Convenţie din 27.05.93 între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la activitatea de muncă şi protecţia socială a cetăţenilor Republicii Moldova şi ai Federaţiei Ruse, încadraţi în muncă în afara hotarelor statelor lor

Notă: Aprobată prin Hot. Guv. nr.635 din 12.10.93 Convenţie între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la activitatea de muncă şi protecţia socială a cetăţenilor Republicii Moldova şi ai Federaţiei Ruse, încadraţi în muncă în afara hotarelor statelor lor din 27.05.1993 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 21, pag.84 ----------------------------- * Semnată la Moscova, la 27 mai 1993. În vigoare din 14 octombrie 1993. Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse, denumite în continuare "Părţi", năzuind să dezvolte multilateral colaborarea în domeniul activităţii de muncă şi protecţiei sociale a cetăţenilor, încadraţi în muncă în afara hotarelor statelor lor, au convenit următoarele: Articolul 1 Acţiunea prezentei Convenţii se extinde asupra persoanelor (denumite în continuare lucrători) şi membrilor familiior acestora, care sunt cetăţeni ai uneia dintre Părţi (în continuare - Partea trimiţătoare) sau au viză de reşedinţă permanentă în teritoriul ei şi care îşi exercită activitatea de muncă în condiţiile unui contract de muncă (acord), încheiat cu antreprenorii de pe teritoriul celeilalte Părţi (în continuare - Partea angajatoare). Articolul 2 Limitele de vîrstă stabilite pentru încadrarea în muncă a cetăţenilor sunt determinate de prevederile legislaţiei Părţii angajatoare. Articolul 3 Organele, abilitate să reprezinte Părţile în realizarea prezentei Convenţii (în continuare - organele abilitate), sunt: - din partea Republicii Moldova - Ministerul Muncii şi protecţiei Sociale al Republicii Moldova; - din partea Federaţiei Ruse - Ministerul Muncii al Federaţei Ruse. Toate chestiunile ce ţin de îndeplinirea acestei Convenţii se soluţionează pe calea consultărilor reciproce între organele abilitate ale Părţilor. Organele abilitate vor constitui un grup de lucru întru realizarea prezentei Convenţii şi adoptarea deciziilor operative. Programul şi regulamentul acestui grup de lucru sunt aprobate de comun acord de către organele abilitate. Articolul 4 Intrarea, şederea, activitatea de muncă a lucrătorului, precum şi suspendarea relaţiilor lui de muncă pe teritoriul Părţii angajatoare se reglementează conform legislaţiei acestei Părţi. Activitatea de muncă a lucrătorului este legalizată printr-un contract de muncă (acord), încheiat cu patronul în corespundere cu legislaţia muncii din statul Părţii angajatoare. Patronul (antreprenorul) înregistrează contractele de muncă (acordurile) încheiate în instituţiile desemnate de organele abilitate. Dacă contractul de muncă (acordul) se reziliază în legătură cu lichidarea întreprinderii, înstituţiei, organizaţiei, reducerea numărului sau a statelor de salariaţi, organul abilitat al Părţii angajatoare întreprinde eforturi pentru a include lucrătorul în alte relaţii similare de muncă pentru termenul de acţiune al contractului de muncă (acordului) reziliat. În cazul cînd o atare angajare este imposibilă, lucrătorul beneficiază de înlesnirile şi compensaţiile, prevăzute de legislaţia Părţii angajatoare pentru salariaţii disponibilităţii în temeiurile indicate. Recunoaşterea cetăţeanului în cauză ca şomer se efectuează la locul lui de reşedinţă permanentă de către Partea trimiţătoare, în corespundere cu legislaţia ei. Articolul 5 În cazurile schimbării situaţiei pe pieţele naţionale ale forţei de muncă, Părţile pot introduce, în baza unor înţelegeri reciproce, măsuri cu caracter limitativ în angajarea lucrătorilor celeilalte Părţi. Articolul 6 Lucrătorii Părţii trimiţătoare, care prestează muncă în teritoriul Părţii angajatoare, beneficiază de drepturile şi îndeplinesc obligaţiunile, stabilite de legislaţia muncii a Părţii angajatoare (inclusiv în chestiunile privind relaţiile de muncă, contractele colective, remunerarea muncii, regimul orelor de program şi al timpului de odihnă, protecţia muncii şi condiţiile de lucru), precum şi de serviciile prevăzute de legislaţie ale instituţiilor medicale, de cultură, sportive, de întremare şi de alt profil, dacă prezenta Convenţie nu stipulează alte clauze. Părţile au convenit să recunoască reciproc vechimea în muncă, acumulată de cetăţenii lor în activitatea de muncă desfăşurată pe teritoriul ambelor ţări, inclusiv vechimea calculată conform avantajelor acordate şi vechimea în specialitate. Calcularea vechimii în muncă se va face potrivit legislaţiei Părţii, pe al cărei teritoriu a fost realizată activitatea de muncă. Articolul 7 Chestiunile asigurării cu pensii se vor reglementa printr-un acord separat. Articolul 8 Protecţia socială cuvenită, conform prevederilor