(1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic pentru reglementarea sectorului horticol prin adoptarea unor norme specifice înfiinţării plantaţiilor horticole, producerii, procesării şi plasării pe piaţă a produselor horticole.

(2) Scopul prezentei legi este asigurarea unui cadru normativ favorabil pentru creşterea producţiei şi productivităţii culturilor horticole în vederea susţinerii şi stimulării obţinerii unor produse horticole de înaltă calitate, cu utilizarea resurselor disponibile şi în condiţii sustenabile.

Articolul 2. Obiectivele generale ale legii

(1) Prezenta lege are următoarele obiective generale:

a) sporirea productivităţii sectorului horticol prin stimularea şi promovarea utilizării tehnologiilor avansate, diversificarea culturilor şi efectuarea investiţiilor în infrastructură;

b) consolidarea capacităţilor sectorului horticol de a produce produse sigure şi inofensive.

(2) În sensul prezentei legi, sectorul horticol include subsectoarele pomicol, nucifer, al arbuştilor fructiferi şi căpşunului, legumicol, al ciupercilor, al plantelor aromatice, medicinale şi condimentare.

(3) Prezenta lege nu se aplică:

a) activităţilor de cultivare a plantelor ce conţin substanţe stupefiante sau psihotrope;

b) producerii şi consumului de substanţe, preparate şi medicamente din plante.

Articolul 3. Principii generale

Dezvoltarea sectorului horticol se bazează pe următoarele principii generale:

a) asigurarea securităţii alimentare – dezvoltarea sectorului horticol urmăreşte asigurarea suficientă cu produse alimentare prin creşterea ofertei interne şi substituirea importurilor;

b) respectarea standardelor de calitate şi siguranţă alimentară – produsele horticole respectă cerinţele de calitate şi inofensivitate stabilite pentru acestea;

c) diversificarea şi adaptarea la cerinţele pieţelor externe – produsele horticole sunt capabile să răspundă cerinţelor specifice ale pieţelor externe, inclusiv preferinţelor privind sortimentul, ambalajul şi etichetarea;

d) durabilitate şi eficienţă – dezvoltarea sectorului horticol se bazează pe practici agricole durabile, centrate pe protecţia resurselor naturale şi utilizarea eficientă a acestora;

e) orientare spre consumator – dezvoltarea sectorului horticol se realizează ţinând cont de preferinţele şi cerinţele consumatorilor, oferind acestora produse de calitate şi sigure;

f) prevenirea şi combaterea risipei alimentare – sectorul horticol se dezvoltă în modul în care contribuie la reducerea risipei alimentare prin gestionarea eficientă a producţiei şi distribuţiei de produse horticole.

Articolul 4. Noţiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. activitate agricolă – activitate cu sensul definit prin Legea nr.71/2023 cu privire la subvenţionarea în agricultură şi mediul rural;

2. areal horticol – zone geografice destinate culturilor horticole, constituind categorii distincte ale fondului funciar;

3. culturi nucifere – culturi ce includ următoarele specii nucifere: nuc comun, nuc negru, migdal, alun (de pădure), castan comestibil şi pecan;

4. horticultură – ramură a sectorului vegetal, care cuprinde subramurile pomicolă, nuciferă, a arbuştilor fructiferi şi căpşunului, legumicolă, a ciupercilor, a plantelor aromatice, medicinale şi condimentare;

5. plante aromatice, medicinale şi condimentare – specii vegetale, cultivate sau spontane, care, prin compoziţia lor chimică, au proprietăţi fitoterapeutice şi aromatice şi care se utilizează, integral sau parţial, proaspete ori uscate, pentru fabricarea produselor finite, în scopuri preventive, curative, de reabilitare, alimentare, pentru aromatizare sau în parfumerie;

6. sistem de cultură – ansamblu de metode, tehnologii şi principii de organizare a terenului utilizate pentru cultivarea plantelor agricole, inclusiv a plantaţiilor horticole, determinat de condiţiile pedoclimatice, economice şi tehnologice specifice unei regiuni;

7. zonare a culturilor horticole – delimitare şi repartizare teritorială a speciilor, soiurilor, hibrizilor şi combinaţiilor soi–portaltoi, în funcţie de factorii climatici, economici, sociali şi de protecţie a mediului, astfel încât să fie asigurate condiţiile optime pentru evidenţierea potenţialului natural de producţie al culturilor horticole.

