Hotărâre nr. 563 din 07.08.2024

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind

 limitarea  expunerii  populaţiei  la  câmpuri

electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz

nr. 563  din  07.08.2024

 (în vigoare 29.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 373-376 art. 705 din 29.08.2024

* * *

UE

În temeiul art.6 alin.(2) din Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul sanitar privind limitarea expunerii populaţiei la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.563/2024

REGULAMENTUL SANITAR

privind limitarea expunerii populaţiei la câmpuri

electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz

Regulamentul sanitar privind limitarea expunerii populaţiei la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz transpune Recomandarea Consiliului Europei din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (0 Hz – 300 GHz) (1999/519/CE), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr.199/59 din 30 iulie 1999.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prevederile Regulamentului privind limitarea expunerii populaţiei la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz (în continuare – Regulament) sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice la proiectarea, construirea, instalarea staţiilor de radiocomunicaţii, precum şi la reconstruirea, reinstalarea şi modernizarea acestora, indiferent de forma juridică şi tipul de proprietate a persoanelor juridice.

2. Prezentul Regulament nu se aplică pacienţilor care sunt expuşi la câmpuri electromagnetice emise de echipamentele de diagnostic şi tratament, precum şi lucrătorilor expuşi la riscuri generate de câmpurile electromagnetice.

3. În sensul prezentului Regulament, termenul "câmp electromagnetic" (în continuare – CEM) include câmpurile statice, câmpurile de frecvenţă foarte joasă şi câmpurile de radiofrecvenţă, inclusiv microundele, acoperind domeniul de frecvenţe de la 0 Hz la 300 GHz.

4. În cazul expunerii la CEM, se utilizează, de regulă, 8 mărimi fizice:

4.1. curentul de contact (Ic) apare între o persoană şi un obiect şi este exprimat în amperi (A). Un obiect conductor în câmp electric poate fi încărcat de acest câmp;

4.2. densitatea de curent (J) se defineşte ca fiind curentul care traversează o unitate de suprafaţă perpendiculară pe fluxul de curent într-un volum conductor, cum ar fi corpul uman sau o parte a corpului. Aceasta se exprimă în amperi pe metru pătrat (A/m²);

4.3. intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială (E) care corespunde forţei exercitate asupra unei particule încărcate, independent de deplasarea ei în spaţiu. Aceasta se exprima în volţi pe metru (V/m);

4.4. intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectorială (H) care, împreună cu inducţia magnetică, defineşte un câmp magnetic în orice punct din spaţiu. Aceasta se exprimă în amperi pe metru (A/m);

4.5. inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic este o mărime vectorială (B) definită ca forţă exercitată asupra sarcinilor în mişcare, exprimată în tesla (T). În câmp liber şi în materia biologică, inducţia magnetică şi intensitatea câmpului magnetic pot fi utilizate una în locul celeilalte, folosind relaţia de echivalenţă: 1 A/m = 4π10^-7 T;

4.6. densitatea de putere (S) este mărimea adecvată pentru utilizarea în cazul frecvenţelor foarte înalte, când adâncimea pătrunderii în corp este mică. Aceasta reprezintă cantitatea de putere radiantă, incidentă perpendicular pe o suprafaţă, împărţită la aria acestei suprafeţe, şi se exprimă în watt pe metru pătrat (W/m²);

4.7. absorbţia specifică a energiei (SA) se defineşte ca energia absorbită de unitatea de masă de ţesut biologic şi se exprimă în jouli pe kilogram (J/kg). În norme, aceasta se foloseşte pentru limitarea efectelor nontermice ale radiaţiilor de microunde pulsate;

4.8. rata de absorbţie specifică (SAR) mediată pe întreg corpul sau pe o anumită parte a corpului se defineşte ca viteza la care energia este absorbită pe unitatea de masă de ţesut corporal şi se exprimă în watt pe kilogram (W/kg).

