Hotărâri

862/08.10.2014 Hotărîre pentru aprobarea modificărilor ce se operează în Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.802 din 9 octombrie 2013

Tipul documentului: Hotărâri
Data adoptării: 08.10.2014

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea modificărilor ce se operează în Regulamentul

privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.802 din 9 octombrie 2013

nr. 862 din 08.10.2014

(în vigoare 31.10.2014)

Monitorul Oficial nr.325-332 art.946 din 31.10.2014

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă modificările ce se operează în Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.802 din 9 octombrie 2013 (se anexează).

PRIM-MINISTRU	Iurie LEANCĂ
Contrasemnează:
Ministrul mediului	Valentina Ţapiş
Nr.862. Chişinău, 8 octombrie 2014.

Aprobate

prin Hotărîrea Guvernului

nr.862 din 8 octombrie 2014

MODIFICĂRILE

ce se operează în Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în

corpurile de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.802 din 9 octombrie 2013

Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.802 din 9 octombrie 2013 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.243-247, art.931), va avea următorul cuprins:

“Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.802 din 9 octombrie 2013

REGULAMENT

privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă

Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă (în continuare – Regulament) transpune:

art.3 pct.1, 10, 43-45; art.15 alin.(1) şi partea 2 a anexei VI din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 334 din 17 decembrie 2010;

art.2 şi 3 din Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a specificaţiilor tehnice pentru analiza chimică şi monitorizarea stării apelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 201 din 1 august 2009;

anexa III din Directiva 91/271/CE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 135 din 30 mai 1991;

anexa VIII din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 327 din 22 decembrie 2000;

anexa I din Directiva 2006/11/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 februarie 2006 privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 64 din 4 martie 2006; precum şi, parţial:

Directiva 2006/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind calitatea apelor dulci care necesită protecţie sau îmbunătăţiri în vederea întreţinerii vieţii piscicole, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 264 din 25 septembrie 2006.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă are drept scop reglementarea condiţiilor de deversare, de introducere a substanţelor specifice într-un corp de apă de suprafaţă, într-un corp de apă subterană sau în terenurile fondului de apă.

2. Prezentul Regulament stabileşte:

1) substanţele specifice care se introduc în apele de suprafaţă în scopuri de pescuit sau de acvacultură, dar care nu produc impact negativ asupra calităţii apelor receptoare şi pentru care nu este necesară obţinerea condiţiilor de deversare a apei uzate;

2) substanţele prioritar periculoase care, din cauza naturii lor periculoase sau a riscului sporit pe care îl prezintă pentru mediu, nu pot fi deversate în corpuri de apă de suprafaţă şi subterane sau pe terenuri ale fondului apelor;

3) cerinţele privind deversarea substanţelor periculoase, altele decît substanţele prioritar periculoase;

4) cerinţele privind evacuarea apei de drenaj de pe teren în cazul în care ar putea provoca o poluare gravă a apelor sau respectarea cerinţelor de calitate a mediului.

3. În sensul prezentului Regulament se folosesc următoarele noţiuni:

1) ape salmonicole – apele care întreţin sau pot deveni capabile de a întreţine viaţa peştilor aparţinînd unor specii precum somonul (Salmo salar), păstrăvul (Salmo trutta), lipanul (Thymallus thymallus) şi peştele-alb (Coregonus);

2) ape ciprinicole – apele care întreţin sau pot deveni capabile de a întreţine viaţa unor peşti aparţinînd ciprinicolelor (Cyprinidae) sau altor specii, cum ar fi ştiuca (Esoxlucius), bibanul (Perca fluviantilis) şi ţiparul (Anguilla anguilla);

3) ape de drenaj – apele în exces provenite din amenajările de desecare-drenaj, evacuate în reţeaua hidrografică;

4) deversare – introducerea în apele de suprafaţă a substanţelor menţionate în capitolul IV, cu excepţia:

a) deversărilor de nămol de dragare;

b) deversărilor operaţionale de la nave în ape teritoriale;

c) imersiunilor de deşeuri de pe nave în ape teritoriale;

5) cele mai bune tehnici disponibile ( în continuare – BTD) – cel mai eficient şi mai avansat stadiu de dezvoltare al activităţilor şi al metodelor de funcţionare corespunzătoare, care indică posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie şi a altor condiţii de autorizare, proiectate pentru a preveni, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce emisiile şi impactul asupra mediului în ansamblul său, unde:

a) tehnici – tehnologia utilizată şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune;

b) tehnici disponibile – tehnicile dezvoltate la un nivel care permite punerea lor în aplicare în sectorul industrial relevant, în condiţii economice şi tehnice viabile, luîndu-se în considerare costurile şi avantajele, indiferent dacă aceste tehnici sînt sau nu folosite ori produse pe teritoriul ţării, atîta timp cît acestea sînt accesibile, în mod rezonabil, operatorului;

c) cele mai bune – cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel general ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său;

6) conformitate de 80% – rezultatul obţinut în urma unor acţiuni de monitorizare desfăşurate într-o anumită perioadă de timp, care indică că 80% din valorile măsurate pentru un parametru al apelor uzate nu depăşesc valorile-limită de emisie corespunzătoare, precum şi nici o valoare de măsurare nu depăşeşte valorile-limită de emisie de 1,5 ori;

7) incertitudine – parametrul asociat rezultatului unei măsurări, ce caracterizează dispersia valorilor care, în mod rezonabil, pot fi atribuite, măsurandului (EN ISO 17025:2005);

8) incertitudine extinsă – mărimea ce defineşte un interval în care se încadrează rezultatele măsurărilor (de regulă 95% din măsurări, ceea ce reprezintă pînă la de două ori abaterea standard a metodei de măsurare);

9) limita de detecţie – semnalul de ieşire sau valoarea concentraţiei peste care se poate afirma, cu un anumit nivel de certitudine, că o probă este diferită de o probă-martor care nu conţine un factor determinant de interes;

10) limita de cuantificare – multiplul stabilit al limitei de detecţie pentru o concentraţie a determinantului, care poate fi rezonabil, la un nivel acceptabil de acurateţe şi precizie. Limita de cuantificare poate fi calculată utilizînd un standard sau un eşantion adecvat şi poate fi obţinută de la cel mai jos punct de calibrare de pe curba de calibrare, excluzînd proba-martor;

11) probă la faţa locului (probă aleatoare, probă instantanee) – proba discretă, prelevată individual, la un anumit moment de timp şi într-un loc concret;

12) probă compozită – două sau mai multe mostre sau subeşantioane (recoltate discret sau continuu) amestecate în proporţii adecvate, din care se poate obţine rezultatul mediu al unei caracteristici dorite;

13) probă calificată la faţa locului – proba compozită care cuprinde cel puţin 5 probe la faţa locului, fiecare fiind recoltată în maximum două ore, la un interval de cel puţin două minute;

14) probă compozită, proporţională cu debitul – proba compozită formată fie din volume de eşantionare egale, recoltate după ce volume egale de ape uzate evacuate au trecut de punctul de prelevare, fie din volume de eşantionare proporţionale cu debitul, recoltate la intervale egale de timp;

15) probă compozită “24 ore” – proba compozită, proporţională cu debitul, recoltată într-o perioadă de 24 de ore;

16) probă compozită “2 ore” – probă compozită, proporţională cu debitul, recoltată într-o perioadă de 2 ore;

17) purificarea apelor reziduale – tratarea apelor uzate pentru eliminarea sau aducerea poluanţilor în starea în care să nu constituie o ameninţare pentru mediu;

18) regula “4 din 5” – aplicarea criteriului “conformităţii de 80%” la 5 valori măsurate consecutiv;

19) substanţă – orice element chimic şi compuşii acestuia, cu excepţia substanţelor radioactive, a microorganismelor şi a organismelor modificate genetic;

20) dioxine şi furani – toate dibenzo-p-dioxinele şi dibenzofuranii policloruraţi enumeraţi în tabelul 10;

21) compus organic – orice compus care conţine cel puţin elementul carbon şi unul sau mai multe dintre următoarele elemente: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, siliciu sau azot, cu excepţia oxizilor de carbon, a carbonaţilor şi a bicarbonaţilor anorganici;

22) compus organic volatil – orice compus organic, precum şi fracţiunea de creozot avînd o presiune de vapori de minimum 0,01kPa la temperatura de 293,15 K sau o volatilitate corespunzătoare în condiţii speciale de utilizare.

Capitolul II

SUBSTANŢELE SPECIFICE CARE SE INTRODUC ÎN APELE DE SUPRAFAŢĂ

4. Stabilirea substanţelor specifice care se introduc în apele de suprafaţă în scopuri de pescuit sau de acvacultură, dar care nu produc impact negativ asupra calităţii apelor receptoare şi pentru care nu este necesară obţinerea condiţiilor de deversare a apei uzate are drept scop protejarea şi îmbunătăţirea calităţii apelor dulci stătătoare sau curgătoare care întreţin sau care, dacă poluarea ar fi redusă sau eliminată, ar putea întreţine viaţa peştilor ce aparţin:

1) speciilor autohtone cu mare diversitate naturală; sau

2) speciilor a căror prezenţă este considerată oportună pentru gospodărirea apei de către autorităţile competente.

5. Se permite introducerea în apele de suprafaţă în scopuri de pescuit sau de acvacultură a îngrăşămintelor minerale şi organice, cu respectarea următoarelor norme:

1) îngrăşămintele cu azot, administrate în cantitate de 50-100 kg substanţă activă/ha/an, aduc o sporire a productivităţii naturale de peste 50% în corpurile de apă destinate pisciculturii cu sol sărac în humus şi lipsite de mîl;

2) azotatul de amoniu (33-34% N) şi ureea (46% N) se recomandă a se administra în 8-9 doze pe parcursul perioadei vegetative;

3) îngrăşămintele cu fosfor contribuie la sporirea cu 50% a productivităţii piscicole şi la îmbunătăţirea calităţii cărnii. Superfosfatul (18-20% P₂O₅) se administrează în cantităţi de 100-200 kg/ha/an, toamna timpuriu (pînă la mijlocul lunii octombrie), înainte de a fi arat sau cu 25 de zile înainte de inundare, pe fundul zvîntat al heleşteului ori direct în apă: 50% din cantitatea totală cu 10-15 zile înainte de populare şi 50% în luna august. Efectul fertilizării se poate prelungi, adeseori, şi în al doilea an sau chiar în al treilea an;

4) îngrăşămintele minerale complexe se recomandă a fi atribuite în folosinţă bazinelor de creştere a crapului, asigurîndu-se un raport de 2:1:2 între azot–azotatul de amoniu şi de potasiu, fosfor–superfosfatul de potasiu. Cantităţile pot varia între 300-400 kg/ha, fiind mai mari pentru bazinele construite pe soluri nisipoase sau podzolite şi mai mici pentru cele de pe cernoziomuri;

5) administrarea îngrăşămintelor în heleşteie: îngrăşămintele organice, precum gunoiul de grajd, compostul din plante cosite – 2-20 t/ha; îngrăşămintele minerale, precum superfosfatul – 400 kg/ha; azotatul de amoniu – 450 kg/ha;

6) în tratamentul bolilor: var stins şi nestins, clorură de var, CuSO₄, K₂CrO₄ , KMnO₄, cloramfenicol sau levomicetină, actomar – B100, albastru de metilen, cristal-violet, briliant verde, furaje (cu ciprinocestină, camala), fenasal, fenotiazină, lizol;

7) pentru furajul combinat: premix PŞ-3, cretă (CaCO₃), sare (NaCl), aminoacizi, amestec vitamino-mineral;

8) pentru măsuri sanitar-profilactice: clorură de var, var stins şi nestins, formol, NaCl neiodat.

6. În scopul prevenirii bolilor umane provocate de substanţele toxice utilizate pentru creşterea peştelui, se vor utiliza tehnici moderne de cultivare şi tratare a peştilor:

1) identificarea unor noi produse cu toxicitate mică;

2) dezvoltarea unor noi forme de dozare cu doze reduse de medicamente cunoscute;

3) utilizarea factorilor de mediu în combinaţie cu doze minime de chimioterapie;

4) introducerea substanţelor biologic active peştelui – ca un agent profilactic sau pentru a reduce efectele imunosupresoare ale medicamentelor – vitamine, aminoacizi esenţiali etc.;

5) vaccinarea;

6) introducerea în microflora peştelui a componenţilor care inhibă creşterea agenţilor de boli;

7) reproducerea şi genetica;

8) altele.

7. Prezentul Regulament reglementează calitatea apelor dulci şi se aplică apelor desemnate ca necesitînd protecţie sau îmbunătăţire pentru a întreţine viaţa piscicolă. Caracteristicile recomandate nu se aplică apelor din bazinele naturale sau artificiale folosite pentru creşterea intensivă a peştelui. Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii apelor stătătoare sau curgătoare care întreţin sau care, dacă poluarea ar fi redusă sau eliminată, ar putea întreţine viaţa peştilor ce aparţin:

1) speciilor autohtone cu mare diversitate naturală, sau

2) speciilor a căror prezenţă este considerată oportună pentru gospodărirea apei de către autorităţile competente.

7¹. Se impune elaborarea programelor privind reducerea poluării şi conformitatea apelor desemnate cu valorile stabilite.

7². Apele desemnate se consideră în conformitate cu caracteristicile recomandate dacă probele prelevate din aceste ape, avînd frecvenţa minimă prevăzută în tabelul 2, în acelaşi loc de prelevare pe o perioadă de 12 luni, indică că apa corespunde atît valorilor stabilite, cît şi observaţiilor pentru 95% din probele pentru parametrii: pH, CBO₅, amoniac neionizat, amoniu _total, nitriţi, clor rezidual _total, zinc _total şi cupru dizolvat. Dacă frecvenţa de prelevare este de sub o probă pe lună, atunci pentru toate probele se respectă atît valorile, cît şi observaţiile menţionate anterior:

1) procentele pentru parametrii temperatură şi oxigen dizolvat;

2) concentraţia medie stabilită pentru parametrul materii solide în suspensie.

7³. Nerespectarea valorilor stabilite sau observaţiile nu se iau în considerare la calcularea procentelor, dacă sînt consecinţa inundaţiilor sau a altor catastrofe naturale.

7⁴. În cazul în care autoritatea competentă înregistrează o calitate a apelor desemnate puţin mai ridicată decît cea care ar rezulta din aplicarea valorilor stabilite, frecvenţa prelevărilor poate fi redusă. În cazul în care nu există poluare şi nici risc de deteriorare a calităţii apelor, autoritatea competentă poate decide inutilitatea prelevării de probe.

7⁵. În cazul în care prelevarea arată că nu se respectă o valoare stabilită, autoritatea competentă stabileşte dacă acest fapt este rezultatul hazardului, consecinţa unui fenomen natural sau se datorează poluării şi adoptă măsurile corespunzătoare.

7⁶. Autoritatea competentă stabileşte punctul exact de prelevare, distanţa de la acest punct pînă la cel mai apropiat punct unde agenţii poluanţi sînt evacuaţi şi adîncimea la care trebuie prelevate probele, în special în funcţie de condiţiile de mediu locale. Metodele de analiză de referinţă care trebuie utilizate pentru calculul valorii parametrilor respectivi sînt stabilite în tabelul 2.