Capitolul II

CADRUL INSTITUŢIONAL ÎN SECTORUL HORTICOL

Articolul 5. Elaborarea şi promovarea politicii de stat în sectorul horticol

(1) Politica de stat în sectorul horticol este elaborată şi promovată de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

(2) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare are următoarele atribuţii:

a) elaborează politicile în sectorul horticol şi actele normative necesare reglementării sectorului respectiv;

b) înaintează propuneri de politici publice pentru dezvoltarea sectorului horticol şi proiecte de acte normative necesare reglementării sectorului respectiv;

c) elaborează programe de finanţare a politicilor sectoriale;

d) elaborează măsuri şi mecanisme de subvenţionare;

e) creează condiţii de integrare a produselor horticole în întregul lanţ valoric şi de creştere a valorii acestora;

f) organizează şi coordonează activităţile necesare pentru facilitarea accesului fermierilor la inputuri agricole de calitate şi pentru dezvoltarea infrastructurii de producere a produselor horticole;

g) creează condiţii pentru îmbunătăţirea accesului produselor horticole autohtone la piaţa internă şi la cea de export;

h) creează condiţii pentru racordarea sistemului de cercetare, educaţie, consiliere în agricultură şi extensiune rurală la priorităţile sectorului horticol;

i) promovează şi susţine practica de asociere a producătorilor din sector;

j) promovează şi susţine bunele practici agricole autohtone.

Articolul 6. Implementarea politicii de stat în sectorul horticol

(1) Implementarea politicii de stat în sectorul horticol este asigurată de Oficiul Horticol, în care Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare exercită funcţia de fondator.

(2) Oficiul Horticol este o instituţie publică cu personalitate juridică, ale cărei statut, structură şi efectiv-limită sunt aprobate de Guvern.

(3) Oficiul Horticol are următoarele atribuţii de bază:

a) promovează produsele horticole pe piaţa internă şi pe cea de export;

b) efectuează analize sectoriale, cercetări de marketing şi elaborează argumentări economice privind necesităţile de dezvoltare a sectorului horticol;

c) evaluează şi monitorizează potenţialul de producere, inclusiv în ceea ce priveşte înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor de culturi horticole;

d) contribuie la promovarea şi implementarea inovaţiilor şi tehnologiilor moderne în sectorul horticol;

e) atrage şi implementează proiecte şi programe finanţate cu suportul partenerilor de dezvoltare, orientate spre promovarea produselor horticole;

f) ţine registrul horticol, în modul stabilit de Guvern;

g) ţine evidenţa contribuţiilor obligatorii efectuate de producătorii şi exportatorii de produse horticole.

Articolul 7. Organele de conducere ale Oficiului Horticol

(1) Conducerea Oficiului Horticol este realizată de către Consiliul de coordonare şi de către director.

(2) Consiliul de coordonare este organul colegial superior de supraveghere a procesului decizional şi de conducere al Oficiului Horticol, care monitorizează activitatea acestuia, aprobă planul de activitate, bugetul anual, raportul anual de activitate şi dările de seamă ale Oficiului Horticol.

(3) Atribuţiile Consiliului de coordonare, componenţa acestuia, modul de desemnare a membrilor, procedura şi modalitatea de adoptare a deciziilor, precum şi condiţiile de încetare a împuternicirilor Consiliului şi ale membrilor acestuia se stabilesc în statutul Oficiului Horticol, care se aprobă de Guvern.

