Hotărâri

697/11.07.2018 Hotărîre privind aprobarea Cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de cîmpuri electromagnetice

Tipul documentului: Hotărâri
Data adoptării: 11.07.2018

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Cerinţelor minime de securitate şi sănătate

în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri

generate de cîmpuri electromagnetice

nr. 697 din 11.07.2018

(în vigoare 17.09.2018)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 309-320 art. 846 din 17.08.2018

* * *

Prezenta hotărîre transpune Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (cîmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] şi de abrogare a Directivei 2004/40/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L nr.179 din 29 iunie 2013.

În temeiul art.6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.143-144, art.587), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de cîmpuri electromagnetice (se anexează).

2. Cerinţele prezentei hotărîri se aplică activităţilor în exercitarea cărora lucrătorii sînt sau este posibil să fie expuşi împotriva riscurilor generate de cîmpurile electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz.

PRIM-MINISTRU	Pavel FILIP
Contrasemnează:
Ministrul sănătăţii,
muncii şi protecţiei sociale	Svetlana Cebotari
Ministrul afacerilor externe
şi integrării europene	Tudor Ulianovschi
Ministrul justiţiei	Victoria Iftodi
Nr.697. Chişinău, 11 iulie 2018.

Aprobate

prin Hotărîrea Guvernului

nr.697 din 11 iulie 2018

CERINŢE MINIME

de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea

lucrătorilor la riscuri generate de cîmpuri electromagnetice

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Secţiunea 1

Obiectul şi domeniul de aplicare

1. Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de cîmpuri electromagnetice (în continuare – Cerinţe minime) reglementează toate efectele biofizice directe şi efectele indirecte cunoscute cauzate de cîmpurile electromagnetice.

2. Valorile-limită de expunere stabilite prin prezentele Cerinţe minime reglementează exclusiv legăturile dovedite ştiinţific între efectele biofizice directe pe termen scurt şi expunerea la cîmpurile electromagnetice.

3. Prezentele Cerinţe minime nu vizează efectele pe termen lung ale expunerii la cîmpurile electromagnetice.

4. Prezentele Cerinţe minime nu vizează riscurile care decurg din contactul direct cu conductoare aflate sub tensiune.

5. Prevederile Legii nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice şi ale Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008 se aplică întregului domeniu prevăzut la punctul 1.

Secţiunea a 2-a

Noţiuni

6. În sensul prezentelor Cerinţe minime se utilizează următoarele noţiuni:

cîmpuri electromagnetice – cîmpuri electrice statice, cîmpuri magnetice statice şi cîmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu frecvenţe ajungînd pînă la 300 GHz;

efecte biofizice directe – efecte asupra corpului uman cauzate în mod direct de prezenţa acestuia într-un cîmp electromagnetic, inclusiv:

a) efecte termice, precum încălzirea ţesuturilor prin absorbţia de energie provenită de la cîmpurile electromagnetice în ţesuturi;

b) efecte nontermice, precum stimularea muşchilor, a nervilor sau a organelor senzoriale, care pot avea consecinţe dăunătoare asupra sănătăţii mintale şi fizice a lucrătorilor expuşi, care pot duce la simptome tranzitorii, precum vertij sau fosfene în cazul stimulării organelor senzoriale, precum şi care pot crea o perturbare temporară sau pot afecta funcţia cognitivă ori alte funcţii cerebrale sau musculare şi capacitatea unui lucrător de a-şi desfăşura activitatea în condiţii de securitate (adică riscuri la adresa securităţii); precum şi

c) curenţi induşi în membre;

efecte indirecte – efecte cauzate de prezenţa unui obiect într-un cîmp electromagnetic, care pot determina un risc pentru sănătate sau securitate, cum ar fi:

a) interferenţa cu echipamente şi dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive medicale implantate sau purtate pe corp;

b) riscul de proiectare de obiecte feromagnetice în cîmpuri magnetice statice;

c) iniţierea dispozitivelor electroexplozive (detonatoare);

d) incendii şi explozii rezultate din aprinderea materialelor inflamabile din cauza scînteilor produse de cîmpurile induse, de curenţii de contact sau de descărcările cu scînteie; precum şi

e) curenţi de contact;

valori-limită de expunere – valori stabilite pe baza consideraţiilor biofizice şi biologice, în special pe baza efectelor directe pe termen scurt şi acute dovedite ştiinţific, adică efectele termice şi stimularea electrică a ţesuturilor;

valori-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii – valori-limită de expunere peste care lucrătorii ar putea suferi de unele efecte nocive asupra sănătăţii, precum încălzirea termică sau stimularea ţesuturilor nervoase sau musculare;

valori-limită de expunere pentru efecte senzoriale – valori-limită de expunere peste care lucrătorii ar putea suferi unele percepţii senzoriale perturbatorii tranzitorii şi unele modificări minore tranzitorii ale funcţiilor cerebrale;

niveluri de declanşare a acţiunii – niveluri operaţionale stabilite pentru a simplifica procesul de dovedire a respectării valorii-limită de expunere relevante sau, după caz, pentru a lua măsurile relevante de protecţie sau de prevenire specificate de prezentele Cerinţe minime;

Terminologia referitoare la nivelurile de declanşare a acţiunii, utilizată în anexa nr. 2 este următoarea:

a) pentru cîmpurile electrice, “nivelurile joase de declanşare a acţiunii joase” şi “nivelurile înalte de declanşare a acţiunii înalte” reprezintă nivelurile de la care se aplică măsurile specifice de protecţie sau de prevenire specificate de prezentele Cerinţe minime; şi

b) pentru cîmpurile magnetice, “nivelurile joase de declanşare a acţiunii joase” reprezintă nivelurile care se referă la valori-limită de expunere pentru efectele senzoriale, iar “nivelurile înalte de declanşare a acţiunii înalte” – la valori-limită de expunere pentru efectele asupra sănătăţii.

Secţiunea a 3-a

Valorile-limită de expunere şi nivelurile de declanşare a acţiunii

7. Mărimile fizice referitoare la expunerea la cîmpuri electromagnetice sînt prevăzute în anexa nr.1.

8. Valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii, valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale şi nivelurile de declanşare a acţiunii sînt prevăzute în anexele nr.2 şi nr.3.

9. Angajatorii trebuie să se asigure că expunerea lucrătorilor la cîmpuri electromagnetice este limitată la valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii şi la valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale, prevăzute în anexa nr.2 – pentru efectele nontermice, şi în anexa nr.3 – pentru efectele termice.

