Convenţia Consiliului Europei din 16.05.2005 privind prevenirea terorismului

ACT INTERNAŢIONAL

CONVENŢIA

 Consiliului Europei

cu privire la prevenirea terorismului

Varşovia, 16 mai 2005

(în vigoare 01.09.2008) 

Tratate internaţionale vol.44 / pag.100, 2015

* * *

Notă: Convenţia ratificată prin Legea nr.51 din 07.03.2008

           Vezi varianta engleză a Convenţiei

Statele membre ale Consiliului Europei şi ceilalţi Semnatari ai prezentei Convenţii,

considerînd că scopul Consiliului Europei este de a realiza o unitate mai mare între membrii săi,

recunoscînd interesul de a intensifica cooperarea cu celelalte Părţi la prezenta Convenţie,

din dorinţa de a lua măsuri eficiente pentru prevenirea terorismului şi pentru a face faţă, în special, provocării publice la comiterea de infracţiuni teroriste, precum şi recrutării şi instruirii pentru terorism,

conştiente de îngrijorarea profundă determinată de creşterea infracţiunilor teroriste şi a ameninţării pe care o reprezintă terorismul,

avînd cunoştinţă de situaţia precară cu care se confruntă persoanele care suferă din cauza terorismului şi reafirmînd, în acest context, profunda lor solidaritate cu victimele terorismului şi cu familiile acestora,

recunoscînd faptul că infracţiunile teroriste şi infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie, indiferent de autorii lor, nu sînt în niciun caz justificate prin consideraţii de natură politică, filozofică, ideologică, rasială, etnică, religioasă sau de orice altă natură similară şi amintind obligaţia tuturor Părţilor de a preveni asemenea infracţiuni şi, dacă acestea nu au putut fi prevenite, de a le cerceta şi de a se asigura că sînt sancţionate cu pedepse care ţin cont de gravitatea lor,

amintind necesitatea de a consolida lupta împotriva terorismului şi reafirmînd faptul că toate măsurile luate pentru prevenirea sau reprimarea infracţiunilor teroriste trebuie să respecte statul de drept şi valorile democratice, drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi alte prevederi ale dreptului internaţional şi inclusiv ale dreptului internaţional umanitar, atunci cînd acesta este aplicabil,

recunoscînd că prezenta Convenţie nu afectează principiile stabilite privind libertatea de expresie şi libertatea de asociere,

amintind că actele de terorism, prin natura sau contextul acestora, sînt menite să intimideze grav o populaţie ori să forţeze nejustificat un guvern sau o organizaţie internaţională să efectueze ori să se abţină de la efectuarea unui anumit act sau să destabilizeze grav ori să distrugă structurile fundamentale politice, constituţionale, economice sau sociale ale unei ţări ori ale unei organizaţii internaţionale,

au convenit următoarele:

Articolul 1

Terminologie

1. În sensul prezentei Convenţii, prin “infracţiune teroristă” se înţelege oricare dintre infracţiunile care intră în sfera de aplicare a unuia dintre tratatele enumerate în Anexa la prezenta Convenţie, aşa cum sînt ele definite în respectivele tratate.

2. Odată cu depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, un Stat sau Comunitatea Europeană care nu este parte la un tratat enumerat în Anexă poate declara că la aplicarea prezentei Convenţii privitor la Partea vizată se va considera că acel tratat nu figurează în Anexă. Declaraţia îşi pierde efectele de îndată ce tratatul intră în vigoare pentru Partea care a formulat o asemenea declaraţie, care va notifica Secretarului General al Consiliului Europei cu privire la intrarea în vigoare a tratatului.

Articolul 2

Obiectiv

Obiectivul prezentei Convenţii este de a intensifica eforturile Părţilor pentru prevenirea terorismului şi a efectelor sale negative asupra deplinei respectări a drepturilor omului, în special a dreptului la viaţă, atît prin intermediul unor măsuri ce trebuie luate la nivel naţional, cît şi în cadrul cooperării internaţionale, în concordanţă cu tratatele sau acordurile bilaterale şi multilaterale existente între Părţi.

Articolul 3

Politici naţionale de prevenire

1. Fiecare Parte întreprinde măsurile corespunzătoare, îndeosebi în domeniul instruirii autorităţilor care au competenţă în ceea ce priveşte aplicarea legii şi altor organe, precum şi în domeniile educaţiei, culturii, informaţiei, mass-media şi conştientizării publicului, în vederea prevenirii infracţiunilor teroriste şi a efectelor negative ale acestora, cu respectarea obligaţiilor ce îi revin în ceea ce priveşte drepturile omului, prevăzute, în cazul dacă sînt aplicabile acelei Părţi, de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice şi a altor obligaţii ce ţin de dreptul internaţional.

2. Fiecare Parte ia măsurile necesare pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea cooperării între autorităţile sale naţionale în vederea prevenirii infracţiunilor teroriste şi a efectelor negative ale acestora prin, inter alia:

a) schimb de informaţii;

b) întărirea protecţiei fizice a persoanelor şi infrastructurilor;

c) îmbunătăţirea planurilor de instruire şi coordonare pentru situaţiile de criză.

3. Fiecare Parte promovează toleranţa prin încurajarea dialogului interreligios şi intercultural cu implicarea, dacă este necesar, a organizaţiilor neguvernamentale şi a altor elemente ale societăţii civile în vederea prevenirii tensiunilor care ar putea contribui la comiterea de infracţiuni teroriste.

4. Fiecare Parte se străduieşte să sensibilizeze publicul cu privire la existenţa, la cauzele, gravitatea şi ameninţarea reprezentate de infracţiunile teroriste şi de infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie şi ia în considerare încurajarea publicului de a furniza autorităţilor competente ajutor faptic şi specific ce poate contribui la prevenirea infracţiunilor teroriste şi a infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie.

Articolul 4

Cooperarea internaţională în materie de prevenire

Părţile îşi acordă asistenţă şi sprijin, după caz, şi ţinînd cont în mod corespunzător de posibilităţile fiecăreia, în vederea îmbunătăţirii capacităţii lor de a preveni comiterea infracţiunilor teroriste, inclusiv prin schimbul de informaţii şi bune practici, precum şi prin instruire şi alte eforturi comune cu caracter preventiv.

Articolul 5

Provocarea publică de a comite o infracţiune teroristă

1. În sensul prezentei Convenţii, “provocarea publică de a comite o infracţiune teroristă” înseamnă distribuirea sau punerea la dispoziţie în alt mod a unui mesaj către public, cu intenţia de a instiga la comiterea unei infracţiuni teroriste, dacă acest comportament, direct sau indirect sprijinind infracţiuni teroriste, creează un pericol ca una sau mai multe dintre aceste infracţiuni să fie comise.

2. Fiecare Parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracţiune, conform dreptului său intern, provocarea la comiterea unei infracţiuni teroriste, aşa cum a fost definită la paragraful 1, atunci cînd a fost comisă cu intenţie.

Articolul 6

Recrutarea pentru terorism

1. În sensul prezentei Convenţii, “recrutarea pentru terorism” înseamnă solicitarea ca o altă persoană să comită o infracţiune teroristă sau să participe la comiterea unei infracţiuni teroriste ori să se alăture unei asociaţii sau unui grup, cu scopul de a contribui la comiterea uneia ori mai multor infracţiuni teroriste de către acea asociaţie sau acel grup.

2. Fiecare Parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracţiune, conform dreptului său intern, recrutarea pentru terorism, aşa cum a fost definită la paragraful 1, atunci cînd a fost comisă cu intenţie.

Articolul 7

Instruirea pentru terorism

1. În sensul prezentei Convenţii, “instruirea pentru terorism” înseamnă furnizarea de instrucţiuni cu privire la fabricarea sau folosirea explozibilelor, a armelor de foc ori a altor arme sau substanţe nocive ori periculoase sau cu privire la alte metode ori tehnici specifice, cu scopul de a comite o infracţiune teroristă sau de a contribui la comiterea acesteia, avînd cunoştinţă de faptul că pregătirea efectuată este menită să servească acestui scop.

2. Fiecare Parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracţiune, conform dreptului său intern, instruirea pentru terorism, aşa cum a fost definită la paragraful 1, atunci cînd a fost comisă cu intenţie.

Articolul 8

Lipsa relevanţei consumării infracţiunii teroriste

Pentru ca un act să constituie infracţiune, în sensul articolelor 5-7 ale prezentei Convenţii, nu este necesar ca o infracţiune teroristă să se fi consumat.