(4) Directorul realizează conducerea activităţii executive a Oficiului Horticol, sub supravegherea Consiliului de coordonare, şi reprezintă Oficiul Horticol în relaţiile cu autorităţile publice, cu organizaţiile, instituţiile, precum şi cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate.

(5) Modalitatea de numire, de eliberare sau destituire din funcţie a directorului, precum şi durata mandatului şi atribuţiile acestuia se stabilesc în statutul Oficiului Horticol.

Articolul 8. Finanţarea Oficiului Horticol

(1) Bugetul Oficiului Horticol se stabileşte anual prin legea bugetului de stat, în conformitate cu prevederile Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.

(2) Sursele de finanţare ale Oficiului Horticol sunt următoarele:

a) contribuţiile obligatorii ale producătorilor şi exportatorilor de produse horticole, aprobate anual prin legea bugetului de stat;

b) alocaţiile de la bugetul de stat în cuantumul stabilit prin legea bugetului de stat anuală, egal cu suma contribuţiilor efectuate de subiecţii specificaţi la lit.a) pentru ultimul an bugetar încheiat, care însă nu pot depăşi 5% din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural;

c) veniturile obţinute din prestarea de servicii de către Oficiul Horticol;

d) granturile sau proiectele finanţate din surse de asistenţă internă şi externă;

e) alte surse ce nu contravin legislaţiei.

(3) Mărimea plăţii pentru serviciile prestate de Oficiul Horticol şi modul de prestare a acestor servicii se aprobă de Guvern.

(4) Subiecţii specificaţi la alin.(2) lit.a) calculează de sine stătător sumele contribuţiilor obligatorii şi prezintă Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă privind calculul contribuţiilor conform unui formular tipizat, aprobat de Serviciul Fiscal de Stat. Declararea şi achitarea contribuţiilor obligatorii se efectuează până în data de 25 a lunii următoare trimestrului de raportare. Serviciul Fiscal de Stat ţine evidenţa contribuţiilor conform art.190 alin.(4) din Codul fiscal nr.1163/1997.

(5) Suma contribuţiilor plătite se include în componenţa cheltuielilor care vor fi deduse.

(6) Pentru sumele contribuţiilor obligatorii neachitate în conformitate cu alin.(4) se calculează penalitate în valoare de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului de plată prevăzut la alineatul indicat.

(7) Serviciul Fiscal de Stat va aplica măsurile de asigurare şi de executare silită a datoriilor şi penalităţilor calculate ale plătitorilor de contribuţii obligatorii prevăzuţi la alin.(2) lit.a) similare celor prevăzute în titlul V al Codului fiscal nr.1163/1997.

(8) Gestionarea colectării contribuţiilor de la plătitori, evidenţa contribuţiilor, calculele penalităţilor, precum şi urmărirea datoriilor se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat în mod similar celui stabilit conform legislaţiei fiscale pentru administrarea impozitelor şi taxelor.

(9) În cazul admiterii restanţelor la achitarea contribuţiilor obligatorii, termenul de plată a acestora poate fi modificat în conformitate cu prevederile Codului fiscal.

(10) Contribuţiile obligatorii şi alocaţiile de la bugetul de stat, în cuantumurile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b), se transferă la contul trezorerial al Oficiului Horticol.

(11) Veniturile acumulate sunt utilizate în strictă conformitate cu bugetul anual al Oficiului Horticol, aprobat de Consiliul de coordonare, şi pot fi direcţionate spre:

a) promovarea produselor horticole pe piaţa internă şi pe cea de export;

b) elaborarea analizelor şi cercetărilor sectoriale şi de piaţă;

c) implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare a sectorului horticol, inclusiv de asistenţă tehnică, realizate în parteneriate cu sectorul privat, cu mediul asociativ şi cu mediul de cercetare şi de educaţie;

d) elaborarea şi implementarea programelor de asigurare a calităţii produselor horticole;

e) acordarea de suport şi consultanţă privind tendinţele de dezvoltare a sectorului horticol;

f) salarizarea personalului şi acoperirea cheltuielilor aferente activităţilor curente ale Oficiului Horticol;

g) ţinerea registrului horticol;

h) alte activităţi ce nu contravin legislaţiei.

