Hotărâri
746/30.06.2004 Hotărîre cu privire la expertiza medicală a vitalităţii
HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA
cu privire la expertiza medicală a vitalităţii
Nr.746 din 30.06.2004
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.108-111/908 din 09.07.2004
* * *
Abrogat: la 30.06.2006
Hotărîrea Guvernului nr. 688 din 20.06.06
Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Regulamentul privind organele de expertiză medicală a vitalităţii
(anexa nr.1);
Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii (anexa
nr.2).
2. Se abrogă:
Hotărîrea Guvernului nr.470 din 29 august 1991 "Cu privire la
aprobarea Regulamentului organelor de expertiză medicală a vitalităţii
din Republica Moldova";
Hotărîrea Guvernului nr.315 din 1 iunie 1993 "Despre aprobarea
Instrucţiunii cu privire la stabilirea invalidităţii şi a tipurilor de
asistenţă socială în Republica Moldova" (Monitor, 1993, nr.7, art.227).
Prim-ministru Vasile TARLEV
Contrasemnată:
Ministrul muncii şi
protecţiei sociale Valerian Revenco
Ministrul sănătăţii Andrei Gherman
Chişinău, 30 iunie 2004.
Nr.746.
Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului
nr.746 din 30 iunie 2004
Regulamentul
privind organele de expertiză
medicală a vitalităţii
I. Noţiuni generale
1. Expertiza medicală a vitalităţii este o activitate medicală şi
socială, care are ca sarcină principală determinarea şi evaluarea
dereglărilor funcţionale şi structurale ale organismului uman, însoţite
de reducerea activităţii şi capacităţilor individului avînd vîrstă aptă
de muncă de a participa la realizarea unor probleme situaţionale vitale.
2. Organele de expertiză medicală a vitalităţii se conduc de
principiile social-umane fundamentale, confirmate în Declaraţia ONU
privind drepturile persoanelor cu deficienţe funcţionale, respectînd cu
stricteţe etica şi deontologia medicală.
3. Organele de expertiză medicală a vitalităţii se află în
subordinea Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi sînt unicele
instituţii de stat cu împuterniciri plenipotenţiare în domeniul
expertizei medicale a vitalităţii. Statele de personal ale organelor de
expertiză medicală a vitalităţii se aprobă de către Casa Naţională de
Asigurări Sociale în limita efectivului aprobat de Guvern.
4. Organele de expertiză medicală a vitalităţii îşi desfăşoară
activitatea în conformitate cu Constituţia, decretele Preşedintelui
Republicii Moldova, legile şi hotărîrile Parlamentului, hotărîrile,
ordonanţele şi dispoziţiile Guvernului, Instrucţiunea privind modul de
stabilire a invalidităţii, prezentul regulament, tratatele
internaţionale la care Moldova este parte şi alte acte normative.
II. Structura organelor de expertiză medicală a vitalităţii
5. Organele de expertiză medicală a vitalităţii sînt instituite,
reorganizate şi lichidate de către Casa Naţională de Asigurări Sociale
în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
6. Pentru buna desfăşurare a expertizei medicale a vitalităţii, se
creează următoarele structuri:
Departamentul Expertiza Medicală a Vitalităţii cu subdiviziunile
sale;
consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii.
III. Departamentul Expertiza Medicală a Vitalităţii
7. Departamentul Expertiza Medicală a Vitalităţii (în continuare -
DEMV) exercită controlul activităţii instituţiilor de expertiză medicală
a vitalităţii.
8. Şeful DEMV este numit în şi eliberat din funcţie de către
preşedintele Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
9. DEMV este constituit din următoarele subdiviziuni:
secţia management şi dezvoltare;
consiliile departamentale generale de expertiză medicală a
vitalităţii;
consiliile departamentale specializate de expertiză medicală a
vitalităţii.
10. Obiectivele principale ale DEMV:
expertizarea şi reexpertizarea pacienţilor în cazurile dificile, la
solicitarea consiliilor primare teritoriale;
reexpertizarea pacienţilor care au contestat deciziile consiliilor
primare teritoriale şi ca măsură de control al temeiniciei acestor
decizii;
confirmarea proceselor-verbale de stabilire a invalidităţii primare;
confirmarea necesităţii asigurării invalizilor cu mijloace de
deplasare;
constatarea indicaţiilor privind necesitatea de ajutoare sociale
pentru invalizi (protezare ortopedică, vizuală, auditivă).
