723/08.09.2017 Hotărîre cu privire la aprobarea Programului naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Programului naţional de incluziune

socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022

nr. 723  din  08.09.2017

 (în vigoare 15.09.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 335-339 art. 827 din 15.09.2017

* * *

În scopul executării prevederilor art.2 din Legea nr.166 din 9 iulie 2010 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.126-128, art.428) şi Legii nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.155-159, art.508), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Programul naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022, conform anexei nr.2.

2. Finanţarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022 se va efectua de către autorităţile responsabile din contul şi în limitele mijloacelor bugetului public naţional şi din alte surse financiare, conform legislaţiei în vigoare.

3. Autorităţile administraţiei publice centrale responsabile:

1) vor prevedea anual mijloacele financiare necesare realizării acţiunilor incluse în Planul de acţiuni nominalizat;

2) vor întreprinde, în baza competenţelor funcţionale, măsurile ce se impun pentru realizarea Programului naţional menţionat şi vor raporta anual, pînă la 1 martie, Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale rezultatele obţinute.

4. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să asigure:

1) în limitele mijloacelor financiare planificate şi aprobate, implementarea acţiunilor incluse în Planul de acţiuni nominalizat, conform cadrului legal şi necesităţilor la nivel local;

2) în baza competenţelor funcţionale, întreprinderea măsurilor ce se impun pentru realizarea Programului naţional menţionat şi să raporteze anual, pînă la 1 martie, Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale rezultatele obţinute.

5. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în baza rapoartelor prezentate de către autorităţile responsabile, va generaliza şi va prezenta Guvernului anual, pînă la 15 aprilie, un raport cu privire la realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului naţional numit.

6. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se atribuie Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.723 din 8 septembrie 2017

PROGRAMUL NAŢIONAL

de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022

I. DESCRIEREA SITUAŢIEI ACTUALE ŞI

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR

1. Programul naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022 (în continuare – Program) prevede o abordare intersectorială în incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi şi asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale acestora în egală măsură cu ceilalţi cetăţeni în toate domeniile vieţii sociale.

2. Necesitatea elaborării prezentului Program este determinată de problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi din Republica Moldova şi necesitatea creării unor condiţii indispensabile implementării Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (în continuare – Convenţia ONU), ratificată de către Republica Moldova prin Legea nr.166 din 9 iulie 2010. În acelaşi timp, prezentul Program prevede măsuri pentru implementarea recomandărilor experţilor internaţionali cu referire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova.

3. Liniile prioritare de intervenţie ale prezentului Program pentru următorii 6 ani au fost stabilite ca rezultat al consultărilor cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, societatea civilă, mediul academic şi persoane cu diferite tipuri de dizabilităţi.

4. Aprobarea prezentului Program va permite eficientizarea şi canalizarea eforturilor tuturor instituţiilor statului, a societăţii civile şi a partenerilor de dezvoltare în vederea asigurării implementării prevederilor Convenţiei ONU în diverse politici sectoriale şi intersectoriale.

5. Implementarea prezentului Program va asigura respectarea drepturilor şi participarea persoanelor cu dizabilităţi în societate, va crea oportunităţi mai bune de incluziune socială, contribuind astfel la realizarea de către Republica Moldova a angajamentelor naţionale şi internaţionale asumate în contextul obiectivelor strategice în domeniul asigurării drepturilor omului.

6. Conform datelor statistice, în Republica Moldova sînt înregistrate circa 181 mii de persoane cu dizabilităţi, inclusiv 12 mii de copii. Persoanele cu dizabilităţi reprezintă 5,2% din populaţia totală a ţării, iar copiii cu dizabilităţi constituie aproape 2% din numărul total al copiilor din Republica Moldova.

7. Ratificarea Convenţiei ONU de către Republica Moldova a marcat o schimbare importantă în abordarea dizabilităţii, nu doar prin prisma protecţiei sociale şi a stării de sănătate, dar şi din punctul de vedere al promovării şi respectării drepturilor omului, al incluziunii sociale, al valorii umane şi al egalităţii de şanse.

8. În vederea realizării prevederilor Convenţiei ONU, prin Legea nr.169 din 9 iulie 2010 a fost aprobată Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013). Scopul Strategiei a fost reformarea politicii statului în domeniul dizabilităţii, cuprinzînd liniile directoare de acţiuni în domeniul armonizării sistemului de protecţie socială cu standardele Uniunii Europene şi prevederile Convenţiei ONU. În perioada anilor 2014-2017, în lipsa unui plan naţional de acţiuni axat pe implementarea Convenţiei ONU, totuşi, au fost realizate un şir de acţiuni care s-au încadrat în prevederile acesteia. În acelaşi timp, în luna martie 2017 a fost prezentat primul raport de ţară privind implementarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

9. Astfel, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în parteneriat cu societatea civilă s-au angajat în realizarea unor măsuri axate pe racordarea cadrului legislativ-normativ naţional la standardele internaţionale în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, modificarea metodologiei de determinare a dizabilităţii, diversificarea serviciilor sociale comunitare destinate persoanelor cu dizabilităţi, adaptarea programelor educaţionale la necesităţile copiilor cu dizabilităţi, dezvoltarea serviciilor de orientare, formare şi reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi, adaptarea infrastructurii sociale la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi.

10. La 2 ani de la ratificarea Convenţiei ONU, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, precum şi Legea nr.121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalităţii. Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi prevede asigurarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi în egală măsură cu alţi cetăţeni la protecţie socială, asistenţă medicală, reabilitare, educaţie, muncă, viaţă publică, mediul fizic, transport, tehnologii şi sisteme informaţionale, de comunicare şi la alte utilităţi şi servicii la care are acces publicul larg. Legea cu privire la asigurarea egalităţii are drept scop prevenirea şi combaterea discriminării, precum şi asigurarea egalităţii în sferele politică, economică, socială, culturală şi alte sfere ale vieţii, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar.

11. Instituţiile responsabile de promovarea şi realizarea politicii în domeniu au întreprins măsuri pentru a asigura implementarea Convenţiei ONU, precum: elaborarea şi aprobarea strategiilor sectoriale, care vizează inclusiv persoanele cu dizabilităţi; reglementarea şi pilotarea serviciilor comunitare alternative celor rezidenţiale; aplicarea unor noi mecanisme de protecţie socială a populaţiei cu venituri mici; crearea grupurilor de lucru multisectoriale în vederea ajustării legislaţiei naţionale la prevederile Convenţiei ONU.

12. Cu toate acestea, Raportorul Special al ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ca urmare a vizitei de monitorizare întreprinse în septembrie 2015 în Republica Moldova, a atestat o serie de provocări, care stagnează incluziunea socială, precum: stigmatizarea şi excluderea persoanelor cu dizabilităţi, provocări economice şi financiare, certificarea ineficientă şi inechitabilă a dizabilităţii, lipsa de accesibilitate, accesul limitat al copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi în instituţii educaţionale incluzive, bariere în accesul la justiţie, existenţa instituţiilor rezidenţiale şi disponibilitatea redusă de servicii sociale comunitare.¹

_____________________________

¹http://md.one.un.org/content/unct/moldova/ro/home/publications/joint-publications/report-of-the-special-rapporteur-on-the-rights-of-persons-with-d.html 

13. De asemenea, la 4 noiembrie 2016, în cadrul Sesiunii a 26-a a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (Evaluarea periodică universală 2016) şi la 21-22 martie 2017, în cadrul Sesiunii a 17-a a Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, la care a fost audiat Raportul de ţară privind implementarea Convenţiei ONU, Republica Moldova a primit mai multe recomandări specifice domeniului de dizabilitate. Astfel, se relevă necesitatea întreprinderii în continuare a măsurilor care au ca scop îmbunătăţirea situaţiei persoanelor cu dizabilităţi şi consolidarea, în acest sens, a eforturilor tuturor autorităţilor administraţiei publice, societăţii civile şi ale altor actori sociali relevanţi.