10. Respectarea valorilor-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii şi a valorilor-limită de expunere pentru efecte senzoriale trebuie demonstrată prin utilizarea procedurilor relevante de evaluare a expunerii menţionate la punctele 15-28.

11. În cazul în care expunerea lucrătorilor la cîmpuri electromagnetice depăşeşte valorile-limită de expunere, angajatorul acţionează imediat potrivit prevederilor punctelor 40-42.

12. În situaţia în care se stabileşte că nivelurile de declanşare a acţiunii relevante prevăzute în anexele nr.2 şi nr.3 nu sînt depăşite, se consideră că angajatorul respectă valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale.

13. Atunci cînd expunerea depăşeşte nivelurile de declanşare a acţiunii, angajatorul ia măsuri potrivit prevederilor punctului 31, cu excepţia cazurilor în care evaluarea efectuată în conformitate cu prevederile punctelor 15-21 dovedeşte că valorile-limită de expunere relevante nu sînt depăşite şi că pot fi excluse riscurile la adresa securităţii.

14. Fără a aduce atingere prevederilor punctelor 12-13, expunerea poate depăşi:

1) nivelurile de declanşare a acţiunii joase pentru cîmpurile electrice (anexa nr.2, tabelul B1), atunci cînd acest lucru este justificat de practica sau de procesul utilizat, cu condiţia ca:

a) fie valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale (anexa nr.2, tabelul A3) să nu fie depăşite, fie valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii (anexa nr.2, tabelul A2) să nu fie depăşite;

b) descărcările excesive cu scînteie şi curenţii de contact (anexa nr.2, tabelul B3) să fie preveniţi prin măsuri specifice de protecţie, aşa cum prevede punctul 37; precum şi

c) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile menţionate la punctul 44 subpunctul 6);

2) nivelurile de declanşare a acţiunii joase pentru cîmpurile magnetice (anexa nr.2, tabelul B2), atunci cînd acest lucru este justificat de practica sau de procesul utilizat, inclusiv în zona capului şi a trunchiului, în timpul perioadei de lucru, cu condiţia ca:

a) fie valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale (anexa nr.2, tabelul A3) să nu fie depăşite, fie valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale să fie depăşite numai temporar;

b) valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii (anexa nr.2, tabelul A2) să nu fie depăşite;

c) să fie întreprinse acţiuni conform prevederilor punctului 43, atunci cînd apar simptome tranzitorii în temeiul literei a) de la prezentul subpunct; precum şi

d) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile menţionate la punctul 44 subpunctul 6).

Fără a aduce atingere subpunctelor 1) şi 2), expunerea poate depăşi:

3) valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale (anexa nr.2, tabelul A1) în timpul perioadei de lucru, atunci cînd acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiţia ca:

a) depăşirea să fie numai temporară;

b) valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii (anexa nr.2, tabelul A1) să nu fie depăşite;

c) să fie luate măsuri specifice de protecţie potrivit prevederilor punctului 38;

d) să fie întreprinse acţiuni potrivit prevederilor punctului 43, atunci cînd apar simptome tranzitorii în temeiul literei a) de la prezentul subpunct; precum şi

e) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile menţionate la punctul 44 subpunctul 6);

4) valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale (anexa nr.2, tabelul A3 şi anexa nr.3, tabelul A2) în perioada de lucru, atunci cînd acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiţia ca:

a) depăşirea să fie numai temporară;

b) valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii (anexa nr.2, tabelul A2 şi anexa nr.3, tabelele A1 şi A3) să nu fie depăşite;

c) să fie întreprinse acţiuni în conformitate cu prevederile punctului 43, atunci cînd apar simptome tranzitorii potrivit prevederilor literei a) de la prezentul subpunct; precum şi

d) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile menţionate la punctul 44 subpunctul 6).

Capitolul II

OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI

Secţiunea 1

Evaluarea riscurilor şi determinarea expunerii

15. Pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la articolul 10 alineatul (4) şi articolul 13 literele a) şi b) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, angajatorul trebuie să evalueze toate riscurile pentru lucrători, generate de cîmpurile electromagnetice la locul de muncă şi, dacă este necesar, să măsoare şi/sau să calculeze nivelurile cîmpurilor electromagnetice la care sînt expuşi lucrătorii, revizuind ori de cîte ori intervin modificări ale condiţiilor de muncă, respectiv apar riscuri noi.

16. Fără a aduce atingere articolului 14 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008 şi punctului 44 din prezentele Cerinţe minime, respectiva evaluare poate fi făcută publică la cerere, în conformitate cu legislaţia naţională relevantă.

17. În cazul prelucrării datelor cu caracter personal ale lucrătorilor în cadrul evaluării prevăzute la punctul 16, orice publicare a acestor date trebuie să se facă potrivit prevederilor Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

18. Cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică publicarea evaluării în cauză, autorităţile publice care deţin o copie a evaluării pot refuza o cerere de acces la aceasta sau o cerere de a o pune la dispoziţia publicului, dacă o astfel de divulgare ar submina protecţia intereselor comerciale ale angajatorului, inclusiv a celor aferente drepturilor de proprietate intelectuală.

19. Angajatorii pot refuza să divulge sau să facă publică evaluarea în cauză în aceleaşi condiţii, în conformitate cu legislaţia relevantă.

20. Fără a aduce atingere obligaţiilor ce îi revin angajatorului, în temeiul punctului 16, acesta este îndreptăţit, după caz, să ţină seama de nivelurile de emisie şi de alte date corespunzătoare în materie de securitate furnizate de către producătorul sau de către distribuitorul echipamentului, în conformitate cu legislaţia naţională relevantă, inclusiv de evaluarea riscurilor, dacă condiţiile de expunere se aplică locului de muncă sau instalaţiei.

21. Atunci cînd respectarea valorilor-limită de expunere nu se poate determina cu certitudine pe baza unor informaţii uşor accesibile, evaluarea expunerii este efectuată pe baza măsurătorilor sau a calculelor.

În acest caz, evaluarea ţine seama de incertitudinile legate de măsurători sau calcule, cum ar fi erorile numerice, modelarea sursei, geometria manechinului şi proprietăţile electrice ale ţesuturilor şi materialelor, stabilite în conformitate cu bunele practici de cercetare-dezvoltare relevante.