Articolul 9

Infracţiuni conexe

1. Fiecare Parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracţiune, conform dreptului său intern:

a) participarea în calitate de complice la comiterea unei infracţiuni prevăzute la articolele 5-7 ale prezentei Convenţii;

b) organizarea comiterii unei infracţiuni în sensul articolelor 5-7 ale prezentei Convenţii sau faptul de a ordona altor persoane să o comită;

c) participarea la comiterea uneia sau mai multe dintre infracţiunile prevăzute la articolele 5-7 ale prezentei Convenţii de către un grup de persoane care acţionează într-un scop comun. Această contribuţie trebuie să fie intenţionată şi trebuie:

i. să fie menită să faciliteze activitatea criminală a grupului sau să servească scopului criminal al grupului, dacă această activitate ori acest scop implică comiterea unei infracţiuni prevăzute la articolele 5-7 ale prezentei Convenţii; sau

ii. să fie făcută ştiindu-se că grupul intenţionează să comită o infracţiune prevăzută la articolele 5-7 ale prezentei Convenţii.

2. Fiecare Parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracţiune, în cadrul şi în conformitate cu dreptul său intern, tentativa de comitere a unei infracţiuni prevăzute la articolele 6 şi 7 ale prezentei Convenţii.

Articolul 10

Răspunderea persoanelor juridice

1. Fiecare Parte adoptă măsurile necesare, conform principiilor sale juridice, pentru stabilirea răspunderii persoanelor juridice pentru participarea la infracţiunile prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii.

2. Sub rezerva principiilor juridice ale fiecărei Părţi, răspunderea persoanelor juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.

3. Această răspundere nu aduce atingere răspunderii penale a persoanelor fizice care au comis infracţiunile.

Articolul 11

Sancţiuni şi măsuri

1. Fiecare Parte adoptă măsurile necesare pentru ca infracţiunile prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii să fie pedepsite cu pedepse efective, proporţionale şi descurajatoare.

2. Orice condamnare definitivă anterioară, pronunţată într-un stat străin pentru infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie, poate, în măsura permisă de dreptul intern, să fie luată în considerare la pronunţarea hotărîrii în conformitate cu dreptul intern.

3. Fiecare Parte veghează ca persoanele juridice găsite responsabile conform articolului 10 să facă obiectul unor sancţiuni efective, proporţionale şi descurajatoare, de natură penală sau nu, şi inclusiv unor sancţiuni pecuniare.

Articolul 12

Condiţii şi garanţii

1. Fiecare Parte trebuie să se asigure că stabilirea, implementarea şi incriminarea faptelor prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii se realizează cu respectarea obligaţiilor în materia drepturilor omului, în special a dreptului la libertatea de exprimare, libertatea de asociere şi libertatea religioasă, aşa cum sînt ele prevăzute, în cazul dacă sînt aplicabile acelei Părţi, în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, şi a altor obligaţii ce decurg din dreptul internaţional.

2. Stabilirea, implementarea şi incriminarea faptelor prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii trebuie să respecte principiul proporţionalităţii, în ceea ce priveşte scopurile legitime urmărite şi necesitatea acestora într-o societate democratică, şi trebuie să excludă orice formă de arbitrar, de tratament discriminatoriu sau rasist.

Articolul 13

Protecţia, despăgubirea şi sprijinirea victimelor terorismului

Fiecare Parte adoptă măsurile necesare pentru a proteja şi sprijini victimele terorismului comis pe teritoriul propriu. Aceste măsuri pot include, prin intermediul schemelor naţionale adecvate şi sub rezerva prevederilor din legislaţia internă, inter alia, asistenţă financiară şi despăgubire pentru victimele terorismului şi pentru rudele lor apropiate.

Articolul 14

Jurisdicţia

1. Fiecare Parte adoptă măsurile necesare pentru stabilirea jurisdicţiei sale asupra infracţiunilor prevăzute în prezenta Convenţie:

a) cînd infracţiunea este comisă pe teritoriul acelei Părţi;

b) cînd infracţiunea este comisă la bordul unei nave sub pavilionul acelei Părţi sau la bordul unei aeronave înmatriculate conform legilor acelei Părţi;

c) cînd infracţiunea este comisă de către un cetăţean al acelei Părţi.

2. Fiecare Parte îşi poate, de asemenea, stabili jurisdicţia asupra infracţiunilor prevăzute în prezenta Convenţie şi cînd:

a) infracţiunea avea drept scop sau a avut ca rezultat comiterea unei infracţiuni la care se referă articolul 1 al prezentei Convenţii pe teritoriul său ori împotriva unui cetăţean al său;

b) infracţiunea avea drept scop sau a avut ca rezultat comiterea unei infracţiuni la care se referă articolul 1 al prezentei Convenţii împotriva unei instalaţii publice aparţinînd acelei Părţi, care se află în străinătate, inclusiv sediile sale diplomatice sau consulare;

c) infracţiunea avea drept scop sau a avut ca rezultat comiterea unei infracţiuni la care se referă articolul 1 al prezentei Convenţii, în încercarea de a forţa acea Parte să efectueze orice act sau să se abţină de la efectuarea acestuia;

d) infracţiunea este comisă de un apatrid cu reşedinţa obişnuită pe teritoriul acelei Părţi;

e) infracţiunea este comisă la bordul unei aeronave exploatate de guvernul acelei Părţi.

3. Fiecare Parte ia măsurile necesare pentru a-şi stabili jurisdicţia asupra infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie în cazul în care presupusul infractor se află pe teritoriul său şi nu îl extrădează pe acesta unei Părţi a cărei jurisdicţie se bazează pe o regulă de competenţă care există şi în legislaţia Părţii solicitate.

4. Prezenta Convenţie nu exclude nicio jurisdicţie penală exercitată conform legilor naţionale.

5. Dacă mai multe Părţi îşi declară jurisdicţia asupra unei infracţiuni prevăzute de prezenta Convenţie, Părţile implicate se consultă reciproc, dacă este oportun, în vederea stabilirii celei mai potrivite jurisdicţii de urmărire.

Articolul 15

Obligaţia de a investiga

1. Dacă are informaţii că este posibil ca autorul sau persoana presupusă a fi săvîrşit infracţiunile prevăzute de prezenta Convenţie se află pe teritoriul său, respectiva Parte ia măsurile necesare, conform dreptului său intern, în vederea investigării faptelor cu privire la care a fost informată.

2. Dacă există circumstanţe care să justifice acest lucru, Partea pe teritoriul căreia se găseşte infractorul sau presupusul infractor ia măsurile corespunzătoare, prevăzute de legislaţia internă, pentru a se informa cu privire la prezenţa acestuia în vederea urmăririi sau extrădării.

3. Orice persoană faţă de care se iau măsurile prevăzute la paragraful 2 are dreptul:

a) de a comunica neîntîrziat cu cel mai apropiat reprezentant competent al statului al cărui cetăţean este sau care este abilitată în alt mod să îi protejeze drepturile ori, dacă este apatrid, al statului pe al cărui teritoriu îşi are reşedinţa obişnuită;

b) de a primi vizita unui reprezentant al acelui stat;

c) de a fi informată cu privire la drepturile sale prevăzute la literele a) şi b).

4. Drepturile menţionate la paragraful 3 se exercită în conformitate cu legile şi reglementările Părţii pe al cărei teritoriu se află infractorul sau presupusul infractor, sub rezerva că legile şi reglementările trebuie să permită deplina realizare a scopurilor pentru care aceste drepturi au fost acordate în conformitate cu paragraful 3.

5. Dispoziţiile paragrafelor 3 şi 4 nu afectează dreptul oricărei Părţi care îşi declară jurisdicţia, conform articolului 14 paragraful 1 litera b) şi paragraful 2 litera d), de a invita Comitetul Internaţional al Crucii Roşii să comunice cu presupusul infractor şi să îl viziteze.

Articolul 16

Inaplicabilitatea Convenţiei

Prezenta Convenţie nu se aplică atunci cînd infracţiunile menţionate la articolele 5-7 şi 9 sînt comise pe teritoriul unui singur stat, iar presupusul infractor este cetăţean al acelui stat şi se află pe teritoriul acelui stat, şi niciun alt stat nu are motiv, conform articolului 14 paragraful 1 sau 2 al prezentei Convenţii, să exercite jurisdicţia, în acele cazuri aplicîndu-se totuşi prevederile articolelor 17 şi 20-22 ale prezentei Convenţii, dacă este cazul.