14. În urma analizei situaţiei au fost constatate o serie de aspecte particulare, care influenţează incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova, printre care:

1) insuficienţa măsurilor de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi în comunitate;

2) educarea unui număr semnificativ de copii cu dizabilităţi în medii şcolare segregative (şcoli speciale, şcoli auxiliare), la domiciliu sau plasarea în instituţii rezidenţiale sociale;

3) accesul redus al persoanelor cu dizabilităţi la servicii medicale, de abilitare şi reabilitare de calitate;

4) rata scăzută de angajare în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi ca rezultat al pregătirii profesionale deficitare, lipsei serviciilor de reabilitare profesională, lipsei locurilor de muncă acomodate rezonabil la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;

5) participarea redusă a persoanelor cu dizabilităţi la viaţa politică, publică şi culturală;

6) inaccesibilitatea infrastructurii, transporturilor, informaţiei şi comunicaţiilor pentru persoanele cu dizabilităţi;

7) accesul redus la justiţie al persoanelor cu dizabilităţi şi la măsurile de ocrotire/suport în exercitarea capacităţii juridice;

8) capacităţi instituţionale insuficiente pentru implementarea Convenţiei ONU;

9) nivelul scăzut de cunoaştere a drepturilor omului de către populaţie, în general, şi, respectiv, a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;

10) mecanisme ineficiente de aplicare a legislaţiei în vigoare şi lipsa măsurilor active, care ar asigura obligativitatea respectării acesteia.

În domeniul protecţiei sociale

15. Ca rezultat al implementării Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013), în ultimii ani a fost îmbunătăţit cadrul legislativ-normativ în domeniu, a fost reformată instituţia responsabilă de determinarea dizabilităţii, au fost fortificate capacităţile Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a structurilor sale teritoriale, au fost majorate cuantumurile unor prestaţii adresate persoanelor cu dizabilităţi şi a fost revizuit modul de stabilire şi plată, au fost diversificate şi dezvoltate mai multe tipuri de servicii sociale comunitare (locuinţă protejată, casă comunitară, echipă mobilă, asistenţă personală, Serviciul social “Respiro”, plasament familial pentru adulţi), inclusiv în scop de prevenire a instituţionalizării şi dezinstituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi.

16. Potrivit Rapoartelor sociale anuale se constată creşterea numărului de persoane cu dizabilităţi care beneficiază de servicii sociale comunitare şi descreşterea numărului de beneficiari instituţionalizaţi în servicii de plasament rezidenţial din subordinea Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale. Cu toate acestea, serviciile sociale comunitare nu sînt suficiente pentru a răspunde necesităţilor persoanelor cu dizabilităţi. Conform datelor structurilor teritoriale de asistenţă socială, pe parcursul ultimului an au beneficiat lunar de servicii de îngrijire socială la domiciliu 3 800 de persoane cu dizabilităţi, de asistenţă personală – 2 295 de persoane cu dizabilităţi severe, de serviciile centrelor de zi – 440 de persoane cu dizabilităţi. În case comunitare erau plasaţi 51 de persoane cu dizabilităţi, în locuinţe protejate – 26 de persoane cu dizabilităţi, în plasament familial pentru adulţi – 41 de persoane cu dizabilităţi, în serviciul social “Respiro” – 216 persoane cu dizabilităţi, iar de serviciile echipei mobile au beneficiat circa 600 de persoane cu dizabilităţi. În acelaşi timp, în instituţiile rezidenţiale din subordinea Ministerului Sănătăţii, Muncii, Protecţiei Sociale sînt plasate circa 2 000 de persoane cu dizabilităţi mintale. În acest context, este necesară dezvoltarea în continuare a serviciilor comunitare pentru a asigura traiul independent în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, pentru a preveni instituţionalizarea, precum şi dezinstituţionalizarea acestora.

17. O altă măsură de protecţie pentru asigurarea mobilităţii persoanelor cu dizabilităţi fizice este asigurarea cu mijloace ajutătoare tehnice, măsură realizată prin intermediul Centrului Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare. Prin Hotărîrea Guvernului nr.567 din 26 iulie 2011 a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de asigurare a unor categorii de cetăţeni cu mijloace ajutătoare tehnice. Confecţionarea mijloacelor ajutătoare tehnice este realizată de către Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare cu materie primă importată. În ultimii ani, asigurarea cu fotolii rulante se realizează în cadrul unui parteneriat cu societatea civilă (donatorii asigură piesele, iar din mijloacele financiare ale statului se asigură asamblarea fotoliilor rulante). Totuşi, este necesară suplimentarea mijloacelor financiare de la bugetul de stat pentru asigurarea cu mijloace ajutătoare tehnice, în special cu fotolii rulante adaptate la nevoile persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv a copiilor cu dizabilităţi şi la condiţiile de infrastructură.

18. Conform datelor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, de pensie de dizabilitate beneficiază circa 133 000 de persoane, de alocaţie socială de stat – circa 39 000 de persoane cu dizabilităţi din copilărie şi copii cu dizabilităţi, iar de alocaţie pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere – circa 15 300 de beneficiari. În vederea îmbunătăţirii condiţiilor şi a modului de trai al persoanelor cu dizabilităţi este necesară în continuare indexarea/majorarea anuală a prestaţiilor sociale.

19. O modalitate de susţinere a persoanelor cu dizabilităţi cu venituri mici este ajutorul social şi ajutorul pentru perioada rece a anului. Din numărul total de cereri privind acordarea ajutorului social (circa 155 000), aproximativ 54 400 de cereri au în componenţa familiei cel puţin o persoană cu dizabilităţi. Aceasta demonstrează, încă o dată, necesitatea susţinerii acestor familii prin intermediul prestaţiilor şi serviciilor sociale, dar şi prin măsuri de stimulare a angajării.

În domeniul educaţiei

20. În vederea garantării dreptului la educaţie în medii şcolare incluzive a tuturor copiilor, prin Hotărîrea Guvernului nr.523 din 11 iulie 2011 a fost a aprobat Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020, în baza căruia au fost dezvoltate servicii alternative, precum şi servicii de suport: Centrul Republican de Asistenţă Psihopedagogică (la nivel central), Serviciul de Asistenţă Psihopedagogică (la nivel raional), centre de resurse şi comisii interdisciplinare (în cadrul instituţiilor generale de învăţămînt). De asemenea, au fost angajate progresiv cadre didactice de sprijin pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, inclusiv pentru copiii cu dizabilităţi.

21. În anul de studii 2015-2016, numărul de copii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în instituţiile de învăţămînt general a constituit 8 564 de copii şi 1 829 de copii cu dizabilităţi. În acelaşi timp, la sfîrşitul anului 2015, în subordinea Ministerului Educaţiei erau 30 de instituţii rezidenţiale, în care au fost instituţionalizaţi 1 573 de copii, dintre care 439 de copii se aflau în 6 şcoli speciale şi 549 de copii – în 14 şcoli-internat auxiliare.² Astfel, copiii cu dizabilităţi senzoriale (auz, văz), cu dizabilităţi intelectuale şi cu dizabilităţi multiple rămîn în continuare în medii şcolare segregate sau în instituţii rezidenţiale sociale.

_____________________________

² http://edu.gov.md/sites/default/files/raport-me-2015.pdf 

22. Educaţia incluzivă se realizează progresiv în instituţiile de învăţămînt, dar marea majoritate a grădiniţelor sînt inaccesibile copiilor cu dizabilităţi de vîrstă antepreşcolară. Din acest considerent, în prezentul Program sînt incluse acţiuni care se încadrează în Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive, dar cu accent pe incluziunea copiilor şi a tinerilor cu diferite tipuri de dizabilităţi, inclusiv a copiilor mici.

În domeniul sănătăţii

23. Asigurarea dreptului la sănătate este un subiect problematic, invocat de persoanele cu dizabilităţi. Problemele cele mai stringente în acest domeniu sînt:

1) aprovizionarea insuficientă cu medicamente a persoanelor cu dizabilităţi;

2) accesibilitatea redusă a infrastructurii instituţiilor medico-sanitare, în special în mediul rural;

3) insuficienţa serviciilor şi măsurilor de reabilitare medicală pentru prevenirea dizabilităţii;

4) echipamentele neadaptate pentru persoanele cu dizabilităţi fizice în serviciile de planificare familială;

5) obţinerea consimţămîntului informat pentru tratament şi spitalizare în cazul persoanelor cu probleme de sănătate mintală.