22. Evaluarea, măsurarea şi/sau calculele prevăzute la punctele 15-21 trebuie să fie programate şi trebuie să fie efectuate de către servicii sau persoane competente, la intervale adecvate, luînd în considerare prevederile articolelor 11 şi 15 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008.

23. Datele obţinute din evaluarea, măsurarea şi/sau calcularea nivelului de expunere se păstrează într-o formă care să permită trasabilitatea şi consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

24. În conformitate cu prevederile articolului 10 alineatul (4) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, la evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să analizeze şi să ţină cont de următoarele elemente:

1) valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii, valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale şi nivelurilor de declanşare a acţiunii, menţionate la punctele 7-14 şi în anexele nr.2 şi nr.3;

2) frecvenţa, nivelul, durata şi tipul de expunere, inclusiv distribuţia în corpul lucrătorilor şi în spaţiul de lucru;

3) oricare efecte biofizice directe;

4) oricare efecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi unor riscuri deosebite, în special asupra lucrătorilor care poartă un dispozitiv medical activ sau pasiv implantabil, cum ar fi stimulatoarele cardiace, asupra lucrătorilor care poartă dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, şi asupra lucrătoarelor gravide;

5) oricare efecte indirecte;

6) existenţa echipamentelor de muncă alternative proiectate pentru a reduce nivelurile de expunere la cîmpuri electromagnetice;

7) informaţiile corespunzătoare obţinute în urma supravegherii stării de sănătate, menţionate la punctele 46-50;

8) informaţiile furnizate de producătorul echipamentelor;

9) alte informaţii relevante în materie de sănătate şi securitate;

10) sursele multiple de expunere;

11) expunerea simultană la cîmpuri de frecvenţe multiple.

25. În locurile de muncă cu acces public nu este necesar să se realizeze o evaluare a expunerii, dacă s-a realizat deja o evaluare potrivit prevederilor privind limitarea expunerii populaţiei generale la cîmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, dacă restricţiile specificate în prezentele Cerinţe minime sînt respectate pentru lucrători şi dacă riscurile la adresa sănătăţii şi securităţii sînt excluse.

Atunci cînd echipamentele pentru uz public sînt utilizate conform destinaţiei prevăzute şi respectă legislaţia naţională privind produsele, care stabileşte niveluri de securitate mai stricte decît cele prevăzute de prezentele Cerinţe minime şi nu se utilizează alte echipamente, se consideră că aceste condiţii sînt îndeplinite.

26. Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a riscurilor, în conformitate cu prevederile articolului 10 alineatul (4) literele a) şi b) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, şi trebuie să identifice măsurile care trebuie luate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, potrivit prevederilor punctelor 29-43.

27. Evaluarea riscurilor poate include motivele pentru care angajatorul consideră că natura şi amploarea riscurilor legate de cîmpurile electromagnetice nu justifică o evaluare suplimentară mai detaliată a riscurilor.

28. Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată periodic, în special atunci cînd s-au produs modificări semnificative, în urma cărora ar putea deveni caducă, sau cînd rezultatele supravegherii sănătăţii prevăzute la punctele 46-50 dovedesc necesitatea acesteia.

Secţiunea a 2-a

Dispoziţii pentru evitarea sau reducerea

expunerii la riscuri

29. Luînd în considerare progresul tehnic şi disponibilitatea măsurilor de control al emisiei de cîmpuri electromagnetice la sursă, angajatorul ia măsurile prevăzute în anexele la prezentele Cerinţe minime pentru a se asigura că riscurile generate de cîmpurile electromagnetice la locul de muncă sînt eliminate sau reduse la minimum.

30. Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la cîmpuri electromagnetice se bazează pe principiile generale de prevenire prevăzute de Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008.

31. Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la punctele 15-28, odată ce sînt depăşite nivelurile de declanşare a acţiunii relevante prevăzute în punctele 7-14 şi în anexele nr.2 şi nr.3 şi cu excepţia cazurilor în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor punctelor 15-21 demonstrează că valorile-limită de expunere relevante nu sînt depăşite şi că se pot exclude riscurile de securitate, angajatorul elaborează şi pune în aplicare un plan de acţiuni care cuprinde măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita expuneri care depăşesc valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale, ţinînd seama, în special, de următoarele:

1) alte metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la cîmpuri electromagnetice;

2) alegerea unor echipamente care emit mai puţine cîmpuri electromagnetice, luînd în considerare activitatea care se efectuează;

3) măsurile tehnice prin care se urmăreşte reducerea emisiei cîmpurilor electromagnetice, inclusiv, dacă este necesar, utilizarea de sisteme de blocare, ecranare sau alte sisteme similare de protecţie a stării de sănătate;

4) măsurile corespunzătoare de delimitare şi de acces (de exemplu, semnale, etichete, marcaje pe sol, bariere) în vederea limitării sau controlării accesului;

5) măsurile şi procedurile de gestionare a descărcărilor cu scînteie şi a curenţilor de contact prin mijloace tehnice şi prin instruirea lucrătorilor, în cazul expunerii la cîmpuri electrice;

6) programele adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi a posturilor de lucru;

7) proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;

8) limitarea duratei şi a intensităţii expunerii;

9) acordarea unui echipament individual de protecţie adecvat.

32. Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la punctele 15-28, angajatorul elaborează şi pune în aplicare un plan anual de acţiuni care cuprinde măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a preveni riscurile pentru lucrătorii expuşi unor riscuri specifice şi toate riscurile determinate de efectele indirecte prevăzute la punctele 15-28.

33. În ceea ce priveşte furnizarea informaţiilor prevăzute la punctul 44, angajatorul adaptează, în conformitate cu prevederile articolului 22 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, măsurile menţionate la punctul 31 în funcţie de cerinţele lucrătorilor expuşi unor riscuri specifice şi, după caz, de evaluările riscurilor individuale, în special pentru lucrătorii care au declarat că poartă dispozitive medicale active sau pasive implantabile, cum ar fi stimulatoarele cardiace, că utilizează dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, sau pentru lucrătoarele gravide care au informat angajatorul cu privire la acest lucru.

34. Pe baza evaluării riscurilor prevăzute în punctele 15-28, locurile de muncă la care lucrătorii pot fi expuşi la cîmpuri electromagnetice care depăşesc nivelurile de declanşare a acţiunii prevăzute în anexele nr.2 şi nr.3 trebuie să fie semnalizate corespunzător, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.918 din 18 noiembrie 2013 “Privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă”.

