628/08.07.97 Hotărîre cu privire la aprobarea Planului de restructurare a sectorului electroenergetic

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Planului de restructurare

a sectorului electroenergetic

nr. 628  din  08.07.97

 (în vigoare 21.08.1997) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.54-55 art.587 din 21.08.1997

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

În scopul realizării măsurilor prevăzute în Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pe anii 1997-1998 şi în hotărîrile Guvernului Republicii Moldova nr.478 din 2 septembrie 1996 "Cu privire la măsurile suplimentare de asanare a finanţelor întreprinderilor complexului energetic al Republicii Moldova" şi nr.169 din 25 februarie 1997 "Cu privire la măsurile urgente de redresare financiară a întreprinderilor complexului energetic", Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă, conform anexei, Planul de restructurare a sectorului electroenergetic.

2. Departamentul Energetică, Resurse Energetice şi Combustibil, Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat şi Compania de Stat "Moldenergo" vor asigura îndeplinirea integrală şi în termenele stabilite a măsurilor trasate în Planul de restructurare a sectorului electroenergetic.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina dlui Ion Guţu, viceprim-ministru, ministrul economiei şi reformelor.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.628 din 8 iulie 1997

PLANUL DE RESTRUCTURARE

A SECTORULUI ELECTROENERGETIC

C U P R I N S

A. DEMONOPOLIZAREA SECTORULUI ELECTROENERGETIC

1. Problemele majore ale Companiei de Stat "Moldenergo"

2. Obiectivele restructurării

3. Principii generale

4. Generarea (producerea energiei electrice)

5. Transportare şi dispecerat

6. Distribuţia energiei electrice

7. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică

8. Stabilirea tarifelor

9. Responsabilităţile statului în noile condiţii

10. Asigurarea securităţii electroenergetice în noile condiţii

B. PRINCIPII GENERALE DE PRIVATIZARE

1. Introducere

2. Planul de acţiune

3. Metodologia, organizarea şi etapele procesului de privatizare

3.1. Metodologia

3.2. Deciziile strategice

3.2.1. Mărimea pachetului strategic de acţiuni oferit investitorilor

3.2.2. Controlul exercitat de Guvern

3.2.3. Atragerea de noi investiţii

3.3. Etapele privatizării

3.4. Activităţi ce vor preceda pregătirea documentelor de tender

3.4.1. Selectarea şi contractarea consilierului financiar principal

3.4.2. Selectarea şi contractarea consilierului juridic

3.4.3. Selectarea şi contractarea consilierului contabil

3.4.4. Selectarea şi contractarea consilierului tehnic

3.4.5. Finisarea strategiei de privatizare şi elaborarea unui plan detaliat de acţiune

3.5. Pregătirea documentelor de tender

3.6. Marketing

3.7. Clarificarea

3.8. Evaluările tenderului şi negocierile

3.9. Selectarea învingătorilor

A. DEMONOPOLIZAREA SECTORULUI ELECTROENERGETIC

În prezent Republica Moldova este asigurată cu energie electrică de către o singură întreprindere – Compania de Stat "Moldenergo" care, practic, este şi producătorul principal de energie termică pentru municipiile Chişinău şi Bălţi.

La etapa actuală Compania de Stat "Moldenergo" se află într-o profundă criză financiară, fapt care a condiţionat incapacitatea ei de a-şi asigura ritmic consumatorii cu energie electrică în volumele necesare.

1. Problemele majore ale Companiei de Stat "Moldenergo"

Problemele cele mai stringente ale Companiei de Stat care reclamă soluţionarea grabnică sînt:

1) neplăţile cronice ale consumatorilor de energie faţă de Compania de Stat "Moldenergo" şi a acesteia faţă de furnizori (la 01.04.97 datoriile ei debitoare constituiau 450 mln.lei, iar datoriile creditoare – 1233 mln.lei);

2) politica tarifară neadecvată şi sistemul subvenţiilor încrucişate, care fac imposibilă acoperirea costurilor de producţie şi crearea unor fonduri suficiente pentru reparare, renovare şi dezvoltare (pierderile cauzate din această cauză sînt estimate la 368 mln.lei în 1995 şi 216 mln.lei în 1996);

3) pierderile tehnice şi furturile enorme de energie (22% din livrările utile), cauzate atît prin uzura morală şi fizică a instalaţiilor (60% din ele depăşesc 21 de ani, iar 40% – 26 de ani), cît şi prin lipsa unui sistem modern de evidenţă şi control;

4) absenţa pe piaţa electroenergetică a unui mediu concurenţial care, în ultimă instanţă, s-a soldat cu lipsa transparenţei în activitatea economico-financiară a unităţilor energetice şi cu o eficienţă operaţională scăzută. Actuala structură a companiei este extrem de masivă şi neadecvată realităţilor pieţei, cuprinzînd un număr exorbitant de salariaţi (la un salariat revin 80 clienţi, faţă de 145 în ţările europene). Structura companiei se prezintă în anexa nr.1 la prezentul Plan de restructurare a sectorului electroenergetic;

5) producerea, transportarea şi distribuirea energiei electrice sînt ineficiente şi necalitative (căderi frecvente de tensiune, frecvenţă instabilă care diminuează pînă la 49,3 Hz, deconectări forţate masive; puterea disponibilă de generare a energiei constituie numai 45% din cea instalată). Puterea instalată şi disponibilă de generare a energiei sînt reprezentate în anexa nr.2 la prezentul Plan de restructurare a sectorului energetic;

6) aplicarea nejustificată a unor metode de influenţare politică a activităţii economice a Companiei de Stat "Moldenergo" (la aprobarea tarifelor accentul principal se pune pe aspectul social al problemei şi se impune livrarea energiei fără plată sau în formă de credit-marfă). Efectul negativ cumulat al problemelor financiare şi tehnice ale sistemului electroenergetic afectează securitatea energetică a statului şi conduce la instabilitate în industria electroenergetică.

Planul de gestionare a datoriilor sectorului energetic al Republicii Moldova preconiza măsurile necesare redresării situaţiei financiare a întreprinderilor energetice. Pentru a asigura continuitatea în promovarea reformelor economice şi a implementa principiile economiei de piaţă se impune categoric restructurarea organizaţională a sectorului electroenergetic. Noua structură este în măsură să creeze premisele reale pertinente dezvoltării sectorului şi să asigure permanent economia naţională şi populaţia cu volumele necesare de energie.

