Hotărâre nr. 718 din 26.09.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Reglementării tehnice privind sticla cristal

nr. 718  din  26.09.2023

 (în vigoare 12.10.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 383-386 art. 902 din 12.10.2023

* * *

În temeiul art.3 alin.(6) din Legea nr.420/2006 privind activitatea de reglementare tehnică (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.92-102, art.125), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Reglementarea tehnică privind sticla cristal (se anexează).

2. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea a 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.718/2023

REGLEMENTARE TEHNICĂ

privind sticla cristal

Reglementarea tehnică privind sticla cristal transpune Directiva Consiliului nr.69/493/CEE din 15 decembrie 1969 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la sticla cristal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 326 din 29.12.1969, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/96/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive în domeniul liberei circulaţii a mărfurilor, având în vedere aderarea Bulgariei şi a României.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Reglementarea tehnică privind sticla cristal (în continuare – Reglementare tehnică) stabileşte cerinţele privind clasificarea, caracteristicile, etichetarea şi metodele pentru determinarea caracteristicilor chimice şi fizice ale categoriilor de sticlă cristal.

2. Prezenta Reglementare tehnică se aplică produselor clasificate la poziţia 7013 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014.

II. CERINŢE GENERALE CU PRIVIRE LA

PUNEREA LA DISPOZIŢIE PE PIAŢĂ

3. Produsele din sticlă cristal sunt puse la dispoziţie pe piaţă numai dacă respectă prezenta Reglementare tehnică.

4. Fiecare produs din sticlă cristal, în funcţie de caracteristicile stabilite în coloanele 3-6 din tabelul prezentat în anexa nr.1, trebuie să fie etichetat cu denumirea corespunzătoare prevăzută în coloana 1 din tabelul menţionat.

5. Etichetarea produselor din sticlă, asemănătoare ca aspect cu produsele din sticlă cristal, cu denumiri prevăzute în coloana 1 din tabelul prezentat în anexa nr.1, atunci când acestea nu deţin caracteristicile stabilite în coloanele 3-6 din tabelul menţionat, nu este permisă.

6. Dacă un produs din sticlă cristal este etichetat cu o denumire prevăzută în coloana 1 din tabelul prezentat în anexa nr.1, acesta poate purta simbolul de identificare corespunzător, prevăzut şi descris în coloanele 7 şi 8 din tabelul prezentat în anexa nr.1.

7. Denumirea şi simbolul de identificare, prevăzute în tabelul prezentat în anexa nr.1, pot fi aplicate pe aceeaşi etichetă.

8. În cazul în care o marcă comercială, denumirea unui producător sau orice altă inscripţie conţine ca parte principală, ca adjectiv sau ca rădăcină a unui cuvânt, o denumire prevăzută în coloana 1 din tabelul prezentat în anexa nr.1 sau o denumire care poate fi confundată cu aceasta, atunci marca comercială, denumirea unui producător sau orice altă inscripţie trebuie să fie precedată de:

1) denumirea vizibilă a produsului, dacă produsul deţine caracteristicile stabilite în coloanele 3-6 din tabelul prezentat în anexa nr.1;

2) descrierea clară a produsului, dacă acesta nu deţine caracteristicile stabilite în coloanele 3-6 din tabelul prezentat în anexa nr.1.

III. SUPRAVEGHEREA PIEŢEI

9. Supravegherea pieţei şi controlul produselor din sticlă cristal care sunt puse la dispoziţie pe piaţă se efectuează de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor, în condiţiile Legii nr.162/2023 privind supravegherea pieţei şi conformitatea produselor.

10. În cazul în care Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor constată că produsul din sticlă cristal care cade sub incidenţa prezentei Reglementări tehnice prezintă un risc, acesta efectuează o evaluare a produsului în cauză, acoperind cerinţele stabilite la capitolul II.

11. Evaluarea menţionată la pct.10 se bazează pe metodele de încercări prevăzute în anexa nr.2 şi care sunt efectuate de către laboratoarele de încercări acreditate, utilizate pentru supravegherea pieţei conform art.24 din Legea nr.162/2023 privind supravegherea pieţei şi conformitatea produselor.