SAR pe întreg corpul este o mărime larg acceptată pentru stabilirea legăturii între efectele termice şi expunerea la frecvenţe radio.

Pe lângă SAR mediată pe întreg corpul, sunt necesare şi valorile de SAR localizate, pentru a evalua şi a limita absorbţia excesivă de energie în zone mici ale corpului în condiţii speciale de expunere.

Exemple de astfel de condiţii sunt: persoana aflată la nivelul solului expusă la câmp de radiofrecvenţă din domeniul de frecvenţe foarte joase sau persoanele expuse la câmpul apropiat al unei antene.

5. Dintre mărimile indicate la pct.4, inducţia magnetică, curentul de contact, intensitatea câmpului electric, intensitatea câmpului magnetic şi densitatea de putere se măsoară direct.

II. RESTRICŢIILE DE BAZĂ ŞI NIVELURILE DE REFERINŢĂ

6. În scopul aplicării restricţiilor bazate pe evaluarea posibilelor efecte ale CEM asupra sănătăţii, se face diferenţierea între două tipuri de limite de expunere la CEM: restricţiile de bază şi nivelurile de referinţă.

7. Pentru că există un coeficient de siguranţă de aproximativ 50 între valorile de prag pentru apariţia efectelor acute şi restricţiile de bază, limitele prevăzute de prezentul Regulament acoperă implicit eventualele efecte pe termen lung pentru întreg domeniul de frecvenţe.

8. Restricţiile de bază sunt următoarele:

8.1. restricţiile privind expunerea la câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice variabile în timp, care sunt bazate direct pe efectele dovedite asupra sănătăţii şi pe considerente biologice;

8.2. în funcţie de frecvenţa câmpului, mărimile fizice utilizate pentru desemnarea acestor restricţii sunt: densitatea de flux magnetic (B), densitatea de curent (J), rata de absorbţie specifică (SAR) şi densitatea de putere (S);

8.3. inducţia magnetică şi densitatea de putere sunt măsurate direct în cazul persoanelor expuse.

9. Nivelurile de referinţă sunt următoarele:

9.1.nivelurile ce sunt stabilite în scopul evaluării practice a expunerii, în vederea determinării dacă există riscul de depăşire a restricţiilor de bază;

9.2. anumite niveluri de referinţă sunt derivate din restricţiile de bază relevante, utilizând măsurări şi/sau metode de calcul, iar alte niveluri de referinţă se referă la percepţia şi la efectele nocive indirecte ale expunerii la câmpuri electromagnetice;

9.3. mărimile derivate sunt intensitatea câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H), inducţia magnetică (B), densitatea de putere (S) şi curentul indus în extremităţile corpului (I(i));

9.4. mărimile cu privire la percepţie şi la celelalte efecte indirecte asupra organismului sunt curenţii de contact (I(C)) şi pentru câmpuri pulsate – absorbţia specifică (SA) a energiei;

9.5. în cazul unei expuneri particulare, valorile calculate sau măsurate ale acestor mărimi pot fi comparate cu nivelul de referinţă corespunzător;

9.6. respectarea nivelului de referinţă garantează respectarea restricţiei de bază corespunzătoare;

9.7. dacă valoarea măsurată este mai mare decât nivelul de referinţă, nu rezultă în mod necesar că restricţia de bază va fi depăşită. În aceste circumstanţe se stabileşte dacă restricţia de bază este respectată.

10. Restricţiile cantitative pentru câmpurile electrostatice nu sunt prevăzute în prezentul Regulament.

11. Anumite mărimi, cum ar fi inducţia magnetică (B) şi densitatea de putere (S), servesc atât ca restricţii de bază, cât şi ca niveluri de referinţă pentru anumite frecvenţe.

