603/03.10.95 Legea audiovizualului

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E A

audiovizualului

nr. 603-XIII  din  03.10.1995

 (în vigoare 14.12.1995) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.70 art.798 din 14.12.1995

* * *

Abrogat: 18.08.2006

Legea R.Moldova nr.260-XVI din 27.07.2006

Notă: Cuvintele "Ministerul Comunicaţiilor şi Informaticii" din cuprinsul legii se înlocuiesc cu cuvintele "organul central de specialitate" conform Legii nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. – În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni:

Instituţie a audiovizualului – persoană juridică care concepe, produce şi emite programe audiovizuale.

Instituţie publică a audiovizualului – instituţie creată în baza capitalului de stat sau cu capital majoritar de stat şi cu participare a altui capital public sau privat, care este independentă în activitatea de creaţie şi reflectă interesele tuturor păturilor sociale.

Instituţie privată a audiovizualului – instituţie creată cu capital integral privat sau majoritar privat, care reflectă interesele unei persoane sau ale unui grup de persoane.

Licenţă de emisie – permisiune eliberată de organele competente, ce legalizează dreptul la emiterea programelor audiovizuale.

Decizie de autorizare – permisiune eliberată de organele competente, ce legalizează exploatarea reţelelor radiofonice sau televizate.

Licenţă tehnică – permisiune eliberată de organul central de specialitate, ce legalizează folosirea echipamentelor de telecomunicaţii conform parametrilor prevăzuţi.

Aviz tehnic prealabil – document eliberat de organul central de specialitate, care conţine datele principale ale solicitantului şi caracteristicile tehnice generale ale staţiei de emisie sau ale sistemului şi echipamentului propus.

Reţea – cuplu de mijloace tehnice cu frecvenţe stabilite, destinate difuzării programelor audiovizuale.

Instalaţie comunitară – instalaţie tehnică ce oferă posibilitatea de a recepţiona un semnal radiofonic sau televizat şi de a-l emite pentru recepţie tuturor solicitanţilor.

Instalaţie individuală – instalaţie tehnică ce oferă posibilitatea de a recepţiona un semnal radiofonic sau televizat pentru uz individual.

Recepţie comunitară – sistem tehnic prin care se emit semnale radiofonice sau televizate pentru recepţie tuturor solicitanţilor.

Art.2. – (1) În Republica Moldova dreptul la libera exprimare a ideilor şi a opiniilor, la libera comunicare a informaţiilor prin intermediul mijloacelor de televiziune şi radiodifuziune, precum şi dreptul la informaţie veridică completă, veridică şi operativă sînt garantate prin lege, în spiritul drepturilor şi libertăţilor constituţionale.

(2) Pluralismul de opinii şi dreptul de autor sînt garantate de stat.

(3) Instituţiile audiovizualului nu sînt supuse cenzurii.

[Art.2 completat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.3. – Libertatea de exprimare audiovizuală presupune respectarea strictă a Constituţiei şi nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

Art.4. – (1) Prezenta lege reglementează activitatea companiilor, studiourilor, posturilor, organizaţiilor şi altor agenţi din domeniul audiovizualului şi determină principiile juridice, economice şi organizatorice de activitate ale acestora.

(2) Prezenta lege nu reglementează relaţiile privind crearea şi activitatea sistemelor de televiziune şi radiodifuziune de tip închis (de producţie, tehnologice, didactice, de serviciu şi altele), altor feluri de comunicare, ce funcţionează pe principiile comutării individuale şi care nu sînt destinate pentru recepţionarea în masă, activitatea secţiilor de radioamatori de diferite genuri, precum şi activitatea legată de închirierea producţiei audio şi video.

[Art.4 completat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.5. – (1) Instituţia audiovizualului poate fi creată de către una ori mai multe persoane fizice sau juridice din Republica Moldova sub orice formă de organizare juridică în conformitate cu legislaţia.

(2) Persoanele fizice sau juridice străine, cu excepţia celor de la întreprinderile mixte la care participă subiecţi din Republica Moldova, nu au dreptul să fondeze instituţii ale audiovizualului pe teritoriul Republicii Moldova.

(3) O persoană fizică sau juridică poate deţine mai mult de 50% din capitalul statutar doar la o singură instituţie a audiovizualului, iar la altele – nu mai mult de 20%.

