Convenţie din 30.05.2008 privind muniţiile cu fragmentare

ACT INTERNAŢIONAL

C O N V E N Ţ I A

privind muniţiile cu fragmentare

Dublin, 30 mai 2008

(în vigoare 01.08.2010) 

Tratate internaţionale nr.50, pag.388, 2016

* * *

Notă: Convenţia ratificată prin Legea nr.101 din 15.12.2009

Notă: Vezi varianta engleză a Convenţiei

Statele Părţi la prezenta Convenţie.

În adîncime îngrijorate de faptul că populaţia civilă şi persoanele civile în parte continuă să suporte greul conflictului armat.

Determinate de a pune capăt pentru totdeauna suferinţelor şi pierderilor cauzate de muniţiile cu fragmentare în momentul folosirii lor, cînd ele eşuează să funcţioneze cum intenţiona sau cînd ele sunt abandonate,

Îngrijorate că resturile muniţiilor cu fragmentare ucid sau schilodesc populaţia civilă, inclusiv femei şi copii, împiedică dezvoltarea economică şi socială, inclusiv pierderea mijloacelor de existenţă, împiedică reabilitarea şi reconstrucţia postconflictuală, reţinerea sau împiedicarea întoarcerii refugiaţilor şi deplasarea internă a persoanelor, poate afecta negativ eforturile naţionale şi internaţionale de restabilire a păcii şi asistenţei umanitare, şi avînd alte consecinţe severe care pot persista mulţi ani după folosire,

Adînc îngrijorate de asemenea pentru pericolele prezentate de către stocurile naţionale mari de muniţii cu fragmentare păstrate pentru folosirea operaţională şi determinate să asigure distrugerea lor rapidă,

Crezînd că este necesar să depună cele mai mari eforturi într-o manieră eficientă şi coordonată pentru a face faţă cerinţelor de lichidare a resturilor muniţiilor cu fragmentare amplasate în întreaga lume, şi pentru a asigura distrugerea acestora,

Determinate de asemenea de a garanta realizarea totală a drepturilor tuturor victimelor muniţiilor cu fragmentare şi recunoscînd demnitatea lor inerentă,

Hotărîte de a face tot posibilul în furnizarea asistenţei victimelor muniţiilor cu fragmentare, inclusiv îngrijirea medicală, reabilitarea şi suportul psihologic, de asemenea asigurarea pentru integrarea lor socială şi economică,

Recunoscînd necesitatea acordării asistenţei victimelor muniţiilor cu fragmentare bazîndu-se pe egalitatea de vîrstă şi gen şi a satisface necesităţile speciale grupurilor vulnerabile,

Tinînd cont de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, care printre altele, cere ca Statele Părţi la prezenta Convenţie să se angajeze să asigure şi să promoveze realizarea totală a tuturor drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale a tuturor persoanelor cu dizabilităţi fără orice fel de discriminare în baza invalidităţii,

Conştiente de necesitatea de a coordona în mod corespunzător eforturile întreprinse în forumuri diverse îndreptate spre drepturile şi necesităţile victimelor diferitor tipuri de arme, şi hotărîte să evite discriminarea între victimele diferitor tipuri de arme,

Reafirmînd că în cazurile neprevăzute de prezenta Convenţie sau de alte acorduri internaţionale, populaţia civilă şi combatanţii rămîn sub protecţia şi autoritatea principiilor dreptului internaţional, derivate din cutuma stabilită, din principiile umanităţii şi din cerinţele conştiinţei publice,

Hotărînd de asemenea că grupurilor armate distincte de la forţele armate ale Statului, în nici o circumstanţă, nu li se va permite să se implice în careva activităţi interzise pentru Statul Parte la prezenta Convenţie,

Salutînd suportul internaţional imens pentru normele internaţionale care interzic minele antipersonal, introduse în Convenţia asupra interzicerii utilizării, stocării, producerii şi transferului de mine antipersonal şi de distrugere a acestora din 1977,

Salutînd de asemenea adoptarea Protocolului privind resturile explozive de război, anexă la Convenţia asupra interzicerii sau limitării utilizării anumitor arme clasice care pot fi considerate ca producînd efecte traumatizante excesive sau ca lovind fără discriminare, şi intrarea lui în vigoare la 12 noiembrie 2006, şi dorind să sporească protecţia populaţiei civile de la efectele resturilor muniţiilor cu fragmentare în situaţiile post-conflictuale,

Ţinînd cont de asemenea de Rezoluţia Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite 1325 privind femeile, pacea şi securitatea şi Rezoluţia Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite 1612 privind copiii în conflicte armate,

Salutînd, în continuare, măsurile naţionale, regionale şi globale luate în anii recenţi îndreptate spre interzicerea, restricţia sau suspendarea folosirii, stocării, producerii şi transferării muniţiilor cu fragmentare,

Accentuînd rolul conştiinţei publice referitor la evoluţia principiilor umanitare indice care a devenit un imbold comun de a pune capăt suferinţelor populaţiei civile cauzate de muniţiile cu fragmentare şi recunoscînd eforturile în acest sens ale Naţiunilor Unite, Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, Coaliţiei muniţiilor cu fragmentare şi ale altor numeroase organizaţii nonguvernamentale din întreaga lume,

