89/24.05.2018 Hotărîre cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018-2022

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în

domeniul drepturilor omului pentru anii 2018–2022

nr. 89  din  24.05.2018

 (în vigoare 10.08.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 295-308 art. 457 din 10.08.2018

* * *

Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

Art.1. – Se aprobă Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018–2022, prezentat în anexă.

Art.2. – Parlamentul, Guvernul, autorităţile publice centrale şi locale vor întreprinde măsuri pentru implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018–2022.

Art.3. – Guvernul, în termen de 2 luni de la data adoptării prezentei hotărîri, va înfiinţa Consiliul Naţional pentru Drepturile Omului, responsabil de monitorizarea şi evaluarea implementării Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018–2022 şi a altor documente de politici naţionale în domeniul drepturilor omului, precum şi a tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor omului la care Republica Moldova este parte.

Art.4. – Guvernul, într-un termen de 2 luni de la data adoptării prezentei hotărîri, va crea Secretariatul permanent pentru drepturile omului, care va asigura activitatea curentă a Consiliului Naţional pentru Drepturile Omului.

Art.5. – Consiliul Naţional pentru Drepturile Omului va prezenta Parlamentului anual, pînă în data de 1 aprilie, un raport cu privire la gradul de implementare a Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018–2022.

Art.6. – Comisia drepturile omului şi relaţii interetnice a Parlamentului va exercita controlul permanent asupra îndeplinirii Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018–2022.

Anexă

PLANUL NAŢIONAL DE ACŢIUNI

în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018–2022

Partea I

“Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”

(Constituţia Republicii Moldova, art.1)

Secţiunea 1

Introducere

Sistemul naţional privind protecţia şi promovarea drepturilor omului este fundamentat pe prevederile Constituţiei Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, pe alte acte normative naţionale şi pe tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Astfel, în titlul II al Constituţiei “Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale” sînt statuate în mod expres drepturile politice, civile, economice, sociale şi culturale. Constituţia recunoaşte demnitatea, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului drept valori supreme ale statului, iar aplicarea în practică a acestor dispoziţii constituţionale, potrivit art.4 din legea fundamentală, va fi realizată în conformitate cu standardele stabilite de tratatele la care Republica Moldova este parte.

În ultimii ani Republica Moldova a întreprins măsuri semnificative la nivel de cadru normativ şi instituţional în scopul asigurării unor acţiuni coordonate ale statului pentru exercitarea efectivă a drepturilor omului. În acest sens, în anul 2014 a fost adoptată Legea nr.52/2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman), prin care au fost consolidate capacităţile Centrului pentru Drepturile Omului, actualului Oficiu al Avocatului Poporului (OAP) şi ale instituţiei Ombudsmanului în Republica Moldova. În scopul asigurării respectării dreptului de a nu fi supus discriminării a fost adoptată Legea nr.121/2012 cu privire la asigurarea egalităţii. Potrivit acesteia, lista criteriilor de nediscriminare este una indicativă şi nu limitativă, ceea ce face posibilă acoperirea tuturor motivelor de discriminare.

Asigurarea respectării drepturilor omului constituie un imperativ al societăţilor care tind spre bunăstare, pace şi consolidarea statului de drept. Republica Moldova şi-a manifestat interesul pentru valorile fundamentale care vizează drepturile omului atunci cînd a ratificat majoritatea tratatelor internaţionale în domeniu. Pentru a asigura respectarea acestora şi, respectiv, a-şi îndeplini obligaţiile asumate, autorităţile naţionale elaborează documente de politici în domeniul drepturilor omului care stabilesc direcţiile de activitate ale actorilor naţionali în vederea garantării şi realizării drepturilor omului.

Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018–2022 (în continuare – PNADO) este al treilea document de politici publice care are drept scop realizarea şi promovarea drepturilor omului în Republica Moldova. Acesta a fost precedat de două documente similare pentru perioadele 2004–2008 şi 2011–2014. La baza PNADO au stat recomandările internaţionale în domeniul drepturilor omului făcute Republicii Moldova de către organele de monitorizare ale ONU, Consiliului Europei, OSCE şi ale altor organizaţii internaţionale. În particular, PNADO vizează recomandările Consiliului ONU pentru drepturile omului, acceptate de Republica Moldova ca urmare a celui de-al II-lea ciclu al evaluării periodice universale în domeniul drepturilor omului (EPU), exerciţiu care a avut loc la Geneva, în noiembrie 2016.

Totodată, în anul 2015, Republica Moldova împreună cu alte 192 de state membre ale ONU s-au angajat să pună în aplicare Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030, aprobată prin Declaraţia summit-ului ONU privind dezvoltarea durabilă, care a avut loc la New York în data de 25 septembrie 2015. În acest sens, la elaborarea PNADO au fost luate în considerare Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) incluse în Agenda 2030. Agenda oferă o nouă abordare de dezvoltare, axîndu-se pe promovarea drepturilor omului sub toate aspectele. Plasate în centrul procesului de dezvoltare, interesele oamenilor ar putea fi realizate în un mod durabil doar prin responsabilizarea acestora de a participa, a contribui şi a beneficia de pe urma dezvoltării economice, culturale, sociale şi politice în baza unei poziţii comune, în care toate drepturile şi libertăţile omului să fie respectate.

Secţiunea a 2-a

Procesul de elaborare

PNADO este un document de politici de nivel naţional, elaborat de un grup de lucru alcătuit din reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale, ai societăţii civile şi ai partenerilor de dezvoltare care au printre priorităţi promovarea drepturilor omului. Grupul de lucru a fost creat prin Ordinul ministrului justiţiei nr.1056 din 18 noiembrie 2016. Complexitatea procesului de elaborare a documentului de politici a determinat divizarea grupului de lucru în subgrupuri tematice, alcătuite în funcţie de domeniile de intervenţie apreciate potrivit recomandărilor din partea mecanismelor internaţionale de monitorizare a respectării drepturilor omului. Grupul de lucru s-a întrunit în mai multe şedinţe, în cadrul cărora au fost deopotrivă stabilite subgrupurile tematice şi agreat conceptul structurii PNADO. Subgrupurile tematice au elaborat acţiunile în urma unor discuţii fundamentate pe principiul abordării bazate pe drepturile omului.

PNADO este orientat spre susţinerea autorităţilor publice în remodelarea procesului de elaborare a politicilor publice la nivel central şi local pentru a se asigura că acestea încorporează şi sînt centrate pe necesităţile populaţiei şi iau în considerare piedicile întîmpinate de grupurile minoritare şi cele vulnerabile în realizarea deplină a drepturilor lor fundamentale.

O prioritate în procesul de elaborare a PNADO a fost consultarea societăţii civile şi a persoanelor ce aparţin grupurilor minoritare şi celor vulnerabile, împreună cu evaluarea schimbărilor sau efectelor aşteptate asupra capacităţii lor de realizare a drepturilor omului.

Secţiunea a 3-a

Situaţia actuală pe domenii de intervenţie

Domenii de intervenţie:

Armonizarea cadrului normativ naţional cu standardele internaţionale

Republica Moldova este parte la majoritatea tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor omului, prin urmare demnitatea, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului urmează a fi realizate prin măsuri progresive, în conformitate cu standardele stabilite în respectivele instrumente juridice internaţionale.

Totuşi, ratificarea unor astfel de instrumente juridice internaţionale nu este o măsură suficientă pentru asigurarea realizării drepturilor omului. Din aceste considerente, pe lîngă ratificarea sau aderarea la instrumentele juridice internaţionale, este necesară şi integrarea abordării bazate pe drepturile omului în procesul de elaborare/implementare a politicilor publice şi a actelor normative naţionale.