Articolul 17

Cooperarea internaţională în materie penală

1. Părţile îşi acordă cea mai largă asistenţă pentru efectuarea urmăririi penale sau îndeplinirea procedurilor penale ori de extrădare referitoare la infracţiunile prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii, inclusiv asistenţă pentru obţinerea probelor de care acestea dispun şi care sînt necesare pentru îndeplinirea procedurilor respective.

2. Părţile îndeplinesc obligaţiile prevăzute la paragraful 1 în conformitate cu orice tratate sau acorduri privitoare la asistenţa juridică reciprocă existente între ele. În lipsa unor asemenea tratate sau acorduri, Părţile îşi acordă asistenţă în conformitate cu dreptul lor intern.

3. Părţile cooperează în cea mai mare măsură posibilă, conform dreptului aplicabil, tratatelor, acordurilor şi aranjamentelor Părţii solicitate, în ceea ce priveşte urmărirea sau procedurile penale care au ca obiect infracţiunile pentru care persoanele juridice pot fi trase la răspundere pe teritoriul Părţii solicitate, conform articolului 10 al prezentei Convenţii.

4. Fiecare Parte poate examina oportunitatea înfiinţării unor mecanisme suplimentare pentru a face schimb, cu celelalte Părţi, de informaţii sau probe necesare pentru stabilirea răspunderii penale, civile ori administrative, conform articolului 10.

Articolul 18

Extrădarea sau urmărirea

1. În cazurile în care este competentă conform articolului 14, Partea pe teritoriul căreia se află presupusul infractor este obligată, dacă nu extrădează acea persoană, să aducă fără întîrziere cauza în faţa autorităţilor competente în vederea urmăririi prin intermediul unei proceduri conforme cu legile acelei Părţi, fără excepţie şi indiferent dacă infracţiunea a fost comisă pe teritoriul său. Aceste autorităţi se pronunţă în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice altă infracţiune gravă, potrivit legilor Părţilor respective.

2. Ori de cîte ori legislaţia internă a unei Părţi îi permite să extrădeze sau să predea în alt mod pe unul dintre cetăţenii săi, cu condiţia ca persoana să fie înapoiată acelei Părţi în vederea executării pedepsei impuse în urma procesului ori procedurii pentru care s-a solicitat extrădarea sau predarea, şi această Parte şi Partea care a cerut extrădarea persoanei convin asupra acestei posibilităţi şi asupra altor condiţii pe care le consideră adecvate, această extrădare sau predare condiţionată este suficientă pentru a stinge obligaţia prevăzută la paragraful 1.

Articolul 19

Extrădarea

1. Infracţiunile prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii se consideră ca fiind incluse drept infracţiuni care dau loc la extrădare în orice tratat privind extrădarea, existent între oricare dintre Părţi înainte de intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. Părţile se angajează să includă aceste infracţiuni drept infracţiuni care dau loc la extrădare în orice tratat de extrădare încheiat ulterior între ele.

2. Dacă o Parte care condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat primeşte o cerere de extrădare de la o altă Parte cu care nu a încheiat niciun tratat privind extrădarea, Partea solicitată poate alege să considere prezenta Convenţie drept temei juridic pentru extrădare în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii. Extrădarea se supune celorlalte condiţii prevăzute de legislaţia Părţii solicitate.

3. Părţile care nu condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat recunosc infracţiunile prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii ca fiind infracţiuni care dau loc la extrădare între ele, sub rezerva condiţiilor prevăzute de legea Părţii solicitate.

4. Dacă este necesar, infracţiunile prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii sînt considerate, în scopul extrădării între Părţi, ca şi cînd ar fi fost comise nu numai în locul unde au fost comise, ci şi pe teritoriul Părţilor care şi-au stabilit jurisdicţia conform articolului 14.

5. Dispoziţiile tuturor tratatelor şi acordurilor de extrădare încheiate între Părţi cu privire la infracţiunile prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii se consideră modificate între Părţi în măsura în care sînt incompatibile cu prezenta Convenţie.

Articolul 20

Excluderea clauzei de excepţie politică

1. Niciuna dintre infracţiunile prevăzute la articolele 5-7 şi 9 ale prezentei Convenţii nu va fi considerată, în scopul extrădării sau asistenţei juridice reciproce, drept infracţiune politică ori drept infracţiune conexă cu o infracţiune politică sau drept o infracţiune inspirată de raţiuni politice. În mod corespunzător, o cerere de extrădare sau de asistenţă juridică reciprocă care are ca obiect o asemenea infracţiune nu poate fi refuzată numai pe motiv că are ca obiect o infracţiune politică ori o infracţiune conexă cu o infracţiune politică sau o infracţiune inspirată de raţiuni politice.

2. Fără a prejudicia aplicarea articolelor 19-23 din Convenţia privind dreptul tratatelor, adoptată la Viena la 23 mai 1969, asupra celorlalte articole ale prezentei Convenţii, orice stat sau Comunitatea Europeană poate, la momentul semnării ori al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare sau de aprobare a prezentei Convenţii, să declare că nu va aplica paragraful 1 al prezentului articol referitor la extrădare pentru orice infracţiune prevăzută în prezenta Convenţie. Partea se angajează să aplice această rezervă de la caz la caz, printr-o decizie motivată corespunzător.

3. Orice Parte îşi poate retrage total sau parţial o rezervă formulată în conformitate cu paragraful 2 prin intermediul unei declaraţii adresate Secretarului General al Consiliului Europei, care va începe să aibă efect de la data primirii sale.

4. O Parte care a formulat o rezervă conform paragrafului 2 al prezentului articol nu poate pretinde aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol de către nicio altă Parte; aceasta poate totuşi, dacă rezerva sa este parţială sau condiţionată, să pretindă aplicarea prezentului articol în măsura în care l-a acceptat Partea însăşi.

5. Rezerva este valabilă pe o perioadă de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii în ceea ce priveşte Partea respectivă. Totuşi, rezerva poate fi înnoită pentru perioade de aceeaşi durată.

6. Cu douăsprezece luni înainte de data expirării rezervei, Secretarul General al Consiliului Europei notifică Partea interesată cu privire la expirare. Nu mai tîrziu de trei luni înainte de expirare, Partea notifică Secretarului General al Consiliului Europei că îşi menţine, modifică sau retrage rezerva. Dacă o Parte notifică Secretarului General al Consiliului Europei că îşi menţine rezerva, va furniza şi o explicaţie a motivelor care justifică continuarea rezervei. În lipsa notificării de către Partea interesată, Secretarul General al Consiliului Europei informează acea Parte că rezerva sa se consideră prelungită automat pe o perioadă de şase luni. Omisiunea Părţii interesate de a-şi notifica intenţia de menţinere sau de modificare a rezervei înainte de expirarea acelei perioade duce la perimarea rezervei.

7. Dacă o Parte nu extrădează o persoană în baza aplicării acestei rezerve, după primirea unei cereri de la o altă Parte, aceasta aduce cauza fără întîrziere şi fără excepţii în faţa autorităţilor competente, în vederea urmăririi, în afară de situaţia în care Partea solicitantă şi Partea solicitată convin să procedeze altfel. Autorităţile competente, în vederea urmăririi pe teritoriul Părţii solicitate, se pronunţă în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice altă infracţiune gravă, potrivit legilor Părţii respective. Partea solicitată comunică neîntîrziat rezultatul final al procedurii către Partea solicitantă şi către Secretarul General al Consiliului Europei, care îl comunică Conferinţei consultative a Părţilor, prevăzută la articolul 30.

8. Decizia de a refuza cererea de extrădare în baza acestei rezerve se înaintează cît mai curînd Părţii solicitante. Dacă nu se pronunţă nicio hotărîre judecătorească în primă instanţă într-un termen rezonabil pe teritoriul Părţii solicitate, conform paragrafului 7, Partea solicitantă poate comunica acest lucru Secretarului General al Consiliului Europei, care supune chestiunea Conferinţei consultative a Părţilor, prevăzută la articolul 30. Această Conferinţă examinează chestiunea şi emite o opinie asupra conformităţii refuzului cu prezenta Convenţie şi o depune la Comitetul de Miniştri în vederea emiterii unei declaraţii asupra acesteia. Cînd îşi îndeplineşte funcţiile prevăzute de prezentul paragraf, Comitetul de Miniştri se reuneşte în formula limitată la statele Părţi.