III. RESTRICŢIILE DE BAZĂ PENTRU CEM

ÎN FUNCŢIE DE FRECVENŢĂ

12. În funcţie de frecvenţă, pentru a defini restricţiile de baza pentru CEM se folosesc următoarele mărimi fizice (mărimi care măsoară doza sau expunerea):

12.1. între 0 şi 1 Hz, sunt prevăzute restricţii de bază pentru inducţia magnetică a câmpului magnetic static (0 Hz) şi densitatea de curent pentru câmpurile variabile în timp de până la 1 Hz pentru prevenirea efectelor asupra sistemului cardiovascular şi sistemului nervos central;

12.2. între 1 Hz şi 10 MHz, sunt prevăzute restricţii de bază pentru densitatea de curent în scopul prevenirii efectelor asupra funcţiilor sistemului nervos;

12.3. între 100 kHz şi 10 GHz, sunt prevăzute restricţii de bază privind SAR pentru prevenirea stresului termic generalizat al corpului şi o încălzire localizată excesivă a ţesuturilor;

12.4. în domeniul de frecvenţe cuprins între 100 kHz şi 10 MHz, se prevăd restricţii de bază privind atât densitatea de curent, cât şi SAR;

12.5. între 10 GHz şi 300 GHz, se prevăd restricţii de bază privind densitatea de putere pentru a preveni o încălzire excesivă a ţesuturilor la suprafaţa corpului sau în proximitatea acestei suprafeţe.

13. Restricţiile de bază, prezentate în anexa nr.1, sunt stabilite astfel încât să ţină seama de incertitudinile legate de sensibilitatea individuală, de condiţiile de mediu, de vârstă şi starea de sănătate a populaţiei.

IV. NIVELURILE DE REFERINŢĂ PENTRU EXPUNEREA LA CEM

14. Nivelurile de referinţă pentru expunere sunt stabilite în scopul comparării cu valorile măsurate.

Respectarea tuturor nivelurilor de referinţă garantează respectarea restricţiilor de bază.

15. Dacă valorile măsurate depăşesc nivelurile de referinţă, nu rezultă în mod obligatoriu că sunt depăşite şi restricţiile de bază.

În acest caz, se evaluează dacă nivelurile de expunere sunt inferioare restricţiilor de bază.

16. Nivelurile de referinţă pentru limitarea expunerii sunt obţinute din restricţiile de bază, în cazul unui cuplaj maxim dintre câmp şi persoana expusă, astfel fiind asigurată protecţia maximă.

17. Lista nivelurilor de referinţă este prezentată în conformitate cu anexele nr.2 şi nr.3.

18. Nivelurile de referinţă sunt stabilite ca valori mediate în spaţiu în raport cu dimensiunea corpului persoanei expuse, respectând condiţia importantă că restricţiile de bază localizate de expunere să nu fie depăşite.

19. În anumite situaţii, când expunerea este puternic localizată, cum ar fi în cazul telefoanelor mobile şi cap, utilizarea nivelurilor de referinţă nu este adecvată. În astfel de cazuri, respectarea restricţiilor de bază locale trebuie evaluată direct.

20. Nu se prevăd niveluri de referinţă mai mari pentru expunerea la CEM de foarte joasă frecvenţă în cazul expunerilor de scurtă durată.

21. În cazul în care valorile măsurate depăşesc nivelurile de referinţă, nu rezultă în mod obligatoriu că sunt depăşite şi restricţiile de bază.

22. În cazul în care impactul advers asupra sănătăţii cauzat de efectele indirecte ale expunerii (cum sunt microşocurile) poate fi evitat, se admite ca nivelurile de referinţă pentru populaţie pot fi depăşite cu condiţia că restricţia de bază privind densitatea de curent să nu fie depăşită.

23. În multe situaţii practice de expunere CEM externe de foarte joasă frecvenţă, având valoarea nivelului de referinţă, vor induce densităţi de curent în ţesuturile sistemului nervos central care sunt mai mici ca restricţiile de bază.

24. Se admite că un număr oarecare de dispozitive de largă utilizare emit câmpuri localizate care depăşesc nivelurile de referinţă. Acest lucru se produce în condiţiile de expunere în care restricţiile de bază nu sunt depăşite din cauza unui cuplaj slab între câmp şi corpul uman.