24. Serviciile de sănătate mintală se acordă, în prezent, în cea mai mare parte, în cadrul spitalelor de psihiatrie, dar se pune accent şi pe dezvoltarea sistemului de acordare a serviciilor de sănătate mintală la nivel de comunitate, care este în proces de dezvoltare, ca urmare a reglementării modului de organizare şi funcţionare a Centrului comunitar de sănătate mintală (Hotărîrea Guvernului nr.55 din 30 ianuarie 2012) şi aprobării Programului naţional privind sănătatea mintală pe anii 2017-2021 (Hotărîrea Guvernului nr.337 din 26 mai 2017). În pofida reformării sistemului de sănătate mintală (dezvoltării centrelor comunitare de sănătate mintală), pe plan naţional se atestă o insuficienţă de servicii de sănătate mintală, care să acopere necesităţile persoanelor cu probleme de sănătate mintală din toate localităţile ţării.

25. Analizele efectuate mai atestă accesul limitat al persoanelor cu dizabilităţi la mijloace asistive, în special în cazul dizabilităţilor senzoriale (asigurarea cu proteze oculare, produse tiflotehnice, proteze şi aparate auditive). Astfel, se relevă necesitatea dezvoltării unor programe naţionale cu finanţare de la bugetul de stat şi de la fondul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală pentru asigurarea cu mijloace asistive.

26. În vederea prestării serviciilor de intervenţie timpurie, prin Hotărîrea Guvernului nr.816 din 30 iunie 2016 a fost reglementat serviciul de intervenţie timpurie, iar prin Hotărîrea Guvernului nr.714 din 6 iunie 2016 acest tip de serviciu a fost inclus în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Respectiv, este necesară extinderea serviciilor de intervenţie timpurie la nivel naţional.

27. O altă provocare este reabilitarea copiilor cu dizabilităţi, măsură care se realizează doar în cîteva instituţii: Centrul de reabilitare pentru copii “Sergheevca”, Centrul de recuperare pentru copii “Ceadîr-Lunga” şi Centrul republican de reabilitare pentru copii, care sînt suprasolicitate.

28. Atît la nivel internaţional, cît şi la nivel naţional se înregistrează creşterea numărului de persoane care suferă de tulburări din spectrul autist. La nivel internaţional 1 din 100 de copii prezintă tulburări din spectrul autist, iar în Republica Moldova, conform datelor, se află în supravegherea medicilor psihiatri 277 de persoane cu autism. În acest context, se impune necesitatea efectuării pe scară largă a screeningului pentru depistarea autismului la copiii de vîrstă ţintă (pînă la 2 ani) şi acordarea serviciilor de reabilitare medicală, educaţională şi socială pentru aceştia.

În domeniul muncii

29. Pe parcursul ultimilor ani au fost întreprinse mai multe măsuri pentru stimularea angajării persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv angajarea în cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă a 86 de unităţi de personal responsabil pentru prestarea serviciilor de ocupare şi protecţie în caz de şomaj al persoanelor cu dizabilităţi şi a altor categorii de persoane vulnerabile.

30. Conform datelor Casei Naţionale de Asigurări Sociale circa 40 000 de persoane cu dizabilităţi achită contribuţii de asigurări sociale, respectiv sînt angajate în cîmpul muncii.

31. Conform raportului Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe parcursul anului 2016 au fost înregistrate cu statut de şomeri 773 de persoane cu dizabilităţi, au fost susţinute la plasarea în cîmpul muncii 342 de persoane sau 44% din numărul total al persoanelor cu dizabilităţi înregistrate. În scopul facilitării integrării pe piaţa muncii, au urmat cursuri de formare profesională 87 de persoane cu dizabilităţi. Servicii de informare şi consiliere profesională au fost oferite pentru 692 de persoane cu dizabilităţi.

32. Datele Inspectoratului de Stat al Muncii denotă că nu toţi angajatorii se conformează prevederilor legislaţiei în vigoare, care reglementează plasarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi.

33. Această situaţie denotă insuficienţa oportunităţilor de angajare pentru persoanele cu dizabilităţi, care se datorează mai multor factori, precum: lipsa locurilor de muncă, pregătirea profesională, insuficienţa serviciilor de reabilitare profesională, lipsa unor mecanisme de stimulare a angajatorilor în cazul creării, rezervării şi/sau adaptării la locurile de muncă pentru ocuparea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi.

În domeniul participării la viaţa politică, publică şi culturală

34. Conform prevederilor legale, statul asigură persoanelor cu dizabilităţi dreptul şi oportunitatea de a alege şi de a fi ales, dreptul la proceduri şi materiale de vot adecvate, accesibile şi uşor de înţeles şi de utilizat, dreptul de a-şi exprima opţiunea prin vot secret la alegeri şi referendumuri, fără intimidare, dreptul de a deţine efectiv un mandat de persoană aleasă şi de a îndeplini orice funcţie publică la nivel executiv sau legislativ, facilitînd utilizarea tehnologiilor noi şi de asistare, acolo unde este cazul. Republica Moldova a înregistrat anumite progrese în asigurarea drepturilor politice a persoanelor cu dizabilităţi, în special cu referire la modificarea Codului electoral (prevederi privind accesibilitatea) şi testarea unei noi alternative de vot pentru persoanele cu dizabilităţi de vedere.

35. Cu toate acestea, există dificultăţi în asigurarea participării efective a persoanelor cu diferite tipuri de dizabilităţi la viaţa publică şi politică. În cazul persoanelor cu dizabilităţi de vedere cea mai practicată modalitate de vot este “însoţirea în cabina de vot de către o persoană de încredere”, în timp ce în cazul persoanelor nedeplasabile se utilizează “urna de vot mobilă”, conform prevederilor Codului electoral. Totodată, Raportorul Special al ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi exprimă îngrijorare privind asigurarea dreptului la vot a persoanelor cu dizabilităţi mintale şi intelectuale, recunoscute incapabile prin hotărîrea instanţei de judecată.³

_____________________________

³http://md.one.un.org/content/unct/moldova/ro/home/publications/joint-publications/report-of-the-special-rapporteur-on-the-rights-of-persons-with-d.html 

36. În acelaşi timp, se atestă unele probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi din comunităţi în procesul participării la viaţa politică şi publică, printre care: informarea insuficientă a membrilor birourilor electorale ale secţiei de votare referitor la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi; accesibilitatea redusă la intrare şi în interiorul secţiilor de votare; amplasarea unor secţii de votare la etajul doi; lipsa WC-urilor adaptate în localurile unde sînt amplasate secţiile de votare; insuficienţa serviciilor de asistenţă personală, care să faciliteze accesul persoanelor cu dizabilităţi la secţiile de votare; nivelul scăzut de informare a persoanelor cu dizabilităţi privind platformele electorale.⁴

_____________________________

⁴ Raportul de monitorizare privind respectarea dreptului la vot a persoanelor cu dizabilităţi în timpul alegerilor locale din Iunie 2015//Disponibil pe:

http://www.advocacy.md/sites/newadvocacy/files/Raportul%20de%20monitorizare%20privind%20respectarea%20dreptului%20la%20vot%20a%20persoanelor%20cu%20dizabilit%C4%83%C8%9Bi%20%C3%AEn%20timpul%20alegerilor%20locale%20din%20Iunie%202015.pdf 

37. Antrenarea persoanelor cu dizabilităţi în activităţi culturale, recreative şi sportive este realizată anual de către autorităţile administraţiei publice în parteneriat cu societatea civilă, cu ocazia diferitor evenimente, în scopul asigurării implicării şi participării sociale a persoanelor cu dizabilităţi. Însă, aceste evenimente nu sînt suficiente pentru a asigura o participare activă la viaţa culturală şi sportivă, atestîndu-se faptul că persoanele cu dizabilităţi nu au acces în toate instituţiile culturale, în sălile de sport din multiple cauze, precum: inaccesibilitatea mediului fizic, imposibilitatea achitării biletelor de intrare, abonamentelor sportive.

În domeniul accesibilităţii la clădiri, la drumuri, la transporturi, la informaţie şi la comunicaţii

38. Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.60 din 30 martie 2012 (art.17-26), care reglementează politica de stat în domeniul accesibilităţii, instituţiile statului au întreprins o serie de măsuri pentru implementarea prevederilor respective. Astfel, a fost elaborat Planul de acţiuni privind implementarea măsurilor de asigurare a accesibilităţii persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.599 din 13 august 2013. Ulterior, Inspecţia de Stat în Construcţii a instituit un grup de lucru pentru efectuarea verificărilor planificate în vederea respectării cerinţelor de accesibilitate a infrastructurii sociale, precum şi pentru elaborarea recomandărilor privind armonizarea normativelor naţionale cu cele internaţionale. Totodată, autoritatea naţională competentă în domeniu a elaborat un nou Plan de acţiuni privind implementarea măsurilor de asigurare a accesibilităţii persoanelor cu dizabilităţi la infrastructură socială pentru perioada anilor 2017-2020, care este în proces de definitivare şi urmează a fi aprobat de către Guvern. De asemenea, au fost întreprinse unele acţiuni, precum lucrări de accesibilizare a gărilor şi staţiilor auto şi feroviare, oferirea unui vagon accesibil persoanelor cu dizabilităţi în cadrul transportului feroviar, precum şi a fost aprobat Regulamentul cu privire la paginile oficiale ale autorităţilor administraţiei publice în reţeaua Internet (Hotărîrea Guvernului nr.188 din 3 aprilie 2012).

