioada 1997-2022.

Figura 2. Dinamica lucrărilor de regenerare şi extindere a suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră (ha)

Sursa: Agenţia "Moldsilva"

22. Conform Codului silvic nr.887/1996 (art. 14), pădurile din Republica Moldova au rolul principal de protecţie a mediului înconjurător (incluse în legislaţie ca grupa I funcţională), iar rolul secundar de producţie presupune exploatarea pădurilor (cu excepţia unor sectoare din ariile protejate) în scopul de a asigura sustenabilitatea arboretelor şi a aproviziona populaţia cu produse din lemn. Starea actuală a ecosistemelor forestiere este destul de nefavorabilă pentru asigurarea unei dezvoltări/regenerări dorite, iar necesitatea intervenţiei cu lucrări de reconstrucţie ecologică este puţin considerată şi aplicată în practică.

23. Pădurile gestionate de Agenţia "Moldsilva" sunt acoperite în proporţie de 100% cu amenajamente silvice (instrumente de planificare tehnico-economică, cu implicaţii sociale şi de mediu), în timp ce pădurile din fondul forestier gestionat de alţi deţinători (autorităţile administraţiei publice locale, persoane fizice sau juridice) ce dispun de amenajamente silvice reprezintă doar 24%. Multe suprafeţe din Fondul forestier naţional sunt caracterizate prin indicatori nefavorabili şi ecosisteme destul de degradate ca urmare a activităţilor anterioare nesustenabile. Prin prisma dezvoltării durabile, există suprafeţe extinse ce pot fi catalogate ca instabile şi slab productive.

24. Productivitatea pădurilor/arborilor prin stocarea volumelor de biomasă în timp şi spaţiu este una dintre funcţiile de bază care direcţionează prezentul Program spre un management balansat. Clasa de producţie medie generală a pădurilor actuale este de 3,9 unităţi (printre care 3,6 la stejar şi carpen, 4,6 la salcâm). Consistenţa medie generală este 0,76. Volumul de lemn total pe picior este estimat la 45,4 milioane m³, echivalentul unui volum mediu de 118 m³/ha, realizat la vârsta medie de 45 de ani, iar creşterea actuală medie este 3,8 m³/an/ha. Pentru viitoarele păduri create prin acţiuni de extindere/împădurire aceste cifre se vor lua ca referinţă.

Secţiunea a 2-a

Starea terenurilor/solurilor

25. Moldova este un stat agrar-industrial, iar agricultura rămâne domeniul tradiţional al preocupărilor populaţiei şi economiei naţionale. Deşi agricultura continuă să fie un sector economic important, actualmente aceasta este în declin. Dintre procesele exogene de formare şi evoluţie a reliefului, o importanţă deosebită o au cele erozionale, de alunecare, surpare, tasare carstică şi de sufoziune. Procesele erozionale şi de alunecare sunt cele mai răspândite. Un fenomen alarmant privind schimbările climatice, sesizat de savanţi, este deşertificarea – procesul de aridizare a climei şi degradare a terenurilor care determină potenţialul biologic al solului, creându-se astfel premise pentru apariţia condiţiilor de deşert.

26. Protecţia resurselor de sol constituie o problemă ecologică majoră. Solurile Moldovei reprezintă resursa naturală de a cărei utilizare depinde cea mai mare parte a populaţiei. În prezent, bonitatea terenurilor agricole este în descreştere. Calităţile naturale ale solurilor pot servi drept bază pentru dezvoltarea unei agriculturi înalt productive şi a unei industrii alimentare orientate spre export. Însă procesul accelerat de degradare a resurselor funciare diminuează considerabil oportunităţile de dezvoltare a sectorului agroindustrial şi a economiei naţionale per ansamblu.

27. Un pericol considerabil îl constituie procesele de eroziune a solurilor. Conform Anuarului Inspectoratului pentru Protecţia Mediului pentru anul 2020, circa 80% din suprafaţa fondului agricol al ţării sunt amplasate pe pante, ceea ce favorizează eroziunea solului de ploile torenţiale, în condiţiile predominării în structura culturilor a celor prăşitoare şi lipsei măsurilor antierozionale. Suprafeţele supuse lucrărilor intensive agricole (terenurile arabile + plantaţiile perene) au rămas în limitele a 63% din suprafaţa totală a ţării. Conform datelor cadastrului funciar, solurile erodate ocupă circa 877,6 mii ha. Suprafaţa solurilor erodate s-a majorat pe parcursul ultimilor 40 de ani cu 283,4 mii ha, avansând cu 7086 ha anual. Suprafaţa terenurilor erodate creşte anual cu 0,9%, iar de pe terenurile agricole se pierd anual 26 de milioane de tone de sol fertil. Pagubele anuale aduse economiei naţionale ca urmare a degradării solurilor se estimează la circa 3,1 miliarde de lei (circa 155 de milioane de dolari SUA), inclusiv 1,5 miliarde – pierderi provocate de eroziune; 0,2 miliarde de lei – de alunecări de teren şi râpi; 1,4 miliarde de lei – valoarea estimativă a producţiei agricole care nu a fost obţinută în urma diminuării productivităţii terenurilor. Nivelul cel mai înalt de erodare a terenurilor agricole s-a înregistrat în raioanele Călăraşi (57,6%), Ungheni (46,3%), Cahul (42,5%) şi Hânceşti (42,1%).

28. Moldova este afectată periodic de un număr mare de fenomene climaterice extreme, precum secetele, vânturile puternice (crivăţul, vânturile uscate şi fierbinţi de vară, furtunile de praf şi de sol fertil), gerurile cu lipsa stratului de zăpadă, îngheţurile târzii şi inundaţiile. Frecvenţa secetelor este de 1-2 evenimente în partea de nord, 2-3 evenimente în partea de centru şi 5-6 evenimente în 10 ani în partea de sud. Costurile socioeconomice ale schimbării climei asociate cu calamităţile naturale sunt semnificative. În perioada 1984-2006, pierderile economice anuale medii au constituit circa 61 milioane dolari SUA. Secetele dezastruoase din anii 2007 şi 2012 au afectat peste 70% din teritoriul ţării, cauzând pierderi estimate la circa 1,0 şi, respectiv, 0,4 miliarde dolari SUA.

Secţiunea a 3-a

Pădurea şi apa

29. Relaţia dintre ecosistemele forestiere şi resursele acvatice este foarte strânsă. Pădurile joacă un rol esenţial în furnizarea stabilă de apă curată şi dulce şi a multor alte servicii ecosistemice legate de apă, cum ar fi protecţia împotriva inundaţiilor şi eroziunii şi reglementarea climei. Cercetările confirmă rolul pe care îl joacă pădurile în reciclarea şi transportul resurselor de apă valoroase. Pierderile de vegetaţie forestieră induc consecinţe precum scăderea precipitaţiilor şi reducerea disponibilităţii apei, sporind astfel şi mai mult ameninţarea secetei şi a incendiilor.

30. Analizele recente FLEG (2015) denotă că aprovizionarea cu apă din ecosistemele forestiere naţionale se explică prin condiţiile geomorfologice ale ţării, cele mai multe trupuri de pădure conţin izvoare de apă curată şi potabilă. Populaţia foloseşte apa freatică naturală provenită din zonele de deal împădurite ca sursă de apă potabilă pentru uz casnic şi pentru alte necesităţi de producţie (irigaţii în gospodării, spălătorii etc.).

31. Regularizarea apei prin stocare şi retenţie este un serviciu ecosistemic valoros pe care pădurile îl pot oferi. Prin gestionarea durabilă a resurselor forestiere naţionale, contribuţia la reglarea rezervelor de apă şi atenuarea efectelor de secetă ar fi foarte mare. Reducerea eroziunii solului prin capacitate de retenţie sporită a pădurilor se poate transfera în reducerea costurilor de tratare a apei, iar valoarea acestor costuri de tratare a fost estimată în 2011 la 3,4 milioane de dolari SUA, în timp ce în scenariul de menţinere a integrităţii ecosistemelor prin conservarea biodiversităţii ar adăuga la economie aproape 3,5 milioane dolari SUA (datele FLEG, 2015).

32. Impactul împăduririi fâşiilor riverane se va resimţi prin: reducerea scurgerilor de suprafaţă, sporirea infiltrării acestora în sol, contribuţia la creşterea umidităţii în zonele riverane şi umede (în special în perioada de vară), precum şi sporirea resurselor de umiditate în sol. Pădurile noi vor contribui la reglarea debitelor râurilor, minimizând riscurile legate de lipsa apei în terenurile agricole limitrofe.

Secţiunea a 4-a

Consumul versus potenţialul de energie regenerabilă

33. Biomasa forestieră rămâne sursa preferată de energie pentru populaţia ţării, iar interesul faţă de lemnul de foc nu scade (actuala criză energetică din 2022-2023 confirmă acest lucru). Pădurile utilizate sustenabil pot genera surse suficiente de lemn în scopuri energetice, fără a provoca daune mediului. Piaţa energetică, cu relaţiile economice (inclusiv regionale) în formare, este instabilă. Scumpirea surselor energetice influenţează piaţa şi mai mult. O mare parte din masa lemnoasă recoltată la nivel naţional este menită să asigure solicitările pentru lemn de foc pentru nevoile vitale (subzistenţă), dar interesul faţă de lemn creşte totuşi. Pentru populaţia rurală, lemnul de foc reprezintă, practic, unica sursă de căldură. Însă posibilităţile fondului forestier actual nu permit asigurarea tuturor necesităţilor locale în lemn de foc. Eficienţa scăzută a sobelor (deseori poluatoare şi mari consumatoare de lemn) impune elaborarea unor activităţi separate pentru a introduce sisteme energetice cu randament înalt, ceea ce, direct, ar reduce din consumul lemnului şi, indirect, ar diminua presiunea asupra pădurilor naţionale. Conform cercetărilor privind consumul de energie în gospodăriile casnice efectuate de Biroul Naţional de Statistică în anul 2022, în perioada 1 aprilie 2021-1 aprilie 2022, pentru necesităţile casnice au fost consumate: gaze naturale – 371,5 milioane m³; brichete/peleţi –13,9 mii tone; lemne de foc – 2656,2 mii m³; deşeuri lemnoase – 242,0 mii tone; energie electrică –1648,0 milioane kWh. În tabelul 1 este prezentat consumul mediu, pe regiuni, în gospodăriile care au utilizat surse energetice, conform studiului Biroului Naţional de Statistică din anul 2022.

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2022

Tradiţional, în zonele rurale rămâne încălzirea cu sobe individuale – 82% din locuinţe se încălzesc cu sobe şi doar 15% au sistem autonom (gaz, electricitate, lemn, cărbune).

34. Întreprinderile silvice de stat subordonate Agenţiei "Moldsilva" şi pădurile comunale sunt sursa principală de asigurare cu masă lemnoasă. Astfel, conform evidenţelor şi datelor oficiale (Biroului Naţional de Statistică, Agenţiei de Mediu, Agenţiei "Moldsilva" etc.), pe parcursul ultimului deceniu volumul mediu de masă lemnoasă recoltată constituie circa 600 mii m³/an, din care 85-90% reprezintă lemnul de foc.