Reafirmînd Declaraţia Conferinţei de la Oslo privind muniţiile cu fragmentare, prin care, printre altele, Statele au recunoscut consecinţele grave cauzate de folosirea muniţiilor cu fragmentare şi s-au obligat ele însele să încheie în 2008 un instrument juridic obligatoriu care va interzice folosirea, producerea, transferul şi stocarea muniţiilor cu fragmentare care cauzează daune inacceptabile populaţiei civile, şi care va stabili un cadru pentru cooperarea şi asistenţa care va asigura o îngrijire corespunzătoare victimelor şi reabilitării lor, curăţirii zonelor afectate, educaţiei privind reducerea riscului şi distrugerea stocurilor,

Întărind dorinţa de a atrage toate Statele să adere la prezenta Convenţie, şi de a le determina să lucreze activ împreună pentru promovarea universalităţii sale şi implementării ei depline,

 Bazîndu-se ele însele pe principiile şi regulile dreptului internaţional umanitar, în particular pe principiul cu privire la dreptul limitat al părţilor în conflictul armat de a alege metodele sau mijloacele de atac, şi regulile prin care părţile la conflict întotdeauna vor face deosebire între populaţia civilă şi combatanţi şi între bunurile cu caracter civil şi obiectivele militare şi prin urmare vor îndrepta operaţiunile lor numai împotriva obiectivelor militare, care în conducerea operaţiunilor militare permanent să acorde grija în vederea cruţării populaţiei civile, civililor şi bunurilor cu caracter civil şi care populaţia civilă şi persoane civile în parte se bucură de protecţia generală împotriva pericolelor rezultate de operaţiunile militare,

Au convenit următoarele:

Articolul 1

Obligaţii generale şi scopul aplicării

1. Fiecare Stat Parte va ţine cont ca niciodată şi în nici o circumstanţă să nu:

a) folosească muniţii cu fragmentare;

b) dezvolte, producă, procure prin alte căi, stocheze, păstreze sau transfere către oricine, direct sau indirect, muniţii cu fragmentare;

c) asiste, încurajeze sau sprijine pe oricine s-ar angaja în orice activitate interzisă unui Stat Parte la prezenta Convenţie.

2. Paragraful 1 al prezentului Articol se aplică, mutatis mutandis, asupra bombelor mici explozive care sunt în mod special destinate pentru a fi dispersate sau lansate de la distribuitorul unit la nava aeriană.

3. Prezenta Convenţie nu se aplică minelor.

Articolul 2

Definiţii

În scopurile prezentei Convenţii:

1. “Victimele muniţiilor cu fragmentare” înseamnă toate persoanele care au fost ucise sau au suferit vătămări corporale sau psihologice, pierderi economice, limitare socială sau deteriorarea substanţială a realizării drepturilor lor cauzate de folosirea muniţiilor cu fragmentare. Ele includ acele persoane care direct au fost influenţate de muniţiile cu fragmentare, de asemenea familiile şi comunităţile lor afectate;

2. “Muniţie cu fragmentare” înseamnă o muniţie convenţională care este desemnată să împrăştie sau să elibereze submuniţii explozive fiecare cîntărind mai puţin decît 20 kilograme, şi include acele submuniţii explozive. Aceasta nu înseamnă următoarele:

a) muniţia sau submuniţia destinată să împrăştie semne luminoase, fum, pirotehnici sau imitare; sau muniţia destinată exclusiv pentru un rol militar aerian;

b) muniţia sau submuniţia destinată să producă efecte electrice sau electronice;

c) muniţia care, în scopul evitării efectelor suprafeţelor nediscriminate şi riscul provocat de submuniţiile neexplodate, are toate următoarele caracteristici:

(i) fiecare muniţie conţine mai puţin de zece submuniţii explozive;

(ii) fiecare submuniţie explozivă cîntăreşte mai mult de patru kilograme;

(iii) fiecare submuniţie explozivă este destinată pentru detectarea şi atacarea unui singur obiect ţintă;

(iv) fiecare submuniţie explozivă este echipată cu un mecanism electronic de autodistrugere;

(vi) fiecare submuniţie explozivă este echipată cu element electronic de autodezactivare.

3. “Submuniţie explozivă” înseamnă o muniţie convenţională care în scopul îndeplinirii sarcinilor sale este dispersată şi lansată de către o muniţie cu fragmentare şi este desemnată să funcţioneze de la detonarea unui încărcător exploziv înainte de, în timpul sau după Impact.

4. “Muniţie cu fragmentare eşuată” înseamnă muniţie cu fragmentare care a fost trasă, aruncată, lansată, proiectată sau aruncată altfel şi care trebuia să disperseze sau lanseze submuniţiile sale explozive, dar nu a funcţionat.

5. “Submuniţie neexplodată” înseamnă submuniţie explozivă care a fost dispersată şi lansată de către, sau altfel separată de la, muniţia cu fragmentare şi a eşuat să explodeze precum intenţiona.