2. Obiectivele restructurării

Prezentul Plan urmăreşte determinarea acţiunilor pe termen scurt, mediu şi lung pentru atingerea următoarelor obiective strategice:

1) asigurarea stabilă a consumatorilor cu volume suficiente de energie, de calitate adecvată şi la costuri minime;

2) implementarea elementelor concurenţiale pe piaţa electroenergetică;

3) diversificarea surselor de aprovizionare cu combustibili pentru a garanta o structură optimă de furnizare a diverselor tipuri de combustibili;

4) atragerea investiţiilor locale şi străine prin stabilirea unor reguli clare şi stabile de exercitare a activităţilor în domeniul energetic, pentru a elibera statul de obligaţiunea de a finanţa acest sector;

5) marginalizarea influenţei statului asupra proceselor de producere şi livrare a energiei electrice;

6) crearea cadrului legal şi normativ care să definitiveze cert drepturile şi obligaţiunile tuturor participanţilor pe piaţa electroenergetică.

Realizarea practică a obiectivelor sus-menţionate se va efectua prin:

descentralizarea, acţionarea şi privatizarea sectorului electroenergetic;

separarea de activităţile de bază a sectoarelor auxiliare şi obiectelor de menire socială;

introducerea unui sistem de reglementare a activităţii pe piaţa electroenergetică şi de protecţie a consumatorilor.

3. Principii generale

Activitatea sectorului electroenergetic include 6 funcţii de bază:

a) generarea energiei electrice (şi a energiei termice);

b) transportul electroenergetic (reţelele de tensiune înaltă);

c) serviciile de dirijare operativă (dispecerat);

d) procurarea/vînzarea en-gros a energiei;

e) distribuirea (reţelele de tensiune joasă şi medie);

f) comercializarea cu amănuntul a energiei.

Restructurarea sectorului electroenergetic se va face prin divizarea lui graduală pe principiul funcţional, astfel:

componenta generatoare va fi separată de Compania de Stat "Moldenergo" şi divizată în întreprinderi independente, fondate ca societăţi pe acţiuni, care ulterior vor fi privatizate;

componenta transportului electroenergetic şi dispeceratul central vor fi reunite într-o companie de stat independentă;

[Alin. modificat prin Hot.Guv. nr.113 din 07.02.2000]

componenta reţelelor de distribuire se va constitui în întreprinderi independente cu statut de societăţi pe acţiuni, cu privatizarea ulterioară a acestora.

[Alin. modificat prin Hot.Guv. nr.113 din 07.02.2000]

Restructurarea şi optimizarea în continuare a sectorului electroenergetic impune, de asemenea:

organizarea distribuitorilor cu amănuntul de energie electrică în unităţi cu statut de întreprinderi private, ce nu deţin reţele de joasă tensiune şi nu au restricţii teritoriale de vînzare şi comercializare;

înfiinţarea unor întreprinderi private – vînzătoare angrosiste de energie electrică;

separarea şi acţionarea unităţilor ce desfăşoară activităţi auxiliare, cu privatizarea ulterioară a acestora;

transmiterea obiectelor de menire socială organelor publice locale sau separarea şi privatizarea lor;

transmiterea reţelelor termice şi cazangeriilor Companiei de Stat "Moldenergo" la balanţa Societăţii pe Acţiuni "Termocom", Asociaţiei republicane de producere "Termocomenergo", cu includerea lor în capitalul statutar al acestora sau municipiilor respective.

[Alin. completat prin Hot.Guv. nr.227 din 22.03.2001, în vigoare 29.03.2001]

Schema interconexiunilor agenţilor de pe piaţa electroenergetică şi schema fluxurilor electroenergetice şi financiare este reprezentată în anexele nr.3 şi 4.

Pentru reglementarea monopolurilor naturale şi întreprinderilor energetice care activează pe principii de concurenţă se va institui un organ special independent – Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (A.N.R.E.).

Agenţii economici, cărora li se va încredinţa exercitarea funcţiilor sus-enumerate, îşi vor desfăşura activitatea în baza licenţelor acordate de către A.N.R.E. şi alte instituţii special abilitate, precum şi potrivit contractelor bilaterale încheiate.

4. Generarea (producerea energiei electrice)

Descriere generală

Energia electrică este produsă de către 6 centrale electrice:

Centrala termoelectrică nr.1 (C.T.E.-1), Chişinău – în componenţa Companiei de Stat "Moldenergo"

Centrala termoelectrică nr.2 (C.T.E.-2), Chişinău – în componenţa Companiei de Stat "Moldenergo"

Centrala termoelectrică, Bălţi (C.T.E., Bălţi) – în componenţa Companiei de Stat "Moldenergo"

Centrala hidroelectrică (C.H.E.), Dubăsari – în componenţa Reţelelor Electrice de Est (întreprindere autonomă)

Centrala hidroelectrică (C.H.E.), Costeşti – în componenţa Reţelelor Electrice de Nord

Centrala Electrică Raională de Stat (C.E.R.S.) Moldova – întreprindere cu statut juridic autonom

Trebuie de menţionat faptul că situaţia la aceste întreprinderi este diferită:

1. Gradul de uzură

Investiţii însemnate în ultimii ani nu au fost făcute de aceea despre gradul de uzură putem judeca practic după timpul de exploatare a cazanelor, turbinelor.

Investiţii însemnate în ultimii ani nu au fost făcute de aceea despre gradul de uzură putem judeca practic după timpul de exploatare a cazanelor, turbinelor.

2. Cota pieţei şi puterea instalată

Tabelul de mai jos demonstrează diferenţa esenţială dintre cotele pieţei fiecărei centrale electrice:

3. Principiile generării

Centrala termoelectrică nr.1, Centrala termoelectrică nr.2 şi Centrala termoelectrică, Bălţi generează energie electrică şi termică, ceea ce conduce la costuri mai joase în comparaţie cu C.E.R.S. Moldova, unde este utilizat principiul condensării. La Centrala hidroelectrică Costeşti şi Centrala hidroelectrică Dubăsari cheltuielile ce ţin de generare sînt foarte mici.

4. Scopul utilizării

Centrala hidroelectrică Costeşti şi Centrala hidroelectrică Dubăsari sînt utilizate în general doar pentru a regla curba de sarcină.