(4) Întreprinderile de telecomunicaţii şi întreprinderile de exploatare a reţelelor de comunicaţii audiovizuale nu pot fi fondatoare sau coproprietare ale instituţiilor audiovizualului.

[Art.5 completat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.6. – (1) Statul asigură condiţiile necesare pentru activitatea instituţiilor publice ale audiovizualului.

(2) Statul garantează înzestrarea instituţiilor publice ale audiovizualului cu mijloace tehnice necesare pentru emiterea şi retransmisiunea programelor audiovizuale.

Art.7. – (1) Compania de Stat “Teleradio-Moldova” este instituţie publică a audiovizualului şi nu poate fi privatizată.

(2) Preşedintele Companiei de Stat "Teleradio-Moldova", precum şi conducătorii altor instituţii publice ale audiovizualului sînt numiţi pe un termen de 5 ani şi pot fi eliberaţi din funcţie înainte de termen de către Parlament, la propunerea Consiliului Coordonator al Audiovizualului sau din propria iniţiativă a Parlamentului. Vicepreşedinţii Companiei de Stat "Teleradio-Moldova" şi locţiitorii conducătorilor altor instituţii publice ale audiovizualului sînt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului la propunerea, respectiv, a preşedintelui Companiei de Stat "Teleradio-Moldova" şi a conducătorilor altor instituţii publice ale audiovizualului.

[Art.7 modificat prin Legea nr.238-XV din 07.06.2001, în vigoare 29.06.2001]

[Art.7 modificat prin Legea nr.1399-XIII din 05.12.1997, în vigoare 22.01.1998]

Notă: Vezi Hot. Parl. nr.1383-XIII din 26.11.1997

Art.8. – (1) Instituţiile audiovizualului, publice sau private, au dreptul să închirieze reţele de comunicaţii audiovizuale, indiferent în a cui proprietate se află. De asemenea, pot avea în proprietate staţii de emisie şi linii pentru transmiterea programelor audiovizuale.

(2) Închirierea reţelelor de comunicaţii audiovizuale, a emiţătoarelor proprietate de stat se efectuează fără a prejudicia capacitatea mijloacelor care deservesc instituţiile publice ale audiovizualului.

Art.9. – Reţelele de distribuire prin cablu a comunicaţiilor audiovizuale sînt proprietatea instituţiilor audiovizualului, publice sau private.

Art.10. – Comunicaţia audiovizuală în domeniul televiziunii şi cel al radiodifuziunii se face în baza licenţei de emisie şi a deciziei de autorizare, eliberate în condiţiile prezentei legi.

Art.11. – Difuzarea programelor audiovizuale este realizată astfel încît prin mijloacele acustice şi vizuale să poată fi uşor distinsă de alte programe.

Art.12. – Instituţia audiovizualului este obligată să informeze publicul cu privire la:

a) denumirea şi sediul administraţiei;

b) numele realizatorului de programe sau de emisiuni;

c) semnalele postului de radio sau simbolul studioului de televiziune.

Art.13. – (1) Instituţiile publice ale audiovizualului difuzează operativ şi în mod gratuit comunicările de interes public primite de la Parlament, de la Preşedinţia Republicii Moldova şi de la Guvern. Modul de difuzare a altor informaţii oficiale se stabileşte de comun acord cu Consiliul Coordonator al Audiovizualului.

(2) Instituţiile audiovizualului, publice sau private, sînt obligate să difuzeze în termenele stabilite informaţia ce vizează starea de urgenţă şi calamităţile naturale.

(3) Instituţiile audiovizualului, publice sau private, translează cel puţin 65% din volumul emisiunilor şi programelor audiovizuale în limba de stat. Această prevedere nu se extinde asupra emisiunilor şi programelor de televiziune transmise prin satelit şi distribuite prin cablu, precum şi ale posturilor străine şi posturilor care difuzează în raza teritoriilor populate compact de minorităţi etnice.

(4) Cel puţin 50% din volumul programelor instituţiilor publice ale audiovizualului va constitui producţia creată în Republica Moldova.

[Art.13 modificat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.14. – Se înfiinţează Consiliul Coordonator al Audiovizualului autoritate publică autonomă, care-şi desfăşoară activitatea potrivit prevederilor prezentei legi.

Capitolul II

LICENŢA DE EMISIE

Art.15. – (1) Licenţa de emisie cuprinde categoriile de informaţii ce vor constitui obiectul difuzării în public.