6. “Muniţii cu fragmentare abandonată” înseamnă muniţii cu fragmentare sau submuniţii explozive care nu au fost folosite şi care au fost lăsate sau abandonate, şi care nu mai sunt sub controlul părţii care le-a abandonat sau le-a aruncat. Acestea pot sau nu pot fi gata pentru folosire.

7. “Resturile muniţiilor cu fragmentare” înseamnă muniţiile cu fragmentare eşuate, muniţii cu fragmentare abandonate, submuniţii neexplodate şi bombe mici neexplodate.

8. “Transferul” implică, adiţional la mutarea fizică a muniţiilor cu fragmentare în interiorul sau din teritoriul naţional, transferul de titlu şi control asupra muniţiilor cu fragmentare, dar nu implică transferul de teritorii care conţin resturi de muniţii cu fragmentare.

9. “Mecanism de autodistrugere” înseamnă un mecanism automat-funcţional încorporat care este suplimentar la mecanismul primar iniţial al muniţiei şi care asigură distrugerea muniţiei în care acesta este încorporat.

10. “Autodezactivare” înseamnă transformarea automată a muniţiei în muniţie nefuncţională, prin intermediul epuizării ireversibile a unui component, ca exemplu o baterie, care este esenţială pentru funcţionarea muniţiei.

11. “Suprafaţă contaminată cu muniţii cu fragmentare” înseamnă o suprafaţă cunoscută sau suspectată să conţină resturi de muniţii cu fragmentare.

12. “Mină” înseamnă o muniţie destinată să fie amplasată sub, pe sau în apropierea pămîntului ori a altei suprafeţe şi să fie explodată prin prezenţa, apropierea sau contactul cu o persoană sau un vehicul.

13. “Bombe explozive mici” înseamnă muniţie convenţională, cîntărind mai puţin decît 20 kilograme, care nu este autopropulsată şi care, în scopul îndeplinirii sarcinilor sale, este dispersată sau lansată de către un distribuitor şi este desemnată să funcţioneze de la detonarea unui încărcător exploziv înainte de, în timpul sau după impact.

14. “Distribuitor” înseamnă un container care este destinat să disperse sau lanseze bombele mici şi care este unit la navă aeriană în timpul dispersării sau lansării.

15. “Bombele mici neexplodate” înseamnă o bombă mică explozivă care a fost dispersată, lansată sau altfel separată de la distribuitor şi a eşuat să explodeze precum intenţiona.

Articolul 3

Depozitarea şi distrugerea stocurilor

1. Fiecare Stat Parte, în conformitate cu actele normative naţionale, va separa toate muniţiile cu fragmentare aflate sub propria jurisdicţie şi control de la muniţiile păstrate pentru folosirea operaţională şi să le marcheze în scopul distrugerii.

2. Fiecare Stat Parte se obligă să distrugă sau să asigure distrugerea tuturor muniţiilor cu fragmentare menţionate în paragraful 1 al prezentului Articol, cît mai repede posibil, dar nu mai tîrziu de opt ani după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii pentru acel Stat Parte. Fiecare Stat Parte se obligă să asigure ca metodele de distrugere să se supună standardelor internaţionale aplicabile pentru protecţia sănătăţii publice şi împrejurimii.

3. Dacă un Stat Parte consideră că nu este în stare să distrugă sau să asigure distrugerea tuturor muniţiilor cu fragmentare, menţionate în paragraful 1 al prezentului Articol, în perioada de opt ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, el poate prezenta o cerere Întrunirii Statelor Părţi sau Conferinţei de Revizuire pentru prelungirea termenului de distrugere completă a acestor muniţii cu fragmentare, pentru o perioadă de pînă la patru ani. Statul Parte poate, în circumstanţe excepţionale, să solicite extindere adiţională pînă la patru ani. Extinderea solicitată nu va depăşi numărul de ani strict necesari pentru acel Stat Parte pentru finisarea obligaţiunilor lui conform paragrafului 2 al prezentului Articol.

4. Fiecare cerere pentru o extindere va conţine:

a) durata extinderii propuse;

b) o explicaţie detaliată a extinderii propuse, inclusiv mijloacele financiare şi tehnice disponibile sau solicitate de către Statul Parte pentru distrugerea tuturor muniţiilor cu fragmentare, menţionate în paragraful 1 al prezentului Articol şi, unde este aplicabil, circumstanţele excepţionale care o justifică;

c) un plan despre modul şi perioada îndeplinirii distrugerii complete a stocurilor;

d) cantitatea şi tipul muniţiilor cu fragmentare şi submuniţiilor explozive deţinute la momentul intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru acel Stat Parte şi alte muniţii cu fragmentare adiţionale sau submuniţii explozive descoperite după intrarea în vigoare;

e) cantitatea şi tipul muniţiilor cu fragmentare şi submuniţiilor explozive distruse în perioada menţionată în paragraful 2 al prezentului Articol; şi

f) cantitatea şi tipul muniţiilor cu fragmentare şi submuniţiilor explozive care urmează a fi distruse în perioada extinderii propuse şi etapele anuale planificate pentru distrugere.

