693/03.06.2002 Hotărîre cu privire la Direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la Direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale

şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005)

nr. 693  din  03.06.2002

 (în vigoare 05.07.2002) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.96-99 art.947 din 05.07.2002

* * *

În scopul perfecţionării cadrului de planificare bugetară şi creării bazei pentru întocmirea proiectului de buget pe anul 2003 şi a programelor ramurale pe termen mediu, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale pe anii 2003-2005 şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005), conform anexei nr.1;

Strategia cheltuielilor în domeniul ocrotirii sănătăţii pe anii 2003-2005, conform anexei nr.2;

Strategia cheltuielilor în domeniul învăţămîntului pe anii 2003-2005, conform anexei nr.3;

Plafoanele de cheltuieli de la bugetul de stat pe ramuri şi autorităţi publice centrale pe anii 2003-2005, conform anexei nr.4.

2. Ministerul Finanţelor şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, la prezentarea propunerilor pentru bugetul pe anul 2003 şi la elaborarea programelor şi strategiilor pe termen mediu se vor conforma cerinţelor şi prevederilor anexelor nr.1-4 la prezenta hotărîre.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.693 din 3 iunie 2002

DIRECŢIILE PRINCIPALE ALE POLITICII BUGETAR-FISCALE
ŞI CADRUL CHELTUIELILOR PE TERMEN MEDIU (2003-2005)

INTRODUCERE

Direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005) (în continuare - Direcţiile principale) au drept scop asigurarea unui cadru mai consecvent pentru elaborarea bugetului anual şi oferirea unei perspective mai largi asupra gestionării cheltuielilor bugetare.

La baza elaborării Direcţiilor principale s-au aflat Concepţia reformei fiscale în Republica Moldova aprobată de Parlament, Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova pe anii 2001-2005, Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu (pînă în anul 2005) şi alte acte normative care determină cursul de dezvoltare economică şi socială a statului.

Bugetul reprezintă instrumentul principal al statului prin intermediul căruia sînt implementate politicile guvernamentale. De aceea politicile guvernamentale promovate au fost încorporate în cadrul cheltuielilor pe termen mediu (în continuare - CCTM).

CCTM oferă oportunitatea implementării unui proces bugetar bazat pe politici prioritare. Aceasta se poate efectua prin analiza tendinţelor, politicilor şi priorităţilor cu privire la cheltuielile publice ca bază pentru determinarea plafonului resurselor pentru sectoare şi autorităţi publice, care va fi luat în considerare la elaborarea bugetului pe anul viitor. Plafoanele resurselor vor prezenta un cadru pentru bugetele autorităţilor publice şi vor permite acestora să-şi concentreze eforturile asupra repartizării eficiente a resurselor în vederea implementării obiectivelor. În viitor, CCTM va fi actualizat anual, pentru a oferi o perspectivă pe termen de trei ani în planificarea programelor din sectoarele publice.

În practică implementarea unei asemenea abordări strategice la elaborarea bugetului va necesita cîţiva ani. Pentru aceasta trebuie îmbunătăţită în continuare capacitatea elaborării politicilor bugetare şi de analiză a autorităţilor administraţiei publice de toate nivelurile, de asemenea, trebuie fortificată colaborarea între autorităţile respective la elaborarea analizelor vaste a politicilor guvernamentale şi a implicaţiilor bugetare ale acestora pe sectoare.

În consecinţă, analiza ce face parte din prezentul CCTM pentru perioada 2003-2005 a fost limitată în posibilităţi şi s-a axat pe: determinarea tendinţelor principale şi a aspectelor ce ţin de evaluarea şi distribuirea resurselor pe sectoare; analiza mai detaliată a politicilor guvernamentale şi priorităţilor în sănătate şi învăţămînt - ca domenii cu o pondere semnificativă în totalul cheltuielilor bugetare şi importanţă socială primordială; elaborarea unor plafoane indicative a resurselor ce vor fi utilizate la elaborarea bugetului pentru anul 2003.

Prezentul cadru nu include: bugetul asigurărilor sociale de stat, fondul asigurărilor de sănătate, proiectele finanţate din exterior, care nu sînt parte a bugetului consolidat.

Structura Direcţiilor principale

Prezentele Direcţii principale includ următoarele secţiuni:

secţiunea A – prezintă premisele şi estimările situaţiei macroeconomice pe anii 2003-2005;

secţiunea B – reflectă aspectele de politică şi administrare fiscală, estimarea veniturilor pentru perioada 2003-2005;

secţiunea C – prezintă politica în domeniul datoriei publice şi estimările surselor de finanţare ale deficitului bugetar;

secţiunea D – relevă repartizarea resurselor în cadrul cheltuielilor pe termen mediu care, practic, reprezintă cheltuielile bugetului consolidat pe anii 2003-2005;

secţiunea E – prezintă raporturile dintre bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.

A. ESTIMĂRILE MACROECONOMICE

Realizările anilor 2000-2001

În ultimii doi ani economia Moldovei a înregistrat o creştere economică, o scădere majoră a inflaţiei, iar rata de schimb a leului moldovenesc în raport cu alte valute a fost relativ stabilă. Produsul intern brut (PIB) în termeni reali în 2000 a crescut cu 2,1%, în 2001 - cu 6,1%, peste 75% din această creştere se datorează creşterii producţiei în sectorul privat. Inflaţia calculată, conform indicilor preţurilor de consum, s-a redus de la 44% - la sfîrşitul anului 1999 la 19% - la sfîrşitul lui 2000 şi la 6% - la sfîrşitul lui 2001. Leul moldovenesc s-a depreciat cu 7% în 2000 şi 6% - în 2001. Conform datelor preliminare, salariul mediu lunar în economia naţională în 2001 a crescut pînă la 519,2 lei. Aceasta reprezintă o creştere cu pînă la 27% în comparaţie cu 2000 sau cu 16% în termeni reali.

Creşterea reală a producţiei industriale s-a dublat pe parcursul anului 2001, majorîndu-se cu 14% spre deosebire de 8% în 2000. Producţia agricolă în 2001 a atins o creştere de 4%.

Indicatorii macroeconomici pentru anul 2002

Estimările macroeconomice iniţiale pentru anul 2002 utilizate pentru elaborarea bugetului de stat şi a politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei (BNM), prevăd inflaţia anuală de 10%, rata medie de schimb de 13,5 lei pentru 1 dolar SUA şi creşterea reală a PIB-ului de 6%. În pofida recesiunii economice internaţionale, aceste estimări au fost considerate justificate, avînd în vedere angajamentul sigur al Guvernului de a implementa un program consecvent şi durabil al reformelor structurale din agricultură, industrie şi energetică, susţinut prin consolidarea în continuare a cadrului legislativ. Aceste măsuri sînt menite, de asemenea, să faciliteze creşterea exporturilor şi a investiţiilor interne şi externe.

Actualizarea ulterioară a cadrului macroeconomic indică faptul că prognoza creşterii PIB-ului, inflaţiei şi a ratei de schimb rămîne valabilă, deşi cu unele ajustări ale elementelor constitutive. În particular:

PIB-ul este estimat la 22,1 milioane lei, o creştere de 6% în termeni reali, în comparaţie cu 2001, şi astfel va atinge nivelul anului 1996. Aceasta se va datora următorilor factori:

creşterea producţiei industriale cu 9% (în comparaţie cu 7% - estimările iniţiale);

creşterea exporturilor cu 11% şi reducerea importurilor cu 5%.