Aceste deosebiri substanţiale între generatorii de energie îi situează în condiţii diferite pe piaţa electroenergetică în procesul demonopolizării. De aceea va avea foarte mare importanţă reglementarea acestei pieţe în cazul necesităţii de a menţine centralele mai puţin eficiente.

5. Principiile generale ale demonopolizării

Funcţia de generare a energiei electrice va fi separată de Compania de Stat "Moldenergo", iar C.T.E.-1, C.T.E.-2, C.T.E., Bălţi vor fi reorganizate în societăţi pe acţiuni autonome.

Centralele hidroelectrice Costeşti şi Dubăsari vor intra în componenţa companiei de transportare şi dispecerat. Întrucît capacitatea lor de generare este relativ mică şi cheltuielile de punere în funcţiune a turbinelor, de asemenea, sînt nesemnificative, ele vor putea fi utilizate ca instrumente de reglare a curbei de sarcină.

Afară de generatorii autohtoni, cererea pentru electricitate va fi acoperită şi de import. Energia electrică se va importa în bază de licenţă acordată furnizorilor en-gross şi centrului de dispecerat, emisă de către A.N.R.E. În scopul protejării intereselor generatorilor autohtoni, licenţele vor stipula volumul limită de achiziţie.

Consumatorul (cu o anumită putere) este în drept să cumpere direct, la tariful convenit, de la generator, în bază de contract, volume de energie reglementate de A.N.R.E.

În cazul în care o companie generator are capacităţi disponibile, ea poate acorda servicii de generare (generarea energiei electrice în numele ori pentru o terţă persoană). Aceasta va fi posibil după 2-3 ani, cînd A.N.R.E va elabora regulamentele respective de operare, iar piaţa de energie electrică va atinge nivelul corespunzător.

Pentru asigurarea securităţii energetice pe termen lung este nevoie de a renova capacităţile existente de generare şi de a investi în capacităţi noi. Resursele financiare proprii ale companiilor de generare sau ale proprietarului actual – statul – sînt extrem de mici. Experienţa mondială demonstrează că cea mai eficientă soluţie a acestei probleme este atragerea investitorilor privaţi. În cazul demonopolizării sectorului, investitorii privaţi vor prefera să investească în companiile de generare, deoarece vor avea o piaţă şi o marjă de profit garantate.

Cadrul legal (Legea cu privire la energia electrică, Tratatul Cartei Energetice, regulamentele şi licenţele de operare) va asigura condiţiile necesare pentru promovarea şi stimularea investiţiilor capitale în capacităţi de generare noi. Această strategie va crea premisele apariţiei concurenţei şi va asigura creşterea ponderii generării de origine locală în totalul livrărilor de energie.

Funcţia de generare va fi realizată prin acordarea de licenţe.

Graficul de implementare

Obligaţiile generatorului de energie electrică:

publicarea capacităţilor disponibile;

verificarea standardelor de calitate a serviciilor şi publicarea rezultatelor acestei verificări;

producerea şi comercializarea energiei electrice doar în bază de licenţă şi contract.

Drepturile generatorului de energie electrică:

aprovizionarea consumatorilor străini în cazul cînd consumatorii autohtoni nu au solicitat toată capacitatea disponibilă.

Suspendarea livrării de energie în cazul cînd consumatorii nu au respectat obligaţiile din contractul de cumpărare-vînzare.

Refuzul de a livra către consumatorii ce nu şi-au achitat datoria pentru energie la momentul respectiv faţă de altă companie generator.

5. Transportare şi Dispecerat

Descriere generală

Transportul este asigurat de către 7 unităţi de transport şi distribuţie a energiei electrice:

Fiecare din aceste unităţi include cîteva reţele electrice raionale. Aceste unităţi îndeplinesc două funcţii:

transport de energie electrică – reţelele electrice de cel puţin 35 kV;

distribuţie – 10-0,4 kV.

Reţelele electrice aflate în administrarea unităţilor sînt specificate în tabel (conform situaţiei de la 1 ianuarie1996):

Tabelul de mai sus demonstrează că la transportator vor trece 7245 km de reţele de înaltă tensiune şi 396 staţii de transformare.

Principii generale de restructurare

Reţelele de înaltă tensiune, Centrul de dispecerat şi centralele hidroelectrice de la Costeşti şi Dubăsari vor fi organizate într-o companie de transport şi dispecerat. Compania respectivă va fi o societate de stat sau pe acţiuni, în care statul va deţine cel puţin 51% din pachetul de acţiuni.

Funcţiile principale ale acestei companii vor fi: formarea şi reglementarea balanţei de energie electrică şi putere în sistemul electroenergetic, transportarea energiei electrice prin reţelele de înaltă tensiune întreprinderilor de distribuţie (distribuitorilor) şi consumatorilor.

În perioada de tranziţie, pînă la formarea pieţei de energie electrică, şi în scopul asigurării securităţii electrice, compania de transport şi dispecerat pe baza licenţei, eliberată de A.N.R.E., va avea dreptul de a încheia contracte de cumpărare-vînzare a energiei electrice. Acest fapt va fi posibil numai cu permisiunea A.N.R.E. (cu examinarea fiecărui caz aparte) şi numai în condiţiile prevăzute de A.N.R.E. Această necesitate va dispărea şi va fi complet interzisă cel tîrziu peste 2-3 ani, cu excepţia vînzării de energie electrică provenită de la centralele hidro.

În această perioadă în activitatea comercială se va da prioritate distribuitorilor şi agenţilor comerciali angrosişti şi cu amănuntul. De aceea Compania de transport şi dispecerat va fi obligată să înregistreze şi să execute contractele acestor agenţi economici. Drept cauză obiectivă a refuzului de a înregistra aceste contracte poate fi numai supraîncărcarea sistemului energetic şi numai cu aprobarea din partea A.N.R.E.

Achitarea pentru energie şi serviciile de transport se efectuează în corespundere cu condiţiile contractelor bilaterale şi a tarifelor reglementate de către A.N.R.E.

Graficul de implementare

6. Distribuţia energiei electrice

Descriere generală

După cum s-a menţionat anterior, distribuţia, la fel ca şi transportul, este asigurată de 7 unităţi (Reţele electrice) care includ cîteva unităţi – Reţele electrice raionale:

În total reţelele electrice raionale deţin 75329 km de linii electrice şi 20912 staţii de transformare din care 68084 km de linii electrice şi 20516 staţii de transformare sînt de 0,4-10 kV.

