Hotărâre nr. 91 din 16.02.2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

privind aprobarea  Avizului la proiectul de lege pentru

modificarea Legii nr. 264/2005 cu privire la exercitarea

profesiunii de medic

nr. 91  din  16.02.2022

 (în vigoare 18.02.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 45-52 art.121 din 18.02.2022

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.264/2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.91/2022

AVIZ

la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.264/2005

cu privire la exercitarea profesiunii de medic

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.264/2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.311 din 1 noiembrie 2021) de către doamna Reghina Apostolova, deputată în Parlament, şi comunică următoarele.

Iniţiativa legislativă respectivă are ca obiect completarea cu art.14¹ a Legii nr.264/2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic, prin care se propune acordarea unor înlesniri şi beneficii sociale medicului (legitimaţia de medic, scutiri şi reduceri la plata dobânzilor pentru credite imobiliare şi pentru locaţiunea imobilelor, reduceri la anumite medicamente şi articole cu destinaţie specială, în cuantumul stabilit de Guvern, transport public gratuit în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, precum şi tratament medical peste hotare, tratament balneosanatorial, acordarea indemnizaţiei unice în cazul decesului şi traumelor la locul de muncă).

În acest context, menţionăm că, deşi condiţiile de activitate ale personalului medical sunt într-adevăr deosebite faţă de alte categorii profesionale (în special în unităţile de primiri urgente, departamentele de anesteziologie şi terapie intensivă, serviciul de urgenţă prespitalicească, chirurgie, acolo unde există şi riscuri, gărzi de noapte, şi nu doar în perioada pandemiei), profesia de medic continuă să rămână a fi una civilă, indiferent de cât de complicată este activitatea în domeniu şi nu poate fi echivalată cu cea a militarilor sau cea desfăşurată de către titularii funcţiilor publice cu statut special.

Cu referire la argumentul de bază menţionat de autoarea acestei iniţiative, remarcăm că plecarea medicilor din sistem nu are legătură directă cu pandemia actuală, ci este determinată de mulţi alţi factori care s-au acumulat pe parcursul anilor, cum ar fi: infrastructura învechită a instituţiilor medico-sanitare publice, dotarea insuficientă cu echipamente moderne, reformele nechibzuite realizate în sistemul de sănătate publică (blocarea în anul 2017 a reformei spitaliceşti, reducerea în anul 2018 cu circa 300 de unităţi a personalului sistemului de asistenţă medicală primară, ceea ce a fragmentat complet domeniul), insuficienţa unor politici motivaţionale privind asigurarea cu cadre medicale a instituţiilor din raioane şi localităţile rurale (lipsa condiţiilor decente de trai), elementele de corupţie din sistemul medical, posibilităţi mici de creştere profesională bazată pe meritocraţie, salarii neatractive pentru multe categorii de specialişti medicali etc.

Relevăm că anume eliminarea acestor factori reprezintă obiective ale Strategiei de dezvoltare a sistemului de sănătate pentru anii 2022-2032 (capitolul "Resursele umane în sănătate"), care urmează a fi aprobată în curând de către Guvern.

În ceea ce priveşte reglementările proiectului respectiv, constatăm că acestea reprezintă un şir de derogări de la principiile de bază statuate în art.5 din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003 şi în alte acte normative.

Referitor la propunerea privind introducerea legitimaţiei de serviciu pentru medici, menţionăm că o legitimaţie de serviciu nu oferă drept de acces la facilităţi, ci este un document oficial care atestă calitatea de angajat al unei instituţii medicale în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor sale de serviciu.

Legitimaţia permite un spectru larg de acţiuni legate de activitatea angajatului, precum accesul în edificii, identificarea posesorului după codul unic şi excluderea falsificării, iar în cazul lucrătorilor medicali toate acestea sunt acoperite de ecuson. Potrivit art.11 alin.(3) din Legea nr.263/2005 cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului, "pe toată perioada aflării în instituţia medico-sanitară, pacientul este informat despre identitatea, statutul şi experienţa profesională a specialiştilor medicali care nemijlocit se ocupă de el şi îl îngrijesc, aceştia fiind obligaţi să poarte un ecuson cu specificarea numelui, specialităţii şi funcţiei deţinute".

Totodată, remarcăm că, în cazul plăţilor sociale prevăzute de lege, legitimaţia de serviciu nu este o condiţionalitate pentru a beneficia de aceste plăţi.

Cu referire la scutiri şi reduceri la procurarea anumitor medicamente şi articole cu destinaţie specială, menţionăm că medicamentele şi dispozitivele medicale compensate sunt achitate parţial sau integral de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină.