În termeni reali ponderea în PIB a producţiei industriale va creşte de la 18,1% la 18,7%, iar a producţiei agricole va scădea de la 22,7% la 22,1%.

Salariile medii lunare vor creşte cu 16% sau pînă la 600 lei pe lună, pe cînd indicele inflaţiei este estimat la nivel de 10%.

Estimările macroeconomice pentru anii 2003-2005

Prognozele macroeconomice pentru anii 2003-2005 au fost elaborate de către Ministerul Economiei în colaborare cu ministerele de resort şi se bazează pe analiza tendinţelor din sectoarele real şi social. Acestea reflectă propunerile expuse în strategia Guvernului pe termen mediu de dezvoltare social-economică. Prognoza se bazează pe următoarele obiective:

creşterea anuală a PIB-ului cu 6% - 7% concomitent cu: producţia industrială şi prestarea serviciilor de 8% anual şi materialele de construcţii şi industria uşoară - de peste 10% anual; şi creşterea veniturilor din export, ponderea exportului în PIB crescînd de la 38,6% în 2001 la 39,6% în 2005;

stabilitatea macroeconomică durabilă alături de un control rigid al deficitului bugetar, gestionarea eficientă a datoriei publice; deficitul contului curent nu va depăşi 6% din PIB şi rata inflaţiei nu va fi mai mare de 10%;

buna implementare a politicilor economice şi structurale după cum urmează: dezvoltarea sectoarelor industrial şi al serviciilor în baza tehnologiilor avansate; atragerea investiţiilor interne şi externe; restructurarea şi modernizarea întreprinderilor; extinderea exporturilor şi importurilor; îmbunătăţirea managementului întreprinderilor de stat şi private; şi administrarea mai eficientă a sistemului fiscal.

Acest scenariu, de asemenea, presupune că procesul de privatizare va derula în continuare şi că întreprinderile vor progresa semnificativ în reorganizarea activităţii lor pentru a deveni competitive pe plan intern şi internaţional.

Indicatorii macroeconomici estimaţi pentru anii 2003-2005 sînt reflectaţi mai pe larg în tabelul 1.

B. ASPECTE DE POLITICĂ ŞI ADMINISTRARE FISCALĂ ŞI
ESTIMAREA VENITURILOR BUGETARE PE ANII 2003-2005

Obiectivele politicii fiscale

Avînd ca bază Strategia reformei fiscale, aprobată de către Parlament în aprilie 1997, Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu (pînă în anul 2005), obiectivele politicii fiscale guvernamentale pe anii 2003-2005 sînt următoarele:

asigurarea stabilităţii sistemului fiscal şi previzibilităţii veniturilor guvernamentale;

extinderea în continuare a bazei fiscale privind colectarea veniturilor suficiente pentru acoperirea cheltuielilor publice de bază;

asigurarea echităţii plătitorilor de impozite;

consolidarea în continuare a legislaţiei fiscale prin aprobarea tuturor titlurilor din Codul fiscal;

asigurarea unui mediu fiscal care generează investiţii în economia naţională, crearea noilor locuri de muncă şi promovarea micilor antreprenori.

Evoluţia sistemului fiscal

În 1997 legislaţia fiscală a Republicii Moldova a fost consolidată în Codul fiscal pentru care au fost adoptate regulamente ulterioare de implementare. Aceasta a asigurat stabilitatea şi transparenţa cadrului legal, necesare pentru un sistem fiscal eficient şi echitabil.

Structura sistemului fiscal al Republicii Moldova este similară cu cea a majorităţii ţărilor vecine şi ale statelor din Uniunea Europeană. În realitate impozitele indirecte (TVA, accizele şi taxele vamale) reprezintă ponderea majoră de 57% din totalul veniturilor, pe cînd impozitele directe (impozitul pe venit pentru persoane juridice şi fizice, impozitul pe bunuri imobiliare) constituie circa 21%. Importanţa limitată a impozitelor directe reflectă atît nivelul scăzut al PIB-ului pe cap de locuitor, cît şi lipsa rentabilităţii întreprinderilor ca rezultat al recesiunii economice îndelungate din anii '90. Politicile guvernamentale de reluare a creşterii economice sînt, din aceste motive, importante pentru creşterea veniturilor bugetare şi asigurarea adecvată a serviciilor publice.

Politicile de impozitare sînt determinate de un şir de factori şi necesită atingerea unui echilibru între colectarea veniturilor suficiente pentru acoperirea cheltuielilor publice de bază şi necesitatea de a asigura un mediu favorabil activităţii de antreprenoriat. Luînd în considerare aceşti factori, povara fiscală în Moldova a scăzut semnificativ în anii trecuţi, veniturile (fără contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat) micşorîndu-se de la 28,8% din PIB în 1995 la 22,3% în 2001. În 2003-2005 se intenţionează de a acorda o atenţie deosebită problemei echităţii fiscale, deoarece pe lîngă faptul că cotele impozitelor în Republica Moldova nu sînt înalte, există foarte multe facilităţi fiscale, care au condus la diminuarea drastică a colectărilor şi care au complicat enorm sistemul fiscal. De exemplu, facilităţile la TVA pentru 2002 se estimează la circa 470 milioane lei şi, împreună cu TVA de 8% la produsele de panificaţie, lapte şi produse lactate, cota "zero" pentru energia electrică şi termică, vor rezulta în pierderi ale bugetului în suma totală de circa 520 milioane lei. Facilităţile la impozitul pe venit pentru persoanele juridice au fost acordate pentru promovarea investiţiilor şi deschiderea noilor locuri de muncă. Cu toate acestea, în anul 2000 ele au generat bugetului o pierdere de 213 milioane lei. Facilităţile la plata impozitului funciar şi pentru bunurile imobiliare constituie circa 21,3 milioane lei şi se acordă categoriilor socialmente-vulnerabile ale populaţiei.

Consolidarea în continuare şi simplificarea legislaţiei fiscale va constitui prioritatea perioadei 2003-2005. O măsură importantă va fi aprobarea şi implementarea Titlului VII "Taxe locale" a Codului fiscal. Această lege va simplifica sistemul taxelor locale, va extinde baza fiscală şi va acorda autorităţilor publice locale posibilităţi mai mari de stabilire şi colectare a taxelor locale.

Administrarea fiscală

Estimările veniturilor fiscale pentru 2003-2005, printre altele, presupun îmbunătăţirea administrării fiscale şi că obiectivele de combatere a corupţiei vor avea un impact semnificativ asupra respectării legislaţiei fiscale de către contribuabili. Acţiunile principale care se desfăşoară în prezent şi care vor rezulta în mărirea şi îmbunătăţirea performanţelor de colectare la buget includ:

crearea în 1999 a direcţiei de deservire a contribuabililor mari care funcţionează în întregime din 2002. Acest serviciu asigură verificarea şi evidenţa mai eficace a activităţii marilor întreprinderi;

crearea unei unităţi centrale de prelucrare a declaraţiilor pe venit care a început să funcţioneze independent din 2002. Aceasta va permite inspectoratelor fiscale teritoriale să aibă informaţii mai complete şi la zi;

stabilirea unei baze de date "on-line" pentru susţinerea operaţiunilor vamale. Faza finală a implementării presupune conectarea bazei de date "on-line" cu punctele vamale;

introducerea unei metode mai eficiente de verificare a declaraţiilor pe venit, inclusiv preselecţia întreprinderilor pentru control;

fortificarea sistemului de identificare a eschivărilor de la plata TVA. În acest scop au fost introduse noi facturi fiscale de TVA;

crearea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei.