35. Deficitul de lemn pentru încălzire poate fi atenuat sau chiar lichidat prin împăduririle terenurilor degradate, plantarea perdelelor de protecţie a câmpurilor şi benzilor de protecţie a apelor. Întrucât în aceste scopuri sunt folosite specii repede crescătoare, cu cicluri mici de producţie, se poate de calculat care ar fi beneficiile economice ale acestor plantaţii, care vor contribui, în primul rând, la ameliorarea stării ecologice. Astfel, pentru fiecare primărie în aria satului este posibil de a avea circa 300-450 ha de plantaţii, inclusiv perdelele forestiere de protecţie a câmpurilor, care trebuie să ocupe 4-5% din suprafaţa terenurilor agricole. Volumul mediu recoltat la vârsta exploatabilităţii (20 de ani) ar fi de circa 100 m³/ha.

Secţiunea a 5-a

Problemele stringente ale sectorului forestier

Degradarea pădurilor

36. Activitatea economică umană şi instabilitatea surselor de aprovizionare cu energie generează o creştere constantă a presiunii asupra pădurilor. Circa 60% din arboretele din pădurile Moldovei sunt de provenienţă vegetativă, ceea ce dă indicaţii asupra unui management defectuos al pădurilor. Erodarea genetică a speciilor autohtone pune în pericol regenerarea de succes a pădurilor, fapt dovedit prin prezenţa tot mai redusă a speciilor indigene în componenţa pădurilor (pe de altă parte sunt speciile introduse/exotice pe cale de a fi valorificate pe deplin, compensând o parte din pierderi).

37. Condiţiile climaterice anormale (mai aride) din ultimii ani influenţează negativ pădurile, iar starea silvopatologică şi fitosanitară a pădurilor este apreciată la un nivel jos de calitate. Secetele din ultimele două decenii au afectat toate sectoarele economiei naţionale, inclusiv pădurile şi sectorul forestier.

Analizele denotă o slăbire generală a ecosistemelor forestiere şi o reducere a rezistenţei biologice a arborilor la acţiunea factorilor de stres, ceea ce duce la degradarea arboretelor. Uscarea în masă a unor specii ia amploare pe suprafeţe mari şi continuă să se intensifice în zonele vulnerabile.

38. Lipsa sau insuficienţa capacităţilor de pază a fondului forestier este una dintre problemele-cheie la momentul actual. Magnitudinea acesteia este confirmată, în mare parte, de rezultatele reviziilor şi controalelor efectuate de către specialiştii Agenţiei "Moldsilva" şi întreprinderile silvice de stat în comun cu angajaţii Inspectoratului pentru Protecţia Mediului. Volumul cumulativ al tăierilor ilicite depistate oficial în perioada 2010-2022 în fondul forestier, proprietate publică, gestionat de Agenţia "Moldsilva" sau de unităţile administrativ-teritoriale (în continuare – UAT), a constituit circa 71 mii m³, sau o medie de 5,5 mii m³/an (ceea ce constituie aproximativ 1% din media recoltărilor admise). Totuşi, există bănuieli rezonabile, susţinute de surse independente, că volumul tăierilor ilegale poate fi cu mult mai mare (datele FLEG, 2011; studiul Biroului Naţional de Statistică, 2022 etc.).

39. Tăierile ilicite afectează grav calitatea pădurilor, ceea ce provoacă degradarea arboretelor atât compoziţional, cât şi după alte criterii ecologice (consistenţă, vârstă etc.). Extragerea selectivă şi ilicită a unor specii valoroase (cum sunt sorbul, cireşul, stejarul etc.) în scopuri comerciale şi în funcţie de solicitările pieţei produselor din lemn, contribuie la sărăcirea vădită a pădurilor autohtone. Tăierile ilicite provoacă denaturarea habitatelor şi a microclimei specifice mediului forestier, iar în consecinţă au loc schimbări ecosistemice în detrimentul pădurilor. Acolo unde dispare pădurea naturală încep procesele de instalare (populare) a altor specii, care sunt nu doar nespecifice condiţiilor staţionale, dar şi puţin valoroase din punct de vedere economic.

40. Pentru a stabili impactul tăierilor ilicite asupra comunităţilor locale, este necesară distingerea efectelor imediate ale acestora de cele pe termen lung. Efectele imediate pot fi benefice la momentul respectiv, deoarece permit rezolvarea unor probleme curente, printre acestea se numără asigurarea cu lemne de foc a păturilor social-vulnerabile, obţinerea unor resurse financiare (inclusiv mijloace de existenţă) de la comercializarea lemnului. Totodată, se constată că recoltarea ilicită nu permite aplicarea regimului silvic de către autorităţile specializate, aceasta având drept consecinţă degradarea resurselor forestiere şi apariţia problemelor în gospodărirea durabilă a pădurilor. Impactul tăierilor ilicite şi al comerţului aferent acestora asupra ecosistemelor şi diversităţii biologice este multiplu. Cert este faptul că aceste fenomene pun în pericol existenţa pădurilor şi a diversităţii organismelor dependente de mediul forestier.

41. Activităţile propuse în cadrul prezentului Program nu vor combate fenomenul tăierilor ilicite în mod direct, dar vor contribui la dezrădăcinarea acestui fenomen prin câteva căi. Toate acestea au menirea să distragă atenţia exagerată asupra pădurilor existente şi să reducă din presiunea asupra ecosistemelor forestiere şi aşa forfecate de diverse interese (legalizate şi ilegale). Combaterea fenomenului de tăieri ilicite ţine nu doar de autorităţile de mediu/forestiere şi de aplicare a legislaţiei, acesta este un fenomen cu mult mai amplu şi necesită atenţia întregii societăţi – de la fiecare cetăţean în parte, la persoane fizice şi juridice, până la instituţiile decizionale. În tabelul 2 este estimată contribuţia prezentului Program la prevenirea tăierilor ilicite şi degradarea pădurilor.

Necesitatea stringentă de reconstrucţie

ecologică a pădurilor existente

42. Conform diferitelor studii şi rapoarte analitice, circa 1/3 din arboretele din cadrul fondului forestier naţional este constituită din specii introduse artificial, care nu se înscriu în ecosistemele naturale ale Republicii Moldovei. Totodată, conform estimărilor, la momentul actual, circa 40%, sau 120 mii ha, din pădurile gestionate de Agenţia "Moldsilva" au anumite elemente de degradare, care afectează capacităţile acestora de adaptare la schimbările climatice şi care necesită măsuri de reconstrucţie/reabilitare. Scopul principal al acestor operaţiuni complexe de reconstrucţie ecologică este restabilirea potenţialului ecoprotectiv şi bioproductiv al pădurilor existente, în special al celor degradate şi necorespunzătoare, având la bază abordarea de ecosistem (EbA) şi soluţiile bazate pe natură (NbS).

43. Aspectele tehnice ale operaţiunilor de reconstrucţie ecologică a pădurilor degradate şi necorespunzătoare sunt relativ cunoscute, dar nu se implementează din anumite motive tehnice şi financiare. Astfel, în practică, reabilitarea/reconstrucţia se aplică prin două metode principale de intervenţie, care sunt destinate sporirii capacităţii de protecţie şi producţie a arboretelor degradate, slab productive, derivate, brăcuite şi necorespunzătoare staţional:

1) substituiri (înlocuirea integrală a speciei/speciilor din componenţa arboretelor/culturilor silvice de productivitate redusă, cu alte specii corespunzătoare staţiunii etc.);

2) refaceri (înlăturarea integrală a arboretului slab productiv şi reinstalarea artificială a unui nou arboret, folosind specia sau speciile din vechiul arboret etc.).

44. Reconstrucţia ecologică este aplicată în proporţie de 10-15% din necesităţile sectorului, cu prioritate în ariile protejate. Ţinând cont de resursele tehnice şi financiare disponibile, precum şi de viziunile pentru viitor, eforturile instituţiilor din cadrul sectorului forestier (Agenţia "Moldsilva", entităţi silvice, autorităţile administraţiei publice locale) sunt axate, mai degrabă, pe menţinerea unui echilibru fragil decât pe dezvoltarea şi schimbarea paradigmei.

Deficienţe în selectarea speciilor potrivite pentru împăduriri

45. Pentru necesităţile de împădurire/reîmpădurire, în condiţiile Moldovei sunt folosite circa 85 de specii de arbori/arbuşti (autohtoni şi introduşi, dar naturalizaţi), plus încă 10 specii din regiunile/ţările aferente care prezintă interes sporit pentru aceste scopuri, în contextul schimbărilor climatice. Toate aceste specii sunt considerate potrivite condiţiilor pedoclimatice din ţară şi cu un potenţial sporit de a face faţă provocărilor de producţie şi conservare evaluate în prezentul Program. Speciile edificatoare ale pădurilor din Republica Moldova, precum stejarul comun (Quercus robur), stejarul pufos (Q. pubescens), plopul (Populus alba, P. nigra), frasinul (Fraxinus excelsior), sunt doar unele dintre cele mai importante elemente silvofomante şi prioritare pentru prezentul Program.

46. Câteva specii de cvercinee din regiunile/ţările învecinate, precum cerul (Quercus cerris) sau gârniţa (Quercus frainetto), sunt percepute ca foarte potrivite condiţiilor din sudul Moldovei. Prezentul Program poate examina reintroducerea/repopularea acestora în colaborare cu partenerii din România, deoarece pătrunderea acestor specii în mod firesc pe teritoriul ţării este doar o chestiune de timp (nu este exclus că aceste specii au existat cândva în regiunea de sud a ţării, dar au dispărut din diverse motive).

47. Un şir de specii introduse/exotice, considerate aproape naturalizate (e.g. Robinia spp., Gleditsia spp., Pinus nigra), care, de secole, şi-au stabilit nişa ecologică prin relaţiile cu speciile autohtone şi mediul abiotic local, sunt solicitate de populaţie (în special de autorităţile administraţiei publice locale şi persoane fizice sau juridice) şi prezintă un interes sporit pentru culturile energetice de viitor sau vegetaţia antierozională. Unele specii, precum salcâmul alb (Robinia pseudoacacia), sunt utilizate ca specii pionere destinate combaterii eroziunilor de sol, iar utilizarea judicioasă a acestora poate stabiliza solurile pentru viitoarele păduri convertite deja pe bază de specii autohtone. Managementul adecvat al acestor specii nonindigene aproape stabilite în peisajele naţionale agroforestiere poate aduce multiple beneficii (energetice, alimentare). Totuşi, aspectele ecologice şi particularităţile relaţiilor "specie-habitat" trebuie luate în considerare de doritorii de a înfiinţa noi plantaţii pe principii social-economice.

48. Pe de altă parte, vegetaţia forestieră spontană (cu specii autohtone şi introduse), care acaparează în mod firesc terenurile agricole (sau de altă categorie decât silvică) abandonate şi delăsate de populaţia emigrată, prezintă interes pentru activităţile de extindere a fondului forestier. Reducerea drastică a şeptelului de ovine şi, în special a celui de bovine, a diminuat interesul pentru întreţinerea păşunilor, care au început să fie copleşite de vegetaţia forestieră spontană. Această vegetaţie este, în majoritatea cazurilor, necorespunzătoare condiţiilor staţionale (deseori cu specii exotice din abundenţă) şi necesită lucrări de investiţii pentru refacere. Situaţia necesită a fi examinată minuţios în vederea asigurării aspectelor legale (categoria de destinaţie şi/sau folosinţă), precum şi a stabilirii măsurilor concrete de gestionare şi aplicare a lucrărilor necesare (inclusiv la nivel de specii) pentru obţinerea culturilor cu obiective clare de producţie şi conservare.