Urmînd în special recomandările făcute Republicii Moldova în cadrul ultimei EPU, statul urmează să depună un efort suplimentar în ceea ce priveşte armonizarea cadrului normativ şi instituţional naţional cu standardele internaţionale pentru a spori eficienţa reformelor în domeniul consolidării instituţiilor naţionale de protecţie a drepturilor omului, în procedura de depunere a plîngerilor individuale la mecanismele internaţionale de protecţie a drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale, în domeniul egalităţii de gen şi prevenirii violenţei în familie, în domeniul drepturilor copilului, în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, în domeniul protecţiei tuturor persoanelor împotriva dispariţiilor forţate şi discriminării.

De asemenea, în vederea asigurării condiţiilor pentru implementarea în dreptul intern al Republicii Moldova a constatărilor (deciziilor) organelor de control pentru aplicarea principalelor tratate ale ONU în domeniul drepturilor omului, urmează a fi instituit mecanismul de implementare în dreptul intern a constatărilor (deciziilor) acestor organe.

Sistemul naţional de justiţie

Justiţia din Republica Moldova, în prezent, are ca sarcină înlăturarea deficienţelor de ordin sistemic şi sporirea gradului de încredere a cetăţenilor în actul justiţiei. Potrivit datelor Barometrului de opinie publică (BOP), realizat în aprilie 2017, se atestă o evoluţie variabilă a încrederii cetăţenilor în actul justiţiei. Descreşterea dramatică a încrederii în justiţie din toamna anului 2016 (8%) a fost succedată de o creştere triplă în primăvara anului 2017 (24%). Se va reţine că această valoare este mai mare cu 6% comparativ cu datele BOP din noiembrie 2011, cînd a fost aprobată Strategia de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016, al cărei scop de bază a fost crearea unui sistem al justiţiei “accesibil, eficient, independent, transparent, profesionist şi responsabil faţă de societate, care să corespundă standardelor europene, să asigure supremaţia legii şi respectarea drepturilor omului şi să contribuie la asigurarea încrederii societăţii în actul de justiţie”.

În cadrul ultimei EPU Republicii Moldova i-au fost făcute recomandări în domeniul justiţiei care ţin de continuarea procesului de reformă şi consolidare a acestui sector, prevenirea interferenţei în sistemul justiţiei şi combaterea corupţiei la toate nivelurile, precum şi asigurarea accesului la justiţie, îndeosebi pentru victimele violenţei domestice şi a violenţei bazate pe deosebirea de sex. Recomandările vizează şi îmbunătăţirea procedurii de numire, transfer şi promovare a judecătorilor pentru a oferi transparenţă procesului de adoptare a deciziilor privind cariera judecătorilor.

Deşi Strategia de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016 a ajuns la sfîrşitul implementării, procesul de consolidare a sectorului justiţiei este însoţit şi de elaborarea unui nou document de politici în acest scop, pentru a asigura implementarea tuturor recomandărilor internaţionale acceptate, precum şi pentru a spori în continuare încrederea în actul justiţiei. Asigurarea unui sistem de justiţie centrat pe necesităţile beneficiarului, accesibil din punct de vedere fizic, ca infrastructură şi informaţional, constituie scopul de bază al acţiunilor din domeniul justiţiei în cadrul PNADO.

Potrivit statisticii privind violările drepturilor omului constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare – CtEDO), în hotărîrile care vizează Republica Moldova din perioada 1997–2016, una dintre cele mai frecvente încălcări ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO) se referă la dreptul la libertate şi siguranţă (art.5), ocupînd locul trei în clasamentul violărilor drepturilor omului comise de către autorităţile naţionale, cu o rată de 14% din numărul total al hotărîrilor de condamnare. Plasarea şi deţinerea fără consimţămîntul informat/forţată în instituţii psihiatrice medicale sau rezidenţiale a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale este în continuare o practică frecventă în Republica Moldova. Plasarea este urmată deseori de administrarea neconsensuală a tratamentului psihiatric. Astfel, PNADO urmează să creeze cadrul necesar pentru ajustarea legislaţiei şi a practicilor de plasare şi deţinere a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale potrivit cu standardele stabilite de Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, asigurîndu-se astfel că în instituţiile psihiatrice sau rezidenţiale nu sînt plasate ori deţinute, pe motiv de dizabilitate mintală sau intelectuală, persoane fără consimţămîntul lor liber şi informat.

O altă problemă sînt relele tratamente în locurile de detenţie din Republica Moldova, care au fost în atenţia permanentă a mecanismelor internaţionale de monitorizare a respectării drepturilor omului, precum şi a instituţiilor naţionale relevante. Condiţiile inadecvate de detenţie şi suprapopularea, asistenţa medicală necorespunzătoare, condiţiile necorespunzătoare pentru deţinuţii cu dizabilităţi, îngrădirea contactului cu familia şi persoanele apropiate, violenţa între deţinuţi şi inacţiunea administraţiei penitenciare în legătură cu plîngerile depuse constituie obiectul hotărîrilor de condamnare a Republicii Moldova la CtEDO, dar şi conţinutul rapoartelor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT), ale Oficiului Avocatului Poporului¹ şi ale Consiliului pentru prevenirea torturii.

______________________

¹ A se vedea Raportul Avocatului Poporului privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2015, p. 75–76, disponibil on-line aici: http://ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/raport_2015_final.pdf.

Odată cu ratificarea Convenţiei ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante, a Protocolului opţional la aceasta, a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a Convenţiei europene pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia că nimeni nu va mai fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor crude, inumane ori degradante. În acest sens, în legislaţia naţională a fost statuată, fără ambiguitate, interdicţia de a aplica, încuraja ori tolera tortura, tratamentul inuman sau degradant.

Noul PNADO îşi propune să contribuie la remedierea deficienţelor şi asigurarea protecţiei efective împotriva relelor tratamente în locurile de detenţie prin consolidarea capacităţii şi asigurarea funcţionalităţii Consiliului pentru Prevenirea Torturii, prin îmbunătăţirea procedurii de reclamare a încălcării drepturilor omului în detenţie şi sporirea nivelului de cunoaştere a drepturilor şi obligaţiilor în rîndul deţinuţilor, prin îmbunătăţirea mecanismului de investigare a plîngerilor privind abuzurile comise în instituţiile de detenţie, prin prevenirea şi protecţia împotriva discriminării a deţinuţilor ce fac parte din grupurile vulnerabile, prin îmbunătăţirea serviciilor medicale pentru persoanele private de libertate şi îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie.

Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane

În domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane urmează a fi consolidat cadrul naţional de politici şi mecanismul de monitorizare, evaluare şi coordonare a implementării acestuia. Vor fi depuse eforturi suplimentare pentru a asigura funcţionarea eficientă a Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor/prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane (SNR) în proporţie de 100% la orice nivel de administraţie publică.

Autorităţile Republicii Moldova, conştientizînd gravitatea fenomenului traficului de fiinţe umane, trebuie să depună eforturi pentru realizarea unor progrese rapide şi consistente privind eradicarea acestui flagel. Urmează să fie intensificate eforturile pentru adoptarea şi implementarea eficientă a documentelor de politici în acest domeniu, în special prin consolidarea capacităţilor de investigare, urmărire penală şi de condamnare a traficanţilor, prin asigurarea protecţiei victimelor în timpul proceselor penale.