Medicamentele sunt prescrise în cadrul tratamentului de durată în condiţii de ambulatoriu, precum şi în tratamentul episodic efectuat în staţionare de zi, cabinete de proceduri, la domiciliu, în conformitate cu Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, iar Lista medicamentelor compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, care include şi sumele fixe compensate, se aprobă de către Ministerul Sănătăţii în comun cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină (Hotărârea Guvernului nr.1372/2005 cu privire la modul de compensare a medicamentelor în condiţiile asigurării obligatorii de asistenţă medicală).

De asemenea, constatăm că, potrivit cadrului normativ existent, de medicamente compensate beneficiază anumite grupuri populaţionale sau pacienţi cu anumite maladii cronice sau acute, şi nicidecum categorii profesionale:

- copiii de până la 18 ani;

- gravidele (pentru profilaxia şi tratamentul anemiilor, profilaxia malformaţiilor);

- persoanele cu boli acute şi cronice, precum: diabet zaharat şi complicaţiile acestuia, anemie, astm bronşic, boli cardiovasculare, oftalmologice, respiratorii, psihice şi neurologice, endocrine, ale sistemului digestiv, ale aparatului urinar, boli rare ca epidermoliza buloasă, scleroza multiplă, mucoviscidoza, miastenia gravis, boli de sistem şi autoimune, depresia, boala Alzheimer, COVID-19 etc.

Astfel, în cazul în care lucrătorii medicali suferă de anumite maladii, aceştia beneficiază de absolut toate scutirile prevăzute de legislaţie şi nu există niciun argument sau evidenţe care ar demonstra că aceştia nu ar avea acces la tratamentele compensate de către sistemul de asigurări medicale, contribuind la acesta.

În partea ce ţine de asigurarea cu transport public gratuit în timpul exercitării funcţiei, menţionăm că în Republica Moldova de transport public gratuit beneficiază anumite categorii de populaţie:

- copiii de până la 7 ani (Hotărârea Guvernului nr.854/2006 cu privire la Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje);

- veteranii de război şi persoanele cu dizabilităţi care au suferit în urma războiului, inclusiv participanţii la acţiunile de luptă din Afganistan şi pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova (Legea nr.190/2003 cu privire la veterani);

- donatorii voluntari permanenţi de sânge şi/sau componente sangvine (Hotărârea Guvernului nr.970/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea de garanţii sociale donatorilor voluntari permanenţi de sânge şi/sau componente sanguine);

- aleşii locali, doar în raza unităţii administrativ-teritoriale respective (Legea nr.768/2000 privind statutul alesului local).

Totodată, se pot deplasa gratuit doar câteva categorii profesionale, care în virtutea activităţii lor, exercitării atribuţiilor de funcţie şi îndeplinirii unor misiuni de lucru utilizează frecvent transportul public, şi anume:

- funcţionarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (poliţiştii) (Legea nr.288/2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne);

- carabinierii, în timpul deplasării în interes de serviciu (Legea nr.219/2018 cu privire la Inspectoratul General de Carabinieri);

- ofiţerii de protecţie ai Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat (Legea nr.134/2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat).

În acest context, subliniem că doar personalul medical din asistenţa medicală primară exercită atribuţii legate de deplasare la domiciliul pacientului pentru asigurarea solicitărilor/vizitelor la domiciliu.

Alte categorii de lucrători medicali care ar avea necesitatea de deplasare în interes de serviciu pe parcursul zilei nu există, cu excepţia echipelor de pe ambulanţe, care, desigur, dispun de transport.

De asemenea, e necesar a menţiona că toţi medicii de familie şi asistenţii/asistentele medicale ale medicilor de familie din municipiul Chişinău, începând cu anul 2018, prin decizia Consiliului municipal Chişinău, dispun de abonamente anuale gratuite pentru utilizarea transportului public municipal pentru realizarea solicitărilor pacienţilor la domiciliu.

În teritoriile care nu dispun de transport public, personalul medical din medicina primară poate utiliza în acest scop transportul instituţiei, în conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii nr.473/2007 cu privire la aprobarea Regulamentului privind utilizarea transportului sanitar, Ordinul ministrului sănătăţii nr.1033/2011 cu privire la transportul auto în sistemul de sănătate, Ordinul ministrului sănătăţii nr.712/2012 cu privire la eficienţa utilizării transportului sanitar de către instituţiile medico-sanitare publice, Ordinul ministrului sănătăţii nr.1066/2013 cu privire la eficientizarea utilizării transportului sanitar în asistenţa medicală primară, prin care este reglementată utilizarea eficientă a transportului sanitar destinat asistenţei medicale.

În contextul celor menţionate supra, considerăm neargumentată o astfel de prevedere propusă în proiect.

Totodată, s-ar crea un precedent pentru solicitări similare din partea altor categorii profesionale care s-ar considera nedreptăţite, cum ar fi pedagogii, funcţionarii publici, lucrătorii din domeniul social etc.