Efectele schimbărilor climatice asupra pădurilor

49. Încălzirea globală şi intensificarea calamităţilor naturale extreme sunt deja vizibile, iar valurile de căldură sunt resimţite tot mai mult, inclusiv de păduri (cele din sudul ţării fiind cel mai mult afectate de clima uscată). Noua normalitate climatică devine marea provocare cu un caracter imprevizibil.

50. Republica Moldova este amplasată în zona de vulnerabilitate înaltă la schimbările climatice. Prognozele pentru următorul secol vorbesc despre deplasarea gradientului longitudinal spre nord şi astfel se preconizează intercalarea de noi elemente/specii din sud. Starea de sănătate a pădurilor se va înrăutăţi, astfel încât zona de sud a ţării va întâmpina fenomene climatice foarte extreme (temperaturi ridicate, precipitaţii reduse), iar procesele de deşertificare par a lua amploare. Fenomene precum chiciura (ploile cu gheaţă) şi grindina vor fi tot mai frecvente şi pronunţate, în special pe timp toamnă/iarnă. Asociate cu perioade de secete, la fel de frecvente şi pronunţate, în special, pe timp de primăvară/vară, acestea vor supune pădurile unui stres enorm.

51. Lipsa potenţială a precipitaţilor de vară cu secete prelungite este principalul factor limitativ al creşterii şi productivităţii pădurilor. Creşterea temperaturilor şi schimbarea regimului precipitaţiilor sunt factorii principali care expun pădurile la acţiunea diferiţilor dăunători (preponderent insecte) şi boli fungice. Se preconizează că pe parcursul anilor 2023-2039 starea fitosanitară a pădurilor se va schimba în mod semnificativ în partea de nord a ţării, unde zonele cu arborete afectate de secetă se vor extinde cu circa 15-25%. În perioada anilor 2040-2069, schimbările în starea fitosanitară, vor determina procesele de uscare a arborilor în partea de nord a ţării cu posibila extindere a acestora spre sud şi sud-est. Schimbări semnificative vor surveni între 2070 şi 2099. Acest proces deja este în derulare în sudul şi, parţial, în centrul ţării, fiind confirmat de gradul de uscare al pădurilor şi de cota tăierilor de igienă în aplicarea tratamentelor silvice în fondul forestier gestionat de către Agenţia "Moldsilva".

52. Schimbările climatice afectează spectrul şi calitatea serviciilor ecosistemice pe care silvicultura nu doar că le oferă, ci şi pe care se bazează. Serviciile respective contribuie la menţinerea climatului, regularizarea scurgerilor pluviale şi a inundaţiilor, conservarea biodiversităţii etc. Gestionarea durabilă a pădurilor poate contribui la atenuarea schimbărilor climatice şi poate sprijini, în acelaşi timp, un sector economic esenţial.

53. Vulnerabilitatea pădurilor faţă de schimbările climatice este confirmată şi de starea fitosanitară curentă a pădurilor. Drept rezultat al secetelor survenite în ultima perioadă (anii 2007, 2011, 2012, 2015, 2019, 2020, 2022), s-a constatat degradarea ecosistemelor forestiere, reducerea rezistenţei biologice a arborilor faţă de acţiunea factorilor negativi, ceea ce a condiţionat vulnerabilitatea arboretelor, intensificarea proceselor de uscare pe suprafeţe mari şi crearea condiţiilor favorabile pentru proliferarea dăunătorilor fitofagi şi xilofagi. Conform datelor monitoringului silvopatologic, suprafaţa medie anuală a focarelor de dăunători fitofagi în perioada 2010-2021 a fost de 69 mii ha, din care circa 30 mii ha, sau 43,5%, au impus măsuri de combatere aeriană. În general, procesul de uscare a pădurii a fost un fenomen constant pe parcursul ultimelor decenii. Astfel, doar în ultimul deceniu suprafaţa pădurilor afectate de uscare a constituit 119,1 mii ha, sau circa 32% din pădurile existente.

54. Totodată, schimbările climatice oferă avantaje. Pătrunderea speciilor alogene, deliberativ sau neintenţionat, este dificil de a fi oprită şi trebuie privită ca oportunităţi ce necesită a fi maximal explorate ecologic şi economic. Recentele analize şi cercetări arată că un management potrivit al unor specii exotice invazive poate genera mult mai multe beneficii (pentru oameni şi natură) decât situaţii adverse (Hanley N., Roberts M.; 2019). Sectorul forestier se află abia la începutul unei noi etape ample de a conştientiza efectele schimbărilor climatice şi de a-şi ajusta tot arsenalul de politici sau practici de gestionare la provocările stringente. Scenariile actuale sugerează un proces rapid de dispariţie/deplasare a unor specii cu populaţii limitrofe (la limita arealului) şi apariţia/migrarea altor specii sau populaţii fie din ţările vecine (în special dinspre sud), fie introduse din regiuni îndepărtate (specii exotice). Prognozele de deşertificare sunt majore, iar sectorul forestier este încă slab pregătit pentru posibile schimbări rapide.

Capacitatea redusă de asigurare cu material

forestier de reproducere calificat

55. Materialul forestier de reproducere (în continuare – MFR), prin care se realizează reproducerea arborilor în scopuri forestiere, necesită a fi obţinut din materialul de bază testat sau aprobat pentru a asigura o stabilitate a culturilor create şi a ecosistemelor forestiere regenerate. Producerea puieţilor forestieri se realizează în cele 57 de pepiniere din cadrul Agenţiei "Moldsilva". Anual se produc (1997-2022) în medie 33,05 milioane de puieţi de talie mică pe suprafaţa medie anuală de 144,68 ha, iar producţia este de 228 mii puieţi/ha. Potenţialul actual este de circa 80 de milioane de puieţi prin intermediul pepinierelor silvice care acoperă o suprafaţă totală de 962,3 ha. Această suprafaţă de pepiniere, raportată la suprafaţa de păduri, este destul de mare, ceea ce indică un potenţial cu cantităţi/volume suficiente de asigurare a necesităţilor prezentului Program. Dar acesta poate funcţiona doar în condiţiile în care reţeaua de pepiniere va fi bine gestionată, tehnic bine organizată şi financiar susţinută. În figura 3 este expusă dinamica producţiei de puieţi din cadrul entităţilor silvice subordonate Agenţiei "Moldsilva" în perioada 1997-2022.

Figura 3. Dinamica producţiei de puieţi în cadrul entităţilor silvice subordonate Agenţiei "Moldsilva"

Sursa: www.moldsilva.gov.md

56. Agenţia "Modsilva" gestionează o reţea de sectoare de arborete valoroase (materiale de bază), prin care îşi asigură conservarea resurselor genetice autohtone pentru realizarea regenerării pădurilor actuale şi a celor de viitor. În sensul utilizării corecte este recomandat de a ţine cont de transferul MFR între regiunile de provenienţă, în baza rezultatelor cercetărilor recente. În figura 4 este expusă harta regiunilor şi subregiunilor de provenienţă care pot fi utilizate ca bază pentru transferul MFR.

 Figura 4. Harta regiunilor şi subregiunilor de provenienţă

Sursa: Caisîn V., Florenţă Gh., 2020

57. Recoltarea seminţelor forestiere se face din arborete din fondul forestier naţional sau din afara acestuia şi mai puţin din unităţile-surse aprobate, ceea ce reprezintă o deficienţă de management. Media anuală pentru perioada 2002-2020 este de 173 de tone de seminţe. După recoltare, seminţele forestiere sunt supuse verificării calităţii şi a capacităţii germinative. O parte din seminţele viabile sunt utilizate direct în semănături (în special, ghinda de cvercinee) şi restul pentru producerea puieţilor forestieri în pepiniere.

58. Pentru creşterea randamentului productiv al pădurilor, precum şi pentru creşterea stabilităţii pădurilor şi a calităţii masei lemnoase exploatate, se impune crearea, în cadrul Agenţiei "Moldsilva", a Centrului Naţional de Genetică şi Seminologie Forestieră. Scopul acestuia este de a asigura cu MFR corespunzător tuturor exigenţelor calitative şi cantitative lucrările de regenerare, reconstrucţie ecologică şi extindere a fondului forestier naţional. Atât Centrul Naţional de Genetică şi Seminologie Forestieră, cât şi pepinierele din entităţile silvice vor produce MFR a arborilor şi arbuştilor recomandaţi pentru efectuarea lucrărilor specificate în prezentul Program.

59. Pentru asigurarea implementării oportune a prezentului Program, drept condiţie primordială apare utilizarea biotehnologiilor moderne de propagare a materialului vegetativ pentru asigurarea sectorului forestier cu material reproductiv în noile condiţii climatice. În acest context, se prevede consolidarea capacităţilor prin punerea în funcţiune a Centrului Naţional de Genetică şi Seminologie Forestieră cu trei centre regionale de creştere industrială a materialului forestier de reproducere. Capacitatea globală a centrelor industriale respective va asigura producerea a circa 85-90 de milioane de puieţi anual (inclusiv circa 20-30% cu rădăcini protejate) sau circa 80-90% din necesităţile sectoriale pentru implementarea prezentului Program, precum şi alte activităţi similare. Cantitatea respectivă va include un asortiment de specii corespunzător condiţiilor ecopedologice ale terenurilor preconizate pentru lucrări de extindere/reabilitare.

Cadrul normativ şi instituţional imperfect

60. Pe parcursul ultimelor decenii au fost elaborate şi aprobate la diferite niveluri (Guvern, Parlament) un şir de acte legislative şi normative privind conservarea şi dezvoltarea fondului forestier. Astfel, cadrul normativ care stă la baza domeniului forestier include peste 20 de legi, un set de hotărâri ale Guvernului şi de norme/reglementări tehnice care se referă direct sau indirect la păduri. Totuşi, cadrul legal actual defineşte insuficient termenii-cheie, domeniile de responsabilitate, interconexiunea cu alte autorităţi şi sarcinile/competenţele. În general, elementele de procedură sunt elaborate superficial, neclare sau lipsesc complet. Aceste deficienţe fac dificilă aplicarea legilor, deoarece autorităţile administraţiei publice centrale nu au stabilită exact natura relaţiilor cu alte structuri similare sau cu autorităţile publice locale (nivelurile întâi şi al doilea). În cadrul legilor existente, aspectele tehnice sunt încă puţin definite, iar unele aspecte importante sunt tratate diferit în documentele emise la diferite niveluri de către Guvern sau autorităţile centrale de specialitate.

61. Legea fundamentală care guvernează activitatea în domeniul forestier este Codul silvic nr.887/1996. Având în vedere modificările majore produse în ultimii ani, nevoia unor noi instrumente pentru protejarea şi gestionarea durabilă a fondurilor forestier şi cinegetic, precum şi pentru armonizarea legislaţiei forestiere cu legislaţia europeană (varianta nouă a Codului silvic este în curs de elaborare, după care urmează faza de reexaminare şi aprobare a acestuia de instanţele superioare). În acelaşi context, este necesară modificarea şi completarea legislaţiei subsecvente Codului silvic, respectiv a ansamblului de regulamente, norme şi instrucţiuni care reglementează în detaliu regimul silvic.