Sursele de venituri

Odată cu creşterea economică şi măsurile planificate de extindere a bazei fiscale, se prognozează ca scăderea ponderii veniturilor fiscale în PIB, care s-a atestat pe parcursul anilor anteriori, să fie atenuată în perioada 2003-2005. În continuare sînt expuse sursele majore de venit în bugetul consolidat.

Impozitul pe venit

Odată cu creşterea economică şi îmbunătăţirea administrării fiscale, se preconizează ca impozitul pe venit al persoanelor fizice şi juridice să devină o sursă din ce în ce mai importantă de venituri bugetare. Impozitele pe venit au şi ele un rol important în promovarea echităţii şi încurajarea investiţiilor în întreprinderi. Pentru anii 2003-2005 se propun cîteva schimbări în regimul impozitelor pe venit:

în 2003 se preconizează mărirea venitului minim neimpozabil de la 2520 la 3600 lei pe an şi mărirea scutirilor pentru fiece persoană întreţinută pînă la 200 lei pe an, păstrînd cotele fiscale existente în 2002;

în anii ulteriori se propune să fie reduse treptat cotele de impozitare;

pînă în 2005 se vor păstra facilităţile la impozitul pe venit atît pentru gospodăriile ţărăneşti şi cooperativele de întreprinzător din domeniul agrar, cît şi pentru agenţii economici din micul business şi pentru băncile comerciale care creditează pe termen lung contribuabilii producători în scopul renovării mijloacelor fixe;

gospodăriile agricole vor fi scutite de plata impozitului pe venit, dacă îşi achită în termenele stabilite de legislaţia fiscală impozitul funciar. Pentru agenţii micului business care obţin venit de la comercializarea producţiei proprii şi/sau prestării serviciilor se va menţine dreptul de a acorda scutire la plata impozitului pe venit pe un termen de trei ani, cu respectarea anumitor cerinţe;

pentru a promova investiţiile capitale în tehnologii noi şi modernizarea echipamentului, băncile vor beneficia şi pe viitor de scutiri în mărime de 50% la impozitul pe venit, la venitul obţinut de la creditele acordate pe termen de 2-3 ani şi integral la impozitul pe venit, la venitul obţinut de la creditele acordate pe un termen de peste 3 ani;

pînă în anul 2005 vor fi scutite de plata impozitului pe venit veniturile obţinute sub formă de calculări ale dobînzilor de la depozitele bancare şi de la hîrtiile de valoare de stat;

extinderea bazei fiscale, creşterea veniturilor şi rentabilităţii în afaceri vor compensa reducerea cotelor maxime ale impozitelor, în consecinţă, ponderea colectărilor de la impozitul pe venit va rămîne aproape de 3,7% în PIB, crescînd de la 770 milioane lei în 2002 la 1190 milioane lei în 2005.

Taxa pe valoarea adăugată

Pentru anii 2003-2005 va fi menţinută metoda de destinaţie a calculării TVA pentru mărfurile şi serviciile exportate. În ceea ce priveşte mărfurile şi serviciile livrate agenţilor economici din republică, care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, se propune de a revedea practica aplicării cotei "zero" a TVA, deoarece pe parcursul anilor 2000-2001 au avut loc nenumărate solicitări neîntemeiate de restituire a TVA. Va fi menţinută cota TVA de 20% şi cotele reduse la unele tipuri de mărfuri şi servicii de caracter social: la pîine şi produse de panificaţie, lapte şi produse lactate - de 8%, la gaze naturale şi lichefiate - de 5%.

Se propune de a revedea facilităţile la TVA pentru utilajul importat în ţară, deoarece pe parcursul a mai multor ani lista utilajelor scutite s-a lărgit semnificativ, pe cînd efectul de la scutirile în cauză este minimal, în schimb există foarte multe cazuri de eschivare de la plata TVA în cazul importatorilor şi, respectiv, efecte negative asupra producătorilor autohtoni.

Veniturile de la TVA vor creşte în mare parte odată cu PIB-ul în perioada 2003-2005, de la circa 2,3 la 3 miliarde lei.

Accizele

Pentru anii 2003-2005 va fi menţinută metoda de destinaţie a calculării accizelor la mărfurile exportate. Tipurile mărfurilor supuse accizelor vor fi cele din anul 2002. Pentru divinuri, votcă, wisky, rom, rachiu şi lichioruri va fi stabilită cota ad valorem în procente de la valoarea de piaţă a mărfii, în loc de cota stabilită în suma absolută la unitatea de măsură. În urma acestor măsuri, ponderea veniturilor din accize în PIB va creşte de la 800 milioane lei (3,6% din PIB) în 2002 la 1320 milioane lei (4% în PIB) în 2005.

Impozitul pe bunurile imobiliare

Impozitul unic pe bunurile imobiliare, care va înlocui actualul impozit funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare, va fi introdus începînd cu 2004 conform Titlului VI al Codului fiscal. Pînă atunci impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare vor fi aplicate separat.

Alte venituri

Alte venituri includ taxele rutiere, taxele locale, transferul venitului net al Băncii Naţionale a Moldovei şi alte venituri nefiscale. Colectările se estimează să se reducă de la 3,2% din PIB în 2002 la 2,6% în 2005, deşi vor creşte în termeni nominali de la 715 milioane lei la 860 milioane lei. Această prognoză reflectă estimări conservatoare cu privire la venituri, consecvent cu politica de raţionalizare a regimului fiscal şi eliminare a impozitărilor inutile. Pe viitor se intenţionează crearea unui sistem mai eficace al taxelor locale după finalizarea şi aprobarea Titlului VII al Codului fiscal. Transferul venitului net de la Banca Naţională a Moldovei va scădea odată cu reducerea ratei dobînzilor.

Veniturile din privatizarea proprietăţii (cu excepţia proiectelor individuale) şi activelor rămase ale statului vor fi de aproximativ 110 milioane lei în 2003, majorîndu-se pînă la 150 milioane lei în 2005.

Granturi

Granturile externe pentru susţinerea bugetului în 2003-2004 vor constitui aproximativ 4 milioane dolari SUA anual, reprezentînd ceva mai mult de 1% din veniturile totale. Sursa de acordare a granturilor vor fi statele şi organismele donatoare. În estimările bugetului pentru anul 2005 nu au fost incluse granturi externe.

Totodată, Guvernul beneficiază şi de granturi externe în afara bugetului consolidat, utilizate pentru finanţarea unor proiecte din sfera socială şi economia naţională. Astfel de asistenţă se va ridica la suma de aproximativ 5 milioane dolari SUA în mediu pe an pe perioada 2003-2005. Cu toate acestea, cifra în cauză subestimează semnificativ suma totală a granturilor, pentru că o mare parte din asistenţa donatorilor sub formă de granturi se află la etapa negocierilor, iar altă parte, se obţin nu prin intermediul Ministerului Finanţelor, ci a altor autorităţi publice.

Estimările veniturilor bugetului consolidat pentru 2003-2005 se prezintă în tabelul 2.