11. DEMV are următoarele atribuţii de bază:
acordă asistenţă consultativă medicilor experţi ce activează în
consiliile de expertiză medicală a vitalităţii şi instituţiilor
medico-sanitare publice privind acordarea concediilor medicale;
supune analizei şi ţine evidenţa cazurilor de divergenţe dintre
deciziile consiliilor primare teritoriale şi ale celor departamentale
generale şi specializate;
studiază cauzele şi incidenţa invalidităţii şi, în baza acestor
studii, propune modificări şi completări la actele normative în vigoare;
organizează conferinţe practico-ştiinţifice destinate problemelor
expertizei medicale a vitalităţii;
studiază metodele şi principiile noi şi avansate de expertiză
medicală a vitalităţii şi le recomandă spre aplicare tuturor consiliilor
de expertiză medicală a vitalităţii;
elaborează ghiduri şi îndrumări metodice privind criteriile de
stabilire şi evaluare a invalidităţii;
contribuie activ la ridicarea continuă a nivelului de calificare a
medicilor în domeniul expertizei medicale a vitalităţii în cadrul
programului de instruire elaborat de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei
Sociale;
oferă asistenţă consultativă şi metodică instituţiilor
medico-sanitare privind organizarea activităţii şi trimiterea
pacienţilor la expertiza medicală a vitalităţii.
[Pct.11 modificat prin Hot.Guv. nr.1322 din 14.12.05, în vigoare 30.12.05]
12. În cadrul DEMV se instituie Consiliul superior unit pentru
soluţionarea cazurilor extrem de dificile de expertiză medicală cu
dreptul de decizie definitivă.
IV. Secţia management şi dezvoltare
13. Secţia management şi dezvoltare analizează activitatea
consiliilor generale, specializate şi primare de expertiză medicală a
vitalităţii pentru stabilirea invalidităţii şi rezultatele controalelor
efectuate.
14. Secţia management şi dezvoltare are următoarele funcţii:
efectuează prelucrarea statistică a datelor privind invaliditatea,
incidenţa şi cauzele ei. Studiază cota diverselor stări patologice în
survenirea invalidităţii şi incidenţa acestor stări patologice;
acordă consiliilor departamentale şi primare de expertiză medicală a
vitalităţii asistenţă metodică şi practică privind analiza activităţii
lor şi criteriile de apreciere a rezultatelor acestei activităţi;
analizează componenţa cadrelor ce activează în organele de expertiză
medicală a vitalităţii după gradele de calificare, vîrstă, vechimea în
muncă etc.;
înaintează propuneri privind ameliorarea şi perfecţionarea
activităţii serviciului de expertiză conform prevederilor actelor
legislative în domeniul ocrotirii sănătăţii. Elaborează proiecte de acte
legislative privind expertiza medicală a vitalităţii;
participă la efectuarea controlului asupra activităţii consiliilor
primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii şi le acordă
ajutor organizatoric, metodic şi practic;
ţine evidenţa demersurilor scrise şi verbale ale cetăţenilor şi
asigură examinarea şi soluţionarea lor în termenii stabiliţi;
îndeplineşte şi alte funcţii în limitele obligaţiunilor lor de
serviciu.
V. Organizarea şi funcţiile de bază ale consiliilor
departamentale generale şi specializate
15. Consiliile departamentale generale şi specializate de expertiză
medicală a vitalităţii realizează expertizarea şi reexpertizarea
bolnavilor şi invalizilor.
16. În componenţa consiliilor departamentale generale şi
specializate intră:
în consiliul departamental general:
medic internist -1
neurolog - 1
chirurg - 1
medici consultanţi -
psihiatru - 1
oftalmolog - 1;
în consiliul departamental de psihiatrie:
psihiatru - 1
psihiatru - 1
neurolog - 1;
în consiliul departamental de ftiziopulmonologie:
ftiziatru - 1
pulmonolog - 1
medic-internist - 1;
în consiliul departamental de oncologie:
chirurg-oncolog - 1
oncolog - 1
medic-internist - 1.
17. Membrii consiliilor departamentale generale şi specializate de
expertiză medicală a vitalităţii au următoarele drepturi şi obligaţii:
să studieze dosarele depuse pentru confirmare;
să asigure consultarea medicilor din unităţile medico-sanitare şi
medicilor experţi din consiliile primare în problemele de expertiză
medicală a vitalităţii;
să studieze şi să posede cunoştinţe despre nivelul morbidităţii şi
invalidităţii pe specialitatea respectivă;
să analizeze cauzele divergenţelor dintre deciziile consiliilor
primare şi ale celor departamentale şi să informeze medicii experţi
respectivi, să facă observaţiile corespunzătoare în cazurile necesare;
să participe la analiza activităţii şi întocmirea dărilor de seamă
ale consiliului în care activează;
să plece în deplasări pentru controlul activităţii consiliilor
primare şi acordarea de ajutor practic;
să participe la pregătirea conferinţelor menite să ridice nivelul de
calificare a medicilor;
să-şi ridice nivelul de calificare prin studierea literaturii
medicale de profil, participarea la conferinţe, şedinţele societăţilor
ştiinţifice pe probleme vizînd specialitatea respectivă;
să-şi perfecţioneze cunoştinţele profesionale medicale în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
să participe în procesul de instruire a specialiştilor în domeniu;
să respecte cu stricteţe în activitatea lor etica şi deontologia
medicală;
să formuleze propuneri privind aplicarea metodelor noi şi avansate
de expertiză medicală a vitalităţii în specialitatea lor;
sa participe la examinarea şi soluţionarea diverselor probleme
legate de sarcinile de serviciu.