62. Printre cauzele principale care frânează dezvoltarea sectorului forestier se regăseşte organizarea actuală a întreprinderilor silvice care au activităţi complexe şi foarte variate (colectarea seminţelor; creşterea materialului forestier de reproducere; regenerările/lucrările de extindere a vegetaţiei forestiere; tratamentele silvice; creşterea faunei de vânătoare şi organizarea vânătorilor; colectarea, prelucrarea şi comercializarea produselor nelemnoase, prelucrarea lemnului şi producerea mărfurilor de larg consum etc.). Complexitatea asigură diversificarea surselor de venituri şi, în condiţiile crizelor şi schimbărilor bruşte pe piaţă, este un lucru benefic, dar lipseşte specializarea pe domenii, ceea ce împiedică efectuarea consolidării/concentrării şi optimizării cheltuielilor. Activitatea întreprinderilor pentru silvicultură are loc în condiţii de lipsă de competitivitate şi performanţă.

Tehnologii şi echipamente precare/învechite

63. Actualmente, pentru producerea MFR şi crearea culturilor silvice sunt utilizate tehnologii şi echipamente care nu au fost îmbunătăţite/reînnoite.

64. Factorul limitativ pentru producerea puieţilor în contextul schimbărilor climatice este apa, iar sistemele avansate sau smart-climatic de captare şi utilizare eficientă a resurselor de apă sunt slab dezvoltate. Pepinierele silvice de stat, în cea mai mare parte, nu dispun de sursă de apă, iar cele care dispun (în special din raioanele de centru şi nord) nu au în dotare sisteme de irigare. La momentul actual, pepinierele entităţilor subordonate Agenţiei "Moldsilva" au în dotare în total 50 de tractoare (din care 7 sunt în stare bună, 31 – satisfăcătoare şi 12 – nesatisfăcătoare) şi 120 de alte utilaje (pluguri, boroane, cultivatoare, semănătoare, maşini de plantat, cisterne etc.), având starea tehnică diferită (8 – bună, 87 – satisfăcătoare, 25 – nesatisfăcătoare). De regulă, tehnica din dotarea pepinierelor silvice este utilizată şi la lucrările de regenerare şi împădurire efectuate atât din fondul forestier naţional, cât şi din afara acestuia.

65. Tehnologiile inovative sunt reprezentate insuficient în silvicultura autohtonă. Predominarea manoperei în activităţile de cultivare şi folosire/exploatare a pădurilor este un element care caracterizează situaţia tehnologică din sectorul forestier. Dotarea întreprinderilor silvice de stat se află sub nivelul cerinţelor, cu tehnici şi tehnologii depăşite de progresul tehnico-ştiinţific. Sectorul forestier urmează să depună eforturi substanţiale pe linia informatizării/digitalizării şi mecanizării unor activităţi, prin utilizarea unor mijloace existente sau prin crearea unor mijloace specifice noi. Totuşi, în condiţiile respectării normelor tehnice care reglementează regimul silvic, care sunt foarte restrictive, posibilităţile actuale de inovare în activitatea de gestionare a fondului forestier sunt foarte limitate.

66. Declinul ştiinţei şi educaţiei silvice din ultimul deceniu, provocat de deficitul cadrelor ştiinţifice şi didactice silvice, finanţarea insuficientă a cercetărilor ştiinţifice şi a învăţământului din domeniu, slăbirea legăturilor tradiţionale ale Agenţiei "Moldsilva" cu instituţiile de învăţământ şi de pregătire a cadrelor silvice din ţară şi de peste hotare au pus în mare dificultate viitorul cercetărilor şi al educaţiei silvice. Pentru promovarea şi aplicarea unei silviculturi durabile, bazate pe utilizarea raţională a resurselor forestiere şi pe îndeplinirea eficientă a funcţiilor de protecţie atribuite, sunt necesare cercetări ştiinţifice fundamentale de lungă durată şi aplicative.

Capitolul III

OBIECTIV GENERAL

Secţiunea 1

Obiectiv general

67. Obiectivul general al prezentului Program este dezvoltarea durabilă a sectorului forestier, prin conservarea şi extinderea resurselor forestiere naţionale, în scopul sporirii rezilienţei climatice pe termen lung şi al satisfacerii necesitaţilor ţării privind produsele şi serviciile generate de păduri. Acesta va fi atins prin majorarea rezilienţei climatice a teritoriului/peisajului şi prin menţinerea, conservarea şi dezvoltarea terenurilor cu vegetaţie forestieră pentru a contribui mai mult la protejarea resurselor acvatice, de sol, la combaterea factorilor climatici perturbatorii şi la asigurarea cu produse şi servicii forestiere pentru economia naţională şi populaţie.

68. În ceea ce priveşte menţinerea şi continuitatea pădurilor naţionale, în prezentul Program sunt planificate activităţi extinse de plantare a arborilor/puieţilor şi de reabilitare/promovare a vegetaţiei forestiere pe o suprafaţă de cel puţin 145 mii ha pentru o perioadă de 10 ani.

Necesitatea realizării prezentului Program este condiţionată de: (a) asigurarea societăţii cu multiplele beneficii ale pădurii (implicit subzistenţă şi siguranţa energetică), (b) creşterea continuă a importanţei pădurilor pentru adaptarea la schimbările climatice (implicit siguranţa pedohidrologică) şi (c) menţinerea/conservarea biodiversităţii ca garant al sistemelor alimentare durabile.

69. Pentru realizarea obiectivului general, se propun două direcţii, care vor permite augmentarea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră şi întărirea funcţiilor importante (producţie şi conservare) ale plantaţiilor/culturilor create:

1) extinderea (prin împădurire) – activităţi de creare a culturilor silvice noi, având ca obiectiv primar siguranţa socială (energetică, economică) şi cea ecologică (habitate forestiere, adăpost biodiversitate) prin crearea de păduri cu funcţii de producţie (energetice, industriale) – estimativ, circa 110 mii ha;

2) reabilitarea (preponderent prin reîmpădurire) – refacerea sau reconstruirea terenurilor cu vegetaţie forestieră afectate puternic de diferite forme de degradare, unde vegetaţia forestieră este, practic, absentă sau în stare nefavorabilă, având ca obiectiv primar restabilirea pădurilor naturale şi asigurarea preponderentă a funcţiilor ecologice (sechestrarea carbonului, carcasa hidrologică, conservarea biodiversităţii etc.); vor fi considerate şi arborete tinere şi/sau culturi silvice până la realizarea stării de masiv, care n-au realizat parametrii optimi stabiliţi în proiectele de constituire sau/şi conform condiţiilor staţionale (compoziţie; consistenţă; reuşită etc.) – estimativ, circa 35 mii ha.

70. Principiile pe care se axează prezentul Program sunt:

1) promovarea în mod preponderent a speciilor autohtone;

2) menţinerea ecosistemelor forestiere de tip natural;

3) managementul judicios al speciilor cu potenţial de rezilienţă climaterică;

4) atragerea populaţiei în activităţile de înverzire şi educaţie ecologică;

5) continuitatea ecosistemelor forestiere, indiferent de forma de proprietate;

6) conservarea diversităţii de specii şi habitate forestiere.

71. În prezentul Program nu se prevede introducerea de specii exotice. Pentru realizarea scopurilor sale, acesta va lua în considerare numai spectrul de specii care sunt prezente în mod natural în ţară (şi în regiune) sau care populează ţara de mult timp. Alinierea la Regulamentul UE 1143/2014 privind speciile exotice invazive este asigurată prin monitorizarea taxonilor exotici şi prin analizele ştiinţifice efectuate de experţi în silvicultură şi biodiversitate cu privire la posibilele consecinţe negative pe care speciile exotice invazive le pot produce în noile condiţii de viaţă în timp.

De asemenea, în prezentul Program nu sunt stipulate specii de interes îngrijorător. Speciile care nu sunt considerate indigene pentru Moldova (chiar dacă sunt naturalizate), dar care se preconizează a fi utilizate, vor fi verificate cu ajutorul Listei speciilor alogene invazive de interes pentru UE (disponibil la: https://ec.europa.eu/environment/nature/pdf/IAS_brochure_species.pdf).

Secţiunea a 2-a

Rezultate aşteptate

72. La finalul implementării prezentului Program, vor fi atinse următoarele rezultate:

1) extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră până la cel puţin 15% din suprafaţa ţării până în anul 2032;

2) creşterea potenţialului productiv cu 10% faţă de potenţialul existent până în anul 2032;

3) reabilitarea/reconstruirea plantaţiilor forestiere noi (110 mii ha) şi a terenurilor (35 mii ha) până în anul 2032;

4) diminuarea indicelui de fragmentare a pădurilor cu 0,75 unităţi (ceea ce înseamnă compactitate mai mare) prin îmbunătăţirea conectivităţii ecologice cu habitatele asigurate pentru biodiversitate până în anul 2032;

5) reducerea suprafeţei de terenuri degradate cu 45 mii ha până în anul 2032;

6) consolidarea sectorului forestier comunal prin extinderea suprafeţelor împădurite şi reabilitarea celor existente, instruirea personalului şi elaborarea planurilor de management forestier (85 mii ha) până în anul 2032;

7) consolidarea sectorului forestier privat prin extinderea suprafeţelor împădurite, instruirea personalului şi elaborarea planurilor de management forestier până în anul 2032;

8) reducerea suprafeţei terenurilor puternic erodate cu 15 mii ha până în anul 2032;

9) întărirea carcasei hidrologice prin împădurirea a 15 mii ha de fâşii riverane până în anul 2032;

10) diminuarea proceselor de eroziune a solurilor şi protejarea a circa 350 mii ha terenuri agricole prin crearea/reabilitarea a 10 mii de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor agricole până în anul 2032;

11) consolidarea capacităţilor de diminuare a incidenţei incendiilor forestiere prin elaborarea planurilor de management antiincendiar, precum şi crearea infrastructurii antiincendiare în pădurile noi sau reabilitate (echipament, surse de asigurare cu apă, fâşii mineralizate, turnuri de pază şi monitorizare etc.) –145 mii ha până în anul 2032;

12) consolidarea capacităţilor de management al pajiştilor prin implementarea unor activităţi practice de creare şi reabilitare a sistemelor silvopastorale – 5 mii ha până în 2032;

13) consolidarea capacităţilor pepinierelor forestiere private şi comunale cu atingerea unor capacităţi de producere de 5-7% din necesarul de MFR pentru regenerarea/extinderea/reabilitarea pădurilor până în anul 2032;

14) crearea locurilor de muncă pentru circa 20 600 de persoane până în anul 2032;

15) actualizarea şi îmbunătăţirea cadrului legal (Codul silvic nr.887/1996, Codul funciar nr.828/1991, proiectul Legii perdelelor forestiere de protecţie, proiectul Legii pajiştilor, norme tehnice etc.) până în anul 2032;

16) reorganizarea subsectorului de asigurare cu material forestier de reproducere (90% creştere a MFR de calitate în condiţii industriale, inclusiv 20-30% cu rădăcini protejate), creşterea a circa 860 de milioane de puieţi până în anul 2032;

17) consolidarea capacităţilor de gestionare a fondului forestier prin digitalizarea proceselor şi activităţilor necesare de executare a lucrărilor silvice şi de asigurare cu material forestier de reproducere până în anul 2032.