Instituţiile naţionale de protecţie a drepturilor omului

Apărarea şi promovarea drepturilor omului este un deziderat care nu poate fi atins fără instituţiile-cheie cu mandate clare în domeniu, consolidate şi accesibile. La acest capitol este de menţionat că instituţia naţională de protecţie a drepturilor omului – Oficiul Avocatului Poporului (OAP) – întîmpină dificultăţi în realizarea deplină a atribuţiilor sale de apărare şi promovare a drepturilor şi libertăţilor omului. Au fost apreciate drept problematice aspectele legale ce ţin de funcţionalitatea Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, de funcţionalitatea Consiliului pentru prevenirea torturii, prevederile ce ţin de statutul şi remunerarea Avocatului Poporului, de asigurarea financiară a OAP, independenţa funcţională şi operaţională a Avocatului Poporului. În acest sens, asigurarea conformităţii mandatului şi practicii OAP cu Principiile de la Paris, inclusiv obţinerea de către acesta a Statutului A şi extinderea ariei sale de funcţionare în regiunea transnistreană, sînt direcţiile prioritare de dezvoltare a instituţiei pentru anii următori.

În 2012 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.121/2012 cu privire la asigurarea egalităţii, care a instituit cadrul legal şi instituţional pentru combaterea discriminării. În baza acestei legi a fost creat Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii (în continuare – Consiliul pentru Egalitate) – organ colegial, instituit în scopul asigurării protecţiei împotriva discriminării şi asigurării egalităţii tuturor persoanelor care se consideră a fi victime ale discriminării. Analiza activităţii Consiliului pentru egalitate relevă necesitatea înlăturării impedimentelor funcţionale cu care acesta se confruntă.

Pentru fortificarea măsurilor de protecţie împotriva discriminării, urmează a fi consolidate în special anumite atribuţii ale Consiliului pentru egalitate. De asemenea, urmează a fi soluţionată problema sediului Consiliului pentru egalitate, care nu este adaptat necesităţilor de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilităţi şi nu corespunde exigenţelor legale pentru obţinerea statutului de operator de date cu caracter personal.

Transparenţa, accesul la informaţie şi libertatea de exprimare

Accesul la informaţie şi libertatea de exprimare sînt acele drepturi fundamentale ale omului care definesc existenţa şi dezvoltarea unei societăţi civile desăvîrşite. Potrivit rapoartelor internaţionale, Republica Moldova este o ţară parţial liberă din perspectiva libertăţii presei şi a asigurării libertăţii de exprimare. Raportul Reporters Without Borders pentru anul 2016² plasează Republica Moldova pe locul al 76-lea din 180 în ceea ce priveşte asigurarea libertăţii mass-mediei. Raportul Freedom House pentru anul 2016³ atribuie Republicii Moldova 3 puncte din 12 la capitolul asigurarea libertăţii.

______________________

² Clasament disponibil on-line aici: < https://rsf.org/en/moldova >.

³ Clasament disponibil on-line aici: < https://freedomhouse.org/report/freedom-world/2016/moldova >.

Gradul de asigurare a libertăţii de exprimare, conform Raportului Avocatului Poporului privind respectarea drepturilor şi libertăţilor omului în Republica Moldova în anul 2016, este relativ redus. Doar aproximativ 40% dintre respondenţi consideră că le este asigurat dreptul la libertatea opiniei şi la exprimare.⁴ Studiul “Percepţii asupra drepturilor omului în Republica Moldova”⁵ a arătat că la peste o jumătate dintre participanţii la sondajul efectuat în cadrul acestuia persistă percepţiile de risc ca urmare a liberei exprimări. După frecvenţa încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale în Republica Moldova, încălcarea dreptului la informaţie, a libertăţii opiniei şi exprimării se plasează pe locul al 7-lea.

______________________

⁴ A se vedea Raportul Avocatului poporului privind respectarea drepturilor şi libertăţilor omului în Republica Moldova în anul 2016, p. 27, disponibil on-line aici: <http://ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/raport-ombudsman_2016.pdf>.

⁵ Elaborat în 2016 de Oficiul Avocatului Poporului şi Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) în consultare cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) Moldova, p. 47, disponibil on-line aici:

 <http://md.one.un.org/content/dam/unct/moldova/docs/pub/ro-raport_do_final_pentru_tipar.pdf>.

Prin acceptarea recomandărilor evaluării periodice universale referitoare la asigurarea independenţei mass-mediei, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de a asigura libertatea de exprimare inclusiv pentru jurnalişti, precum şi accesul la informaţii şi transparenţa în procesul decizional. Independenţa mass-mediei se va fortifica prin reglementarea noţiunilor de proprietar şi investitor în domeniul media, de cotă de piaţă media, cotă de licenţă media şi cotă de publicitate, prin stimularea instituţiilor media să producă şi să difuzeze produse naţionale, prin consolidarea instituţională a Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi dezvoltarea prevederilor anticoncurenţă în privinţa instituţiilor media. De asemenea, în vederea asigurării transparenţei şi a dreptului de acces la informaţii, urmează a fi modificată legislaţia din domeniul respectiv în scopul asigurării unei reglementări minime a mediului on-line şi abilitării funcţionarilor din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale în domeniul asigurării transparenţei şi accesului la informaţii şi în scopul asigurării aplicării uniforme şi în spiritul standardelor europene a Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

Prin acţiunile planificate se urmăreşte sporirea nivelului de independenţă a mass-mediei, inclusiv avansarea Republicii Moldova în clasamentele internaţionale referitoare la libertatea presei, dar şi îmbunătăţirea percepţiei populaţiei cu privire la realizarea dreptului la libertatea de exprimare.

Nediscriminarea şi egalitatea

Asigurarea egalităţii constituie una dintre priorităţile naţionale în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova, iar realizarea efectivă a acesteia presupune implementarea unei abordări bazate pe drepturile omului în procesul de elaborare a politicilor publice în scopul de a crea oportunităţi egale pentru toată populaţia ţării de a beneficia de drepturile fundamentale, inclusiv prin introducerea unor măsuri speciale de asigurare a egalităţii şi de combatere a tuturor formelor de discriminare.

Gradul de acceptare a unor grupuri de persoane precum imigranţii, comunitatea LGBT (lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transgen), persoanele cu dizabilităţi mintale şi intelectuale, persoanele cu dizabilităţi fizice, persoanele HIV pozitive, persoanele aparţinînd unor minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice, foştii condamnaţi este un factor determinant în persistenţa discriminării. Potrivit “Studiului privind percepţiile şi atitudinile faţă de egalitate în Republica Moldova”⁶, valoarea medie a indicelui distanţei sociale (IDS)⁷ faţă de aceste grupuri constituie 2,8 puncte. Totodată, atît în privinţa persoanelor cu dizabilităţi mintale şi intelectuale, cît şi a foştilor condamanţi, distanţa socială este mai mare – 4 puncte, respondenţii fiind gata să îi accepte în calitate de cetăţeni, dar nu şi de prieteni sau rude. Distanţa socială maximă rămîne evidentă faţă de comunitatea LGBT (fiind şi unicul grup în privinţa căruia o jumătate dintre respondenţi au optat pentru expulzarea reprezentanţilor săi din ţară) – cu 5,2 puncte, şi faţă de persoanele cu statut HIV pozitiv – cu 4,3 puncte, ultimii fiind acceptaţi în medie nu mai aproape decît ca vizitatori ai Republicii Moldova.

______________________

⁶ Studiul şi-a propus să evalueze atitudinea socială faţă de reprezentanţii următoarelor grupuri: imigranţi, comunitatea LGBT, persoanele cu dizabilităţi mintale şi intelectuale, persoanele cu dizabilităţi fizice, persoanele cu statut HIV pozitiv, persoanele care aparţin unor minorităţi naţionale, etnice, religioase şi lingvistice (de etnie romă, rusă, evreiască, de religie musulmană), persoanele de origine africană, străinii care locuiesc în Republica Moldova, foştii condamnaţi. Studiul a fost elaborat de Consiliul pentru Egalitate, OHCHR, în consultare cu PNUD Moldova, în 2015, fiind disponibil on-line aici: <http://md.one.un.org/content/dam/unct/moldova/docs/pub/RO_Studiu%20Perceptii%202015_FINAL_2016%20Febr%2025_Imprimat.pdf>.