(2) Licenţa de emisie se eliberează de Consiliul Coordonator al Audiovizualului, în urma unui concurs la care pot participa posesorii avizului tehnic prealabil. Avizul tehnic prealabil, eliberat de organul central de specialitate, se prezintă Consiliului Coordonator al Audiovizualului în cel mult 30 de zile de la data disponibilizării frecvenţei (canalului) pentru comunicaţii audiovizuale.

(3) Condiţiile de participare la concurs şi criteriile concrete pentru departajarea participanţilor se aduc la cunoştinţă publică de Consiliul Coordonator al Audiovizualului cu cel puţin 45 de zile înainte de data la care urmează să se desfăşoare concursul.

(4) Criteriile de departajare şi prevederile din licenţa de emisie trebuie să asigure pluralismul de opinii, egalitatea de tratament a participanţilor, calitatea şi diversitatea programelor, favorizarea liberei concurenţe, a creaţiei şi a producţiei audiovizuale naţionale, independenţa şi imparţialitatea programelor difuzate de instituţiile audiovizualului.

(5) Accesul organizaţiilor social-politice, culturale, religioase şi al altor organizaţii la programele audiovizuale se face respectînd prevederile prezentului articol, în condiţiile stabilite prin licenţa de emisie.

[Art.15 modificat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.16. – (1) Numărul de licenţe de emisie pentru care se organizează concursul se aprobă de Consiliul Coordonator al Audiovizualului, cu avizul organului central de specialitate.

(2) La stabilirea numărului de licenţe este obligatorie respectarea condiţiilor tehnice pentru asigurarea calităţii transmisiunii şi a convenţiilor internaţionale din domeniul radiocomunicaţiilor.

Art.17. – (1) Licenţa de emisie se acordă pentru un termen limitat: pentru televiziune – pe 5 ani şi pentru radiodifuziune – pe 3 ani de la data obţinerii deciziei de autorizare.

(2) Licenţa de emisie se face publică.

(3) Licenţa de emisie este netransmisibilă, iar modificarea ei se poate face numai de Consiliul Coordonator al Audiovizualului, în condiţiile prezentei legi.

(4) După expirarea termenului de valabilitate a licenţei de emisie, instituţia audiovizualului trebuie să obţină, în modul stabilit de legislaţie, o nouă licenţă de emisie.

[Art.17 modificat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.18. – Dreptul rezultat din licenţa de emisie se stinge, dacă titularul licenţei nu solicită în cel mult 30 de zile eliberarea licenţei tehnice sau dacă în cel mult un an de la obţinerea licenţei nu asigură realizarea condiţiilor tehnice pentru emiterea programelor.

Capitolul III

DECIZIA DE AUTORIZARE

Art.19. – (1) Decizia de autorizare se acordă de Consiliul Coordonator al Audiovizualului în baza licenţei de emisie şi a licenţei tehnice.

(2) Difuzarea de programe prin reţele sau prin staţii de emisie, autorizate tehnic, se face numai în baza licenţei de emisie, în care se precizează reţelele sau staţiile respective.

(3) Decizia se emite în termen de 5 zile de la prezentarea de către solicitant a licenţei tehnice.

(4) Decizia de autorizare se face publică.

(5) Refuzul emiterii deciziei se comunică în termen de 5 zile solicitantului şi trebuie motivat.

(6) Litigiile rezultate din refuzul emiterii deciziei de autorizare se soluţionează conform legislaţiei.

Art.20. – (1) Organul central de specialitate, de comun acord cu solicitantul, stabileşte în licenţa tehnică condiţiile şi etapele punerii în funcţie a staţiilor de emisie.

(2) Licenţa tehnică se eliberează în termen de 15 zile de la prezentarea cererii de efectuare a măsurărilor staţiei.

Art.21. – Organul central de specialitate poate modifica parametrii tehnici ai reţelei, inclusiv şi frecvenţa (canalul), prevăzuţi în decizia de autorizare, doar în cazuri excepţionale. Modificarea va fi justificată şi coordonată cu Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi se va comunica titularului licenţei de emisie cu 70 de zile înainte de data intrării în vigoare a acesteia.

Capitolul IV

RECEPŢIA PROGRAMELOR AUDIOVIZUALE TRANSMISE PRIN SATELIT.