Articolul 21

Clauza de discriminare

1. Niciuna dintre dispoziţiile prezentei Convenţii nu va fi interpretată ca impunînd obligaţia de a extrăda sau de a acorda asistenţă juridică reciprocă, dacă Partea solicitată are motive substanţiale să creadă că cererea de extrădare avînd ca obiect o infracţiune dintre cele prevăzute la articolele 5-7 şi 9 sau de asistenţă juridică reciprocă cu privire la asemenea infracţiuni a fost formulată cu scopul de a urmări ori de a pedepsi o persoană pe motive de rasă, religie, naţionalitate, etnie sau opinie politică ori că, dacă dă curs acestei cereri, situaţia persoanei respective ar fi prejudiciată pentru oricare dintre aceste motive.

2. Niciuna dintre dispoziţiile prezentei Convenţii nu va fi interpretată ca impunînd obligaţia de a extrăda dacă persoana care face obiectul cererii de extrădare riscă să fie supusă torturii sau unor tratamente ori pedepse inumane sau degradante.

3. Niciuna dintre dispoziţiile prezentei Convenţii nu va fi interpretată ca impunînd obligaţia de a extrăda dacă persoana care face obiectul cererii de extrădare riscă pedeapsa cu moartea sau, cînd legea Părţii solicitate nu permite închisoarea pe viaţă, închisoarea pe viaţă fără posibilitatea liberării condiţionate, cu excepţia cazului în care tratatele de extrădare aplicabile prevăd că Partea solicitată este obligată să extrădeze dacă Partea solicitantă oferă asigurări considerate suficiente de Partea solicitată că nu se va aplica pedeapsa cu moartea sau, dacă aceasta este aplicată, că ea nu se va executa ori că persoana respectivă nu va executa închisoare pe viaţă fără posibilitatea liberării condiţionate.

Articolul 22

Informarea spontană

1. Fără a afecta propriile investigaţii sau proceduri, autorităţile competente ale unei Părţi pot transmite, fără cerere prealabilă, autorităţilor competente ale unei alte Părţi informaţii obţinute în cadrul propriilor investigaţii, cînd consideră că dezvăluirea acestor informaţii ar putea ajuta Partea destinatară să iniţieze sau să efectueze investigaţii ori proceduri sau ar putea duce la formularea de către acea Parte a unei cereri în baza prezentei Convenţii.

2. Partea care furnizează informaţiile poate impune, conform dreptului său intern, condiţii pentru folosirea acestora de către Partea destinatară.

3. Partea destinatară trebuie să se supună acestor condiţii.

4. Totuşi, orice Parte poate, în orice moment, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să declare că îşi rezervă dreptul de a nu se supune condiţiilor impuse de Partea furnizoare, conform paragrafului 2, decît dacă primeşte o notificare prealabilă privind natura informaţiilor ce vor fi furnizate şi este de acord cu transmiterea lor.

Articolul 23

Semnarea şi intrarea în vigoare

1. Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei, Comunitatea Europeană şi de către statele care nu sînt membre şi care au participat la elaborarea sa.

2. Prezenta Convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau de aprobare se depun la Secretarul General al Consiliului Europei.

3. Prezenta Convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de trei luni de la data la care şase Semnatari, inclusiv cel puţin patru state membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţămîntul de a se supune prezentei Convenţii, în conformitate cu prevederile paragrafului 2.

4. Pentru orice alt Semnatar care îşi exprimă ulterior consimţămîntul de a se supune prezentei Convenţii, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de trei luni de la data la care şi-a exprimat consimţămîntul de a se supune prezentei Convenţii, în conformitate cu prevederile paragrafului 2.

Articolul 24

Aderarea la Convenţie

1. După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, după consultarea şi obţinerea consimţămîntului unanim al Părţilor la Convenţie, poate invita orice stat care nu este membru al Consiliului Europei şi care nu a participat la elaborarea acesteia să adere la prezenta Convenţie. Decizia se ia de majoritatea prevăzută la articolul 20 litera d) din Statutul Consiliului Europei şi cu votul unanim al reprezentanţilor Părţilor care au dreptul de a face parte din Comitetul de Miniştri.

2. Pentru orice stat care aderă la prezenta Convenţie conform paragrafului 1, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de trei luni de la data depunerii instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 25

Aplicarea teritorială

1. Orice stat sau Comunitatea Europeană poate, la momentul semnării sau la cel al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, să specifice teritoriul ori teritoriile pentru care se aplică prezenta Convenţie.

2. Orice Parte poate, ulterior, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei Convenţii asupra oricărui alt teritoriu specificat în declaraţie. Pentru acest teritoriu, prezenta Convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de trei luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul General al Consiliului Europei.

3. Orice declaraţie făcută conform celor două paragrafe anterioare poate fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu specificat în respectiva declaraţie, prin intermediul unei notificări adresate Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea are efecte în prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de trei luni de la data primirii de către Secretarul General al Consiliului Europei a notificării.

Articolul 26

Efectele Convenţiei

1. Prezenta Convenţie completează tratatele sau acordurile multilaterale ori bilaterale aplicabile între Părţi, inclusiv prevederile următoarelor tratate ale Consiliului Europei:

– Convenţia europeană de extrădare, deschisă spre semnare la Paris la 13 decembrie 1957 (STE nr.24);

– Convenţia europeană de asistentă judiciară în materie penală, deschisă spre semnare la Strasbourg la 20 aprilie 1959 (STE nr.30);

– Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, deschisă spre semnare la Strasbourg la 27 ianuarie 1977 (STE nr.90);

– Protocolul adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, deschis spre semnare la Strasbourg la 17 martie 1978 (STE nr.99);

– Cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, deschis spre semnare la Strasbourg la 8 noiembrie 2001 (STE nr.182);

– Protocolul de amendare a Convenţiei europene pentru reprimarea terorismului, deschis spre semnare la Strasbourg la 15 mai 2003 (STE nr.190).

2. Dacă două sau mai multe Părţi au încheiat deja un acord ori un tratat privitor la aspectele care fac obiectul prezentei Convenţii sau au stabilit în alt mod relaţiile dintre ele în aceste chestiuni ori dacă vor face aceasta în viitor, ele vor avea dreptul de a aplica în mod corespunzător şi acel acord sau tratat. Totuşi, dacă Părţile stabilesc relaţiile dintre ele în ceea ce priveşte chestiunile care fac obiectul prezentei Convenţii într-un alt mod decît cel reglementat de prezenta Convenţie, ele vor face aceasta într-o manieră care să nu fie incompatibilă cu obiectivele şi principiile prezentei Convenţii.

3. Părţile care sînt membre ale Uniunii Europene vor aplica, în relaţiile reciproce, reglementările Comunităţii şi ale Uniunii Europene în măsura în care există astfel de reglementări şi sînt aplicabile în situaţia respectivă, fără însă a aduce atingere obiectului şi scopului prezentei Convenţii şi fără a aduce atingere aplicării în întregime a acesteia în relaţia cu celelalte Părţi.

4. Nicio dispoziţie cuprinsă în prezenta Convenţie nu afectează alte drepturi, obligaţii şi responsabilităţi ale unei Părţi şi ale indivizilor, potrivit dreptului internaţional, inclusiv dreptului internaţional umanitar.

5. Dispoziţiile prezentei Convenţii nu se aplică activităţilor forţelor armate în timpul unui conflict armat, în sensul dat acestor termeni de dreptul internaţional umanitar, cînd acesta este aplicabil, şi nici activităţilor efectuate de forţele militare ale unei Părţi în exerciţiul funcţiilor lor oficiale, acestea fiind guvernate de alte reguli ale dreptului internaţional.

Articolul 27

Modificări ale Convenţiei

1. Modificările la prezenta Convenţie pot fi propuse de orice Parte, de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei sau de Conferinţa consultativă a Părţilor.

2. Orice propunere de modificare se comunică Părţilor de către Secretarul General al Consiliului Europei.

3. Mai mult, orice modificare propusă de o Parte sau de Comitetul de Miniştri se comunică Conferinţei consultative a Părţilor, care transmite Comitetului de Miniştri opinia sa cu privire la modificarea propusă.

4. Comitetul de Miniştri examinează modificarea propusă şi orice opinie transmisă de Conferinţa consultativă a Părţilor şi poate aproba modificarea.

5. Textul oricărei modificări aprobate de Comitetul de Miniştri conform paragrafului 4 se înaintează Părţilor în vederea acceptării.

6. Orice modificare aprobată în conformitate cu paragraful 4 intră în vigoare în cea de-a treizecea zi după ce toate Părţile l-au informat pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la acceptarea sa.

