908/05.11.2014 Hotărîre privind reglementarea organizării forţelor şi mijloacelor Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind reglementarea organizării forţelor şi mijloacelor Serviciului Protecţiei Civile

şi Situaţiilor Excepţionale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne

nr. 908  din  05.11.2014

 (în vigoare 07.11.2014) 

Monitorul Oficial nr.333-338 art.976 din 07.11.2014

* * *

În temeiul art.16 alin.(2) din Legea Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nr.93-XVI din 5 aprilie 2007 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.78-81, art.358), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Normele privind dotarea cu forţe şi mijloace tehnice speciale a subdiviziunilor Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne (se anexează).

2. Ministerul Afacerilor Interne va elabora, în limitele numărului de unităţi de personal aprobat anual, statul de personal al Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne conform Normelor aprobate, în funcţie de tehnica specială din dotarea subdiviziunilor.

3. Implementarea Normelor privind dotarea cu forţe şi mijloace tehnice speciale a subdiviziunilor Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne se va efectua treptat, din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate pentru Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale în legea bugetară anuală şi din alte surse neinterzise de lege.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri revine Ministerului Afacerilor Interne.

Aprobate

prin Hotărîrea Guvernului

nr.908 din 5 noiembrie 2014

NORMELE

privind dotarea cu forţe şi mijloace tehnice speciale a subdiviziunilor

Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale din subordinea

Ministerului Afacerilor Interne

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Structura organizatorică a subdiviziunilor Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale se stabileşte conform actelor legislative şi normative corespunzătoare, iar dotarea lor se realizează în baza normelor de dotare referitoare la suprafaţa şi particularităţile zonelor de deservire, categoriile şi tipurile de situaţii excepţionale potenţiale, amplasarea, dimensionarea, capacitatea şi operaţionalitatea structurilor şi a subunităţilor acestora.

2. În sensul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

subdiviziune de intervenţie – detaşament de căutare–salvare, detaşament, unitate sau post de salvatori şi pompieri, dotate cu tehnică şi echipe de intervenţie, avînd drept scop intervenţia şi executarea lucrărilor de salvare, a altor lucrări de urgenţă, în cazul apariţiei unor situaţii excepţionale şi incendii, precum şi lichidarea consecinţelor acestora;

detaşament de căutare–salvare – subdiviziune de intervenţie destinată executării lucrărilor complexe de salvare şi a altor lucrări de urgenţă, în cazul apariţiei unor situaţii excepţionale şi incendii, precum şi lichidării consecinţelor acestora şi acordării de ajutor sinistraţilor, care are în componenţa sa organe de conducere, forţe şi mijloace pentru intervenţie, subdiviziuni de transmisiune şi asigurare logistică, unite funcţional într-un sistem unic pentru îndeplinirea misiunilor în condiţii autonome, pe teritoriul ţării şi în afara acesteia, la solicitare şi conform acordurilor la care Republica Moldova este parte;

echipă de intervenţie – unitate tactică primară, capabilă să îndeplinească independent acţiuni pentru salvarea persoanelor şi bunurilor materiale, pentru lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale şi ale incendiilor, să efectueze lucrări de căutare–salvare, utilizînd automobilele de intervenţie/utilajul din dotare sau acţionînd în funcţie de caracterul lucrărilor de căutare–salvare efectuate;

detaşament de salvatori şi pompieri – subdiviziune de intervenţie care are în componenţă 5-8 echipe de intervenţie;

unitate de salvatori şi pompieri – subdiviziune de intervenţie care are în componenţă 3-4 echipe de intervenţie;

post de salvatori şi pompieri – subdiviziune de intervenţie care are în componenţă 1-2 echipe de intervenţie;

schimb (gardă) de serviciu – unitate tactică de bază compusă din două sau mai multe echipe de intervenţie, care execută serviciul permanent în aceeaşi tură;

automobil de intervenţie – automobil dotat cu utilaje speciale destinate executării acţiunilor salvatorilor şi pompierilor la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale şi incendiilor;

zonă de deservire – teritoriu al unităţii administrativ-teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea subdiviziunea de intervenţie;

zonă de intervenţie – teritoriu pe care subdiviziunea de intervenţie desfăşoară acţiuni de intervenţie la apelurile de urgenţă.

3. Pentru fiecare detaşament de căutare-salvare, detaşament, unitate sau post de salvatori şi pompieri se stabileşte o zonă de deservire/intervenţie sau un obiectiv de importanţă majoră.