 RETRANSMITEREA PROGRAMELOR AUDIOVIZUALE DIN ŢĂRI

STRĂINE PRIN REŢELE DE COMUNICAŢII AUDIOVIZUALE

 ŞI EMIŢĂTOARE PROPRIETATE DE STAT

[Titlul cap.IV completat prin Legea nr.1077-XIV din 22.06.2000, în vigoare 03.08.2000]

Art.22. – (1) Recepţia programelor audiovizuale transmise prin satelit se face fie cu instalaţii comunitare ce asigură distribuirea în scopuri comerciale, fie cu instalaţii individuale.

(2) Pentru instalaţiile de recepţie comunitară licenţa de emisie se eliberează de Consiliul Coordonator al Audiovizualului în baza avizului tehnic prealabil al organului central de specialitate şi licenţei de acces acordate de proprietarii programelor.

(3) Pentru recepţia individuală se pot produce, pune în vînzare şi utiliza numai instalaţii tip.

[Art.22 modificat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.23. – (1) Deţinătorii instalaţiilor de recepţie individuale fără licenţă de emisie nu au dreptul de a redistribui prin cablu sau prin eter programele pe care le recepţionează.

(2) Instituţiile audiovizualului care au dreptul de a retransmite programe recepţionate prin satelit sînt obligate să retransmită şi programe ale audiovizualului naţional.

[Art.23 completat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.23¹. – (1) Retransmiterea programelor audiovizuale din ţări străine prin reţele de comunicaţii audiovizuale şi emiţătoare proprietate de stat se efectuează de către instituţiile audiovizualului, publice sau private, în bază de licenţă de emisie şi, după caz, de licenţă tehnică sau de contract de închiriere a reţelelor de comunicaţii audiovizuale şi a emiţătoarelor.

[Alin.(2) art.23¹ abrogat prin Legea nr.123-XV din 03.05.2001, în vigoare 17.05.2001]

Notă: Se declară neconstituţional alin.(2) art.23¹ conform Hot. Curţii Constituţionale nr.42 din 14.12.2000

[Art.23¹ introdus prin Legea nr.1077-XIV din 22.06.2000, în vigoare 03.08.2000]

Capitolul V

COMUNICAŢIA AUDIOVIZUALĂ DISTRIBUITĂ PRIN CABLU

Art.24. – (1) Prin serviciile de comunicaţie audiovizuală distribuite prin cablu se pot efectua, separat sau cumulativ:

a) retransmisiunea programelor difuzate pe cale radioelectrică, terestră sau prin satelit;

b) retransmisiunea programelor audiovizuale înregistrate prin diverse mijloace;

c) difuzarea programelor de concepţie proprie.

(2) Activitatea tehnică şi de construcţie a titularilor licenţelor sau ai autorizaţiilor – difuzori de producţie video prin cablu – este coordonată şi controlată de autorităţile administraţiei publice locale.

Art.25. – Licenţa de emisie pentru comunicaţia audiovizuală distribuită prin cablu se emite de Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi cuprinde natura programelor ce urmează a fi distribuite.

Art.26. – (1) Autorizarea funcţionării reţelei de distribuţie prin cablu se face de Consiliul Coordonator al Audiovizualului în două etape:

a) avizul tehnic prealabil emis în termen de 15 zile de la solicitare, în baza licenţei de emisie şi a proiectului reţelei întocmit de o unitate autorizată, sub aspect tehnic, de Consiliul Coordonator al Audiovizualului. În avizul tehnic prealabil se va preciza şi termenul de realizare a lucrărilor;

b) decizia de autorizare, eliberată de Consiliul Coordonator al Audiovizualului în termen de 60 de zile de la solicitare.

(2) În decizia de autorizare se stabileşte şi durata de valabilitate a acesteia, durată care nu poate fi mai mare de 5 ani pentru televiziune şi de 3 ani pentru radiodifuziune. După expirarea termenului de valabilitate a deciziei, instituţia audiovizualului trebuie să obţină, în modul stabilit de legislaţie, o nouă decizie de autorizare.

[Art.26 modificat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Capitolul VI

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE INSTITUŢIILOR AUDIOVIZUALULUI

ŞI LUCRĂTORILOR ACESTORA

Art.27. – (1) Instituţiei audiovizualului îi aparţin drepturile de autor la emisiunile (filmele) şi programele realizate de ea, precum şi drepturile de autor obţinute în conformitate cu contractele încheiate cu ea conform legislaţiei.