VI. Organizarea şi funcţiile de bază ale consiliului primar
teritorial de expertiză medicală a vitalităţii
18. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a
vitalităţii (în continuare - CEMV) reprezintă structurile principale în
domeniu. În componenţa fiecărui consiliu intră trei medici (un terapeut,
un chirurg şi un neurolog), dintre care unul este numit preşedinte, care
are locul de muncă de bază în cadrul consiliului respectiv.
Pe lîngă medicii sus-numiţi, în statul consiliului este încadrată o
asistentă medicală superioară.
19. CEMV activează în strictă conformitate cu Instrucţiunea privind
modul de stabilire a invalidităţii.
CEMV primare îşi au sediul în localurile caselor teritoriale de
asigurări sociale.
Reţeaua CEMV primare este constituită de Casa Naţională de Asigurări
Sociale în dependenţă de densitatea populaţiei deservite (un consiliu la
70-90 mii de locuitori), cu condiţia ca un consiliu să deservească anual
cel puţin 1,8-2 mii de oameni.
CEMV au ştampile cu stema de stat şi prezintă sistematic, în modul
stabilit de legislaţia în vigoare, dări de seamă despre activitatea
desfăşurată.
20. Obiectivele principale ale CEMV primare:
stabilirea şi evaluarea invalidităţii;
recomandarea pensionării conform indicaţiilor medicale;
aprobarea sau sancţionarea prelungirii concediului medical, în cazul
tratamentului de durată conform fişei de trimitere a consiliului medical
consultativ al instituţiei medico-sanitare.
21. CEMV apreciază severitatea deficienţelor funcţionale, stabilesc
gradul de invaliditate în strictă conformitate cu Instrucţiunea privind
modul de stabilire a invalidităţii, aprobă decizia de prelungire a
concediului medical.
22. CEMV efectuează expertiza persoanelor cu vîrste de la 16 ani şi
pînă la împlinirea vîrstelor standard de pensionare.
23. CEMV stabilesc legătura cauzală a invalidităţii cu un accident
de muncă, o boală profesională, schilodire în muncă în legătură cu
avaria de la Cernobîl. Ele aprobă şi confirmă deciziile de stabilire şi
evaluare a invalidităţii, luate de Comisia Centrală de Expertiză
Medico-Militară a Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
24. CEMV, în conformitate cu legislaţia în vigoare, sînt obligate:
să analizeze cauzele survenirii invalidităţii primare şi să
recomande măsuri pentru prevenirea invalidităţii;
să conlucreze cu consiliile medicale consultative ale instituţiilor
medico-sanitare în scopul investigării complexe şi calitative a
persoanelor trimise pentru expertizarea şi reexpertizarea medicală a
vitalităţii;
să analizeze cazurile de divergenţe dintre deciziile consiliilor
medicale consultative (în continuare - CMC) din instituţiile
medico-sanitare şi cele luate de consiliile de expertiză medicală a
vitalităţii;
să participe la familiarizarea populaţiei şi autorităţilor
administraţiei publice locale cu situaţia la compartimentul invaliditate
în scopul prevenirii ei;
să prezinte conducătorilor instituţiilor medico-sanitare informaţii
cu privire la cazurile de trimitere incorectă de către CMC a pacienţilor
la CEMV pentru expertiza medicală a vitalităţii, precum şi cu privire la
nivelul invalidităţii în teritoriul respectiv.
25. CEMV au dreptul:
să ceară şi să primească de la organele şi instituţiile de ocrotire
a sănătăţii, întreprinderi, instituţii şi organizaţii cu orice tip de
proprietate informaţia necesară pentru buna desfăşurare a expertizei
pacienţilor;
să solicite de la consiliile medicale consultative a instituţiilor
medico-sanitare publice argumentele suplimentare pentru precizarea
diagnosticului şi dinamicii desfăşurării afecţiunii;
să evalueze corectitudinea întocmirii şi autenticitatea documentelor
medicale prezentate pentru expertizare;
să efectueze expertizări de control în scopul supravegherii dinamice
a îndeplinirii prescripţiilor individuale anterioare de tratament şi
reabilitare a bolnavilor şi invalizilor.