Secţiunea a 3-a

Etapizarea în planuri de acţiuni

73. Prezentul Program va include două planuri de acţiuni (PA1 şi PA2), pentru fiecare 5 ani de activitate, fiecare din acestea fiind subiectul actualizărilor şi ajustărilor la situaţiile curente:

1) Planul national de acţiuni pe perioada 2023-2027 pentru implementarea Programului naţional de extindere şi reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2027 (PA1);

2) Planul national de acţiuni pe perioada 2028-2032 pentru implementarea Programului naţional de extindere şi reabilitare a pădurilor pentru perioada 2028-2032 (PA2).

74. Procesul de elaborare a fiecărui plan de acţiuni va cuprinde atât setul de activităţi necesare pentru realizarea obiectivului general, cât şi concluziile obţinute pe parcurs, ţinând cont de suportul necesar.

Capitolul IV

OBIECTIVELE SPECIFICE

75. Pentru implementarea cu succes a prezentului Program sunt propuse 5 obiective specifice, cu 16 activităţi ce reies din scopul major şi direcţiile strategice, care corespund necesităţilor de implementare şi care vor fi îndeplinite în funcţie de gradul de implementare.

Secţiunea 1

Obiectiv specific 1. Dezvoltarea şi extinderea fondului forestier naţional

Măsura 1.1. Crearea plantaţiilor silvice noi

76. Măsura presupune efectuarea lucrărilor de împădurire a terenurilor din afara fondului forestier naţional şi/sau a terenurilor agricole aflate în proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale sau în proprietatea privată a persoanelor fizice şi juridice. Interesul acestora este orientat spre pădurile energetice (cu cicluri mici de producţie) sau/şi spre culturile melifere ori alte scopuri de subzistenţă (preponderent alimentară, antierozionale, sisteme agroforestiere sau silvopastorale). Comunităţile locale şi persoanele fizice sau juridice proprietari ai terenurilor agricole neproductive (fie slab productive) sau abandonate vor fi atraşi în realizarea acestor activităţi. Păşunile delăsate şi neutilizate, peste care vine vegetaţia forestieră spontană vor fi examinate pentru a se determina nivelul lucrărilor de formare a culturilor dorite.

Măsura 1.2. Refacerea terenurilor cu vegetaţie forestieră degradată

77. O mare parte a terenurilor supuse refacerilor prin reîmpădurire vor fi terenuri goale (poieni, goluri şi virane) din cadrul fondului forestier naţional, gestionat de Agenţia "Moldsilva", proiectate deja prin amenajamentele silvice sub lucrări de îmbunătăţire a vegetaţiei existente. Accentul se va pune pe promovarea speciilor adaptate la schimbările climatice în vederea obţinerii unor păduri multifuncţionale şi stabile ecologic. Multe terenuri din categoria de terenuri silvice, care se află în proces incipient sau avansat de degradare, vor fi acoperite prin diverse intervenţii, în funcţie de starea vegetaţiei existente/preexistente şi tehnologiile necesare (de exemplu, prin desfăşurarea reconstrucţiei ecologice).

Măsura 1.3. Crearea perdelelor forestiere şi împădurirea fâşiilor riverane

78. Importanţa perdelelor forestiere de protecţie a culturilor agricole şi a corpurilor de apă (inclusiv cele riverane) este incontestabilă, şi anume prin augmentarea indicilor de producţie ai terenurilor adiacente (prin regim hidrologic, regim termic, servicii antieroziune) sau prin sporirea biodiversităţii (în special, polenizatorii, reglatorii de boli/dăunători, refugiu pentru specii protejate etc.). Actorii principali în acest caz vor fi autorităţile administraţiei publice locale şi persoane fizice sau juridice interesate de dezvoltarea agriculturii competitive, precum şi alţi deţinători de terenuri (Agenţia "Apele Moldovei" etc.).

Secţiunea a 2-a

Obiectiv specific 2. Întărirea capacităţilor de producere

a materialului forestier de reproducere

Măsura 2.1. Ameliorarea bazei semincere

79. Se impune luarea unor măsuri tehnico-organizatorice corespunzătoare pentru asigurarea reuşitei şi menţinerea culturilor silvice create. În acest sens, este necesară punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.44/2022 cu privire la producerea, comercializarea şi utilizarea materialului forestier de reproducere, elaborarea planului de producere durabilă a MFR, revizuirea materialelor de bază aprobate, identificarea a noi arborete sursă de seminţe (estimativ încă circa 4-5 mii ha la suprafaţa existentă), aplicarea lucrărilor de îngrijire în arboretele sursă de seminţe etc. Actualmente, materialele de bază aprobate (baza seminologică) constituie o suprafaţă de 3924,4 hectare şi a fost constituită pentru următoarele specii: fag, gorun, stejar pedunculat, stejar pufos, stejar brumăriu, stejar roşu, stejar hartvis, carpen, sorb, nuc comun, sâmbovină, salcâm, corn, alun, amelanchier.

Măsura 2.2. Constituirea a trei centre regionale de creştere industrială a materialului forestier de reproducere

80. Punerea în aplicare a acestor centre, conform unui concept dezvoltat de Agenţia "Moldsilva" în cooperare cu partenerii de dezvoltare, se va realiza în conformitate cu condiţiile/zonarea silvoclimaterice şi va avea o capacitate globală de producţie de circa 60-65 de milioane puieţi anual (inclusiv circa 20-30% cu rădăcini protejate). Măsura prevede utilizarea biotehnologiilor moderne de propagare a materialului vegetativ în asigurarea sectorului forestier cu MFR în noile condiţii climatice, inclusiv adaptarea la evoluţia schimbărilor climatice prin activităţi de consolidare şi modernizare a procesului pe întreg lanţul productiv: identificarea, legalizarea şi îngrijirea/menţinerea arboretelor surse de seminţe (inclusiv resurse genetice forestiere); recoltarea, procesarea şi certificarea seminţelor forestiere; creşterea industrială şi valorificarea materialului forestier de reproducere etc. Amplasarea geografică a centrelor de creştere industrială a MFR se va realiza luând în considerare delimitarea regiunilor şi subregiunilor de provenienţă. Astfel, se va asigura respectarea procesului de producere, mişcare, comercializare/export al materialului forestier autohton.

Măsura 2.3. Constituirea Centrului Naţional de Genetică şi Seminologie Forestieră

81. Centrul Naţional de Genetică şi Seminologie Forestieră va acoperi primordial regiunea de provenienţă Centru, având atribuţii în procesarea industrială şi condiţionarea seminţelor forestiere, certificarea materialului de regenerare, desfăşurarea cercetărilor genetice şi înmulţirea in vitro. Se vor utiliza biotehnologii pentru producerea materialului săditor (multiplicare, înrădăcinare, creşterea in vitro etc.), inclusiv cu rădăcini protejate; gestionarea bazei semincere forestiere din regiunea centrală (arborete surse de seminţe şi reţeaua genetică forestieră), inclusiv recoltarea. Capacitatea globală de producţie va constitui circa 20-25 de milioane puieţi anual (inclusiv circa 20-30% cu rădăcini protejate). Pentru realizarea activităţilor de ameliorare a sistemelor silvopastorale, Centrul Naţional de Genetică şi Seminologie Forestieră va include o secţiune de creştere a materialului semincer de specii erbacee adecvate pajiştilor autohtone (raigras, păiuş de livezi, obsigă etc.).

Măsura 2.4. Consolidarea capacităţilor pepinierelor forestiere private şi comunale

82. În procesul de asigurare cu MFR pentru realizarea prezentului Program, un loc important trebuie să îi revină pepinierelor forestiere private şi comunale de nivel local. Anterior, prin atragerea surselor internaţionale, au fost constituite pepiniere forestiere locale în regiunea Zonei Ramsar "Nistrul de Jos" (4 unităţi). Practica respectivă trebuie extinsă în cadrul tuturor raioanelor din Republica Moldova. În acest context, urmează a fi reelaborat un program de subvenţionare destinat creării şi/sau consolidării capacităţilor pepinierelor forestiere private şi comunale locale (35 de unităţi), cu atingerea unei capacităţi totale de 5-7% din necesarul de MFR pentru implementarea prezentului Program. Asortimentul de specii se va axa pe condiţiile pedoecologice locale, iar seminţele forestiere pentru creşterea puieţilor în pepinierele respective vor fi preluate din cadrul Centrului Naţional de Genetică şi Seminologie Forestieră, cu respectarea principiilor de transfer între regiunile de provenienţă.

Secţiunea a 3-a

Obiectiv specific 3. Asigurarea sustenabilităţii vegetaţiei

forestiere plantate şi/sau reabilitate

Măsura 3.1. Asigurarea continuităţii culturilor silvice

83. Deoarece sunt plantate pe terenuri cu condiţii pedoecologice dificile, culturile silvice pot prezenta reuşite neuniforme sau sub indicii stabiliţi. Astfel, se efectuează completări în porţiunile goale sau cu reuşite slabe, ceea ce presupune diverse lucrări curente, în special de completare şi îngrijire. Completarea culturilor silvice se realizează anual, până la atingerea indicilor necesari pentru transferarea în starea de masiv. Necesitatea completărilor se determină în funcţie de rezultatul inventarierilor anuale ale culturilor silvice, iar metoda completării şi tipul de material săditor etc. – în funcţie de vârsta şi înălţimea culturilor. Culturile cu reuşita uniformă a speciilor de 85% nu se completează, iar culturile cu reuşita de până la 25% sunt trecute la pierderi. Restul suprafeţelor se completează, cu păstrarea schemei iniţiale de amestec şi amplasare în spaţiu a speciilor. Completările se realizează pe soluri bine pregătite şi în termenele optime pentru plantare.

Măsura 3.2. Mentenanţa culturilor silvice create

84. Culturile silvice necesită o îngrijire minuţioasă, care constă în diverse lucrări curente pentru afânarea solului şi distrugerea buruienilor. Numărul de îngrijiri şi termenele de efectuare depind de compoziţia culturilor silvice, suprafaţa împădurită, calitatea pregătirii solului, condiţiile climatice etc. Majoritatea îngrijirilor se efectuează în prima jumătate a perioadei de vegetaţie. Îngrijirea manuală în rânduri şi îngrijirea mecanizată între rânduri se efectuează până la închiderea stării de masiv. Întreţinerea acestora durează 5-7 ani şi se efectuează de 3-6 ori pe an, numărul întreţinerilor descrescând treptat până la transferarea culturilor silvice în starea de masiv.

Secţiunea a 4-a

Obiectiv specific 4. Îmbunătăţirea cadrului normativ şi instituţional

de reglementare a activităţilor din domeniul forestier

Măsura 4.1. Îmbunătăţirea cadrului normativ special

85. Un şir de acte legislative vor fi supuse perfectării sau reelaborării. O versiune nouă a Codului silvic, ajustată la necesităţile actuale ale societăţii şi cu neclarităţile conceptuale sau de ordin legal eliminate, este absolut necesară pentru derularea prezentului Program şi pentru sustenabilitatea acestuia după finalizare. Modificarea articolului 9 din Codul funciar nr.828/1991 privind "fertilitatea naturală" a solului este necesară pentru a permite realizarea lucrărilor propuse. Legea nr.440/1995 cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă, precum şi Hotărârea Guvernului nr.667/2010 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la păşunat şi cosit necesită îmbunătăţire. Interconexiunea sectorului forestier cu practicile silvopastorale şi agroforestiere va fi asigurată prin contribuţii la elaborarea a două elemente de bază: Legea pajiştilor şi Legea perdelelor forestiere de protecţie. De asemenea, se vor elabora şi se vor implementa plenar prevederile cadrului normativ secundar privind producerea, transferul, comercializarea şi utilizarea materialului forestier de reproducere. Măsura include şi revizuirea reglementărilor tehnice care ţin de îngrijirea/menţinerea arboretelor surse de seminţe, în special sub aspectul asigurării fructificaţiilor constante.