⁷ Cu ajutorul acestui indice se măsoară atitudinile şi gradul de acceptare a persoanelor din grupurile vulnerabile.

Schimbarea atitudinii faţă de grupurile respective poate avea loc prin asigurarea unei interacţiuni eficiente între acestea, pe de o parte, şi majoritatea populaţiei, pe de altă parte, şi prin incluziunea acestora în toate aspectele vieţii. În acest sens, activităţile incluse în PNADO se orientează către sensibilizarea societăţii şi a autorităţilor publice cu privire la stereotipurile existente faţă de unele grupuri de persoane, consolidarea capacităţilor reprezentanţilor mass-mediei privind particularităţile de prezentare a materialelor ce vizează grupurile vulnerabile, incriminarea faptelor ilegale motivate de prejudecăţi, dispreţ sau ură şi consolidarea capacităţilor organelor de ocrotire a normelor de drept privind aplicarea eficientă a legislaţiei în cauză, sporirea gradului de cunoaştere a propriilor drepturi în rîndul grupurilor vulnerabile pentru a facilita accesul la serviciile de suport oferite de autorităţi şi mecanismele de protecţie împotriva discriminării în procesul de revendicare a acestor drepturi. Totodată, pentru a asigura eficienţa procesului de monitorizare a modului în care sînt realizate drepturile persoanelor care fac parte din anumite grupuri vulnerabile, urmează să fie creat un mecanism de colectare şi monitorizare a datelor dezagregate pe criterii de sex, etnie, dizabilitate, apartenenţă religioasă etc. Rezultatele evaluărilor vor sta la baza proceselor de elaborare şi revizuire a politicilor publice naţionale şi locale.

Egalitatea de gen şi violenţa în familie

Urmare a evaluării situaţiei egalităţii de gen în Republica Moldova, Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării faţă de femei (în continuare – Comitetul CEDAW) şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu persistenţa atitudinilor patriarhale şi a stereotipurilor adînc înrădăcinate în ţara noastră privind rolurile şi responsabilităţile femeilor şi bărbaţilor în familie şi în societate⁸. Comitetul CEDAW a remarcat că astfel de atitudini şi stereotipuri sînt cauzele profunde ale poziţiei dezavantajate a femeilor în viaţa politică şi cea publică, ale violenţei împotriva femeilor şi ale segregării de gen, aşa cum se reflectă în alegerile educaţionale ale femeilor şi fetelor şi în opţiunile lor de încadrare în muncă. În acelaşi context, Comitetul European pentru Drepturi Sociale, în evaluarea situaţiei din Republica Moldova în ceea ce priveşte dreptul la şanse egale şi tratament egal în ocuparea forţei de muncă, a concluzionat că statul nu îndeplineşte în totalitate prevederile art.20 din Carta socială europeană revizuită din considerentul că nu toate profesiile sînt accesibile femeilor, ceea ce constituie o discriminare bazată pe sex.

______________________

⁸ A se vedea Observaţiile finale ale Comitetului CEDAW asupra rapoartelor periodice combinate 4 şi 5 ale Republicii Moldova din 29 octombrie 2013, § 17, disponibile on-line aici: <http://tbinternet.ohchr.org/_layouts/treatybodyexternal/Download.aspx?symbolno=CEDAW%2fC%2fMDA%2fCO%2f4-5&Lang=en>.

În sensul asigurării egalităţii de gen şi al conferirii de abilităţi în domeniile politic, economic şi social pentru toate femeile şi fetele, PNADO propune consolidarea procesului de implementare a Strategiei pentru asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pe anii 2017–2021 şi aderarea Republicii Moldova la instrumentele internaţionale ale ONU în domeniul drepturilor omului şi ralierea cadrului legal la noile standarde. Totodată, se preconizează promovarea rolului femeii în asigurarea păcii şi securităţii prin monitorizarea şi evaluarea Programului naţional de implementare a Rezoluţiei 1325/2000 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea pentru anii 2018–2021 şi a Planului de acţiuni cu privire la punerea în aplicare a acestuia.

Violenţa faţă de femei şi violenţa în familie reprezintă unele dintre cele mai grave şi răspîndite infracţiuni cu care se confruntă societatea, lezînd drepturile şi demnitatea umană. Analiza Observaţiilor finale ale Comitetului CEDAW asupra rapoartelor periodice combinate 4 şi 5 ale Republicii Moldova din 29 octombrie 2013, a recomandărilor conţinute în Raportul Grupului de lucru privind evaluarea periodică universală a Republicii Moldova în domeniul drepturilor omului din 21 decembrie 2016, a hotărîrilor pronunţate de CtEDO pe marginea cazurilor de violenţă în familie, precum şi a studiilor şi cercetărilor recente, a demonstrat existenţa unor multiple lacune şi deficienţe sectoriale, dar şi sistemice, în abordarea fenomenului violenţei faţă de femei şi a violenţei în familie.

În acest domeniu se preconizează implementarea, de către instituţiile responsabile şi în termenele stabilite, a Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a violenţei faţă de femei şi a violenţei în familie pentru anii 2018–2023, inclusiv consolidarea mecanismelor de coordonare, monitorizare şi evaluare a politicilor sectoriale, promovarea acţiunilor aferente ratificării Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei faţă de femei şi a violenţei domestice şi ajustarea cadrului legal şi instituţional naţional în conformitate cu prevederile acesteia, eficientizarea procesului de investigare a plîngerilor privind hărţuirea sexuală (inclusiv la locul de muncă).

Dreptul la educaţie

Reformele promovate pînă în prezent în sectorul educaţional au avut drept scop principal sporirea accesului la educaţie şi îmbunătăţirea educaţiei şi calităţii studiilor la toate nivelurile. Accesul echitabil la educaţie este important pentru antrenarea tuturor copiilor şi tinerilor în procesul educaţional, inclusiv a celor cu cerinţe educaţionale speciale, asigurîndu-le astfel şanse egale la o viaţă decentă, oportunităţi adecvate de angajare şi participare la viaţa socială. Totuşi, declinul demografic conduce la scăderea semnificativă a persoanelor cuprinse în procesul educaţional şi generează probleme de supradimensionare a reţelei şcolare. În acelaşi timp, persistă problemele de acces la anumite niveluri de învăţămînt generate de creşterea solicitărilor de acces la educaţie al copiilor de vîrstă mică. Rata de înrolare în învăţămîntul general obligatoriu este într-o uşoară scădere. Problemele de acces la educaţie sînt cauzate de o serie de factori sociali şi instituţionali, fiind mai accentuate în cazul grupurilor dezavantajate. O altă problemă a sistemului de învăţămînt sînt conţinuturile programelor de învăţămînt aplicate în prezent, care nu contribuie pe deplin la dezvoltarea personală şi afirmarea socială a beneficiarilor procesului educaţional.

În acest sens, acţiunile incluse în PNADO vor contribui la consolidarea politicii de stat în domeniul educaţiei prin sporirea accesului la o educaţie de calitate pentru toţi copiii şi tinerii, prin asigurarea unui mediu şcolar prietenos şi asigurarea că toţi beneficiarii obţin cunoştinţele şi competenţele necesare pentru promovarea dezvoltării durabile, a drepturilor omului, a egalităţii de gen, a culturii păcii şi nonviolenţei, a cetăţeniei globale şi diversităţii culturale. Curriculumul şcolar şi cel universitar necesită a fi completate prin dezvoltarea modulelor privind: drepturile omului, cultura păcii şi nonviolenţa, cetăţenia globală şi diversitatea culturală; educaţia ecologică; promovarea sănătăţii copiilor şi a adolescenţilor în corespundere cu evidenţele relevante în domeniu; dimensiunea de gen.