5. Întrunirea Statelor Părţi sau Conferinţa de Revizuire, luînd în consideraţie factorii menţionaţi în paragraful 4 al prezentului Articol, va analiza cererea şi va decide cu o majoritate de voturi a Statelor Părţi prezente şi votante care vor aproba cererea pentru o extindere. Statele Părţi pot decide să aprobe o extindere mai scurtă decît cea solicitată şi poate propune cote de nivel pentru extindere, ca corespunzătoare. O solicitare pentru o extindere va fi prezentată minimum cu nouă luni înainte de Întrunirea Statelor Părţi sau Conferinţei de Revizuire în care ea trebuie să fie examinată.

6. Fără a ţine cont de prevederile Articolului 1 al prezentei Convenţii, este permisă păstrarea sau obţinerea unui număr limitat de muniţii cu fragmentare şi submuniţii explozive necesare dezvoltării şi antrenamentului în detecţia muniţiilor cu fragmentare şi submuniţiilor explozive, tehnicii de lichidare sau distrugere, sau pentru dezvoltarea măsurilor contra muniţiilor cu fragmentare. Cantitatea submuniţiilor explozive păstrate sau obţinute nu va depăşi numărul minim absolut necesar în aceste scopuri.

7. Fără a ţine cont de prevederile Articolului 1 al prezentei Convenţii, este permis transferul muniţiilor cu fragmentare altui Stat Parte în scopul distrugerii, de asemenea în scopurile descrise în paragraful 6 al prezentului Articol.

8. Statele Părţi care păstrează, obţin şi transferă muniţiile cu fragmentare sau submuniţiile explozive în scopurile descrise în paragrafele 6 şi 7 ale prezentului Articol prezintă raportul detaliat privind folosirea planificată şi actuală a acestor muniţii cu fragmentare şi submuniţii explozive şi tipul lor, cantitatea şi numărul lotului. Dacă muniţiile cu fragmentare şi submuniţiile explozive sunt transmise altui Stat Parte în aceste scopuri, raportul va include referirea la partea primitoare. Astfel de raport va fi pregătit pentru fiecare an în timpul în care Statul Parte păstrează, obţine sau transferă muniţii cu fragmentare şi submuniţii explozive şi va fi transmis Secretarului General al Naţiunilor Unite nu mai tîrziu de 30 aprilie a următorului an.

Articolul 4

Lichidarea şi distrugerea resturilor muniţiilor cu fragmentare

şi educaţia privind reducerea riscului

1. Fiecare Stat Parte se obligă să lichideze sau distrugă, sau să garanteze lichidarea şi distrugerea resturilor muniţiilor cu fragmentare amplasate pe teritoriul afectat de muniţiile cu fragmentare aflate sub jurisdicţia şi controlul lor, după cum urmează:

a) în cazurile în care resturile muniţiilor cu fragmentare sunt amplasate pe teritoriul aflat sub propria jurisdicţie şi control la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru acel Stat Parte, astfel de lichidare şi distrugere va fi finisată cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 10 ani din această dată;

b) în cazurile în care, după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii pentru acel Stat Parte, muniţiile cu fragmentare au devenit resturi de muniţii cu fragmentare amplasate pe teritoriul aflat sub propria jurisdicţie şi control, astfel de lichidare şi distrugere trebuie să fie finisată cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 10 ani după încetarea ostilităţilor active în timpul cărora aceste muniţii cu fragmentare au devenit resturi de muniţii cu fragmentare; şi

c) după îndeplinirea oricărei dintre obligaţiunile sale, menţionate în subparagrafele a) şi b) ale prezentului paragraf, acel Stat Parte va face o declaraţie de respectare pentru următoarea Întrunire a Statelor Părţi.

2. Întru realizarea obligaţiunilor sale conform paragrafului 1 al prezentului Articol, luînd în consideraţie prevederile Articolului 6 al prezentei Convenţii privind cooperarea şi asistenţa internaţională, fiecare Stat Parte, cît mai curînd posibil, va lua următoarele măsuri:

a) va analiza, aprecia şi înregistra ameninţările generate de resturile muniţiilor cu fragmentare, depunînd toate eforturile pentru identificarea tuturor muniţiilor cu fragmentare de pe suprafeţele afectate aflate sub propria jurisdicţie sau control;

b) va aprecia şi determina nivelul necesităţilor prioritare în vederea marcării, protecţiei populaţiei civile, lichidării sau distrugerii, şi va lua măsuri pentru mobilizarea resurselor şi elaborarea planului naţional privind realizarea acestor activităţi, construind, acolo unde este necesar, în baza structurilor, experienţelor şi metodologiilor existente;