(2) Instituţia audiovizualului are dreptul să permită sau să interzică altor instituţii ale audiovizualului sau aşezăminte:

a) transmisiunea (retransmisiunea) emisiunilor (filmelor) şi programelor sale;

b) copierea, tirajarea sau vînzarea înregistrărilor emisiunilor (filmelor), programelor care sînt proprietatea sa, precum şi a înregistrărilor lucrărilor muzicale şi literar-dramatice realizate de instituţia audiovizualului în studio sau în sălile de spectacole.

(3) Fără consimţămîntul instituţiei audiovizualului se permite folosirea emisiunilor (filmelor) şi programelor acesteia în următoarele cazuri:

a) pentru satisfacerea necesităţilor personale ale cetăţenilor;

b) pentru folosirea de către alte instituţii ale audiovizualului a unor secvenţe de cel mult 5 minute din fiecare emisiune (film);

c) în scopuri didactice pentru instituţiile de învăţămînt.

Art.28. – (1) Instituţia audiovizualului este obligată:

a) să nu perturbeze recepţionarea programelor altor instituţii ale audiovizualului şi funcţionarea liniilor de telecomunicaţii;

b) să respecte standardele de stat şi parametrii tehnici ai teleradiodifuziunii;

c) să informeze din timp telespectatorii, dacă programele sale sînt cu plată;

d) să nu divulge numele autorului care a recurs la pseudonim sau sursa de informaţie care a solicitat anonimatul;

e) să nu difuzeze materiale cu caracter pornografic şi de propagare a cultului violenţei.

(2) Încălcarea acestor cerinţe atrage după sine răspunderea prevăzută de legislaţie.

(3) Instituţiile audiovizualului nu vor schimba radical caracterul, volumul difuzării şi concepţia programatică a emisiunilor lor, semnalele postului de radio şi simbolul studioului de televiziune, fără o înştiinţare prealabilă a radioascultătorilor şi telespectatorilor.

(4) La sfîrşitul fiecărui an, instituţiile audiovizualului vor prezenta Consiliului Coordonator al Audiovizualului o dare de seamă privind activitatea lor.

(5) În limitele zonelor de recepţie sigură a programelor instituţiilor audiovizualului nu se permite efectuarea de lucrări care ar putea perturba recepţionarea emisiunilor sau înrăutăţi calitatea lor tehnică. Persoanele fizice şi juridice care s-au făcut vinovate de aceasta sînt obligate să restituie, pe cont propriu, toate cheltuielile legate de restabilirea calităţii de recepţie a programelor audiovizuale.

[Art.28 completat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.29. – Lucrătorul de creaţie al instituţiei audiovizualului, care îndeplineşte însărcinarea ei, are dreptul:

a) să selecteze şi să obţină fără obstacole informaţia necesară pentru pregătirea emisiunilor;

b) să efectueze înregistrări audio, video etc. şi imagini fotografice;

c) să aibă acces în localurile autorităţilor publice, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi să fie primit în audienţă de persoane oficiale;

d) la prezentarea legitimaţiei, să se afle în zonele calamităţilor şi catastrofelor, în locurile avariilor, la mitinguri, adunări, demonstraţii şi alte manifestaţii publice, pe teritorii în care s-a declarat starea de urgenţă;

e) să aibă acces la documente şi materiale;

f) să nu îndeplinească însărcinarea instituţiei audiovizualului, dacă ea contravine legislaţiei;

g) să ceară păstrarea secretului paternităţii (de autor);

h) să aibă recurs la instanţele de judecată de orice nivel.

Art.30. – (1) Lucrătorul de creaţie:

a) nu va permite încălcarea prevederilor art.3;

b) va respecta cerinţele ce decurg din prezenta lege, din statutul instituţiei audiovizualului şi din contractul de muncă încheiat de el cu aceasta.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin.(1) se extind şi asupra lucrătorilor netitulari ai instituţiilor audiovizualului.

Capitolul VII

CONSILIUL COORDONATOR AL AUDIOVIZUALULUI

Art.31. – (1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este constituit din 9 membri numiţi de:

a) Parlament – 3 membri (inclusiv un specialist în domeniul audiovizualului);

b) Preşedintele Republicii Moldova – 3 membri (inclusiv un specialist în domeniul audiovizualului);

c) Guvern – 3 membri (inclusiv un specialist în domeniul telecomunicaţiilor).

(2) Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului sînt numiţi pe un termen de 5 ani. Ei sînt garanţi ai interesului public în domeniul audiovizualului şi nu reprezintă autoritatea care i-a numit.