7⁷. Caracteristicile recomandate pentru apele salmonicole şi ciprinicole sînt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1
Indicii	Optimal	Admisibil
Transparenţa, сm	50	pînă la 40
Oxigen dizolvat, mg/l O₂	pînă la 5	pînă la 4
Aciditatea (pН)	6,8-8,0	6,5-8,5
Consumul biochimic de oxigen (CBO₅), mg/l O₂	pînă la 3	pînă la 6
Oxidabilitatea permanganat (CCO-Mn), mg/l O₂	10	pînă la 30
Oxidabilitatea bicromat (CCO-Cr), mg/l O₂	35-70	pînă la 100
Duritatea totală, grade germane	10-20	pînă la 50
Bioxid de carbon, mg/l	10-20	pînă la 25
Hidrogen sulfurat, mg/l	lipsă	lipsă
Nitriţi, mg/l	0,05	0,1
Nitraţi, mg/l	1,0-1,5	pînă la 2,0

8. Pentru apele salmonicole şi ciprinicole se aplică parametrii fizici şi chimici prezentaţi în tabelele 2 şi 3.

Tabelul 2 LISTA parametrilor fizici şi chimici aplicaţi рentru apele salmonicole şi ciprinicole
Nr.d/o	Valoarea minimă, parametrii şi observaţii		Ape salmonicole		Ape ciprinicole		Metode de analiză şi control	Frecvenţa de recoltare şi măsurare
Nr.d/o	Valoarea minimă, parametrii şi observaţii		G	I	G	I	Metode de analiză şi control	Frecvenţa de recoltare şi măsurare
1	2		3	4	5	6	7	8
1.	Temperatura A se evita variaţiile (^°C) foarte bruşte ale temperaturii		Temperatura măsurată în aval de punctul de evacuare termică (la marginea zonei de amestec) nu trebuie să depăşească temperatura apei neafectate cu mai mult de:				Termometrie	Săptămînal, în aval şi amonte de punctul de evacuare
				1,5^°C		3,0^°C
			Derogările limitate ca arie geografică pot fi stabilite în anumite condiţii dacă autoritatea competentă poate dovedi că nu au consecinţe dăunătoare asupra dezvoltării echitabile a populaţiei piscicole

			Evacuările termice nu trebuie să conducă la o creştere a temperaturii în aval de punctul de evacuare termică (la marginea zonei de amestec) de mai mult de:

				21,5 (0)		28 (0)
				10 (0)		10 (0)
			Limita de 10^°C se aplică doar în perioada de reproducere a speciilor care au nevoie de apă rece pentru reproducere şi doar în acele ape care conţin astfel de specii. Limitele de temperatură pot fi totuşi depăşite pe un termen de 2% din perioadă

2.	Oxigen dizolvat (mg/l O₂)		50%≥9 100%≥7	50%≥9 Cînd concentraţia de O₂ scade sub 6 mg/l, autoritatea competentă stabileşte dacă acest fapt este rezultatul hazardului, consecinţa unui fenomen natural sau a poluării şi asigură că această situaţie nu prezintă pericol pentru dezvoltarea echilibrată a populaţiei piscicole	50%≥8 100%≥5	50%≥7 Cînd concentraţia de O₂ scade sub 4 mg/l, autoritatea competentă trebuie să se asigure că această situaţie nu are consecinţe asupra dezvoltării echitabile a populaţiei piscicole	Metoda Winkler sau electrozi speciali (metoda electrochimică)	Lunar Сel puţin o probă reprezentativă pentru condiţiile de cantităţi scăzute de O₂ la data recoltării. Totuşi cînd se suspectează variaţii importante, se recoltează minimum două probe pe zi
3.	pH			6-9 (0)		6-9 (0)	Calibrarea electromecanică cu ajutorul a 2 soluţii cu valori de pH cunoscute, de preferinţă în limitele şi în apropierea pH-lui măsurat	Lunar
4.	Materii solide în suspensie Valorile indicate ale substanţelor solide în suspensie reprezintă concentraţii medii (mg/l) şi nu se aplică substanţelor solide în suspensie cu proprietăţi chimice nocive. Inundaţiile pot conduce la concentraţii deosebit de mari		<=25 (0)		<=25 (0)		Filtrare printr-o membrană filtrantă de 0,45ľm sau uscarea prin centrifugare (timp de сel puţin cinci minute, la o acceleraţie de 2800-3200g) la 105^°C şi cîntărire
5.	CBO₅ (mg/l O₂)		<=3		<=6		Determinarea O_2, prin metoda Winkler, înainte şi după 5 zile de incubaţie în întuneric complet, la 20± 1^°C (a nu se inhiba nitrificarea)
6.	Fosfor total (mg/l P) În cazul lacurilor cu o adîncime medie între 18 şi 300 m se aplică următoarea formulă						Spectrofotometria prin absorbţie moleculară
6.	Z L<=10 --- T(w)	1+\ T(w)					Spectrofotometria prin absorbţie moleculară
	Unde: L = cantitatea exprimată ca mg P per m² de suprafaţă a lacului într-un an; Z = adîncimea medie a lacului în metri; T(w) = timpul teoretic de reînnoire a lacului în ani. În alte cazuri se pot aplica orientativ valorile-limită de 0,2 mg/l pentru apele salmonicole şi 0,4 mg/l pentru apele ciprinicole, exprimate ca PO₄, pentru a se reduce eutroficarea
7.	Nitriţi (mg/l NO₂)		<=0,01		<=0,03		Spectrofotometria prin absorbţie moleculară
8.	Compuşi fenolici (mg/l C₆H₅OH) Analiza organoleptică se face doar dacă se suspectează prezenţa compuşilor fenolici						Analiză organoleptică
9.	Hidrocarburi de origine petrolieră Analiza vizuală se face în mod regulat, o dată pe lună, iar analiza organoleptică doar dacă se suspectează prezenţa hidrocarburilor						Analiza vizuală şi organoleptică	Lunar
10.	Аmoniacul neionizat (mg/l NH₃) Valorile amoniacului neionizat pot fi depăşite sub forma unor vîrfuri minare în timpul zilei		<=0,005	<=0,025	<=0,005	<=0,025	Spectrofotometria prin absorbţie moleculară folosind albastrul de indofenol sau metoda Nessler asociată cu determinarea pH-lui şi a temperaturii	Lunar
10.			Pentru a se diminua riscul de toxicitate datorat amoniacului neionizat, de consum de oxigen datorat nitrificării şi eutrofizării, concentraţiile de amoniu total nu pot depăşi valorile:					Lunar
11.	Amoniu total (mg/l NH₄)		<=0,04	<=1	<=0,02	<=1
12.	Clor rezidual total (mg/l HOCl) Valorile I corespund unui pH=6. Se pot accepta concentraţii mai ridicate de clor total dacă pH-ul este mai ridicat			<=0,005		<=0,005	Metoda DPD (dietil-p-fenilendiamină)	Lunar
13.	Zinc total Valorile I corespund unei durităţi a apei de 100 mg/l CaCO_3. În cazul unor durităţi între 10 şi 500 mg/l valorile-limită corespunzătoare sînt prezentate în tabelul 3			<=0,3		<=1,0	Spectrofotometria prin absorbţie atomică	Lunar
14.	Cupru izolvat Valorile G corespund unei durităţi a apei de 100 mg/l CaCO_3. În cazul unor durităţi între 10 şi 300 mg/l valorile-limită corespunzătoare sînt prezentate în tabelul 3		<=0,04		<=0,04		Spectrofotometria prin absorbţie atomică	Lunar
Note: 1. Variaţiile artificiale ale pH-ului faţă de valorile apei neafectate nu trebuie să depăşească ± 0,5 dintr-o unitate de pH cu limite situîndu-se între 0,6 şi 0,9, cu condiţia ca aceste variaţii să nu mărească nocivitatea substanţelor prezente în apă. 2. Compuşii fenolici nu trebuie să fie prezenţi într-o concentraţie care să afecteze nefavorabil gustul peştilor. 3. Produsele de origine petrolieră nu trebuie să fie prezente în apă în cantităţi care să: 1) formeze o peliculă vizibilă pe suprafaţa apei sau să formeze depuneri pe fundul bazinelor, rîurilor şi lacurilor; 2) atribuie peştelui un gust detectabil de “hidrocarbură”; 3) producă efecte dăunătoare peştilor. 4) În anumite condiţii geografice şi climatice deosebite, şi mai ales în cazul unor temperaturi scăzute ale apei şi nitrificării reduse, sau în cazul în care autoritatea competentă poate dovedi că nu există consecinţe nocive pentru dezvoltarea echilibrată a populaţiei piscicole, se pot stabili valori mai mari de 1 mg/l. Observaţii generale: Trebuie remarcat faptul că valorile parametrilor conţinute în prezentul tabel pornesc de la ipoteza că ceilalţi parametri, menţionaţi sau nu în prezentul tabel, sînt favorabili. Aceasta înseamnă, în special, că concentraţiile altor substanţe nocive sînt foarte scăzute. Dacă două sau mai multe substanţe nocive sînt prezente în amestec, efectele de interdependenţă (aditive, sinergice sau antagoniste) pot fi considerabile: G = orientativ; I = obligatoriu; (0) = sînt posibile derogări.

Tabelul 3 include detalii privind сoncentraţiile zincului _total şi ale cuprului dizolvat (mg/l) pentru diferite valori ale durităţii apei evacuate în apele naturale destinate pisciculturii. Prezenţa peştilor în ape care conţin concentraţii ridicate de cupru poate indica o predominare a complecşilor organocuprici dizolvaţi.

Tabelul 3 Concentraţia zincului _total (mg/l) pentru diferite valori ale durităţii apei între 10 şi 500 mg/l CaCO₃ şi a cuprului dizolvat între 10 şi 300 mg/l CaCO₃
Concentraţia	Tipul de ape	Duritatea apei (mg/l CaCO3)
Concentraţia	Tipul de ape	10	50	100	500
Zincului _total, mg/l	Ape salmonicole, mg/l	0,03	0,2	0,3	0,5
	Ape ciprinicole, mg/l	0,3	0,7	1,0	2,0
Cuprului dizolvat, mg/l	Pentru diferite valori ale durităţii apei	0,005	0,022	0,04	0,112

Capitolul III

SUBSTANŢELE PRIORITAR PERICULOASE CARE NU POT

FI DEVERSATE ÎN CORPURI DE APĂ DE SUPRAFAŢĂ,

ÎN CORPURI DE APĂ SUBTERANE SAU PE TERENURI

ALE FONDULUI APELOR

9. Se interzice evacuarea în receptorii naturali odată cu apele uzate a substanţelor prioritar periculoase care aparţin claselor sau grupelor de substanţe enumerate mai jos şi care au un grad ridicat de periculozitate:

1) compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma asemenea compuşi în mediul acvatic;

2) compuşi organostanici şi organofosforici;

3) substanţe cu proprietăţi cancerigene;

4) compuşi organici ai mercurului;

5) compuşi organosilicici;

6) deşeuri radioactive care să se concentreze în mediu sau în organismele acvatice.

Capitolul IV

SUBSTANŢELE PERICULOASE, ALTELE DECÎT

SUBSTANŢELE PRIORITAR PERICULOASE

10. Substanţele periculoase, altele decît substanţele prioritar periculoase, care aparţin familiilor şi grupelor de substanţe specificate în punctul 9 din prezentul Regulament şi pentru care nu s-au stabilit valorile-limită pe baza elementelor privind toxicitatea, persistenţa şi bioacumularea şi au un efect nociv asupra mediului acvatic şi care, cu toate acestea, pot fi limitate la o zonă dată, depinzînd de caracteristicile şi situaţia geografică a apelor receptoare, constituie următoarele familii şi grupe de substanţe:

1) metaloizi, metale şi compuşii acestora: zinc, cupru, nichel, crom, plumb, seleniu, arsenic, antimoniu, molibden, titan, ctaniu, bariu, beriliu, bor, uraniu, vanadiu, cobalt, taliu, telur, argint;

2) biocide şi derivaţii acestora care nu sînt incluşi în punctul 9 din prezentul Regulament;

3) substanţe care au un efect nociv asupra gustului şi/sau mirosului produselor destinate consumului uman obţinute din mediul acvatic, precum şi compuşii care pot da naştere unor astfel de substanţe în apă;

4) compuşii organici persistenţi sau toxici ai siliconului şi substanţe care pot da naştere unor astfel de compuşi în mediul acvatic, cu excepţia celor inofensivi din punct de vedere biologic sau care se transformă rapid în substanţe inofensive în apă;

5) compuşi anorganici ai fosforului şi fosfor elementar;

6) uleiuri minerale nepersistente şi hidrocarburi de origine petrolieră;

7) cianuri şi fluoruri;

8) substanţe care influenţează negativ balanţa de oxigen, în special amoniacul şi nitriţii.

Capitolul V

CERINŢE TEHNICE PENTRU EPURAREA APEI DE DRENAJ

11. Pe terenurile umede, cu substrat de argilă, evacuarea apei în exces din interiorul solului se face cu ajutorul sistemului de drenaj. Drenurile de diferite tipuri (şanţuri umplute cu pietre, fascine, tuburi de ceramică sau plastic perforate, conducte de ciment poros etc.) formează o reţea subterană, care colectează apa din teren şi o evacuează într-un emisar natural sau într-un puţ absorbant, forat pînă la stratul permeabil al solului, sau în iazuri specialе de zone umede construite şi de filtre şi/sau se impune să aibă loc numai în temeiul condiţiilor de deversare. Adîncimea de îngropare diferă de natura solului, în medie fiind de 1 metru.

12. Drenurile se dispun pe direcţia pantei maxime a terenului la distanţe în general cuprinse între 5 şi 10 metri (sub 5 metri pentru anumite terenuri de sport), asigurîndu-se o înclinare minimă de 3% şi mărirea progresivă a calibrului (8-30 cm) pe măsura apropierii de deversor. Lungimea unei linii de drenuri este în medie de 50-60 de metri, dar poate ajunge şi la 200 de metri. Pe lîngă drenajul general al terenurilor, în anumite situaţii se impune instalarea unor drenuri locale pentru arbori – exemplare situate în teren umed, arbori pentru plantaţii stradale, arbori existenţi în a căror zonă s-a modificat nivelul terenului.

13. Lucrările care au ca scop captarea şi evacuarea apelor de suprafaţă şi subterane în exces, pentru asigurarea unui nivel maxim admis pe un teritoriu, sînt cunoscute sub denumirea de drenaje. După modul în care se manifestă excesul de umiditate, în partea superioară a terenului sau în adîncime, drenajul se clasifică astfel:

1) drenaj orizontal;

2) drenaj vertical.

14. Drenajul orizontal se execută pe suprafeţe întinse, urmărind eliminarea excesului de umiditate de pe partea superioară a terenului. Acesta se realizează printr-o reţea de drenuri absorbante, ce se descarcă în colectoare deschise sau închise.

15. Drenajul vertical interceptează, coboară şi menţine nivelul apelor freatice la adîncimea impusă de condiţiile proiectului. Drenajul vertical se realizează prin puţuri şi poate fi:

1) drenaj vertical cu grupuri de puţuri;

2) drenaj vertical cu şiruri de puţuri.

16. Drenajul vertical cu grupuri de puţuri se foloseşte pentru coborîrea importantă a nivelului apelor freatice în zona unui obiectiv izolat, de obicei pentru facilitatea execuţiei în zona excavaţiilor adînci.

17. Drenajul vertical cu şiruri de puţuri se utilizează, de regulă, cu rolul de a intercepta afluxul de apă subterană către incinta îndiguită. Se amplasează, de obicei, în lungul digurilor de contur ale acumulărilor, a teraselor, la piciorul acestora sau în lungul zonelor depresionare din incintă.

18. Principalele utilaje folosite la execuţia reţelelor de drenaj sînt de două tipuri:

1) orizontale:

a) maşini de drenaj cu pozarea drenurilor în tranşee;

b) maşini de drenaj cu pozarea tubului fără tranşee; şi

2) verticale.

Drenurile verticale pot fi executate manual sau mecanic. Forajul manual se execută, de regulă, tubat, menţinînd pereţii găurii de foraj cu tuburi de oţel introduse treptat pe măsura avansării forajului. Sculele de săpare şi extragere a materialului săpat sînt variate, cuprinzînd lingura de curăţat, pompa cu clapet, trepanul etc. Forajul mecanic se poate executa tubat sau netubat. Evacuarea detritusului se realizează continuu, prin circuitul fluidului de foraj, care are şi rolul de a exercita o presiune hidrostatică asupra pereţilor găurii şi de a le menţine stabilitatea.

19. La execuţia reţelelor de drenaj orizontal se folosesc o gamă largă de materiale de construcţii (ciment, oţel-beton, agregate pentru betoane, confecţii metalice etc.), ponderea cea mai mare avînd-o însă materialele specifice acestor amenajări, adică tuburile de drenaj şi filtrele. Filtrul este un element constructiv, principal al drenurilor, necesar în majoritatea situaţiilor ce impun introducerea amenajărilor de drenaj.

