Hotărâre nr. 567 din 27.07.2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Avizului asupra amendamentului la

proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative

nr. 567  din  27.07.2022

 (în vigoare 29.07.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 245 art. 636 din 29.07.2022

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul asupra amendamentului la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.567/2022

AVIZ

asupra amendamentului la proiectul de lege pentru

modificarea unor acte normative

Guvernul a examinat amendamentul CJ - 04 nr.132 din 22 iulie 2022 la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative, înregistrat în Parlament cu nr.78 din 16 martie 2022 şi comunică următoarele.

Amendamentul este înaintat în conformitate cu art.59 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Sub aspectul intenţiei de reglementare, prin amendamentul respectiv se propune următoarele:

1. Reducerea cu 2 membri a fiecărui colegiu specializat din Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât colegiul disciplinar va avea 7 membri, iar celelalte câte 5, unde în componenţa acestora judecătorii constituie majoritatea membrilor.

2. Excluderea cerinţei ca în componenţa colegiilor specializate să fie numiţi judecători din toate nivelurile de instanţe judecătoreşti.

3. Uniformizarea cerinţei de vechime în funcţia de judecător pentru candidaţii în colegiul disciplinar, similar Consiliului Superior al Magistraturii.

4. Introducerea campaniei pentru candidaţii judecători în colegiile specializate şi soluţionarea problemei supleanţilor judecători, similar Consiliului Superior al Magistraturii.

5. Uniformizarea duratei mandatului tuturor membrilor din colegiile specializate – 6 ani pentru a asigura desfăşurarea alegerilor membrilor acestora concomitent.

6. Uniformizarea modului de remunerare a membrilor colegiilor specializate, iar baza de calcul fiind salariul Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.

7. Soluţionarea problemei cvorumului în colegiile specializate, fiind similar Consiliului Superior al Magistraturii – 2/3 din membrii în exerciţiul funcţiei.

8. Introducerea duratei mandatului de 3 ani pentru preşedinţii colegiilor specializate, fără drept de realegere.

9. Reglementarea detaliată a procedurii de sistare a mandatului membrului colegiilor de selecţie şi de evaluare şi identificarea supleanţilor în colegiile specializate, similar Consiliului Superior al Magistraturii.

Amendamentele propuse pentru art. II din proiectul de lege

Cu privire la pct.7 sugerăm a se revedea intervenţia din proiect din următoarele raţionamente:

Cu referire la alin.(2) al art.25 din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului.

Atragem atenţia asupra faptului că actualmente, art.116 alin.(5) din Constituţia Republicii Moldova prevede: "Deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii obiective, bazate pe merit, şi a unei proceduri transparente, în condiţiile legii." Astfel, dacă în cazul numirii în funcţie a judecătorului Constituţia indică expres autoritatea împuternicită să facă acest lucru – Preşedintele Republicii Moldova, atunci pentru alte "evenimente" din cariera judecătorului Constituţia doar precizează că acestea trebuie să aibă loc "în condiţiile legii." Drept urmare, identificarea autorităţii responsabile de transfer, promovare, suspendare, eliberare din funcţie ş.a., a fost lăsată la discreţia legiuitorului. Având în vedere faptul că Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei puterii judecătoreşti, este constituţional, legal şi logic ca deciziile privind cariera judecătorilor să fie dispuse anume de acesta.

Considerăm că propunerea de a menţine această competenţă în atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova nu este în concordanţă cu recomandările Opiniei comune a Comisiei de la Veneţia şi ale Directoratului General pentru Drepturile Omului şi Statul de Drept (DGI) al Consiliului Europei privind proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (sistemul judecătoresc), adoptat de Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 131-a sesiune plenară din 17-18 iunie 2022). Astfel, la pct.52 Comisia de la Veneţia recomandă ca transferul voluntar al unui judecător la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară ar putea fi efectuat fără intervenţia Preşedintelui Republicii Moldova.