39. Cu toate acestea, accesibilitatea la clădiri, la drumuri, la transporturi, la informaţie şi la comunicaţii rămîne critică şi generează o serie de impedimente în procesul de incluziune socială. Potrivit Raportului generalizat privind inventarierea instituţiilor publice şi de menire socială existente, din cele 5 137 de obiecte supuse inventarierii sub aspect de accesibilitate, 3 440 nu sînt adaptate sau nu corespund normelor.⁵ Pe de altă parte, organizaţiile societăţii civile conchid că în realitate numărul clădirilor de menire publică accesibile pentru persoanele utilizatoare de fotolii rulante este mult mai mic, iar în cazul persoanelor cu dizabilităţi de vedere accesibilitatea este practic inexistentă. Aceste probleme apar din cauza lipsei unui mecanism de stat eficient de evaluare, monitorizare şi responsabilizare privind conformarea la normativele şi standardele în construcţii. De asemenea, se constată nerespectarea, în cele mai multe cazuri, a cerinţei de asigurare a accesibilităţii la mijloacele de transport în comun pentru persoanele cu dizabilităţi.

_____________________________

⁵ http://www.parliament.md/LinkClick.aspx?fileticket=EuMfL%2F8dN4o%3D&tabid=202&language=ro-RO 

40. În ceea ce priveşte accesul la informaţie a persoanelor cu dizabilităţi senzoriale (auz,văz), se atestă faptul că nu este asigurată în volumul necesar interpretarea în limbajul mimico-gestual la posturile de televiziune, iar informaţia de interes public nu este disponibilă în limbajul Braille. Adoptarea Regulamentului privind prestarea serviciilor de comunicare prin utilizarea limbajului mimico-gestual/limbajului semnelor cu ajutorul interpretului (Hotărîrea Guvernului nr.333 din 14 mai 2014) reprezintă o reuşită importantă în asigurarea prestării serviciilor de interpretare în limbajul mimico-gestual. Totodată, există unele impedimente în prestarea de calitate a serviciilor de interpretare în limbajul mimico-gestual din cauza lipsei unui centru de pregătire a interpreţilor.

41. Pentru a asigura posibilitatea accesului persoanelor cu dizabilităţi la paginile web oficiale, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.188 din 3 aprilie 2012, este necesară aplicarea standardelor internaţionale privind accesibilitatea la paginile web. Totodată, alte acte normative în domeniu, inclusiv Legea nr.467-XV din 21 noiembrie 2003 cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat, nu au fost completate cu prevederi care ar asigura accesibilitatea informaţională pentru persoanele cu dizabilităţi.

42. Astfel, neadaptarea clădirilor, transportului public şi informaţiei la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi constituie bariere în exercitarea drepturilor lor fundamentale în condiţii de egalitate cu celelalte persoane, fiind în continuare o provocare în domeniul incluziunii sociale.

În domeniul juridic

43. Cu scopul de a armoniza legislaţia şi practicile naţionale cu prevederile art.12 al Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, au fost realizate mai multe măsuri, printre care: instituirea grupului de lucru cu participarea reprezentanţilor organelor centrale de specialitate din domeniul justiţiei, sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale, precum şi a organizaţiilor societăţii civile; elaborarea studiilor privind capacitatea de exerciţiu şi declararea incapacităţii; adoptarea Legii nr.66 din 13 aprilie 2017 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative.

44. Modificările şi completările operate prin Legea nr.66 din 13 aprilie 2017 au drept scop reformarea instituţiei tutelei ca măsură de protecţie a persoanelor declarate incapabile, diversificînd-o pentru a răspunde necesităţii de a adapta măsura la situaţia specifică a persoanei fizice vizate (ocrotire, curatela, tutela). În pofida măsurilor întreprinse, este necesar de elaborat şi de aprobat cadrul normativ conex în scopul asigurării aplicabilităţii Legii nr.66 din 13 aprilie 2017 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, instituirea unei autorităţi responsabile de coordonarea, monitorizarea şi aplicarea prevederilor legislaţiei adoptate, a măsurilor de ocrotire/suport, precum şi de elaborarea şi aprobarea instrumentelor de evaluare, de organizarea formării profesionale iniţiale şi continue a specialiştilor responsabili de aplicarea prevederilor legislaţiei privind capacitatea de exerciţiu. Necesităţile enumerate reiese din problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi şi familiile acestora, precum şi a autorităţile publice locale (autorităţile tutelare), care întîmpină dificultăţi în procesul de exercitare a atribuţiilor de autorităţi tutelare stabilite prin legislaţie. Anterior, în cadrul Evaluării Periodice Universale, ciclul al doilea din 2016, şi în cadrul audierii de către Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi a Raportului de ţară cu privire la implementarea Convenţiei ONU (din martie 2017) au fost făcute recomandări cu privire la necesitatea ajustării legislaţiei naţionale care reglementează capacitatea de exerciţiu în Republica Moldova la prevederile Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

45. O altă problemă, invocată de Raportorul Special al ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, dar şi de organizaţiile societăţii civile, este accesul limitat la justiţie a persoanelor cu dizabilităţi fizice şi senzoriale (auz, văz).⁶ Îngrădirea accesului este din cauza inaccesibilităţii la clădirile instanţelor, neadaptării la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi a procedurilor în instanţe, a serviciilor necalitative acordate persoanelor cu dizabilităţi de avocaţii, care oferă asistenţă juridică pro bono (gratuită).

_____________________________

⁶http://md.one.un.org/content/unct/moldova/ro/home/publications/joint-publications/report-of-the-special-rapporteur-on-the-rights-of-persons-with-d.html 

În domeniul monitorizării, coordonării şi colectării datelor

46. Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi prevede expres în art.33 condiţia monitorizării naţionale a implementării Convenţiei. În acest context, monitorizarea din partea autorităţilor administraţiei publice a implementării Convenţiei se realizează prin intermediul Consiliului naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, care, pînă la momentul actual, nu dispune de un secretariat permanent, care ar facilita activitatea acestuia. Pe lîngă aceasta, monitorizarea independentă este realizată de către Consiliul de experţi pentru monitorizarea implementării Convenţiei ONU privind drepturile persoanele cu dizabilităţi, de pe lîngă Avocatul Poporului (Dispoziţia Avocatului Poporului, nr.01-09/16 din 30 mai 2016), constituit din 7 membri, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniu.

47. Lipsa datelor statistice dezagregate cu privire la persoanele cu dizabilităţi, în special a datelor cu referire la tipul dizabilităţii, constituie o altă problemă care reprezintă o dificultate în procesul de elaborare a programelor privind necesităţile persoanelor cu dizabilităţi.

În domeniul sensibilizării opiniei publice

48. În ultimii ani au fost realizate mai multe măsuri de sensibilizare a opiniei publice privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi rolul acestora în societate, inclusiv prin mediatizarea unor practici incluzive de succes. Cu toate acestea, în Republica Moldova continuă să predomine stereotipurile negative şi prejudecăţile în raport cu persoanele cu dizabilităţi. Potrivit Studiului privind percepţiile şi atitudinile faţă de egalitate, realizat în anul 2015, mai mult de jumătate din respondenţi nu acceptă în calitate de vecin, prieten sau membru de familie persoane din grupurile marginalizate, inclusiv persoane cu dizabilităţi intelectuale.⁷ În acelaşi timp, persoanele cu dizabilităţi mentale şi intelectuale sînt percepute preponderent negativ: 27,7% îi percep ca “nenorociţi”, 17,2% îi consideră ca fiind “persoane periculoase”, 7,2% – “persoane care trebuie izolate”, iar aproximativ 6% atestă o atitudine de dispreţ.