Principiile demonopolizării

Actualul sistem de distribuţie va fi divizat în 7 întreprinderi regionale de distribuţie. Distribuitorii vor dispune de reţelele electrice de tensiune joasă şi medie. Distribuitorii vor activa în baza a două licenţe: una pentru distribuirea energiei şi una pentru comercializarea energiei. Ei vor cumpăra energie de la generatori, furnizori en-gros sau de la centrul de dispecerat la tarife calculate conform metodologiei reglementate de A.N.R.E.

Iniţial vor fi acordate licenţe de comercializare cu amănuntul doar distribuitorilor ce deţin reţele electrice. În decurs de doi-trei ani va fi posibilă acordarea licenţelor de comercializare cu amănuntul neposesorilor de reţele electrice. Pentru a realiza aceasta este necesar de a obliga distribuitorii regionali ce dispun de reţele să transporte (în limita posibilităţilor tehnice) energia electrică a oricărui alt distribuitor ce nu dispune de ele.

Distribuitorii vor încheia contracte de livrare, pe termen de un an, cu fiecare consumator, aceste contracte fiind înregistrate la centrul de dispecerat şi A.N.R.E. Distribuitorii vor procura energia electrică de la oricare generator sau din import şi o vor vinde oricărui consumator cu care a încheiat contract. Transportatorul şi distribuitorul, ce deţin reţele electrice, vor transporta energia pentru un comision stabilit de către A.N.R.E.

Tarifele la care consumatorii energofagi vor procura energia electrică vor fi în afara reglementării A.N.R.E.

Distribuitorii nedeţinători de reţele electrice, vor facilita concurenţa la nivelul distribuţiei.

Graficul de implementare

7. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică

Demonopolizarea sectorului electroenergetic va fi posibilă doar după crearea unei instituţii independente ce va reglementa relaţiile dintre agenţi pe piaţa electroenergetică – Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.

Sarcinile ce ţin de acordarea licenţelor pentru producere, dispecerat, transport, distribuţie şi furnizare de energie electrică, controlul satisfacerii cererii consumatorilor, precum şi responsabilităţile determinate de regulamentele speciale referitoare la producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice, reglementarea tarifelor, promovarea concurenţei vor fi îndeplinite de către A.N.R.E., instituită în baza hotărîrii Guvernului Republicii Moldova.

Agenţia va avea următoarele atribuţii:

licenţierea producerii, dispecerizării, transportării, distribuirii şi furnizarea energiei electrice;

exercitarea controlului îndeplinirii condiţiilor prevăzute în licenţă şi a calităţii serviciilor prestate;

modificarea licenţelor cu privire la producerea, transportarea şi furnizarea energiei electrice;

elaborarea metodologiei privind calcularea tarifelor;

aprobarea regulamentelor activităţii comerciale şi controlul stabilirii nivelelor tarifelor;

definirea informaţiilor de ordin economic ce vor fi date publicităţii de către titularii de licenţe;

eliberarea atestatelor specialiştilor în domenii ce ţin de activitatea titularilor de licenţe;

promovarea concurenţei.

Graficul măsurilor privind crearea A.N.R.E.

8. Stabilirea tarifelor

A.N.R.E. nu va stabili mărimea tarifului, ci va elabora metodologia conform căreia agenţii pieţei energetice vor calcula costurile şi tarifele.

Tariful pentru producerea, transportul, serviciile de dispecerat, distribuţia şi comercializarea energiei electrice va trebui să includă acoperirea costului activităţii eficiente a unităţilor electroenergetice, precum şi profitul necesar pentru continuarea funcţionării titularilor de licenţă.

Tarifele vor fi armonizate cu următoarele cerinţe şi principii de bază:

a) la stabilirea tarifelor, în afara cheltuielilor de bază, vor fi luate în considerare cheltuielile pentru:

menţinerea puterii de rezervă;

îndeplinirea obligaţiilor privind protecţia mediului;

b) regulile de stabilire a tarifelor vor fi alcătuite astfel, încît să se promoveze furnizarea fiabilă a energiei electrice la un preţ minim, precum şi utilizarea eficientă a capacităţilor de producţie.

Metodologia detaliată privind calcularea şi aplicarea tarifelor va fi elaborată de către Agenţie şi aprobată de Guvern pentru o perioadă de 5 ani.

Titularii de licenţă vor prezenta Agenţiei toate informaţiile tehnice şi economice necesare activităţii acesteia de supraveghere a tarifelor. Titularii licenţelor vor stabili un sistem de contabilitate care să asigure o transparenţă a tuturor veniturilor şi cheltuielilor.

Divizarea activităţilor sectorului electroenergetic nu va duce la o creştere a tarifelor din cauză că pentru fiecare tip de agenţi economici de pe piaţa electroenergetică vor fi fixate diferite rate ale profitului, astfel încît suma profitului tuturor companiilor să nu depăşească profitul prevăzut de metodologia de calculare a tarifelor.

9. Responsabilităţile statului în noile condiţii

Se menţionează că în noile condiţii, cînd sectorul electroenergetic va fi în mare parte privatizat, statul va avea o mai mare importanţă decît în prezent.

În primul rînd, statul va stabili cadrul legal ce va reglementa activitatea agenţilor de pe piaţa electroenergetică.

În al doilea rînd, statul va fi arbitrul principal care va avea sarcina de a depista eventualele încălcări ale regulilor pe această piaţă.

În al treilea rînd, statul va deţine pachetul de control al acţiunilor companiei de transportare şi dispecerat, care va avea un rol important pe piaţa energetică.

O altă activitate a statului, nu mai puţin importantă, este promovarea politicii energetice a ţării:

stabileşte strategia (programul) de dezvoltare a surselor de energie electrică şi a interconexiunilor cu alte state;

aprobă construcţia centralelor electrice cu o putere mai mare de 20 MW;

aprobă tipurile de combustibil ce urmează a fi utilizate la centralele electrice cu o putere mai mare de 20 MW;

stabileşte condiţiile importului şi exportului energiei electrice (în condiţiile critice);

promovează interesele producătorilor locali în relaţiile cu alte state în problemele ce ţin de importurile strategice de combustibil şi energie electrică.

Aria acestor activităţi este mult mai cuprinzătoare şi necesită o mai mare responsabilitate şi competenţă din partea statului.