c) va lua toate măsurile posibile pentru a asigura ca toate muniţiile cu fragmentare de pe suprafeţele afectate aflate sub propria jurisdicţie sau control sunt marcate pe perimetru, monitorizate şi protejate cu îngrădire sau alte metode pentru a asigura excluderea efectivă a populaţiei civile. Semnele de avertizare bazate pe metodele de marcare prompt recunoscute de către comunitatea afectată trebuie să fie utilizate în marcarea suprafeţelor suspectate riscante. Semnele şi alte marcatoare pentru împrejmuirea suprafeţelor riscante trebuie, în măsura posibilităţilor, să fie vizibile, clare, durabile şi rezistente la afectele mediului înconjurător şi trebuie să fie identificat în mod clar care parte a perimetrului marcat este în interiorul suprafeţei afectate de muniţiile cu fragmentare şi care parte este considerată protejată;

d) va lichida şi distruge toate resturile muniţiilor cu fragmentare amplasate pe suprafeţele aflate sub propria jurisdicţie sau control; şi

e) va realiza educaţia privind riscul pentru garantarea înţelegerii de către populaţia civilă, care locuieşte pe sau în apropierea teritoriului afectat de muniţiile cu fragmentare, a riscurilor provocate de astfel de resturi.

3. La realizarea activităţilor menţionate în paragraful 2 al prezentului Articol, fiecare Stat Parte va ţine cont de standardele internaţionale, inclusiv Standardele Internaţionale de Acţiune Împotriva Minelor (IMAS).

4. Acest paragraf se va aplica în cazurile în care muniţiile cu fragmentare au fost folosite sau abandonate de către Statul Parte, pînă la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii pentru acel Stat Parte şi au devenit resturi de muniţii cu fragmentare amplasate pe suprafeţele aflate sub jurisdicţia sau controlul altui Stat Parte în momentul intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru cel din urmă.

a) În aşa cazuri, la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii pentru ambele State Părţi, cel dintîi Stat Parte este puternic încurajat să asigure, în măsură să o facă, asistenţă tehnică, financiară, materială şi resurse umane, pentru cel de-al doilea Stat Parte, fie prin înţelegere mutuală bilaterală sau prin a treia parte, inclusiv prin sistemul Naţiunilor Unite sau alte organizaţii relevante, pentru facilitarea marcării, lichidării sau distrugerii unor astfel de resturi de muniţii cu fragmentare.

b) Asemenea asistenţă va include, unde există, informaţia privind tipul şi cantităţile muniţiilor cu fragmentare folosite, amplasarea exactă a muniţiilor cu fragmentare găsite şi suprafeţele ştiute pe care sunt amplasate resturile muniţiilor cu fragmentare.

5. Dacă Statul Parte este încrezut că el nu va fi putea lichida şi distruge ori asigura lichidarea sau distrugerea tuturor resturilor muniţiilor cu fragmentare menţionate în paragraful 1 al prezentului Articol, în zece ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii pentru acel Stat Parte, el poate prezenta o cerere către Întrunirea Statelor Părţi sau Conferinţei de Revizuire pentru o extindere a termenului-limită pentru finisarea lichidării sau distrugerii asemenea resturi de muniţii cu fragmentare pe o perioadă de pînă la cinci ani. Extinderea solicitată nu va depăşi numărul de ani strict necesari pentru acel Stat Parte pentru finisarea obligaţiunilor lui conform paragrafului 1 al prezentului Articol.

6. Cererea pentru o extindere va fi prezentată către Întrunirea Statelor Părţi sau Conferinţei de Revizuire înaintea expirării perioadei menţionate în paragraful 1 al prezentului Articol pentru acel Stat Parte. Fiecare cerere va fi prezentată cu minimum nouă luni înainte de Întrunirea Statelor Părţi sau Conferinţei de Revizuire la care aceasta va fi examinată. Fiecare cerere va conţine:

a) durata extinderii propuse;

b) o explicaţie detaliată a motivelor pentru extinderea propusă, inclusiv mijloacele financiare şi tehnice disponibile pentru Statul Parte sau necesare pentru lichidarea sau distrugerea tuturor resturilor muniţiilor cu fragmentare, în perioada extinderii propuse;

c) pregătirea lucrului viitor şi statutul lucrului deja realizat în baza lichidării naţionale şi programelor de deminare în timpul perioadei iniţiale de zece ani menţionate în paragraful 1 al prezentului Articol şi tuturor extinderilor ulterioare;

d) suprafaţa totală care conţine resturi de muniţii cu fragmentare în momentul intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru acel Stat Parte şi alte suprafeţe adiţionale care conţin resturi de muniţii cu fragmentare descoperite după această intrare în vigoare;

e) suprafaţa totală care conţine resturi de muniţii cu fragmentare lichidate după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii;

f) suprafaţa totală care conţine resturi de muniţii cu fragmentare rămase a fi lichidate în timpul extinderii propuse;

g) circumstanţele care au împiedicat posibilitatea Statului Parte de a distruge toate resturile muniţiilor cu fragmentare amplasate pe teritoriul aflat sub propria jurisdicţie şi control în perioada iniţială de zece ani, menţionată în paragraful 1 al prezentului Articol, şi acelea care pot împiedica această posibilitate în perioada extinderii propuse;

h) circumstanţele cu caracter umanitar, social, economic şi mediul ambiant care au determinat extinderea propusă; şi

i) oricare altă informaţie relevantă la cererea pentru extinderea propusă.