_____________________________

⁷ http://md.one.un.org/content/dam/unct/moldova/docs/pub/RO_Studiu%20Perceptii%202015_FINAL_2016%20Febr%2025_Imprimat.pdf 

49. Persoanele cu dizabilităţi fizice, în comparaţie cu grupul precedent, sînt percepute de către intervievaţi de la neutru spre pozitiv. Totuşi, în raport cu acest grup prevalează percepţiile negative. Circa 60% dintre respondenţi îi asociază cu “invalid, calic”, 33,6% dintre respondenţi îi consideră “fără picior, mînă”, aproximativ 25% dintre respondenţi – “nu se pot îngriji” şi “nu pot lucra”. Printre percepţiile neutre, ponderi mai mari a înregistrat opţiunea “necesită ajutor de la stat/de la alte persoane” (30,6%) şi “sînt singuratici” (16%). Printre percepţiile pozitive au fost relatate în ponderi semnificative calificativele: “luptători” – 12,6%, “buni la suflet” – 11,8%, “optimişti” – 10%.

50. Cu referire la angajarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi fizice se observă că 81,9% dintre respondenţi consideră că aceştia pot munci şi doar 12,2% consideră că persoanele cu dizabilităţi sînt incapabile de a munci. Din totalul respondenţilor, circa 63,6% consideră că copiii cu dizabilităţi ar trebui să fie educaţi în clase obişnuite, iar 27,3% dintre cei intervievaţi cred că copiii cu dizabilităţi ar trebui să fie educaţi în şcoli separate.

51. Astfel, datele studiilor relevă necesitatea desfăşurării unor campanii de informare şi sensibilizare cu mesaje şi materiale elaborate din perspectiva drepturilor omului şi a incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.

52. Analiza SWOT reflectă caracteristicile mediului intern (puncte tari şi puncte slabe) şi ale mediului extern (oportunităţi şi riscuri), care avantajează sau stagnează procesul de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi.

1) Puncte tari:

a) ratificarea de către Republica Moldova a Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi;

b) cadrul legal şi cadrul instituţional actual creează premise importante pentru implementarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi;

c) existenţa programelor şi strategiilor sectoriale la nivel naţional, care conţin inclusiv unele acţiuni axate pe incluziunea persoanelor cu dizabilităţi;

d) diversificarea şi dezvoltarea continuă în ultimii ani a serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi;

e) parteneriatele stabilite între instituţiile statului şi organizaţiile societăţii civile în scop de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi;

f) existenţa la nivel naţional a practicilor pozitive de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi în diferite domenii ale vieţii.

2) Puncte slabe:

a) lipsa mecanismelor eficiente de implementare a unor prevederi legale, care stipulează incluziunea persoanelor cu dizabilităţi în diferite domenii ale vieţii;

b) colaborarea insuficientă între diferite instituţii ale autorităţii administraţiei publice centrale şi locale în vederea abordării intersectoriale a problemelor privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi;

c) servicii de asistenţă socială, de reabilitare şi de suport destinate persoanelor cu dizabilităţi insuficiente şi distribuite neuniform în teritoriu;

d) pregătirea insuficientă a specialiştilor din diferite sectoare referitor la accesibilitate, tehnologii şi mijloace asistive, acomodare rezonabilă, drepturile persoanelor cu dizabilităţii;

e) existenţa practicilor segregative de abordare a persoanelor cu dizabilităţi prin instituţionalizarea acestora şi lipsirea de capacitate de exerciţiu;

f) accesibilitatea redusă la nivel naţional a clădirilor, a infrastructurii drumurilor, a transporturilor, a informaţiei şi comunicaţiilor pentru persoanele cu diferite tipuri de dizabilităţi;

g) lipsa unui sistem naţional de colectare şi prelucrare a datelor statistice cu privire la dizabilitate, care să ofere posibilitatea unor analize profunde pe diverşi indicatori statistici;

h) atitudinea negativă şi discriminatorie a unor cetăţeni şi specialişti din instituţii publice şi private faţă de persoanele cu dizabilităţi.

3) Oportunităţi:

a) asistenţa tehnică din partea partenerilor de dezvoltare şi donatorilor în implementarea diferitor acţiuni ale Programului;

b) racordarea cadrului normativ în domeniul dizabilităţii la standardele internaţionale şi la bunele practici din diferite domenii aferente incluziunii sociale;

c) îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite persoanelor cu dizabilităţi de către diferiţi actori publici şi privaţi;

d) instruirea specialiştilor care activează în diferite sectoare (medical, educaţional, juridic, protecţie socială, infrastructură) în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, nediscriminării, accesibilităţii;

e) implicarea organizaţiilor societăţii civile în realizarea diferitor măsuri menite să sporească gradul de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi.

4) Riscuri:

a) posibila inconsecvenţă în realizarea tuturor măsurilor prezentului Program;

b) impedimente şi limitări financiare pentru susţinerea corespunzătoare a procesului de implementare a Programului;

c) capacitatea limitată a unor specialişti şi instituţii în implementarea acţiunilor Programului, care necesită competenţe specifice;

d) înţelegerea insuficientă, de către unii actori, a importanţei incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi în diferite domenii ale vieţii în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni.

II. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE SPECIFICE ALE PROGRAMULUI

53. Prezentul Program are drept scop abordarea direcţiilor strategice de acţiune la nivel naţional în vederea asigurării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi participării lor efective şi depline în societate.

54. Obiectivele specifice ale Programului constau în:

1) îmbunătăţirea accesului persoanelor cu dizabilităţi la măsuri de protecţie socială în comunitate;

2) asigurarea dreptului la educaţie de calitate a copiilor şi tinerilor cu diferite tipuri de dizabilităţi în instituţiile de învăţămînt, în condiţii de egalitate cu ceilalţi;

3) sporirea accesului persoanelor cu dizabilităţi la servicii medicale, de abilitare şi de reabilitare de calitate;

4) sporirea ratei de angajare în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi;

5) sporirea participării persoanelor cu dizabilităţi la viaţa politică, publică şi culturală;

6) asigurarea accesibilităţii la infrastructură, la transporturi, la informaţie şi comunicaţii pentru persoanele cu dizabilităţi;

7) asigurarea suportului persoanelor cu dizabilităţi în exercitarea capacităţii juridice şi garantarea accesului la justiţie;

8) consolidarea capacităţilor instituţionale pentru implementarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi;

9) creşterea nivelului de conştientizare a populaţiei cu privire la drepturile şi abilităţile persoanelor cu dizabilităţi.

III. ACŢIUNILE NECESARE PENTRU ATINGEREA OBIECTIVELOR

În domeniul protecţiei sociale

55. Obiectivul 1. Îmbunătăţirea accesului persoanelor cu dizabilităţi la măsuri de protecţie socială în comunitate presupune următoarele acţiuni:

1) efectuarea analizelor la nivel local privind necesităţile de creare, de dezvoltare şi de menţinere a serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi;

2) elaborarea, aprobarea şi implementarea programelor locale de asistenţă socială pentru persoanele cu dizabilităţi, bazate pe necesităţile evaluate ale acestora;

3) crearea şi dezvoltarea de servicii sociale comunitare destinate persoanelor cu dizabilităţi în vederea dezinstituţionalizării şi/sau prevenirii instituţionalizării acestora în instituţiile rezidenţiale, asigurării vieţii independente în comunitate;

4) elaborarea, aprobarea şi implementarea Programului naţional privind dezinstituţionalizarea persoanelor cu dizabilităţi şi prevenirea instituţionalizării;

5) elaborarea şi aprobarea curriculumurilor de instruire, precum şi organizarea cursurilor de instruire iniţială şi continuă pentru personalul din instituţiile rezidenţiale şi din cadrul serviciilor sociale comunitare, implicat în asistarea persoanelor cu dizabilităţi;

6) revederea anuală a unor prestaţii sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi care să contribuie la îmbunătăţirea nivelului de trai, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;

7) eficientizarea mecanismului naţional de determinare a dizabilităţii la copii şi adulţi, prin implementarea modelului medico-social în procesul de determinare a dizabilităţii;

8) elaborarea şi aprobarea curriculumurilor de instruire, precum şi organizarea cursurilor tematice de instruire continuă pentru specialiştii implicaţi în procesul de determinare a dizabilităţii şi capacitaţii de muncă în funcţie de specificul activităţii acestora;

9) asigurarea persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv a copiilor cu dizabilităţi, cu fotolii rulante şi alte mijloace ajutătoare tehnice adaptate necesităţilor acestora.