10. Asigurarea securităţii electroenergetice în noile condiţii

La etapa actuală de tranziţie la economia de piaţă un element-cheie al politicii statale îl reprezintă securitatea energetică a statului, care afectează direct securitatea lui economică. Termenul de securitate energetică se referă la capacitatea statului de a asigura în mod stabil şi în cantităţi suficiente necesităţile în energie ale economiei naţionale şi ale populaţiei pe termen scurt şi lung, fapt ce nu ar afecta mediul ambiant şi nivelul de trai al populaţiei.

Nucleul sectorului energetic autohton este format de industria electroenergetică, de aceea aspectul cel mai important al securităţii energetice îl reprezintă securitatea electrică a statului. Printre factorii esenţiali ce determină securitatea electrică a Republicii Moldova pot fi nominalizaţi următorii:

accesul la resursele electrice regionale şi mondiale – este deosebit de important ca "uşile" spre resursele energetice să fie deschise şi accesibile. Actualmente există 14 linii electrice puternice de import-export al energiei din Ucraina cu o capacitate sumară de 1 milion kW şi 3 linii de conexiune cu România – 150 mii kW;

diversitatea surselor de import – asigură o alegere optimă, care se caracterizează prin costuri minime şi reducere a riscurilor eventuale din cauza fluctuaţiilor de conjunctură;

integrarea sistemelor electroenergetice – înseamnă eficienţă economică şi tehnică, fiabilitate şi viabilitate. În Europa există tendinţa de integrare a sistemelor electroenergetice în cadrul sistemului UCPTE, la care în 1995 s-au conectat Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria şi pînă în anul 2000, posibil, se vor conecta România, Bulgaria şi Albania. Sistemul UCPTE nu este compatibil cu cel al ţărilor membre ale C.S.I., din care motiv pentru sistemul Moldovei pe termen lung există pericolul de a fi izolat faţă de ţările respective şi astfel de a fi supus unui risc economic şi politic;

forma de organizare şi gestionare a sectorului electroenergetic – este o necesitate imperioasă de a impune competitivitate şi eficienţă în domeniul energetic;

eficienţa utilizării energiei în ţară – conservarea energiei este o sursă de energie.

Reieşind din considerentele menţionate mai sus este evident faptul recurgerii la o restructurare radicală şi neîntîrziată a sectorului electroenergetic. Numai prin realizarea practică a demonopolizării şi privatizării industriei electroenergetice se va liberaliza piaţa electroenergetică, cu stabilirea unor relaţii comerciale transparente, se vor elimina barierele de ordin politic, se vor introduce elemente de concurenţă în segmentele de piaţă potrivite (la generare şi distribuţie), iar acolo unde aceasta nu va fi posibil, unităţile monopoliste (transportul şi dispeceratul) vor fi reduse la nişte funcţii bine definite, lesne de gestionat şi reglementat. Ca rezultat al demonopolizării şi privatizării, interesul proprietarului va deveni puterea majoră şi motivul de dezvoltare continuă a ramurii prin atingerea eficienţei tehnice şi economice maxime, în urma cărora vor avea de cîştigat consumatorii, beneficiind de tarife rezonabile şi de servicii de calitate.

Interesul consumatorilor solvabili este de a obţine energie electrică în cantităţile necesare şi de calitatea dorită. În cazul în care activităţile pe piaţa electroenergetică vor căpăta un caracter comercial, va fi posibilă penalizarea furnizorilor şi consumatorilor.

Faptele menţionate confirmă o asigurare a livrării de energie electrică mult mai fiabilă decît în prezent, cînd consumatorul nu are asigurată nici calitatea, nici cantitatea necesară.

Pentru o mai bună asigurare a securităţii energetice, compania transportatoare va putea încheia contracte de cumpărare-vînzare a energiei electrice, recomandabil cu plata în avans (dar numai cu acordul A.N.R.E. şi numai în cazurile stabilite de către A.N.R.E.). Această necesitate va dispărea în cîţiva ani (2-3) şi va fi chiar interzisă.

În primii trei ani, dacă distribuitorul nu va fi în stare să-şi onoreze obligaţiunile – asigurarea livrării consumatorilor solvabili – din diferite motive (retragerea licenţei de către A.N.R.E., lipsa de resurse financiare, incapacitatea de a găsi furnizori etc.), A.N.R.E va fi în drept să acorde şi altor distribuitori dreptul de a asigura consumatorii solvabili ai distribuitorului respectiv (în cazul consumatorilor importanţi acest drept poate fi acordat şi furnizorilor en-gros).

În următorii ani acest drept îl vor avea toţi vînzătorii cu amănuntul.

B. PRINCIPII GENERALE DE PRIVATIZARE

I. INTRODUCERE

Măsurile de restructurare a complexului energetic elaborate anterior vor fi eficiente doar în contextul privatizării acestuia, în special a generării şi distribuţiei energiei. Două raţionamente, cele mai puternice, vorbesc pentru privatizarea sectorului energetic al Republicii Moldova:

1. Eficienţa planificării şi activităţii operaţionale. Monopolurile de stat, mari şi integrate, nu sînt cele mai eficiente în producerea şi distribuţia energiei electrice sau în efortul de a proteja consumatorii de la abuzurile potenţiale ale monopoliştilor, cum este cazul în Republica Moldova, unde monopolul electroenergetic a cuprins un număr impunător de personal cu o eficienţă scăzută. Chiar şi în ţările industrializate, dacă există monopolul, excesivitatea personalului şi eficienţa scăzută este o realitate incontestabilă. Motivele ineficienţei sînt "Cînd statul este proprietar, nimeni nu este proprietar; iar atunci cînd nimeni nu este proprietar, nimeni nu are grijă".

2. Datoriile statului. Acest argument este şi mai actual decît cel precedent. Guvernul nu poate şi nu va putea să finanţeze din buget extinderea capacităţilor de generare a energiei electrice, pentru a satisface cererea. Această problemă este şi mai importantă, dacă luăm în considerare faptul că disponibilitatea resurselor energetice este premisa primordială pentru creşterea economică. Dacă Guvernul va continua politica împrumuturilor, aceasta doar va agrava situaţia deja împovărătoare în sectorul energetic şi economia republicii în întregime.

Pe de altă parte, este foarte aproape momentul cînd Guvernul nu va avea acces la resurse creditare convenabile. Majoritatea ţărilor, care au fost susţinute o anumită perioadă de Banca Mondială sau alte instituţii internaţionale financiare, s-au confruntat deja cu această problemă.