Propunerea de a completa alineatul (3¹) cu literele "g¹, g², g³, g⁴" este neclară. Or, atunci când se propune completarea textului unui act normativ cu anumite poziţii, în cazul respectiv – litere, este necesar de a indica şi viitorul conţinut al acestora. În absenţa conţinutului, nu poate fi apreciată oportunitatea completării propuse. Suplimentar, precizăm că alin.(3¹) al art.25 din Legea nr.544/1995 deja conţine literele g¹), g²), g³) şi g⁴). Drept urmare, propunerea nu poate fi susţinută.

Atenţionăm aspra faptului că alin.(3¹) din articolul vizat deja reglementează efectele eliberării din funcţie a judecătorului în baza temeiurilor specificate la alin.(1) lit.b), f), g), g⁵) şi i). Este inoportun şi incorect din punctul de vedere al tehnicii legislative de a dubla prevederile unei norme juridice, or art.65 lit.d) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative impune evitarea paralelismelor în legislaţie.

Propunerea de a completa art.25 cu alin.(3²) necesită a fi revizuită.

Cu referire la lipsirea judecătorilor de pensia stabilită conform art.32 pentru comiterea cu intenţie a unei infracţiuni mai puţin gravă, gravă, deosebit sau excepţional de gravă – menţionăm următoarele.

În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a menţionat că un drept social poate fi obiectul protecţiei constituţionale garantate de art.46 şi, respectiv, art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului numai în cazul în care dreptul social respectiv este dobândit şi are o valoare economică. Un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică şi astfel constituie un drept de proprietate al persoanei (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011).

Complementar, atenţionăm că pensia, aşa cum rezultă din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii, este un drept bănesc cuvenit asiguratului, corelativ obligaţiilor privind plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat. Din punctul de vedere al duratei sale, dreptul la pensie este determinat de durata vieţii titularului, stingându-se odată cu survenirea decesului acestuia. Acordarea dreptului la pensie se dispune prin decizie, la cererea persoanei care îndeplineşte condiţiile de pensionare. Din momentul dobândirii acestui drept, pensia devine un bun, generând titularului o "speranţă legitimă" în sensul art.1 al Protocolului 1 al CEDO că va fi beneficiarul ei pe parcursul întregii vieţi. În consecinţă, asupra dreptului la pensie se extind toate garanţiile de protecţie a proprietăţii, statul având un drept de ingerinţă relativ, conjugat cu obligaţia de a păstra un echilibru just între exercitarea interesului general şi ocrotirea drepturilor fundamentale ale individului.

Atât art.46 din Constituţie, cât şi art.1 din Protocolul 1 al CEDO, stabilesc reguli clare de ingerinţă în dreptul de proprietate, oferind posibilitatea persoanelor, pe dimensiunea economică a dreptului la pensie, să beneficieze de o protecţie specială. Statul trebuie să dispună de motive întemeiate pentru a pune în funcţiune orice ingerinţă privind dreptul la proprietate, aceasta urmând a fi nu doar legală şi urmărind un scop legitim de protecţie a interesului general, dar şi necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp rezonabilă şi proporţională, adică cel mai bine plasată să asigure un echilibru just între interesele general şi individual implicate la caz.

Nu este suficient ca o măsură privativă de proprietate să urmărească un obiectiv legitim "de utilitate publică"; trebuie să existe un raport rezonabil, de proporţionalitate între mijloacele utilizate în scopul vizat, un "just echilibru" între exigenţele interesului general şi imperativele drepturilor fundamentale ale individului, echilibru rupt dacă persoana în cauză a suportat "o sarcină specială şi exorbitantă" (cauza Sporrong şi Lonnroth c. Suediei 23.09.1982)

Constituţia Republicii Moldova stabileşte în art.54 restrângerea unor drepturi şi libertăţi şi prevede că: ,,(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii".