25. Pentru valorile de vârf, se aplică următoarele niveluri de referinţă pentru intensitatea câmpului electric E (V/m), intensitatea câmpului magnetic H (A/m) şi inducţia câmpului magnetic B (ľT):

25.1. pentru frecvenţe până la 100 kHz, valorile de referinţă de vârf sunt obţinute prin înmulţirea valorilor efective corespunzătoare cu √2 (~1,414);

25.2. pentru impulsuri de durata t_p se utilizează frecvenţa echivalentă calculată după formula f = 1/(2t_p);

25.3. pentru frecvenţele cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, valorile de referinţă de vârf sunt obţinute prin înmulţirea valorilor efective corespunzătoare prin 10^α, unde α = [0,665 log(f/10⁵ ) + 0,176], f fiind exprimat în Hz;

25.4. pentru frecvenţele cuprinse între 10 MHz şi 300 GHz, valorile de referinţă de vârf sunt obţinute prin înmulţirea valorilor efective corespunzătoare cu 32.

26. Pentru câmpurile pulsate şi/sau tranzitorii la frecvenţe joase există restricţii de bază şi niveluri de referinţă dependente de frecvenţă din care se stabilesc standarde de evaluare de risc şi de expunere pentru surse pulsate şi/sau tranzitorii:

26.1. o abordare precaută implică reprezentarea semnalului de CEM în impulsuri (pulsat) sau tranzitoriu sub forma spectrului Fourier al componentelor sale, în fiecare domeniu de frecvenţă, care apoi să fie comparat cu nivelurile de referinţă pentru acele frecvenţe;

26.2. formula de însumare pentru expuneri simultane la câmpuri cu frecvenţe multiple poate fi de asemenea utilizată în scopul determinării respectării restricţiilor de bază.

27. Pentru frecvenţe mai mari de 10 MHz, S_eq mediată pe lărgimea impulsului, nu trebuie să depăşească de 1000 de ori nivelul de referinţă sau ca intensitatea câmpurilor să nu depăşească de 32 de ori nivelurile de referinţă a intensităţii câmpurilor:

27.1. pentru frecvenţele cuprinse între 0,3 GHz şi câţiva GHz şi în cazul expunerii localizate a capului, în vederea limitării sau evitării efectelor auditive datorate dilatării termoelastice, absorbţia specifică a impulsurilor trebuie să fie limitată;

27.2. în acest domeniu de frecvenţă pragul SA de 4-16 mJ/kg^-1 care produce acest efect corespunde, pentru impulsuri de 30 -ľs, unei valori de vârf SAR de 130-520 W/kg^-1, în creier;

27.3. între 100 kHz şi 10 MHz, valorile de vârf pentru intensitatea câmpurilor sunt obţinute prin interpolare de la 1,5 ori valoarea de vârf la 100 kHz la 32 de ori valoarea de vârf la 10 MHz.

V. CURENŢII DE CONTACT ŞI CURENŢII

LA NIVELUL MEMBRELOR

28. Pentru frecvenţe de până la 110 MHz, sunt stabilite niveluri de referinţă suplimentare în vederea evitării riscurilor cauzate de curenţii de contact.

29. Nivelurile de referinţă pentru curenţii de contact sunt prezentate în anexa nr.3.

30. Nivelurile de referinţă pentru curenţii de contact sunt stabilite ţinându-se cont de faptul că pragul la care curenţii de contact provoacă răspunsuri biologice la femeile adulte şi la copii sunt aproximativ 2/3 şi, respectiv, 1/2 din pragul pentru bărbatul adult.

31. Pentru domeniul de frecvenţă între 10 MHz şi 110 MHz, se stabileşte un nivel de referinţă de 45 mA în termeni de curent prin oricare membru al corpului. Aceasta are scopul de a limita SAR localizată pentru oricare interval de timp de şase minute.