Avînd în vedere măsurile politice cu privire la venituri şi îmbunătăţirea administrării fiscale menţionate mai sus, se prognozează o creştere a veniturilor de la 4,9 miliarde lei în 2002 la 7,2 miliarde lei în 2005. Aceasta va genera o pondere a veniturilor în PIB de 22% în 2005. În termeni reali, în perioada 2002-2005 veniturile vor creşte cu aproximativ o treime.

Estimarea atît a PIB-ului, cît şi a veniturilor bugetului consolidat se bazează pe faptul că Guvernul va implementa în continuare reformele sale structurale şi economice. Aceste calcule, de asemenea, presupun implementarea politicii cu privire la venituri şi administrarea fiscală, precum şi acţiuni prompte de anulare a facilităţilor fiscale care au compromis serios colectările veniturilor din anii trecuţi. Totodată, analiza denotă existenţa unor riscuri considerabile, dacă recenta micşorare a performanţelor de colectare a veniturilor va continua, iar reformele economice vor stagna.

С. POLITICA ÎN DOMENIUL DATORIEI PUBLICE ŞI ESTIMĂRILE
SURSELOR DE FINANŢARE ALE DEFICITULUI BUGETAR

Evoluţia datoriei publice în anii 1997-2001

La sfîrşitul anului 1997 datoria publică internă - era de 984 mil. lei, iar datoria publică externă de 709 mil. dolari SUA. Conform situaţiei de la 31 decembrie 2001 datoria de stat internă a constituit 2400,5 mil. lei, iar cea externă 699,8 mil. dolari SUA.

Ponderea în PIB a datoriei publice a variat precum urmează: 48,1% - în 1997, 82,8% - în 1998, 77,9% - în 1999, 73% - în 2000 şi 60,8% - în 2001.

Cu toate că în ultimii ani ponderea datoriei publice în PIB a înregistrat o descreştere, datoria de stat internă în sumă absolută din an în an este în creştere şi în anul 2001 a atins, practic, o majorare de 2,4 ori faţă de anul 1997.

Aceasta denotă faptul că pentru onorarea datoriei de stat externe pe parcurs s-a purces la contractări de împrumuturi de la Banca Naţională a Moldovei şi de pe piaţa hîrtiilor de valoare de stat. Totodată, în anii 2000-2001 intrările de credite din exterior au fost nesemnificative.

Politica în domeniul datoriei publice şi estimările ei pe anii 2003-2005

Pentru anii 2003-2005, ca pondere în PIB, se prevede o diminuare continuă a datoriei publice. Dinamica datoriei publice pe anii 2003-2005 se reflectă în tabelul 3.

Obligaţiunile de deservire a datoriei publice vor reprezenta, şi în următorii ani, o piedică considerabilă şi limitează extrem de mult resursele disponibile pentru finanţarea programelor guvernamentale, inclusiv reducerea sărăciei.

Guvernul este conştient de necesitatea de a reduce volumul datoriei de stat şi povara deservirii ei.

În acest scop se intenţionează de a utiliza veniturile de la privatizare conform planurilor individuale.

Bugetul pentru anul 2002 prevede venituri din privatizarea unor obiective conform planurilor individuale (S.A. "Moldtelecom" şi combinatele de vinuri, reţelele electrice etc.). Totodată, luînd în considerare actualii factori interni şi externi, interesul investitorilor ar putea fi mai mic decît a fost prognozat iniţial. Procesul de privatizare ar putea derula mai lent decît a fost preconizat iniţial. Ca urmare, se prevede ca o mare parte din mijloacele preconizate de a fi obţinute de la privatizare în anul curent, să fie încasate la buget doar în anul 2003.

Cu toate acestea, în anii 2004-2005 va fi necesar ca o parte şi din veniturile generale ale bugetului de stat să fie direcţionate la rambursarea împrumuturilor, contractate de către Guvern: în anul 2004 - 374,5 mil. lei pentru rambursarea împrumuturilor externe, iar în 2005 - 777,1 mil.lei atît pentru rambursarea împrumuturilor externe, cît şi interne (împrumuturile Băncii Naţionale a Moldovei). Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu (pînă în 2005) prevede reducerea treptată a datoriei Guvernului la împrumuturile contractate de la Banca Naţională a Moldovei.

Principalele obiective ale politicii în domeniul datoriei publice pe anii 2003-2005 sînt următoarele:

încurajarea pieţei hîrtiilor de valoare de stat prin emisiunea unui spectru larg de instrumente financiare: bonuri de trezorerie cu rata dobînzii fixă; obligaţiuni de stat cu termenul de circulaţie de 1 şi 2 ani, cu rata dobînzii fixă şi flotantă; obligaţiuni de stat indexate la indicele inflaţiei etc.;

mărirea duratei de circulaţie a datoriei prin prelungirea treptată a termenelor de circulaţie a noilor emisiuni de bonuri de trezorerie şi obligaţiuni de stat;

atragerea noilor grupe de investitori pe piaţa hîrtiilor de valoare de stat: fondurile de pensii nestatale, companiile de asigurări, investitorii străini, populaţia;

implementarea mecanismelor eficiente de dezvoltare a pieţei primare a hîrtiilor de valoare de stat şi circulaţia acestora pe piaţa secundară, atît cea bursieră, cît şi cea extrabursieră;

extinderea bazei de informaţii prin Internet, destinată participanţilor pieţei hîrtiilor de valoare de stat, inclusiv investitorilor străini;

îmbunătăţirea informării participanţilor pieţei hîrtiilor de valoare de stat;

menţinerea nivelului de contractare a împrumuturilor noi la un nivel mai jos decît creşterea economică;

neemiterea noilor garanţii de stat pentru contractările de credite ale agenţilor economici;

continuarea cooperării cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială în contextul operaţiunilor pentru ajustări structurale şi investiţionale;

continuarea conlucrării cu potenţialii donatori, cum ar fi: Guvernul Olandei, Comunitatea Europeană şi alţii, în direcţia atragerii resurselor financiare;

restructurarea datoriei de stat externe faţă de creditorii bilaterali şi a datoriei comerciale.

Sursele de finanţare a deficitului bugetar

Reieşind din scenariul onorării obligaţiunilor interne şi externe ale Guvernului şi disponibilităţile de mijloace pentru acest scop, în următorii 3 ani, sursele de finanţare a deficitului bugetar vor exista doar în anul 2003. Suma acestora se estimează la 201 mil. lei sau la nivel de 0,8 la sută din PIB. Pentru anii 2004 şi 2005 executarea bugetului urmează să se soldeze cu excedente, în sumă de 374,5 mil. lei şi, respectiv, 777,1 mil. lei, pentru îndreptarea acestora la onorarea obligaţiunilor faţă de datoria de stat internă şi externă.

Estimările surselor de finanţare a deficitului bugetar pe anii 2003-2005 se expun în tabelul 4.

D. CADRUL CHELTUIELILOR PE TERMEN MEDIU (2003-2005)

Analiza şi tendinţele cheltuielilor bugetului consolidat în anii 1997-2002

Pe parcursul anilor 1997-2001 ponderea cheltuielilor bugetului consolidat în PIB a fost în permanentă descreştere (de la 40,5% în 1997 pînă la 22,7 în 2001), fiind în dependenţă directă de încasările de venituri şi de sursele de finanţare a deficitului.

Tendinţa de descreştere s-a manifestat şi la cheltuielile din domeniul social-cultural, sectorul economic şi alte sectoare.