(12) Excedentele financiare neutilizate de Oficiul Horticol pe parcursul anului se transferă în contul anului următor în scopul realizării sarcinilor Oficiului Horticol, în modul stabilit de Consiliul coordonator.

(13) Principiile de formare şi gestionare a bugetului Oficiului Horticol sunt stabilite în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern.

Articolul 9. Supravegherea şi controlul de stat în sectorul horticol

(1) Supravegherea şi controlul de stat privind producerea, procesarea, plasarea pe piaţă, păstrarea şi/sau depozitarea, inclusiv privind transportarea produselor horticole, sunt asigurate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – Agenţie).

(2) Agenţia, în conformitate cu domeniile sale de activitate:

a) implementează politicile sectoriale privind siguranţa, inofensivitatea şi conformitatea produselor horticole;

b) efectuează controlul agenţilor economici privind respectarea prevederilor legale la producerea, păstrarea şi/sau comercializarea produselor horticole;

c) participă, în comun cu alte organe abilitate, la acţiunile iniţiate de acestea în conformitate cu legea, inclusiv la controlul calităţii produselor horticole din reţeaua de comerţ cu amănuntul şi din sectorul de alimentaţie publică.

(3) Agenţia este responsabilă de:

a) elaborarea, modificarea şi publicarea anuală a Catalogului soiurilor de plante, care cuprinde soiurile admise pentru producere şi comercializare în Republica Moldova;

b) ţinerea Catalogului soiurilor de plante.

Articolul 10. Competenţele altor autorităţi ale administraţiei publice centrale

(1) Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură este autoritatea responsabilă de implementarea politicii de subvenţionare şi de intervenţie a statului în sectorul horticol în condiţiile Legii nr.71/2023 cu privire la subvenţionarea în agricultură şi mediul rural.

(2) Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară este responsabil de asigurarea:

a) examinării soiurilor de plante pentru care se solicită admiterea în Catalogul soiurilor de plante;

b) testării soiurilor noi de plante în vederea înregistrării acestora în Catalogul soiurilor de plante.

(3) Centrul de Consiliere Agricolă şi Rurală este responsabil de asigurarea dezvoltării unor servicii de consiliere în agricultură şi extensiune rurală orientate spre nevoile fermierilor, care să faciliteze accesul acestora la informaţii tehnico-economice, financiare şi manageriale, precum şi la programe de formare profesională şi dezvoltare rurală, în modul stabilit de Guvern.

Articolul 11. Asociaţiile de producători agricoli din sectorul horticol

Asociaţiile de producători agricoli din sectorul horticol sunt constituite la iniţiativa producătorilor de produse horticole, în mod benevol, şi au drept scop:

a) concentrarea ofertei şi îmbunătăţirea procesului de comercializare a produselor horticole ale producătorilor membri ai asociaţiei;

b) promovarea produselor horticole ale producătorilor membri ai asociaţiei;

c) acordarea de asistenţă tehnică şi logistică membrilor asociaţiei;

d) susţinerea gestionării calităţii produselor horticole;

e) transferul de cunoştinţe către producătorii membri ai asociaţiei.

Capitolul III

PLANTAŢIILE HORTICOLE

Articolul 12. Recensământul agricol şi cadastrul plantaţiilor horticole multianuale

(1) Recensământul agricol şi cadastrul plantaţiilor horticole multianuale se efectuează pe toate suprafeţele de teren, indiferent de tipul de proprietate, de forma juridică de organizare şi de dimensiunea exploataţiei agricole, în modul stabilit de Guvern, o dată la 10 ani.