35. Dacă există riscul unei depăşiri a valorilor-limită de expunere şi dacă este posibil, din punct de vedere tehnic, zonele prevăzute în punctul 34 se delimitează şi se limitează accesul la acestea.

36. În cazul în care accesul la aceste zone este limitat din alte motive şi lucrătorii sînt informaţi cu privire la riscurile generate de cîmpurile electromagnetice, nu sînt necesare semnalizarea şi restrîngerea accesului specifice cîmpurilor electromagnetice.

37. Atunci cînd se aplică punctul 14 subpunctul 1) se adoptă măsuri de protecţie specifice, cum ar fi instruirea lucrătorilor potrivit prevederilor punctului 44 şi utilizarea mijloacelor tehnice şi a protecţiei personalului, de exemplu, legarea la pămînt a obiectelor de lucru, legături între lucrători şi obiectele de lucru (echipotenţializare) şi, după caz, utilizarea pantofilor izolanţi, a mănuşilor şi îmbrăcămintei de protecţie.

38. Atunci cînd se aplică punctul 14 subpunctul 4), se adoptă măsuri de protecţie specifice, cum ar fi controlul mişcărilor.

39. Lucrătorii nu trebuie expuşi la niveluri de expunere care depăşesc valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale, dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul 51 subpunctul 1) litera c) sau la punctul 14.

40. Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator, valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale sînt depăşite, angajatorul ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub aceste valori-limită de expunere.

41. Angajatorul stabileşte şi consemnează cauzele depăşirii valorilor-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii şi a valorilor-limită de expunere pentru efecte senzoriale şi adaptează în consecinţă măsurile de protecţie şi prevenire pentru a evita o nouă depăşire.

42. Planul de acţiuni ce cuprinde măsuri de protecţie şi prevenire adaptate se păstrează într-o formă corespunzătoare care garantează trasabilitatea şi care permite consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

43. Atunci cînd se aplică punctul 14 şi în cazul în care lucrătorul raportează apariţia simptomelor tranzitorii, angajatorul actualizează, după caz, evaluarea riscurilor şi măsurile de prevenire.

Simptomele tranzitorii pot include:

1) percepţii senzoriale şi efecte asupra funcţionării sistemului nervos central la nivelul capului, generate de cîmpuri magnetice variabile în timp;

2) efecte ale cîmpului magnetic static, precum vertij şi greaţă.

Secţiunea a 3-a

Informarea şi instruirea lucrătorilor

44. Fără a aduce atingere prevederilor articolelor 14 şi 17 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, la momentul angajării, periodic şi la necesitate, angajatorul trebuie să asigure informarea şi instruirea lucrătorilor susceptibili de a fi expuşi la locul de muncă la riscuri generate de cîmpuri electromagnetice şi/sau a reprezentanţilor acestor lucrători în raport cu rezultatele evaluării riscurilor prevăzute la punctele 15-28, în special în ceea ce priveşte:

1) măsurile luate în aplicarea prezentelor Cerinţe minime;

2) valorile şi conceptele referitoare la valorile-limită de expunere şi la nivelurile de declanşare a acţiunii, precum şi potenţialele riscuri asociate;

3) posibilele efecte indirecte ale expunerii;

4) rezultatele evaluării, măsurării şi/sau calculelor privind nivelurile de expunere la cîmpuri electromagnetice, efectuate în aplicarea punctele 15-28;

5) modul de depistare a efectelor nocive ale expunerii asupra sănătăţii şi modul de raportare a acestora;

6) posibilitatea existenţei unor simptome şi senzaţii tranzitorii legate de efecte asupra sistemului nervos central sau periferic;

7) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea stării de sănătate;

8) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii riscurilor determinate de expunere;

9) lucrătorii expuşi unor riscuri specifice, potrivit prevederilor punctului 24 subpunctului 4) şi punctelor 32 şi 33.

Secţiunea a 4-a

Consultarea şi participarea lucrătorilor

45. Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora la aplicarea prevederilor prezentelor Cerinţe minime trebuie să se desfăşoare potrivit prevederilor articolului 15 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008.

Capitolul III

DISPOZIŢII FINALE

Secţiunea 1

Supravegherea stării de sănătate

46. În scopul prevenirii şi detectării cît mai rapid posibil a oricărui efect nociv asupra stării de sănătate, care rezultă din expunerea la cîmpuri electromagnetice, trebuie să se asigure o intervenţie medicală în vederea supravegherii corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor, în conformitate cu prevederilor articolului 49 din Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice şi ale articolului 21 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008.

47. Dosarele medicale care cuprind rezultatele intervenţiei medicale efectuate în vederea supravegherii sănătăţii lucrătorilor trebuie să fie păstrate într-o formă care să permită consultarea ulterioară, cu respectarea cerinţelor de confidenţialitate.

48. La cerere, lucrătorii au drept de acces la dosarele medicale personale.

49. Dacă un lucrător raportează efecte nedorite sau neaşteptate asupra sănătăţii sau în cazul în care se constată că nivelul de expunere depăşeşte valorile-limită de expunere, angajatorul se asigură că lucrătorul beneficiază de controale medicale sau de supraveghere medicală individuală, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională care stabilesc cerinţele minime pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor.

50. Intervenţia medicală se acordă la necesitate, iar costurile aferente nu sînt suportate de către salariat.

Secţiunea a 2-a

Derogări

51. Prin excepţie de la prevederile punctelor 7-14, dar fără a aduce atingere punctelor 29-30, se aplică următoarele:

1) expunerea poate depăşi valorile-limită de expunere, în cazul în care expunerea este asociată instalării, testării, utilizării, dezvoltării, întreţinerii sau cercetării legate de echipamentul de rezonanţă magnetică nucleară (RMN) pentru pacienţi în sectorul sănătăţii, dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

a) evaluarea riscurilor efectuată potrivit prevederilor punctelor 15-28 a indicat depăşirea valorilor-limită de expunere;

b) toate măsurile de natură tehnică şi/sau organizatorică au fost aplicate, ţinînd cont de situaţia actuală;

c) circumstanţele justifică în mod corespunzător depăşirea valorilor-limită de expunere;

d) caracteristicile locului de muncă, ale echipamentului de muncă sau ale practicilor de lucru au fost luate în considerare;

e) angajatorul demonstrează că lucrătorii sînt în continuare protejaţi împotriva efectelor nocive asupra sănătăţii şi a riscurilor la adresa securităţii, inclusiv prin asigurarea faptului că sînt urmate instrucţiunile pentru utilizare în condiţii de siguranţă furnizate de producător în conformitate cu prevederile Regulamentului privind condiţiile de plasare pe piaţă a dispozitivelor medicale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.418 din 5 iunie 2014;