Criza financiară regională din anul 1998, care a condus la devalorizarea bruscă a valutei naţionale, a avut urmări grave asupra bugetului. Ca urmare, în anul 1999 o mare parte a resurselor (circa 25% faţă de 10% - în anul 1997) au fost consumate la plata dobînzilor pentru împrumuturile interne şi externe. Ponderea în PIB a cheltuielilor de acest gen a crescut de la 4,2% în 1997, la 7% în 1999. În anii 2000-2001 ponderea acestor cheltuieli în PIB s-a diminuat cu 0,6 şi, respectiv, cu 2,2 puncte, în timp ce ponderea cheltuielilor totale ale bugetului consolidat s-a redus faţă de 1999 cu 5,7 puncte.

Cheltuielile pentru administraţia publică, apărare, jurisdicţie şi ordine publică, în cheltuielile bugetului consolidat (exceptînd plata dobînzilor), au înregistrat o creştere de la 16,4% în anul 1997 la 23,7% în anul 2001. În acelaşi timp, cheltuielile din sfera socială au diminuat de la 60,8% în 1997 la 58,5% în 2001, cheltuielile pentru domeniul economic de la 9% în 1997 la 8,8% în 2001.

Pentru anul 2002 este prevăzută o creştere a ponderii cheltuielilor bugetului consolidat în PIB de 0,9 puncte (2001 - 22,7%, 2002 - 23,6%).

Totodată, în cheltuielile totale (exceptînd plata dobînzilor), ponderea alocaţiilor pentru autorităţile publice, apărare, jurisdicţie şi ordine publică înregistrează o diminuare de 1 punct, pe cînd resursele distribuite sferei sociale sînt în creştere cu 1,8 puncte (2001 - 58,5%, 2002 - 60,3%).

Cele remarcate denotă schimbările de politică din ultimii ani în utilizarea mijloacelor publice, corelate cu posibilităţile financiare ale statului.

Repartizarea resurselor în CCTM (2003-2005)

Baza legală a sistemului bugetar-fiscal nu se adoptă în fiecare an, autorizarea veniturilor fiscale şi cheltuielilor anuale făcîndu-se conform legilor şi reglementărilor existente, cu unele adaptări care se introduc sau se impun a fi introduse pe parcurs în legislaţie.

Serviciile publice, în general, sînt aceleaşi din an în an, reînnoirea lor anuală făcîndu-se în funcţie de priorităţile la cheltuieli în corelare cu disponibilităţile de surse pentru finanţarea acestora.

În acest sens, bugetele pe anii 2003-2004 sînt succesive cu bugetul aprobat pe anul 2002, dispun, în principiu, de acelaşi cadru fiscal-bugetar, care conferă o anumită continuitate funcţională şi structurală.

Indicatorii estimărilor CCTM (2003-2005), care reprezintă cheltuielile bugetului consolidat se expun în tabelul 5.

Reieşind din evaluările la venituri şi sursele de finanţare a deficitului bugetar, posibilităţile de efectuare a cheltuielilor de la bugetul consolidat în anii 2003-2005 se estimează, respectiv, la 5763, 5975,5, 6467,9 mil.lei.

Dacă în anul 2003, faţă de 2002, ponderea în PIB a cheltuielilor totale ale bugetului consolidat (exceptînd plata dobînzilor) se reduce cu 0,1 puncte (2002 - 19,3%, 2003 - 19,2%), apoi în anii ulteriori - 2004 şi 2005, în raport cu anul precedent, ponderea acestora descreşte mai semnificativ, respectiv cu 2,3 şi 0,7 puncte (2004 - 17,7%, 2005 - 17%). Aceasta se explică prin faptul că în 2004 şi 2005 o parte din veniturile bugetului, respectiv, 374,5 şi 777,1 mil. lei vor fi direcţionate la rambursarea împrumuturilor externe (iar în 2005 - şi interne), cheltuieli care nu se acoperă din surse de finanţare posibile de atras în afara veniturilor.

Disponibilul suplimentar de resurse pentru finanţarea cheltuielilor bugetare în anii 2003-2005, la evaluarea CCTM a fost repartizat prioritar la:

majorarea salariului angajaţilor din sfera socială, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.430 din 8 aprilie 2002;

implementarea, începînd cu 1 ianuarie 2003 a asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală;

acoperirea insuficienţei de mijloace pentru remunerarea muncii în autorităţile publice centrale, în temeiul Hotărîrii Guvernului nr.96 din 6 februarie 2001.

Concomitent cu cele menţionate, în interiorul ramurilor şi autorităţilor administraţiei publice - beneficiari de mijloace bugetare - s-au produs redistribuiri determinate, în special excluderea unor cheltuieli cu caracter de o singură dată şi alte reduceri, aplicarea normelor unice de cheltuieli pentru autorităţile publice centrale, crearea şi modificarea structurii unor autorităţi publice, ajustarea numărului de beneficiari de pensii şi indemnizaţii din contul bugetului de stat etc.

În temeiul CCTM (2003-2005) care prezintă structura şi disponibilităţile de resurse ale bugetului pe fiecare an în parte, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, la înaintarea propunerilor la buget, îşi vor direcţiona activitatea în scopul încadrării la cheltuieli în limita stabilită, asigurîndu-se astfel o utilizare cu eficacitate şi eficienţă sporită a mijloacelor bugetare, spre deosebire de mecanismele utilizate la elaborarea bugetelor în anii precedenţi, cînd autorităţile publice prezentau liste interminabile de cereri bugetare, care nu puteau fi racordate la potenţialul cadru de resurse bugetare. Astfel, aceste cereri nici nu reprezentau priorităţi de cheltuieli şi nici nu se reflectau în proiectul bugetului, deoarece acestea depăşeau cu mult posibilităţile financiare.

Formularea de către autorităţile administraţiei publice a propunerilor în baza CCTM, aprobat de Guvern, reprezintă o modalitate strategică de elaborare a proiectelor de buget pe anii respectivi.

În aceste condiţii drept obiective principale pentru autorităţile publice vor fi:

identificarea şi valorificarea măsurilor de eficientizare a managementului resurselor în instituţiile publice în scopul utilizării raţionale a mijloacelor financiare şi asigurării satisfăcătoare a funcţiilor publice;

racordarea cheltuielilor bugetare pentru funcţionarea instituţiilor publice la evoluţiile nivelului inflaţiei prognozate pentru perioada 2003-2005, în funcţie de disponibilităţile cadrului de resurse pe anii respectivi;

implementarea treptată a metodei de elaborare şi gestiune a bugetului pe bază de programe şi performanţă, care va spori calitatea serviciilor publice şi utilizarea eficientă a mijloacelor publice.

Concomitent cu obiectivele generale ale politicii în domeniul cheltuielilor publice se evidenţiază şi unele obiective specifice de abordări în diferite domenii.