4. În funcţie de gravitatea şi complexitatea situaţiilor excepţionale, subdiviziunile de intervenţie pot să acţioneze şi în afara zonei de deservire/intervenţie.

5. Echipele de intervenţie acţionează, de regulă, în perimetrul zonelor de deservire/intervenţie, în sectoare sau puncte de lucru, iar în funcţie de gravitatea şi complexitatea situaţiilor excepţionale, incendiilor şi distanţa pînă la locul chemării, pot să acţioneze şi în afara acestor zone şi sectoare.

6. Dimensionarea subdiviziunilor de intervenţie pe teritoriul Republicii Moldova se face pe baza următoarelor criterii generale:

1) tipurile de situaţii excepţionale identificate în profil teritorial;

2) principalele caracteristici fizico-geografice ale unităţilor administrativ-teritoriale;

3) numărul şi suprafaţa localităţilor, modul de amplasare în teritoriu şi numărul de locuitori ai acestora;

4) starea căilor de comunicaţii rutiere şi gradul de practicabilitate al acestora;

5) posibilităţile de acces la sursele de apă pentru stingerea incendiilor;

6) numărul, mărimea, vulnerabilitatea şi importanţa obiectivelor economico-sociale şi a instituţiilor publice;

7) densitatea, mărimea şi rezistenţa la foc sau la alte situaţii excepţionale a construcţiilor;

8) numărul, mărimea şi complexitatea lucrărilor de investiţii, precum şi încadrarea acestora în categoriile de obiective supuse avizării sau autorizării în ceea ce priveşte protecţia civilă şi apărarea împotriva incendiilor;

9) volumul lucrărilor speciale care se execută în domeniul protecţiei civile;

10) numărul, categoriile şi capacitatea operaţională a serviciilor teritoriale de salvatori şi pompieri din zona de deservire;

11) numărul şi categoriile de persoane care urmează să fie instruite în managementul situaţiilor excepţionale şi incendiilor;

12) specificul şi diversitatea intervenţiilor.

7. Structurarea subdiviziunilor de intervenţie se face în baza sarcinilor şi atribuţiilor stabilite în actele legislative şi normative, precum şi în cele specifice domeniului de activitate.

II. CRITERII OPERAŢIONALE

8. Pentru activităţi de reglementare, avizare/autorizare, informare publică, îndrumare şi control privind prevenirea situaţiilor excepţionale şi a incendiilor, precum şi instruirea populaţiei în ceea ce priveşte comportarea în cazul apariţiei situaţiilor excepţionale şi a incendiilor, numărul efectivului din cadrul organelor supravegherii de stat în domeniul protecţiei civile şi supravegherii de stat a măsurilor contra incendiilor se stabileşte în funcţie de prezenţa în zona de deservire a obiectivelor de producere şi altor obiective economice, a obiectivelor potenţial periculoase, a obiectivelor de protecţie a populaţiei, a instituţiilor de stat sociale şi culturale, a fondului locativ, precum şi în funcţie de numărul populaţiei, de volumul, complexitatea, diversitatea şi specificul activităţilor pe desfăşurate pe aceste teritorii, după cum urmează:

1) pentru organele supravegherii de stat în domeniul protecţiei civile – 1 inspector la o populaţie de pînă la 50 mii de locuitori;

2) pentru organele supravegherii de stat a măsurilor contra incendiilor – 1 inspector la 100-120 de obiective de grupele I şi II sau la o populaţie de 20 mii de locuitori.

În cazul zonelor de deservire cu activitate economică dezvoltată, cu obiective turistice ori al zonelor cu aflux sezonier de persoane, numărul inspectorilor va fi stabilit ţinîndu-se seama de necesitatea desfăşurării de acţiuni preventive la obiectivele şi în zonele respective.

9. Serviciile logistice se dimensionează în funcţie de numărul structurilor pe care le are subdiviziunea, de mărimea şi atribuţiile serviciului operativ, administrativ şi tehnic al acestuia.

10. Subdiviziunile de intervenţie se dimensionează în funcţie de atribuţiile stabilite, tipurile de situaţii excepţionale gestionate şi frecvenţa de manifestare a acestora, suprafaţa zonei de intervenţie sau de importanţa obiectivului dat în responsabilitate, densitatea populaţiei, precum şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare privind principiile de organizare, funcţionare şi atribuţiile de serviciu.