2) este permisă, în circumstanţe justificate în mod corespunzător şi numai atît timp cît acestea sînt în continuare justificate în mod corespunzător, depăşirea temporară a valorilor-limită de expunere, în anumite sectoare sau pentru anumite activităţi din afara domeniului de aplicare a subpunctului1) din prezentul punct. În sensul prezentului subpunct, circumstanţe justificate în mod corespunzător reprezintă circumstanţe în care sînt îndeplinite următoarele condiţii:

a) evaluarea riscurilor efectuată potrivit prevederilor punctelor 15-28 a indicat depăşirea valorilor-limită de expunere;

b) toate măsurile de natură tehnică şi/sau organizatorică au fost aplicate, ţinînd cont de situaţia actuală;

c) caracteristicile specifice locului de muncă, ale echipamentului de muncă sau ale practicilor de lucru au fost luate în considerare;

d) angajatorul demonstrează că lucrătorii sînt în continuare protejaţi împotriva efectelor nocive asupra sănătăţii şi a riscurilor la adresa securităţii, inclusiv pe baza unor standarde şi recomandări cu un grad mai mare de specificitate şi recunoscute la nivel internaţional.

Anexa nr.1

la Cerinţele minime de securitate şi

sănătate referitoare la expunerea

lucrătorilor la riscuri generate de

cîmpuri electromagnetice

MĂRIMI FIZICE

referitoare la expunerea la cîmpuri electromagnetice

Pentru descrierea expunerii la cîmpuri electromagnetice se utilizează următoarele mărimi fizice:

1) intensitatea cîmpului electric (E) reprezintă o mărime vectorială care corespunde forţei exercitate asupra unei particule încărcate, indiferent de mişcarea acesteia în spaţiu. Intensitatea se exprimă în volţi per metru (Vm^-1). Trebuie să se facă o distincţie între cîmpul electric din mediu şi cîmpul electric prezent în organism (in situ) ca urmare a expunerii la cîmpul electric din mediu;

2) curentul electric în membre (I_L) este curentul electric care apare în membrele unei persoane expuse la cîmpuri electromagnetice în gama de frecvenţe 10 MHz–110 MHz în urma contactului cu un obiect aflat într-un cîmp electromagnetic sau a circulaţiei curenţilor capacitivi induşi în organismul expus. Acesta se exprimă în amperi (A);

3) curentul electric de contact (I_C) este curentul electric care apare atunci cînd o persoană intră în contact cu un obiect aflat într-un cîmp electromagnetic. Acesta se exprimă în amperi (A). Un curent electric de contact staţionar se produce atunci cînd o persoană se află în contact continuu cu un obiect aflat într-un cîmp electromagnetic. În procesul stabilirii unui astfel de contact se poate produce o scînteie însoţită de curenţi tranzitorii;

4) sarcina electrică (Q) este mărimea corespunzătoare utilizată pentru descărcarea cu scîntei şi se exprimă în coulombi (C);

5) intensitatea cîmpului magnetic (H) este o mărime vectorială care, împreună cu inducţia magnetică, defineşte cîmpul magnetic în orice punct din spaţiu. Aceasta se exprimă în amperi pe metru (Am^-1);

6) inducţia magnetică (B) este o mărime vectorială care se manifestă prin forţa exercitată asupra sarcinilor electrice aflate în mişcare şi se exprimă în tesla (T). În spaţiul liber şi în materii biologice, inducţia magnetică şi intensitatea cîmpului magnetic pot fi utilizate una în locul celeilalte, o intensitate a cîmpului magnetic de H=1Am^-1 fiind echivalentă cu o inducţie magnetică de B = 4π10^-7 T (aproximativ 1,25 microtesla);

7) densitatea de putere (S) este mărimea adecvată utilizată pentru frecvenţe foarte înalte, pentru care adîncimea de pătrundere în corp este scăzută. Aceasta reprezintă raportul dintre puterea radiantă incidentă perpendicular pe o suprafaţă şi aria suprafeţei respective. Aceasta se exprimă în waţi pe metru pătrat (Wm^-2);

8) energia de absorbţie specifică (SA) reprezintă energia absorbită de unitatea de masă de ţesut biologic, exprimată în jouli pe kilogram (Jkg^-1). În prezentele Cerinţe minime, aceasta se utilizează pentru stabilirea limitelor faţă de efectele radiaţiei pulsate de microunde;

9) rata specifică de absorbţie a energiei (SAR), exprimată ca medie pe întregul corp sau pe părţi ale acestuia, reprezintă rata la care se absoarbe energia pe unitatea de masă de ţesut biologic şi se exprimă în waţi pe kilogram (Wkg^-1). Rata specifică de absorbţie a energiei pe “întreg corpul” reprezintă o mărime acceptată pe scară largă pentru stabilirea raportului dintre efectele termice nocive şi expunerea la frecvenţe radio (RF). În afară de media ratei specifice de absorbţie a energiei pe “corpul întreg” sînt necesare valori ale ratei specifice de absorbţie a energiei locale pentru evaluarea şi limitarea absorbţiei excesive de energie în mici părţi ale corpului ca urmare a unor condiţii speciale de expunere. Exemple de astfel de condiţii includ: o persoană expusă la frecvenţe radio în gama inferioară de MHz (de exemplu, de la sistemele de încălzire dielectrice) şi persoanele expuse în cîmpul din proximitatea unei antene.

Aceste mărimi (inducţia magnetică (B), curentul electric de contact (I_C), curentul electric în membre (I_L), intensitatea cîmpului electric (E), intensitatea cîmpului magnetic (H) şi densitatea de putere (S)) pot fi măsurate în mod direct.