Mai mult decât atât, în Hotărârea nr.20/2015 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale art.32 alin.(1) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului (asigurarea cu pensie a judecătorilor Curţii Constituţionale) Curtea a stabilit ca principiu general că:

"45. Independenţa judecătorilor, ca şi necesitatea asigurării garanţiilor clare şi previzibile, constituie una din cerinţele de bază pentru statele membre ale ONU. Această concluzie rezultă din Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr.40/32 din 29 noiembrie 1985, conform căreia:

"[...] având în vedere că judecătorii sunt încredinţaţi cu decizia finală asupra vieţii, libertăţilor, drepturilor, îndatoririlor şi proprietăţii cetăţenilor,

[...] Mandatul funcţiei judecătorilor, independenţa lor, securitatea, remunerarea adecvată, condiţiile serviciului, pensiile şi vârsta pensionării vor fi asigurate în mod adecvat de lege."

46. Prevederi asemănătoare sunt incluse şi în standardele din domeniu, elaborate sub egida Consiliului Europei, precum Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului:

"[...] nivelul remuneraţiei trebuie fixat în aşa fel încât să îi pună pe magistraţi la adăpost de presiunile care vizează să le influenţeze sensul deciziilor şi în general comportamentul jurisdicţional, alterându-le astfel independenţa şi imparţialitatea.

[...] cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

[...] statele-membre ale Consiliului Europei trebuie să tindă spre sporirea garanţiilor sociale ale judecătorului şi în nici un caz nu se admite reducerea garanţiilor sociale deja admise prin lege."

47. Avizul nr.1 (2001) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni referitor la standardele privind independenţa puterii judecătoreşti şi inamovibilitatea judecătorilor prevede, în concluziile sale, că remunerarea judecătorilor trebuie să fie corespunzătoare cu rolul şi responsabilităţile acestora şi trebuie să asigure în mod adecvat plata concediilor medicale şi a pensiei. Ea trebuie protejată prin prevederi legale specifice împotriva diminuărilor şi trebuie să existe prevederi privind mărirea salariilor în raport cu creşterea preţurilor."

Considerăm că drepturile ce decurg din asigurările sociale aflate în plată sunt drepturi legal câştigate, ceea ce exclude posibilitatea eliminării sau diminuării lor în mod nejustificat. Este vorba despre dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului dobândit după ani de muncă şi de plată lunară a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii. Odată ce contribuabilul şi-a onorat toate obligaţiile faţă de stat, acesta este îndreptăţit să ceară statului, prin autorităţile competente, să-i garanteze dreptul de proprietate prevăzut în art.46 din Constituţie şi să-i asigure dreptul la asistenţă şi protecţie socială consfinţit în art.47 din Constituţie, iar acest drept de creanţă împotriva statului nu poate fi limitat prin niciun termen.

Cu privire la "sancţionarea" judecătorului prin eliminarea pensiei "privilegiate" stabilite, care a săvârşit o infracţiune din categoria mai puţin grave, grave, deosebit sau excepţional de grave, menţionăm că anume scopul pedepsei penale este de restabilire a echităţii sociale, corectare şi resocializare a condamnatului, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea condamnaţilor, cât şi a altor persoane. Prin urmare, considerăm că nu putem elimina în mod automat pensia de serviciu stabilită judecătorului pentru săvârşirea tuturor infracţiunilor din categoria celor enunţate, atât timp cât acestea nu au fost săvârşite în exerciţiul funcţiei sau în legătură cu funcţia sa. Or, Magna Charta a Judecătorilor (Principii fundamentale) adoptată de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni la 17 noiembrie 2010 prevede la pct.20 că "Pentru săvârşirea oricărei infracţiuni fără legătură cu funcţia sa, judecătorul trebuie să fie responsabil penal în condiţiile dreptului comun. Pentru faptele legate de atribuţiile sale dar care nu sunt comise cu intenţie, nu poate fi antrenată responsabilitatea penală a judecătorului.".