În domeniul educaţiei

56. Obiectivul 2. Asigurarea dreptului la educaţie de calitate a copiilor şi tinerilor cu diferite tipuri de dizabilităţi în instituţiile de învăţămînt în condiţii de egalitate cu ceilalţi presupune următoarele acţiuni:

1) elaborarea, aprobarea şi implementarea conceptelor, mecanismelor de individualizare ale procesului educaţional, sistemelor de comunicare augmentativă şi alternativă, tehnologiilor educaţionale pentru susţinerea copiilor şi tinerilor cu diferite tipuri de dizabilităţi;

2) asigurarea accesului copiilor cu dizabilităţi la servicii de educaţie timpurie antepreşcolară;

3) revizuirea normei didactice pentru cadrele didactice de sprijin şi a normativelor de asistenţă a copiilor cu dizabilităţi în vederea asigurării calităţii serviciilor educaţionale;

4) asigurarea unui pachet minim de servicii educaţionale de suport (centru de resurse, cadru didactic de sprijin) pentru fiecare copil şi tînăr cu dizabilităţi, înscrişi în instituţia de învăţămînt, în funcţie de necesităţile acestuia;

5) dezvoltarea şi prestarea serviciilor de consiliere şi ghidare în carieră pentru adolescenţii şi tinerii cu dizabilităţi în instituţiile de învăţămînt;

6) organizarea cursurilor de formare continuă pentru toate cadrele didactice şi cadrele didactice de sprijin care lucrează cu copiii şi tinerii cu dizabilităţi;

7) pregătirea cadrelor didactice care asistă sau predau pentru copiii cu dizabilităţi de auz şi hipoacuzici în folosirea limbajului mimico-gestual;

8) dotarea instituţiilor de învăţămînt cu unităţi de transport accesibil şi echipamente necesare pentru facilitarea învăţării copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi fizice, mintale, intelectuale şi senzoriale, pentru dezvoltarea unui mediu fizic accesibil şi a unui proces educaţional individualizat conform necesităţilor şi potenţialului de dezvoltare;

9) elaborarea, aprobarea şi implementarea programelor de pregătire şi acreditare a interpreţilor mimico-gestuali;

10) integrarea graduală a copiilor cu dizabilităţi, inclusiv a celor cu dizabilităţi senzoriale (auz, văz) în instituţiile de învăţămînt general.

În domeniul sănătăţii, abilitării şi reabilitării

57. Obiectivul 3. Sporirea accesului persoanelor cu dizabilităţi la servicii medicale, de abilitare, de reabilitare de calitate presupune următoarele acţiuni:

1) elaborarea/aprobarea şi implementarea programelor naţionale pentru asigurarea persoanelor cu dizabilităţi cu mijloace asistive;

2) elaborarea, aprobarea şi implementarea unor programe de asigurare a persoanelor cu dizabilităţi, în cazul maladiilor care necesită tratament continuu şi costisitor, cu reducerea preţului/oferirea gratuită a serviciilor medicale de diagnosticare, de tratament şi de reabilitare suplimentar celor prevăzute în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală;

3) extinderea listei medicamentelor compensate pentru maladiile care au impact asupra sănătăţii publice şi care netratate corespunzător conduc la dizabilitate, în baza datelor statistice privind structura dizabilităţii în funcţie de nozologiile predominante;

4) includerea în pachetul compensat, în cazul îngrijirilor medicale la domiciliu, a unor consumabile (material pentru pansament, seringi, dozatoare pentru insulină, stome, scutece) pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi boli incurabile, care necesită îngrijiri medicale la domiciliu;

5) elaborarea, aprobarea şi implementarea unui program naţional pentru prevenirea dizabilităţii şi reabilitarea medicală a persoanelor cu dizabilităţi în cadrul instituţiilor medicale cu finanţare din Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală;

6) asigurarea unui pachet minim de asistenţă medicală stomatologică a persoanelor cu dizabilităţi în caz de urgenţă şi probleme cronice dentare, cu finanţare din Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală;

7) dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală şi oferirea asistenţei, inclusiv prin intermediul echipelor mobile sau prin asigurarea transportării persoanelor cu dizabilităţi din comunitate spre centrul comunitar de sănătate mintală şi acordarea suportului psihologic pentru părinţii şi rudele acestora;

8) dezvoltarea şi prestarea serviciilor de intervenţie timpurie în cadrul fiecărui raion/municipiu;

9) dezvoltarea şi prestarea serviciilor de diagnosticare, de intervenţie şi de reabilitare a copiilor cu tulburări din spectrul autist;

10) acordarea serviciilor de asistenţă ginecologică, de planificare a familiei şi de sănătate reproductivă a femeilor şi fetelor cu diferite tipuri de dizabilităţi;

11) asigurarea accesibilităţii la infrastructura instituţiilor medico-sanitare la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi fizice şi senzoriale (auz, văz);

12) asigurarea măsurilor de recuperare/reabilitare balneosanatorială a copiilor cu dizabilităţi cu vîrsta cuprinsă între 16 şi 18 ani şi acordarea scutirilor la procurarea biletelor de tratament balneosanatorial pentru părinţii/însoţitorii copiilor cu dizabilităţi;

13) elaborarea, aprobarea şi punerea în aplicare a instrucţiunilor privind obţinerea consimţămîntului informat al persoanelor cu dizabilităţi mintale, intelectuale şi senzoriale, destinate personalului din domeniul medical;

14) revizuirea cadrului normativ naţional privind aplicarea tratamentului medicamentos persoanelor cu dizabilităţi mintale, în vederea interzicerii aplicării tratamentului medicamentos, a avorturilor şi măsurilor contraceptive nonconsensuale persoanelor cu dizabilităţi mintale şi intelectuale în lipsa consimţămîntul acestora;

15) operarea modificărilor şi completărilor legislative în vederea includerii unor categorii de cetăţeni în lista categoriilor asigurate de către stat (membrii familiilor, care îngrijesc persoane cu dizabilităţi severe cu vîrsta peste 18 ani, persoane cu dizabilităţi, proprietare de terenuri cu destinaţie agricolă, cu excepţia grădinilor şi loturilor pentru legumicultură, indiferent de faptul dacă au dat sau nu aceste terenuri în arendă sau folosinţă pe bază de contract);

16) elaborarea, aprobarea şi punerea în aplicare a ghidurilor/instrucţiunilor privind accesibilizarea serviciilor de sănătate şi a infrastructurii instituţiilor medicale pentru persoanele cu diferite tipuri de dizabilităţi;

17) includerea tematicilor referitoare la accesibilitate şi la drepturile persoanelor cu dizabilităţi în cadrul cursurilor de formare continuă a personalului din domeniul sănătăţii;

18) editarea materialelor informative în domeniul sănătăţii, inclusiv în format accesibil pentru persoanele cu dizabilităţi senzoriale şi intelectuale (limbajul Braille, versiune audio/sonoră, format uşor de citit şi înţeles).

În domeniul muncii

58. Obiectivul 4. Sporirea ratei de angajare în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi presupune următoarele acţiuni:

1) asigurarea măsurilor de orientare şi formare profesională a persoanelor cu dizabilităţi în baza necesităţilor individuale;

2) asigurarea cu servicii de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv prin crearea centrelor de reabilitare profesională, angajarea specialiştilor şi formarea profesională a acestora;

3) stabilirea în legislaţia cu privire la ocuparea în cîmpul muncii a unor măsuri de punere în aplicare a cotei obligatorii la angajarea persoanelor cu dizabilităţi (5%) prin stimularea angajatorilor care creează, rezervă şi adaptează locurile de muncă la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv, după caz, acordarea serviciilor de angajare asistată;

4) organizarea şi desfăşurarea de evenimente care au drept scop promovarea ocupării în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv a măsurilor de sensibilizare a angajatorilor, a organizaţiilor sindicale şi patronatelor privind dreptul la muncă a persoanelor cu dizabilităţi, nediscriminarea la angajare, accesibilitatea şi acomodarea rezonabilă a locului de muncă.