(3) În cazul în care un loc în Consiliul Coordonator al Audiovizualului devine vacant, autoritatea care a făcut numirea va desemna, în termen de o lună, un nou membru pentru restul duratei neexprimate.

(4) Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului vor fi revocaţi de autoritatea care i-a numit în cazul încălcării prezentei legi sau al săvîrşirii de fapte penale confirmate de sentinţa definitivă a instanţei de judecată.

Art.32. – (1) Preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului se alege prin votul secret a două treimi din componenţa acestuia.

(2) În absenţa preşedintelui atribuţiile sale se preiau de persoana numită de dînsul.

(3) Dacă funcţia de preşedinte devine vacantă, se alege într-un termen de 10 zile un nou preşedinte.

Art.33. – Pe durata mandatului de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului se suspendă activitatea acestuia în partidul politic. Nu se permite în această perioadă activitatea directă de difuzor sau producător de programe al vreunei instituţii a audiovizualului.

Art.34. – Consiliul Coordonator al Audiovizualului deliberează în prezenţa a cel puţin 7 dintre membrii săi. Hotărîrile se adoptă prin votul a două treimi din componenţa sa.

Art.35. – Consiliul Coordonator al Audiovizualului îşi exercită atribuţiile pe plan local prin intermediul inspectorilor săi teritoriali.

Art.36. – Finanţarea activităţii Consiliului Coordonator al Audiovizualului se asigură de la bugetul de stat.

Art.37. – (1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului stabileşte norme obligatorii referitoare la aplicarea prezentei legi în activitatea instituţiilor audiovizualului.

(2) Consiliul Coordonator al Audiovizualului, de comun acord cu Comisia Electorală Centrală, stabileşte la instituţiile publice ale audiovizualului timpul de antenă şi condiţiile de prezentare a emisiunilor destinate campaniilor electorale.

(3) Dezbaterile privind atribuirea licenţelor de emisie sînt publice, iar deciziile adoptate şi motivarea acestora se dau publicităţii.

(4) Consiliul Coordonator al Audiovizualului asigură publicitatea frecvenţelor disponibile pentru transmisiunile de radio şi de televiziune, destinate publicului.

(5) Consiliul Coordonator al Audiovizualului garantează, prin condiţiile şi criteriile de acordare a frecvenţelor şi canalelor de emisie, anumite priorităţi pentru producătorii şi difuzorii creaţiilor audiovizuale autohtone cu preponderenţă în limba de stat.

(6) În cazul în care mai mulţi agenţi din domeniul audiovizualului solicită licenţă de emisie, de dreptul preferenţial de primire a ei se bucură fostul titular de licenţă în funcţie de volumul investiţiilor alocate de acesta în dezvoltarea audiovizualului naţional în perioada precedentă de activitate.

(7) În cazul în care mai mulţi solicitanţi au şanse egale de a obţine licenţă de emisie, Consiliul Coordonator al Audiovizualului este în drept să decidă partajarea frecvenţelor (canalelor), eliberînd licenţă de emisie pentru fiecare solicitant.

(8) Consiliul Coordonator al Audiovizualului prestează instituţiilor audiovizualului din Republica Moldova şi de peste hotare, precum şi agenţilor dintr-un alt domeniu de activitate, servicii şi acordă consultanţă contra plată. Cuantumul plăţii se stabileşte pe bază de înţelegere între părţi. Plata pentru prestarea de servicii şi acordarea de consultanţă, precum şi pentru înregistrarea instituţiilor audiovizualului, se transferă pe contul de decontare al Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

[Art.37 modificat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.38. – Consiliul Coordonator al Audiovizualului întocmeşte la finele fiecărui an un raport privind activitatea sa şi modul în care titularii licenţelor de emisie respectă obligaţiile prevăzute în prezenta lege.

Art.39. – Consiliul Coordonator al Audiovizualului îşi exercită atribuţiile în conformitate cu legislaţia şi cu propriul statut.

Capitolul VIII

RĂSPUNDERI

Art.40. – (1) Răspunderea pentru conţinutul informaţiei transmise prin mijloacele de comunicare audiovizuală care a cauzat daune materiale sau morale, revine, după caz, în conformitate cu legislaţia, realizatorului, autorului sau titularului licenţei de emisie.