Anexa nr.2 la Cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de cîmpuri electromagnetice EFECTE NONTERMICE Valori-limită de expunere şi niveluri de declanşare a acţiunii în gama de frecvenţe 0Hz-10 MHz A. Valori-limită de expunere (VLE) VLE mai mici de 1 Hz (tabelul A1) reprezintă limitele pentru cîmpul magnetic static care nu este influenţat de ţesutul biologic. VLE cuprinse între 1 Hz-10 MHz (tabelul A2) reprezintă limitele pentru cîmpurile electrice induse în organism în urma expunerii la cîmpuri electrice şi magnetice variabile în timp. VLE pentru o inducţie magnetică externă cuprinsă între 0 Hz-1 Hz. VLE pentru efecte senzoriale reprezintă valorile-limită de expunere în condiţii de lucru normale (tabelul A1) şi se referă la vertij şi la alte efecte fiziologice legate de perturbarea aparatului vestibular, apărute în special în urma deplasării într-un cîmp magnetic static. VLE pentru efecte asupra sănătăţii în condiţii de lucru controlate (tabelul A1) au aplicabilitate temporară în timpul unei perioade de lucru, atunci cînd sînt justificate de practică sau de procesul utilizat, cu condiţia să fie adoptate măsuri de prevenire, precum controlul mişcărilor şi informarea lucrătorilor. Tabel A1 VLE pentru o inducţie magnetică externă (B0) cuprinsă între 0Hz-1Hz
	VLE pentru efecte senzoriale
Condiţii de lucru normale	2 T
Expunere localizată la nivelul membrelor	8 T
	VLE pentru efecte asupra sănătăţii
Condiţii de lucru controlate	8 T
VLE pentru efecte asupra sănătăţii la o intensitate a cîmpului electric intern cuprinsă între 1 Hz-10 MHz. VLE pentru efecte asupra sănătăţii (tabelul A2) sînt legate de stimularea electrică a tuturor ţesuturilor din sistemul nervos central şi periferic din organism, inclusiv capul. Tabel A2 VLE pentru efecte asupra sănătăţii la o intensitate internă a cîmpului electric între 1Hz-10MHz
Gama de frecvenţe	VLE pentru efecte asupra sănătăţii
1 Hz </= f < 3 kHz	1,1 Vm^-1 ^(vîrf)
3 kHz </= f </= 10 MHz	3,8 x 10^-4 ^{f Vm-1 (vîrf)}
A2-1: f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz); A2-2: VLE pentru efecte asupra sănătăţii pentru cîmpul electric intern sînt valorile de vîrf spaţiale în întregul organism al subiectului expus (lucrător); A2-3: pentru cîmpurile sinusoidale, VLE sînt valorile de vîrf, pe o perioadă dată, care sînt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulţite cu √2. În cazul cîmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată potrivit prevederilor punctelor 15-28 din Cerinţele minime se bazează pe metoda de ponderare a vîrfului (filtrare în domeniul timp), dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente. VLE pentru efecte senzoriale la o intensitate internă a cîmpului electric între 1Hz-400Hz. VLE pentru efecte senzoriale (tabelul A3) sînt legate de efectele cîmpului electric asupra sistemului nervos central la nivelul capului, adică fosfene şi modificări minore tranzitorii ale anumitor funcţii cerebrale. Tabel A3 VLE pentru efecte senzoriale la o intensitate internă a cîmpului electric între 1Hz-400Hz
Gama de frecvenţe	VLE pentru efecte senzoriale
1 Hz </= f < 10 Hz	0,7/f Vm^-1 ^(vîrf)
10 Hz </= f < 25 Hz	0,07 Vm^-1 ^(vîrf)
25 Hz </= f </= 400 Hz	0,0028 f Vm^-1 ^(vîrf)

A3-1: f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz); A3-2: VLE pentru efecte senzoriale pentru cîmpul electric intern sînt valori de vîrf spaţiale în capul subiectului expus (lucrător); A3-3: Pentru cîmpurile sinusoidale, VLE sînt valorile de vîrf, pentru o perioadă dată, care sînt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulţite cu √2. În cazul cîmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată potrivit prevederilor punctelor 15-28 din Cerinţele minime se bazează pe metoda de ponderare a vîrfului (filtrare în domeniul timp), dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente. B. Nivelurile de declanşare a acţiunii (DA) Următoarele mărimi fizice şi valori se utilizează pentru indicarea nivelurilor de declanşare a acţiunii, a căror valoare se stabileşte pentru a asigura, printr-o evaluare simplificată, respectarea valorilor-limită de expunere corespunzătoare sau pentru care trebuie luate una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la punctele 29-43 din Cerinţele minime: – DA(E) joase şi DA(E) înalte pentru o intensitate a cîmpului electric (E) a cîmpurilor electrice variabile în timp, aşa cum se specifică în tabelul B1; – DA(B) joase şi DA(B) înalte pentru o inducţie magnetică (B) a cîmpurilor magnetice variabile în timp, aşa cum se specifică în tabelul B2; – DA (IC) pentru curentul electric de contact, aşa cum se specifică în tabelul B3; – DA (BO) pentru inducţia magnetică a cîmpurilor magnetice statice, aşa cum se specifică în tabelul B4. DA corespund valorilor cîmpurilor electric şi magnetic, calculate sau măsurate la locul de muncă în absenţa lucrătorului. Nivelurile de declanşare a acţiunii (DA) pentru expunerea la cîmpuri electrice. DA joase (tabelul B1) pentru cîmpul electric extern se bazează pe limitarea cîmpului electric intern sub VLE (tabelele A2 şi A3) şi pe limitarea producerii de scîntei în mediul de muncă. La un nivel inferior DA înalte, cîmpul electric intern nu depăşeşte VLE (tabelele A2 şi A3) şi sînt împiedicate produceri deranjante de scîntei, cu condiţia luării măsurilor de protecţie prevăzute la punctul 37 din Cerinţele minime. Tabel B1 DA pentru expunerea la cîmpuri electrice cu frecvenţe cuprinse între 1Hz - 10MHz
Gama de frecvenţe	Intensitatea cîmpului electric DA(E) joase [Vm^-1] (RMS)	Intensitatea cîmpului electric DA(E) înalte [Vm^-1] (RMS)
1 </= f < 25 Hz	2,0 x 10⁴	2,0x10⁴
25 </= f < 50 Hz	5,0 x 10^5/f	2,0 x10⁴
50 Hz </= f < 1,64 kHz	5,0 x 10^5/f	1,0 x10^6/f
1,64 </= f < 3 kHz	5,0 x 10^5/f	6,1 x10²
3 kHz </= f < 10 MHz	1,7 x 10²	6,1 x10²

