Hotărâre nr. 79 din 12.02.2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

privind aprobarea Avizului la proiectul de lege cu privire la moratoriul

asupra controlului de stat la întreprinderile micro, mici şi mijlocii

nr. 79  din  12.02.2020

 (în vigoare 14.02.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 44-54 art. 112 din 14.02.2020

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege cu privire la moratoriul asupra controlului de stat la întreprinderile micro, mici şi mijlocii.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.79/2020

AVIZ

la proiectul de lege cu privire la moratoriul asupra controlului de stat

la întreprinderile micro, mici şi mijlocii

Guvernul a examinat proiectul de lege cu privire la moratoriul asupra controlului de stat la întreprinderile micro, mici şi mijlocii, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.310 din 16 decembrie 2019) de către dl A. Slusari, deputat în Parlament, şi comunică următoarele.

De menţionat că, prin adoptarea Legii nr.131/2012 cu privire la controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, s-a asigurat consolidarea cadrului juridic şi instituţional în domeniul efectuării controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător, obiectul de reglementare al acestei legi fiind organizarea şi desfăşurarea controlului, stabilirea principiilor fundamentale ale controlului, precum şi stabilirea procedurii de efectuare a controlului. Dintre principiile fundamentale ale controlului, specificate în art.3 din Legea nr.131/2012, evidenţiem:

1) prevenirea încălcării legislaţiei prin aspectul consultativ al controlului;

2) obiectivitate şi imparţialitate la planificarea şi desfăşurarea controlului de stat, la întocmirea documentelor aferente controlului şi dispunerea de măsuri şi sancţiuni;

3) efectuarea controlului în baza analizei şi evaluării riscurilor;

4) prezumţia bunei-credinţe şi a respectării legislaţiei de către persoana supusă controlului;

5) transparenţa actelor individuale şi de reglementare emise de organul de control;

6) legalitatea şi respectarea competenţei stipulate expres de lege de către organul de control, astfel încât controlul de stat să fie corect, coerent, desfăşurat consecvent şi în corespundere cu prevederile legii;

7) proporţionalitatea controlului şi oportunitatea la iniţierea lui – recurgerea la control, în baza evaluării riscurilor, doar în cazul când acesta este absolut necesar pentru realizarea funcţiilor autorităţii de control şi doar în cazul când au fost epuizate alte modalităţi de verificare a respectării legislaţiei de către persoanele supuse controlului;

8) evidenţa tuturor acţiunilor şi actelor de control;

9) dreptul de a contesta orice fapt sau orice act al inspectorului şi de a repara prejudiciul cauzat;

10) neadmiterea afectării şi/sau suspendării activităţii persoanei supuse controlului.

Totodată, în conformitate cu prevederile art.4 alin.(10) din legea sus-numită “controalele planificate efectuate pe parcursul primilor 3 ani de activitate de la data înregistrării de stat a persoanei care practică activitate de întreprinzător au caracter consultativ şi nu se vor solda cu sancţiuni sau măsuri restrictive, cu excepţia cazurilor când în cadrul controlului se depistează încălcări foarte grave în sensul prezentei legi”. Astfel, cadrul normativ aferent controalelor de stat asupra activităţii de întreprinzător conţine pârghii eficiente de protejare a persoanelor supuse controlului şi de evitare a abuzurilor din partea organelor de control. În acelaşi timp, menţionăm că, potrivit art.1 alin.(1¹) din Legea nr.131/2012, obiectivele acestei legi sunt: “a) asigurarea unui nivel mai înalt de protecţie a mediului, vieţii, sănătăţii şi proprietăţii persoanelor; b) supravegherea introducerii şi circulaţiei pe piaţă a produselor în vederea asigurării siguranţei acestora; c) implementarea sistemului de analiză a riscurilor în baza criteriilor de risc”. În acest context, evidenţiem că prin legea sus-numită se urmăreşte protejarea drepturilor şi intereselor legitime atât ale întreprinzătorilor, cât şi ale persoanelor (societăţii în general).

Întrucât proiectul prevede reglementări cu impact asupra activităţii de întreprinzător, în conformitate cu dispoziţiile art.13 din Legea nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi art.25 alin.(2) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, nota informativă trebuie să conţină analiza impactului de reglementare, realizată conform Metodologiei de analiză a impactului în procesul de fundamentare a proiectelor de acte normative, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.23/2019. Totodată, potrivit art.34 alin.(4) din Legea nr.100/2017, proiectul se va remite spre expertiză grupului de lucru al Comisiei de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător împreună cu analiza impactului de reglementare. Mai mult decât atât, ţinând cont de faptul că propunerea de instituire a moratoriului asupra controlului de stat la întreprinderile micro, mici şi mijlocii va avea impact asupra bugetului de stat, considerăm că nu este judicioasă această iniţiativă legislativă, deoarece proiectul nu este însoţit de actul de analiză a impactului.