Pentru asigurarea educaţiei incluzive urmează a fi concentrate eforturile pe integrarea şi instruirea individualizată a subiecţilor educaţiei, axate pe cerinţele şi capacităţile fiecăruia, pe deschiderea spre aplicarea programelor opţionale, complementare, adaptate la situaţii specifice, pe identificarea nevoilor beneficiarilor şi referirea la alte servicii comunitare (servicii de sprijin familial, oportunităţi de educaţie nonformală).

Dreptul la cel mai înalt standard de sănătate fizică şi mintală

Republica Moldova este parte la mai multe tratate internaţionale care stabilesc obligaţia statului de a asigura oricărei persoane dreptul de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mintală pe care o poate atinge⁹, drept stabilit şi prin art.36 din Constituţia Republicii Moldova. Totuşi, realizarea efectivă a disponibilităţii, accesibilităţii, acceptabilităţii şi a calităţii bunurilor şi serviciilor de sănătate este pusă în dificultate.

______________________

⁹ A se vedea art.12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale; art.5 lit.(e) pct.iv) din Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială; art.11 alin.(1) lit.(f), art.12, art.14 alin.(2) lit.(b) din Convenţia ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei; art.24 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului; art.25 din Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Deficienţele sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii au fost semnalate în repetate rînduri de către mecanismele internaţionale de monitorizare a respectării drepturilor omului şi de instituţiile naţionale de protecţie a drepturilor omului. Astfel, potrivit studiului “Percepţii asupra drepturilor omului în Republica Moldova”, circa 62% din populaţia ţării este de părerea că statul nu asigură deloc sau asigură într-o măsură mică accesul egal pentru toţi cetăţenii la servicii medicale de calitate. Odată cu înaintarea în vîrstă, percepţia privind accesibilitatea şi satisfacţia faţă de serviciile medicale oferite este în scădere¹⁰. În opinia a circa 71% din respondenţi, asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nu oferă beneficiarului un nivel adecvat al serviciilor medicale, iar accesul la un tratament calitativ este condiţionat de plăţile informale.

______________________

¹⁰A se vedea Studiul “Percepţii asupra drepturilor omului în Republica Moldova”, p. 34–36, disponibil on-line aici:

   <http://md.one.un.org/content/dam/unct/moldova/docs/pub/ro-raport_do_final_pentru_tipar.pdf>.

În vederea înlăturării acestor carenţe de ordin sistemic, financiar şi instituţional, politica statului în domeniul sănătăţii va fi concentrată pe: dezvoltarea, implementarea şi evaluarea acţiunilor de fortificare a capacităţilor şi serviciilor de sănătate publică; eficientizarea şi consolidarea sistemelor de supraveghere a sănătăţii populaţiei în vederea identificării problemelor de sănătate şi furnizării de informaţii relevante, veridice şi în timp util pentru decizii şi acţiuni în domeniul sănătăţii publice; fortificarea sistemului naţional de prevenire, pregătire şi răspuns în situaţii de urgenţă în sănătatea publică prin intermediul unei abordări integrate a pericolelor; eficientizarea controlului factorilor de risc comportamentali şi de mediu; reducerea poverii bolilor transmisibile şi netransmisibile prin diminuarea factorilor de risc şi asigurarea accesului echitabil al populaţiei la serviciile de prevenire; asigurarea domeniului sănătăţii publice cu resurse umane competente şi suficiente prin fortificarea sistemului de formare şi perfecţionare a specialiştilor în sănătatea publică; ajustarea structurii organizaţionale şi îmbunătăţirea finanţării serviciului de supraveghere a sănătăţii publice în scopul realizării operaţiunilor şi serviciilor esenţiale de sănătate publică în colaborare cu alte sectoare; consolidarea cercetărilor în domeniul sănătăţii publice pentru a asigura fundamentarea politicilor pe dovezi ştiinţifice.

Republica Moldova, ca şi alte ţări din Europa Centrală şi de Est, este în tranziţie demografică, caracterizată prin cîteva provocări: rata scăzută a fertilităţii, îmbătrînirea demografică, speranţa de viaţă scăzută şi mortalitatea ridicată. Obiectivul de dezvoltare durabilă 3 pe sănătate şi bunăstare din Agenda 2030 include în mod expres ţinta 3.7 “Asigurarea accesului universal la serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă (SSR), inclusiv pentru planificarea familiei, informare şi educaţie”. Astfel, în domeniul sănătăţii reproductive urmează a fi luate măsuri pentru a se asigura accesul echitabil şi universal al populaţiei la o gamă cuprinzătoare de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, dar şi creşterea nivelului de educare şi informare a populaţiei cu privire la propria sănătate sexuală şi reproductivă şi la serviciile disponibile în domeniul SSR.

În domeniul sănătăţii mintale, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului recomandă asigurarea faptului ca politicile şi serviciile ce ţin de tratamentul în instituţiile de sănătate mintală şi psihiatrice să fie conforme normelor internaţionale în domeniul drepturilor omului, inclusiv prin: disponibilitatea formelor alternative de tratament al bolilor mintale, în particular în cazul tratamentului ambulatoriu, abolirea practicilor violente şi discriminatorii de utilizare a restricţiilor şi de administrare forţată a unor tratamente invazive şi ireversibile în cazul copiilor şi al adulţilor cu dizabilităţi, monitorizarea independentă şi eficientă a tratamentului aplicat pacienţilor instituţiilor de psihiatrie şi efectuarea unui control judiciar eficient pe cauzele de plasare forţată în astfel de instituţii.

Dreptul la muncă şi la protecţie socială

Potrivit studiului “Percepţii asupra drepturilor omului în Republica Moldova”, dreptul la muncă şi la condiţii prielnice de muncă este în topul celor mai importante şi actuale drepturi, a cărui respectare se cere a fi asigurată de către stat. În opinia a 27% din respondenţi, acest drept se află, după dreptul la sănătate, dreptul la protecţie socială şi dreptul la educaţie, printre cele mai importante drepturi care sînt încălcate¹¹.

______________________

¹¹ A se vedea Studiul “Percepţii asupra drepturilor omului în Republica Moldova”, p. 18, disponibil on-line aici:

<http://md.one.un.org/content/dam/unct/moldova/docs/pub/ro-raport_do_final_pentru_tipar.pdf>.

Pe de altă parte, mecanismele internaţionale de protecţie a drepturilor omului, în recomandările lor făcute Republicii Moldova, solicită să se depună eforturi suplimentare pentru a garanta realizarea efectivă a acestui drept, inclusiv prin garantarea unui salariu minim naţional suficient pentru asigurarea unui standard de viaţă adecvat angajaţilor şi familiilor acestora şi instituirea unui mecanism pentru determinarea şi ajustarea, cu regularitate, a salariului minim proporţional cu costul de trai.

În această ordine de idei, domeniile de intervenţie ale PNADO pe acest segment vor fi canalizate spre fortificarea procesului de implementare a Strategiei naţionale privind ocuparea forţei de muncă pentru anii 2017–2021, inclusiv asigurarea protecţiei dreptului la muncă şi promovarea unor medii de lucru sigure şi securizate pentru toţi angajaţii.

Drepturile copilului

Principalele deficienţe în domeniul drepturilor copilului, conform Raportului Avocatului poporului privind respectarea drepturilor copilului în Republica Moldova în anul 2016, se referă la: indemnizaţiile lunare modeste pentru îngrijirea copiilor, care nu acoperă minimul de existenţă pentru întreţinerea acestora; lipsa mecanismelor de protecţie a copiilor rămaşi acasă în grija rudelor sau a altor persoane; lipsa accesibilităţii informaţiei pentru copiii cu necesităţi speciale; cazurile de violenţă faţă de copii, precum şi lipsa serviciilor de reabilitare fizică şi psihologică, dar şi de reintegrare socială pentru minorii-victime ale abuzurilor; lipsa specialiştilor în protecţia drepturilor copilului în cadrul administraţiei publice locale. Totodată, Raportul Ombudsmanului pentru drepturile copilului relevă numeroase lacune privind asigurarea drepturilor copiilor refugiaţi, ale copiilor cu dizabilităţi, asigurarea dreptului copiilor la securitate socială şi la educaţie, precum şi alte probleme ce ţin de justiţia juvenilă.