(2) Recensământul agricol include:

a) exploataţiile agricole, cu orice formă juridică de organizare, care administrează plantaţii pomicole, de culturi nucifere, de arbuşti fructiferi şi de căpşun, plantaţii legumicole, de ciuperci, de plante aromatice, medicinale şi condimentare;

b) gospodăriile auxiliare ale familiilor care deţin terenuri agricole;

c) loturile pomicole din cadrul întovărăşirilor pomicole.

Articolul 13. Sisteme de cultură

Sistemele de cultură în horticultură se disting în baza densităţii, sortimentelor şi tehnologiilor utilizate, precum şi a performanţelor tehnice şi economice, şi se clasifică în următoarele categorii:

1) pentru sectorul pomicol, nucifer, al arbuştilor fructiferi şi căpşunului, al plantelor aromatice, medicinale şi condimentare:

a) sistem extensiv;

b) sistem intensiv;

c) sistem superintensiv;

d) pomi răzleţi;

2) pentru sectorul legumicol:

a) sistem de cultură în teren descoperit;

b) sistem de cultură protejată;

c) sistem de cultură în spaţiu protejat.

Articolul 14. Cultura legumelor

(1) Cultura legumelor cuprinde:

1) cultura în teren descoperit;

2) cultura protejată, care include:

a) acoperirea solului (prin mulci, biloane);

b) protecţia eoliană (prin perdele forestiere);

c) protecţia fizică (prin adăposturi joase, plase de umbrire);

3) cultura în spaţii protejate, şi anume în:

a) solarii;

b) tuneluri;

c) sere de tip bloc, din sticlă sau plastic, încălzite tehnic;

4) cultura pepenilor verzi şi galbeni;

5) cultura ciupercilor;

6) producerea răsadurilor;

7) producerea seminţelor de legume.

(2) Categoriile biologice de seminţe şi de material săditor folosite în cultura legumelor sunt următoarele:

a) seminţe prebază;

b) seminţe bază;

c) seminţe certificate (C1 şi C2);

d) seminţe standard;

e) seminţe hibride;

f) răsaduri provenite din seminţele de categoriile prevăzute la lit.a)–d).

(3) După direcţiile de valorificare, producerea de legume are următoarele destinaţii:

a) consum în stare proaspătă;

b) prelucrare industrială.

(4) Clasificarea speciilor legumicole se realizează în baza următoarelor criterii:

a) încadrarea botanică (familie, gen, specie);

b) durata ciclului biologic (anual, bienal, peren);

c) partea utilizată în consum (rădăcină, bulb, tulpină, frunze, inflorescenţă, fruct, seminţe);

d) cerinţele faţă de factorii de mediu şi tehnologiile aplicate;

e) capacitatea de menţinere a calităţii în stare proaspătă;

f) rezistenţa la factorii climatici şi adaptabilitatea la schimbările climatice (toleranţa la secetă şi la temperaturi extreme, rezistenţa la boli şi dăunători).

Articolul 15. Plantaţiile pomicole

Se deosebesc următoarele categorii de plantaţii pomicole:

a) plantaţii tinere, până la intrarea pe rod;

b) plantaţii pe rod în plină producţie;

c) plantaţii pe rod în declin;

d) plantaţii cu termen de exploatare depăşit;

e) loturi experimentale;

f) pepiniere pomicole;

g) colecţii pomologice şi plantaţii-mamă, culturi de concurs şi loturi experimentale;

h) terenuri în pregătire pentru înfiinţarea plantaţiilor.

Articolul 16. Înfiinţarea plantaţiilor horticole multianuale

(1) Normele prezentului articol nu se aplică plantaţiilor de culturi nucifere.

(2) Înfiinţarea plantaţiilor horticole destinate producţiei marfă se efectuează în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi particularităţile biologice ale speciilor şi soiurilor, având în vedere eficienţa economică a ramurii, tradiţiile locale şi cerinţele pieţei.