20. Ca materiale filtrante se folosesc materiale de tip granular, naturale sau sintetice, care îndeplinesc, parţial sau în totalitate, următoarele funcţiuni:

1) protejează tubul împotriva colmatării cu particule solide transportate de apa ce se drenează din sol;

2) reduc rezistenţa hidraulică în zona de acces a apei în dren;

3) îmbunătăţesc condiţiile de aşezare a tuburilor în tranşee, sporind astfel durabilitatea tuburilor.

21. Funcţionarea bună şi de durată a unui dren depinde, în mare măsură, de stratul permeabil creat în jurul coloanei filtrante, de modul de aşezare şi de diametrele granulelor din această zonă a stratului. Această zonă constituie filtrul propriu-zis. Cînd filtrul este realizat de însuşi stratul acvifer ca urmare a extragerii apei, acesta este strîns legat de compoziţia granulometrică a stratului şi, de raportul dintre particulele de nisip şi pietriş.

22. Un filtru bun se formează în straturile cu compoziţie granulometrică variată. Filtrul poate fi realizat din pietriş, din pietriş legat cu lianţi şi din site metalice. Pietrişul filtrant trebuie să fie rotund şi neted, să aibă 25-35% goluri între granule, să conţină minimum 88% bioxid de siliciu (SiO₂) şi maximum 0,5% substanţe organice, precum şi să nu aibă corpuri străine.

23. Căminul de vizitare se amplasează în partea superioară a drenului forat. Conform metodei de evacuare a apei din puţurile forate, se disting trei scheme de evacuare: puţuri cu pompare individuală, puţuri sifonate şi puţuri autodeversante.

24. În cazul poluării apelor, organul central al administraţiei publice în domeniul mediului va solicita gospodăriilor şi întreprinderilor să instaleze un sistem de epurare care va include, după caz, epurarea mecanică, filtrarea, crearea de iazuri speciale de zone umede construite cu o gură de evacuare prin infiltrare în sol sau în apele de suprafaţă, cu emiterea autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei.

25. Instalaţia trebuie să permită preluarea cu uşurinţă a probelor la punctele de intrare şi ieşire.

26. Instalaţia trebuie să fie protejată de deteriorări produse de animale sau persoane.

Capitolul VI

VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE PENTRU

EVACUAREA APELOR UZATE

27. Deversarea apelor uzate se efectuează în baza autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei, eliberată în conformitate cu prevederile Legii apelor nr.272 din 23 decembrie 2011.

28. La eliberarea autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei care implică deversarea apelor uzate, autoritatea competentă trebuie să se asigure că încărcările şi concentraţiile de poluanţi din apele uzate, precum şi încărcarea căldurii reziduale sînt la nivelul care poate fi atins prin aplicarea BTD.

Autorizaţia va conţine valorile-limită de emisie pentru substanţele poluante şi proprietăţile apelor uzate, precum şi limitele debitului apelor uzate, a încărcărilor de poluanţi şi căldurii reziduale. Valorile-limită de emisie, bazate pe BTD, pentru apele uzate din sectoarele (activităţile) industriale sînt stabilite în anexele la prezentul Regulament.

29. La acordarea unei autorizaţii de mediu pentru folosinţa specială a apei care implică deversarea apelor uzate, autoritatea competentă va stabili încărcările maxime ale poluanţilor şi căldura reziduală admisibilă pentru a fi evacuate într-un corp de apă de suprafaţă. Încărcările maxim admisibile vor fi determinate prin calcul, folosind debitul apelor uzate maxim admisibil pe zi şi/sau capacitatea de producţie maximă admisibilă pe zi.

30. Autoritatea competentă trebuie să se asigure că nici o poluare semnificativă nu va fi cauzată şi că este atins un nivel ridicat de protecţie a mediului pentru ape.

31. Evacuarea substanţelor periculoase este permisă numai în baza aplicării BTD.

32. Valorile-limită de emisie pentru evacuările apelor uzate din sectoarele (activităţile) industriale într-un corp de apă de suprafaţă sînt prezentate în anexele nr.1-8 la prezentul Regulament.

33. La evacuarea apelor uzate din mai multe sectoare sau activităţi, în vederea epurării combinate înainte de deversare sau deversării combinate după aplicarea epurării separate, valorile-limită de emisie pentru parametrii relevanţi de monitorizare a amestecului se calculează utilizînd următoarele metode:

1) atribuirea amestecului la apele uzate sectorului care se apropie cel mai mult de consistenţa amestecului;

2) aplicarea unui calcul pentru amestec;

3) determinarea individuală.

Selectarea metodei corespunzătoare de epurare se bazează pe consideraţii privind cantităţile mixte ale fluxurilor de ape uzate şi poluanţilor în subfluxurile amestecate, precum şi reacţiile acestora între ele.

34. Pentru un amestec de ape uzate ale cărui subfluxuri vin în mod predominant şi temporal constant din sectoarele (activităţile) industriale, valoarea-limită de emisie pentru un anumit poluant poate fi calculată ca fiind încărcarea maximă admisă de poluanţi, rezultată din diferite fluxuri de ape reziduale de amestec ale sectorului. La baza calculelor trebuie să fie luate încărcările poluanţilor din subfluxurile care pot fi evacuate în conformitate cu valorile-limită de emisie corespunzătoare. Încărcarea maximă admisă pentru un poluant într-un amestec nu trebuie să fie mai mare decît suma încărcărilor maxime admisibile corespunzătoare în fiecare flux.

35. Valoarea-limită de emisie va fi respectată pentru un poluant periculos într-un subflux dintr-un amestec de ape uzate înainte de amestecarea acestora cu altă apă reziduală. Lista poluanţilor periculoşi sau a grupurilor de poluanţi periculoşi relevanţi pentru epurarea subfluxului unui amestec de ape uzate, rezultate din diferite sectoare, este prezentată în anexa nr.9 la prezentul Regulament, cu excepţia cazului în care:

1) în subflux se iau toate măsurile necesare pentru reducerea fluxului de ape uzate;

2) sînt luate toate celelalte măsuri ale BTD interne pentru prevenirea sau reducerea deversării poluantului periculos;

3) în cazul epurării a subfluxului împreună cu alte ape reziduale, poluantul periculos poate fi îndepărtat cu aceeaşi eficienţă de eliminare ca şi în cazul unei epurări separate a subfluxului.

36. Dacă cerinţele de calitate a mediului pentru ape necesită condiţii de emisii mai stricte decît cele rezultate din utilizarea valorilor-limită de emisie, conform cu pct.34-37 din prezentul Regulament, în autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei care implică deversarea apelor uzate vor fi incluse măsuri suplimentare şi mai stricte.

37. Valorile-limită de emisie pentru un parametru al apelor uzate menţionate în pct.32, 34-37 din prezentul Regulament se referă la compoziţia unui flux de ape uzate sau al unui amestec de ape uzate la punctul de deversare finală într-un corp de apă recipient.

38. Valorile-limită de emisie pentru un poluant periculos al apelor uzate menţionate în pct.37 din prezentul Regulament se referă la compoziţia subfluxului apelor uzate înainte de amestecarea cu orice altă apă uzată.

39. Valorile-limită de emisie pentru substanţele poluante se determină în punctul în care emisiile părăsesc instalaţia, iar la determinarea acestor valori nu se ia în considerare nici o diluare care intervine înainte de acest punct.

În ceea ce priveşte evacuările indirecte de substanţe poluante în apă, se poate lua în considerare efectul unei instalaţii de epurare a apei la determinarea valorilor-limită de emisie ale instalaţiei în cauză, cu condiţia să fie asigurat un nivel echivalent de protecţie a mediului în ansamblul său şi acest fapt să nu conducă la niveluri mai ridicate de poluare a mediului.

40. Apele industrial uzate biodegradabile care provin de la instalaţiile sectoarelor industriale enumerate şi care nu intră în staţiile de epurare a apelor urbane reziduale, înainte de a fi evacuate în apele receptoare, vor respecta condiţiile stabilite în reglementările prealabile şi/sau în autorizaţiile specifice ale autorităţii competente pentru toate evacuările care provin din instalaţii prevăzute pentru un echivalent locuitor (EL) de cel puţin 4000.

Capitolul VII

MONITORIZAREA EVACUĂRII APELOR UZATE

41. Monitorizarea evacuării apelor uzate se realizează în conformitate cu specificaţiile din anexa nr.10 la prezentul Regulament şi va cuprinde activităţi privind:

1) măsurarea debitului apelor uzate;

2) prelevarea, conservarea şi pretratarea probelor;

3) analiza şi evaluarea rezultatelor măsurătorilor;

4) verificarea respectării valorilor-limită de emisie.

42. Monitorizarea evacuării apelor uzate se efectuează de către titularul autorizaţiei (automonitorizare) şi de către autoritatea competentă (monitorizare externă). Automonitorizarea şi monitorizarea externă nu se efectuează de către una şi aceeaşi persoană fizică sau juridică.

43. În procesul de autorizare a folosinţei speciale a apei care implică deversarea apelor uzate, autoritatea competentă decide cu privire la aplicarea parametrilor relevanţi pentru monitorizarea apelor uzate, ţinînd cont de sectorul şi activitatea de evacuare a apelor uzate, precum şi de poluanţii susceptibili de a fi emişi în cantităţi semnificative. Un parametru este relevant în cazul în care:

1) apariţia este una tipică şi semnificativă pentru consistenţa apelor uzate;

2) poluantul este evacuat;

3) există pericolul depăşirii valorii-limită de emisie corespunzătoare.

44. În concordanţă cu selectarea parametrilor de monitorizare, autoritatea competentă decide asupra parametrilor periculoşi în subfluxurile unui amestec de ape uzate şi asupra condiţiilor de monitorizare a subfluxului.

Verificarea respectării valorilor-limită

de emisie în cadrul automonitorizării

45. Cu excepţia temperaturii şi a pH-ului, valoarea-limită de emisie nu trebuie să fie depăşită nici în cadrul automonitorizării şi nici în cadrul monitorizării externe. Astfel, valoarea-limită de emisie pentru un parametru al apelor uzate se consideră a nu fi depăşită în cazul în care, într-o perioadă de două luni, 80% din valorile măsurate nu sînt mai mari decît valoarea-limită de emisie, precum şi nici o valoare măsurată nu este de 1,5 ori mai mare decît valoarea-limită de emisie (conformitate de 80%).

46. Valoarea-limită de emisie pentru parametrul “Temperatură” se consideră a nu fi depăşită dacă, în decursul unei zile, 80% din valorile măsurate nu sînt mai mari decît valoarea-limită de emisie, precum şi nici o valoare măsurată nu este de 1,2 ori mai mare decît valoarea-limită de emisie. Cînd este practicată măsurarea continuă, valoarea-limită de emisie se consideră a nu fi depăşită în cazul în care valoarea măsurată nu depăşeşte valoarea-limită de emisie cu mai mult de 80% pe durata unei zile.

47. Valoarea-limită de emisie pentru parametrul “pH” se consideră a nu fi depăşită dacă, în decursul unei zile, 80% din valorile măsurate cad în domeniul de emisie şi nici o valoare măsurată nu depăşeşte domeniul de emisie cu mai mult de 0,3 pH-unităţi. Cînd este practicată măsurarea continuă, valoarea-limită de emisie se consideră a nu fi depăşită în cazul în care valoarea măsurată nu depăşeşte domeniul de emisie cu mai mult de 80% pe durata unei zile.

48. O singură valoare măsurată este mai mare decît valoarea-limită de emisie corespunzătoare în cazul în care aceasta depăşeşte valoarea-limită de emisie cu mai mult decît incertitudinea extinsă a metodei de analiză aplicate măsurării. Pentru pH, o singură valoare măsurată nu este conformă în cazul în care aceasta este în afara domeniului de emisie cu mai mult decît incertitudinea extinsă a metodei analitice aplicate măsurării.

Verificarea respectării valorilor-limită de

emisie în cadrul monitorizării externe

49. Cu excepţia temperaturii şi a pH-ului, valoarea-limită de emisie pentru un parametru al apelor uzate în conformitate cu pct.36 din prezentul Regulament se consideră a nu fi depăşită într-o serie de 5 acţiuni de monitorizare consecutive, într-o perioadă anumită de timp, 4 dintre valorile măsurate nu sînt mai mari decît valoarea-limită de emisie, precum şi nici o valoare măsurată nu este de 1,5 ori mai mare decît valoarea-limită de emisie (conformitate de 80%).

50. Specificaţiile pentru măsurarea debitului de ape uzate, prelevarea de probe, pretratamentul probelor, analiza şi evaluarea rezultatelor de măsurare sînt prezentate în anexa nr.10 la prezentul Regulament.

51. Frecvenţa monitorizării se stabileşte în autorizaţie de către autoritatea competentă. Frecvenţa automonitorizării se stabileşte în conformitate cu anexa nr.10 la prezentul Regulament şi trebuie să fie mai mare decît frecvenţa de monitorizare externă. Activităţile de monitorizare se desfăşoară la intervale regulate de timp, de peste un an, cu excepţia cazului în care condiţiile specifice de evacuare a apelor uzate necesită frecvenţe mai mari în anumite perioade de timp definite.

52. Prevederile pct.42-53 din prezentul Regulament se aplică, de asemenea, amestecurilor de ape uzate din diferite sectoare industriale sau comerciale şi subfluxurilor amestecurilor de ape reziduale, selectate pentru tratarea subfluxului, respectiv pentru conformitatea cu valoarea-limită de emisie pentru o anumită substanţă periculoasă înainte de amestecarea cu altă apă uzată.

53. În baza rezultatelor monitorizării deversării apelor uzate, precum şi a altor date relevante, titularul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei care implică deversarea apelor uzate trebuie să furnizeze autorităţii competente, în mod regulat, informaţii (raport de emisii) care permit verificarea respectării condiţiilor de autorizare. Rapoartele sînt prezentate anual, cu excepţia cazului în care autorizaţia nu prevede un interval de timp mai scurt.

54. În cazul încălcării unei valori-limită de emisie permise, urmate de afectarea semnificativă a mediului pentru ape, titularul autorizaţiei trebuie să informeze imediat autoritatea competentă şi să întreprindă toate măsurile corespunzătoare pentru a limita consecinţele asupra mediului şi pentru a preveni alte incidente sau accidente posibile.