PNADO înglobează acţiuni pentru implementarea recomandărilor mecanismelor internaţionale de protecţie a drepturilor omului, care au constatat o serie de deficienţe ce urmează a fi înlăturate pentru a asigura realizarea drepturilor copiilor şi adolescenţilor în Republica Moldova. Printre aceste acţiuni se numără: punerea în aplicare a măsurilor de atenuare a efectelor migraţiei asupra bunăstării copiilor afectaţi, inclusiv prin furnizarea de sprijin la nivel local; instruirea îngrijitorilor şi îmbunătăţirea sprijinului social şi psihologic pentru copiii afectaţi; crearea unor mecanisme eficiente de depunere a plîngerilor de către copiii lăsaţi în îngrijire şi monitorizarea calităţii îngrijirii acestora; intensificarea urgentă a măsurilor de combatere a muncii copiilor, acordînd o atenţie deosebită situaţiei fetelor, copiilor din familii vulnerabile şi celor rămaşi fără îngrijire.

Pe parcursul ultimilor ani, autorităţile au înregistrat progrese importante privind consolidarea sistemului de justiţie juvenilă prin instituirea unor noi mecanisme preluate din experienţa altor state şi adaptate realităţilor sociale specifice Republicii Moldova. Cu toate acestea, potrivit constatărilor evidenţiate în Raportul alternativ al Oficiului Avocatului Poporului la Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului¹², persistă anumite probleme identificate pe parcursul anilor şi în privinţa cărora autorităţile nu au întreprins acţiuni corespunzătoare şi decisive pentru a le soluţiona. Astfel, judecătorii în puţine cazuri aplică alte măsuri de constrîngere decît arestul preventiv, iar mecanismul de mediere rămîne nefuncţional. Deşi au fost depuse eforturi pentru consolidarea mecanismului de audiere a minorilor în condiţii speciale, se mai constată că spaţiile de audiere nu corespund standardelor în domeniu şi nu sînt utilizate corespunzător, inclusiv din cauza lipsei personalului, a cunoştinţelor necesare sau a condiţiilor tehnice.

______________________

¹² Document disponibil on-line aici: <http://ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/justitia_pentru_copii.pdf>, pp. 2–3.

Referitor la sistemul justiţiei juvenile, activităţile incluse în PNADO sînt orientate spre consolidarea mecanismului de colectare şi prelucrare a datelor privind sistemul de justiţie pentru copii, consolidarea mecanismului de audiere a minorilor, crearea cadrului instituţional şi legal privind copiii care au comis fapte prevăzute de legea penală sau contravenţională însă nu au atins vîrsta răspunderii penale sau contravenţionale, revizuirea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ prevăzute de legislaţia penală în scopul sporirii eficienţei aplicării acestora.

Drepturile persoanelor tinere

Tinerii reprezintă a patra parte din populaţia Republicii Moldova şi, totodată, sînt forţa motrice în procesul de dezvoltare a ţării. Politicile de tineret sînt importante pentru dezvoltarea şi prosperarea Republicii Moldova şi, din acest considerent, asigurarea unui trai decent pentru toţi tinerii, cu valorificarea la maximum a potenţialului lor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii lor per ansamblu, este una dintre măsurile stringente ce urmează a fi realizată. Sistemul de învăţămînt din Republica Moldova rămîne a fi defectuos în ceea ce priveşte calitatea studiilor şi relevanţa acestora pentru piaţa muncii, confruntîndu-se inclusiv cu persistenţa plăţilor informale şi cu îmbătrînirea cadrelor didactice. Implicarea tinerilor în soluţionarea acestor probleme este absolut necesară în contextul reformelor aflate în derulare.

În acest domeniu PNADO se axează pe: promovarea participării tinerilor la procesele decizionale privind dezvoltarea sectorului de tineret, astfel încît politicile şi acţiunile care îi vizează să fie cît mai prietenoase şi apropiate de necesităţile lor reale, inclusiv pentru cei din grupurile cu posibilităţi reduse; diversificarea şi consolidarea serviciilor pentru tineri ca instrumente efective de dezvoltare maximă a potenţialului fiecăruia dintre ei şi de realizare a unei vieţi împlinite în Republica Moldova; dezvoltarea oportunităţilor economice pentru tineri în scopul asigurării unui trai decent prin lărgirea posibilităţilor de angajare, un venit salarial adecvat şi posibilităţi economice variate în cadrul Republicii Moldova.

Drepturile persoanelor vîrstnice

În Republica Moldova fenomenul îmbătrînirii populaţiei a căpătat amploare în special în ultimele două decenii, fiind condiţionat în primul rînd de scăderea drastică a natalităţii, care s-a stabilit la valori reduse. Un alt fenomen care afectează grav structura populaţiei este fluxul migraţional, ale cărui efecte încă nu sînt suficient de bine studiate şi conştientizate.

Creşterea ponderii persoanelor vîrstnice în structura populaţiei Republicii Moldova, modificarea, păstrarea şi valorificarea capacităţilor lor funcţionale deschid noi posibilităţi pentru acest grup de persoane sub aspectul activităţii economice, sociale, culturale şi spirituale. Se ştie însă că îmbătrînirea populaţiei implică şi o serie de dificultăţi legate în primul rînd de asigurarea stabilităţii financiare a sistemelor de asigurare cu pensii, de creşterea cheltuielilor pentru asistenţa medicală, precum şi de crearea unor condiţii pentru valorificarea potenţialului persoanelor vîrstnice.

Pentru remedierea problemelor cu care se confruntă persoanele în etate trebuie evidenţiate mai explicit necesităţile, drepturile şi contribuţiile acestora în educaţie, în angajamentul lor economic şi social, în sănătate şi în alte domenii de politici, redistribuind treptat şi adecvat toate resursele. În consecinţă, se va asista la prelungirea perioadei de activitate economică a vîrstnicilor prin creşterea speranţei lor de viaţă, asigurarea calităţii serviciilor medicale, asigurarea unor venituri decente prin sistemele de pensionare şi mecanismele de asistenţă socială destinate vîrstnicilor.

Totodată, se vor întreprinde măsuri pentru atragerea în cîmpul muncii a unui număr cît mai mare de persoane capabile să se adapteze condiţiilor de modernizare a economiei, indiferent de vîrstă. Creşterea investiţiilor în capitalul uman se va referi, în mod cert, şi la activitatea de învăţare pe tot parcursul vieţii, astfel încît instruirea continuă la orice vîrstă să devină o normalitate.

Drepturile persoanelor cu dizabilităţi

În pofida unor progrese înregistrate în acest domeniu, persoanele cu dizabilităţi continuă să fie excluse ori se confruntă cu diverse piedici în participarea la majoritatea aspectelor vieţii în comunitate. Potrivit Raportului Avocatului Poporului privind respectarea drepturilor şi libertăţilor omului în Republica Moldova în anul 2017, problemele evidenţiate în rapoartele anterioare au rămas, în mare parte, nesoluţionate: existenţa de impedimente în ceea ce priveşte accesul la justiţie; accesibilitatea redusă a infrastructurii sociale, a transportului, a mediului informaţional; insuficienţa serviciilor sociale la nivel comunitar; nivelul scăzut de plasare în cîmpul muncii şi motivarea redusă pentru angajarea persoanelor cu dizabilităţi; prestaţiile sociale sub nivelul minimului de existenţă; încălcarea drepturilor sexual-reproductive. Încălcări grave ale drepturilor omului, la limita tratamentelor inumane sau degradante, sînt raportate în instituţiile rezidenţiale¹³ în care sînt plasate actualmente circa patru mii de persoane¹⁴.