(3) Plantaţiile horticole pentru producţia marfă pe o suprafaţă de până la 0,5 ha se înfiinţează pe baza unui plan de organizare a teritoriului şi de plantare, elaborat de birouri de proiectare, în conformitate cu recomandările specialiştilor din domeniu şi ale entităţilor abilitate.

(4) Plantaţiile horticole pentru producţia marfă pe o suprafaţă mai mare de 0,5 ha se înfiinţează utilizând soiuri înregistrate în conformitate cu prevederile Legii nr.68/2013 despre seminţe.

(5) Proiectele de înfiinţare a plantaţiilor horticole pe o suprafaţă mai mare de 0,5 ha se elaborează conform metodologiei aprobate de Guvern.

(6) Înfiinţarea plantaţiilor horticole anuale şi/sau bienale pe teren protejat şi în câmp deschis se efectuează în conformitate cu tehnologiile de cultivare corespunzătoare.

Articolul 17. Înfiinţarea plantaţiilor de culturi nucifere

(1) Plantaţiile de culturi nucifere se înfiinţează în locul plantaţiilor defrişate sau pe alte terenuri, cu respectarea normelor şi recomandărilor agrotehnice. Suprafaţa plantaţiilor noi nu poate fi mai mică decât suprafaţa plantaţiilor defrişate.

(2) Extinderea suprafeţelor plantate cu culturi nucifere se realizează prin sădirea:

a) livezilor;

b) plantaţiilor de aliniament;

c) fâşiilor de protecţie;

d) plantaţiilor de tip silvic;

e) plantaţiilor de culturi nucifere în scopuri antierozionale şi pe locurile expuse alunecărilor de teren;

f) pomilor răzleţi.

(3) La înfiinţarea plantaţiilor de culturi nucifere se ţine cont de aspectul ecologic şi de cel decorativ-estetic.

(4) Plantaţiile de culturi nucifere amplasate pe terenurile proprietate de stat sunt proprietatea statului, iar cele amplasate pe terenurile proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale sunt proprietatea acestora (a satului, a comunei, a oraşului sau a municipiului).

(5) Plantaţiile de culturi nucifere proprietate publică sunt gestionate şi întreţinute de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, în condiţiile legii.

Articolul 18. Casarea şi defrişarea plantaţiilor horticole

(1) Durata de funcţionare utilă a plantaţiilor horticole se stabileşte în funcţie de specie, de combinaţia soi–portaltoi şi de conjunctura pieţei de consum a produselor horticole.

(2) Casarea şi defrişarea plantaţiilor horticole se efectuează în conformitate cu reglementările aprobate de Guvern.

Articolul 19. Asigurarea plantaţiilor horticole

Producătorii agricoli au dreptul de a asigura plantaţiile horticole împotriva distrugerii, totale sau parţiale, provocate de unul sau de mai multe riscuri, aşa cum sunt acestea reglementate de Legea nr.183/2020 privind asigurarea subvenţionată în agricultură, în condiţiile şi modalitatea stabilite de legea menţionată.

Capitolul IV

ZONAREA CULTURILOR HORTICOLE

Articolul 20. Zonarea culturilor horticole

(1) Activităţile horticole pot fi desfăşurate, pe întreg teritoriul Republicii Moldova, fie în zone separate, fie împreună cu alte culturi şi/sau integrate în alte sectoare de activitate agricolă.

(2) Delimitarea zonelor şi actualizarea lucrărilor de zonare şi microzonare a culturilor horticole se efectuează de către instituţiile de cercetări ştiinţifice în domeniul horticol în colaborare cu alte instituţii şi organizaţii relevante din domeniu.

(3) Zonele favorabile pentru speciile horticole se stabilesc prin norme metodologice care includ resursele agroclimatice din zonele respective şi criteriile de evaluare a favorabilităţii şi potenţialului de productivitate ale fiecărui teren.