7. Întrunirea Statelor Părţi sau Conferinţa de Revizuire, luînd în consideraţie factorii menţionaţi în paragraful 6 al prezentului Articol, inclusiv, printre altele, cantitatea resturilor muniţiilor cu fragmentare raportate, va analiza cererea şi va decide cu o majoritate de voturi ale Statelor Părţi prezente şi care vor aproba cererea pentru o prelungire. Statele Părţi pot decide să aprobe o extindere mai scurtă decît cea solicitată şi pot propune cote de nivel pentru extindere, ca corespunzătoare.

8. O astfel de extindere poate fi reînnoită pe o perioadă pînă la cinci ani după prezentarea unei noi cereri, în conformitate cu paragrafele 5, 6 şi 7 ale prezentului Articol. În cererea pentru o viitoare extindere Statul Parte va prezenta informaţii adiţionale relevante privind ceea ce a fost efectuat în perioada extinderii anterioare acordate conform prezentului Articol.

Articolul 5

Asistenţa victimelor

1. Fiecare Stat Parte, cu respectul faţă de victimele muniţiilor cu fragmentare din zonele aflate sub jurisdicţia şi controlul lor, în conformitate cu dreptul internaţional umanitar aplicabil şi drepturile omului, adecvat va acorda asistenţă bazîndu-se pe egalitatea de vîrstă şi gen, inclusiv îngrijirea medicală, reabilitarea şi suportul psihologic, de asemenea asistenţa pentru integrarea lor socială şi economică. Fiecare Stat Parte va depune efort pentru colectarea datelor de încredere relevante cu respectarea victimelor muniţiilor cu fragmentare.

2. Întru realizarea obligaţiunilor stipulate în paragraful 1 al prezentului Articol fiecare Stat Parte va:

a) evalua necesităţile victimelor muniţiilor cu fragmentare;

b) dezvolta, implementa şi pune în vigoare legile naţionale necesare şi strategiile;

c) dezvolta planul naţional şi aproba bugetul, inclusiv va determina termenul-limită pentru îndeplinirea acestor activităţi, în vederea integrării lor în limitele şi mecanismele naţionale deja existente, referitoare la invaliditate, dezvoltare şi drepturile omului, totodată respectînd rolul şi contribuţia specifică a subiecţilor corespunzători;

d) întreprinde paşi pentru mobilizarea naţională şi resursele internaţionale;

e) nu va face discriminare în privinţa sau între victimele muniţiilor cu fragmentare, sau între victimele muniţiilor cu fragmentare şi cei care au avut de suferit vătămări sau invaliditate din alte cauze; diferenţa în tratament poate fi bazată numai pe necesităţile medicale, reabilitare, psihologice sau social-economice;

f) consulta minuţios şi comporta activ cu victimele muniţiilor cu fragmentare şi organizaţiile care le reprezintă;

g) crea în structura Guvernului centrul pentru coordonarea problemelor referitoare la implementarea prezentului Articol; şi

h) tinde să folosească principiile de îndrumare relevante şi practicile bune incluse în sfera îngrijirii medicale, reabilitării şi suportului psihologic, de asemenea integrării sociale şi economice.

Articolul 6

Cooperarea internaţională şi asistenţa

1. În conformitate cu obligaţiile reieşite din prezenta Convenţie fiecare Stat Parte are dreptul de a solicita şi primi asistenţă.

2. Fiecare Stat Parte, în măsură să o facă, va acorda asistenţă tehnică, materială şi financiară Statelor Părţi afectate de muniţiile cu fragmentare, în scopul implementării obligaţiunilor prezentei Convenţii. Această asistenţă poate fi acordată, printre altele, prin sistemul Naţiunilor Unite, prin organizaţiile sau instituţiile internaţionale, regionale sau naţionale, organizaţiile non-guvernamentale sau instituţii, pe baze bilaterale.

3. Fiecare Stat Parte se obligă să contribuie, şi are dreptul să participe, pe cît mai mult posibil, la schimburile de echipament şi informaţii tehnice şi ştiinţifice legate de implementarea prezentei Convenţii. Statele Părţi nu vor impune revizuirea restricţiilor privind furnizarea şi primirea echipamentelor de deminare şi altor echipamente asemănătoare şi informaţiile tehnologice relative cu scopuri umanitare.

4. Adiţional la îndeplinirea unor sau altor obligaţiuni, care el le poate avea în conformitate cu paragraful 4 al Articolului 4 al prezentei Convenţii, fiecare Stat Parte în măsură să o facă, va acorda asistenţă în vederea lichidării şi distrugerii resturilor muniţiilor cu fragmentare şi prezintă informaţia privind diversele mijloace şi metode referitoare la lichidarea muniţiilor cu fragmentare, precum şi lista experţilor, agenţiilor specializate şi centrului naţional de contact, care se ocupă de lichidarea şi distrugerea resturilor muniţiilor cu fragmentare şi realizării activităţilor relatate.