(2) Persoana care se consideră lezată într-un drept sau într-un interes legitim, moral sau material, printr-o comunicaţie audiovizuală are dreptul să ceară, conform legislaţiei, despăgubirile respective, rectificarea corespunzătoare sau să se folosească de dreptul la replică.

(3) Rectificarea şi replica vor fi difuzate în aceleaşi condiţii în care dreptul sau interesul i-au fost lezate şi nu vor fi comentate.

(4) Răspunderea pentru difuzarea rectificării sau pentru asigurarea dreptului la replică revine instituţiei audiovizualului prin care s-a produs prejudiciul.

Art.41. – Consiliul Coordonator al Audiovizualului controlează respectarea obligaţiilor ce revin titularului licenţei de emisie.

[Art.41 modificat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.42. – (1) La prima încălcare a prevederilor prezentei legi, titularul de autorizaţie este avertizat de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului.

(2) Avertizarea se face publică prin mijloace de informare în masă.

[Art.42 completat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.43. – În cazul în care titularul licenţei de emisie sau al autorizaţiei nu-şi respectă obligaţiile rezultînd din acestea şi nu se conformează avertizării publice, Consiliul Coordonator al Audiovizualului sau organul central de specialitate este în drept să aplice împotriva acestuia următoarele sancţiuni administrative:

a) amendă;

b) suspendarea licenţei de emisie sau a deciziei de autorizare;

c) anularea licenţei de emisie sau a deciziei de autorizare.

(2) Deciziile Consiliului Coordonator al Audiovizualului privind aplicarea sancţiunilor administrative pot fi atacate în instanţa de contencios administrativ competentă.

[Art.43 modificat prin Legea nr.240-XV din 13.06.2003, în vigoare 08.07.2003]

[Art.43 modificat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Art.44. – Se pedepseşte conform legislaţiei:

a) emiterea sau retransmisiunea de programe fără licenţă de emisie, fără autorizaţie sau în perioada sistării activităţii instituţiei audiovizualului;

b) pregătirea şi difuzarea de emisiuni cu încălcarea prevederilor art.3;

c) emiterea cu parametri tehnici ce deviază de la parametrii indicaţi în decizia de autorizare;

d) folosirea semnalelor sau simbolului altei instituţii a audiovizualului de pe teritoriul Republicii Moldova fără permisiunea acesteia.

Art.45. – Dreptul de depistare a realizatorilor şi a difuzorilor ilegali ai producţiei video şi ai echipamentelor de televiziune şi radiodifuziune aparţine organelor de stat corespunzătoare.

Art.46. – Consiliul Coordonator al Audiovizualului are dreptul de a iniţia un proces judiciar privind sistarea sau încetarea activităţii instituţiilor audiovizualului. La sesizarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului, Procurorul General sau procurorii subordonaţi acestuia au dreptul de a intenta un proces judiciar privind confiscarea producţiei şi echipamentelor.

[Art.46 în redacţia Legii nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Capitolul IX

COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ

Art.47. – (1) Colaborarea internaţională în domeniul audiovizualului este reglementată de acordurile şi convenţiile încheiate de Consiliul Coordonator al Audiovizualului sau de instituţiile audiovizualului din Republica Moldova cu organizaţii similare străine.

(2) Acordurile şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte sînt prioritare faţă de prevederile prezentei legi.

(3) Încheierea acordurilor privind difuzarea emisiunilor audiovizuale ale altor ţări pe teritoriul Republicii Moldova este de competenţa exclusivă a Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Acordurile vor stipula termenele de eliberare de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului a licenţelor de emisie pe teritoriul Republicii Moldova pentru instituţiile respective.

(4) Acordurile şi convenţiile încheiate între instituţiile audiovizualului din Republica Moldova şi cele din străinătate intră în vigoare la data aprobării lor de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului.

[Art.47 completat prin Legea nr.427-XIV din 04.06.1999, în vigoare 05.08.1999]

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Art.48. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

Art.49. – La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii ce contravin prevederilor ei se abrogă.

Art.50. – Guvernul, pînă la 1 ianuarie 1996:

- va pune actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

- va soluţiona problemele legate de asigurarea activităţii Consiliului Coordonator al Audiovizualului;

- va elabora statutul-model al instituţiei audiovizualului, va aproba statutul Companiei de Stat “Teleradio-Moldova” şi statutele altor instituţii publice ale audiovizualului.

Art.51. – Consiliul Coordonator al Audiovizualului îşi începe activitatea la 1 ianuarie 1996.