Adiţional, comunicăm că instituirea moratoriului asupra controalelor de stat nu reprezintă o inovaţie legislativă, fiind aplicat pentru o perioadă de 3 luni în anul 2016, prin Legea nr.18/2016 privind moratoriul asupra controlului de stat (textul căreia a fost preluat de autorul iniţiativei legislative în cauză, fără a-l ajusta la modificările operate în legislaţie ce ţin de schimbarea denumirii Ministerului Economiei, abrogarea unor norme din Codul contravenţional şi completarea cu noi contravenţii). La fel, prin art.16 alin.(1) din Legea nr.180/2018 privind declararea voluntară şi stimularea fiscală (alineat abrogat prin Legea nr.122/2019) s-a stabilit că “organele cu atribuţii de administrare fiscală nu vor efectua controale asupra corectitudinii calculului, declarării şi achitării impozitelor, taxelor şi a altor plăţi aferente bugetului de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, a contribuţiilor de asigurări sociale de stat şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru perioadele fiscale de pînă la 1 ianuarie 2018, cu excepţia controalelor efectuate în conformitate cu prevederile capitolului 11¹ din titlul V al Codului fiscal”.

Referitor la propunerea de instituire a moratoriului începând cu 1 ianuarie 2020, semnalăm că actele normative produc efecte juridice din momentul intrării lor în vigoare. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în Hotărârea nr.32 din 29 octombrie 1998 privind interpretarea art.76 din Constituţia Republicii Moldova că legea are putere juridică şi este aplicabilă de la data publicării ei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau de la data indicată în textul legii, dar care nu poate precede data publicării acesteia. De asemenea, în hotărâre Curtea a statuat că efectul legii în timp este ghidat de principiul activităţii legii, potrivit căruia legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare, are eficienţă deplină şi continuă din momentul intrării în vigoare şi până la abrogarea ei. Legea nu se aplică faptelor săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu are efect retroactiv. Ea dispune numai pentru prezent şi viitor şi nu are efecte juridice pentru trecut.

În aceeaşi ordine de idei, considerăm nejustificat şi irelevant argumentul adus de autorul proiectului în nota informativă precum că necesitatea instituirii acestui moratoriu este condiţionată de faptul că statul nu acordă facilităţi fiscale întreprinderilor mici şi mijlocii. De asemenea, autorul proiectului nu a prezentat argumente care ar justifica ineficienţa Legii nr.131/2012, iar nemulţumirile întreprinzătorilor asupra unui act de control anume, menţionat în nota informativă, considerăm că nu constituie temei de suspendare a acţiunii întregii legi, ba mai mult, în cazul în care întreprinzătorul consideră că prin activitatea organului de control i-au fost încălcate drepturile sale legitime, este în drept să conteste controlul şi/sau rezultatele acestuia.

Ţinând cont de cele cele expuse, considerăm nejustificate şi irelevante argumentele aduse de autor şi relatăm că iniţiativa legislativă nu este susţinută.

Concomitent menţionăm că proiectul are unele deficienţe de ordin conceptual, şi anume:

La art.4

Nu este clar raţionamentul interdicţiei efectuării percheziţiei la sediile, locurile de desfăşurare a activităţii şi de aflare a bunurilor persoanelor care desfăşoară activitate de întreprinzător în cadrul procedurilor de constatare a contravenţiilor reglementate de art.90 din Codul contravenţional. Or art.90 reglementează contravenţia de “producere, comercializare, difuzare sau păstrare a produselor pornografice”. De altfel, pentru contravenţia prenotată nu poate fi aplicat moratoriu, ţinând cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei comise.

La art.5

Alin. (2) vine în contradicţie cu alin.(l), întrucât pe de o parte se stabileşte că Guvernul este în drept să decidă asupra prelungirii moratoriului, iar pe de altă parte alin.(2) propune indicarea perioadei pentru care se dispune moratoriul (1 ianuarie 2021–30 iunie 2021).

La art.6 alin.(1)

Având ca bază prevederile art.18 din Legea nr.320/2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, conchidem că Poliţia apără viaţa, integritatea corporală, sănătatea şi libertatea persoanei, proprietatea privată şi publică, alte drepturi legitime ale persoanei şi comunităţii, exercitând atribuţiile prevăzute la art.19-23, iar prevederile alin.(2) al art.18 indică imperativ că “nu se admite punerea în seama Poliţiei a altor atribuţii decât a celor prevăzute de lege”. În acest sens, nu poate fi susţinut alin.(l), prin care se stabileşte obligaţia Poliţiei în stoparea acţiunilor ilicite, inclusiv evacuarea persoanelor care efectuează controlul pe perioada moratoriului. O astfel de atribuţie excede competenţele funcţionale ale poliţiei, corespunzător normelor legale indicate. Concomitent, formularea propusă în raport cu alin.(2) este una defectuoasă, întrucât sancţiunea nu este reglementată de către Codul contravenţional sau Codul penal, fapt care va face imposibilă aplicarea acesteia.