Conchidem, astfel, că lucrătorii medicali care pe parcursul zilei se deplasează, în exerciţiul atribuţiilor de funcţie, dispun de acces la transport gratuit, fie de serviciu, fie public. În cazul zonelor rurale, unde nu există reţea de transport public, o astfel de prevedere nu ar facilita situaţia în acest sens a personalului medical, unica soluţie fiind asigurarea în continuare a sistemului de medicină primară cu autosanitare.

Cu referire la tratamentul medical peste hotare, constatăm că de acesta beneficiază pacienţii, cetăţeni ai Republicii Moldova, în cazul imposibilităţii asigurării tratamentului şi/sau investigaţiilor în cadrul instituţiilor medicale din ţară, în conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii nr.979/2016 privind selectarea pacienţilor pentru tratament şi/sau investigaţii costisitoare.

Deciziile privind suportul financiar pentru tratamente peste hotarele ţării nu sunt adoptate în funcţie de genul de activitate a pacienţilor, de categoriile de persoane (veterani, persoane cu dizabilităţi etc.), ci doar de faptul dacă este posibilă sau nu asigurarea tratamentului în instituţiile din ţară.

Prin urmare, considerăm că ar fi inechitabil ca personalul medical să deţină drepturi de exclusivitate atunci când există, de exemplu, copii cu forme de cancer care nu pot accesa tratamente în ţară, nou-născuţi cu boli rare pentru care încă nu a fost definită modalitatea de achitare a tratamentului foarte scump (de milioane de euro) sau faţă de alţi pacienţi care speră să beneficieze de o parte a compensării cheltuielilor pe care le suportă, tratându-se în afara ţării.

Referitor la indemnizaţii, compensaţii în caz de deces, înlesniri, garanţii şi compensaţii suplimentare, menţionăm că proiectul stabileşte derogări de la principiile de organizare şi funcţionare a sistemului public de asigurări sociale, prevăzute de Legea nr.489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale. Or, tuturor participanţilor la sistemul respectiv, contribuabili şi beneficiari, li se asigură un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, iar drepturile privind prestaţiile sociale de stat – pensii, ajutor de şomaj, indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă şi alte prestaţii, pot fi obţinute doar în temeiul contribuţiilor sociale de asigurări plătite.

De asemenea, menţionăm că, în conformitate cu Regulamentul cu privire la prestaţiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor prin tratament balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.290/2010, asiguratul are dreptul la cel mult un bilet o dată la trei ani consecutivi din contul bugetului asigurărilor sociale de stat.

În acelaşi timp, potrivit pct.50 din Regulamentul nominalizat, în cazul asiguraţilor care au pneumofibroze drept consecinţă a COVID-19, dreptul la bilet pentru tratament balneosanatorial se acordă în primele 9 luni după boală.

Prin urmare, de acest drept poate beneficia inclusiv personalul medical, în cazul prezenţei unei asemenea complicaţii.

Cu privire la indemnizaţia în caz de deces în urma COVID-19 a personalului medical, reiterăm că aceasta este deja prevăzută în Legea nr.69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgenţă în sănătate publică şi modificarea unor acte normative, care dispune acordarea indemnizaţiei unice în sumă de 100 000 de lei în cazul decesului întreţinătorului, survenit ca urmare a infectării în cadrul desfăşurării nemijlocite a activităţii medicale în lupta cu COVID-19.

De asemenea, Legea nr.69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgenţă în sănătate publică şi modificarea unor acte normative stabileşte indemnizaţia unică în mărime de 16 000 de lei pentru unele categorii de angajaţi care s-au infectat cu COVID-19 în timpul exercitării atribuţiilor funcţionale.

Cu referire la propunerea ce ţine de oferirea scutirilor/reducerilor la plata dobânzilor, remarcăm că în Republica Moldova sunt doar bănci comerciale în care Guvernul nu are nicio calitate juridică, ceea ce nu-i permite adoptarea deciziilor privind oferirea de scutiri sau înlesniri în cazul acordării creditelor şi/sau a creditelor ipotecare.

Totodată, constatăm că nota informativă care însoţeşte proiectul nu conţine informaţia privind cheltuielile ce ţin de modificările în cauză, precum şi impactul financiar asupra bugetului public naţional pe termen scurt şi mediu, aşa cum prevede art.30 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative. De asemenea, nu este identificată nici sursa de finanţare, ceea ce contravine prevederilor art.131 alin.(6) din Constituţia Republicii Moldova, care stipulează că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare. Deşi în acest caz s-ar impune implicarea mai multor surse de finanţare atât din bugetul de stat, cât şi din bugetele locale, precum şi din fondul de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, aceste surse nu sunt menţionate în nota informativă.

În contextul celor sus-menţionate, Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă în cauză.