5. Fiecare Stat Parte, în măsură să o facă, va acorda asistenţă în vederea distrugerii stocurilor muniţiilor cu fragmentare, şi de asemenea va acorda asistenţă în vederea identificării, aprecierii şi repartizării pe nivele necesităţile prioritare şi măsurile practice în vederea marcării, educaţiei în privinţa reducerii riscului, protecţiei populaţiei civile, precum şi lichidării şi distrugerii în modul prevăzut în articolul 4 al prezentei Convenţii.

6. În cazurile în care, după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, muniţiile cu fragmentare, amplasate pe teritoriul sub jurisdicţia sau controlul Statului Parte, vor deveni resturi ale muniţiilor cu fragmentare, fiecare Stat Parte, în măsură să o facă, va acorda în mod de urgenţă asistenţă imediată Statului Parte afectat.

7. Fiecare Stat Parte, în măsură să o facă, va acorda asistenţă în vederea implementării obligaţiunilor menţionate în Articolul 5 al prezentei Convenţii, în mod corespunzător să acorde asistenţă cu respectarea egalităţii de vîrstă şi gen, inclusiv îngrijirea medicală, reabilitarea şi suportul psihologic, de asemenea asigurarea integrării sociale şi economice a victimelor muniţiilor cu fragmentare. Această asistenţă va fi acordată, printre altele, prin sistemul Naţiunilor Unite, instituţiilor sau organizaţiilor internaţionale, regionale sau naţionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, Societăţilor naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi Federaţia lor Internaţională, organizaţiilor nonguvernamentale, sau pe baze bilaterale.

8. Fiecare Stat Parte, în măsură să o facă, va acorda asistenţă în scopul contribuirii la restabilirea economică şi socială necesară ca rezultat a folosirii muniţiilor cu fragmentare în Statele Părţi afectate.

9. Fiecare Stat Parte, în măsură să o facă, poate contribui la fondurile mutuale relevante pentru a facilita acordarea asistenţei în conformitate cu prezentul Articol.

10. Fiecare Stat Parte care solicită şi primeşte asistenţă va lua toate măsurile corespunzătoare, în scopul facilitării implementării efective şi la timp a prezentei Convenţii, inclusiv facilitarea intrării şi ieşirii a personalului, materialelor şi echipamentului, prin metoda compatibilă cu legislaţia şi actele normative naţionale, luînd în consideraţie buna practică internaţională.

11. Fiecare Stat Parte, în scopul elaborării planului naţional de acţiuni, poate cere sistemului Naţiunilor Unite, organizaţiilor regionale, altor State Părţi sau altor instituţii interguvernamentale sau nonguvernamentale asistenţă autorităţilor sale pentru determinarea, printre altele, a:

a) naturii şi dimensiunilor resturilor muniţiilor cu fragmentare amplasate pe teritoriul aflat sub jurisdicţia şi controlul lor;

b) resurselor financiare, tehnice şi umane, care sunt necesare pentru implementarea planului;

c) timpului necesar pentru lichidarea şi distrugerea tuturor resturilor muniţiilor cu fragmentare amplasate pe teritoriile aflate sub jurisdicţia sau controlul lor;

d) programelor de educaţie privind reducerea riscului şi activităţilor adiacente de reducere a incidentelor de rănire sau deces cauzate de resturile muniţiilor de fragmentare;

e) asistenţei pentru victimele muniţiilor cu fragmentare; şi

f) coordonării relaţiilor între Guvernele Statelor Părţi interesate şi structurile guvernamentale, interguvernamentale sau non-guvernamentale relevante, care vor participa la implementarea planului.

12. Fiecare Stat Parte, care a acordat sau a primit asistenţă, în conformitate cu prevederile prezentului Articol, va coopera în vederea asigurării complete şi la timp a implementării programelor coordonate de asistenţă.

Articolul 7

Măsuri de transparenţă

1. Fiecare Stat Parte va raporta Secretarului General al Naţiunilor Unite, cît mai repede posibil, şi în orice eventualitate nu mai tîrziu de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii din partea Statului Parte despre:

a) măsurile naţionale de implementare stabilite în Articolul 9 al prezentei Convenţii;

b) toate muniţiile cu fragmentare, inclusiv submuniţiile explozive, prevăzute în paragraful 1 al Articolului 3 al prezentei Convenţii, cu includerea datelor despre tipul lor, cantitatea şi, dacă este posibil, numărul lotului fiecărui tip;

c) caracteristicile tehnice ale fiecărui tip de muniţii cu fragmentare produse de către acel Stat Parte anterior intrării în vigoare pentru el a prezentei Convenţii, în măsura în care acest lucru este cunoscut, şi muniţiile cu fragmentare, care la moment se află în propria proprietate sau posesie, asigurînd, atunci cînd este rezonabil posibil, a unei astfel de informaţie care poate crea facilităţi la identificarea şi lichidarea muniţiilor cu fragmentare, în cel mai rău caz, această informaţie va include datele privind dimensiunile, focosul, explozibilul conţinut, metalul conţinut, fotografii color şi alte date, care ar putea facilita lichidarea resturilor muniţiilor cu fragmentare.