Anexa nr.1 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE pentru abatoare şi prelucrarea cărnii şi a peştelui 1. Valorile-limită de emisie pentru abatoare şi prelucrarea cărnii şi a peştelui se aplică evacuărilor de ape uzate provenite din: 1) procesele din abatoare; 2) prelucrarea şi ambalarea cărnii, inclusiv din procesele de prelucrare a intestinelor; 3) producerea produselor alimentare semipreparate, în special constînd din carne; 4) prelucrarea şi ambalarea peştelui; 5) curăţarea abatoarelor şi a instalaţiilor de producţie, inclusiv a containerelor de transportare a animalelor, a cărnii şi produselor din carne sau a produselor din peşte. 2. Prevederile prezentei anexe nu se aplică în cazul deversării apelor uzate provenite din: 1) producerea aburului; 2) sistemele de răcire; 3) producerea uleiului sau grăsimilor din produse de origine animală. 3. Măsurile generale ale BTD pentru interzicerea sau reducerea deversării apelor uzate se referă la: 1) optimizarea procedurilor de procesare a materiilor prime sensibile la degradarea rapidă şi de scurtare a perioadelor de stocare a materiilor prime; 2) colectarea şi eliminarea, complet separate, din apele uzate: a) a sîngelui şi a gunoiului de grajd lichid; b) a conţinutului stomacului, intestinului sau rumenului; c) a părului, a fibrelor de lînă, a ouălor, a penelor sau a grăsimilor animale; 3) utilizarea metodelor de producţie de tip proces controlat în sisteme închise pentru minimizarea pierderilor de materii prime, produse chimice de procesare, de produse şi apă; utilizarea rezervoarelor de stocare, sistemelor de conducte şi a instalaţiilor care pot fi totalmente golite de materii prime şi produse; aplicarea măsurilor interne pentru a evita pierderile la perfuzie, umplere, scurgere sau spumare; 4) utilizarea reziduurilor lichide de producţie sau a subfluxurilor de ape uzate de înaltă concentraţie pentru producerea de energie (de exemplu, a biogazului); 5) aplicarea tehnicilor de recuperare a căldurii pentru reducerea sarcinii termice reziduale; 6) reducerea consumului de apă dulce, cu ajutorul: a) buclelor de apă pentru transportul şi/sau curăţarea materiilor prime şi a produselor, dacă transportul sau curăţarea uscată nu sînt aplicabile; b) tehnicilor de evacuare uscată (mecanică, pneumatică) a reziduurilor din dispozitivele de producţie, înainte de utilizarea apei pentru operaţia de curăţare; c) automatelor de dezgheţare care economisesc apa pentru prelucrarea materialului congelat (în special a peştelui) şi al maşinilor de prelucrare care economisesc apa; d) procedurilor de curăţare uscată (aer comprimat, vacuum) sau al echipamentelor de curăţare cu un consum redus de apă (curăţare cu spumă la presiune joasă), precum şi al buclelor pentru spălarea soluţiilor provenite din operaţiunile de curăţare; e) tehnicilor de utilizare multiplă a soluţiilor de curăţare şi dezinfectare; f) buclelor de apă pentru răcirea proceselor de producţie şi a produselor şi/sau al reutilizării apei ori a condensatelor de răcire în procesele de producţie; 7) utilizarea preferenţială a materialelor care nu produc reacţii periculoase sau persistente în procesele de producţie; luarea în considerare a informaţiilor ecotoxicologice din fişele tehnice de siguranţă la selectarea materiilor prime, a chimicalelor sau a substanţelor auxiliare; 8) utilizarea direcţionată şi economică a componentelor de curăţare şi dezinfectare, în conformitate cu un plan elaborat pentru curăţare şi dezinfectare; aplicarea preferenţială a agenţilor care conţin sau disociază oxigen în locul celor care conţin sau disociază halogeni; utilizarea direcţionată, economică şi conform destinaţiei a conservanţilor în operaţiunile de conservare umedă pentru butoaie, cuve şi rezervoare; 9) aplicarea sistemelor de canalizare separate pentru evacuarea separată a apelor provenite din procesele menajere sau a altor ape poluate şi a apei nepoluate din precipitaţiile atmosferice; 10) evacuarea încetinită sau eşalonată a cuvelor sau rezervoarelor mari; alocarea dispozitivelor de depozitare pentru reducerea sarcinilor hidraulice sau poluante maxime; 11) aplicarea proceselor fizice, fizico-chimice sau de tratare chimică (sedimentare, separare, neutralizare, precipitare, floculare, flotaţie) pentru evacuarea apelor reziduale în sistemele publice de canalizare şi în corpurile de apă de suprafaţă; aplicarea suplimentară a proceselor de tratare biologică (aerobe şi/sau anaerobe) pentru purificarea evacuărilor în corpurile de apă de suprafaţă; 12) colectarea, reutilizarea şi/sau eliminarea separată a reziduurilor din procesele de producţie şi din operaţiunile de tratare a apelor uzate şi a apelor uzate. 4. Valorile-limită de emisie pentru abatoare şi pentru prelucrarea cărnii şi a peştelui sînt prezentate în tabelul 1. Tabelul 1
Parametrul	Evacuarea în corpuri de apă
Temperatura	30°C
Toxicitatea
Toxicitatea faţă de bacterii	4 b)
Toxicitatea faţă de icrele de peşte	2 b)
Total materii solide în suspensie (MSS _TOT)	d)
pH (unităţi “pH”)	6,5-8,5
Clor _total, expr. ca Cl₂	e)
Amoniu, expr. ca N	5 mg/l f)
Azot legat _total (TN_b), expr. ca N	20 mg/l g)
Fosfor _total (P_TOT), expr. ca P	1 mg/l
Total carbon organic (TCO), expr. ca C h)	30 mg/l
Consumul chimic de oxigen CCO, expr. ca O₂ h)	90 mg/l
Consumul biochimic de oxigen CBO₅ expr. ca O₂	20 mg/l
Halogeni legaţi organic absorbabili (AOX), expr. ca Cl	0,1 mg/l
Substanţe lipofile slab volatile	20 mg/l
Notă: Semnificaţia literelor din tabel este următoarea: litera b) – monitorizarea se aplică numai în cazul unor suspiciuni rezonabile sau al unor dovezi clare de deteriorare a corpului de apă de suprafaţă din cauza deversărilor; litera d) – valorile-limită de emisie nu se aplică; parametrul MSS _TOT este acoperit de determinarea pentru TCO, CCO sau CBO5; litera e) – clorul _total nu va fi detectat; litera f) – valorile-limită de emisie se aplică numai în cazul în care temperatura apelor uzate în conducta de evacuare la etapa de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera g) – în cazul în care concentraţia de TN_b în afluent la treapta biologică a staţiei de epurare este mai mare de 80 mg/l (măsurată ca medie aritmetică a concentraţiei pe durata unei luni), se aplică o concentraţie de TN_b care corespunde unei eficienţe minime de eliminare de 75%. Eficienţa minimă de eliminare se referă la relaţia sarcinilor zilnice de TN_b în afluent şi efluent la etapa biologică a staţiei de epurare. Valorile-limită pentru TN_b se aplică numai: 1) pentru o staţie de epurare cu o sarcină de intrare zilnică de ape uzate menajere autorizată de mai mult de 50 kg TN_b, şi 2) pentru perioada de timp în care temperatura apelor uzate în efluentul etapei de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera h) – în scopul monitorizării este suficient să se aplice valorile-limită de emisie pentru TCO sau CCO.

Anexa nr.2 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE pentru tratarea şi prelucrarea laptelui 1. Valorile-limită de emisie pentru tratarea şi prelucrarea laptelui se referă la: 1) colectarea, depozitarea şi decantarea laptelui; 2) prelucrarea şi ambalarea laptelui; 3) prelucrarea şi ambalarea produselor din lapte (de exemplu, a laptelui degresat, a laptelui covăsit, a laptelui praf, a untului, a brînzei, a iaurtului); 4) prelucrarea subproduselor de procesare a laptelui (de exemplu, a zerului); 5) producţia de îngheţată; 6) curăţarea instalaţiilor pentru prelucrarea laptelui, inclusiv a containerelor pentru transportarea laptelui şi produselor lactate. 2. Prevederile prezentei anexe nu se aplică în cazul deversării apelor uzate provenite din: 1) producerea aburului; 2) sistemele de răcire. 3. Măsurile generale ale BTD pentru interzicerea sau reducerea deversării apelor uzate se referă la: 1) optimizarea procedurilor pentru scurtarea perioadelor de stocare a laptelui sau produselor din lapte înainte de prelucrare şi/sau de ambalare; 2) colectarea şi reutilizarea/eliminarea reziduurilor lichide, cum ar fi zerul sau saramura, separat de apele uzate; aplicarea măsurilor interne împotriva pierderilor de materii prime sau produse; 3) utilizarea metodelor de producţie de tip proces controlat în sisteme închise pentru minimizarea pierderilor de materii prime, chimicale, produse şi apă; utilizarea rezervoarelor de stocare, sistemelor de conducte şi a instalaţiilor care pot fi complet golite de materii prime şi produse; aplicarea de măsuri interne pentru a evita pierderile la perfuzie, umplere, scurgere sau spumare; 4) aplicarea sistemelor de răcire indirectă, cum ar fi condensatoarele de suprafaţă răcite cu aer sau apă; neutilizarea condensatoarelor cu injecţie; 5) aplicarea tehnicilor de recuperare a căldurii pentru reducerea sarcinii termice reziduale; 6) reducerea consumului de apă cu ajutorul buclelor de apă, dacă este necesar, prin aplicarea dispozitivelor de curăţare în interiorul buclelor (de exemplu, a rezervoarelor de sedimentare în cadrul ciclului de leşie), precum şi a: a) procedurilor secvenţializate automate de prelucrare, umplere şi curăţare; b) dispozitivelor de producţie şi de umplere care generează trasee scurte de curgere şi faze mixte reduse dintre produsele lichide şi apa de curăţare; c) tehnicilor de evacuare uscată (mecanică, pneumatică) a reziduurilor din dispozitivele de producţie, înainte de a utiliza apa pentru operaţia de curăţare; d) procedurilor de curăţare uscată (aer comprimat, vacuum) sau a echipamentelor de curăţare cu consum redus de apă (de exemplu, curăţarea cu spumă la presiune joasă); e) tehnicilor de utilizare multiplă a soluţiilor de curăţare şi dezinfectare; a buclelor pentru soluţii de spălare de la operaţiunile de curăţare; f) buclelor de apă pentru răcirea proceselor de producţie şi a produselor şi/sau reutilizării apei sau a condensatelor de răcire în procesele de producţie; 7) utilizarea preferenţială a materialelor care nu produc reacţii periculoase sau persistente în procesele de producţie; luarea în considerare a informaţiilor ecotoxicologice din fişele tehnice de siguranţă la selectarea materiilor prime, a chimicalelor sau a substanţelor auxiliare; 8) utilizarea direcţionată şi economică a componentelor de curăţare şi dezinfectare, în conformitate cu un plan elaborat de către un expert pentru curăţare şi dezinfectare; aplicarea preferenţială a agenţilor care conţin sau disociază oxigen în locul celor care conţin sau disociază halogeni; utilizarea direcţionată, economică şi conform destinaţiei a conservanţilor în operaţiunile de conservare umedă pentru butoaie, cuve şi rezervoare; 9) aplicarea sistemelor de canalizare separate pentru evacuarea separată a apelor provenite din procesele menajere sau a altor ape poluate şi a apei nepoluate din precipitaţiile atmosferice; 10) evacuarea încetinită sau eşalonată a cuvelor sau rezervoarelor mari; alocarea dispozitivelor de depozitare pentru reducerea sarcinilor hidraulice sau poluante maxime; 11) aplicarea proceselor fizice, fizico-chimice sau de tratare chimică (sedimentare, screening, neutralizare, precipitare, floculare, flotaţie) pentru evacuarea apelor reziduale în sistemele de canalizare publică şi în corpurile de apă de suprafaţă; aplicarea suplimentară a proceselor de tratare biologică (aerobe şi/sau anaerobe) pentru purificarea evacuărilor în corpurile de apă de suprafaţă; 12) colectarea, reutilizarea şi/sau eliminarea separate a reziduurilor provenite din procesele de producţie şi din operaţiunile de tratare a apelor uzate şi a apelor uzate. 4. Valorile-limită de emisie pentru tratarea şi prelucrarea laptelui sînt prezentate în tabelul 2. Tabelul 2
Parametrul	Evacuarea în corpuri de apă
Temperatura	30°C
Toxicitatea
Toxicitatea faţă de bacterii	4 b)
Toxicitatea faţă de icrele de peşte	2 b)
Total materii solide în suspensie (MSS _TOT)	d)
pH (unităţi “pH”)	6,5-8,5
Clor _total, expr. ca Cl₂	e)
Amoniu, expr. ca N	5 mg/l f)
Azot legat _total (TN_b), expr. ca N	15 mg/l g)
Fosfor _total (P_TOT), expr. ca P	1,5 mg/l
Total carbon organic (TCO), expr. ca C h)	25 mg/l
Consumul chimic de oxigen CCO, expr. ca O₂ h)	75 mg/l
Consumul biochimic de oxigen CBO_5, expr. ca O₂	20 mg/l
Halogeni legaţi organic absorbabili (AOX), expr. ca Cl	0,1 mg/l
Substanţe lipofile slab volatile	10 mg/l
Notă: Semnificaţia literelor din tabel este următoarea: litera b) – monitorizarea se aplică numai în cazul unor suspiciuni rezonabile sau al unor dovezi clare de deteriorare a corpului de apă de suprafaţă din cauza deversărilor; litera d) – valorile-limită de emisie nu se aplică; parametrul MSS _TOT este acoperit de determinarea pentru TCO, CCO sau CBO5; litera e) – clorul _total nu va fi detectat; litera f) – valorile-limită de emisie se aplică numai în cazul în care temperatura apelor uzate în conducta de evacuare la etapa de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera g) – în cazul în care concentraţia de TN_b în afluent la treapta biologică a staţiei de epurare este mai mare de 80 mg/l (măsurată ca medie aritmetică a concentraţiei pe durata unei luni), se aplică o concentraţie de TN_b care corespunde unei eficienţe minime de eliminare de 75%. Eficienţa minimă de eliminare se referă la relaţia sarcinilor zilnice de TN_b în afluent şi efluent la etapa biologică a staţiei de epurare. Valorile-limită de emisie pentru TN_b se aplică numai: 1) pentru o staţie de epurare cu o sarcină de intrare zilnică de ape uzate menajere autorizată de mai mult de 50 kg de TN_b, şi: 2) pentru perioada în care temperatura apelor uzate în efluentul etapei de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera h) – în scopul monitorizării este suficient să se aplice valorile-limită de emisie pentru TCO sau CCO.