Printre cele mai importante se menţionează:

a) în domeniul administraţiei publice:

conturarea şi aplicarea unui sistem unic de normative de cheltuieli pentru planificarea mijloacelor bugetare destinate funcţionării autorităţilor administraţiei publice;

perfecţionarea structurii administraţiei publice centrale şi locale, asigurînd definirea şi stabilirea clară a pachetului de funcţii şi servicii propriu domeniului public, care să permită atît o asigurare financiară adecvată, cît şi utilizarea raţională a banilor publici;

dezvoltarea capacităţilor analitice ale autorităţilor administraţiei publice în vederea iniţierii elaborării şi fundamentării propunerilor de buget pe bază de programe şi performanţă;

b) în domeniul învăţămîntului Strategia cheltuielilor pe anii 2003-2005 se aprobă într-o anexă separată;

c) în domeniul ocrotirii sănătăţii Strategia cheltuielilor pe anii 2003-2005 se aprobă într-o anexă separată;

d) în domeniul asistenţei şi susţinerii sociale, măsurile de politică bugetară pentru anii 2003-2004 rezultă în menţinerea asigurării financiare a actualului cadru de plăţi şi servicii sociale: compensaţii şi indemnizaţii nominative, alocaţii sociale, activitatea instituţiilor şi serviciilor sociale, asigurarea cu pensii şi indemnizaţii de la buget a unor categorii de beneficiari, conform prevederilor cadrului normativ actual etc.

În anii 2003-2004 introducerea unor noi măsuri în domeniul asistenţei şi susţinerii sociale nu este posibilă fără o reducere substanţială a cheltuielilor în alte sectoare.

Doar începînd cu anul 2005, cînd se preconizează diminuarea nesemnificativă a presiunii bugetare şi vor apărea premise de o asigurare financiară suplimentară a acestui domeniu public prioritar, se va recurge la majorarea cuantumului indemnizaţiilor pentru îngrijirea copiilor de vîrstă între 1,5 şi 16 ani, indemnizaţiilor la naşterea şi îngrijirea copiilor persoanelor neasigurate, indexarea la nivelul inflaţiei a compensaţiilor şi indemnizaţiilor nominative, precum şi majorarea cuantumului alocaţiilor sociale. Volumul suplimentărilor în acest scop se estimează la circa 150 mil. lei.

Concomitent, în anul 2005 se va preconiza suportul financiar pentru deschiderea a trei centre de reabilitare a persoanelor cu handicap în sumă de circa 7,3 mil. lei;

e) în domeniul sectorului real al economiei, luînd în considerare cadrul extrem de limitat al resurselor bugetare în anii 2003-2005, precum şi efectele economice reduse sau chiar negative ale unei susţineri financiare directe din partea statului, care poate fi un potenţial factor stimulator al ineficienţii economice în condiţiile transformărilor structurale şi reformelor economice, care încă nu au conturat un cadru antreprenorial fiabil, în anii 2003-2005 prioritar se va recurge la susţinerea dezvoltării sectorului real al economiei, prin aplicarea unor pîrghii de politică financiară şi monetar-creditară, printre care cele mai importante evidenţiindu-se:

raţionalizarea politicilor ratelor dobînzii la creditele bancare în scopul asigurării unui acces mai larg al producătorilor la credite, inclusiv prin utilizarea eficientă a instrumentelor aflate la dispoziţia Băncii Naţionale a Moldovei;

perfecţionarea mecanismelor de creditare de către sfera bancară a proiectelor şi programelor prioritare, realizate cu suportul resurselor bugetare;

stimularea formelor moderne de creditare bancară;

elaborarea şi aplicarea unor mecanisme eficiente de integrare a sectoarelor producătoare şi a celui financiar ( în special bancar) întru încurajarea creşterii economice, deţinerea acţiunilor bancare de către agenţii nebancari şi invers;

asigurarea unei politici fiscale echitabile şi direcţionate spre stimularea atragerii investiţiilor interne şi externe în sectorul real al economiei;

susţinerea financiară din partea statului prin aplicarea mecanismului încheierii acordurilor-memorandum (restructurarea datoriilor) cu Consiliul creditorilor.

De rînd cu pîrghiile pe plan intern, activitatea Guvernului întru susţinerea sectorului real al economiei va fi direcţionată spre atragerea în acest sector a granturilor şi împrumuturilor externe (în condiţii concesionale) pentru realizarea unor proiecte.

O atenţie deosebită la acest capitol se va acorda sectorului agroindustrial, ca sector de bază al economiei naţionale.

În acest domeniu granturile şi împrumuturile externe vor fi utilizate întru realizarea următoarelor obiective: asigurarea accesului liber pe pieţele interne şi externe pentru producători, unităţile prelucrătoare şi antreprenori; consolidarea pieţei pentru producătorii primari şi unităţile prelucrătoare; acordarea ajutorului în formarea şi dezvoltarea gospodăriilor de fermieri; dezvoltarea birourilor de consultare rurală capabile să satisfacă multiplele cereri ale producătorilor rurali în condiţiile unei economii şi a unui cadru instituţional în continuă schimbare; finanţarea investiţiilor în agricultură; crearea şi testarea sistemului bancar cooperatist în mediul rural capabil de a presta servicii financiare în condiţii de eficienţă micilor fermieri privaţi si antreprenorilor rurali, crearea staţiilor de tehnică agricolă pentru asigurarea mecanizată a lucrărilor agricole etc.

Din contul granturilor şi împrumuturilor externe vor fi realizate proiecte şi în sistemul energetic şi protecţia mediului etc.

E. POLITICA ÎN DOMENIUL RAPORTURILOR BUGETULUI DE STAT
 CU BUGETELE UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE

Politica Guvernului în domeniul raporturilor interbugetare pentru anul 2003 şi anii ulteriori se va baza pe principiile constituţionale, prevederile legilor privind administraţia publică locală şi privind finanţele publice locale, pornind de la baza economico-financiară a teritoriilor, competenţele şi responsabilităţile autorităţilor publice centrale şi locale în toate domeniile de activitate.

În conformitate cu prevederile cadrului legislativ în vigoare, toate unităţile administrativ-teritoriale dispun de autonomie financiară şi, respectiv, urmează să-şi elaboreze şi să aprobe bugetele anuale proprii în limita resurselor financiare disponibile, care se vor constitui din venituri proprii, defalcări de la veniturile generale de stat şi transferuri din fondul de susţinere financiară a teritoriilor ce va fi creat în componenţa bugetului de stat.

Astfel delimitarea competenţelor în domeniul veniturilor bugetare va fi orientată spre:

stabilirea pentru bugetele unităţilor administrativ-teritoriale a unor astfel de normative de defalcări de la veniturile generale de stat care ar asigura responsabilitate solidară a autorităţilor administraţiei publice centrale şi celor locale pentru realizarea părţii de venituri a bugetului consolidat;

extinderea competenţei consiliilor locale în implementarea şi utilizarea taxelor locale, acestea rămînînd a fi drept surse financiare pentru autorităţile locale;

asigurarea de către autorităţile locale a colectării depline şi în termenele stabilite a veniturilor proprii.

Competenţele în domeniul cheltuielilor bugetare vor fi delimitate în baza consolidării responsabilităţilor pentru serviciile publice, care urmează a fi oferite de către autorităţile locale în cadrul unei responsabilităţi financiare clar stabilite.

Anexa nr. 2

la hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.693 din 3 iunie 2002

STRATEGIA CHELTUIELILOR
 în domeniul ocrotirii sănătăţii pe anii 2003-2005

INTRODUCERE 

Sistemul ocrotirii sănătăţii, la fel ca şi alte ramuri din sectorul social, este printre cele mai afectate sectoare în perioada de tranziţie la relaţiile de piaţă. În această perioadă de tranziţie s-a diminuat accesul populaţiei la asistenţa medicală, morbiditatea populaţiei este în creştere permanentă şi este legată de limitarea resurselor, imposibilitatea sectorului de a se ajusta la noul mediu pentru sporirea eficienţei interne şi externe etc. Alocaţiile destinate finanţării sectorului ocrotirii sănătăţii ca procent din PIB, s-au redus simţitor începînd cu anul 1996. În anul 2001 aceste alocaţii au constituit 3 la sută din PIB. Reducerea substanţială a finanţării a influenţat semnificativ calitatea asistenţei medicale acordată populaţiei şi a redus esenţial reţeaua spitalicească. S-a diminuat numărul de paturi la 10000 locuitori de la 114,7 în anul 1996 pînă la 62,9 în 2001.