12. În cazul în care, pe parcursul evaluării menţionate la pct.10, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor constată că produsul din sticlă cristal nu îndeplineşte cerinţele stabilite în prezenta Reglementare tehnică, acesta ia măsurile corespunzătoare pentru a interzice sau a restricţiona punerea la dispoziţie pe piaţă a produsului din sticlă cristal ori pentru a retrage produsul de pe piaţă.

Anexa nr.1

la Reglementarea tehnică privind sticla cristal

Clasificarea produselor din sticlă cristal

Anexa nr.2

la Reglementarea tehnică privind sticla cristal

METODE

pentru determinarea proprietăţilor chimice şi fizice

ale categoriilor de sticlă cristal

1. Analize chimice

1) Determinarea combinaţiei BaO + PbO

Se cântăresc, cu o precizie de 0,0001 grame, aproximativ 0,5 grame de praf de sticlă care se introduc într-un vas de platină. Se umezeşte cu apă şi se adaugă 10 mililitri de soluţie 15% de acid sulfuric şi 10 mililitri de acid fluorhidric. Se încălzeşte pe baie de nisip până când se degajă vapori albi. Se lasă să se răcească şi se tratează din nou cu 10 mililitri de acid fluorhidric. Se încălzeşte până la reapariţia vaporilor albi. Se lasă să se răcească şi se clătesc pereţii vasului cu apă. Se încălzeşte până la reapariţia vaporilor albi. Se lasă să se răcească, se adaugă cu grijă 10 mililitri de apă, apoi se transferă într-un pahar de 400 mililitri. Se clăteşte vasul de câteva ori cu soluţie de 10% acid sulfuric şi se diluează la 100 mililitri cu aceeaşi soluţie. Se fierbe 2-3 minute. Se lasă să stea peste noapte.

Se trece printr-un creuzet de filtrare cu porozitatea 4, se spală mai întâi cu soluţie de 10% acid sulfuric, apoi de două sau de trei ori cu alcool etilic. Se usucă timp de o oră în etuvă la 150°C. Se cântăreşte BaSO(4)+PbSO(4).

2) Determinarea BaO

Se cântăresc, cu o precizie de 0,0001 grame, aproximativ 0,5 grame de praf de sticlă care se introduc într-un vas de platină. Se umezeşte cu apă şi se adaugă 10 mililitri de acid fluorhidric şi 5 mililitri de acid percloric. Se încălzeşte pe baie de nisip până se degajă vapori albi.

Se lasă să se răcească şi se adaugă încă 10 mililitri de acid fluorhidric. Se încălzeşte până la reapariţia vaporilor albi. Se lasă să se răcească şi se clătesc pereţii vasului cu apă distilată. Se încălzeşte din nou şi se evaporă până aproape de uscare. Se începe din nou cu 50 mililitri de soluţie 10% acid clorhidric şi se încălzeşte uşor pentru a favoriza dizolvarea. Se transferă într-un pahar de 400 mililitri şi se diluează până la 200 de mililitri cu apă. Se aduce la fierbere şi se trece un curent de hidrogen sulfurat prin soluţia fierbinte. Când precipitatul de sulfură de plumb se lasă la fundul vasului, se întrerupe trecerea hidrogenului sulfurat. Se trece prin hârtie de filtru fină şi se spală cu apă rece saturată cu hidrogen sulfurat.

Se fierb filtratele şi apoi, dacă este necesar, se reduc prin evaporare la 300 mililitri. Se adaugă amestecului la fierbere 10 mililitri de soluţie 10% acid sulfuric. Se opreşte fierberea şi se lasă să stea cel puţin 4 ore.

Se trece prin hârtie de filtru fină, se spală cu apă rece. Se calcinează precipitatul la 1050 °C şi se cântăreşte BaSO(4).