Anexa nr.3 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE pentru procesele de la fabricile de bere şi casele de malţ 1. Valorile-limită de emisie pentru procesele de la fabricile de bere şi casele de malţ se referă la: 1) producţia de malţ din cereale; 2) producţia de bere; 3) producţia de bere fără alcool; 4) producţia de băuturi mixte care conţin bere şi componente nealcoolice. 2. Prevederile prezentei anexe nu se aplică în cazul deversării apelor uzate provenite din: 1) producerea aburului; 2) sistemele de răcire. 3. Măsurile generale ale BTD pentru interzicerea sau reducerea deversării apelor uzate se referă la: 1) optimizarea procedurilor pentru scurtarea perioadelor de stocare a materiilor prime vegetale sensibile la degradarea enzimatică sau microbiană rapidă; 2) utilizarea metodelor de producţie de tip proces controlat în sisteme închise pentru minimizarea pierderilor de materii prime, chimicale, produse şi apă; utilizarea rezervoarelor de stocare, sistemelor de conducte şi a instalaţiilor care pot fi complet golite de materii prime şi produse; aplicarea de măsuri interne pentru a evita pierderile la perfuzie, umplere, scurgere sau spumare; 3) utilizarea de materii prime, materiale de prelucrare şi procese de producţie care permit utilizarea substanţială sau energetică a reziduurilor din producţie pentru izolarea: a) hranei pentru animale, a îngrăşămintelor, a pieliţei, a răsadurilor, a zaţurilor, a drojdiilor etc.; b) resurselor, cum ar fi drojdia de bere sau alte drojdii; 4) aplicarea sistemelor de răcire indirectă (de exemplu, a condensatoarelor de suprafaţă răcite cu aer sau apă); neutilizarea condensatoarelor cu injecţie; 5) aplicarea tehnicilor de recuperare a căldurii pentru reducerea sarcinii termice reziduale; 6) reducerea consumului de apă, cu ajutorul: a) buclelor de apă pentru curăţarea materiilor prime (de exemplu, a producţiei de malţ), dacă este necesar, prin aplicarea dispozitivelor de curăţare în interiorul buclelor (de exemplu, a rezervoarelor de sedimentare), în măsura în care metodele de transportare uscată (mecanică, pneumatică) nu pot fi aplicate; b) buclelor pentru apa moale de la producţia de malţ; c) utilizării multiple a apelor puţin încărcate de la diferite etape ale procesului sau operaţiunii de curăţare (de exemplu, apa de clătire) pentru alte etape de producţie; d) procedurilor secvenţializate automate de prelucrare, umplere şi curăţare; e) dispozitivelor de producţie şi de umplere care generează trasee scurte de curgere şi faze mixte reduse dintre produsele lichide şi apa de curăţare; f) tehnicilor de evacuare uscată (mecanică, pneumatică) a reziduurilor din dispozitivele de producţie, înainte de utilizarea apei pentru operaţia de curăţare; g) buclelor pentru spuma din operaţiunile de curăţare a sticlelor şi butoaielor, în măsura în care nu pot fi aplicate metode de curăţare uscată (aer sub presiune); h) tehnicilor de utilizare multiplă a soluţiilor de curăţare şi dezinfectare; buclelor pentru soluţii de spălare de la operaţiunile de curăţare; i) buclelor de apă pentru răcirea proceselor de producţie şi a produselor şi/sau reutilizării apei ori a condensatelor de răcire în procesele de producţie; 7) utilizarea de etichete ori înscrieri libere de cerneluri sau vopseluri cu conţinut de metale grele; 8) utilizarea preferenţială a materialelor care nu produc reacţii periculoase sau persistente în procesele de producţie; luarea în considerare a informaţiilor ecotoxicologice din fişele tehnice de siguranţă la selectarea materiilor prime, chimicalelor sau a substanţelor auxiliare; 9) utilizarea direcţionată şi economică a componentelor de curăţare şi dezinfectare, în conformitate cu un plan elaborat de către un expert pentru curăţare şi dezinfectare; aplicarea preferenţială a agenţilor care conţin sau disociază oxigen în locul celor care conţin sau disociază halogeni; utilizarea direcţionată, economică şi conform destinaţiei a conservanţilor în operaţiunile de conservare umedă pentru butoaie, cuve şi rezervoare; 10) aplicarea sistemelor separate de canalizare pentru evacuarea separată a apelor din procesele menajere sau a altor ape poluate şi a apei nepoluate din precipitaţiile atmosferice; 11) evacuarea încetinită sau eşalonată a cuvelor sau rezervoarelor mari; alocarea dispozitivelor de depozitare pentru reducerea sarcinilor hidraulice sau poluante maxime; 12) aplicarea proceselor fizice, fizico-chimice sau de tratare chimică (sedimentare, screening, neutralizare, precipitare, floculare, flotaţie) pentru evacuarea apelor reziduale în sistemele de canalizare publice şi în corpurile de apă de suprafaţă; aplicarea suplimentară a proceselor de tratare biologică (aerobe şi/sau anaerobe) pentru purificarea evacuărilor în corpurile de apă de suprafaţă; 13) colectarea, reutilizarea şi/sau eliminarea separate a reziduurilor din procesele de producţie şi din operaţiunile de tratare a apelor uzate şi a apelor uzate. 4. Valorile-limită de emisie pentru procesele de la fabricile de bere şi casele de malţ sînt prezentate în tabelul 3. Tabelul 3
Parametrul	Evacuarea în corpuri de apă
Temperatura	30°C
Toxicitatea
Toxicitatea faţă de bacterii	4 a)
Toxicitatea faţă de icrele de peşte	2 a)
Total materii solide în suspensie (MSS _TOT)	c)
Ph (unităţi “pH”)	6,5-8,5
Clor _total, expr. ca Cl₂	d)
Amoniu, expr. ca N	5 mg/l e)
Azot legat _total (TN_b), expr. ca N	15 mg/l f)
Fosfor _total (P_TOT), expr. ca P	1 mg/l
Total carbon organic (TCO), expr. ca C g)	30 mg/l
Consumul chimic de oxigen CCO, expr. ca O₂ g)	90 mg/l
Consumul biochimic de oxigen CBO_5, expr. ca O₂	20 mg/l
Halogeni legaţi organic absorbabili (AOX), expr. ca Cl	0,5 mg/l
Notă: Semnificaţia literelor din tabel este următoarea: litera a) – se aplică o valoare-limită de emisie mai mare în cazul în care nu poate fi exclus pericolul de formare de vapori sau polei, precum şi pericolul pentru sănătatea personalului de operare al sistemului public de canalizare; litera b) – monitorizarea se aplică numai în cazul unor suspiciuni rezonabile sau al unor dovezi clare de deteriorare a corpului de apă de suprafaţă din cauza deversărilor; litera c) – evacuarea apelor reziduale nu trebuie să provoace inhibări ale proceselor de degradare biologică într-o staţie de epurare; litera d) – valoarea-limita de emisie nu se aplică; parametrul MSS _TOT este acoperit de determinarea pentru TCO, CCO sau CBO5; litera e) – clorul _total nu va fi detectat; litera f) – valoarea-limită de emisie se aplică numai în cazul în care temperatura apelor uzate în conducta de evacuare la etapa de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera g) – în cazul în care concentraţia de TN_b în afluent la treapta biologică a staţiei de epurare este mai mare de 80 mg/l (măsurată ca medie aritmetică a concentraţiei pe durata unei luni), se aplică o concentraţie de TN_b care corespunde unei eficienţe minime de eliminare de 75%. Eficienţa minimă de eliminare se referă la relaţia sarcinilor zilnice TN_b în afluent şi efluent la etapa biologică a staţiei de epurare. Valorile-limită de emisie pentru TN_b se aplică numai: 1) pentru o staţie de epurare cu o sarcină de intrare zilnică de ape uzate menajere autorizată de mai mult de 50 kg TN_b, şi 2) pentru perioada de timp în care temperatura apelor uzate în efluentul etapei de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera h) – în scopul monitorizării este suficient să se aplice valorile-limită de emisie pentru TCO sau CCO.

Anexa nr.4 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE pentru prelucrarea fructelor, a legumelor şi a cartofilor 1. Valorile-limită de emisie se aplică evacuărilor de ape uzate provenite din producţia, prelucrarea, ambalarea sau umplerea/îmbutelierea următoarelor produse: 1) produsele solide sau lichide constînd din fructe, legume sau ciuperci; 2) produsele alimentare semipreparate constînd din fructe, legume sau ciuperci; 3) produsele alimentare uscate sau congelate constînd din fructe, legume sau ciuperci; 4) produsele alimentare constînd din cartofi uscaţi, proaspeţi, prăjiţi sau sterilizaţi; 5) verza murată sau alte produse alimentare constînd din legume fermentate cu acid lactic. 2. Prevederile prezentei anexe nu se aplică în cazul deversării apelor uzate provenite din: 1) producerea aburului; 2) sistemele de răcire; 3) producţia de produse alimentare semipreparate constînd, în special, din carne; 4) producţia de sucuri de fructe sau a nectarului de fructe; 5) prelucrarea cartofilor pentru producţia: a) alcoolului destinat consumului uman; b) hranei pentru animale; c) alcoolului rectificat; d) amidonului. 3. Măsurile generale ale BTD pentru interzicerea sau reducerea deversării apelor uzate se referă la: 1) optimizarea procedurilor pentru procesarea materiilor prime sensibile la degradare enzimatică sau microbiană rapidă şi pentru scurtarea perioadelor de stocare de materii prime; 2) utilizarea metodelor de producţie de tip proces controlat în sisteme închise pentru minimizarea pierderilor de materii prime, chimicale, produse şi apă; utilizarea rezervoarelor de stocare, sistemelor de conducte şi a instalaţiilor care pot fi complet golite de materii prime şi produse; aplicarea de măsuri interne pentru a evita pierderile la perfuzie, umplere, scurgere sau spumare; 3) utilizarea de materii prime şi materiale de prelucrare care permit utilizarea substanţială sau energetică a reziduurilor din producţie pentru izolarea furajelor, îngrăşămintelor, corectivelor de structurare a solului sau energiei (de exemplu, a biogazului, etanolului, reziduurilor uscate de la distilare); 4) aplicarea: a) metodelor de albire cu ajutorul aburului sau aerului cald; b) metodelor de exfoliere uscată sau de exfoliere cu ajutorul aburului; 5) reducerea consumului de apă dulce cu ajutorul: a) buclelor de apă pentru transportul şi/sau spălarea materiilor prime şi a produselor, în măsura în care transportul sau spălarea uscată nu este aplicabilă; b) fitingurilor şi echipamentelor de curăţare ce economisesc apa (de exemplu, al dispozitivelor de curăţare cu presiune înaltă); c) tehnicilor de evacuare uscată (mecanică, pneumatică) a reziduurilor din dispozitivele de producţie, înainte de utilizarea apei pentru operaţia de curăţare; d) buclelor pentru soluţii de spălare de la operaţiunile de curăţare a sticlelor sau a altor recipiente, în măsura în care metodele de curăţare uscată nu sînt aplicabile; e) tehnicilor de utilizare multiplă a soluţiilor de curăţare şi dezinfectare; f) buclelor de apă pentru răcirea proceselor de producţie şi a produselor şi/sau reutilizării apei sau a condensatelor de răcire în procesele de producţie; 6) utilizarea preferenţială a materialelor care nu produc reacţii periculoase sau persistente în procesele de producţie; luarea în considerare a informaţiilor ecotoxicologice din fişele tehnice de siguranţă la selectarea materiilor prime, a chimicalelor sau a substanţelor auxiliare; 7) utilizarea direcţionată şi economică a componentelor de curăţare şi dezinfectare în conformitate cu un plan elaborat de către un expert; aplicarea preferenţială a agenţilor care conţin sau disociază oxigen în locul celor care conţin sau disociază halogeni; utilizarea direcţionată, economică şi conform destinaţiei a conservanţilor în operaţiunile de conservare umedă pentru butoaie, cuve şi rezervoare; 8) utilizarea de etichete sau înscrieri libere de cerneluri sau vopsele cu conţinut de metale grele; 9) aplicarea sistemelor de canalizare separate pentru evacuarea separată a apelor provenite din procesele menajere sau a altor ape poluate şi a apei din precipitaţiile nepoluate; 10) evacuarea încetinită sau eşalonată a cuvelor sau rezervoarelor mari; alocarea dispozitivelor de depozitare pentru reducerea sarcinilor hidraulice sau poluante maxime; 11) aplicarea proceselor fizice, fizico-chimice sau de tratare chimică (sedimentare, screening, neutralizare, precipitare, floculare, flotaţie) pentru evacuarea apelor reziduale în sistemele de canalizare publică şi în corpurile de apă de suprafaţă; aplicarea suplimentară a proceselor de tratare biologică (aerobe şi/sau anaerobe) pentru purificarea evacuărilor în corpurile de apă de suprafaţă; 12) colectarea, reutilizarea şi/sau eliminarea separate a reziduurilor din procesele de producţie şi din operaţiunile de tratare a apelor uzate şi a apelor uzate. 4. Valorile-limită de emisie pentru prelucrarea fructelor, a legumelor şi a cartofilor sînt prezentate în tabelul 4. Tabelul 4
Parametrul	Evacuarea în corpuri de apă
Temperatura	30°C
Toxicitatea
Toxicitatea faţă de bacterii	4 a)
Toxicitatea faţă de icrele de peşte	2 a)
Total materii solide în suspensie (MSS _TOT)	c)
pH (unităţi “pH”)	6,5-8,5
Clor _total, expr. ca Cl₂	e)
Amoniu, expr. ca N	5 mg/l f)
Azot legat _total (TN_b), expr. ca N	15 mg/l g)
Fosfor _total (P_TOT), expr. ca P	1 mg/l
Sulfură, expr. ca S h)	0,1 mg/l
Sulfit, expr. ca SO₃	1 mg/l
Total carbon organic (TCO), expr. ca C i)	30 mg/l j)
Consumul chimic de oxigen CCO, expr. ca O₂ i)	90 mg/l k)
Consumul biochimic de oxigen CBO₅, expr. ca O₂	20 mg/l
Halogeni legaţi organic adsorbabili (AOX), expr. ca Cl	0,5 mg/l
Substanţe lipofile slab volatile	20 mg/l
Notă: Semnificaţia literelor din tabel este următoarea: litera a) – monitorizarea se aplică numai în cazul unor suspiciuni rezonabile sau al unor dovezi clare de deteriorare a corpului de apă de suprafaţă din cauza deversărilor; litera b) – evacuarea apelor reziduale nu trebuie să provoace inhibări ale proceselor de degradare biologică într-o staţie de epurare; litera c) – valoarea-limită de emisie nu este necesară; parametrul MSS _TOT este acoperit de determinarea pentru TCO, CCO sau CBO₅; litera e) – clorul _total nu va fi detectat; litera f) – valorile-limită de emisie se aplică numai în cazul în care temperatura apelor uzate în conducta de evacuare la etapa de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera g) – în cazul în care concentraţia de TN_b în afluent la treapta biologică a staţiei de epurare este mai mare de 60 mg/l (măsurată ca medie aritmetică a concentraţiei pe durata unei luni), se aplică o concentraţie de TN_b care corespunde unei eficienţe minime de eliminare de 75%. Eficienţa minimă de eliminare se referă la relaţia sarcinilor zilnice TN_b în afluent şi efluent la etapa biologică a staţiei de epurare. Valorile-limită de emisie pentru TN_b se aplică numai: 1) pentru o staţie de epurare cu o sarcină de intrare zilnică de ape uzate menajere autorizată de mai mult de 50 kg de TN_b, şi 2) pentru perioada de timp, în care temperatura apelor uzate în efluentul etapei de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera h) – valorile-limită de emisie se aplică numai pentru apele uzate provenite din procesul de producţie a varzei murate sau a altor produse alimentare constînd din legume fermentate cu acid lactic; litera i) – în scopul monitorizării este suficient să se aplice valorile-limită de emisie pentru TCO sau CCO; litera j) – în cazul în care concentraţia de TCO în afluent la treapta biologică a staţiei de epurare este mai mare de 300 mg/l (măsurată ca medie aritmetică a concentraţiei pe durata unei luni), se aplică o concentraţie de TCO care corespunde unei eficienţe minime de eliminare de 90%. Eficienţa minimă de eliminare se referă la relaţia sarcinilor zilnice de TCO în afluent şi efluent la etapa biologică a staţiei de epurare; litera k) – în cazul în care concentraţia de CCO în afluent la treapta biologică a staţiei de epurare este mai mare de 900 mg/l (măsurată ca medie aritmetică a concentraţiei pe durata unei luni), se aplică o concentraţie de CCO care corespunde unei eficienţe minime de eliminare din 90%. Eficienţa minimă de eliminare se referă la relaţia sarcinilor zilnice CCO în afluent şi efluent la etapa biologică a staţiei de epurare.