VI. EXPUNERI LA SURSE CU FRECVENŢE MULTIPLE

32. În situaţia în care apare o expunere simultană la câmpuri de frecvenţe diferite este necesar să se ia în considerare posibilitatea efectelor expunerii cumulate.

Calculele bazate pe aditivitate trebuie efectuate pentru fiecare efect, astfel trebuie efectuate evaluări separate pentru efectele termice şi cele de stimulare electrică a corpului.

33. Restricţii de bază:

33.1. în cazul expunerii simultane la câmpuri de diferite frecvenţe, trebuie îndeplinite următoarele criterii în ceea ce priveşte restricţiile de bază:

33.1.1. în cazul stimulării electrice, relevantă pentru frecvenţele de la 1 Hz la 10 MHz, densităţile de curent indus trebuie însumate conform relaţiei:

unde:

Ji – densitatea de curent la frecvenţa i;

J_Li – restricţia de bază pentru densitatea de curent la frecvenţa i din anexa nr.1;

33.1.2. pentru efectele termice, relevante pentru frecvenţele mai mari sau egale cu 100 kHz, SAR şi densităţile de putere trebuie însumate conform relaţiei:

unde:

SAR_i – SAR produsă de expunerea la frecvenţa i;

SAR_L – restricţia de bază pentru SAR din anexa nr.1;

S_i – densitatea de putere la frecvenţa i;

S_L – restricţia de bază pentru densitatea de putere din anexa nr.1.

34. Pentru îndeplinirea restricţiilor de bază, trebuie aplicate următoarele criterii privind nivelurile de referinţă pentru intensitatea câmpului:

În cazul densităţilor de curent indus şi al efectelor stimulării electrice relevante pentru frecvenţele până la 10 MHz, pentru nivelul câmpului trebuie aplicate următoarele două cerinţe:

şi

unde:

E_i – intensitatea câmpului electric la frecvenţa i;

E_Li – nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului electric din anexa nr.2;

H_j – intensitatea câmpului magnetic la frecvenţa j;

H_Lj – nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului magnetic din anexa nr.2, iar a este 87 V/m şi b este 5 A/m (6,25 ľT).

35. În comparaţie cu standardele Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Împotriva Radiaţiilor Neionizante (în continuare – ICNIRP) care se referă atât la expunerea profesională, cât şi la expunerea populaţiei, punctele de delimitare a însumării corespund condiţiilor de expunere pentru populaţie.

36. Folosirea constantelor (a si b) peste 1 MHz la câmpul electric şi peste 150 kHz la câmpul magnetic se datorează faptului că însumarea se bazează pe densităţile de curent, şi nu ar trebui combinată cu condiţiile de efect termic.

Acestea din urmă constituie baza pentru E_Li şi H_Lj la frecvenţe mai mari de 1 MHz şi, respectiv, 150 kHz, aşa cum este indicat în anexa nr.2.

37. În cazul condiţiilor de efect termic, relevante pentru frecvenţele mai mari sau egale cu 100 kHz, următoarele două cerinţe trebuie utilizate pentru nivelurile de câmpuri:

şi

unde:

E_i – intensitatea câmpului electric la frecvenţa i;

E_Li – nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului electric din anexa nr.2;

H_j – intensitatea câmpului magnetic la frecvenţa j;

H_Lj – nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului magnetic din anexa nr.2, iar c este 87/f ^1/2 V/m şi d este 0,73/f A/m.

38. În comparaţie cu standardele ICNIRP, anumite puncte de delimitare corespund numai pentru condiţiile de expunere pentru populaţie.

39. Pentru curenţii în membre, respectiv pentru curenţii de contact, trebuie utilizate următoarele cerinţe:

şi

unde:

I_k – componenta curentului în membre la frecvenţa k;

I_Lk – nivelul de referinţă pentru curentul în membre de 45 mA; I_n – componenta curentului de contact la frecvenţa n;

I_Cn – nivelul de referinţă pentru curentul de contact la frecvenţa n (conform anexei nr.3).