Menţionăm că subiectul discuţiei cu eliminarea pensiei de serviciu pentru o condamnare penală a constituit obiect de examinare la Curtea Constituţională a României. Astfel, Curtea Constituţională a României, în Decizia nr.676 din 21.10.2021 "[...] a constatat că neacordarea sau, după caz, sistarea pensiei de serviciu în condiţiile textului legal criticat nu are însă semnificaţia aplicării unei pedepse complementare pentru săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei, ci constituie retragerea sau refuzul acordării unui beneficiu, menţinându-se intact dreptul la pensia în sistemul public. Măsura criticată nu are natura juridică a unei sancţiuni penale, ci intervine ca urmare a constatării neîndeplinirii condiţiilor morale indispensabile pentru obţinerea acesteia, când se demonstrează faptul că magistratul în cauză nu a avut un comportament care să merite să fie recompensat prin acordarea acestui tip de pensie. Ca atare, susţinerile referitoare la natura juridică a acestei măsuri, care ar exceda cadrului art.23 alin.(12) din Constituţie privind legalitatea stabilirii şi aplicării pedepselor, nu pot fi reţinute.

Curtea a reţinut că legiuitorul, în limitele marjei de apreciere de care se bucură, este liber să impună reguli privind statutul juridic al profesiei de judecător, inclusiv să modifice, să completeze sau să abroge condiţii ce ţin de încetarea calităţii de judecător. Cu toate acestea, criteriile avute în vedere de noua reglementare trebuie să se supună, asemenea oricărei legi, exigenţelor impuse de principiul neretroactivităţii legii civile, întrucât, potrivit art.15 alin.(2) teza întâi din Constituţie, "Legea dispune numai pentru viitor (...)". De aceea, legiuitorul este obligat ca, în activitatea de legiferare, să respecte principiul neretroactivităţii legii."

Din considerentele expuse mai sus, considerăm că amendamentul propus urmează a fi revizuit în vederea atingerii scopului legitim de protecţie a interesului general şi în acelaşi timp rezonabil şi proporţional, adică ingerinţa în "diminuarea pensiei judecătorului" să fie cea mai bine plasată şi să asigure un echilibru just între interesele generale şi individuale ale judecătorului implicate la caz. În acelaşi timp, să se asigure că judecătorului i se va putea elimina pensia de serviciu doar dacă va săvârşi infracţiuni cu intenţie din categoria celor grave, deosebit de grave sau excepţional de grave şi doar în legătură cu funcţia sa sau legate de atribuţiile sale, precum şi pentru infracţiunile de corupţie.

Pentru pct.8, autorul amendamentului propune:

Referitor la expunerea alin.(3) din art.26 în redacţie nouă

Din punctul de vedere al tehnicii legislative, propunerea nu poate fi acceptată, or, de facto, are loc doar o completare a alineatului respectiv cu cuvintele "cu o vechime în funcţia de judecător mai mare de 7 ani şi a care plecat onorabil din sistem". Menţionăm că expunerea în redacţie nouă se utilizează atunci când conţinutul normei se modifică în proporţie mai mare de 50 %.

Din punctul de vede al conceptului propus, subliniem faptul că acesta ridică întrebări de constituţionalitate. Or, Constituţia prevede dreptul tuturor judecătorilor de a avea indemnizaţii, indiferent de vechimea în muncă a acestora (art.121 alin.(2) din Constituţie). Criteriul propus – 7 ani vechime în muncă pentru a beneficia de indemnizaţia de concediere – este unul discriminatoriu, încălcând principiul egalităţii (art.6 din Constituţie).

Mai mult decât atât, propunerile prezentate implică modificări conceptuale ale judecătorului de a beneficia de anumite drepturi şi garanţii sociale. În acest sens, se impune ca aceste modificări trebuie să fie supuse consultărilor şi dezbaterilor publice cu toate părţile interesate, fapt pentru care nu prezentăm rezerve şi nu susţinem intervenţiile înaintate.