Prin urmare, privatizarea nu mai este o opţiune socială, ci un imperativ economic.

Alte raţionamente care conduc la ideea privatizării complexului energetic sînt:

posibilitatea încasării în buget a unor surse financiare necesare;

eliminarea subvenţiilor încrucişate;

crearea premiselor pentru dezvoltarea sectorului privat în producerea şi distribuţia energiei electrice (investiţii în sectorul existent sau în capacităţi generatoare suplimentare). Prin aceasta se va asigura securitatea energetică pe termen lung;

dezvoltarea concurenţei între agenţi pe piaţa energetică (vînzători, generatori), ceea ce se va solda cu sporirea eficienţei utilizării resurselor energetice la toate nivelurile (consumul energiei primare, producerea energiei electrice, distribuţia şi consumul energiei electrice). În final aceasta poate duce chiar la o diminuare a tarifelor, aşa cum s-a întîmplat în majoritatea ţărilor care deja au procedat la restructurarea şi privatizarea sectorului energetic;

promovarea principiilor economiei de piaţă prin intermediul proprietăţii private.

II. PLANUL DE ACŢIUNE

1. În conformitate cu planul de descentralizare a sectorului energetic, către 1 decembrie 1997, trebuie să fie realizate în întregime următoarele precondiţii pentru privatizarea sectorului electroenergetic:

existenţa a patru companii generatoare a energiei electrice independente, cu statut de societăţi pe acţiuni;

existenţa a şapte companii de distribuţie a energiei electrice independente, cu statut de societăţi pe acţiuni;

acţionarea trebuie să fie efectuată în aşa mod ca cel puţin 50% plus o acţiune cu drept de vot în fiecare din companiile specificate în punctul 3 să fie valabile spre vînzare investitorilor strategici;

funcţionarea A.N.R.E.;

toate elementele de reglementare sînt prezente pe piaţa energetică şi contractele de vînzare-cumpărare sînt întocmite;

noul regim de reglementare asigură premisele pentru ca starea financiară a companiilor să fie adecvată, iar tarifele ce acoperă costurile economice să fie puse în aplicare.

2. Este necesar ca legislaţia în vigoare să garanteze condiţiile respective pentru atragerea investitorilor străini.

Urmează să fie soluţionate următoarele probleme specifice: crearea şi funcţionarea companiilor, investiţiile străine, sistemul bancar, rata de schimb, piaţa financiară, sistemul contabil, sistemul fiscal, legislaţia funciară, mediul ambiant, privatizarea, protecţia investiţiilor, organele administraţiei locale.

3. Următoarele companii trebuie să fie privatizate:

Patru companii de generare: C.E.R.S. – Moldova, Centrala termoelectrică nr.1, Chişinău, centrala termoelectrică nr.2, Chişinău şi Centrala termoelectrică, Bălţi;

şapte companii de distribuţie şi furnizare care deţin proprietatea şi exploatează reţelele de tensiune joasă.

Cel puţin 50% plus o acţiune cu drept de vot (majoritatea simplă) în fiecare din companiile menţionate vor fi oferite investitorilor strategici prin intermediul unui tender deschis internaţional. Se va proceda la un tender cu o singură etapă de evaluare a ofertelor. Tenderul trebuie să fie anunţat către 1 iunie 1998. Guvernul îşi rezervă dreptul de a aproba principiile esenţiale şi regulile de desfăşurare a tenderului. Tabela cu termenele de implementare a măsurilor de privatizare este anexată.

4. Guvernul trebuie să coordoneze cu Parlamentul volumul de acţiuni care pot fi privatizate în companiile specificate în punctul 3 şi, totodată, trebuie să solicite permisiunea pentru implementarea privatizării menţionate în punctul 3.

5. Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat trebuie să elaboreze planul de repartizare a acţiunilor care vor rămîne după vînzarea a 50% plus o acţiune cu drept de vot. Guvernul îşi rezervă dreptul de a aproba planul respectiv.

Raţionamentele pentru repartizarea acţiunilor menţionate pot fi următoarele:

venituri mai înalte de la privatizare, care pot fi obţinute dacă un pachet de acţiuni mai important va fi oferit investitorilor strategici;

Guvernul trebuie să aibă obiective de control. Aceste obiective pot fi atinse sau prin păstrarea în proprietate publică a unui pachet de acţiuni de control minim sau prin introducerea unor acţiuni "speciale";

Guvernul poate recurge la vînzarea acţiunilor către angajaţii companiilor la preţuri preferenţiale sau să transmită o parte din acţiuni municipiilor, Fondului Social sau altor instituţii de stat;

Guvernul poate recurge la vînzarea acţiunilor prin oferte publice la bursa de valori sau pe alte căi.

III. METODOLOGIA, ORGANIZAREA ŞI ETAPELE PROCESULUI DE PRIVATIZARE

3.1. Metodologia

Metodologia de privatizare constă în vînzarea la licitaţie cu o singură etapă de evaluare a ofertelor participanţilor la tender. Această modalitate de privatizare satisface cel mai bine obiectivele procesului de privatizare şi cerinţele pe termen scurt.

Pentru a înfăptui cu succes vînzarea, consilierul financiar principal, în colaborare cu instituţiile şi companiile vizate, vor pregăti documentele de tender într-o formă detaliată. Acestea vor include informaţii despre structura industriei, regimul de reglementare, condiţiile financiare şi tehnice existente, precum şi prognozele pentru companiile respective, regulile de desfăşurare a tenderului, proiectul contractului de cumpărare-vînzare a acţiunilor, proiectele altor contracte şi acte care pot fi necesare pentru buna desfăşurare a privatizării. Responsabil pentru pregătirea documentelor de tender este consilierul financiar principal. Documentele trebuie să fie întocmite pînă la 1 iunie 1998.

Toate 11 companii vor fi înaintate la tender simultan. Cu toate acestea, consilierul financiar principal, pe parcursul elaborării planului detaliat de acţiuni pentru privatizare, trebuie să ia în considerare şi faptul eventualei grupări (companiile de generare, companiile de distribuţie).