______________________

¹³ A se vedea Raportul Comitetului european pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) destinat Guvernului Republicii Moldova ca urmare a vizitei efectuate între 14 şi 25 septembrie 2015, disponibil on-line aici: <https://www.coe.int/en/web/cpt/republic-of-moldova>.

¹⁴ A se vedea Raportul Avocatului Poporului privind respectarea drepturilor şi libertăţilor omului în Republica Moldova în anul 2016, p. 64, disponibil on-line aici: <http://ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/raport-ombudsman_2016.pdf>.

Astfel, priorităţile noului PNADO în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilităţi sînt axate pe: dezinstituţionalizare şi crearea unor servicii sociale comunitare; implementarea unui cadru legal care ar garanta autonomia decizională a persoanelor cu dizabilităţi prin acordarea de suport la identificarea şi interpretarea corectă a voinţei persoanei care se află sub ocrotire; sporirea numărului de persoane cu dizabilităţi încadrate în cîmpul muncii.

Drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale

Republica Moldova este o societate caracterizată prin diversitate etnică, culturală, lingvistică şi religioasă, în care identităţile individuale ale persoanelor ce aparţin minorităţilor respective sînt adesea multiple. Este esenţial ca această diversitate sa fie valorificată, astfel încît divizarea societăţii pe criterii etnice, lingvistice sau religioase să fie depăşită.

Republica Moldova a depus eforturi semnificative în vederea creării unui cadru normativ şi instituţional pentru protejarea împotriva discriminării şi promovarea drepturilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale. Astfel, urmare a cooperării cu Consiliul Europei, s-au înregistrat progrese în pregătirea ratificării Cartei europene a limbilor regionale şi minoritare, ceea ce va constitui un element important în alinierea prevederilor naţionale la standardele europene în domeniu. Aceste eforturi urmează a fi consolidate prin acţiuni specifice pentru a asigura o realizare efectivă a incluziunii sociale, culturale şi economice a persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale. Pentru a atinge aceste rezultate este esenţială asigurarea cu fonduri bugetare, în volum suficient, a cadrului de politici din domeniu. Urmează să fie întărite capacităţile instituţionale ale entităţilor publice implicate în monitorizarea situaţiei de ansamblu a persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale.

Pentru a preveni şi a combate discriminarea pe criterii religioase este necesar să se asigure că programele şcolare în domeniul instruirii religioase reflectă diversitatea religioasă şi independenţa faţă de ideologii şi dogme religioase. Măsurile suplimentare în vederea reducerii distanţei sociale faţă de persoanele aparţinînd grupurilor minoritare se vor baza pe eficientizarea procesului de investigare a infracţiunilor şi incidentelor motivate de prejudecăţi, dispreţ sau ură, prin revizuirea legislaţiei penale şi a celei contravenţionale, prin consolidarea capacităţilor actorilor relevanţi din domeniul justiţiei, prin oferirea suportului necesar victimelor şi colectarea de date dezagregate privind incidenţa infracţiunilor respective.

Respectarea drepturilor omului în localităţile din stînga Nistrului

Respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană reprezintă o problemă majoră, cauzînd efecte negative asupra dezvoltării societăţii, şi rămîne o provocare în vederea garantării drepturilor omului la scara întregii ţări. Spre deosebire de problemele menţionate anterior, asigurarea respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană este împiedicată de lipsa unui control efectiv asupra teritoriului din stînga Nistrului. Lipsa unui astfel de control a determinat crearea unui sistem paralel şi separat de sistemul constituţional naţional şi care generează numeroase încălcări ale drepturilor omului. Chiar dacă problemele din regiune se discută la diverse forumuri cu conotaţii politice, chestiunea respectării drepturilor omului în această regiune trebuie separată de discuţiile în orice formate cu implicarea politicului.

Republica Moldova îşi va continua într-un ritm constant eforturile pe toate segmentele disponibile şi în toate formatele posibile pentru a persevera în demersurile sale vizînd aplicarea legislaţiei naţionale pe întreg teritoriul ţării. Restabilirea şi păstrarea dialogului cu actorii-cheie ai procesului de negocieri ar fi un pas spre soluţionarea problemelor din regiune. Totodată, acţiuni concrete trebuie întreprinse în vederea neadmiterii încălcării drepturilor omului la unele categorii speciale de populaţie din regiune: persoanele aflate în detenţie, pacienţii instituţiilor psihoneurologice,¹⁵ elevii care îşi fac studiile în instituţiile cu predare în grafia latină, supuşi unor presiuni şi intimidări tot mai acerbe din partea administraţiei de facto a regiunii¹⁶ şi a susţinătorilor ei.

______________________

¹⁵ A se vedea Raportul privind drepturile omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, de Thomas Hammarberg, expert superior al ONU, din 14 februarie 2013, disponibil on-line aici:

<https://assets.documentcloud.org/documents/889086/raport-onu-drepturile-omului-in-transnistria.pdf>.

¹⁶ Autorităţile oficiale ale Republicii Moldova, prin intermediul canalelor de dialog cu administraţia separatistă de la Tiraspol, au insistat asupra necesităţii de a normaliza funcţionarea acestor instituţii de învăţămînt. Astfel, subiectul se află permanent pe agenda discuţiilor şi negocierilor la toate nivelurile de interacţiune disponibile, a liderilor, a reprezentanţilor politici în reglementarea conflictului şi a grupurilor de lucru sectoriale de la Chişinău şi Tiraspol. Totodată, subiectul este inclus în coşul 2 convenţional al “Agendei oficiale de negocieri în format de 5+2”. În baza raportului OSCE, Chişinăul a propus spre examinare un proiect de decizie protocolară care ar asigura funcţionarea normală a şcolilor. Însă Tiraspolul a înaintat o serie de cerinţe suplimentare faţă de activitatea acestor şcoli. În consecinţă, poziţia rigidă şi tactica de înaintare permanentă a precondiţiilor în examinarea problemelor nu au permis avansarea negocierilor pe acest subiect.

Fortificarea capacităţilor Oficiului Avocatului Poporului trebuie să se manifeste prin acţiuni de promovare a drepturilor omului pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Este absolut necesară dezvoltarea societăţii civile în regiunea transnistreană, autorităţile constituţionale avînd obligaţia de a asigura un climat favorabil activităţii acesteia şi de a susţine organizaţiile care depun eforturi să desfăşoare activităţi de promovare a drepturilor omului în regiune¹⁷.

______________________

¹⁷ Raportorul special al ONU pentru situaţia apărătorilor drepturilor omului Michel Forst, împreună cu alţi raportori speciali ai ONU, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la procedura penală iniţiată de către serviciile de securitate de la Tiraspol şi aplicarea “măsurilor speciale de investigaţii” împotriva membrilor Promo-LEX.

Secţiunea a 4-a

Viziunea şi scopul

Viziunea PNADO: Republica Moldova este un stat în care drepturile omului reprezintă o valoare supremă şi sînt parte integrantă a politicilor publice la nivel central şi local, bazate pe principii universale, în care orice persoană are posibilitatea de a beneficia şi a valorifica, în măsură egală, toate drepturile sale fundamentale.

Scopul PNADO este de a asigura implementarea unor măsuri care să permită dezvoltarea şi prosperarea, în condiţii egale, a tuturor persoanelor. În particular, se urmăreşte asigurarea faptului că toate persoanele, în special cele din grupurile vulnerabile, beneficiază de drepturile lor fundamentale şi serviciile prestate în corespundere cu standardele internaţionale privind drepturile omului. Adiţional se va asigura că dimensiunea de gen şi cea a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi sînt încorporate în toate politicile sectoriale şi în cadrul normativ naţional, iar practicile curente sînt ajustate la acestea.