26. CEMV conlucrează cu conducătorii instituţiilor medico-sanitare
publice şi cu preşedinţii consiliilor medicale consultative în scopul
îmbunătăţirii succesivităţii şi continuităţii între instituţiile
medico-sanitare publice şi CEMV.
27. În cazurile indicate, CEMV beneficiază de dreptul de a invita
medici consultanţi, care sînt remuneraţi conform legislaţiei în vigoare.
28. CEMV eliberează invalizilor certificate de modelul stabilit de
Casa Naţională de Asigurări Sociale, care sînt documente de strictă
evidenţă, cotoarele cărora se expediază în termen de cinci zile caselor
teritoriale de asigurări sociale.
VII. Modul de funcţionare a consiliilor de
expertiză medicală a vitalităţii
29. Expertizarea cetăţenilor de către consiliile de expertiză
medicală a vitalităţii se efectuează la locul de trai al acestora în
baza fişei de trimitere a CMC al Centrului Medicilor de Familie, iar în
cazul tratamentului de durată în instituţiile medicale specializate
(Institutul de ftiziopneumologie, Institutul oncologic, spitalele de
psihiatrie etc.) - în baza fişelor de trimitere ale CMC din cadrul
acestor instituţii.
30. Dacă pacientul, din motive de sănătate (confirmate prin
deciziile CMC ale unităţilor curative), nu se poate prezenta la şedinţa
CEMV, expertiza se efectuează la domiciliu.
31. În cazuri excepţionale, expertizarea poate fi efectuată în lipsa
pacientului, avînd consimţămîntul acestuia.
32. Pentru organizarea şedinţelor în deplasare, CEMV sînt asigurate
cu transport auto de către casele teritoriale de asigurări sociale.
33. CEMV se convoacă în şedinţe în plen şi, după analiza
rezultatelor expertizării sau reexpertizării, iau decizia
corespunzătoare. Datele examinării, expertizării sau reexpertizării şi
deciziile luate se înregistrează în procesul-verbal de expertizare şi în
registrul şedinţelor CEMV, ambele fiind semnate de preşedintele şi
membrii consiliului respectiv şi autentificate prin ştampila cu stema de
stat. Dacă unul din membrii consiliului nu acceptă decizia comună,
opinia lui separată se consemnează în procesul-verbal de expertizare. În
caz de egalitate a voturilor membrilor consiliului, votul preşedintelui
este hotărîtor.
34. La prima expertizare în cadrul CEMV pacientul este prezentat în
mod obligator de medicul de familie sau de alt medic (medicul
specialist, în conformitate cu recomandarea CMC al instituţiei
medico-sanitare).
35. În cazurile necesare, CEMV prescriu obligatoriu anumite
indicaţii privitor la angajarea invalizilor în muncă în corespundere cu
capacitatea funcţională restantă a organismului. Administraţia de la
locul de muncă al persoanei în cauză este obligată să execute
recomandările CEMV.
VIII. Perfecţionarea cadrelor
36. Perfecţionarea şi atestarea medicilor experţi şi asistentelor
medicale superioare care activează în cadrul CEMV se va organiza în
conformitate cu actele normative în vigoare, în cadrul bazelor clinice
stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
[Pct.36 modificat prin Hot.Guv. nr.1322 din 14.12.05, în vigoare 30.12.05]
37. DEMV serveşte drept bază clinică, pentru instruirea continuă a
medicilor şi specialiştilor cu studii medii medicale organizată de
Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
[Pct.37 modificat prin Hot.Guv. nr.1322 din 14.12.05, în vigoare 30.12.05]
38. Atestarea medicilor experţi şi asistentelor medicale superioare,
care activează în CEMV se efectuează în cadrul comisiei aprobate prin
ordinul Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
[Pct.38 modificat prin Hot.Guv. nr.1322 din 14.12.05, în vigoare 30.12.05]
IX. Documentaţia şi rapoartele de activitate
39. În activitatea lor CEMV utilizează şi întocmesc anumite forme de
documente specifice, nomenclatorul cărora este aprobat de preşedintele
Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
40. Preşedinţii CEMV poartă răspunderea prevăzută de legislaţia în
vigoare pentru calitatea şi corectitudinea întocmirii documentelor
uzuale, precum şi pentru acumularea, evidenţa, păstrarea, utilizarea şi
eliberarea documentelor ce fac parte din fondul arhivistic.
41. CEMV prezintă în modul stabilit rapoarte statistice privind
nivelul invalidităţii în teritoriile administrate şi în ansamblu pe ţară.