11. Componentele structurale ale subdiviziunilor se organizează în funcţie de atribuţiile tehnice şi/sau administrative pe care le îndeplinesc.

12. La dimensionarea subdiviziunilor de intervenţie se ţine cont de noţiunea “timp de răspuns la situaţii excepţionale, incendii”, care reprezintă timpul de la recepţionarea apelului pînă la sosirea la locul chemării.

13. La amplasarea în teritoriu a subunităţilor de intervenţie se iau în calcul următoarele criterii operaţionale:

1) timpul de răspuns la obiectivele şi în localităţile unde sînt dislocate permanent subunităţile:

a) la obiectivele publice de importanţă majoră şi cu risc sporit – între 5 şi 15 minute;

b) în localităţile de dislocare – între 5 şi 20 de minute;

c) în localităţile din zona de intervenţie – între 15 şi 35 de minute;

2) raza medie a zonei de intervenţie – între 15 şi 30 de kilometri;

3) viteza medie de deplasare a automobilelor de intervenţie – 50 km/oră;

4) numărul de unităţi de personal al echipelor de intervenţie din cadrul schimburilor (gărzilor) ale detaşamentului de căutare–salvare, detaşamentului, unităţii, postului de salvatori şi pompieri se va stabili pornind de la caracteristicile tactico-tehnice ale automobilelor de intervenţie din dotare, şi anume:

a) autocisternă de intervenţie la incendii – 5 persoane;

b) autoscară de intervenţie – 3 persoane;

c) automobil cu linii de furtunuri – 3 persoane;

d) automobil de stingere cu spumă – 3 persoane;

e) autoelevator cu braţ cotit – 3 persoane;

f) automobil de telecomunicaţii şi iluminaţie – 3 persoane;

g) automobil al serviciului de protecţie împotriva gazelor şi fumului – 3 persoane;

h) automobil de stingere cu pulbere – 3 persoane;

i) staţie de pompare de incendiu – 3 persoane;

j) automobil de descarcerare – 5 persoane;

k) automobil al serviciului de scafandri – 5 persoane;

l) automobil de cercetare radiativă, chimică şi biologică – 5 persoane;

m) automobil de decontaminare a personalului şi populaţiei – 6 persoane;

n) automobil de decontaminare a teritoriului, tehnicii şi construcţiilor – 4 persoane;

o) şalupă de intervenţie la incendii – 5 persoane;

p) şalupă de intervenţie la scurgeri accidentale de păcură – 5 persoane.

14. Criteriile operaţionale, prevăzute în pct.13, se corelează cu cel al complementarităţii, determinat de existenţa în zona de intervenţie a unui serviciu teritorial de salvatori şi pompieri, cu care se cooperează. La aplicarea criteriului complementarităţii se ţine cont de numărul şi capacitatea operaţională a subdiviziunilor teritoriale de salvatori şi pompieri, starea de întreţinere şi exploatare a tehnicii de intervenţie din dotarea acestora, numărul de personal şi specificul programului de lucru al acestuia, timpii operativi de alertare şi răspuns în sectoarele de competenţă ale serviciilor respective.

15. Principalele activităţi şi operaţiuni executate de subdiviziunile de intervenţie, precum şi procedurile de lucru se stabilesc prin regulamente, care se aprobă de şeful Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale.

III. CERINŢE PRIVIND DOTAREA

16. Dotarea subdiviziunilor teritoriale şi a celorlalte structuri din subordinea Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale se face ţinîndu-se seama de următoarele:

1) necesarul tehnic, logistic şi organizaţional pentru intervenţie din punct de vedere preventiv şi operaţional;

2) specificul atribuţiilor stabilite prin lege şi posibilitatea extinderii sferei de activitate în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor;

3) executarea oportună a misiunilor, operaţiunilor şi acţiunilor specifice;

4) participarea la operaţiuni de intervenţie specifice, la nivel naţional şi/sau în afara ţării, la solicitare sau conform acordurilor la care Republica Moldova este parte;

5) interoperabilitatea cu celelalte structuri menite să asigure securitatea vieţii, a bunurilor şi protecţia mediului, din zonele de intervenţie vecine sau din afara spaţiului naţional, sau din zonele de frontieră limitrofe;

6) adaptabilitatea din punctul de vedere al organizării şi desfăşurării acţiunilor de intervenţie;