B1-1: f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz); B1-2: pentru cîmpurile sinusoidale, DA(E) joase şi DA(E) înalte sînt valorile rădăcinii medii pătrate (RMS) a intensităţii cîmpului electric, care sînt egale cu valorile de vîrf împărţite la √2. În cazul cîmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată potrivit prevederilor punctelor 15-28 din Cerinţele minime se bazează pe metoda de ponderare a vîrfului (filtrare în domeniul timp), dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente. B1-3: DA reprezintă valorile maxime calculate sau măsurate la nivelul poziţiei corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii şi la respectarea automată a VLE în toate condiţiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de expunere (VLE), desfăşurată potrivit prevederilor punctelor 15-28 din Cerinţele minime, în condiţii specifice neuniforme, va prevedea criterii de calculare a mediei spaţiale a cîmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la cîţiva centimetri de corp, cîmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte. Nivelurile de declanşare a acţiunii (DA) pentru expunerea la cîmpuri magnetice DA joase (tabelul B2) sînt derivate, pentru frecvenţele mai mici de 400 Hz, din VLE pentru efecte senzoriale (tabelul A3) şi pentru frecvenţele mai mari de 400 Hz din VLE pentru efecte asupra sănătăţii pentru cîmpul electric intern (tabelul A2). DA înalte (tabelul B2) sînt derivate din VLE pentru efecte asupra sănătăţii pentru cîmpul electric intern legate de stimularea electrică a ţesuturilor nervoase periferice şi autonome de la nivelul capului şi al trunchiului (tabelul A2). Respectarea DA înalte asigură faptul că nu sînt depăşite VLE pentru efecte asupra sănătăţii, dar este posibilă apariţia fosfenelor şi a unor modificări tranzitorii ale anumitor funcţii cerebrale, dacă expunerea la nivelul capului depăşeşte DA joase pentru expuneri de pînă la 400 Hz. În acest caz se aplică punctul 37 din Cerinţele minime. DA pentru expunerea membrelor sînt derivate din VLE pentru efecte asupra sănătăţii pentru cîmpul electric intern legate de stimularea electrică a ţesuturilor de la nivelul membrelor, luîndu-se în considerare faptul că, la nivelul membrelor, cîmpul magnetic este cuplat mai slab decît la nivelul întregului corp. Tabel B2 DA pentru expunerea la cîmpuri magnetice cu frecvenţe cuprinse între 1Hz-10MHz
Gama de frecvenţe	Inducţia magnetică DA (B) joase [ľT] (RMS)	Inducţia magnetică DA (B) înalte [ľT] (RMS)	Inducţia magnetică DA pentru expunerea membrelor la un cîmp magnetic localizat [ľT] (RMS)
1 </= f < 8 Hz	2,0 x 10^5/f2	3,0 x 10^5/f	9,0 x 10^5/f
8 </= f < 25 Hz	2,5 x 10^4/f	3,0 x 10^5/f	9,0 x 10^5/f
25 </= f < 300 Hz	1,0 x 10³	3,0 x 10^5/f	9,0 x 10^5/f
300 Hz </= f < 3 kHz	3,0 x 10^5/f	3,0 x 10^5/f	9,0 x 10^5/f
3 kHz </= f </= 10 MHz	1,0 x 10²	1,0 x 10²	3,0 x 10²

B2-1: f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz); B2-2: pentru cîmpurile sinusoidale, DA joase şi DA înalte sînt valorile medii pătratice (RMS), care sînt egale cu valorile de vîrf împărţite la √2. În cazul cîmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată potrivit prevederilor punctelor 15-28 din Cerinţele minime se bazează pe metoda de ponderare a vîrfului (filtrare în domeniul timp), dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente. B2-3: DA pentru expunerea la cîmpuri magnetice reprezintă valorile maxime la nivelul poziţiei corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii şi la respectarea automată a VLE în toate condiţiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de expunere (VLE), desfăşurată potrivit prevederilor punctelor 15-28 din Cerinţele minime în condiţii specifice neuniforme, va prevedea criterii de calculare a mediei spaţiale a cîmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la cîţiva centimetri de corp, cîmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte. Tabel B3 DA pentru curentul electric de contact I_C
Frecvenţă	DA(I_C) curent electric de contact staţionar [mA] (RMS)
Pînă la 2,5 kHz	1,0
2,5 </= f < 100 kHz	0,4 f
100 kHz </= f </= 10 000 kHz	40
B3-1: f este frecvenţa exprimată în kilohertzi (kHz). Nivelurile de declanşare a acţiunii (DA) pentru inducţia magnetică a cîmpurilor magnetice statice. Tabel B4 DA pentru inducţia magnetică a cîmpurilor magnetice statice
Pericole	DA(B_O)
Interferenţa cu dispozitive implantate active, de exemplu stimulatoare cardiace	0,5 mT
Riscul de atracţie şi proiectare în cîmpul magnetic marginal (fringe field) al surselor de cîmp intens (> 100 mT)	3 mT

Anexa nr.3 la Cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de cîmpuri electromagnetice EFECTELE TERMICE Valori-limită de expunere şi niveluri de declanşare a acţiunii în gama de frecvenţe 100 kHz-300 GHz A. Valori-limită de expunere (VLE) VLE pentru efecte asupra sănătăţii pentru frecvenţe cuprinse între 100 kHz-6 GHz (tabelul A1) sînt limite pentru energia şi puterea absorbite pe unitate de masă de ţesut corporal generate de expunerea la cîmpuri electrice şi magnetice. VLE pentru efecte senzoriale pentru frecvenţe cuprinse între 0,3 GHz-6 GHz (tabelul A2) sînt limite pentru energia absorbită într-o masă redusă de ţesut de la nivelul capului în urma expunerii la cîmpuri electromagnetice. VLE pentru efecte asupra sănătăţii pentru frecvenţe de peste 6 GHz (tabelul A3) sînt limite pentru densitatea de putere a unei unde electromagnetice incidente pe suprafaţa corpului. Tabel A1 VLE pentru efecte asupra sănătăţii pentru expunerea la cîmpuri electromagnetice cuprinse între 100 kHz-6 GHz
VLE pentru efecte asupra sănătăţii	Valori SAR mediate pe orice perioadă de 6 minute
VLE legată de stresul termic la nivelul întregului corp ca medie a SAR în corp	0,4 Wkg^-1
VLE legată de stresul termic localizat la nivelul capului şi trunchiului ca SAR localizată în corp	10 Wkg^-1
VLE legată de stresul termic localizat la nivelul membrelor exprimat ca SAR localizată în membre	20 Wkg^-1
A1-1: masa de ţesut pe care se mediază SAR localizat reprezintă oricare 10 g de ţesut contiguu. SAR maxim astfel obţinut trebuie să fie valoarea utilizată pentru estimarea expunerii. Cele 10 g de ţesut trebuie să fie o masă de ţesut contiguu cu proprietăţi electrice aproximativ omogene. În definirea masei de ţesut contiguu se recunoaşte că acest concept poate fi utilizat în calculul dozimetric, dar că poate prezenta dificultăţi în cazul măsurătorilor fizice directe. Se poate utiliza o geometrie simplă, cum ar fi o masă tisulară de formă cubică sau sferică. VLE pentru efecte senzoriale de la 0,3 GHz la 6 GHz. Această VLE pentru efecte senzoriale (tabelul A2) este legată de evitarea efectelor auditive cauzate de expunerile capului la radiaţia pulsată de microunde. Tabel A2 VLE pentru efecte senzoriale pentru expunerea la cîmpuri electromagnetice cuprinse între 0,3 GHz-6 GHz
Gama de frecvenţe	Absorbţie de energie specifică localizată (SA)
0,3 </= f </= 6 GHz	10 mJkg^-1
A2-1: masa luată în calcul pentru evaluarea SA medie este de 10 g ţesut. Tabel A3 VLE pentru efecte asupra sănătăţii pentru expunerea la cîmpuri electromagnetice cuprinse între 6 GHz-300 GHz
Gama de frecvenţe	VLE pentru efecte asupra sănătăţii legate de densitatea de putere
6 GHz </= f </= 300 GHz	50 Wm^-2