42. Persoanele culpabile de luarea unor decizii greşite sau de
falsificarea certificatelor, altor documente ce ţin de expertiza
medicală a vitalităţii, poartă răspunderea prevăzută de legislaţia în
vigoare.
Anexa nr.2
la Hotărîrea Guvernului
nr.746 din 30 iunie 2004
INSTRUCŢIUNEA
privind modul de stabilire a invalidităţii
I. NOŢIUNI GENERALE
1. Prezenta instrucţiune prevede, în conformitate cu legislaţia
naţională privind protecţia socială a invalizilor, modul şi condiţiile
de recunoaştere a unei persoane ca fiind invalidă, care este efectuată
de către organele abilitate de stat - consiliile de expertiză medicală a
vitalităţii (în continuare - CEMV).
2. Recunoaşterea unei persoane ca fiind invalidă se efectuează prin
expertiza medicală a vitalităţii în temeiul evaluării în complex a
stării de sănătate şi a gradului de reducere a capacităţilor ei vitale
în conformitate cu clasificaţiile şi criteriile aprobate de Ministerul
Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, elaborate în corespundere cu
recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
[Pct.2 modificat prin Hot.Guv. nr.1322 din 14.12.05, în vigoare 30.12.05]
3. Procesul de expertiză medicală a vitalităţii se bazează pe
înaltele principii ale umanismului şi deontologiei medicale.
4. CEMV sînt obligate să aducă într-un mod accesibil la cunoştinţa
persoanelor supuse expertizării procedura şi condiţiile realizării
expertizei medicale a vitalităţii.
II. MODUL DE ADRESARE LA CEMV
5. Cetăţenii sînt îndreptaţi spre expertizare în cadrul CEMV de
către consiliile medicale consultative (în continuare - CMC) din
unităţile medico-sanitare prin F088u, aprobată de Ministerul Sănătăţii
şi Protecţiei Sociale. Cetăţeanul fără viză de reşedinţă este primit de
către CEMV în baza F088e şi a trimiterii casei teritoriale de asigurări
sociale.
[Pct.5 modificat prin Hot.Guv. nr.1322 din 14.12.05, în vigoare 30.12.05]
6. La expertizarea în cadrul CEMV cetăţeanul este trimis de către
CMC al unităţii medico-sanitare numai după aplicarea măsurilor adecvate
de diagnosticare, tratament şi reabilitare, în cazul în care sînt
prezente indicii evidente de dereglări funcţionale stabile ale
organismului, cauzate de boli, de consecinţele unor traume şi deficienţe.
În fişa de trimitere F088e sînt indicate datele despre starea
sănătăţii persoanei de expertizat, care reflectă gradul de reducere a
funcţionalităţii organelor, sistemelor de organe şi a întregului
organism, precum şi rezultatele măsurilor de tratament şi reabilitare.
7. Termenul de validitate a fişei de trimitere F088e este de 30 de
zile calendaristice.
8. Instituţiile medico-sanitare sînt responsabile de corectitudinea
şi complexitatea informaţiei cuprinse în fişa de trimitere spre
expertizare în cadrul CEMV în condiţiile legii.
III. PROCEDURA EFECTUĂRII EXPERTIZEI MEDICALE A VITALITĂŢII
9. Expertiza medicală a vitalităţii este efectuată în baza cererii
scrise a persoanei respective sau a reprezentantului ei legal, adresată
preşedintelui CEMV respectiv. La cerere se anexează F088u.
10. CEMV este constituit din trei medici: un chirurg, un internist
şi un neurolog.
11. În procesul expertizării se va ţine cont de următorii factori
medicali, psihologici, sociali, habituali şi profesionali:
a) caracterul bolii şi în special consecinţele ei;
b) gradul de dereglare a funcţiei;
c) eficacitatea tratamentului şi măsurilor de reabilitare aplicate;
d) starea mecanismelor compensatorii;
e) pronosticul clinic şi privind activitatea social-profesională;
f) posibilitatea adaptării sociale;
g) nevoia de protecţie şi asistenţă socială;
h) vîrsta etc.
12. Dacă în documentele prezentate (F088e) se depistează formulări
incorecte sau dacă investigaţiile clinice şi paraclinice sînt
insuficiente, pacientul este trimis la unitatea medico-sanitară
respectivă pentru refacerea documentelor.
13. CEMV studiază minuţios corectitudinea îndeplinirii fişei de
trimitere (F088u) şi a altor documente prezentate de persoana pasibilă
de expertizare.
14. Indiferent de caracterul bolii sau al deficienţei anatomice,
CEMV efectuează controlul clinic şi funcţional al persoanei expertizate.