Măsura 4.2. Consolidarea capacităţilor instituţionale

86. Sectorul forestier naţional necesită transformare spre binele societăţii şi pădurii. Agenţia "Moldsilva" anticipează un proces de reformare pentru optimizarea managementului actual prin creşterea contribuţiei sectorului forestier la îmbunătăţirea calităţii vieţii pe principii de gestionare durabilă şi asigurarea bunurilor generate de păduri. În condiţiile actuale, cu provocări de ordin social-economic şi ecologic-climateric, transformarea autorităţilor silvice în instituţii consolidate şi puternice ar însemna şi păduri sănătoase, gestionate pe principii de siguranţă în viitor. Odată cu extinderea suprafeţei acoperite cu vegetaţie forestieră, pădurile cu valoare ridicată de conservare necesită a fi delimitate de pădurile cu scop de producţie. Totodată, prezenţa factorului uman în pădure nu trebuie limitat în mod radical (ceea ce va duce inevitabil la conflicte), ci bine reglementat şi axat pe o eficientizare a activităţilor umane (recoltări raţionale, regenerări eficiente, comercializarea judicioasă a producţiei etc.).

Măsura 4.3. Modernizarea sectorului prin dotare cu echipamente noi şi aplicarea inovaţiilor

87. Noile condiţii economice în gospodărirea pădurilor necesită schimbări esenţiale în ceea ce priveşte abordarea problemelor în domeniul pregătirii cadrelor şi ridicării nivelului lor de calificare. În acest context, se impune consolidarea sistemului de pregătire, perfecţionare şi atestare a personalului silvic. Sectorul forestier va fi supus unui amplu proces de modernizare şi fortificare a capacităţilor instituţiilor şi personalului pentru a implementa noi practici de management durabil al pădurilor, a asigura rezilienţa pădurilor la schimbările climatice, a monitoriza adecvat starea pădurilor, a stopa procesul de reducere a suprafeţei pădurilor şi de degradare a biodiversităţii forestiere, a promova tipurile naturale de pădure etc. Urmează a fi depuse eforturi substanţiale şi pe linia informatizării/digitalizării şi mecanizării unor activităţi, prin utilizarea unor mijloace existente sau prin crearea unor mijloace specifice noi. Printre aspectele inovative şi de modernizare se numără biotehnologiile (în teren, in vitro), digitalizarea, tehnică/echipamente performante.

Secţiunea a 5-a

Obiectiv specific 5. Asigurarea regimului de pază a suprafeţelor forestiere

Măsura 5.1. Îmbunătăţirea coordonării intersectoriale pentru prevenirea tăierilor ilegale şi a braconajului

88. Plantaţiile noi create sau terenurile forestiere reabilitate vor necesita monitorizare atât pentru indicatorii de creştere, cât şi în scopuri de pază (în special, împotriva activităţilor umane ilegale). Regimul forestier cuprinde un complex de norme tehnice, economice şi juridice. Asigurarea respectării acestui regim necesită planuri de acţiuni comune între proprietarii de terenuri forestiere/terenuri (Agenţia "Moldsilva", autorităţile administraţiei publice locale, persoane fizice sau juridice) şi structurile responsabile de controlul sau de aplicarea legislaţiei (Poliţie, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului). Măsurile comune şi complexe de monitorizare şi control al regimului silvic vor putea reduce considerabil incidenţa ilegalităţilor, inclusiv a tăierilor ilegale. Toţi actorii implicaţi în aplicarea legislaţiei silvice până la gestionarea pădurilor şi comunităţile locale trebuie încurajaţi să combată în mod activ tăierile ilegale. Utilizarea noilor tehnologii (de exemplu, teledetecţie, drone şi imaginile prin satelit) poate contribui la monitorizarea terenurilor forestiere şi poate avea succes în combaterea exploatării forestiere ilegale sau a altor activităţi nesustenabile.

Măsura 5.2. Reglementarea activităţilor pastorale în preajma culturilor/plantaţiilor noi

89. Pe parcursul procesului de împădurire/reîmpădurire a terenurilor, unităţile administrativ-teritoriale beneficiare ar putea contribui la paza plantaţiilor silvice contra păşunatului animalelor. Activitatea respectivă va fi realizată în comun cu personalul entităţilor silvice executante a lucrărilor de împădurire, al structurilor teritoriale ale Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi constă în evacuarea stânelor şi mutarea căilor de deplasare a animalelor domestice spre păşunile publice la cel puţin 500 m de la hotarele terenurilor alocate pentru împădurire. De asemenea, în caz de necesitate, unele sectoare (sau porţiuni) sunt îngrădite pentru a preveni distrugerea culturilor silvice prin păşunat abuziv.

Măsura 5.3. Consolidarea capacităţilor de protecţie antiincendiară

90. Creşterea suprafeţei de culturi silvice este asociată cu sporirea riscului de incendii forestiere, în special în anii secetoşi. Suprafaţa cuprinsă de incendii forestiere depinde şi de capacităţile de monitorizare, supraveghere şi/sau intervenţie. În acest context, pentru a evita eventualele pierderi, se vor realiza activităţi destinate amenajării antiincendiare a pădurilor noi create şi a celor reabilitate (elaborarea planurilor de management antiincendiar; încadrarea terenurilor forestiere în clase de pericol incendiar; determinarea zonelor de risc; stabilirea protocoalelor de monitorizare şi intervenţie etc.). De asemenea, pentru diminuarea suprafeţelor forestiere afectate, slăbite şi/sau degradate de incendii, se va înfiinţa infrastructura antiincendiară în pădurile noi create şi în cele reabilitate (echipamente de monitorizare şi intervenţie; surse de asigurare cu apă; fâşii mineralizate; drumuri de acces; turnuri de pază şi monitorizare etc.).

Măsura 5.4. Promovarea practicilor silvopastorale

91. Diminuarea riscurilor legate de opoziţia populaţiei de a aloca sub împădurire pajiştile degradate, precum şi afectarea culturilor silvice noi prin păşunatul animalelor domestice se va asigura prin implementarea unor activităţi de aplicare a sistemelor silvopastorale/agroforestiere şi/sau de reabilitare a terenurilor degradate deţinute de UAT. Faza iniţială include elaborarea amenajamentelor silvopastorale pe termen mediu (10 ani) pentru suprafaţa de 5000 ha. În continuare, se vor efectua lucrări de implementare a planurilor de management pe cel puţin 3000 ha prin ameliorare, inclusiv însămânţări de ierburi perene caracteristice pajiştilor naturale. Lucrările respective vor fi cumulate cu plantări de arbori şi arbuşti (preponderent de talie medie şi mare) în aliniamente sau biogrupuri pentru protecţia pajiştilor, a animalelor şi a surselor de apă, precum şi pentru consolidarea formelor de relief şi organizarea teritoriului. De asemenea, se vor realiza lucrări de îngrijire/menţinere, precum şi se vor elabora reglementări tehnice privind folosirea pajiştilor.

Capitolul V

IMPACTUL PROGRAMULUI

92. Importanţa vegetaţiei forestiere este bine cunoscută, iar cuantificarea serviciilor generate de păduri este în creştere datorită rolului pronunţat al acestora în reglarea climatică. Posibilele beneficii ale ecosistemelor forestiere şi extinderilor/reabilitării, în prezent şi pe viitor, sunt descrise în continuare, însoţite de cifre/date din practica naţională şi experienţa altor ţări.

Secţiunea 1

Efecte pe termen mediu

Locuri de muncă şi venituri pentru familii

93. Prin prezentul Program pot fi asigurate nu numai antrenarea populaţiei în câmpul de muncă (respectiv reducerea emigraţiei şi alte efecte sociale asociate bunăstării familiilor), dar şi obţinerea de venituri sau/şi taxe în bugetele locale. Acestea sunt legate de un spectru larg de activităţi: dezvoltarea pepinierelor forestiere, desfăşurarea lucrărilor silvice, dezvoltarea managementului forestier durabil, prelucrarea lemnului, comercializarea lemnului, colectarea şi comercializarea produselor nelemnoase ale pădurii (fructe şi pomuşoare, plante medicinale, albinărit, cinegetică, meşteşugărit etc.). Pe lângă efectivul de personal al Agenţiei "Moldsilva" în număr de 3 330 de persoane implicate lucrările silvice curente şi de sezon, estimativ, pentru executarea volumului anual de lucrări în cadrul prezentului Program, urmează a fi încadrate în câmpul muncii circa 20 600 de persoane ce vor fi antrenate la lucrări de colectare a seminţelor forestiere, pepinierit, plantare, completare şi îngrijire a culturilor silvice etc.

Producţie agricolă şi peisaje sustenabile

94. Sectorul agricol şi forestier converg cu biodiversitatea. Pădurile şi arborii/arbuştii au rolul de menţinere a sectorului agricol prin serviciile de reglare şi suport (nutrienţi, polenizatori; boli/dăunători etc.). Deşi agricultura este sursa principală de venituri de subzistenţă, dependenţa de pădure a comunităţilor locale este enormă. Soluţia optimă pentru a profita de serviciile oferite de păduri în agricultură este abordarea la nivel de landşaft (ecosistem). Promovarea activă în culturile silvice a speciilor melifere, a celor medicinale şi a celor producătoare de fructe şi pomuşoare (tei, cireş, măr, păr, corcoduş, arţar tătărăsc, salcâm, vişin turcesc, mălin, scoruş, cais, cătina albă, porumbar etc.) reprezintă o sursă importantă de produse alimentare, precum şi o oportunitate reală pentru afaceri individuale în zonele rurale.

Habitate pentru biodiversitate

95. Vegetaţia forestieră va asigura nişe ecologice şi refugii pentru numeroase specii. Un exemplu elocvent sunt polenizatorii, care constituie comunităţi biologice absolut necesare pentru dezvoltarea sectorului agricol şi generarea produselor alimentare pe principii durabile. Numeroase specii protejate la nivel naţional (Cartea Roşie) şi internaţional (Convenţia Berna, Lista roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii etc.) îşi găsesc adăpost în limitele ecosistemelor forestiere, iar consolidarea acestora prin implementarea prezentului Program va contribui şi mai mult la salvarea populaţiilor expuse la diverse riscuri de supravieţuire.

Reglarea termică

96. Vegetaţia forestieră creată/îmbunătăţită poate încetini supraîncălzirea terenurilor şi reduce radiaţia puternică (albedo redus), iar ceea ce va influenţa starea solurilor şi a culturilor. În condiţiile unor scenarii cu radiaţii solare mari, orice arbore sau grup de arbori va conta pentru asigurarea confortului termic al oamenilor şi animalelor domestice.