3) Determinarea ZnO

Se evaporă filtratele de la separarea BaSO(4), astfel încât să se reducă volumul acestora la 200 mililitri. Se neutralizează cu amoniac în prezenţa roşului metil şi se adaugă 20 mililitri de acid sulfuric N/10. Se aduce pH-ul la 2 (pH metru) prin adăugarea de acid sulfuric N/10 sau sodă caustică N/10, după caz, şi se precipită sulfura de zinc la rece prin trecerea unui curent de hidrogen sulfurat. Se lasă precipitatul să sedimenteze 4 ore, apoi se colectează pe hârtie de filtru fină. Se spală cu apă rece saturată cu hidrogen sulfurat. Se dizolvă precipitatul de pe filtru prin turnarea a 25 mililitri de soluţie 10% acid clorhidric fierbinte. Se spală filtrul cu apă fiartă până se obţine un volum de aproximativ 150 mililitri. Se neutralizează cu amoniac în prezenţa hârtiei de turnesol, apoi se adaugă unu-două grame de urotropină solidă pentru a aduce soluţia la un pH de aproximativ 5. Se adaugă câteva picături de soluţie apoasă 0,5% xilenol-oranj proaspătă şi se titrează cu o soluţie de N/10 de Complexon III până când culoarea roz virează în culoarea galben-lămâie.

4) Determinarea K(2)O

Prin precipitarea şi cântărirea tetrafenilboratului de potasiu

Procedeu: două grame de sticlă sunt atacate, după pisare şi cernere, de 2 mililitri de HNO(3) concentrat, 15 mililitri de HCO(4), 25 mililitri de HF într-un vas de platină pe baie de apă, apoi pe baie de nisip. După degajarea unor vapori albi denşi de acid percloric (se continuă până la uscare), se dizolvă cu 20 de mililitri de apă fierbinte şi 2-3 mililitri de acid clorhidric concentrat.

Se transferă într-un balon gradat de 200 mililitri şi se completează volumul cu apă distilată.

Reactivi: soluţie 6% tetrafenilborat de sodiu: se dizolvă 1,5 grame de reactiv în 250 mililitri de apă distilată. Se elimină opalescenţa uşoară rămasă prin adăugarea a un gram de hidroxid de aluminiu. Se agită 5 minute şi se filtrează, avându-se grijă să se repete filtrarea primilor 20 de mililitri obţinuţi.

Soluţia de spălare pentru precipitat: se prepară puţină sare de potasiu prin precipitarea într-o soluţie de aproximativ 0,1 grame de KCl la 50 mililitri HCl N/10, în care se toarnă, sub agitare, soluţia de tetrafenilborat până la încetarea precipitării. Se filtrează prin produs sinterizat. Se spală cu apă distilată. Se usucă într-un desicator, la temperatura camerei. Se toarnă apoi 20-30 miligrame din sarea rezultată în 250 mililitri de apă distilată. Se agită din când în când. După 30 de minute se adaugă 0,5-1 grame de hidroxid de aluminiu. Se agită pentru câteva minute. Se filtrează.

Modul de lucru: se ia o parte alicotă de acid concentrat prin evaporare, care corespunde la aproximativ 10 miligrame de K(2)O. Se diluează până la aproximativ 100 mililitri. Se adaugă încet soluţia de reactiv, aproximativ 10 mililitri, echivalentul a 5 miligrame estimate de K(2)O, sub agitare uşoară. Se lasă să se liniştească maximum 15 minute, apoi se filtrează printr-un creuzet sinterizat tarat, de porozitate 3 sau 4. Se spală cu soluţie de spălare. Se usucă 30 de minute la temperatura de 120°C. Pentru K(2)O coeficientul de conversie este 0,13143.

5) Toleranţe admise

± 0,1 din valoarea absolută pentru fiecare determinare. Dacă analiza dă o valoare mai mică, ce se încadrează în toleranţele admise, decât limitele fixate (30%, 24% sau 10%), trebuie să se ia media a cel puţin 3 determinări. Dacă media respectivă este mai mare sau egală cu 29,95%, 23,95% şi, respectiv, 9,95%, sticla cristal trebuie să fie acceptată în categoria corespunzătoare la 30%, 24% şi, respectiv, 10%.

2. Determinări fizice

1) Densitate

Metoda balanţei hidrostatice cu o precizie de ± 0,01. Se cântăreşte o mostră de cel puţin 20 de grame în aer şi imersată în apă distilată, la temperatura de 20 °C.

2) Indice de refracţie

Indicele de refracţie se măsoară pe refractometru cu o precizie de ± 0,001.

3) Microduritate

Duritatea Vickers se măsoară conform Standardului SM ASTM E 92, dar utilizându-se o greutate de 50 de grame şi luându-se media a 15 determinări.