prezentei Convenţii, lucrătorilor care prestează muncă pe teritoriul Părţii angajatoare şi membrilor familiilor lor se realizează în baza legislaţiei acestei Părţi. Totodată, în contextul acestui articol, prin noţiunea de protecţie socială se subînţeleg toate tipurile de indemnizaţii şi plăţi, de care beneficiază cetăţenii în caz de boală, graviditate, naştere şi în alte cazuri. Articolul 9 La recuperarea prejudiciului (daunelor) cauzate lucrătorului în urma mutilării, maladiilor profesionale sau altor deteriorări ale sănătăţii în legătură cu îndeplinirea de către el a îndatoririlor de serviciu, Părţile se vor călăuzi de următoarele principii: a) compensarea prejudiciului (daunelor) şi a cheltuielilor suplimentare, suportate în urma mutilării în producţie sau altor deteriorări ale sănătăţii, legate de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, precum şi în rezultatul decesului accidentatului se va face de către Partea, a cărei legislaţie îşi extindea prevederile asupra lucrătorului în cauză la momentul mutilării sau deteriorării sănătăţii lui; b) compensarea prejudiciului (daunelor) şi a cheltuielilor suplimentare, suportate ca urmare a îmbolnăvirii profesionale legate de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a morţii accidentatului provocate de aceasta, se va face de către Partea, a cărei legislaţie se extindea asupra lucrătorului în cauză în timpul activităţii lui de muncă ce i-a provocat îmbolnăvirea profesională, chiar dacă afecţiunea menţionată a fost depistată iniţial pe teritoriul celeilalte Părţi. În cazurile cînd lucrătorul afectat de o maladie profesională a prestat muncă în ambele state în condiţii şi în ramuri care i-au putut declanşa îmbolnăvirea profesională, compensarea prejudiciului (daunelor) o va efectua Partea, pe al cărei teritoriu lucrătorul în cauză a prestat ultima oară această muncă; c) compensarea prejudiciului (daunelor) cauzate în urma îmbolnăvirii profesionale, stabilite de către una dintre Părţi, se va revizui, la acutizarea acestei boli, în conformitate cu legislaţia acestei Părţi. Această clauză, însă, nu se va aplica dacă acutizarea afecţiunii este legată de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, care putea provoca îmbolnăviri profesionale în întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile celeilalte Părţi în perioada, în care lucrătorul se afla sub incidenţa legislaţiei acestei Părţi. În timpul strămutării accidentatului din teritoriul Părţii angajatoare pe teritoriul Părţii trimiţătoare, patronul este obligat să-i transfere mijloacele cuvenite pentru compensarea prejudiciului (daunelor) pricinuite sănătăţii în mărimile prevăzute de legislaţia Părţii angajatoare. Organele de asistenţă socială ale Părţilor sunt în drept să înainteze revendicări regresive referitor la mărimile sumelor pensiilor achitate către patronii Părţii angajatoare, culpabili de prejudiciile (daunele) cauzate. Articolul 10 Toate cheltuielile ce ţin de realizarea măsurilor de protecţie socială, prevăzute în această Convenţie, le suportă Partea angajatoare. Articolul 11 Documentele eliberate în forma stabilită pentru scopurile prezentei Convenţii pe teritoriul uneia dintre Părţi sau duplicatele acestora, autentificate în modul stabilit, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi fără legalizare. Articolul 12 Introducerea averii personale, a instrumentelor şi utilajelor de lucru pe teritoriul Părţii angajatoare, iar la întoarcere - în teritoriul Părţii trimiţătoare de către lucrători şi membrii familiilor lor, precum şi scoaterea mărfurilor, procurate de ei din veniturile obţinute prin munca prestată în teritoriul Părţii angajatoare, se vor efectua în modul stabilit de legislaţia vamală a Părţilor. Articolul 13 1) Prezenta Convenţie se încheie pe un termen de cinci ani şi se va prelungi automat, pentru perioade succesive de cîte un an, dacă nici una dintre Părţi nu va notifica celeilalte voinţa de a-i suspenda acţiunea Convenţiei printr-un preaviz, scris cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului respectiv. 2) În cazul încetării valabilităţii acestei Convenţii, prevederile ei privind contractele de muncă (acordurile), încheiate de lucrători şi patroni, rămîn în vigoare pînă la expirarea termenului pentru care au fost încheiate. 3) Cu asentimentul reciproc al Părţilor, în prezenta Convenţie pot fi introduse modificări şi completări, perfectate prin protocol separat. Articolul 14 Prezenta Convenţie intră în vigoare din ziua în care Părţile vor face schimb de note, prin care îşi vor comunica îndeplinirea tuturor premiselor, cerute în fiecare stat pentru intrarea ei în vigoare. Încheiată la Moscova, 27 mai 1993, în două exemplare autentice, fiecare în limbile moldovenească (română) şi rusă, ambele texte avînd aceeaşi putere juridică.