Anexa nr.5 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE pentru producerea băuturilor 1. Valorile-limită de emisie se aplică evacuării apelor uzate provenite din procesul de producţie sau prelucrare a următoarelor produse: 1) sucurile de fructe, nectarurile, siropurile de fructe şi sucurile de legume; 2) apa îmbuteliată de masă, apa minerală şi apa potabilă; 3) băuturile răcoritoare nealcoolice. 2. Valorile-limită de emisie specificate în prezenta anexă se aplică evacuării apelor uzate provenite din procesul de îmbuteliere a băuturilor, specificate în pct.1 din prezenta anexă. 3. Prevederile prezentei anexe nu se aplică în cazul deversării apelor uzate provenite din: 1) producerea aburului; 2) sistemele de răcire; 3) tratarea şi prelucrarea laptelui; 4) procesele de la fabricile de bere şi casele de malţ; 5) producţia alcoolului sau băuturilor alcoolice destinate consumului uman. 4. Măsurile generale ale BTD pentru interzicerea sau reducerea deversării apelor uzate se referă la: 1) optimizarea procedurilor pentru procesarea materiilor prime sensibile la degradarea enzimatică sau microbiană rapidă şi pentru scurtarea perioadelor de stocare de materii prime; 2) utilizarea metodelor de producţie de tip proces controlat în sisteme închise pentru minimizarea pierderilor de materii prime, chimicale, produse şi apă; utilizarea rezervoarelor de stocare, sistemelor de conducte şi a instalaţiilor care pot fi complet golite de materii prime şi produse; aplicarea de măsuri interne pentru a evita pierderile la perfuzie, umplere, scurgere sau spumare; 3) utilizarea de materii prime şi materiale de prelucrare care permit utilizarea substanţială sau energetică a reziduurilor din producţie pentru izolarea furajelor, îngrăşămintelor, corectivelor de structurare a solului sau energiei (de exemplu, a biogazului, etanolului, reziduurilor uscate de la distilare); 4) reducerea consumului de apă, cu ajutorul: a) buclelor de apă pentru transportul şi/sau spălarea materiilor prime, în măsura în care transportul sau spălarea uscată nu este aplicabilă; b) fitingurilor şi echipamentelor de curăţare ce economisesc apa (de exemplu, a dispozitivelor de curăţare cu presiune înaltă); c) tehnicilor de evacuare uscată (mecanică, pneumatică) a reziduurilor din dispozitivele de producţie, înainte de utilizarea apei pentru operaţia de curăţare; d) buclelor pentru soluţiile de spălare de la operaţiunile de curăţare a sticlelor sau a altor recipiente, în măsura în care metodele de curăţare uscată nu sînt aplicabile; e) tehnicilor de utilizare multiplă a soluţiilor de curăţare şi dezinfectare; f) buclelor de apă pentru răcirea proceselor de producţie şi a produselor şi/sau reutilizării apei sau condensatelor de răcire în procesele de producţie; g) utilizarea preferenţială a materialelor care nu produc reacţii periculoase sau persistente în procesele de producţie; luarea în considerare a informaţiilor ecotoxicologice din fişele tehnice de siguranţă la selectarea materiilor prime, a chimicalelor sau a substanţelor auxiliare; 5) utilizarea direcţionată şi economică a componentelor de curăţare şi dezinfectare, în conformitate cu un plan elaborat de către un expert; aplicarea preferenţială a agenţilor care conţin sau disociază oxigen în locul celor care conţin sau disociază halogeni; utilizarea direcţionată, economică şi conform destinaţiei a conservanţilor în operaţiunile de conservare umedă pentru butoaie, cuve şi rezervoare; 6) utilizarea de etichete sau înscrieri libere de cerneluri sau vopsele cu conţinut de metale grele; 7) aplicarea sistemelor separate de canalizare pentru evacuarea apelor din procesele menajere sau a altor ape poluate şi a apei nepoluate din precipitaţii; 8) evacuarea încetinită sau eşalonată a cuvelor sau rezervoarelor mari; alocarea dispozitivelor de depozitare pentru reducerea sarcinilor hidraulice sau poluante maxime; 9) aplicarea proceselor fizice, fizico-chimice sau de tratare chimică (sedimentare, screening, neutralizare, precipitare, floculare, flotaţie) pentru evacuarea apelor reziduale în sistemele de canalizare publică şi în corpurile de apă de suprafaţă; aplicarea suplimentară a proceselor de tratare biologică (aerobe şi/sau anaerobe) pentru purificarea evacuărilor în corpurile de apă de suprafaţă; 10) colectarea, reutilizarea şi/sau eliminarea separate a reziduurilor din procesele de producţie şi din operaţiunile de tratare a apelor uzate şi a apelor uzate. 5. Valorile-limită de emisie pentru prelucrarea fructelor, a legumelor şi a cartofilor sînt prezentate în tabelul 5. Tabelul 5
Parametrul	Evacuarea în corpuri de apă
Temperatura	30°C
Toxicitatea
Toxicitatea faţă de bacterii	4 a)
Toxicitatea faţă de icrele de peşte	2 a)
Total materii solide în suspensie (MSS _TOT)	c)
pH (unităţi “pH”)	6,5-8,5
Fier, expr. ca Fe d)	2 mg/l
Clor _total, expr. ca Cl₂	f)
Amoniu, expr. ca N	5 mg/l g)
Azot legat _total (TN_b), expr. ca N	15 mg/l h)
Fosfor _Total (P_TOT), expr. ca P	1 mg/l
Sulfură, expr. ca S d)	0,1 mg/l
Total carbon organic (TCO), expr. ca C i)	30 mg/l
Consumul chimic de oxigen CCO, expr. ca O₂ i)	90 mg/l
Consumul biochimic de oxigen CBO₅, expr. ca O₂	20 mg/l
Halogeni legaţi organic absorbabili (AOX), expr. ca Cl	0,5 mg/l
Notă: Semnificaţia literelor din tabel este următoarea: litera a) – monitorizarea se aplică numai în cazul unor suspiciuni rezonabile sau al unor dovezi clare de deteriorare a corpului de apă de suprafaţă din cauza deversărilor; litera b) – evacuarea apelor reziduale nu trebuie să provoace inhibări ale proceselor de degradare biologică într-o staţie de epurare; litera c) – valorile-limită de emisie nu se aplică; parametrul MSS acoperit de determinarea pentru TCO, COD sau CBO₅; litera d) – parametrul relevant doar pentru apele uzate provenite din procesul de producerea a apei de masă îmbuteliată, a apei minerale, a apei potabile sau a apei SPA; litera f) – clorul _total nu va fi detectat; litera g) – valorile-limită de emisie se aplică numai în cazul în care temperatura apelor uzate în conducta de evacuare la etapa de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera h) – în cazul în care concentraţia de TN_b în afluent la treapta biologică a staţiei de epurare este mai mare de 60 mg/l (măsurată ca medie aritmetică a concentraţiei pe durata unei luni), se aplică o concentraţie de TN_b care corespunde unei eficienţe minime de eliminare de 75%. Eficienţa minimă de eliminare se referă la relaţia sarcinilor zilnice de TN_b în afluent şi efluent la etapa biologică a staţiei de epurare. Valorile-limită de emisie pentru TN_b se aplică numai: 1) pentru o staţie de epurare cu o sarcină de intrare zilnică de ape uzate menajere autorizată de mai mult de 50 kg de TN_b, şi 2) pentru perioada de timp în care temperatura apelor uzate în efluentul etapei de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera i) – în scopul monitorizării este suficient să se aplice valorile-limită de emisie pentru TCO sau CCO.

Anexa nr.6 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE pentru producerea alcoolului şi băuturilor alcoolice destinate consumului uman 1. Valorile-limită de emisie se aplică evacuării apelor uzate provenite din producţia, prelucrarea şi îmbutelierea următoarelor produse: 1) vinul spumant din struguri sau alte fructe; 2) alcoolul destinat consumului uman prin distilare, folosind vin sau produse agricole; 3) băuturile care conţin alcool. 2. Prevederile prezentei anexe nu se aplică în cazul deversării apelor uzate provenite din: 1) producerea aburului; 2) sistemele de răcire; 3) tratarea şi prelucrarea laptelui; 4) procesele de la fabricile de bere şi casele de malţ; 5) producerea alcoolului rectificat. 3. Măsurile generale ale BTD pentru interzicerea sau reducerea deversării apelor uzate se referă la: 1) optimizarea procedurilor pentru procesarea materiilor prime sensibile la degradare enzimatică sau microbiană rapidă şi pentru scurtarea perioadelor de stocare de materii prime; 2) utilizarea metodelor de producţie de tip proces controlat în sisteme închise pentru minimizarea pierderilor de materii prime, chimicale, produse şi apă; 3) utilizarea rezervoarelor de stocare, sistemelor de conducte şi a instalaţiilor care pot fi complet golite de materii prime şi produse; aplicarea de măsuri interne pentru a evita pierderile la perfuzie, umplere, scurgere sau spumare; 4) utilizarea de materii prime şi materiale de prelucrare care permit utilizarea substanţială sau energetică a reziduurilor din producţie pentru izolarea furajelor, îngrăşămintelor, corectivelor de structurare a solului sau energiei (de exemplu, a biogazului, etanolului, reziduurilor uscate de la distilare); 5) reducerea consumului de apă dulce, cu ajutorul: a) buclelor de apă pentru transportul şi/sau spălarea materiilor prime, în măsura în care transportul sau spălarea uscată nu este aplicabilă; b) fitingurilor şi echipamentelor de curăţare ce economisesc apa (de exemplu, a dispozitivelor de curăţare cu presiune înaltă); c) tehnicilor de evacuare uscată (mecanică, pneumatică) a reziduurilor din dispozitivele de producţie, înainte de a utiliza apa pentru operaţia de curăţare; d) buclelor pentru soluţiile de spălare de la operaţiunile de curăţare a sticlelor sau a altor recipiente, în măsura în care metodele de curăţare uscată nu sînt aplicabile; e) tehnicilor de utilizare multiplă a soluţiilor de curăţare şi dezinfectare; f) buclelor de apă pentru răcirea proceselor de producţie şi a produselor şi/sau reutilizării apei sau a condensatelor de răcire în procesele de producţie; 6) utilizarea preferenţială a materialelor care nu produc reacţii periculoase sau persistente în procesele de producţie; luarea în considerare a informaţiilor ecotoxicologice din fişele tehnice de siguranţă la selectarea materiilor prime, a chimicalelor sau a substanţelor auxiliare; 7) utilizarea direcţionată şi economică a componentelor de curăţare şi dezinfectare, în conformitate cu un plan elaborat de către un expert; aplicarea preferenţială a agenţilor care conţin sau disociază oxigen în locul celor care conţin sau disociază halogeni; utilizarea direcţionată, economică şi conform destinaţiei a conservanţilor în operaţiunile de conservare umedă pentru butoaie, cuve şi rezervoare; 8) utilizarea de etichete sau înscrieri libere de cerneluri sau vopsele cu conţinut de metale grele; 9) aplicarea sistemelor separate de canalizare pentru evacuarea separată a apelor din procesele menajere sau a altor ape poluate şi a apei nepoluate din precipitaţii; 10) evacuarea încetinită sau eşalonată a cuvelor sau rezervoarelor mari; alocarea dispozitivelor de depozitare pentru reducerea sarcinilor hidraulice sau poluante maxime; 11) aplicarea proceselor fizice, fizico-chimice sau de tratare chimică (sedimentare, screening, neutralizare, precipitare, floculare, flotaţie) pentru evacuarea apelor reziduale în sistemele de canalizare publică şi corpurile de apă de suprafaţă; aplicarea suplimentară a proceselor de tratare biologică (aerobe şi/ sau anaerobe) pentru purificarea evacuărilor în corpurile de apă de suprafaţă; 12) colectarea, reutilizarea şi/sau eliminarea separate a reziduurilor din procesele de producţie şi din operaţiunile de tratare a apelor uzate şi a apelor uzate. 4. Valorile-limită de emisie pentru producerea alcoolului şi băuturilor alcoolice destinate consumului uman sînt prezentate în tabelul 6. Tabelul 6
Parametrul	Evacuarea în corpuri de apă
Temperatura	30°C
Toxicitatea
Toxicitatea faţă de bacterii	4 a)
Toxicitatea faţă de icrele de peşte	2 a)
Total materii solide în suspensie (MSS _TOT)	c)
pH (unităţi “pH”)	6,5-8,5
Cupru, expr. ca Cu d)	0,5 mg/l
Clor _total, expr. ca Cl₂	e)
Amoniu, expr. ca N	5 mg/l f)
Azot legat _total (TN_b), expr. ca N	15 mg/l g)
Fosfor _total (P _TOT), expr. ca P	1 mg/l
Sulfură, expr. ca S d)	0,1 mg/l
Sulfit, expr. ca SO₃	1 mg/l
Total carbon organic (TCO), expr. ca C i)	30 mg/l
Consumul chimic de oxigen CCO, expr. ca O₂ i)	90 mg/l
Consumul biochimic de oxigen CBO₅, expr. ca O₂	20 mg/l
Notă: Semnificaţia literelor din tabel este următoarea: litera a) – monitorizarea se aplică numai în cazul unor suspiciuni rezonabile sau al unor dovezi clare de deteriorare a corpului de apă de suprafaţă din cauza deversărilor; litera b) – evacuarea apelor reziduale nu trebuie să provoace inhibări ale proceselor de degradare biologică într-o staţie de epurare; litera c) – valorile-limită de emisie nu se aplică; parametrul MSS_TOT este acoperit de determinarea pentru TCO, COD sau CBO₅; litera d) – parametrul se aplică numai pentru apele uzate provenite din procesul de producţie a alcoolului destinat consumului uman prin distilare, folosind vin sau produse agricole; litera e) – clorul _total nu va fi detectat; litera f) – valorile-limită de emisie se aplică numai în cazul în care temperatura apelor uzate în conducta de evacuare la etapa de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera g) – în cazul în care concentraţia de TN_b în afluent la treapta biologică a staţiei de epurare este mai mare de 60 mg/l (măsurată ca medie aritmetică a concentraţiei pe durata unei luni), se aplică o concentraţie de TN_b care corespunde unei eficienţe minime de eliminare de 75%. Eficienţa minimă de eliminare se referă la relaţia sarcinilor zilnice de TN_b în afluent şi efluent la etapa biologică a staţiei de epurare. Valorile-limită de emisie pentru TN_b se aplică numai: 1) pentru o staţie de epurare cu o sarcină de intrare zilnică de ape uzate menajere autorizată de mai mult de 50 kg TN_b, şi 2) pentru perioada de timp în care temperatura apelor uzate în efluentul etapei de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera i) – în scopul monitorizării este suficient să se aplice valorile-limită de emisie pentru TCO sau CCO.

Anexa nr.7 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE pentru producerea furajelor din legume 1. Valorile-limită de emisie se aplică evacuării apelor uzate provenite din procesul de producere a hranei pentru animale din materii prime vegetale, cu ajutorul procedurilor directe sau indirecte de uscare. 2. Prevederile prezentei anexe nu se aplică în cazul deversării apelor uzate provenite din: 1) producerea aburului; 2) sistemele de răcire. 3. Măsurile generale ale BTD pentru interzicerea sau reducerea deversării apelor uzate se referă la: 1) optimizarea procedurilor pentru procesarea materiilor prime sensibile la degradarea enzimatică sau microbiană rapidă şi pentru scurtarea perioadelor de stocare de materii prime; 2) utilizarea metodelor de producţie de tip proces controlat în sisteme închise pentru minimizarea pierderilor de materii prime, chimicale, produse şi apă; utilizarea rezervoarelor de stocare, sistemelor de conducte şi a instalaţiilor care pot fi complet golite de materii prime şi produse; 3) utilizarea de materii prime şi materiale de prelucrare care permit utilizarea substanţială sau energetică a reziduurilor din producţie pentru izolarea furajelor, îngrăşămintelor, corectivelor de structurare a solului sau a energiei; 4) reducerea consumului de apă dulce, cu ajutorul: a) buclelor de apă pentru transportul şi/sau curăţarea de materii prime şi produse, în măsura în care transportul uscat sau curăţarea uscată nu este aplicabilă (metode mecanice sau pneumatice); aplicării dispozitivelor de curăţare în interiorul buclelor de apă pentru îndepărtarea grilei şi a altor substanţe solide; b) aportului de apă din precipitaţii, de la siturile de producţie; a buclelor de transportare şi/sau curăţare a materiilor prime şi a produselor; c) fitingurilor şi echipamentelor de curăţare ce economisesc apa (de exemplu, a dispozitivelor de curăţare cu presiune înaltă); d) tehnicilor de evacuare uscată (mecanică, pneumatică) a reziduurilor din dispozitivele de producţie, înainte de a utiliza apa pentru operaţia de curăţare; e) tehnicilor de utilizare multiplă a soluţiilor de curăţare şi dezinfectare; f) buclelor de apă pentru răcirea proceselor de producţie şi a produselor şi/sau reutilizării apei sau a condensatelor de răcire în procesele de producţie; g) colectarea şi reutilizarea separată a subfluxurilor cu sarcini organice mari (de exemplu, dejecţiile de la depozitarea materiilor prime, fluidele amniotice rezultate de la strivirea materiilor prime, condensatele de la tratarea cu aburi a materiilor prime); 5) utilizarea preferenţială a materialelor care nu produc reacţii periculoase sau persistente în procesele de producţie; luarea în considerare a informaţiilor ecotoxicologice din fişele tehnice de siguranţă la selectarea materiilor prime, chimicalelor sau substanţelor auxiliare; 6) aplicarea sistemelor de canalizare separate pentru evacuarea separată a apelor provenite din procesele menajere sau a altor ape poluate şi a apei nepoluate din precipitaţii; 7) evacuarea încetinită sau eşalonată a cuvelor sau rezervoarelor mari; alocarea dispozitivelor de depozitare pentru reducerea sarcinilor hidraulice sau poluante maxime; 8) aplicarea proceselor fizice, fizico-chimice sau de tratare chimică (sedimentare, screening, neutralizare, precipitare, floculare, flotaţie) pentru evacuarea apelor reziduale în sistemele de canalizare publică şi corpurile de apă de suprafaţă; aplicarea suplimentară a proceselor de tratare biologică (aerobe şi/sau anaerobe) pentru purificarea evacuărilor în corpurile de apă de suprafaţă; 9) colectarea, reutilizarea şi/sau eliminarea separate a reziduurilor provenite din procesele de producţie şi din operaţiunile de tratare a apelor uzate şi a apelor uzate. 4. Valorile-limită de emisie pentru producerea furajelor din legume sînt prezentate în tabelul 7. Tabelul 7
Parametrul	Evacuarea în corpuri de apă
Temperatura	30°C
Toxicitatea
Toxicitatea faţă de bacterii	4 a)
Toxicitatea faţă de icrele de peşte	2 a)
Total materii solide în suspensie (MSS _TOT)	c)
pH (unităţi “pH”)	6,5-8,5
Amoniu, expr. ca N	5 mg/l d)
Azot legat _total (TN_b), expr. ca N	15 mg/l e)
Fosfor _total (P_TOT), expr. ca P	1 mg/l
Total carbon organic (TCO), expr. ca C f)	30 mg/l
Consumul chimic de oxigen CCO, expr. ca O₂ f)	90 mg/l
Consumul biochimic de oxigen CBO₅, expr. ca O₂	20 mg/l
Notă: Semnificaţia literelor din tabel este următoarea: litera a) – monitorizarea se aplică numai în cazul unor suspiciuni rezonabile sau al unor dovezi clare de deteriorare a corpului de apă de suprafaţă din cauza deversărilor; litera b) – evacuarea apelor reziduale nu trebuie să provoace inhibări ale proceselor de degradare biologică într-o staţie de epurare; litera c) – valorile-limită de emisie nu se aplică; parametrul MSS _TOT este acoperit de determinarea pentru TCO, CCO sau CBO_5; litera d) – valorile-limită de emisie se aplică numai în cazul în care temperatura apelor uzate în conducta de evacuare la etapa de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera e) – în cazul în care concentraţia de TN_b în afluent la treapta biologică a staţiei de epurare este mai mare de 60 mg/l (măsurată ca medie aritmetică a concentraţiei pe durata unei luni), se aplică o concentraţie de TN_b care corespunde unei eficienţe minime de eliminare de 75%. Eficienţa minimă de eliminare se referă la relaţia sarcinilor zilnice de TN_b în afluent şi efluent la etapa biologică a staţiei de epurare. Valorile-limită de emisie pentru TN_b se aplică numai: 1) pentru o staţie de epurare cu o sarcină de intrare zilnică de ape uzate menajere autorizată de mai mult de 50 kg de TN_b, şi 2) pentru perioada de timp în care temperatura apelor uzate în efluentul etapei de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera f) – în scopul monitorizării este suficient să se aplice valorile-limită de emisie pentru TCO sau CCO.