În scopul obiectivizării stării de sănătate şi a gradului de reducere a
funcţionalităţii organismului ei se folosesc datele anamnezei, datele
obiective - statusul clinico-funcţional la momentul expertizării,
particularităţile individuale ale pacientului, probele investigaţiilor
paraclinice.
15. Decizia despre recunoaşterea unei persoane ca fiind invalidă sau
privind refuzul stabilirii invalidităţii este adoptată de către CEMV în
componenţă deplină.
IV. CRITERIILE DE STABILIRE A INVALIDITĂŢII
16. Drept criteriu de bază pentru stabilirea invalidităţii serveşte
gradul de reducere a capacităţilor vitale ale organismului determinată
de boli sau deficienţe anatomice, cum sînt capacităţile:
de autodeservire;
intelectuale şi de comportament;
de comunicare (vedere, auz, vorbire);
locomotorii, de aptitudine a corpului şi dexteritate;
de adaptare situaţională;
de participare la activitatea socială şi profesională.
17. Diminuarea sau pierderea capacităţilor vitale pot fi evaluate
după următoarele grade de severitate, care pot servi ca bază pentru
stabilirea invalidităţii:
reducerea capacităţilor vitale de grad mediu (25 - 49%);
reducerea capacităţilor vitale de grad accentuat (50 - 74%);
reducerea capacităţilor vitale de grad sever sau pierderea lor
totală (75 - 100%).
V. EVALUAREA INVALIDITĂŢII
18. CEMV evaluează gradul de reducere sau diminuare a invalidităţii
în procente.
19. Gradul de reducere a capacităţilor vitale şi, respectiv, a
invalidităţii se apreciază în conformitate cu Tabelul privind aprecierea
procentuală a invalidităţii, elaborat de Casa Naţională de Asigurări
Sociale în comun cu Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
[Pct.19 modificat prin Hot.Guv. nr.1322 din 14.12.05, în vigoare 30.12.05]
20. Reducerea de grad mediu a capacităţilor vitale de autodeservire,
intelectuale şi de comportament, de comunicare, locomotorii, de
aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare situaţională, de
participare la activitatea socială şi profesională corespunde
invalidităţii încadrate în limitele de la 25 la 50 la sută cu
următoarele cote procentuale: 25, 30, 35, 40 şi 45%.
21. Reducerea de grad accentuat a capacităţilor vitale de
autodeservire, intelectuale şi de comportament, de comunicare,
locomotorii, de aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare
situaţională, de participare la activitatea socială şi profesională
corespunde invalidităţii încadrate în limitele de la 52 la 75 la sută cu
următoarele cote procentuale: 50, 55, 60, 65 şi 70%.
22. Reducerea de grad sever a capacităţilor vitale de autodeservire,
intelectuale şi de comportament, de comunicare, locomotorii, de
aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare situaţională, de
participare la activitatea socială şi profesională corespunde
invalidităţii încadrate în limitele de 75 la sută şi mai mult cu
următoarele cote procentuale: 75, 80, 85, 90, 95 şi 100%.
23. Prezenta instrucţiune presupune o atitudine imparţială la
stabilirea invalidităţii, indiferent de circumstanţele care au condus la
invaliditate (o boală obişnuită, un accident de muncă, o boală
profesională, schilodire în muncă în legătură cu avaria de la Cernobîl
etc.).
VI. CAUZELE INVALIDITĂŢII
24. Se stabilesc următoarele cauze pentru încadrarea în grade de
invaliditate:
invaliditate de boală obişnuită;
invaliditate de boală profesională;
invaliditate survenită după un accident de muncă;
invaliditate determinată de schilodire în muncă în legătură cu
avaria de la Cernobîl;
invaliditate legată de serviciul militar;
invaliditate din copilărie.
25. Invaliditatea de boală obişnuită este invaliditatea cauzată de
reducerea sau pierderea capacităţilor vitale ca urmare a unei boli,
traume sau deficienţe organice care nu este specificată mai sus. În
cazurile cînd se stabileşte o reducere sau pierderea capacităţii de a
vedea în proporţie de 50 la sută şi mai mult, la cauza invalidităţii de
boală obişnuită se adaugă "prin suferinţe oculare".
26. Invaliditatea de boală profesională este invaliditatea stabilită
în urma unei boli generate de influenţa sistematică a factorilor nocivi
caracteristici profesiei date sau de condiţiile de muncă caracteristice
unor ramuri de producţie.