Articolul 28

Revizuirea Anexei

1. În vederea actualizării listei tratatelor enumerate în Anexa la prezenta Convenţie, orice Parte sau Comitetul de Miniştri poate propune modificări. Aceste propuneri de modificare se vor referi numai la tratatele universale încheiate în cadrul sistemului Naţiunilor Unite şi care se preocupă în mod special de terorismul internaţional şi au intrat în vigoare. Ele se comunică Părţilor de către Secretarul General al Consiliului Europei.

2. După consultarea Părţilor care nu sînt membre, Comitetul de Miniştri poate adopta o modificare propusă cu majoritatea prevăzută la articolul 20 litera d) din Statutul Consiliului Europei. Modificarea intră în vigoare la expirarea termenului de un an de la data la care a fost înaintată Părţilor. În cadrul acestui termen, orice Parte poate notifica Secretarului General al Consiliului Europei cu privire la orice obiecţie împotriva intrării în vigoare a modificării, pentru Partea respectivă.

3. Dacă o treime din numărul Părţilor notifică Secretarului General al Consiliului Europei cu privire la o obiecţie împotriva intrării în vigoare a modificării, aceasta nu intră în vigoare.

4. Dacă mai puţin de o treime din numărul Părţilor notifică o obiecţie, modificarea intră în vigoare pentru Părţile care nu au notificat o obiecţie.

5. Dacă o modificare a intrat în vigoare conform paragrafului 2 şi o Parte a notificat o obiecţie la aceasta, modificarea intră în vigoare pentru Partea respectivă în prima zi din luna ce urmează datei la care a notificat acceptarea sa Secretarului General al Consiliului Europei.

Articolul 29

Soluţionarea diferendelor

În cazul unui diferend între Părţi cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, acestea vor căuta să soluţioneze acest diferend prin negocieri sau prin alte mijloace amiabile alese de ele, inclusiv prin transmiterea diferendului la un tribunal arbitral ale cărui decizii vor fi obligatorii pentru Părţile respective sau la Curtea Internaţională de Justiţie, conform unui acord între Părţile interesate.

Articolul 30

Conferinţa consultativă a Părţilor

1. Părţile se reunesc periodic cu scopul:

a) de a formula propuneri pentru facilitarea sau îmbunătăţirea folosirii şi implementării efective a prezentei Convenţii, inclusiv cu scopul de a identifica orice probleme din acest domeniu, precum şi efectele oricărei declaraţii făcute conform prezentei Convenţii;

b) de a elabora opinii privind conformitatea refuzului extrădării, potrivit articolului 20 paragraful 8;

c) de a formula propuneri de modificare a prezentei Convenţii conform articolului 27;

d) de a formula o opinie asupra oricărei propuneri de modificare a prezentei Convenţii, transmisă Conferinţei în conformitate cu articolul 27 paragraful 3;

e) de a exprima o opinie asupra oricărei chestiuni referitoare la aplicarea prezentei Convenţii şi la facilitarea schimbului de informaţii privind progresele juridice, politice sau tehnice semnificative.

2. Conferinţa consultativă a Părţilor se convoacă de către Secretarul General al Consiliului Europei.

3. Părţile sînt asistate de Secretariatul Consiliului Europei în exerciţiul funcţiilor ce decurg din prezentul articol.

Articolul 31

Denunţarea

1. Oricare Parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta Convenţie prin intermediul unei notificări adresate Secretarului General al Consiliului Europei.

2. Această denunţare începe să aibă efecte din prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de trei luni de la data primirii notificării de către Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 32

Notificarea

Secretarul General al Consiliului Europei notifică statele membre ale Consiliului Europei, Comunitatea Europeană, statele care nu sînt membre şi care au participat la elaborarea prezentei Convenţii, precum şi orice stat care a aderat sau a fost invitat să adere la prezenta Convenţie în legătură cu:

a) orice semnare;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare;

c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii conform articolului 23;

d) orice declaraţie făcută în temeiul articolului 1 paragraful 2, articolului 22 paragraful 4 şi al articolului 25;

e) orice alt act, notificare sau comunicare privind prezenta Convenţie.

Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în mod corespunzător, am semnat prezenta Convenţie.

Întocmită la Varşovia la 16 mai 2005, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, Comunităţii Europene, statelor care nu sînt membre şi care au participat la elaborarea prezentei Convenţii şi oricărui stat invitat să adere la aceasta.

Anexă

1. Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, semnată la Haga la 16 decembrie 1970;

2. Convenţia privind reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile, încheiată la Montreal la 23 septembrie 1971;

3. Convenţia referitoare la prevenirea şi pedeapsa pentru crimele săvîrşite contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, inclusiv contra agenţilor diplomatici, adoptată la New York la 14 decembrie 1973;

4. Convenţia internaţională împotriva luării de ostatici, adoptată la New York la 17 decembrie 1979;

5. Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare, adoptată la Viena la 3 martie 1980;

6. Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite de violenţă comise în aeroporturile ce servesc aviaţia civilă internaţională, încheiat la Montreal la 24 februarie 1988;

7. Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei navigaţiei maritime, încheiată la Roma la 10 martie 1988;

8. Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei platformelor fixe situate pe platoul continental, încheiat la Roma la 10 martie 1988;

9. Convenţia internaţională privind suprimarea terorismului cu bombe, adoptată la New York la 15 decembrie 1997;

10. Convenţia internaţională privind suprimarea finanţării terorismului, adoptată la New York la 9 decembrie 1999.

   

COUNCIL OF EUROPE CONVENTION

on the Prevention of Terrorism

 

Warsaw, may 16, 2005

The member States of the Council of Europe and the other Signatories hereto,

considering that the aim of the Council of Europe is to achieve greater unity between its members;

recognising the value of reinforcing co-operation with the other Parties to this Convention;

wishing to take effective measures to prevent terrorism and to counter, in particular, public provocation to commit terrorist offences and recruitment and training for terrorism;

aware of the grave concern caused by the increase in terrorist offences and the growing terrorist threat;

aware of the precarious situation faced by those who suffer from terrorism, and in this connection reaffirming their profound solidarity with the victims of terrorism and their families;

recognising that terrorist offences and the offences set forth in this Convention, by whoever perpetrated, are under no circumstances justifiable by considerations of a political, philosophical, ideological, racial, ethnic, religious or other similar nature, and recalling the obligation of all Parties to prevent such offences and, if not prevented, to prosecute and ensure that they are punishable by penalties which take into account their grave nature;

recalling the need to strengthen the fight against terrorism and reaffirming that all measures taken to prevent or suppress terrorist offences have to respect the rule of law and democratic values, human rights and fundamental freedoms as well as other provisions of international law, including, where applicable, international humanitarian law;

recognising that this Convention is not intended to affect established principles relating to freedom of expression and freedom of association;

recalling that acts of terrorism have the purpose by their nature or context to seriously intimidate a population or unduly compel a government or an international organisation to perform or abstain from performing any act or seriously destabilise or destroy the fundamental political, constitutional, economic or social structures of a country or an international organisation;

have agreed as follows:

Article 1

Terminology

1. For the purposes of this Convention, “terrorist offence” means any of the offences within the scope of and as defined in one of the treaties listed in the Appendix.

2. On depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, a State or the European Community which is not a party to a treaty listed in the Appendix may declare that, in the application of this Convention to the Party concerned, that treaty shall be deemed not to be included in the Appendix. This declaration shall cease to have effect as soon as the treaty enters into force for the Party having made such a declaration, which shall notify the Secretary General of the Council of Europe of this entry into force.

Article 2

Purpose

The purpose of the present Convention is to enhance the efforts of Parties in preventing terrorism and its negative effects on the full enjoyment of human rights, in particular the right to life, both by measures to be taken at national level and through international co-operation, with due regard to the existing applicable multilateral or bilateral treaties or agreements between the Parties.

Article 3

National prevention policies

1. Each Party shall take appropriate measures, particularly in the field of training of law enforcement authorities and other bodies, and in the fields of education, culture, information, media and public awareness raising, with a view to preventing terrorist offences and their negative effects while respecting human rights obligations as set forth in, where applicable to that Party, the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, the International Covenant on Civil and Political Rights, and other obligations under international law.

2. Each Party shall take such measures as may be necessary to improve and develop the co-operation among national authorities with a view to preventing terrorist offences and their negative effects by, inter alia:

a) exchanging information;

b) improving the physical protection of persons and facilities;

c) enhancing training and coordination plans for civil emergencies.

3. Each Party shall promote tolerance by encouraging inter-religious and cross-cultural dialogue involving, where appropriate, non-governmental organisations and other elements of civil society with a view to preventing tensions that might contribute to the commission of terrorist offences.