Formarea profesională-silvică printre autorităţile

administraţiei publice locale, persoane fizice sau juridice

97. Prezentul Program va include un complex de activităţi orientate spre înţelegerea de către personalul silvic şi factorii implicaţi în administrarea pădurilor autorităţilor administraţiei publice locale şi ale persoanelor fizice sau juridice, a beneficiilor legate de extinderea suprafeţelor cu păduri, precum şi a influenţei fenomenului schimbărilor climatice asupra domeniului forestier, conştientizarea că adaptarea este cea mai eficientă măsură de management şi dezvoltare durabilă. În acest context, măsura prevede implementarea unor sesiuni şi module de instruire destinate procesului de consolidare a capacităţilor tehnice pentru asigurarea unui management adecvat al vegetaţiei forestiere.

Secţiunea a 2-a

Efecte pe termen lung

Atenuarea schimbărilor climatice şi reducerea emisiilor de carbon

98. Conform calculelor realizate prin intermediul inventarelor de gaze cu efect de seră (în continuare – GES), se constată că în Republica Moldova terenurile silvice deţin circa 62% (2,29 milioane tone CO₂) din volumul total al absorbţiilor realizate de sursele locale (3,59 milioane tone CO₂). Acest fapt confirmă rolul sectorului forestier în atenuarea efectelor schimbărilor climatice prin sechestrarea carbonului în creşterile de biomasă. Principalele măsuri pentru consolidarea capacităţilor naţionale de sechestrare a carbonului trebuie să fie orientate spre extinderea suprafeţelor împădurite, iar pentru pădurile deja existente – spre gestionarea lor pro-natură: diminuarea şi/sau stabilizarea recoltelor de lemn, regenerarea naturală, conservarea arboretelor naturale fundamentale etc. Preocupările respective reprezintă o constantă în priorităţile sectoriale enunţate în diferite documente programatice deja adoptate sau în curs de adoptare, existând şi o experienţă semnificativă în acest sens în cadrul sectorului – implementarea şi monitorizarea proiectelor carbon sub mecanismul de dezvoltare al Protocolului de la Kyoto. Această experienţă poate ajuta în atragerea şi implementarea de proiecte în această arie de activitate, fapt ce poate sprijini eforturile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Totodată, gestionarea pădurilor ar trebui modificată mai mult decât s-a făcut până în prezent, dacă scopul de a influenţa sechestrarea carbonului urmează să devină unul primordial. Pădurile noi create sau reabilitate/reconstruite vor avea o contribuţie importantă la reducerea emisiilor de GES. Astfel, volumul sechestrărilor nete realizate de pădurile plantate/replantate conform prezentului Program vor constitui în medie circa 1272 kt CO₂/an sau o creştere cu circa 56% a capacităţilor curente.

Reducerea degradării solurilor (conservarea solurilor preţioase)

99. Solurile care beneficiază de culturi multianuale (plantaţiile forestiere sau prezenţa vegetaţiei forestiere) prezintă calităţi superioare în comparaţie cu cele plantate cu culturi anuale, şi anume flux îmbunătăţit de substanţe nutritive, păstrarea umidităţii, biodiversitate sporită, stocare de bioxid de carbon.

Dinamica pozitivă a sedimentelor în reţeaua hidrografică

100. Ecosistemele forestiere gestionate în mod sustenabil oferă apă de calitate superioară, cu mai puţine sedimente şi substanţe poluante (pe care multitudinea de specii le filtrează sau le asimilează) faţă de apa stocată în bazine hidrografice.

Asigurarea cu produse lemnoase şi nelemnoase

101. Mărirea suprafeţei de păduri înseamnă asigurarea cu produse lemnoase (lemn de foc, lemn de lucru) şi nelemnoase (fructe, pomuşoare, vânat etc.) a populaţiei şi a celor interesaţi (companii, întreprinderi). Cercetările recente demonstrează că populaţia este mult mai dependentă de păduri decât se credea. Odată cu atingerea parametrilor tehnici şi biologici corespunzători, pădurile noi create vor spori recolta anuală de masă lemnoasă cu circa 225 mii m³/an.

Capitolul VI

COSTURI

Secţiunea 1

Bugetul general al Programului

102. Costul general al realizării prezentului Program este de 15209,8 milioane de lei, sau o medie anuală de 1 521 de milioane de lei. Distribuţia pe categorii de costuri/cheltuieli este redată în tabelul 3. Astfel, costurile directe pentru lucrările de împădurire/reîmpădurire (inclusiv mentenanţa) vor constitui circa 12606,7 milioane de lei, sau 82,9% din costurile generale. Costurile de identificare a terenurilor şi de proiectare a culturilor silvice vor constitui circa 755,8 milioane de lei (5,0% din costurile totale), fiind repartizate uniform pe parcursul implementării prezentului Program. Costurile de management al prezentului Program vor constitui circa 451 de milioane de lei, sau circa 3% din bugetul total. Detalierea costurilor este redată în continuare în subcapitolele ce urmează.

Secţiunea a 2-a

Cheltuielile directe pentru lucrări de împădurire/reîmpădurire

planificate la 1 ha de teren/pădure

103. Activitatea de împădurire/reîmpădurire conţine un algoritm relativ prestabilit de lucrări, care se efectuează într-o anumită consecutivitate. În baza hărţilor tehnologice şi a cheltuielilor salariale şi materiale curente sunt calculate costurile estimative pentru crearea 1 ha culturi silvice în cadrul prezentului Program pe perioada 2023-2032. Astfel, pentru crearea 1 ha de culturi silvice va fi necesară investirea în medie a 92155 de lei. Categoriile de activităţi şi costurile estimative sunt expuse în tabelul 4.

104. Din valoarea totală a costurilor pentru implementarea prezentului Program estimată la 15209750,6 milioane lei, contribuţia bugetului de stat va alcătui 2281,5 milioane lei (15% din total), Agenţiei "Moldsilva" (din activitatea proprie) – 228,1 milioane lei (1,5% din total), surse internaţionale – 12700,1 milioane lei (83,5% din total). Costurile pentru implementarea acestuia vor fi periodic revizuite ţinând cont de particularităţile terenurilor de plantat, evoluţia preţurilor la materiale şi forţa de muncă etc. Repartiţia costurilor prezentului Program pe o perioadă de 10 ani şi pe categorii de activităţi este expusă în tabelul 5.

105. Pornind de la starea actuală în sectorul forestier (deficit de personal de înaltă calificare, de tehnică şi echipament modern; infrastructură forestieră precară etc.), procesul de implementare a prezentului Program trebuie să înceapă cu activităţi ample de consolidare a capacităţilor (cele instituţionale, personal, dotare tehnică, crearea/reabilitarea infrastructurii forestiere etc.). Astfel, costurile pentru consolidarea capacităţilor vor constitui circa 1395856 milioane de lei, sau 9,2% din total, iar majoritatea acestora va trebui realizată pe parcursul primilor 4 ani. Detaliile privind activităţile destinate consolidării capacităţilor sunt expuse în tabelul 6.

Secţiunea a 3-a

Resurse financiare şi nonfinanciare

106. Resursele financiare (cele în afara lucrărilor conform tabelului 3), tehnice şi umane necesare sunt estimate conform obiectivelor propuse. O descriere mai detaliată a cheltuielilor şi necesarului este redată în cele două planuri de acţiuni, care vor fi ajustate periodic în conformitate cu necesarul la perioada respectivă.

Secţiunea a 4-a

Contribuţiile beneficiarilor potenţiali

107. Estimarea costurilor lucrărilor de împădurire/reîmpădurire a terenurilor se realizează în baza hărţilor tehnologice la lucrările de proiectare şi cultură silvică, elaborate de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, coordonate şi publicate conform legislaţiei.

108. Persoane fizice sau juridice cu dreptul de proprietate asupra terenurilor care participă în cadrul prezentului Program pot contribui cu surse proprii la împădurirea/reîmpădurirea şi menţinerea acestora până la realizarea stării de masiv. Contribuţia persoanelor fizice sau juridice, a unităţilor administrativ-teritoriale (în caz de asumare) se include în contractele bilaterale semnate între entităţile silvice de stat teritoriale subordonate Agenţiei "Moldsilva" şi proprietarii de terenuri destinate împăduririi/reîmpăduririi. Cuantumul contribuţiei proprietarilor de terenuri (unităţile administrativ-teritoriale, persoane fizice sau juridice private) se estimează în baza hărţilor tehnologice pentru lucrările de cultură silvică, elaborate şi aprobate în modul stabilit de Agenţia "Moldsilva" în baza cadrului legal. Contribuţia respectivă poate consta în mijloace financiare şi/sau servicii (inclusiv manoperă, pază etc.), pornind de la posibilităţile şi capacităţile tehnice ale proprietarilor de terenuri.

Proprietarii de terenuri îşi asumă responsabilitatea finanţării şi/sau a efectuării unor lucrări, a furnizării de servicii şi a menţinerii acestora până la realizarea stării de masiv, în conformitate cu prevederile contractelor încheiate.

109. Agenţia "Moldsilva" şi operatorii economici, în comun cu proprietarii terenurilor împădurite/reîmpădurite, asigură evidenţa investiţiilor în procesul de plantare şi menţinere a culturilor silvice, cu partajarea contribuţiei fiecărei părţi.

Secţiunea a 5-a

Contribuţia naţională şi a partenerilor de dezvoltare

110. Sursa principală de finanţare va fi asigurată de diverse structuri internaţionale, cu care deja se poartă discuţii pe anumite filiere specifice de asistenţă.

111. Agenţia "Moldsilva", care va fi principalul executor al lucrărilor, va contribui prin personalul ingineresc şi auxiliar, precum şi prin tehnologiile şi tehnica disponibilă (inclusiv din proiectele anterioare).

112. Banca Mondială va acorda suport pentru elaborarea conceptului de proiect şi asistenţă pentru identificarea terenurilor disponibile pentru împădurire/reîmpădurire. În acest scop se prevede o asistenţă mai mare (inclusiv credit), la momentul actual fiind demarcate fazele iniţiale de discuţie.

113. Ministerul Mediului a apelat la Comisia Economică a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Europa pentru realizarea unui studiu privind potenţialul de producere a MFR necesar pentru realizarea prezentului Program şi capacităţile autorităţilor silvice (tehnice, infrastructură, umane etc.) pentru acest scop.

Secţiunea a 6-a

Atribuirea terenurilor

114. Subiectul procesului de extindere/reabilitare va constitui terenurile degradate, neproductive ori erodate aflate în proprietatea publică a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale şi în proprietatea privată. Identificarea terenurilor degradate destinate împăduririi se efectuează de către comisiile specializate în conformitate cu prevederile Legii nr.1041/2000 pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr.1186/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind efectuarea lucrărilor de împădurire a terenurilor degradate proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi a terenurilor degradate proprietate privată. Comisiile respective sunt instituite prin deciziile consiliilor locale de nivelul al doilea. Terenurile degradate propuse spre ameliorare prin împădurire sunt scoase din circuitul economic şi se înregistrează ca terenuri destinate împăduririi. Autoritatea deliberativă a autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea (consiliul raional/municipal) schimbă destinaţia terenurilor agricole, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi, în temeiul cererii proprietarului, iar serviciile raionale relaţii funciare şi cadastru asigură introducerea modificărilor respective în registrul cadastral.