7) asigurarea acoperirii zonelor de intervenţie cu mijloace de transmisiuni;

8) asigurarea necesarului de mijloace pentru formarea şi pregătirea continuă/specializarea efectivului din domeniul prevenirii şi intervenţiei;

9) asigurarea modernizării mijloacelor de intervenţie şi protecţie în raport cu evoluţia acestora la nivel european şi mondial;

10) exploatarea eficientă a mijloacelor destinate îndeplinirii atribuţiilor specifice;

11) optimizarea raportului dintre dotarea efectivă şi posibilităţile de acţiune ale mijloacelor tehnice şi numărul personalului de deservire a acestora;

12) efectuarea operaţiunilor şi lucrărilor de verificare, întreţinere, reparaţii sau de conservare a tehnicii şi utilajului din dotare;

13) asigurarea condiţiilor adecvate de adăpostire şi depozitare a mijloacelor;

14) necesitatea prestării unor servicii specializate de calitate.

17. Dotarea subdiviziunilor cu mijloace de intervenţie la incendii se face în funcţie de numărul locuitorilor din zona de intervenţie, după cum urmează:

1) o autocisternă de intervenţie la incendii în localităţile cu o populaţie de la o mie pînă la 7 mii de locuitori;

2) o autocisternă de intervenţie la incendii la 7 mii de persoane în localităţile cu o populaţie de la 7 pînă la 100 mii de locuitori;

3) o autocisternă de intervenţie la incendii la 9 mii de persoane în localităţile cu o populaţie de la 100 mii pînă la 1 mil. locuitori;

4) o autocisternă de intervenţie la incendii la 15 mii de persoane în localităţile cu o populaţie de peste 1 mil. de locuitori.

18. La nivelul fiecărei subdiviziuni trebuie să existe cel puţin un automobil (modul) de intervenţie dotat cu echipamente pentru executarea operaţiunilor de descarcerare şi a altor lucrări de căutare–salvare.

19. În vederea efectuării lucrărilor speciale la locul incendiilor şi lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale, subunităţile trebuie dotate cu automobile speciale de intervenţie după cum urmează:

1) autoscările de intervenţie sau autoelevatoarele cu braţ cotit sînt repartizate în cazul existenţei în localităţi a blocurilor cu 4 şi mai multe etaje:

a) cîte 1 de fiecare tip – în localităţile cu o populaţie de pînă la 50 mii de locuitori;

b) cîte 2 de fiecare tip – în localităţile cu o populaţie de la 50 pînă la 100 mii de locuitori;

c) cîte 3 de fiecare tip – în localităţile cu o populaţie de la 100 pînă la 350 mii de locuitori;

d) cîte 4-6 de fiecare tip – în localităţile cu o populaţie de la 350 pînă la 700 mii de locuitori;

e) cîte 7-8 de fiecare tip – în localităţile cu o populaţie de la 700 pînă la 1250 mii de locuitori;

2) automobilele serviciului de protecţie împotriva gazelor şi fumului sînt repartizate astfel:

a) 1 automobil – în localităţile cu o populaţie de la 100 pînă la 700 mii de locuitori;

b) 2 automobile – în localităţile cu o populaţie de la 700 pînă la 1250 mii de locuitori;

3) automobilele de telecomunicaţii şi iluminat sînt repartizate astfel:

a) 1 automobil – în localităţile cu o populaţie de la 100 pînă la 700 mii de locuitori;

b) 2 automobile – în localităţile cu o populaţie de la 700 pînă la 1 250 mii de locuitori.

20. Numărul altor automobile de intervenţie de bază şi speciale se stabileşte în funcţie de sarcinile de bază ale subdiviziunii, de particularităţile localităţilor şi obiectivelor amplasate în teritoriu, de posibilele situaţii excepţionale care pot surveni în zona de intervenţie, precum şi conform calculelor forţelor şi mijloacelor la lichidarea incendiilor şi consecinţelor situaţiilor excepţionale.

21. Pentru necesităţi de cercetare, dezactivare radiativă şi decontaminare chimică şi biologică, la nivelul fiecărei subdiviziuni/subunităţi structurale se asigură încadrarea de personal specializat şi dotarea cu o autospecială de cercetare radiativă, chimică şi biologică, 1-2 autospeciale de decontaminare a personalului şi populaţiei, 1-2 autospeciale de decontaminare a teritoriului, tehnicii şi construcţiilor.