În domeniul participării la viaţa politică, publică şi culturală

59. Obiectivul 5. Sporirea participării persoanelor cu dizabilităţi la viaţa politică, publică şi culturală presupune următoarele acţiuni:

1) asigurarea accesibilităţii secţiilor de votare, a materialelor electorale şi a procedurilor de vot la necesităţile persoanelor cu diferite tipuri de dizabilităţi;

2) publicarea informaţiei (format video, audio, tipar) cu privire la alegeri şi concurenţii electorali în format accesibil şi uşor de înţeles pentru persoanele cu dizabilităţi senzoriale (auz,văz) şi intelectuale;

3) elaborarea, aprobarea şi organizarea cursurilor de instruire a funcţionarilor electorali, a concurenţilor electorali şi a jurnaliştilor privind asigurarea accesibilităţii procesului electoral pentru persoanele cu dizabilităţi;

4) asigurarea progresivă de către instituţiile responsabile de obiectivele culturale, turistice, sportive şi de petrecere a timpului liber a accesibilităţii la infrastructură şi la evenimente pentru persoanele cu diferite tipuri de dizabilităţi, precum şi susţinerea sportivilor cu dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu alţi sportivi;

5) implicarea persoanelor cu dizabilităţi în procesul de organizare a activităţilor şi măsurilor culturale, sportive şi de divertisment;

6) elaborarea, aprobarea şi organizarea instruirilor tematice a colaboratorilor din domeniile culturii, sportului, turismului privind accesibilitatea, acomodarea rezonabilă a evenimentelor şi nediscriminarea persoanelor cu diferite tipuri de dizabilităţi.

În domeniul accesibilităţii la clădiri, la drumuri, la transporturi, informaţiei şi comunicaţii

60. Obiectivul 6. Asigurarea accesibilităţii la infrastructură, la transporturi, la informaţie şi comunicaţii pentru persoanele cu dizabilităţi presupune următoarele acţiuni:

1) elaborarea şi aprobarea normativelor şi standardelor privind accesibilitatea persoanelor cu diferite tipuri de dizabilităţi la infrastructură, la transporturi, la informaţie şi comunicaţii, de către autorităţile publice responsabile de domeniile respective;

2) efectuarea de către fiecare instituţie publică a evaluării gradului de accesibilitate a infrastructurii, în baza unui chestionar tehnic elaborat şi aprobat de către autorităţile responsabile de domeniul construcţiilor;

3) elaborarea, aprobarea şi implementarea unor programe naţionale şi locale în domeniile construcţiilor, transporturilor, informaţiei şi comunicaţiilor privind asigurarea accesibilităţii persoanelor cu diferite tipuri de dizabilităţi;

4) asigurarea controlului, evaluării şi monitorizării de către autorităţile publice responsabile de domeniile construcţiilor, transporturilor, informaţiei şi comunicaţiilor privind respectarea normativelor şi standardelor tehnice de accesibilitate a persoanelor cu dizabilităţi;

5) formarea profesională iniţială şi continuă a specialiştilor din domeniile construcţiilor, transporturilor, informaţiei şi comunicaţiilor privind respectarea şi aplicarea normativelor şi standardelor tehnice de accesibilitate a persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv în cadrul instituţiilor de învăţămînt de profil;

6) organizarea măsurilor de informare şi sensibilizare a specialiştilor din domeniile construcţiilor, transporturilor, informaţiei şi comunicaţiilor privind respectarea şi aplicarea normativelor şi standardelor tehnice de accesibilitate a persoanelor cu dizabilităţi, precum şi a conceptelor de design universal şi adaptare rezonabilă;

7) modificarea şi completarea legislaţiei în vederea sporirii timpului de difuzare a emisiunilor cu utilizarea limbajului mimico-gestual pentru persoanele cu dizabilităţi de auz.

În domeniul juridic

61. Obiectivul 7. Asigurarea suportului persoanelor cu dizabilităţi în exercitarea capacităţii de exerciţiu şi garantarea accesului la justiţie presupune următoarele acţiuni:

1) elaborarea şi aprobarea cadrului normativ conex în scopul asigurării aplicabilităţii Legii nr.66 din 13 aprilie 2017 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative;

2) monitorizarea aplicării prevederilor Legii nr.66 din 13 aprilie 2017 şi a măsurilor de ocrotire judiciară/suport (cu instituirea, la necesitate, a unei autorităţi responsabile);

3) elaborarea, aprobarea şi aplicarea de către instituţiile de profil psihiatric a unor instrumente de evaluare a capacităţii de exerciţiu în diferite domenii ale vieţii, precum şi a măsurilor de ocrotire/suport;

4) formarea profesională iniţială şi continuă a specialiştilor responsabili de aplicarea prevederilor legislaţiei privind capacitatea de exerciţiu a persoanelor cu dizabilităţi, precum şi a măsurilor de ocrotire/suport;

5) asigurarea accesibilităţii la infrastructură, la informaţie şi comunicare pentru persoanele cu diferite tipuri de dizabilităţi prin elaborarea, aprobarea şi punerea în aplicare a unor programe instituţionale în cadrul instituţiilor de drept (procuratură, sistemul judecătoresc, asistenţă juridică garantată de stat, avocatură, executorii judecătoreşti, penitenciare, poliţie, birourile notariale);

6) formarea profesională iniţială şi continuă a specialiştilor din cadrul instituţiilor de drept (procuratură, sistemul judecătoresc, asistenţă juridică garantată de stat, avocatură, executorii judecătoreşti, penitenciare, poliţie, birourile notariale) privind respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi.

În domeniul monitorizării, coordonării şi colectării datelor

62. Obiectivul 8. Consolidarea capacităţilor instituţionale pentru implementarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi presupune următoarele acţiuni:

1) fortificarea Consiliului naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi;

2) integrarea, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, a problemelor persoanelor cu dizabilităţi în politicile sectoriale şi a programelor locale, inclusiv prin desemnarea unei persoane responsabile (instituirea unui punct focal) de promovarea, monitorizarea şi raportarea implementării acestora;

3) asigurarea, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în baza competenţelor funcţionale şi serviciilor prestate, a evidenţei şi raportării numărului persoanelor cu dizabilităţi pe criterii (tip de dizabilitate, gen, vîrstă, stare civilă, mediul de rezidenţă);

4) colectarea de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, sistematizarea, analiza şi raportarea datelor statistice privind persoanele cu dizabilităţi pe criterii (tip de dizabilitate, gen, vîrstă, stare civilă, mediul de rezidenţă), inclusiv în contextul implementării Hotărîrii Guvernului nr.1033 din 8 septembrie 2016;

5) efectuarea, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în baza competenţelor funcţionale şi serviciilor prestate, inclusiv cu implicarea societăţii civile de studii şi rapoarte tematice privind respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi în diverse domenii (protecţie socială, ocupare în muncă, educaţie, sănătate, justiţie, accesibilitate, nediscriminare) şi atitudinea populaţiei faţă de persoanele cu dizabilităţi.

În domeniul sensibilizării opiniei publice

63. Obiectivul 9. Creşterea nivelului de conştientizare a populaţiei privind drepturile şi abilităţile persoanelor cu dizabilităţi presupune următoarele acţiuni:

1) organizarea, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în baza competenţelor funcţionale şi serviciilor prestate, inclusiv cu implicarea societăţii civile, a campaniilor de informare şi sensibilizare a opiniei publice cu privire la promovarea drepturilor, abilităţilor şi a imaginii pozitive a persoanelor cu dizabilităţi, şi cu publicarea şi difuzarea prin sursele mass-media a materialelor informative, video, audio;

2) efectuarea cercetărilor pre şi postcampanie de informare şi sensibilizare a atitudinii populaţiei faţă de persoanele cu dizabilităţi;

3) formarea profesională iniţială şi continuă a reprezentanţilor mass-mediei cu privire la modul de reflectare şi promovare a imaginii pozitive a persoanelor cu dizabilităţi în produsele media;

4) informarea prin mijloacele mass-mediei de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale privind politicile sectoriale şi programele locale elaborate şi implementate pentru persoanele cu dizabilităţi, în baza competenţelor funcţionale şi serviciilor prestate.

IV. ETAPELE ŞI TERMENELE DE IMPLEMENTARE

64. Prezentul Program stabileşte o viziune pe termen lung pentru asigurarea incluziunii persoanelor cu dizabilităţi şi integrării drepturilor acestora în documentele de politici intersectoriale. Implementarea Programului este preconizată pentru o perioadă de 6 ani, în fiecare an fiind planificat un anumit număr de acţiuni, care urmează a fi implementate de autorităţile competente, conform Planului de acţiuni privind implementarea Programului naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022. Programul presupune două etape, fiecare a cîte 3 ani.