Referitor la criteriul "plecarea onorabilă din sistem", considerăm acest criteriu drept unul nereuşit din următoarele considerente. Conform regulii generale stabilite în art.5 alin.(1) din Legea nr.178/2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor "Judecătorul poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de 2 ani de la data comiterii abaterii disciplinare." Drept urmare, foştii judecători, de asemenea, pot fi traşi la răspunde disciplinară, cu condiţia să nu fi expirat termenul de prescripţie stabilit de lege. Deci, pur ipotetic, ar putea exista situaţii în care, după plecarea "onorifică" a unui judecător din sistem, s-ar dovedi că acesta este vinovat de comiterea unor abateri disciplinare grave. În asemenea situaţie, el din start nu a avut dreptul la indemnizaţia respectivă. Pe de altă parte, Constituţia consacră principiul nevinovăţiei, până la proba contrarie (art.21 din Constituţie). Drept urmare, încercarea de a stabili, în momentul eliberării judecătorului din funcţie, faptul dacă este sau nu plecarea acestuia una onorifică, mai ales în lipsa unei hotărâri definitive la acest subiect, de asemenea ridică întrebări de constituţionalitate.

Propunerea de a exclude textul "sau, după caz, hotărârea Parlamentului" din alin.(7):

Textul respectiv este situat în ultima propoziţie a alin.(7). De principiu, suntem de acord cu această excludere. Totuşi, atragem atenţia asupra faptului că propoziţia vizată este aplicabilă doar în situaţia în care eliberarea din funcţie a judecătorului se efectuează de Preşedintele ţării. Având în vedere că proiectul promovat de Ministerul Justiţiei prevede modificarea procedurii respective, şi anume, eliberarea din funcţie a judecătorilor să se dispună prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, menţinerea ultimei propoziţii din alin.(7) este inoportună.

Propunerea de a completa art.26 cu alin.(5¹)

Actualmente alin.(1) din art.26 prevede următoarele: "(1) Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorabilă a acestuia din funcţie dacă, în exerciţiul funcţiunii şi în afara relaţiilor de serviciu, el nu a comis fapte care discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător." Atragem atenţia asupra faptului că alineatul vizat deja oferă o explicaţie pentru noţiunea de "demisie onorabilă", explicaţie formulată printr-un enunţ pozitiv.

Propunerea din amendament, de facto, oferă aceeaşi explicaţie pentru aceeaşi noţiune, cu diferenţa că este folosit un enunţ negativ. Din punctul de vedere al tehnicii legislative, definirea de două ori în acelaşi act normativ a aceleiaşi noţiuni este incorectă. Din aceste considerente, propunem de a revizui textul de lege de la alin.(1) şi de a acorda posibilitate Consiliului Superior al Magistraturii de a stabili în baza raportului Inspecţiei judiciare dacă judecătorul care a solicitat eliberarea din funcţie a comis fapte care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei în aşa măsură încât să afecteze încrederea în justiţie, fapte care să fie clar determinate.

Propunerea de a completa art.26 cu alin.(5²) se acceptă de principiu. Pentru îmbunătăţirea calităţii proiectului de act normativ, se propune revizuirea sintagmei "suspect" în contextul în care în normele procesual-penale se utilizează calitatea procesuală de bănuit, învinuit şi inculpat. În acest sens, este necesar să se specifice expres calităţile procesuale, dat fiind faptul că suspendarea unor plăţi nu poate fi nelimitată, iar calitatea procesuală va determina şi limitele temporale pentru care se suspendă plata indemnizaţiei unice.

Totodată, cuvintele "hotărârea irevocabilă" de substituit cu cuvintele "data rămânerii irevocabile a hotărârii".

Amendamentele propuse pentru art. III din proiectul de lege

Intervenţiile propuse pentru art.27 din Legea nr.947/1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii se susţin de principiu. Conform calculelor prezentate de Ministerul Finanţelor, pentru implementarea amendamentului privind modificarea modului de remunerare a celor 6 membri nonjudecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii vor fi necesare cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat în mărime de 2 671,1 mii lei anual. Atragem atenţie asupra faptului că aceste mijloace financiare nu sunt prevăzute pentru anul în curs în bugetul Consiliului.