4. Each Party shall endeavour to promote public awareness regarding the existence, causes and gravity of and the threat posed by terrorist offences and the offences set forth in this Convention and consider encouraging the public to provide factual, specific help to its competent authorities that may contribute to preventing terrorist offences and offences set forth in this Convention.

Article 4

International co-operation on prevention

Parties shall, as appropriate and with due regard to their capabilities, assist and support each other with a view to enhancing their capacity to prevent the commission of terrorist offences, including through exchange of information and best practices, as well as through training and other joint efforts of a preventive character.

Article 5

Public provocation to commit a terrorist offence

1. For the purposes of this Convention, "public provocation to commit a terrorist offence” means the distribution, or otherwise making available, of a message to the public, with the intent to incite the commission of a terrorist offence, where such conduct, whether or not directly advocating terrorist offences, causes a danger that one or more such offences may be committed.

2. Each Party shall adopt such measures as may be necessary to establish public provocation to commit a terrorist offence, as defined in paragraph 1, when committed unlawfully and intentionally, as a criminal offence under its domestic law.

Article 6

Recruitment for terrorism

1. For the purposes of this Convention, "recruitment for terrorism" means to solicit another person to commit or participate in the commission of a terrorist offence, or to join an association or group, for the purpose of contributing to the commission of one or more terrorist offences by the association or the group.

2. Each Party shall adopt such measures as may be necessary to establish recruitment for terrorism, as defined in paragraph 1, when committed unlawfully and intentionally, as a criminal offence under its domestic law.

Article 7

Training for terrorism

1. For the purposes of this Convention, “training for terrorism” means to provide instruction in the making or use of explosives, firearms or other weapons or noxious or hazardous substances, or in other specific methods or techniques, for the purpose of carrying out or contributing to the commission of a terrorist offence, knowing that the skills provided are intended to be used for this purpose.

2. Each Party shall adopt such measures as may be necessary to establish training for terrorism, as defined in paragraph 1, when committed unlawfully and intentionally, as a criminal offence under its domestic law.

Article 8

Irrelevance of the commission of a terrorist offence

For an act to constitute an offence as set forth in Articles 5 to 7 of this Convention, it shall not be necessary that a terrorist offence be actually committed.

Article 9

Ancillary offences

1. Each Party shall adopt such measures as may be necessary to establish as a criminal offence under its domestic law:

a) Participating as an accomplice in an offence as set forth in Articles 5 to 7 of this Convention;

b) Organising or directing others to commit an offence as set forth in Articles 5 to 7 of this Convention;

c) Contributing to the commission of one or more offences as set forth in Articles 5 to 7 of this Convention by a group of persons acting with a common purpose. Such contribution shall be intentional and shall either:

i. be made with the aim of furthering the criminal activity or criminal purpose of the group, where such activity or purpose involves the commission of an offence as set forth in Articles 5 to 7 of this Convention; or

ii. be made in the knowledge of the intention of the group to commit an offence as set forth in Articles 5 to 7 of this Convention.

2. Each Party shall also adopt such measures as may be necessary to establish as a criminal offence under, and in accordance with, its domestic law the attempt to commit an offence as set forth in Articles 6 and 7 of this Convention.

Article 10

Liability of legal entities

1. Each Party shall adopt such measures as may be necessary, in accordance with its legal principles, to establish the liability of legal entities for participation in the offences set forth in Articles 5 to 7 and 9 of this Convention.

2. Subject to the legal principles of the Party, the liability of legal entities may be criminal, civil or administrative.

3. Such liability shall be without prejudice to the criminal liability of the natural persons who have committed the offences.

Article 11

Sanctions and measures

1. Each Party shall adopt such measures as may be necessary to make the offences set forth in Articles 5 to 7 and 9 of this Convention punishable by effective, proportionate and dissuasive penalties.

2. Previous final convictions pronounced in foreign States for offences set forth in the present Convention may, to the extent permitted by domestic law, be taken into account for the purpose of determining the sentence in accordance with domestic law.

3. Each Party shall ensure that legal entities held liable in accordance with Article 10 are subject to effective, proportionate and dissuasive criminal or non-criminal sanctions, including monetary sanctions.

Article 12

Conditions and safeguards

1. Each Party shall ensure that the establishment, implementation and application of the criminalisation under Articles 5 to 7 and 9 of this Convention are carried out while respecting human rights obligations, in particular the right to freedom of expression, freedom of association and freedom of religion, as set forth in, where applicable to that Party, the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, the International Covenant on Civil and Political Rights, and other obligations under international law.

2. The establishment, implementation and application of the criminalisation under Articles 5 to 7 and 9 of this Convention should furthermore be subject to the principle of proportionality, with respect to the legitimate aims pursued and to their necessity in a democratic society, and should exclude any form of arbitrariness or discriminatory or racist treatment.

Article 13

Protection, compensation and support for victims of terrorism

Each Party shall adopt such measures as may be necessary to protect and support the victims of terrorism that has been committed within its own territory. These measures may include, through the appropriate national schemes and subject to domestic legislation, inter alia, financial assistance and compensation for victims of terrorism and their close family members.

Article 14

Jurisdiction

1. Each Party shall take such measures as may be necessary to establish its jurisdiction over the offences set forth in this Convention:

a) when the offence is committed in the territory of that Party;

b) when the offence is committed on board a ship flying the flag of that Party, or on board an aircraft registered under the laws of that Party;

c) when the offence is committed by a national of that Party.

2. Each Party may also establish its jurisdiction over the offences set forth in this Convention:

a) when the offence was directed towards or resulted in the carrying out of an offence referred to in Article 1 of this Convention, in the territory of or against a national of that Party;

b) when the offence was directed towards or resulted in the carrying out of an offence referred to in Article 1 of this Convention, against a State or government facility of that Party abroad, including diplomatic or consular premises of that Party;

c) when the offence was directed towards or resulted in an offence referred to in Article 1 of this Convention, committed in an attempt to compel that Party to do or abstain from doing any act;

d) when the offence is committed by a stateless person who has his or her habitual residence in the territory of that Party;

e) when the offence is committed on board an aircraft which is operated by the Government of that Party.

3. Each Party shall take such measures as may be necessary to establish its jurisdiction over the offences set forth in this Convention in the case where the alleged offender is present in its territory and it does not extradite him or her to a Party whose jurisdiction is based on a rule of jurisdiction existing equally in the law of the requested Party.

4. This Convention does not exclude any criminal jurisdiction exercised in accordance with national law.

5. When more than one Party claims jurisdiction over an alleged offence set forth in this Convention, the Parties involved shall, where appropriate, consult with a view to determining the most appropriate jurisdiction for prosecution.

Article 15

Duty to investigate

1. Upon receiving information that a person who has committed or who is alleged to have committed an offence set forth in this Convention may be present in its territory, the Party concerned shall take such measures as may be necessary under its domestic law to investigate the facts contained in the information.

2. Upon being satisfied that the circumstances so warrant, the Party in whose territory the offender or alleged offender is present shall take the appropriate measures under its domestic law so as to ensure that person′s presence for the purpose of prosecution or extradition.

3. Any person in respect of whom the measures referred to in paragraph 2 are being taken shall be entitled to:

a) communicate without delay with the nearest appropriate representative of the State of which that person is a national or which is otherwise entitled to protect that person′s rights or, if that person is a stateless person, the State in the territory of which that person habitually resides;

b) be visited by a representative of that State;

c) be informed of that person′s rights under subparagraphs a. and b.

4. The rights referred to in paragraph 3 shall be exercised in conformity with the laws and regulations of the Party in the territory of which the offender or alleged offender is present, subject to the provision that the said laws and regulations must enable full effect to be given to the purposes for which the rights accorded under paragraph 3 are intended.

5. The provisions of paragraphs 3 and 4 shall be without prejudice to the right of any Party having a claim of jurisdiction in accordance with Article 14, paragraphs 1.c and 2.d to invite the International Committee of the Red Cross to communicate with and visit the alleged offender.

Article 16

Non application of the Convention

This Convention shall not apply where any of the offences established in accordance with Articles 5 to 7 and 9 is committed within a single State, the alleged offender is a national of that State and is present in the territory of that State, and no other State has a basis under Article 14, paragraph 1 or 2 of this Convention, to exercise jurisdiction, it being understood that the provisions of Articles 17 and 20 to 22 of this Convention shall, as appropriate, apply in those cases.

Article 17

International co-operation in criminal matters

1. Parties shall afford one another the greatest measure of assistance in connection with criminal investigations or criminal or extradition proceedings in respect of the offences set forth in Articles 5 to 7 and 9 of this Convention, including assistance in obtaining evidence in their possession necessary for the proceedings.