Anexa nr.8 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE pentru producerea gelatinei şi adezivilor din piei brute şi prelucrate şi din oase 1. Valorile-limită de emisie se aplică evacuării apelor uzate provenite din producerea gelatinei şi adezivilor din reziduuri animale, rezultate din procesele de sacrificare sau tăbăcire ori de producere a pielii şi blănurilor, precum şi din curăţarea instalaţiilor de producţie, inclusiv din procesul de curăţare a containerelor de transportare a materiilor prime. 2. Prevederile prezentei anexe nu se aplică în cazul deversării apelor uzate provenite din: 1) producerea aburului; 2) sistemele de răcire; 3) procesele din abatoare sau de prelucrare a cărnii şi a peştelui; 4) tăbăcirea pieilor brute şi prelucrate. 3. Măsurile generale ale BTD pentru interzicerea sau reducerea deversării apelor uzate se referă la: 1) alocarea capacităţilor de prelucrare suficiente pentru reducerea la minimum a perioadei de timp între livrarea şi prelucrarea materiilor prime; asigurarea capacităţilor suficiente pentru răcirea materiilor prime; neutilizarea agenţilor de conservare în scopul întîrzierii sau blocării proceselor de descompunere a materiilor prime; 2) utilizarea metodelor de producţie de tip proces controlat în sisteme închise pentru minimizarea pierderilor de materii prime, chimicale, produse şi apă; utilizarea rezervoarelor de stocare, sistemelor de conducte şi a instalaţiilor care pot fi complet golite de materii prime şi produse; aplicarea de măsuri interne pentru a evita pierderile la perfuzie, umplere, scurgere sau spumare; 3) utilizarea metodelor biologice de curăţare a aerului evacuat din instalaţiile sau camerele de producţie (de exemplu, biofiltru, epurator biologic); 4) utilizarea reziduurilor de producţie lichide sau a subfluxurilor apelor uzate cu o concentraţie ridicată pentru producerea de energie (de exemplu, a biogazului); 5) aplicarea tehnicilor de recuperare a căldurii pentru reducerea sarcinii termice reziduale; 6) reducerea consumului de apă dulce, cu ajutorul: a) buclelor de apă pentru transportul şi/sau spălarea materiilor prime şi a produselor, în măsura în care transportul sau spălarea uscată nu este aplicabilă; b) tehnicilor de evacuare uscată (mecanică, pneumatică) a reziduurilor din dispozitivele de producţie, înainte de a utiliza apa pentru operaţia de curăţare; c) buclelor pentru soluţiile de spălare din operaţiunile de curăţare; d) tehnicilor de utilizare multiplă a soluţiilor de curăţare şi dezinfectare; e) condensatelor sau a apelor uzate purificate biologic în procesele de producţie; f) buclelor de apă pentru răcirea proceselor de producţie şi a produselor şi/sau reutilizării apei sau a condensatelor de răcire în procesele de producţie; g) condensatoarelor de aerisire în locul condensatoarelor cu jet pentru tratamentul vaporilor/fumului; 7) utilizarea preferenţială a materialelor care nu produc reacţii periculoase sau persistente în procesele de producţie; luarea în considerare a informaţiilor ecotoxicologice din fişele tehnice de siguranţă la selectarea materiilor prime, chimicalelor sau a substanţelor auxiliare; 8) utilizarea direcţionată şi economică a componentelor de curăţare şi dezinfectare, în conformitate cu un plan elaborat de către un expert pentru curăţare şi dezinfectare; aplicarea preferenţială a agenţilor care conţin sau disociază oxigen în locul agenţilor care conţin sau disociază halogeni; utilizarea direcţionată, economică şi conform destinaţiei a conservanţilor în operaţiunile de conservare umedă pentru butoaie, cuve şi rezervoare; 9) aplicarea sistemelor de canalizare separate pentru evacuarea separată a apelor provenite din procesele menajere sau a altor ape poluate şi a apei nepoluate din precipitaţiile atmosferice; 10) evacuarea încetinită sau eşalonată a cuvelor sau rezervoarelor mari; alocarea dispozitivelor de depozitare pentru reducerea sarcinilor hidraulice sau poluante maxime; 11) aplicarea proceselor fizice, fizico-chimice sau de tratare chimică (sedimentare, screening, neutralizare, precipitare, floculare, flotaţie), precum şi a proceselor de dezodorizare biologică pentru evacuarea apelor reziduale în sistemele publice de canalizare; 12) aplicarea proceselor fizice, fizico-chimice sau de tratare chimică şi a proceselor de tratare biologică suplimentare (aerobe şi/sau anaerobe) de purificare a deversărilor în corpurile de apă de suprafaţă; 13) colectarea, reutilizarea şi/sau eliminarea separate a reziduurilor din procesele de producţie şi din operaţiunile de tratare a apelor uzate şi a apelor uzate. 4. Este interzisă evacuarea următoarelor substanţe: 1) solvenţi halogen-organici de la extracţia de materii prime; 2) substanţe care disociază halogeni, conţin halogeni sau halogen-organice provenite de la dezodorizarea aerului stricat. 5. Valorile-limită de emisie pentru producerea gelatinei şi adezivilor din piei brute şi prelucrate şi din oase sînt prezentate în tabelul 8. Tabelul 8
Parametrul	Evacuarea în corpuri de apă
Temperatura	30°C
Toxicitatea
Toxicitatea faţă de bacterii	4 a)
Toxicitatea faţă de icrele de peşte	2 a)
Total materii solide în suspensie (MSS _TOT)	c)
pH (unităţi “pH”)	6,5-8,5
Clor _total, expr. ca Cl₂	d)
Amoniu, expr. ca N	5 mg/l e)
Azot legat _total (TN_b), expr. ca N	25 mg/l f)
Fosfor _total (P_TOT), expr. ca P	1 mg/l
Total carbon organic (TCO), expr. ca C g)	30 mg/l
Consumul chimic de oxigen CCO, expr. ca O₂ g)	90 mg/l
Consumul biochimic de oxigen CBO₅, expr. ca O₂	20 mg/l
Halogeni legaţi organic absorbabili (AOX), expr. ca Cl	0,1 mg/l
Substanţe lipofile slab volatile	20 mg/l
Notă: Semnificaţia literelor din tabel este următoarea: litera a) – monitorizarea se aplică numai în cazul unor suspiciuni rezonabile sau al unor dovezi clare de deteriorare a corpului de apă de suprafaţă din cauza deversărilor; litera b) – evacuarea apelor reziduale nu trebuie să provoace inhibări ale proceselor de degradare biologică într-o staţie de epurare; litera c) – valorile-limită de emisie nu se aplică; parametrul MSS _TOT este acoperit de determinarea pentru TCO, CCO sau CBO₅; litera d) – clorul _total nu va fi detectat; litera e) – valorile-limită de emisie se aplică numai în cazul în care temperatura apelor uzate în conducta de evacuare la etapa de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera f) – în cazul în care concentraţia TN_b în afluent la treapta biologică a staţiei de epurare este mai mare de 165 mg/l (măsurată ca medie aritmetică a concentraţiei pe durata unei luni), se aplică o concentraţie TN_b care corespunde unei eficienţe minime de eliminare de 85%. Eficienţa minimă de eliminare se referă la relaţia sarcinilor zilnice TN_b în afluent şi efluent la etapa biologică a staţiei de epurare. Valorile-limită de emisie pentru TN_b se aplică numai: 1) pentru o staţie de epurare cu o sarcină de intrare zilnică de ape uzate menajere autorizată de mai mult de 50 kg TN_b, şi 2) pentru perioada de timp în care temperatura apelor uzate în efluentul etapei de tratare biologică a staţiei de epurare este mai mare de 12°C; litera g) – în scopul monitorizării este suficient să se aplice valorile-limită de emisie pentru TCO sau CCO.

Anexa nr.9 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă I. LISTA poluanţilor periculoşi sau a grupurilor de poluanţi periculoşi relevanţi pentru tratamentul subfluxului unui amestec de ape uzate, rezultate din diferite sectoare Tabelul 9
Nr. d/o	Parametrul
1.	Toxicitate
2.	Antimoniu (Staniu)
3.	Arsen
4.	Bariu
5.	Plumb
6.	Cadmiu
7.	Crom _total
8.	Crom _VI
9.	Cobalt
10.	Aur
11.	Cupru
12.	Molibden
13.	Nichel
14.	Paladiu
15.	Platină
16.	Mercur
17.	Rodiu
18.	Seleniu
19.	Argint
20.	Stronţiu
21.	Taliu
22.	Vanadiu
23.	Bismut
24.	Wolfram
25.	Zinc
26.	Staniu
27.	Clor liber
28.	Clor _total
29.	Dioxid de clor/brom
30.	Amoniac (NH₃)
31.	Amoniu
32.	Cianură liberă
33.	Cianură _total
34.	Hidrazină
35.	Nitrit
36.	Disulfură de carbon
37.	Sulfură
38.	Halogeni legaţi organic absorbabili (AOX)
39.	Halogeni legaţi organic extractibili (EOX)
40.	Indicele de hidrocarburi petroliere
41.	Halogeni legaţi organic lavabili (POX)
42.	Indicele de fenol
43.	Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)
44.	Hidrocarburi aromatice volatile (BTXE)
45.	Dioxine clorurate şi furani (PCDD)
46.	Hidrocarburi halogenate foarte volatile
47.	Alte substanţe organice periculoase unice (sau alte grupuri de substanţe organice periculoase), în conformitate cu D 2013/39/EU şi R (CE) Nr. 850/2004

II. Factori de echivalenţă pentru dibenzoparadioxine şi dibenzofurani Pentru a determina concentraţia totală a dioxinelor şi furanilor, se recomandă, înaintea adunării acestora, înmulţirea concentraţiilor masice ale dibenzoparadioxinelor şi dibenzofuranilor enumeraţi în tabelul 10 cu următorii factori de echivalenţă: Tabelul 10
Dibenzoparadioxinele şi dibenzofuranii	Factorul de echivalenţă toxică
2,3,7,8 – Tetraclorodibenzodioxină (TCDD)	1
1,2,3,7,8 – Pentaclorodibenzodioxină (PeCDD)	0,5
1,2,3,4,7,8 – Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)	0,1
1,2,3,6,7,8 – Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)	0,1
1,2,3,7,8,9 – Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)	0,1
1,2,3,4,6,7,8 – Heptaclorodibenzodioxină (HpCDD)	0,01
Octaclorodibenzodioxină (OCDD)	0,001
2,3,7,8 – Tetraclorodibenzofuran (TCDF)	0,1
2,3,4,7,8 – Pentaclorodibenzofuran (PeCDF)	0,5
1,2,3,7,8 – Pentaclorodibenzofuran (PeCDF)	0,05
1,2,3,4,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)	0,1
1,2,3,6,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)	0,1
1,2,3,7,8,9 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)	0,1
2,3,4,6,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)	0,1
1,2,3,4,6,7,8 – Heptaclorodibenzofuran (HpCDF)	0,01
1,2,3,4,7,8,9 – Heptaclorodibenzofuran (HpCDF)	0,01
Octaclorodibenzofuran (OCDF)	0,001

Anexa nr.10 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă SPECIFICAŢIILE DE MONITORIZARE A EVACUĂRII APELOR UZATE I. Măsurarea debitului apelor uzate Pentru măsurarea debitului apelor uzate se aplică metodele indicate în tabelul nr.11. Tabelul 11
Metodele	Standardele
Măsurarea cu ajutorul canalului Venturi	SM SR ISO 4359:1983; ISO 1088:2007; SM SR ISO 4373:2008
Măsurarea prin metoda inductivă magnetic (MIM)
Măsurarea prin metoda cu ultrasunete (acustică)	SM SR ISO TC 6416:2004
II. Prelevarea, conservarea şi pretratarea probelor Activităţile de prelevare a probelor se efectuează la un punct în care pot fi recoltate eşantioane reprezentative pentru consistenţa fluxului total de ape uzate sau în care, prin mijloace tehnice, poate fi cauzată o stare reprezentativă a probelor. Măsurile de conservare se aplică pentru analiza poluanţilor foarte variabili în timp, care nu pot fi analizaţi imediat după recoltarea probei. În cazul în care se solicită o analiză a conţinutului total al unui poluant, vor fi furnizate dispozitive de omogenizare, iar dacă proba conţine poluanţi volatili, omogenizarea se face în cuve închise şi răcite. Pentru aceasta vor fi aplicate metodele menţionate în tabelul 12. Tabelul 12
Metodele	Standardele
Prelevarea probelor	SM SR EN ISO 5667-1:2011 SM SR EN ISO 5667-16:2012
Conservarea probelor	SM SR EN ISO 5667-3:2011
Omogenizarea probelor
Tratarea probelor	SM SR EN ISO 15587-1:2002 SM SR EN ISO 15587-2:2002
Valorile-limită de emisie pentru concentraţiile, încărcările şi proprietăţile poluanţilor apelor uzate, precum şi pentru eficienţa de eliminare se referă la concentraţiile totale în probele întregi de apă (probe de 24 de ore – compozite nedecontate şi omogenizate), cu excepţia valorilor-limită de emisie ale următorilor parametri, care se referă la probele de la faţa locului – temperatura, total materii solide în suspensie (MSS _TOT), pH, crom _vi, clor liber, clor _total, dioxid de clor, cianură liberă, cianură _total, hidrazină, nitrit, disulfură de carbon, sulfură, halogeni legaţi organic lavabili (POX), halogenuri de alchil volatile şi hidrocarburi aromatice volatile (BTXE). Valorile-limită de emisie ale următorilor parametri se referă la probele originale nedecontate şi nefiltrate (conţinutul total de poluanţi) – toxicitatea, total materii solide în suspensie (MSS_TOT), culoarea, aluminiu, antimoniu, arsenic, bariu, plumb, bor, cadmiu, crom - _total, cobalt, fier, aur, cupru, mangan, molibden, nichel, paladiu, platină, mercur, rodiu, seleniu, argint, stronţiu, taliu, vanadiu, bismut, wolfram, zinc, staniu, cianură _total, fluorură _total, azot legat _total (TN_b), fosfor total (P_TOT), disulfură de carbon, TOC, COD, CBO₅, halogeni legaţi organic absorbabili (AOX), halogeni de extracţie legaţi organic (EOX), substanţe lipofile slab volatile, indicele de hidrocarburi petroliere, halogeni legaţi organic lavabili (POX), indicele de fenol, hidrocarburi aromatice policiclice (HAP), surfactanţi, hidrocarburi aromatice volatile (BTXE), dioxine clorurate şi furani (PCDD), halogenuri de alchil volatile şi substanţe organice periculoase unice. III. Metodele de analiză şi evaluare a rezultatelor măsurătorilor Pentru analiza şi evaluarea rezultatelor măsurătorilor vor fi utilizate metodele standard menţionate în tabelul 13. Tabelul 13