3.2. Deciziile strategice

Pe parcursul elaborării documentelor de tender şi condiţiilor contractului de cumpărare-vînzare a acţiunilor este necesar a examina şi soluţiona următoarele probleme strategice:

3.2.1. Mărimea pachetului strategic de acţiuni oferit investitorilor

Pe parcursul pregătirii documentelor de tender Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, cu asistenţa consilierului financiar principal, va determina şi optimiza mărimea pachetului de acţiuni oferit investitorilor strategici, reieşind din următoarele considerente: în scopul asigurării unor oferte serioase din partea investitorilor potenţiali, pachetul oferit trebuie să fie de o aşa mărime ca să le garanteze investitorilor obţinerea unui anumit nivel de control asupra managementului companiei. De asemenea, investitorul strategic va dori să aibă garanţia că în perspectivă el va fi unicul acţionar important.

Decizia de a oferi cel puţin 50% plus o acţiune cu drept de vot pentru investitori satisface ambele lor cerinţe, enunţate mai sus, şi corespunde intenţiei de a implica un know-how managerial în timpul cel mai scurt posibil.

Maximizarea veniturilor de la privatizare va necesita elaborarea şi aprobarea planului pentru repartizarea acţiunilor restante cel tîrziu pînă la anunţarea tenderului, conform celor menţionate în punctul 5 al planului de acţiune.

3.2.2. Controlul exercitat de Guvern

Guvernul trebuie să posede obiective de control în companiile de generare şi/sau de distribuţie şi furnizare. Acest control poate fi exercitat astfel:

prin deţinerea în proprietate a unui pachet de acţiuni de control minim; sau

prin deţinerea unei "acţiuni speciale". "Acţiunea specială" nu va prevedea nici un drept pentru obţinerea dividendelor, dar va permite a aplica dreptul de veto asupra anumitor decizii pe care compania le poate adopta numai la adunarea generală a acţionarilor.

Decizia privind aplicarea "acţiunii speciale" va fi luată de către Guvern în baza rezultatelor studiului de marketing efectuat de către consilierul financiar principal şi în baza planului de repartizare a acţiunilor care vor rămîne după vînzarea a 50% plus o acţiune cu drept de vot.

3.2.3. Atragerea de noi investiţii

Consilierul financiar principal cu ajutorul consilierului tehnic şi consilierului contabil vor prezenta propuneri cu privire la investirea urgentă a companiilor. Totodată se va examina chestiunea cu privire la faptul dacă trebuie sau nu efectuate aceste investiţii.

3.3. Etapele de privatizare

Etapele şi acţiunile de privatizare sînt prezentate în anexa nr.5.

3.4. Activităţi ce vor preceda pregătirea documentelor de tender

3.4.1. Selectarea şi contractarea consilierului financiar principal

Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat va numi consilierul financiar principal, care trebuie să reprezinte o bancă de investiţii cu o reputaţie bună şi experienţă suficientă în organizarea licitaţiilor. Această bancă va fi selectată prin intermediul unui tender internaţional restrîns. Firmele care vor fi invitate să participe la tender vor fi alese cu preferinţă din cele ce au o anumită experienţă în acest domeniu în Republica Moldova. Principalele sarcini ale consilierului financiar principal sînt:

familiarizarea cu structura industriei şi cadrul investiţional general;

pregătirea şi gestionarea implementării întregului proces de privatizare în numele vînzătorului (Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat);

vînzarea acţiunilor;

revizuirea şi precizarea strategiei de privatizare (inclusiv acordarea consultaţiilor vînzătorului privind pachetul strategic, repartizarea în continuare a acţiunilor, cerinţele pentru investiţii, succesiunea vînzărilor) şi elaborarea planului detaliat de acţiuni pentru proiectul de privatizare;

definitivarea structurii corecte a proiectului, precum şi specificarea resurselor necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea tenderului;

monitorizarea proiectului şi semnalarea faptului că termenul-limită de efectuare a acţiunilor este ameninţat, precum şi înaintarea de propuneri vînzătorului privind întreprinderea măsurilor de corectare;

pregătirea documentelor de tender, luînd în considerare sfaturile consilierilor juridic, contabil şi tehnic, precum şi indicaţiile A.N.R.E., ale Departamentului Energetică, Resurse Energetice şi Combustibil, tuturor companiilor din sectorul electroenergetic;

asistarea vînzătorului în selectarea şi dirijarea consilierilor contabil şi tehnic (inclusiv elaborarea termenelor de referinţă);

asistarea vînzătorului, în comun cu consilierul juridic, pe parcursul întregului proces de tender, inclusiv la negocieri, contractare şi finanţare.

Consilierul financiar principal va fi desemnat către1 octombrie 1997. Responsabil – Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.

3.4.2. Selectarea şi contractarea consilierului juridic

Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat va numi consilierul juridic, care trebuie să fie o firmă cu o reputaţie bună şi, preferabil, cu experienţă suficientă în Republica Moldova. El va fi selectat prin intermediul unui tender internaţional restrîns. Consilierul juridic va fi desemnat înainte de selectarea consilierului financiar principal cu scopul de a avea un suport legal la contractarea celui din urmă. Sarcinile de bază ale consilierului juridic sînt următoarele:

familiarizarea cu structura industriei şi cadrul general investiţional şi, în colaborare cu consilierul financiar principal, evaluarea cadrului juridic din punctul de vedere al investitorilor şi semnalarea, în caz de necesitate, a faptului că trebuie întreprinse anumite măsuri;

organizarea şi efectuarea unei analize juridice detaliate;

pregătirea proiectelor de documente juridice referitor la tranzacţii;

acordarea de asistenţă juridică pe parcursul întregului proces de pregătire şi desfăşurare a tenderului, inclusiv negocieri, contractare şi finanţare.

Consilierul juridic va fi desemnat către 1 august 1997. Responsabil – Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.

3.4.3. Selectarea şi contractarea consilierului contabil

Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat va selecta şi numi consilierul contabil. Acesta trebuie să fie, de preferinţă, o firmă contabilă internaţională. El va fi selectat prin intermediul unui tender internaţional restrîns, cu asistenţa consilierului financiar principal. Firmele ce vor fi invitate vor fi selectate, de preferinţă, din cele ce au experienţă în Republica Moldova. Principalele sarcini ale consilierului contabil sînt următoarele:

pregătirea dărilor de seamă contabile ale întreprinderilor ce se privatizează (termenii de referinţă vor fi definiţi de către consilierul financiar principal);

acordarea de consultanţă consilierului financiar principal şi consilierului juridic la formularea clauzelor şi termenelor pentru tender şi contracte;

acordarea de consultanţă consilierului financiar principal privind procesul de evaluare a bunurilor şi acţiunilor;

asistarea vînzătorului pe parcursul proiectului.