În corespundere cu prevederile art.17 alin.(2) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, pe parcursul anului bugetar în curs nu pot fi puse în aplicare decizii care conduc la reducerea veniturilor şi/sau majorarea cheltuielilor bugetare, dacă impactul financiar al acestora nu este prevăzut în buget.

Drept urmare, propunerea respectivă nu poate fi susţinută pentru a fi implementată în anul curent. Pentru îmbunătăţirea proiectului, se propune completarea art. VI alin.(1) din proiectul de lege cu o prevedere conform căreia modificările la art.27 din Legea nr.947/1996 vor intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2023. Astfel, cheltuielile necesare vor fi incluse în legea bugetului de stat pentru anul 2023.

Amendamentele propuse pentru art. V din proiectul de lege

La art.6 alin.(7) din Legea nr.178/2014, în textul propus lipseşte verbul din propoziţie. Prin urmare, se impune ajustarea propoziţiei prin indicarea acţiunii ce trebuie întreprinsă de către Consiliul Superior al Magistraturii;

Propunerea de a modifica art.9 alin.(1) din Legea nr.178/2014 este făcută în contextul propunerii generale de a reduce numărul de membri a Colegiului disciplinar. În vederea respectării tehnicii legislative este necesar ca atunci când se propune modificarea textului unui act normativ cu anumite sintagme, la caz – cifre, este necesar de a indica un pasaj din textul supus modificării, astfel încât să nu să se lase loc de interpretări cu privire la modificările operate în textul de lege.

Cu referire la completarea art.10 cu alin.(1²) nu susţinem aceste intervenţii întrucât campania de promovare în Colegiul disciplinar va crea premise pentru apariţia unei atitudini subiective a candidatului faţă de persoanele care îl vor alege. Imparţialitatea membrilor Colegiului disciplinar este o condiţie sine qua non pentru asigurarea obiectivităţii deciziilor adoptate de aceştia, inclusiv faţă de colegii care i-au votat şi care nu trebuie să fie bazate pe subiectivism.

La propunerile de la art.10 alin.(2) atragem atenţia că la Adunarea Generală a Judecătorilor se aleg membri în Consiliul Superior al Magistraturii şi colegiile specializate. De aceea sugerăm de a revizui textul din amendamentele propuse "identificaţi membrii" cu "aleg membrii". În acest sens se va asigura procedurile ce au loc la Adunarea Generală a Judecătorilor, or capitolul V din Regulamentul cu privire la funcţionarea Adunării Generale a Judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării generale a judecătorilor din 23 noiembrie 2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.116-118, art.789) prevede procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii şi a membrilor colegiilor specializate.

Sugestie valabilă şi pentru modificările operate la art.4 alin.(1¹) şi art.16 alin.(1²) din Legea nr.154/2012 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor.

Modificările propuse pentru art.13 alin.(3) din Legea nr.178/2014 au drept scop reducerea membrilor colegiului şi modificarea coeficientului de achitare a indemnizaţiei de la 1/20 din mărimea salariului judecătorului Curţii Supreme de Justiţie la 1/10 din salariul preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.

Ministerul Finanţelor a constatat că, prin modificările propuse, urmează să beneficieze de indemnizaţie şi membrii aleşi din rândul judecătorilor, cărora li se va menţine salariul de la locul de muncă, fiind concomitent redus volumul de lucru în funcţie de activitatea din cadrul colegiului, ceea ce va implica costuri suplimentare de la bugetul de stat. Or, acestora li se va plăti dublu pentru aceeaşi muncă prestată, adică şi salariul de judecător, şi indemnizaţia. În plus, suntem în prezenţa standardelor duble, deoarece pentru calitatea de membru în colegiile specializate este prevăzută drept compensare reducerea volumului de muncă, iar remunerarea suplimentară ar constitui o inechitate în raport cu membrii nonjudecători.

Pentru îmbunătăţirea textului normativ, recomandăm precizarea expresă a faptului că indemnizaţia indicată în art.13 alin.(3) se va achita doar membrilor nonjudecători.