Nr. d/o	Parametrul	Standardele
1.	Temperatură
2.	Toxicitate
2.1.	Toxicitatea faţă de alge	SM EN ISO 8692:2013(E)
2.2.	Toxicitatea faţă de bacterii	EN ISO 11348-1:2009 EN ISO 11348-2:2009
2.3.	Toxicitatea faţă de dafnii	SM SR EN ISO 6341:2012
2.4.	Toxicitatea faţă de icrele de peşte	SM SR EN ISO 15088:2012
2.5.	Inhibarea consumului de oxigen de către nămolul activ	SM SR EN ISO 8192:2012
2.5.	Inhibarea nitrificării la microorganismele de nămol activat	SM SR EN ISO 9509:2012
3.	Biodegradabilitatea compuşilor organici în mediu apos	SM SR EN ISO 9887:2012
3.1.	Biodegradabilitatea aerobă rapidă a compuşilor organici în mediu apos – Metoda prin analiza carbonului organic dizolvat (COD)	SM SR EN ISO 7827:2012
3.2.	Biodegradabilitatea aerobă finală a compuşilor organici în mediu apos	SM SR EN ISO 9888:2012 (Metoda Zahn–Wellens)
4.	Total solide în suspensie (MSS _TOT)	SM SR EN 872:2012
5.	Culoare	SM SR EN ISO 7887:2012 (Metoda C)
6.	pH	SM SR ISO 10523:2011
7.	Aluminiu	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu apă regală SM SR EN ISO 15586:2011
8.	Stibiu	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu apă regală SM SR EN ISO 15586:2011
9.	Arseniu	SM SR EN ISO 11885:2012 SM SR EN ISO 11969:2012 SMV EN 26595:2009
10.	Bariu	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu apă regală SM SR EN ISO 14911:2012
11.	Plumb	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu acid azotic SM SR EN ISO 15586:2011 SM SR ISO 8288:2006
12.	Bor	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu apă regală SM SR EN ISO 15586:2011 SM SR ISO 9390:2012
13.	Cadmiu	EN ISO 5961-3:1994 EN ISO 17294-2:2004 SM SR EN ISO 11885:2012 SM SR EN ISO 15586:2011 SM SR ISO 8288:2006
14.	Crom _Total	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu apă regală SM SR EN ISO 15586:2011
15.	Crom _VI	SM SR EN ISO 10304-3:2012 SM SR EN ISO 18412:2012 SMV ISO 11083:2009
16.	Cobalt	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu acid azotic SM SR EN ISO 15586:2011 SM SR ISO 8288:2006
17.	Fier	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu apă regală SM SR EN ISO 15586:2011 SM SR ISO 6332:2001
18.	Aur	SM SR EN ISO 17294-2:2012 SM SR EN ISO 11885:2012 SM SR EN ISO 15586:2011
19.	Cupru	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu acid azotic SM SR EN ISO 15586:2011 SM SR ISO 8288:2006
20.	Mangan	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu acid azotic SM SR EN ISO 15586:2011 SM SR EN ISO 14911:2012
21.	Molibden	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu acid azotic SM SR EN ISO 15586:2011
22.	Nichel	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu acid azotic SM SR EN ISO 15586:2011 SM SR ISO 8288:2006
23.	Paladiu	SM SR EN ISO 17294-2:2012 SM SR EN ISO 11885:2012
24.	Platină	SM SR EN ISO 17294-2:2012 SM SR EN ISO 11885:2012
25.	Mercur	EN ISO 12846:2012 EN ISO 17294-2:2004 SMV EN 1483:2010 SM SR EN ISO 17294-2:2012 SM SR EN ISO 11885:2012 SM SR EN 1483:2012
26.	Rodiu	SM SR EN ISO 17294-2:2012 SM SR EN ISO 11885:2012
27.	Seleniu	SM SR EN ISO 17294-2:2012 SM SR EN ISO 11885:2012 SM SR EN ISO 11969:2012
28.	Argint	SM SR EN ISO 11885:2012 SM SR EN ISO 15586:2011
29.	Stronţiu	SM SR EN ISO 17294-2:2012 SM SR EN ISO 11885:2012 SM SR EN ISO 15586:2011 SM SR EN ISO 14911:2012
30.	Taliu	SM SR EN ISO 17294-2:2012 SM SR EN ISO 11885:2012
31.	Vanadiu	SM SR EN ISO 11885:2012 SM SR EN ISO 15586:2011
32.	Bismut	SM SR EN ISO 11885:2012 SM SR EN ISO 15586:2011
33.	Wolfram	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu acid azotic
34.	Zinc	SM SR EN ISO 11885:2012 SM SR EN ISO 15586:2011 SM SR ISO 8288:2006
35.	Staniu	SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu apă regală
36.	Clor liber	SM SR EN ISO 7393-1:2012
37.	Clor _total	SM SR EN ISO 7393-3:2011
38.	Amoniac (NH₃)	SM SR ISO 5664:2007
39.	Amoniu	SM SR ISO 5664:2007 SM SR ISO 7150 – 1:2005 SM SR EN ISO 11732:2012
40.	Bromură	SM SR EN ISO 10304-1:2012
41.	Clorură	SM SR EN ISO 10304-1:2012
42.	Cianură liberă	SM SR ISO 6703-2:2012
43.	Cianură _Total	SM SR ISO 6703-1:2011
44.	Fluorură-Ion	SM SR EN ISO 10304-1:2012 SM SR EN ISO 10359-2:2011
45.	Fluorură _TOT	SM SR EN ISO 10304-1:2012 SM SR ISO 10359-1:2011 SM SR ISO 10359-2:2011
46.	Azot legat _TOT – (TN_b) Suma NH₄-N, NO₂-N, NO₃-N şi N organic legat	SM SR EN 12260:2012 (temperatura de combustie mai mare decît 700°C) SVM SR EN 25666:2009 SM SR ISO 7890-3-2006
47.	Nitrat	SM SR EN ISO 10304-1:2012
48.	Nitrit	SM SR EN ISO 10304-1:2012 SM SR EN 26777:2006
49.	Fosfat-Fosfor (P_O4-P)	SM SR EN ISO 10304-1:2012
50.	Fosfor _total (P_TOT)	SM SR EN ISO 6878:2011 – tratarea cu potasiu peroxodisulfat SM SR EN ISO 11885:2012 – tratarea cu acid azotic
51.	Disulfură de carbon	SM SR ISO 13358:2012
52.	Sulfat	SM SR EN ISO 10304-1:2012 SM STAS 8601:2007
53.	Sulfură	SM SR ISO 13358:2012 SM SR ISO 10530:2012 SVM SR EN 7510:2007
54.	Sulfit	SM SR EN ISO 10304-1:2012
55.	Carbon organic _total (CO_TOT)	SM SR EN 1484:2012
56.	Consumul chimic de oxigen (CCO)	SM SR ISO 6060:2006 SM SR EN ISO 8467:2006 SM SR EN ISO 7827:2012 SM SR 7510:2007
57.	Consumul biochimic de oxigen (CBO₅)	SM SR EN 1899-1:2012 SM SR EN 1899-2:2007
58.	Halogeni legaţi organic absorbabili (AOX)	SM SR EN ISO 9562:2012 – Metoda coloanei
59.	Halogeni legaţi organic extractibili (EOX)	SM SR EN ISO 6468:2007 SM SR EN ISO 10301:2012 SM SR EN ISO 11369:2012 SM SR EN ISO 15680:2012 SM SR EN 12673:2012 SM SR EN ISO 22032:2012
60.	Substanţe lipofile slab volatile	ISO 11349:2010
61.	Indicele hidrocarburilor petroliere	SM SR EN ISO 9377-2:2012
62.	Halogeni legaţi organic lavabili (POX)	SM SR EN ISO 6468:2007 SM SR EN ISO 10301:2012 SM SR EN ISO 11369:2012 SM SR EN ISO 15680:2012 SM SR EN 12673:2012 SM SR EN ISO 22032:2012
63.	Indicele de fenol	SM SR EN ISO 14402:2012 SM SR ISO 6439:2012
64.	Hidrocarburi aromatice policiclice (PAH)	SM SR EN ISO 17993:2012
65.	Surfactanţi anionici	SM SR EN 903:2012
65.	Surfactanţi neionici	SM SR ISO 7875-2:2012
66.	Hidrocarburi aromatice volatile (BTXE)	SM SR EN ISO 15680:2012
67.	Hidrocarburi halogenate foarte volatile	SM SR EN ISO 10301:2012
68.	*Alte substanţe organice periculoase unice (sau alte grupuri de substanţe organice periculoase)*
68.1.	Alaclor	SM SR EN ISO 6468:2007
68.2.	Antracen	SM SR EN ISO 17993:2012
68.3.	Atrazin	SM SR EN ISO 10695:2012
68.4.	Bentazon	SM SR EN ISO 15913:2012
68.5.	Benzo(a)piren	SM SR EN ISO 17993:2012
68.6.	Benzo(g,h,i)perilen	SM SR EN ISO 17993:2012
68.7.	Benzen	SM SR ISO 11423-2:2012
68.8.	Difenileter bromurat	SM SR EN ISO 22032:2012
68.9.	Tetraclorură de carbon	SM SR EN ISO 10301:2012
68.10.	Cloroalcani, C_10-13	SM SR EN ISO 15680:2012
68.11.	Clordan	SM SR EN ISO 6468:2007
68.12.	Clordecon	SM SR EN ISO 15680:2012
68.13.	Clorfenvinfos	SM SR EN 12918:2012
68.14.	Clorpirifos	SM SR EN 12918:2012
68.15.	Cipermetrin	SM SR EN ISO 10695:2012
68.16.	Di-(2-etilhexil) ftalat (DEHP)	SM SR EN ISO 18856:2012
68.17.	1,2 - Dicloretan	SM SR EN ISO 10301:2012
68.18.	1,2 - Dicloreten	SM SR EN ISO 10301:2012
68.19.	Diclormetan	SM SR EN ISO 10301:2012
68.20.	Diclorvos	SM SR EN 12918:2012
68.21.	Diclor-Difenil-Tricloretan (DDT)	SM SR EN ISO 6468:2007
68.22.	Diuron	SM SR EN ISO 11369:2012
68.23.	Pesticide ciclodiene (aldrină, dieldrină, endrină şi izodrină)	SM SR EN ISO 6468:2007
68.24.	Acid etilendiaminotetraacetic (EDTA)	SM SR EN ISO 16588:2012
68.25.	Endosulfan	SM SR EN ISO 6468:2007
68.26.	Etilbenzen	SM SR ISO 11423-2:2012
68.27.	Fluoranten	SM SR EN ISO 17993:2012
68.28.	Heptaclor	SM SR EN ISO 6468:2007
68.29.	Hexaclorobenzen	SM SR EN ISO 6468:2007
68.30.	Hexaclorbutadienă	SM SR EN ISO 10301:2012
68.31.	Hexaclorciclohexan	SM SR EN ISO 6468:2007
68.32.	Hexabromociclododecan	SM SR EN ISO 6468:2007
68.33.	Heptaclor şi epoxidul de heptaclor	SM SR EN ISO 6468:2007
68.34.	Indeno (1,2,3-c, d)-piren	SM SR EN ISO 17993:2012
68.35.	Izoproturon	SM SR EN ISO 11369:2012
68.36.	Naftalină	SM SR EN ISO 15680:2012 SM SR EN ISO 17993:2012
68.37.	Nonilfenoli	SM SR EN ISO 18857 – 1:2012
68.38.	Octilfenoli	SM SR EN ISO 18857 – 1:2012
68.39.	Bifenil policlorid (PCB)	SM SR EN ISO 6468:2007
68.40.	Centaclorbenzen	SM SR EN ISO 6468:2007
68.41.	Pentaclorfenol	SM SR EN 12673:2012
68.42.	Simazin	SM SR EN ISO 10695:2012
68.43.	Terbutrin	SM SR EN ISO 10695:2012
68.44.	Tetracloretilenă	SM SR EN ISO 10301:2012
68.45.	Compuşi tributilstanici (expr. ca Tributilstaniu - cation, TBT)	SM SR EN ISO 17353:2012
68.46.	Triclorbenzen	SM SR EN ISO 6468:2007
68.47.	Tricloretilenă	SM SR EN ISO 10301:2012
68.48.	Triclormetan	SM SR EN ISO 10301:2012
68.49.	Trifluralin	SM SR EN ISO 10695:2012
O metodă alternativă pentru un (parametru) poluant poate fi aplicată în cazul în care este demonstrată echivalenţa acesteia. Drept cerinţă minimă, o metodă de analiză este considerată ca fiind echivalentă cu metoda standard dacă limita sa de cantitate (LOQ) nu este mai mare decît LOQ a metodei standard, iar incertitudinea sa extinsă este mai mică decît incertitudinea extinsă a metodei standard. IV. Asigurarea calităţii de monitorizare Pentru automonitorizarea şi monitorizarea externă se utilizează un sistem analitic de asigurare a calităţii, documentat de un manual de asigurare a calităţii conform standardelor naţionale (cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de testare şi etalonare şi ghid de verificare a calităţii analitice pentru analizele chimice şi fizico-chimice ale apei). Respectarea permanentă a determinărilor prevăzute în manualul de asigurare a calităţii trebuie să fie documentată. V. Frecvenţe minime de automonitorizare În cazul în care debitul maxim admisibil al apei uzate de deversare (F_{d, max}) prevăzut în autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei este mai mare de 50 m³/zi, măsurarea şi înregistrarea debitului apelor uzate se efectuează în mod continuu. Pentru un debit maxim admisibil al apei uzate de deversare (F_{d, max}) prevăzut în autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei, măsurarea şi înregistrarea se efectuează o dată pe zi, în perioadele de debit ridicat de ape uzate. Măsurarea şi înregistrarea pH-ului şi a temperaturii se efectuează în mod continuu. În funcţie de debitul maxim admisibil al apei uzate de deversare (F_{d, max}) prevăzut în autorizaţie, se aplică frecvenţele minime pe an de auto-monitorizare prezentate în tabelul 14. Tabelul 14

Parametrul (poluantul)	F_d,max nu mai mare de 100 m³/zi	F_d,max mai mare de 100 m³/zi dar nu mai mare de 1000 m³/zi	F_d,max mai mare de 1000 m³/zi
1. MSS _TOT	36	72	108
2. Alte metale decît nr.3	60	120	180
3. As, Cd, Hg, Ni, Pb, Se, Sr, Tl	120	180	240
4. Clor (liber şi total), ClO₂, cianură (liberă şi totală), fluorură, sulfură, sulfit, sulfat şi alte substanţe sau grupe de substanţe unice anorganice	60	120	180
5. NH₄ – N, NO₂ – N, NO₃-N	60 90(*)	120 180(*)	180 365(*)
6. TN_b, P_tot, CBO₅	52	52	52
7. COT, CCO	90	180	365
8. AOX, indicele hidrocarburilor petroliere, POX, indicele de fenol, BTX(E), alte substanţe organice sau grupuri de substanţe, cu excepţia celor prevăzute în anexa B 1 nr.71	60	120	180
9. Substanţe sau grupuri de substanţe organice periculoase în conformitate cu anexa B 1 nr.71	120	180	240
(*) Frecvenţa pentru NH₄-N în cazul în care este aplicat un proces de tratare biologică.”