I. OBIECTIVELE ŞI ELEMENTELE CHEIE ALE POLITICII
GUVERNAMENTALE ÎN DOMENIUL OCROTIRII SĂNĂTĂŢII

Politica şi obiectivele statului în domeniul ocrotirii sănătăţii sînt orientate spre sporirea accesului populaţiei la serviciile medicale de calitate. Aceasta se va obţine prin implementarea reformelor organizaţionale şi de sistem, ceea ce va permite utilizarea raţională şi eficientă a resurselor destinate ocrotirii sănătăţii. Principalele obiective ale politicii în ocrotirea sănătăţii sînt:

formarea premiselor politice şi economice pentru realizarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, începînd cu 1 ianuarie 2003;

stabilirea mărimii primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în raport cu fondul de retribuire a muncii în mărime de 4%, inclusiv pentru patron şi angajat cîte 2% fiecare;

elaborarea şi implementarea unui program unic de servicii medicale universale pentru toată populaţia cuprinsă de asigurările obligatorii de asistenţă medicală;

îmbunătăţirea esenţială a metodelor de planificare, gestionare şi finanţare a asistenţei medicale.

II. MĂSURILE CONCRETE CARE URMEAZĂ A FI ÎNTREPRINSE PENTRU ATINGEREA
OBIECTIVELOR CE AR PERMITE ÎMBUNĂTĂŢIREA SITUAŢIEI DIN DOMENIUL
OCROTIRII SĂNĂTĂŢII ŞI PENTRU UTILIZAREA EFICIENTĂ
ŞI RAŢIONALĂ A RESURSELOR

1. În scopul sporirii calităţii serviciilor medicale este necesară:

garanţia statului şi respectarea obligaţiunilor în rolul de asigurat (pensionari, copii, elevi, studenţi, şomeri, invalizi) şi patron;

neadmiterea datoriilor de creditor conform situaţiei din 1 ianuarie 2003;

introducerea standardelor de calificare şi stimulentelor de sporire a calităţii şi inofensivităţii serviciilor medicale;

elaborarea şi implementarea unui sistem de evaluare şi acreditare a unităţilor medico-sanitare şi farmaceutice;

instruirea, perfecţionarea şi consolidarea capacităţii angajaţilor din sectorul medical.

2. Sporirea accesibilităţii şi echităţii la serviciile medicale:

revizuirea şi eşalonarea asistenţei medicale, reieşind din necesităţile populaţiei (îndeosebi a celei din zonele rurale), prin asigurarea accesului fiecărui locuitor la asistenţa medicală folosind infrastructura existentă;

garantarea unui acces universal şi echitabil la un pachet unic de servicii medicale clar delimitat;

fortificarea în continuare a asistenţei medicale primare.

3. Utilizarea eficientă a resurselor umane, financiare şi bazei tehnico-materiale:

schimbarea formei organizatorico-juridice a instituţiilor medicale;

redirecţionarea mijloacelor financiare în funcţie de priorităţi;

revizuirea sistemului de finanţare a ocrotirii sănătăţii prin separarea prestatorului şi cumpărătorului de servicii medicale;

perfecţionarea cadrelor medicale pentru a contribui la îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale conform cerinţelor actuale.

4. Îmbunătăţirea managementului ocrotirii sănătăţii:

schimbarea rolului statului şi a pieţei în prestarea serviciilor medicale;

crearea condiţiilor de realizare a diverselor forme de organizare a asistenţei medicale (de stat, prin asigurare, privată);

stabilirea unui model optim de dirijare şi finanţare prin modalitatea de contractare de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină a volumului de servicii medicale cuprins în Programul unic;

perfecţionarea şi instruirea cadrelor de conducere a instituţiilor pentru a asigura un management financiar bazat pe principii economice noi.

III. FINANŢAREA PROGRAMELOR NAŢIONALE
ŞI ÎNTREŢINEREA SERVICIILOR DE STAT

Pentru elaborarea cadrului cheltuielilor pe termen mediu pentru perioada 2003-2005 în sectorul ocrotirii sănătăţii au fost identificate un set de programe în acordarea asistenţei medicale şi susţinerea cu medicamente şi materiale consumabile, îndeosebi pentru maladiile social condiţionate.

Aceste programe reflectă situaţia din întregul sistem de sănătate. Prin urmare, responsabilitatea de executare a acestor programe este pusă în seama administraţiei publice centrale de specialitate, care este Ministerul Sănătăţii.

Programele care au fost identificate ca prioritare în cadrul cheltuielilor pe termen mediu pentru perioada 2003-2005 în sectorul ocrotirii sănătăţii sînt următoarele:

combaterea tuberculozei;

combaterea cancerului (bolilor oncologice maligne);

bolile psihice endogene, narcomania, toxicomania şi alcoolismul;

prevenirea şi combaterea HIV/SIDA şi bolilor sexual transmisibile (sifilis şi gonoreia);

diabetul zaharat şi inspid (aprovizionarea cu insulină);

bolile infecţioase;

imunoprofilaxia (aprovizionarea cu vaccinuri) şi măsurile antiepidemice;

serviciul de sînge.

De asemenea, din contul bugetului de stat, vor fi întreţinute serviciul de reabilitare, recuperare, plasament de vîrstă fragedă şi serviciile de stat (medicina legală, preventivă, managmentul sanitar).

În responsabilitatea Ministerului Sănătăţii vor rămîne problemele referitoare la investiţiile capitale.

Un suport semnificativ o va reprezenta contribuţia autorităţilor publice locale prin alocarea separată a finanţelor pentru susţinerea parţială a programelor naţionale şi reparaţiei capitale a instituţiilor medico-sanitare din teritorii.

IV. PRINCIPALELE DIRECŢII ŞI SERVICII PRIORITARE

Principalele direcţii şi servicii prioritare sînt:

asistenţa medicală primară;

asistenţa medicală de urgenţă (la etapa prespitalicească);

asistenţa medicală de staţionar (prioritar asistenţa de urgenţă).

Aceste compartimente ale asistenţei medicale urmează obligatoriu să fie cuprinse în Programul unic (pachetul unic de servicii) al asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, care urmează să fie procurat de Compania Naţională de Asigurări în Medicină.

Anexa nr.3

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.693 din 3 iunie 2002

STRATEGIA CHELTUIELILOR

în domeniul învăţămîntului pe anii 2003-2005

INTRODUCERE

Sistemul educaţional din republică, la fel ca şi alte ramuri din sectorul social, odată cu demararea perioadei de tranziţie, este printre cele mai afectate sectoare. În această perioadă, criza din domeniul educaţional este legată de problemele procesului de tranziţie: resurse limitate, imposibilitatea sectorului de a se ajusta la noul mediu pentru sporirea eficienţei sistemului de învăţămînt. Astfel, în această perioadă, alocaţiile destinate finanţării sectorului educaţional, ca procent din PIB, au scăzut simţitor începînd cu anul 1998. În anul 2001 aceste alocaţii au constituit 5,8 la sută din PIB, comparativ cu 10,5 la sută în anul 1997. Reducerea substanţială a finanţării a rezultat în deteriorarea semnificativă a calităţii şi accesului copiilor şi elevilor la serviciile educaţionale.