65. La etapa I, în perioada 2017-2019, cele mai multe acţiuni sînt axate pe consolidarea cadrului instituţional şi cadrului normativ în vederea asigurării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi în diferite domenii ale vieţii. Astfel, principalele acţiuni rezidă în efectuarea diferitor modificări legislative, în elaborarea şi aprobarea de programe locale şi naţionale, de ghiduri şi instrucţiuni în următoarele domenii: determinarea dizabilităţii, asistenţă socială, sănătate, reabilitare, educaţie, accesibilitatea construcţiilor, drumurilor, informaţiei şi comunicaţiilor. De asemenea, la această etapă se preconizează dezvoltarea, pilotarea şi reglementarea unor noi servicii, precum reabilitarea profesională, asistenţa persoanelor cu autism, suportul în luarea deciziilor. O prioritate la această etapă o constituie elaborarea şi aprobarea curriculumurilor şi materialelor de instruire a specialiştilor din diferite domenii cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi, accesibilitate, acomodare rezonabilă, asistenţa persoanelor cu diferite tipuri de dizabilităţi, standarde de determinare a dizabilităţii.

66. La etapa a II-a, în perioada 2020-2022, majoritatea acţiunilor se concentrează pe implementarea programelor dezvoltate la etapa I, diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor destinate persoanelor cu dizabilităţi în diferite domenii ale vieţii, accesibilizarea la diferite instituţii publice şi de menire socială, la informaţie şi comunicaţii, instruirea continuă a specialiştilor din diferite domenii pe tematici specifice dizabilităţii, inclusiv accesibilitate, acomodare rezonabilă, suport în luarea deciziilor, organizarea diferitor evenimente cu implicarea şi participarea persoanelor cu dizabilităţi, efectuarea studiilor şi cercetărilor în domeniul dizabilităţii, precum şi îmbunătăţirea calităţii datelor statistice privind persoanele cu dizabilităţi.

V. RESPONSABILI PENTRU IMPLEMENTARE

67. Implementarea eficientă a prezentului Program se bazează pe colaborarea strînsă dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice şi private, organizaţiile societăţii civile, mass-media, mediul de afaceri, mediul academic şi partenerii internaţionali de dezvoltare.

68. Autorităţile publice responsabile pentru implementarea fiecărei acţiuni în parte sînt specificate în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022. Gradul de implementare a Planului de acţiuni menţionat va fi evaluat anual de către autorităţile responsabile, iar rezultatele analizei vor fi utilizate pentru revizuirea şi/sau ajustarea ulterioară, după caz, a Planului de acţiuni în contextul asigurării implementării depline a obiectivelor Programului.

VI. ESTIMAREA COSTURILOR

69. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezentul Program se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate anual în aceste scopuri în bugetele autorităţilor publice implicate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei în vigoare. Pentru realizarea obiectivelor Programului, autorităţile responsabile vor asigura planificarea resurselor financiare în Cadrul Bugetar pe Termen Mediu şi în proiectul legii bugetului de stat pentru anii respectivi, vor întreprinde măsuri pentru a direcţiona activitatea organizaţiilor necomerciale şi a donatorilor spre domeniile neacoperite financiar din bugetul public naţional.

70. Estimarea generală a costurilor pentru implementarea prezentului Program a fost efectuată în baza priorităţilor şi activităţilor identificate şi formulate în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022 şi constituie 907 827,2 mii lei pentru o perioadă de 6 ani de implementare.

VII. REZULTATE SCONTATE ŞI INDICATORI DE PROGRES

71. Rezultatele scontate şi indicatorii de progres racordaţi la obiectivele specifice ale Programului, pe domenii şi acţiuni sînt stabiliţi în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022. Implementarea Programului va asigura: îmbunătăţirea accesului persoanelor cu dizabilităţi la măsuri de protecţie socială în comunitate, prin acordarea prestaţiilor sociale şi a serviciilor sociale reieşind din necesităţile lor individuale; o educaţie incluzivă a copiilor şi tinerilor în cadrul instituţiilor de învăţămînt în condiţii egale cu ceilalţi; sporirea accesului persoanelor cu dizabilităţi la servicii medicale şi de reabilitare din perspectiva îmbunătăţirii stării de sănătate; sporirea ratei de angajare în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi, prin promovarea măsurilor active şi pasive de ocupare; participarea sporită a persoanelor cu dizabilităţi la viaţa politică, publică şi culturală; accesibilizarea infrastructurii, transportului, informaţiei şi comunicaţiilor prin eliminarea barierelor şi facilitarea participării persoanelor cu dizabilităţi la viaţa socială; exercitarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi în egală măsură cu ceilalţi cetăţeni; îmbunătăţirea colaborării interinstituţionale în soluţionarea problemelor persoanelor cu dizabilităţi; dezvoltarea unui sistem naţional de colectare a datelor statistice pentru elaborarea unor politici bazate pe evidenţe; schimbarea atitudinii şi gîndirii stereotipe a populaţiei cu privire la persoanele cu dizabilităţi; educarea unei societăţi tolerante.

72. Pentru a obţine rezultate scontate la toate compartimentele prevăzute în prezentul Program, autorităţile responsabile se vor ghida şi de Setul de indicatori pentru monitorizarea implementării Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1033 din 8 septembrie 2016.

VIII. PROCEDURILE DE RAPORTARE ŞI MONITORIZARE

73. Activitatea de monitorizare şi evaluare a prezentului Program are un caracter sistematic, fiind desfăşurată pe toată perioada de implementare şi include elaborarea, în baza indicatorilor de progres, a rapoartelor asupra implementării acestuia.

74. Coordonarea procesului de monitorizare a implementării prezentului Program se realizează de către Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

75. Autorităţile responsabile de realizarea acţiunilor stabilite în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022 vor monitoriza anual gradul de implementare a măsurilor, în baza competenţei funcţionale, şi vor raporta Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale despre rezultatele obţinute. Rapoartele autorităţilor responsabile vor avea caracter analitic, vor conţine date statistice, conform indicatorilor de progres, precum şi informaţii privind gradul de realizare a acţiunilor stabilite pentru anul de raportare, provocări care au împiedicat realizarea acţiunilor şi propuneri de redresare pentru anii succesivi.

76. Principalele tipuri de rapoarte care vor reflecta implementarea Programului sînt:

1) Raportul anual de implementare se prezintă în primul trimestru al anului succesiv celui de raportare. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale va elabora un raport anual în baza rapoartelor autorităţilor responsabile. Raportul anual va avea un caracter analitic, va conţine date statistice, conform indicatorilor de progres, precum şi informaţii privind gradul de realizare a acţiunilor stabilite pentru anul de raportare, provocări care au împiedicat realizarea acţiunilor şi propuneri de redresare pentru anii succesivi.

2) Raportul intermediar de implementare se prezintă la expirarea primei etape de implementare a Programului (2017-2019). Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în baza rapoartelor autorităţilor responsabile, va elabora un raport intermediar de evaluare, care va conţine rezultatele şi impactul implementării Programului. După caz, la propunerea autorităţilor responsabile, ar putea fi prezentate propuneri de ajustare a obiectivelor şi acţiunilor pentru etapa următoare (2020-2022), în funcţie de progresul realizat.

3) Raportul final de implementare se elaborează la finalizarea implementării Programului. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în baza rapoartelor autorităţilor responsabile, va elabora un raport final privind rezultatele şi impactul implementării, precum şi problemele de implementare şi necesităţile de viitor.

4) Rapoartele tematice de evaluare sunt elaborate în funcţie de necesitate şi pe domenii de interes de către diferite instituţii publice, precum Avocatul Poporului, Biroul Naţional de Statistică, Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii, precum şi de către organizaţiile societăţii civile active în domeniul dizabilităţii şi drepturilor omului.

77. În scopul asigurării transparenţei proceselor de implementare a prezentului Program, rapoartele anuale, raportul intermediar şi raportul final de evaluare vor fi publicate pe pagina web oficială a Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale. Rapoartele elaborate pe parcursul implementării Programului vor avea scopul nu doar de a scoate în evidenţă succesele înregistrate, dar şi de a identifica provocările şi blocajele, sugerînd acţiuni de intervenţie pentru perioada următoare.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.723 din 8 septembrie 2017

PLANUL DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului naţional de incluziune

socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022