La stabilirea invalidităţii de boală profesională, CEMV se conduc de
Lista bolilor profesionale şi de Instrucţiunea de aplicare a acestei
liste, aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
La fişa de trimitere (F088e) pacientul anexează în mod obligatoriu
concluzia Consiliului republican de boli profesionale al Ministerului
Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
[Pct.26 modificat prin Hot.Guv. nr.1322 din 14.12.05, în vigoare 30.12.05]
27. Invaliditatea survenită după un accident de muncă este
invaliditatea cauzată prin reducerea sau pierderea capacităţilor vitale
ca urmare a acţiunii factorilor care au produs accidente, în cazurile
stabilite de legislaţia în vigoare.
La fişa de trimitere (F088e) pacientul anexează în mod obligatoriu
actul privind accidentul de muncă, formulat în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
28. În cazurile de expertizare a pacienţilor care prezintă actele ce
atestă boala profesională sau accidentul de muncă, CEMV stabilesc
procentul de pierdere a capacităţii de muncă la solicitarea
administraţiei instituţiei, organizaţiei sau întreprinderii în care a
survenit boala profesională sau a avut loc accidentul de muncă, a
organului sindical ierarhic superior sau în temeiul deciziei instanţei
de judecată.
În cazul pierderii uşoare a capacităţii de muncă, pentru persoanele
neîncadrate în grade de invaliditate cotele procentuale se stabilesc în
mărime de 5, 10, 15, şi 20 la sută, iar pentru cei încadraţi în grade de
invaliditate se stabilesc în corespundere cu gradul de reducere a
capacităţilor vitale potrivit punctelor 20, 21 şi 22 ale prezentei
instrucţiuni.
Procentul pierderii totale a capacităţii de muncă constituie suma
cotelor procentuale ale sistemelor de organe afectate în urma
accidentului de muncă sau a bolii profesionale şi este calculat după o
formulă stabilită.
29. Invaliditatea din copilărie este invaliditatea survenită în urma
unei boli sau a unei mutilări care au avut loc pînă la împlinirea
vîrstei de 16 ani, confirmate prin documentele medicale respective.
Evaluarea invalidităţii din copilărie se efectuează în conformitate cu
prevederile punctelor 20, 21 şi 22 ale prezentei instrucţiuni.
30. Invaliditatea determinată de schilodire în muncă în legătură cu
avaria de la Cernobîl este invaliditatea stabilită persoanelor care au
participat la lichidarea consecinţelor catastrofei de la C.A.E.
"Cernobîl" şi a urmărilor ei în zona de înstrăinare sau care ulterior au
fost supuse radiaţiei pe teritoriile poluate cu substanţe radioactive.
Evaluarea reducerii uşoare a capacităţilor vitale sau a
invalidităţii, fiind considerate ca accident de muncă, se efectuează în
conformitate cu prevederile punctelor 20, 21 şi 22 ale prezentei
instrucţiuni.
31. Invaliditatea legată de serviciul în armată este invaliditatea
stabilită militarilor trecuţi în rezervă şi care au suportat:
răniri, traume, îmbolnăviri pe front;
răniri, traume, îmbolnăviri survenite în lupte în timp de pace;
răniri, traume, îmbolnăviri în timpul executării obligaţiunilor
legate de satisfacerea serviciului militar;
răniri, traume, îmbolnăviri în timpul satisfacerii serviciului
militar.
Invaliditatea legată de serviciul militar şi cauzele ei se stabilesc
în strictă conformitate cu legislaţia naţională în vigoare, precum şi cu
instrucţiunile în domeniu.
VII. TERMENUL INVALIDITĂŢII
32. Data stabilirii invalidităţii se consideră ziua în care cererea,
fişa de trimitere (F088u) şi alte documente ale pacientului au fost
depuse la CEMV.
33. Persoanelor care se adresează pentru prima dată invaliditatea li
se determină pe termen de un an.
34. Reexpertizarea periodică a invalizilor se face pentru a verifica
eficienţa tratamentului şi a măsurilor de reabilitare, precum şi pentru
a identifica schimbările în semnele invalidităţii şi a gradului de
reducere a capacităţilor vitale.
35. Invaliditatea se stabileşte fără a se indica termenul de
reexpertizare conform Listei defectelor şi bolilor ce servesc drept bază
pentru determinarea invalidităţii fără indicarea termenului
reexpertizării, aprobată de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
[Pct.35 modificat prin Hot.Guv. nr.1322 din 14.12.05, în vigoare 30.12.05]
36. Reexpertizarea persoanelor încadrate în grade de invaliditate cu
termen nelimitat se efectuează la cererea acestora şi ca măsură de
control de către Departamentul Expertiza Medicală a Vitalităţii.
37. Reexpertizarea persoanelor încadrate în grade de invaliditate
înainte de termen se efectuează la cererea acestora sau din iniţiativa
CEMV, atunci cînd există motive întemeiate, dar cel mult cu 2 luni
înainte de expirarea termenului de invaliditate.