115. În acest context, procesul de identificare şi alocare a terenurilor pentru împădurire va fi organizat în cadrul a cinci categorii de deţinători, precum:

1) Agenţia "Moldsilva" – terenuri goale (poieni, goluri şi virane) din cadrul fondului forestier gestionat, proiectate de amenajamentele silvice pentru lucrări de împădurire; terenuri cu vegetaţie forestieră necorespunzătoare destinată reconstrucţiei/reabilitării;

2) unităţi teritorial-administrative (primării) – terenuri degradate din cadrul fondului de rezervă; stabilirea de contururi şi suprafeţe concrete, cu emiterea deciziilor consiliilor locale; terenuri cu vegetaţie forestieră necorespunzătoare, destinată reconstrucţiei/reabilitării

3) Agenţia "Apele Moldovei" – terenuri din zonele de protecţie a bazinelor de apă apte de atribuit pentru crearea perdelelor forestiere riverane;

4) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale – terenuri din zonele de protecţie a drumurilor şi a căilor ferate posibile de alocat pentru crearea şi/sau reabilitarea plantaţiilor forestiere şi/sau a perdelelor forestiere de protecţie;

5) persoane fizice sau juridice – terenuri proprietate privată posibile de alocat pentru crearea plantaţiilor forestiere şi a perdelelor forestiere de protecţie a terenurilor agricole.

116. Ţinând cont de structura actuală, repartiţia generală primară a terenurilor destinate împăduririi/reîmpăduririi în cadrul prezentului Program pe categorii de activităţi şi proprietăţi este expusă în tabelul 7. Astfel, majoritatea terenurilor incluse în prezentul Program vor fi în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale (79,2 mii ha, sau 54,6% din total), fiind urmate de terenurile proprietatea publică a statului cu 29,1% şi terenurile proprietatea privată cu 16,2%. În procesul implementării prezentului Program, structura respectivă de terenuri poate suferi anumite schimbări datorate situaţiilor şi oportunităţilor apărute pe parcurs.

117. Pentru a asigura îndeplinirea cu succes a scopului şi obiectivelor prezentului Program, la selectarea terenurilor pentru împădurire se va ţine cont de următoarele aspecte:

1) diminuarea scurgerilor de suprafaţă, precum şi menţinerea nivelului apelor subterane în zonele adiacente, şi al altor funcţii de ecosistem ale pădurilor existente şi noi create;

2) ameliorarea habitatelor pentru specii de floră şi faună prin adăpost, migraţie, hrană şi satisfacerea altor necesităţi vitale;

3) consolidarea capacităţii de sechestrare a carbonului de păduri, precum şi de alte tipuri de vegetaţie forestieră.

118. Împădurirea terenurilor se va realiza prin două modalităţi:

1) păstrarea drepturilor de proprietate asupra terenurilor degradate destinate împăduririi;

2) transmiterea terenurilor degradate destinate împăduririi în proprietatea statului (entităţi silvice de stat teritoriale).

119. Împădurirea terenurilor degradate, cu păstrarea drepturilor de proprietate (unităţile administrativ-teritoriale/privată), se va face în bază de contract cu operatorii economici prestatori ai serviciilor de extindere a pădurii (entităţi silvice de stat teritoriale), cu perfectarea actelor de primire-predare. Transmiterea către executanţii lucrărilor a terenurilor spre împădurire se realizează doar după efectuarea tuturor procedurilor legale, care includ următoarele activităţi:

1) consultarea publică a procesului de alocare a terenurilor pentru împădurire;

2) emiterea deciziei consiliului local privind transmiterea terenului spre împădurire şi modificarea categoriei de destinaţie a terenurilor agricole cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40 de puncte, conform art.9 din Codul funciar nr.828/1991, precum şi reglementărilor aferente modului de atribuire, modificării destinaţiei şi schimbului de terenuri;

3) evacuarea stânelor şi mutarea căilor de deplasare a animalelor domestice spre păşunile publice la cel puţin 500 m de la hotarele terenurilor alocate pentru împădurire;

4) modificarea categoriei de destinaţie/folosinţă a terenurilor;

5) stabilirea şi materializarea în natură a hotarelor şi elaborarea schiţelor (la scara 1:5000-1:10000).

Secţiunea a 7-a

Înfiinţarea plantaţiilor forestiere

120. Indiferent de categoria deţinătorilor (public sau privat) şi de formele de asociere a acestora (individual, juridic), înfiinţarea plantaţiilor forestiere pe terenurile degradate sau neproductive se va realiza conform următoarelor principii:

1) vegetaţie forestieră (trup de pădure) compactă pe o suprafaţă de cel puţin 5 ha – în cazul terenurilor izolate, indiferent de tipul de proprietate;

2) vegetaţie forestieră (trup de pădure) compactă pe o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha – în cazul terenurilor limitrofe cu fondul forestier existent, indiferent de tipul de proprietate;

3) perdele forestiere de protecţie pe o suprafaţă de cel puţin 0,05 ha – indiferent de tipul de proprietate.

Secţiunea a 8-a

Transmiterea după efectuarea lucrărilor

121. Operatorii economici (entităţi silvice) restituie terenurile cu culturi silvice proprietarilor doar după realizarea stării de masiv, cu perfectarea actelor bilaterale de primire-predare. După semnarea actelor respective, responsabilitatea pentru menţinerea şi asigurarea integrităţii plantaţiilor forestiere noi aparţine proprietarilor care aplică regimul silvic conform prevederilor Codului silvic nr.887/1996).

122. Agenţia "Moldsilva", inclusiv prin intermediul structurilor subordonate (Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, entităţile silvice etc.), va acorda asistenţă tehnică în procesul de gestionare a terenurilor cu vegetaţie forestieră noi create şi existente (păduri, perdele forestiere de protecţie etc.) deţinute de primării şi persoane fizice sau juridice, inclusiv privind:

1) aplicarea normelor tehnice, economice, juridice şi silvice care asigură respectarea regimului silvic;

2) respectarea modului de eliberare a lemnului pe picior;

3) elaborarea şi respectarea prevederilor amenajamentelor silvice;

4) regenerarea pădurilor şi împădurirea terenurilor noi;

5) respectarea tehnologiilor corespunzătoare executării lucrărilor de gospodărire a pădurilor;

6) organizarea pazei terenurilor cu vegetaţie forestieră, inclusiv efectuarea reviziilor de toamnă şi primăvară;

7) respectarea modului stabilit de ţinere a evidenţei de stat a fondului forestier, a cadastrului silvic de stat şi a monitoringului forestier;

8) valorificarea raţională a resurselor silvice;

9) efectuarea folosinţelor silvice;

10) utilizarea raţională a fondului cinegetic;

11) ţinerea evidenţei faunei sălbatice;

12) respectarea regulilor şi a termenelor stabilite pentru vânătoare, a măsurilor de securitate la vânătoare.

Capitolul VII

RISCURI DE IMPLEMENTARE

123. Principalele riscuri asociate cu implementarea prezentului Program sunt de ordin minim şi mediu. Nu există riscuri majore, deşi situaţia regională de securitate este instabilă şi poate afecta procesul de implementare a Programului.

124. Este important de menţionat că o mare parte a lucrărilor va cuprinde terenuri a căror condiţii staţionale nu asigură cerinţe favorabile/optimale pentru dezvoltarea pădurilor, ceea ce va necesita acţiuni judicioase privind selectarea/utilizarea speciilor şi modalitatea de plantare şi conducere a plantaţiilor noi create.

125. Alte riscuri biotice (precum bolile şi dăunătorii, alţi vătămători) prezintă un grad avansat de periculozitate nu numai pentru păduri, dar şi pentru agricultură sau sectorul privat. Situaţiile climaterice extremale, în special valurile de aer fierbinţi, chiciura etc., ţin autorităţile într-o alertă permanentă, iar riscurile asociate acestora (incendii de vegetaţie atât fireşti, cât şi induse de factorul uman) sunt importante.

126. Totodată, experienţa ţării şi a instituţiilor implicate în proiect oferă certitudinea depăşirii cu succes a acestora. Analiza detaliată a riscurilor identificate ca potenţiale (evaluate cu punctaj de la minimum 1 la maximum 5) este redată în tabelul 8.

Capitolul VIII

INSTITUŢII RESPONSABILE

127. Instituţia responsabilă de asigurarea strategică şi investiţională a prezentului Program este Guvernul Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Mediului.

128. Agenţia "Moldsilva" din cadrul Ministerului Mediului este entitatea responsabilă de implementarea prezentului Program, care se bazează pe experienţa anterioară de gospodărire a pădurilor (inclusiv prin împădurire, participarea la programe de extindere) şi atribuţiile legale în calitate de autoritate naţională pentru silvicultură şi cinegetică.

129. Oficiul Naţional de Consultanţă în Silvicultură de pe lângă Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Chişinău, subdiviziune a Agenţiei "Moldsilva") este unitatea de management operaţional al activităţilor prezentului Program, cu responsabilităţi de asigurare a resurselor umane necesare şi implementării de zi cu zi a sarcinilor.

Capitolul IX

PROCEDURI DE RAPORTARE, MONITORIZARE ŞI EVALUARE

130. Monitorizarea implementării prezentului Program este asigurată de către Ministerul Mediului, prin intermediul Agenţiei "Moldsilva".

131. Pentru a asigura realizarea conformă a Planului de acţiuni, Ministerul Mediului în comun cu alte autorităţi administrative centrale responsabile de punerea în aplicare a prezentului Program elaborează şi aprobă, prin ordin, planuri operaţionale anuale.

132. Ministerul Mediului elaborează anual rapoarte de monitorizare a Planului de acţiuni pentru implementarea prezentului Program, care includ informaţii privind gradul de realizare a indicatorilor de monitorizare şi nivelul de realizare a obiectivelor specifice.

133. Ministerul Mediului va raporta Guvernului şi Preşedinţiei despre gradul de realizare a prezentului Program, în conformitate cu procedurile stabilite.

134. Pentru monitorizarea şi evaluarea progreselor şi rezultatelor implementării prezentului Program vor fi utilizate următoarele instrumente:

1) informaţiile prezentate de ministere şi alte autorităţi administrative centrale cu responsabilităţi în domeniu, privind implementarea prezentului Program;

2) rapoartele de implementarea a planurilor operaţionale anuale;

3) rapoartele privind realizarea sarcinilor specifice;

4) documentaţia, hărţile tehnologice etc. ce ţin de realizarea activităţilor;

5) acte de monitorizare şi control anual al stării culturilor silvice;

6) actele privind efectuarea reviziilor de toamnă şi primăvară;

7) recepţia tehnică a lucrărilor de plantare;

8) inventarierea de toamnă a culturilor silvice;

9) materialele publicate, prezentate în mass-media.

135. Ministerul Mediului va realiza raportul de evaluare intermediară privind implementarea prezentului Program, până la 30 iunie 2028, şi raportul de evaluare finală privind implementarea acestuia, până la 30 iunie 2033.

136. Ministerul Mediului asigură transparenţa implementării prezentului Program prin publicarea rapoartelor de monitorizare şi evaluare şi a informaţiei curente privind progresele înregistrate pe pagina sa web oficială. Societatea civilă şi autorităţile administraţiei publice locale vor avea posibilitatea să facă sugestii şi să comenteze referitor la progresul prezentului Program.

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.55/2023

PLANUL DE ACŢIUNI (PA1)

pe perioada 2023-2027 (5 ani) pentru implementarea Programului naţional

de extindere şi reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032

Suprafaţa-ţintă 2023-2027: 70000 ha

Costuri totale 2023-2027: 8034724,8 mii lei