Consilierul contabil va fi condus în activitatea sa de către consilierul financiar principal în numele vînzătorului.

Consilierul contabil va fi desemnat către 1 decembrie 1997. Responsabil – Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.

3.4.4. Selectarea şi contractarea consilierului tehnic

Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat va selecta şi numi consilierul tehnic. Este preferabil ca acesta să reprezinte o firmă internaţională de engineering. El va fi selectat prin intermediul unui tender internaţional restrîns, cu asistenţa consilierului financiar principal.

Firmele ce vor fi invitate vor fi alese, de preferinţă, din cele ce au experienţă în Republica Moldova. Principalele sarcini ale consilierului tehnic sînt următoarele:

pregătirea dărilor de seamă tehnice pe industrie şi pe companii (termenii de referinţă vor fi definiţi de către consilierul financiar principal);

acordarea de consultanţă consilierului financiar principal în problemele evaluării bunurilor şi acţiunilor şi definirii cerinţelor de investire;

asistarea vînzătorului pe parcursul proiectului.

Consilierul tehnic va fi condus în activitatea sa de către consilierul financiar principal în numele vînzătorului.

Consilierul tehnic va fi desemnat către 1 decembrie 1997. Responsabil – Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.

3.4.5. Finisarea strategiei de privatizare şi elaborarea unui plan detaliat de acţiune

După ce consilierul financiar principal se va familiariza cu particularităţile industriei electroenergetice reorganizate şi demonopolizate cu cadrul legal general şi cadrul investiţional şi după colectarea informaţiei suficiente privind interesul investitorilor potenţiali, el va trebui să finiseze strategia de privatizare şi să elaboreze un plan detaliat de acţiune, în scopul definirii resurselor necesare şi alocării lor pentru implementarea procesului de privatizare. Această măsură trebuie efectuată către 1 ianuarie 1998. Responsabil – consilierul financiar principal.

3.5. Elaborarea documentelor de tender

Dacă toate detaliile referitor la noua structură organizatorică, de reglementare şi operaţională (acţionarea, legislaţia, licenţele, codurile (normele) industriale, regulile de dispecerat, contractele etc.) vor fi pregătite către 1 octombrie 1997, proiectul de privatizare va conţine, în principiu, activităţile care se referă la pregătirea şi implementarea tranzacţiilor de cumpărare-vînzare a acţiunilor.

Drept document final al pregătirii va fi Memorandumul informativ asupra vînzării prin licitaţie a companiilor. Memorandumul de informare va conţine toate documentele legate de tender. El va fi pregătit în aşa mod încît să dea o informaţie corectă şi completă potenţialilor investitori, permiţîndu-le să evalueze condiţiile prezente şi posibilităţile viitoare ale companiilor. Va fi pregătit proiectul acordului de cumpărare-vînzare a acţiunilor. Analiza amănunţită necesară a vînzătorului (legală, contabilă, tehnică) va constitui o parte esenţială în susţinerea acestei activităţi. Evaluarea financiară a companiilor va permite vînzătorului să fixeze termenii contractuali respectivi.

Documentele de tender vor fi pregătite pînă la 1 iunie 1998. Responsabil – Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.

3.6. Marketing

Pînă la finisarea şi paralel cu pregătirea Memorandumului informativ consilierul financiar principal va promova o activitate de marketing în scopul identificării şi contactării investitorilor potenţiali. Pînă la finisarea documentelor de tender, consilierul financiar principal va asigura acţiunile necesare ca toţi investitorii potenţiali să cunoască bine procesul de privatizare, structura organizaţională, operaţională şi regimul de reglementare atît ale industriei, cît şi ale companiilor propuse spre vînzare. Legătura inversă cu potenţialii investitori va fi folosită pentru structurarea procesului tenderului, formularea regulilor privind tenderul şi determinarea termenelor contractelor. Activitatea de marketing este foarte importantă. De aceea consilierul financiar principal trebuie să fie numit către 1 octombrie 1997.

3.7. Clarificarea

Deşi Memorandumul informativ va conţine atît regulile detaliate privind tenderul, cît şi o mulţime de informaţii referitor la sectorul şi companiile electroenergetice, investitorii potenţiali vor căuta neapărat să precizeze diferite puncte-cheie înaintea prezentării ofertelor. Clarificările vor permite potenţialilor investitori să examineze mai amănunţit companiile şi datele corespunzătoare. Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat va permite investitorilor potenţiali să viziteze companiile şi să examineze un şir de date şi informaţii accesibile. Regulile de informare vor fi specificate, aceasta conţinînd o cantitate substanţială de informaţie scrisă, specificată de către consilieri. Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, A.N.R.E., companiile care urmează a fi privatizate, Departamentul Energetică, Resurse Energetice şi Combustibil şi consilierii vor răspunde la întrebări.

Clarificările se vor încheia la mijlocul lunii august 1998.

3.8. Evaluarea tenderului şi negocierile

Va fi verificată corespunderea ofertelor cu termenele şi condiţiile tenderului. După aceasta ofertele vor trece pragul de calitate "tehnică". Din acest moment orice condiţie va fi sau evaluată, sau scoasă din negocieri pentru a asigura corespunderea ofertei cu termenele şi condiţiile solicitate. Ofertele de calitate acceptabilă vor fi comparate şi vînzătorul o va selecta pe cea mai potrivită imediat sau o va negocia ulterior cu investitorul potenţial pentru a obţine eventual un preţ mai mare.

3.9. Selectarea învingătorilor

Învingătorii vor fi obligaţi să semneze contractul de cumpărare-vînzare a acţiunilor. În scopul încheierii cît mai rapide a vînzării la licitaţie a fiecărei companii, va fi necesar de:

a pregăti semnarea contractului;

a respecta corespunderea tuturor condiţiilor precedente contractului de cumpărare-vînzare;

a pregăti procesul de repartizare a acţiunilor, transferul de fonduri şi acordarea certificatelor de acţiuni.

* De facto nu se supun Moldenergo

Notă: Vezi desenul din Monitorul Oficial al R.Moldova nr.54-55 din 21.08.1997 pag.34

Notă: Vezi desenul din Monitorul Oficial al R.Moldova nr.54-55 din 21.08.1997 pag.35