A3-1: densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 20 cm² de zonă expusă. Valoarea medie a densităţilor spaţiale maxime de putere pentru 1 cm² nu trebuie să depăşească de 20 de ori valoarea de 50 Wm^-2. Densităţile de putere cuprinse între 6 şi 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de şase minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere se calculează ca medie pentru orice perioadă de 68/f^1,05 minute (unde f este frecvenţa exprimată în GHz) pentru a compensa scăderea progresivă a adîncimii de pătrundere odată cu creşterea frecvenţei. B. Nivelurile de declanşare a acţiunii (DA) Următoarele mărimi fizice şi valori se utilizează pentru indicarea nivelurilor de declanşare a acţiunii (DA), a căror valoare se stabileşte pentru a asigura, printr-o evaluare simplificată, respectarea VLE pertinente sau pentru care trebuie luate una sau mai multe dintre măsurile menţionate la punctele 29-43 din Cerinţele minime: – DA(E) pentru o intensitate a cîmpului electric E a cîmpului electric variabil în timp, aşa cum se specifică în tabelul B1; – DA(B) pentru inducţia magnetică B a cîmpului magnetic variabil în timp, aşa cum se specifică în tabelul B1; – DA(S) pentru densitatea de putere a undelor electromagnetice, aşa cum se specifică în tabelul B1; – DA(IC) pentru curentul electric de contact, aşa cum se specifică în tabelul B2; – DA(IL) pentru curentul electric în membre, aşa cum se specifică în tabelul B2. DA corespund valorilor de cîmp calculate sau măsurate la locul de muncă în absenţa lucrătorului, ca valoare maximă la nivelul poziţiei corpului sau la nivelul unei anumite părţi specificate a corpului. Nivelurile de declanşare a acţiunii (DA) pentru expunerea la cîmpuri electrice şi magnetice. DA(E) şi DA(B) sînt derivate din SAR sau din VLE a densităţii de putere (tabelele A1 şi A3) pe baza pragurilor legate de efectele termice interne cauzate de expunerea la un cîmp electric şi magnetic (extern). Tabelul B1 DA pentru expunerea la cîmpuri electrice şi magnetice cu frecvenţe cuprinse între 100 kHz-300 GHz
Gama de frecvenţe	Intensitatea cîmpului electric DA (E) [Vm^-1] (RMS)	Inducţia magnetic DA (B) [ľT] (RMS)	Densitatea de putere DA (S) [Wm^-2]
100 kHz </= f < 1 MHz	6,1 x 10²	2,0 x 10^6/f	-
1 </= f < 10 MHz	6,1 x 10^8/f	2,0 x 10^6/f	-
10 </= f < 400 MHz	61	0,2	-
400 MHz </= f < 2 GHz	3 x 10^-3 ^f1/2	1,0 x 10^-5 ^f1/2	-
2 </= f < 6 GHz	1,4 x 10²	4,5 x 10^-1	-
6 </= f </= 300 GHz	1,4 x 10²	4,5 x 10^-1	50

B1-1: f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz); B1-2: [DA(E)]² şi [DA(B)]² trebuie calculate ca medie pentru o perioadă de 6 minute. Pentru impulsuri RF, densitatea de putere de vîrf mediată pe durata impulsului este de cel mult 1 000 de ori mai mare decît valoarea respectivă DA(S). Pentru cîmpurile cu frecvenţe multiple, analiza se bazează pe însumare; B1-3: DA(E) şi DA(B) reprezintă valorile maxime calculate sau măsurate la nivelul poziţiei corpului lucrătorului. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii şi la respectarea automată a VLE în toate condiţiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de expunere (VLE), desfăşurată potrivit prevederilor punctelor 15-28 din Cerinţele minime în condiţii specifice neuniforme va prevedea criterii de calculare a mediei spaţiale a cîmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la cîţiva centimetri de corp, respectarea VLE se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte; B1-4: densitatea de putere este calculată ca medie pe orice suprafaţă de 20 cm² de zonă expusă. Valoarea medie a densităţilor spaţiale maxime de putere pentru 1 cm² nu trebuie să depăşească de 20 de ori valoarea de 50 Wm^-2. Densităţile de putere cuprinse între 6 şi 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de 6 minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice perioadă de 68/f^1,05 minute (unde f este frecvenţa exprimată în GHz) pentru a compensa scăderea progresivă a adîncimii de pătrundere odată cu creşterea frecvenţei. Tabel B2 DA pentru curenţi electrici de contact staţionari şi curenţi electrici induşi în orice membre
Gama de frecvenţe	Curent electric de contact staţionar DA(I_C), [mA] (RMS)	Curent electric indus în orice membre DA(I_L), [mA] (RMS)
100 kHz </= f < 10 MHz	40	-
10 MHz </= f </= 110 MHz	40	100
B2-1: [DA(I_L)]² trebuie calculată ca medie pentru o perioadă de 6 minute.