40. Formulele de însumare prezentate la punctele 33, 34, 37 şi 39 corespund situaţiei celei mai nefavorabile dintre câmpurile provenind de la surse multiple.

În practică, condiţiile obişnuite de expunere produc niveluri de expunere mai puţin restrictive decât cele indicate de formulele de mai sus, pentru nivelurile de referinţă.

VII. SUPRAVEGHEREA ŞI MONITORIZAREA EXPUNERII POPULAŢIEI LA CEM

41. Lucrările de construire, reconstruire, instalare, reinstalare a staţiilor de radiocomunicaţii se supun procedurii de avizare de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, conform prevederilor art.107 şi 150 din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

42. În cazul executării lucrărilor de construire a staţiilor de radiocomunicaţii conform art.150 alin.(4) lit.e), procedura de avizare se iniţiază în baza cererii depuse de către proprietarul staţiei de radiocomunicaţii.

43. Solicitantul depune cererea în regim online, prin utilizarea portalului www.servicii.gov.md, sau la ghişeul unic al Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică.

44. La cerere solicitantul anexează proiectul calculelor preliminare a CEM emise în mediul ambiant, elaborat de către o instituţie de proiectare competentă în domeniul vizat.

45. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, în termen de până la 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, examinează şi avizează sau respinge, în cazul prezentării datelor tehnice eronate sau al stabilirii depăşirii valorilor admise de expunere a populaţiei la CEM, proiectul prezentat, cu informarea solicitantului.

46. La punerea în funcţiune a staţiei de radiocomunicaţii, solicitantul efectuează, în mod obligatoriu, investigaţii instrumentale a câmpului electromagnetic, cu suportul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, care eliberează solicitantului procesul-verbal de efectuare a investigaţiilor instrumentale pe un formular aprobat de către Ministerul Sănătăţii.

47. Investigaţiile instrumentale ale câmpului electromagnetic se efectuează de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică contra plată, conform tarifelor din sfera sănătăţii publice prestate persoanelor fizice şi juridice.

48. Rezultatele investigaţiilor instrumentale ale câmpului electromagnetic sunt valabile pentru o perioadă de 10 ani în cazul în care caracteristicile tehnice ale echipamentelor de emisie nu se modifică şi nivelurile de expunere la CEM nu sunt majorate ulterior.

49. La expirarea acestei perioade sau la modificarea caracteristicilor tehnice ale echipamentelor de emisie care au ca efect majorarea nivelului de expunere la CEM, proprietarul staţiei de radiocomunicaţii organizează efectuarea investigaţiilor instrumentale de către un laborator acreditat, cu notificarea rezultatelor Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică.

50. Sunt exceptate de la procedura de avizare staţiile de radiocomunicaţii ce operează în benzile de frecvenţe 8,3 kHz – 300 GHz, a căror putere echivalentă izotropică radiată maximă nu depăşeşte valoarea de 10 W.

51. În cadrul procedurii de avizare sanitară şi la elaborarea calculelor preliminare ale CEM emis în mediul ambiant, precum şi la efectuarea investigaţiilor instrumentale ale CEM la punerea în funcţiune a staţiilor de radiocomunicaţii, se aplică, în mod obligatoriu, standardul moldovenesc SM EN IEC 62232:2023 "Determinarea intensităţii câmpurilor de radiofrecvenţă, a densităţii de putere şi a SAR în vecinătatea staţiilor de bază de radiocomunicaţii în scopul evaluării expunerii umane".

52. Supravegherea şi controlul respectării prevederilor prezentului Regulament se realizează de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii, în conformitate cu atribuţiile prevăzute de legislaţia în domeniile de competenţă.

[Pct.52 modificat prin Hot.Guv. nr.693 din 15.10.2025, în vigoare 01.01.2026]