I. OBIECTIVELE ŞI ELEMENTELE CHEIE ALE POLITICII
GUVERNAMENTALE ÎN DOMENIUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

Politica şi obiectivele statului în domeniul învăţămîntului sînt orientate spre sporirea accesului şi calităţii serviciilor educaţionale. Principalele obiective ale politicii educaţionale sînt:

sporirea calităţii serviciilor educaţionale;

sporirea accesibilităţii şi echităţii la serviciile educaţionale;

îmbunătăţirea managementului educaţional;

utilizarea eficientă a resurselor umane, financiare, bazei didactice şi tehnico-materiale a instituţiilor.

II. MĂSURILE CONCRETE CARE URMEAZĂ A FI ÎNTREPRINSE PENTRU ATINGEREA
OBIECTIVELOR CE AR PERMITE ÎMBUNĂTĂŢIREA SITUAŢIEI SECTORULUI
EDUCAŢIONAL ŞI UTILIZAREA RAŢIONALĂ ŞI EFICIENTĂ A RESURSELOR

1. Sporirea calităţii serviciilor educaţionale:

racordarea curriculumului şi a manualelor şcolare la cerinţele actuale şi de perspectivă ale societăţii;

elaborarea şi implementarea unui sistem autonom de evaluare şi monitorizare a sistemului de învăţămînt şi a performanţelor şcolare;

perfecţionarea sistematică a cadrelor didactice;

implementarea noilor tehnologii educaţionale în baza tehnologiilor informaţionale şi de comunicare;

evaluarea şi planificarea necesităţilor infrastructurii educaţionale.

2. Sporirea accesibilităţii şi echităţii serviciilor educaţionale:

revizuirea şi optimizarea reţelei instituţiilor de învăţămînt la nivel local şi central ţinînd cont de tendinţele demografice care ar asigura şansa fiecărui copil la studii şi ajustarea reţelei la necesităţile şi cerinţele actuale;

crearea condiţiilor favorabile de frecventare a învăţămîntului obligatoriu pentru copiii din zonele rurale;

îmbunătăţirea bazei didactice, tehnico-materiale şi sanitaro-igienice a instituţiilor de învăţămînt;

susţinerea copiilor din familiile socialmente vulnerabile.

3. Îmbunătăţirea managementului educaţional:

perfecţionarea şi instruirea cadrelor de conducere din teritoriu pentru a asigura un management adecvat cerinţelor de reformare a învăţămîntului;

stabilirea unui model optim de dirijare a învăţămîntului la nivel de unitate administrativ-teritorială şi de unitate şcolară;

acordarea ajutorului autorităţilor administraţiei publice locale în asigurarea funcţionării unităţilor şcolare.

4. Utilizarea eficientă a resurselor umane, didactice, financiare şi bazei tehnico-materiale din sistemul educaţional:

realocarea şi redirecţionarea mijloacelor financiare în cadrul sistemului în funcţie de priorităţi;

revizuirea sistemului de finanţare a sistemului de învăţămînt şi alocarea resurselor pentru fiecare elev dar nu pe instituţie.

III. PROGRAMELE SPECIFICATE PENTRU CADRUL CHELTUIELILOR
PE TERMEN MEDIU ÎN SECTORUL EDUCAŢIONAL

Pentru elaborarea cadrului de cheltuieli pe termen mediu pentru sectorul educaţional, au fost identificate un set de programe pentru fiecare nivel de învăţămînt. De asemenea, aceste programe reflectă situaţia din întreg sistemul de învăţămînt din republică, atît în instituţiile finanţate de la bugetul de stat, cît şi în instituţiile finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale. Prin urmare, responsabilitatea de executare a acestor programe este pusă pe seamă Ministerului Învăţămîntului, tuturor ministerelor ce au în subordine instituţii de învăţămînt şi autorităţilor administraţiei publice locale. Programele care au fost identificate pentru cadrul cheltuielilor pe termen mediu pentru perioada 2003-2005 în sectorul educaţional sînt următoarele:

managementul, planificarea şi administrarea;

învăţămîntul preşcolar;

învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal;

învăţămîntul special;

învăţămîntul secundar profesional;

învăţămîntul superior;

curriculumurile şcolare şi perfecţionarea cadrelor didactice.

IV. PRINCIPALELE ASPECTE ŞI COMPONENTE ALE FIECĂRUI PROGRAM

Planificarea, managementul şi administrarea

Perfecţionarea şi formarea cadrului normativ şi legislativ de dezvoltare şi reformare a sistemului educaţional.

Analiza profundă a sistemului, formularea strategiei de utilizare a resurselor umane şi materiale pe întreg sistemul educaţional, care ar stopa declinul actual şi stabiliza situaţia din domeniu.

Elaborarea politicii şi strategiei implementării noilor tehnologii de informare şi comunicare în sistemul educaţional.

Analiza sistemului de învăţămînt din punct de vedere al eficienţei şi implementarea unor noi forme de finanţare.

Elaborarea şi implementarea unui nou model de evaluare şi monitorizare a sistemului de învăţămînt şi performanţelor şcolare.

Perfecţionarea cadrelor în vederea asigurării unui management educaţional adecvat cerinţelor de reformare a învăţămîntului.

Învăţămîntul preşcolar

Elaborarea unui program de acţiuni privind pregătirea obligatorie către şcoală.

Elaborarea şi perfecţionarea cadrului juridic care ar reglementa unele modificări în modul de funcţionare a instituţiilor preşcolare.

Implementarea curriculumului nou şi efectuarea perfecţionării cadrelor.

Învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal

Menţinerea şi asigurarea funcţionării şcolilor primare în fiecare localitate.

Reorganizarea şcolilor medii de cultură generală în licee teoretice sau gimnazii.

Îmbunătăţirea procesului de predare şi a calităţii serviciilor educaţionale.

Asigurarea şanselor fiecărui copil de a avea acces la învăţămintul obligatoriu.

Creşterea ratelor de şcolarizare în învăţămîntul obligatoriu

Asigurarea instituţiilor şcolare cu cadre didactice.

Învăţămîntul special

Promovarea politicii de extindere a reţelei caselor de copii de tip familial.

Formarea cadrului legislativ şi normativ de stimulare a organizării caselor de copii de tip familial.

Învăţămîntul secundar profesional

Elaborarea strategiei de dezvoltare a sistemului de învăţămînt secundar profesional.

Asigurarea funcţionării instituţiilor de învăţămînt profesional.

Învăţămîntul superior

Adaptarea programelor de instruire şi pregătire a cadrelor la cerinţele pieţei muncii.

Extinderea accesului la învăţămîntul superior a copiilor din familiile sărace.

Susţinerea pregătirii cadrelor în domeniul pedagogic.

Îmbunătăţirea calităţii serviciilor.

Promovarea autonomiei financiare universitare.

Îmbunătăţirea managementului resurselor umane din cadrul instituţiilor superioare.

Contextul, problemele, soluţiile şi implicaţiile realizării prezentei Strategii sînt expuse în tabelul care urmează:

Contextul, problemele, soluţiile şi implicaţiile strategiei
de dezvoltare a învăţămîntului pe anii 2003-2005