2. Parties shall carry out their obligations under paragraph 1 in conformity with any treaties or other agreements on mutual legal assistance that may exist between them. In the absence of such treaties or agreements, Parties shall afford one another assistance in accordance with their domestic law.

3. Parties shall co-operate with each other to the fullest extent possible under relevant law, treaties, agreements and arrangements of the requested Party with respect to criminal investigations or proceedings in relation to the offences for which a legal entity may be held liable in accordance with Article 10 of this Convention in the requesting Party.

4. Each Party may give consideration to establishing additional mechanisms to share with other Parties information or evidence needed to establish criminal, civil or administrative liability pursuant to Article 10.

Article 18

Extradite or prosecute

1. The Party in the territory of which the alleged offender is present shall, when it has jurisdiction in accordance with Article 14, if it does not extradite that person, be obliged, without exception whatsoever and whether or not the offence was committed in its territory, to submit the case without undue delay to its competent authorities for the purpose of prosecution, through proceedings in accordance with the laws of that Party. Those authorities shall take their decision in the same manner as in the case of any other offence of a serious nature under the law of that Party.

2. Whenever a Party is permitted under its domestic law to extradite or otherwise surrender one of its nationals only upon the condition that the person will be returned to that Party to serve the sentence imposed as a result of the trial or proceeding for which the extradition or surrender of the person was sought, and this Party and the Party seeking the extradition of the person agree with this option and other terms they may deem appropriate, such a conditional extradition or surrender shall be sufficient to discharge the obligation set forth in paragraph 1.

Article 19

Extradition

1. The offences set forth in Articles 5 to 7 and 9 of this Convention shall be deemed to be included as extraditable offences in any extradition treaty existing between any of the Parties before the entry into force of this Convention. Parties undertake to include such offences as extraditable offences in every extradition treaty to be subsequently concluded between them.

2. When a Party which makes extradition conditional on the existence of a treaty receives a request for extradition from another Party with which it has no extradition treaty, the requested Party may, if it so decides, consider this Convention as a legal basis for extradition in respect of the offences set forth in Articles 5 to 7 and 9 of this Convention. Extradition shall be subject to the other conditions provided by the law of the requested Party.

3. Parties which do not make extradition conditional on the existence of a treaty shall recognise the offences set forth in Articles 5 to 7 and 9 of this Convention as extraditable offences between themselves, subject to the conditions provided by the law of the requested Party.

4. Where necessary, the offences set forth in Articles 5 to 7 and 9 of this Convention shall be treated, for the purposes of extradition between Parties, as if they had been committed not only in the place in which they occurred but also in the territory of the Parties that have established jurisdiction in accordance with Article 14.

5. The provisions of all extradition treaties and agreements concluded between Parties in respect of offences set forth in Articles 5 to 7 and 9 of this Convention shall be deemed to be modified as between Parties to the extent that they are incompatible with this Convention.

Article 20

Exclusion of the political exception clause

1. None of the offences referred to in Articles 5 to 7 and 9 of this Convention, shall be regarded, for the purposes of extradition or mutual legal assistance, as a political offence, an offence connected with a political offence, or as an offence inspired by political motives. Accordingly, a request for extradition or for mutual legal assistance based on such an offence may not be refused on the sole ground that it concerns a political offence or an offence connected with a political offence or an offence inspired by political motives.

2. Without prejudice to the application of Articles 19 to 23 of the Vienna Convention on the Law of Treaties of 23 May 1969 to the other Articles of this Convention, any State or the European Community may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession of the Convention, declare that it reserves the right to not apply paragraph 1 of this Article as far as extradition in respect of an offence set forth in this Convention is concerned. The Party undertakes to apply this reservation on a case-by-case basis, through a duly reasoned decision.

3. Any Party may wholly or partly withdraw a reservation it has made in accordance with paragraph 2 by means of a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe which shall become effective as from the date of its receipt.

4. A Party which has made a reservation in accordance with paragraph 2 of this Article may not claim the application of paragraph 1 of this Article by any other Party; it may, however, if its reservation is partial or conditional, claim the application of this Article in so far as it has itself accepted it.

5. The reservation shall be valid for a period of three years from the day of the entry into force of this Convention in respect of the Party concerned. However, such reservation may be renewed for periods of the same duration.

6. Twelve months before the date of expiry of the reservation, the Secretary General of the Council of Europe shall give notice of that expiry to the Party concerned. No later than three months before expiry, the Party shall notify the Secretary General of the Council of Europe that it is upholding, amending or withdrawing its reservation. Where a Party notifies the Secretary General of the Council of Europe that it is upholding its reservation, it shall provide an explanation of the grounds justifying its continuance. In the absence of notification by the Party concerned, the Secretary General of the Council of Europe shall inform that Party that its reservation is considered to have been extended automatically for a period of six months. Failure by the Party concerned to notify its intention to uphold or modify its reservation before the expiry of that period shall cause the reservation to lapse.

7. Where a Party does not extradite a person in application of this reservation, after receiving an extradition request from another Party, it shall submit the case, without exception whatsoever and without undue delay, to its competent authorities for the purpose of prosecution, unless the requesting Party and the requested Party agree otherwise. The competent authorities, for the purpose of prosecution in the requested Party, shall take their decision in the same manner as in the case of any offence of a grave nature under the law of that Party. The requested Party shall communicate, without undue delay, the final outcome of the proceedings to the requesting Party and to the Secretary General of the Council of Europe, who shall forward it to the Consultation of the Parties provided for in Article 30.

8. The decision to refuse the extradition request on the basis of this reservation shall be forwarded promptly to the requesting Party. If within a reasonable time no judicial decision on the merits has been taken in the requested Party according to paragraph 7, the requesting Party may communicate this fact to the Secretary General of the Council of Europe, who shall submit the matter to the Consultation of the Parties provided for in Article 30. This Consultation shall consider the matter and issue an opinion on the conformity of the refusal with the Convention and shall submit it to the Committee of Ministers for the purpose of issuing a declaration thereon. When performing its functions under this paragraph, the Committee of Ministers shall meet in its composition restricted to the States Parties.

Article 21

Discrimination clause

1. Nothing in this Convention shall be interpreted as imposing an obligation to extradite or to afford mutual legal assistance, if the requested Party has substantial grounds for believing that the request for extradition for offences set forth in Articles 5 to 7 and 9 or for mutual legal assistance with respect to such offences has been made for the purpose of prosecuting or punishing a person on account of that person′s race, religion, nationality, ethnic origin or political opinion or that compliance with the request would cause prejudice to that person′s position for any of these reasons.

2. Nothing in this Convention shall be interpreted as imposing an obligation to extradite if the person who is the subject of the extradition request risks being exposed to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.

3. Nothing in this Convention shall be interpreted either as imposing an obligation to extradite if the person who is the subject of the extradition request risks being exposed to the death penalty or, where the law of the requested Party does not allow for life imprisonment, to life imprisonment without the possibility of parole, unless under applicable extradition treaties the requested Party is under the obligation to extradite if the requesting Party gives such assurance as the requested Party considers sufficient that the death penalty will not be imposed or, where imposed, will not be carried out, or that the person concerned will not be subject to life imprisonment without the possibility of parole.

Article 22

Spontaneous information

1. Without prejudice to their own investigations or proceedings, the competent authorities of a Party may, without prior request, forward to the competent authorities of another Party information obtained within the framework of their own investigations, when they consider that the disclosure of such information might assist the Party receiving the information in initiating or carrying out investigations or proceedings, or might lead to a request by that Party under this Convention.

2. The Party providing the information may, pursuant to its national law, impose conditions on the use of such information by the Party receiving the information.

3. The Party receiving the information shall be bound by those conditions.

4. However, any Party may, at any time, by means of a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, declare that it reserves the right not to be bound by the conditions imposed by the Party providing the information under paragraph 2 above, unless it receives prior notice of the nature of the information to be provided and agrees to its transmission.

Article 23

Signature and entry into force

1. This Convention shall be open for signature by the member States of the Council of Europe, the European Community and by non-member States which have participated in its elaboration.

2. This Convention is subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with the Secretary General of the Council of Europe.

3. This Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date on which six Signatories, including at least four member States of the Council of Europe, have expressed their consent to be bound by the Convention in accordance with the provisions of paragraph 2.

4. In respect of any Signatory which subsequently expresses its consent to be bound by it, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of the expression of its consent to be bound by the Convention in accordance with the provisions of paragraph 2.