Sub aspectul tendinţelor, aspiraţiilor şi al priorităţilor generale, PNADO se bazează pe următoarele direcţii principale:

– armonizarea cadrului normativ cu standardele internaţionale din domeniul drepturilor omului;

– asigurarea accesului la justiţie şi a respectării drepturilor omului în sistemul de deţinere a persoanelor aflate în custodia statului;

– consolidarea instituţiilor naţionale de protecţie a drepturilor omului;

– prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;

– asigurarea transparenţei, a accesului la informaţie şi a libertăţii de exprimare;

– protejarea împotriva discriminării şi promovarea egalităţii;

– prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi asigurarea egalităţii de gen;

– sporirea accesului la o educaţie de calitate pentru toţi copiii şi tinerii, la toate nivelurile de învăţămînt, în conformitate cu standardele internaţionale;

– asigurarea unor servicii medicale de calitate, sigure şi accesibile pentru toţi;

– creşterea continuă a nivelului de ocupare a forţei de muncă prin oferirea oportunităţilor de angajare pentru toţi;

– asigurarea condiţiilor pentru protecţia, creşterea şi educaţia copiilor în mediul familial;

– promovarea participării tinerilor la procesele decizionale şi dezvoltarea oportunităţilor economice pentru tineri;

– integrarea problemei îmbătrînirii în politici în vederea asigurării incluziunii sociale a persoanelor vîrstnice;

– perfecţionarea cadrului normativ şi de politici în domeniul protecţiei drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;

– asigurarea integrării persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale în toate domeniile de activitate ale statului şi combaterea discriminării persoanelor care fac parte din grupurile minoritare;

– asigurarea respectării drepturilor omului în localităţile din stînga Nistrului.

Aceste direcţii urmăresc, în mod special, asigurarea coerenţei depline între cadrul normativ şi de politici naţional şi standardele internaţionale relevante, inclusiv standardele Consiliului Europei. Hotărîrile CtEDO, concluziile Comitetului european pentru drepturi sociale şi recomandările altor organisme relevante de monitorizare şi evaluare a respectării drepturilor omului în Republica Moldova vor constitui indicatori de impact pentru evaluarea rezultatului acţiunilor propuse.

Secţiunea a 5-a

Sursele de finanţare

Avînd în vedere că, potrivit cu standardele internaţionale, Republica Moldova are obligaţia să le asigure tuturor, necondiţionat, drepturile civile şi politice, precum şi dreptul la egalitate, implementînd progresiv şi nediscriminatoriu, în limita resurselor disponibile, drepturile economice, sociale şi culturale, bugetarea activităţilor pentru realizarea PNADO constituie un imperativ al politicii statului. Pe anumite segmente ale PNADO, implementarea acţiunilor va putea fi sprijinită financiar prin contribuţii complementare din partea partenerilor de dezvoltare.

Implementarea eficientă a PNADO este condiţionată de o planificare financiară obiectivă, o estimare corectă a costurilor acţiunilor şi de identificarea surselor de finanţare. În acest sens, PNADO va fi finanţat din următoarele surse:

a) bugetul public naţional;

b) mijloacele financiare ale organizaţiilor internaţionale;

c) suportul oferit de partenerii de dezvoltare.

Costurile măsurilor cu acoperire din bugetul public naţional se vor ajusta anual în funcţie de disponibilul de mijloace prevăzute în cadrul bugetar pe termen mediu pentru perioadele respective.

Secţiunea a 6-a

Monitorizarea şi evaluarea

PNADO reprezintă foaia de parcurs a Republicii Moldova pentru respectarea, asigurarea şi implementarea drepturilor omului la nivel naţional. În vederea atingerii indicatorilor de rezultat şi de impact incluşi în PNADO, autorităţile responsabile de implementarea acţiunilor vor întreprinde şi alte măsuri necesare. Implementarea planului este sarcina comună a autorităţilor publice din Republica Moldova în colaborare cu societatea civilă şi cu comunitatea partenerilor de dezvoltare.

Coordonarea implementării PNADO va fi realizată pe două niveluri: 1) coordonarea strategică intersectorială şi 2) coordonarea la nivel tehnic. Coordonarea strategică intersectorială va fi realizată de către Consiliul Naţional pentru Drepturile Omului (în continuare – Consiliu). Consiliul va fi un organ consultativ de coordonare şi monitorizare a modului de implementare a PNADO, compus din reprezentanţi ai Parlamentului, Guvernului, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, autorităţilor publice autonome, inclusiv de protecţie şi promovare a drepturilor omului, şi din reprezentanţi ai societăţii civile.

În scopul asigurării interacţiunii şi colaborării eficiente cu autorităţile publice locale, vor fi instituite structuri locale ale Consiliului (comisii municipale şi raionale pentru protecţia drepturilor omului).

Printre competenţele Consiliului se vor regăsi: coordonarea şi punerea în aplicare a unei politici de stat uniforme în domeniul drepturilor omului; supravegherea procesului de elaborare, implementare şi evaluare a documentelor de politici în domeniul drepturilor omului; examinarea şi aprobarea rapoartelor semestriale de implementare a PNADO; facilitarea interacţiunii cu mecanismele internaţionale de protecţie a drepturilor omului; coordonarea procesului de implementare a recomandărilor internaţionale în domeniul drepturilor omului, inclusiv a celor formulate în adresa Republicii Moldova în cadrul evaluărilor periodice universale în domeniul drepturilor omului; evaluarea gradului de respectare a drepturilor omului şi aprobarea rapoartelor naţionale iniţiale şi periodice privind implementarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte; crearea, în caz de necesitate, a comisiilor specializate şi a grupurilor de experţi pe anumite domenii, precum şi supravegherea activităţii acestora etc.

Abordarea intersectorială pe care o are PNADO implică activităţi complexe de monitorizare şi evaluare. Astfel, la nivel tehnic, activitatea curentă de monitorizare şi evaluare a implementării PNADO va fi realizată de Secretariatul permanent pentru drepturile omului (în continuare – Secretariat). Secretariatul va asista Consiliul şi va realiza următoarele atribuţii: coordonarea procesului de elaborare, promovare şi implementare a PNADO; elaborarea recomandărilor pentru autorităţile publice cu privire la implementarea PNADO şi a recomandărilor internaţionale în domeniul drepturilor omului făcute Republicii Moldova de către mecanismele de monitorizare ale ONU, ale Consiliului Europei, ale OSCE şi alte organizaţii internaţionale cu competenţe în domeniul drepturilor omului; evaluarea gradului de implementare a PNADO, examinarea rapoartelor privind implementarea acestuia şi avansarea propunerilor de rigoare; informarea opiniei publice cu privire la evoluţia realizării obiectivelor incluse în PNADO; colaborarea cu organizaţiile internaţionale, organizaţiile necomerciale şi cu mass-media; asigurarea activităţii şi transparenţei Consiliului; coordonarea procesului de elaborare şi aprobare a rapoartelor naţionale iniţiale şi periodice privind implementarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte; dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor de cooperare cu partenerii de dezvoltare şi organizaţiile neguvernamentale în elaborarea şi implementarea politicii statului în domeniul protecţiei drepturilor omului; dezvoltarea capacităţilor profesionale ale specialiştilor din sistemul de protecţie a drepturilor omului; monitorizarea activităţii structurilor locale în implementarea politicilor naţionale în domeniul protecţiei drepturilor omului.

Consiliul şi Secretariatul vor funcţiona în baza regulamentelor aprobate prin hotărîri de Guvern.

Partea a II-a