38. Directorul Departamentului Expertiza Medicală a Vitalităţii îşi
rezervă dreptul, în cazul depistării unor încălcări ale acestei
instrucţiuni, de a suspenda decizia CEMV teritoriale primare şi
departamentale şi de a fixa o reexpertizare, transmiţînd actele
pacientului în cauză altui consiliu.
39. Reexpertizarea se efectuează în conformitate cu prevederile
punctelor 5-8 ale prezentei instrucţiuni.
VIII. TIPURILE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
40. CEMV efectuează expertizarea şi reexpertizarea pentru a
recomanda următoarele tipuri de asistenţă socială de care beneficiază
invalizii în conformitate cu legislaţia în vigoare:
îngrijiri permanente din partea altei persoane;
reabilitare medico-socială;
asigurarea cu mijloace de deplasare (automobile, fotolii rulante,
cărucioare).
41. Concluziile privind necesitatea acordării diverselor tipuri de
asistenţă socială se întocmesc în temeiul Listei bolilor şi defectelor
organice care implică necesitatea acordării diverselor tipuri de
asistenţă socială, aprobată de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei
Sociale.
[Pct.41 modificat prin Hot.Guv. nr.1322 din 14.12.05, în vigoare 30.12.05]
42. În cazul în care solicitantul a fost încadrat într-un grad de
invaliditate, specialiştii CEMV, care au efectuat expertiza, întocmesc
un plan individual de reabilitare, care, cu viza preşedintelui, în
termen de cel mult o lună este expediat instituţiei medico-sanitare
pentru realizare în conformitate cu legislaţia.
IX. MODUL DE ELIBERARE A ACTELOR DE INVALIDITATE
43. CEMV, la stabilirea invalidităţii, eliberează persoanei în cauză
certificatul de invaliditate aprobat de Casa Naţională de Asigurări
Sociale. Cotorul acestui certificat se expediază în timp de cinci zile
caselor teritoriale de asigurări sociale. Concomitent, pacientului i se
eliberează planul individual de reabilitare, în caz de necesitate.
44. CEMV expediază administraţiei întreprinderii, instituţiei şi
organizaţiei, unde a lucrat sau lucrează persoana examinată, un aviz cu
conţinutul deciziei adoptate.
45. Persoana încadrată într-un grad de invaliditate este prevenită
de către CEMV cu privire la responsabilitatea ei pentru păstrarea
certificatului de invaliditate, precum şi despre imposibilitatea de a
obţine un duplicat al acestui certificat.
46. Persoanelor neîncadrate în grade de invaliditate li se
eliberează un certificat cu decizia CEMV.
47. Persoanele culpabile de luarea unor decizii greşite sau de
falsificarea certificatelor de invaliditate poartă răspunderea prevăzută
de legislaţia în vigoare.
X. MODUL DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR
48. Dacă persoana supusă expertizării nu este de acord cu decizia
consiliului primar teritorial de expertiză medicală a vitalităţii, ea
este în drept să înainteze în termen de o lună o cerere scrisă de
dezacord preşedintelui respectivului consiliu primar teritorial, care
este obligat să expedieze în termen de cinci zile demersul pacientului
şi procesul-verbal de expertizare Departamentului Expertiza Medicală a
Vitalităţii.
49. Dacă persoana supusă expertizării nu este de acord cu decizia
consiliului departamental general sau specializat, ea este în drept să
depună în termen de o lună pe numele şefului Departamentului Expertiza
Medicală a Vitalităţii o cerere pentru expertizarea deciziei ce face
obiectul dezacordului în cadrul Consiliului superior unit, decizia
căruia este definitivă şi irevocabilă. Decizia Consiliului superior unit
poate fi contestată în modul stabilit de legislaţie.
50. În caz de agravare a stării de sănătate, pacientul poate cere
după expirarea a trei luni de la ultima expertizare o nouă expertizare
în modul prevăzut de prezenta instrucţiune.
XI. CONTROLUL PROCESULUI DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ A VITALITĂŢII
51. Şeful Departamentului Expertiza Medicală a Vitalităţii îşi
rezervă dreptul, în cazul depistării unor încălcări comise de către
instituţiile în cauză, de a suspenda deciziile consiliilor teritoriale
primare şi departamentale de expertiză medicală a vitalităţii şi de a
fixa o reexpertizare, transmiţînd actele pacientului către alt consiliu.
52. CEMV sînt în drept să reexamineze înainte de termen pacienţii,
în cazurile cînd decizia s-a luat cu încălcarea modului stabilit sau la
indicaţia instanţei superioare. Reexpertizarea invalidului poate fi
efectuată înainte de termen, dar cu cel mult două luni înainte de
următoarea reexpertizare preconizată.