Article 24

Accession to the Convention

1. After the entry into force of this Convention, the Committee of Ministers of the Council of Europe, after consulting with and obtaining the unanimous consent of the Parties to the Convention, may invite any State which is not a member of the Council of Europe and which has not participated in its elaboration to accede to this convention. The decision shall be taken by the majority provided for in Article 20.d of the Statute of the Council of Europe and by the unanimous vote of the representatives of the Parties entitled to sit on the Committee of Ministers.

2. In respect of any State acceding to the convention under paragraph 1 above, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of deposit of the instrument of accession with the Secretary General of the Council of Europe.

Article 25

Territorial application

1. Any State or the European Community may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, specify the territory or territories to which this Convention shall apply.

2. Any Party may, at any later date, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, extend the application of this Convention to any other territory specified in the declaration. In respect of such territory the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of the declaration by the Secretary General.

3. Any declaration made under the two preceding paragraphs may, in respect of any territory specified in such declaration, be withdrawn by a notification addressed to the Secretary General of the Council of Europe. The withdrawal shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of such notification by the Secretary General.

Article 26

Effects of the Convention

1. The present Convention supplements applicable multilateral or bilateral treaties or agreements between the Parties, including the provisions of the following Council of Europe treaties:

– European Convention on Extradition, opened for signature, in Paris, on 13 December 1957 (ETS No. 24);

– European Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters, opened for signature, in Strasbourg, on 20 April 1959 (ETS No. 30);

– European Convention on the Suppression of Terrorism, opened for signature, in Strasbourg, on 27 January 1977 (ETS No. 90);

– Additional Protocol to the European Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters, opened for signature in Strasbourg on 17 March 1978 (ETS No. 99);

– Second Additional Protocol to the European Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters, opened for signature in Strasbourg on 8 November 2001 (ETS No. 182);

– Protocol amending the European Convention on the Suppression of Terrorism, opened for signature in Strasbourg on 15 May 2003 (ETS No. 190).

2. If two or more Parties have already concluded an agreement or treaty on the matters dealt with in this Convention or have otherwise established their relations on such matters, or should they in future do so, they shall also be entitled to apply that agreement or treaty or to regulate those relations accordingly. However, where Parties establish their relations in respect of the matters dealt with in the present Convention other than as regulated therein, they shall do so in a manner that is not inconsistent with the Convention′s objectives and principles.

3. Parties which are members of the European Union shall, in their mutual relations, apply Community and European Union rules in so far as there are Community or European Union rules governing the particular subject concerned and applicable to the specific case, without prejudice to the object and purpose of the present Convention and without prejudice to its full application with other Parties.

4. Nothing in this Convention shall affect other rights, obligations and responsibilities of a Party and individuals under international law, including international humanitarian law.

5. The activities of armed forces during an armed conflict, as those terms are understood under international humanitarian law, which are governed by that law, are not governed by this Convention, and the activities undertaken by military forces of a Party in the exercise of their official duties, inasmuch as they are governed by other rules of international law, are not governed by this Convention.

Article 27

Amendments to the Convention

1. Amendments to this Convention may be proposed by any Party, the Committee of Ministers of the Council of Europe or the Consultation of the Parties.

2. Any proposal for amendment shall be communicated by the Secretary General of the Council of Europe to the Parties.

3. Moreover, any amendment proposed by a Party or the Committee of Ministers shall be communicated to the Consultation of the Parties, which shall submit to the Committee of Ministers its opinion on the proposed amendment.

4. The Committee of Ministers shall consider the proposed amendment and any opinion submitted by the Consultation of the Parties and may approve the amendment.

5. The text of any amendment approved by the Committee of Ministers in accordance with paragraph 4 shall be forwarded to the Parties for acceptance.

6. Any amendment approved in accordance with paragraph 4 shall come into force on the thirtieth day after all Parties have informed the Secretary General of their acceptance thereof.

Article 28

Revision of the Appendix

1. In order to update the list of treaties in the Appendix, amendments may be proposed by any Party or by the Committee of Ministers. These proposals for amendment shall only concern universal treaties concluded within the United Nations system dealing specifically with international terrorism and having entered into force. They shall be communicated by the Secretary General of the Council of Europe to the Parties.

2. After having consulted the non-member Parties, the Committee of Ministers may adopt a proposed amendment by the majority provided for in Article 20.d of the Statute of the Council of Europe. The amendment shall enter into force following the expiry of a period of one year after the date on which it has been forwarded to the Parties. During this period, any Party may notify the Secretary General of the Council of Europe of any objection to the entry into force of the amendment in respect of that Party.

3. If one third of the Parties notifies the Secretary General of the Council of Europe of an objection to the entry into force of the amendment, the amendment shall not enter into force.

4. If less than one third of the Parties notifies an objection, the amendment shall enter into force for those Parties which have not notified an objection.

5. Once an amendment has entered into force in accordance with paragraph 2 and a Party has notified an objection to it, this amendment shall come into force in respect of the Party concerned on the first day of the month following the date on which it notifies the Secretary General of the Council of Europe of its acceptance.

Article 29

Settlement of disputes

In the event of a dispute between Parties as to the interpretation or application of this Convention, they shall seek a settlement of the dispute through negotiation or any other peaceful means of their choice, including submission of the dispute to an arbitral tribunal whose decisions shall be binding upon the Parties to the dispute, or to the International Court of Justice, as agreed upon by the Parties concerned.

Article 30

Consultation of the Parties

1. The Parties shall consult periodically with a view to:

a) making proposals to facilitate or improve the effective use and implementation of this Convention, including the identification of any problems and the effects of any declaration made under this Convention;

b) formulating its opinion on the conformity of a refusal to extradite which is referred to them in accordance with Article 20, paragraph 8;

c) making proposals for the amendment of this Convention in accordance with Article 27;

d) formulating their opinion on any proposal for the amendment of this Convention which is referred to them in accordance with Article 27, paragraph 3;

e) expressing an opinion on any question concerning the application of this Convention and facilitating the exchange of information on significant legal, policy or technological developments.

2. The Consultation of the Parties shall be convened by the Secretary General of the Council of Europe whenever he finds it necessary and in any case when a majority of the Parties or the Committee of Ministers request its convocation.

3. The Parties shall be assisted by the Secretariat of the Council of Europe in carrying out their functions pursuant to this Article.

Article 31

Denunciation

1. Any Party may, at any time, denounce this Convention by means of a notification addressed to the Secretary General of the Council of Europe.

2. Such denunciation shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of the notification by the Secretary General.

Article 32

Notification

The Secretary General of the Council of Europe shall notify the member States of the Council of Europe, the European Community, the non-member States which have participated in the elaboration of this Convention as well as any State which has acceded to, or has been invited to accede to, this Convention of:

a) any signature;

b) the deposit of any instrument of ratification, acceptance, approval or accession;

c) any date of entry into force of this Convention in accordance with Article 23;

d) any declaration made under Article 1, paragraph 2, 22, paragraph 4, and 25 ;

e) any other act, notification or communication relating to this Convention.

In witness whereof the undersigned, being duly authorised thereto, have signed this Convention.

Done at Warsaw, this 16th day of May 2005, in English and in French, both texts being equally authentic, in a single copy which shall be deposited in the archives of the Council of Europe. The Secretary General of the Council of Europe shall transmit certified copies to each member State of the Council of Europe, to the European Community, to the non-member States which have participated in the elaboration of this Convention, and to any State invited to accede to it.

Appendix

1. Convention for the Suppression of Unlawful Seizure of Aircraft, signed at The Hague on 16 December 1970;

2. Convention for the Suppression of Unlawful Acts Against the Safety of Civil Aviation, concluded at Montreal on 23 September 1971;

3. Convention on the Prevention and Punishment of Crimes Against Internationally Protected Persons, Including Diplomatic Agents, adopted in New York on 14 December 1973;

4. International Convention Against the Taking of Hostages, adopted in New York on 17 December 1979;

5. Convention on the Physical Protection of Nuclear Material, adopted in Vienna on 3 March 1980;

6. Protocol for the Suppression of Unlawful Acts of Violence at Airports Serving International Civil Aviation, done at Montreal on 24 February 1988;

7. Convention for the Suppression of Unlawful Acts Against the Safety of Maritime Navigation, done at Rome on 10 March 1988;

8. Protocol for the Suppression of Unlawful Acts Against the Safety of Fixed Platforms Located on the Continental Shelf, done at Rome on 10 March 1988;

9. International Convention for the Suppression of Terrorist Bombings, adopted in New York on 15 December 1997;

10. International Convention for the Suppression of the Financing of Terrorism, adopted in New York on 9 December 1999.