Articolul 21. Zone favorabile pentru speciile horticole

(1) Instituţiile de cercetări ştiinţifice în domeniul horticol, în comun cu alte instituţii şi organizaţii relevante din domeniu, elaborează recomandări referitoare la zonele de cultivare a culturilor pomicole, nucifere, a arbuştilor fructiferi şi a căpşunului, a legumelor, a ciupercilor şi a plantelor aromatice, medicinale şi condimentare, astfel încât să fie realizate producţii sporite şi de calitate superioară.

(2) Recomandările elaborate conform alin.(1) vor ţine cont de:

a) condiţiile climatice şi pedologice;

b) accesul la sursele de apă pentru irigare;

c) amplasarea geografică;

d) tradiţiile locale;

e) tendinţele pieţelor.

(3) Zonarea speciilor de plante aromatice, medicinale şi condimentare trebuie corelată cu aplicarea corectă a măsurilor agrofitotehnice, care presupun, în principal, stabilirea culturilor în asolament şi aplicarea rotaţiei acestora în mod corespunzător.

(4) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va elabora Ghidul privind aspectele generale ale tehnologiei de cultivare a plantelor aromatice, medicinale şi condimentare în sistemul de agricultură ecologică durabilă.

Articolul 22. Arealele horticole

(1) Plantaţiile horticole se dezvoltă, în principal, pe areale consacrate, situate în zone cu condiţii ecologice favorabile.

(2) Elaborarea şi actualizarea arealelor horticole se efectuează de către instituţiile de cercetări ştiinţifice în domeniul horticol.

Capitolul V

CONSUMUL ŞI PLASAREA PE PIAŢĂ A

PRODUSELOR HORTICOLE

Articolul 23. Calitatea produselor horticole şi plasarea pe piaţă

(1) Fructele, nucile, pomuşoarele, legumele, ciupercile şi plantele aromatice, medicinale şi condimentare în stare proaspătă destinate consumului uman trebuie să corespundă cerinţelor de calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proaspete, aprobate de Guvern.

(2) Se admite plasarea pe piaţă şi/sau comercializarea exclusiv a fructelor, a nucilor, a pomuşoarelor, a legumelor, a ciupercilor şi a plantelor aromatice, medicinale şi condimentare în stare proaspătă destinate consumului uman care corespund cerinţelor de calitate şi de comercializare pentru acestea, aprobate de Guvern, şi care sunt conforme cu normele sanitare în vigoare.

(3) Pentru menţinerea calităţii fructelor, nucilor, pomuşoarelor, legumelor, a ciupercilor şi a plantelor aromatice, medicinale şi condimentare în procesul ambalării, transportării şi depozitării, producătorii agricoli respectă cerinţele şi condiţiile aprobate de Guvern.

(4) Produsele finite pe bază de plante medicinale şi aromatice care sunt clasificate ca medicamente se autorizează pentru plasarea pe piaţă în conformitate cu actele normative în domeniu.

Articolul 24. Procesarea produselor horticole

(1) Procesarea fructelor, nucilor, pomuşoarelor, legumelor, ciupercilor şi a plantelor aromatice, medicinale şi condimentare se face în unităţi de producţie care prelucrează, depozitează, condiţionează şi transportă produsele horticole cultivate şi produsele obţinute prin prelucrarea industrială a acestora, destinate consumului uman, cu respectarea cerinţelor de calitate, siguranţă alimentară şi de prezentare a produsului, conform reglementărilor aprobate de Guvern.

(2) Procesarea plantelor medicinale şi aromatice reprezintă procesul de transformare a materiilor prime obţinute prin prelucrare în produse finite.

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 25. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu aceasta.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea nr.728/1996 cu privire la pomicultură (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.52–53, art.161), cu modificările ulterioare;

b) Legea culturilor nucifere nr.658/1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.153–155, art.749), cu modificările ulterioare.

VICEPREŞEDINTA PARLAMENTULUI	Doina GHERMAN
Nr.62. Chişinău, 27 martie 2025.