Aceste obiecţii şi recomandări sunt aplicabile în egală măsură şi pentru amendamentul propus la art.15 alin.(3) din Legea nr.154/2012 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor.

În baza avizului Ministerului Finanţelor, se impune ca aceste amendamente să intre în vigoare de la data de 1 ianuarie 2023.

La amendamentele prevăzute la art.27 şi 38 din Legea nr.178/2014 nu susţinem intervenţiile şi expunem următoarele.

Pentru asigurarea stabilităţii cadrului normativ şi a coerenţei reformelor ce sunt promovate de Guvern în baza Planului de acţiuni ale Guvernului pentru anii 2021-2022, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.235/2021, precum şi pentru evitarea promovării unor concepte contradictorii de către diferite autorităţi, se recomandă reducerea numărului de iniţiative de modificare a legislaţiei din domeniul sistemului judecătoresc şi centralizarea sarcinii de modificare a legislaţiei din domeniul respectiv.

În acest sens, în Planul de acţiuni ale Guvernului sunt setate acţiunile "3.6.2. Modificarea cadrului normativ în vederea consolidării colegiilor de selecţie şi evaluare a performanţelor judecătorilor" şi "3.7.1. Eficientizarea mecanismelor privind răspunderea disciplinară a judecătorilor şi a activităţii Inspecţiei Judiciare", iar Ministerul Justiţiei a iniţiat procesul de elaborare a proiectelor de acte normative în vederea implementării acţiunilor respective.

Astfel, se propune ca modificările indicate cu referire la domeniul menţionat supra să fie centralizate de către Ministerul Justiţiei, care va analiza şi va include propunerile legislative în proiectele de acte normative a căror elaborare a fost deja iniţiată, cu înaintarea ulterioară a acestora spre examinare Guvernului. O astfel de abordare va contribui la crearea unui mecanism integrat de elaborare a proiectelor de acte normative în domeniul sistemului judecătoresc şi la respectarea normelor de tehnică legislativă şi va asigura transparenţa procesului decizional, astfel încât toate părţile interesate să aibă posibilitatea de a-şi aduce aportul în acest proces.

Totuşi, nu putem omite faptul că în cazul în care propunerile de la pct.7 vor fi revizuite, să atenţionăm că urmează a fi precizat, în mod clar, modul de contestare a propunerilor de eliberare din funcţie a judecătorilor.

Amendamentele propuse pentru completarea proiectului de lege cu art. VI

Cu referire la art.4 alin.(1) şi art.16 alin.(1¹) din Legea nr.154/2012 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor în partea ce ţine de includerea campaniei de promovare a candidaţilor pentru membrii colegiilor de selecţie şi evaluare, atenţionăm că este imperios de a utiliza noţiuni care nu creează confuzie în raport cu legislaţia electorală. Astfel, sugerăm excluderea sintagmei "(electorală)" pentru a nu se confunda cu "campania electorală" aşa cum este definită în Codul electoral nr.1381/1997 şi a diferenţia acţiunile candidaţilor la funcţia de membru în colegiile vizate de campania de promovare a imaginii lor cu acţiunile candidaţilor electorali în campania electorală. Sugerăm a se utiliza în tot textul de lege noţiunea de "campanie de promovare".

Amendamentele propuse pentru modificarea Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar se susţin de principiu pentru asigurarea condiţiilor egale de remunerare a tuturor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, însă a se ţine cont de data recomandată pentru intrarea în vigoare a prevederilor referitoare la remunerarea membrilor.

Având în vedere cele expuse mai sus, Guvernul comunică că susţine parţial amendamentul CJ - 04 nr.132 din 22 iulie 2022 privind propunerile la proiectul de lege înregistrat în Parlament cu nr.78 din 16 martie 2022, iar pentru îmbunătăţirea calităţii proiectului se impune ajustarea acestuia luând în considerare raţionamentele expuse în prezentul aviz.