d) statutul şi progresul programelor legate de conversie sau desfiinţare a facilităţilor de producere a muniţiilor cu fragmentare;

e) starea şi progresul îndeplinirii programelor în vederea distrugerii muniţiilor cu fragmentare, inclusiv submuniţiile explozive, în conformitate cu Articolul 3 al prezentei Convenţii, care include detalii legate de metodele de distrugere ce vor fi utilizate, locul amplasării obiectelor pentru distrugere, precum şi normele de securitate şi ecologice, necesare a fi respectate;

f) tipurile şi cantităţile muniţiilor cu fragmentare, inclusiv submuniţiile explozive, distruse în conformitate cu Articolul 3 al prezentei Convenţii, inclusiv detalii legate de metodele de distrugere folosite, locul amplasării obiectelor pentru distrugere, normele de securitate şi ecologice, necesare a fi respectate;

g) stocurile muniţiilor cu fragmentare, inclusiv submuniţiile explozive, descoperite după înştiinţarea privind finisarea realizării programului menţionat în subparagraful (e) al prezentului paragraf, şi planurile pentru distrugerea lor în conformitate cu Articolul 3 al prezentei Convenţii;

h) în măsura posibilităţii, mărimea şi amplasarea tuturor muniţiilor cu fragmentare în zonele afectate aflate sub propria jurisdicţie şi control, şi includerea mai multor detalii posibile privind tipurile şi cantitatea resturilor muniţiilor cu fragmentare în fiecare suprafaţă asemănătoare şi unde au fost folosite;

i) starea şi progresul îndeplinirii programelor în vederea lichidării şi distrugerii tuturor tipurilor şi cantităţilor resturilor muniţiilor cu fragmentare, lichidate şi distruse în conformitate cu Articolul 4 al prezentei Convenţii, inclusiv informaţia despre mărimea şi amplasarea tuturor muniţiilor cu fragmentare în zonele afectate curăţite şi datele privind cantităţile fiecărui tip al resturilor muniţiilor cu fragmentare care au fost curăţite şi distruse;

j) măsurile luate în vederea educaţiei privind reducerea riscului şi în particular avertizarea imediată şi efectivă a populaţiei civile care locuieşte în zonele afectate de muniţiile cu fragmentare aflate sub jurisdicţie sau controlul lor;

k) starea şi procesul îndeplinirii obligaţiunilor sale conform articolului 5 al prezentei Convenţii în vederea acordării asistenţei necesare cu respectarea egalităţii de vîrstă şi gen, inclusiv îngrijirea medicală, reabilitarea şi suportul psihologic, de asemenea asigurarea integrării sociale şi economice a victimelor muniţiilor cu fragmentare şi colectarea datelor relevante sigure cu respectarea victimelor muniţiilor cu fragmentare;

l) denumirea şi punctele de contact ale instituţiilor împuternicite pentru prezentarea informaţiei şi realizarea măsurilor descrise în prezentul paragraf;

m) volumul resurselor naţionale, inclusiv financiare, materiale sau echivalente, alocate pentru implementarea Articolelor 3, 4 şi 5 ale prezentei Convenţii;

n) volumul, tipul şi destinaţia cooperării internaţionale şi asistenţei acordate în conformitate cu Articolul 6 al prezentei Convenţii.

2. Informaţiile furnizate în concordanţă cu prezentul Articol vor fi transmise de către Statele Părţi anual, acoperind perioada anului trecut şi vor fi raportate Secretarului General al Naţiunilor Unite nu mai tîrziu de 30 aprilie al fiecărui an.

3. Secretarul General al Naţiunilor Unite va transmite toate aceste rapoarte primite către Statele Părţi.

Articolul 8

Facilităţi şi clarificări de conformitate

1. Statele Părţi sunt de acord să se consulte şi să coopereze între ele în legătură cu implementarea prevederilor prezentei Convenţii, şi să lucreze împreună în spiritul cooperării pentru a facilita conformarea tuturor Statelor Părţi la obligaţiile ce le revin conform prezentei Convenţii.

2. Dacă unul sau mai multe State Părţi doresc să clarifice şi să găsească răspunsuri referitoare la problemele ce ţin de conformarea cu prevederile prezentei Convenţii de către un alt Stat Parte, acestea pot transmite Secretarului General al Naţiunilor Unite o cerere de clarificare a problemelor legate de Statul Parte respectiv. O asemenea cerere va fi însoţită de toate informaţiile necesare. Fiecare Stat Parte se va abţine de la asemenea cereri de clarificare nefondate pentru a se evita abuzurile. Un Stat Parte, care a recepţionat o astfel de cerere de clarificare, va transmite, către Secretarul General al Naţiunilor Unite, în decurs de 28 de zile de la transmiterea cererii Statului Parte, toate informaţiile care ar putea asigura clarificarea acestor probleme.

3. Dacă Statul Parte, care a solicitat lămuriri, nu primeşte răspunsul prin Secretarul General al Naţiunilor Unite în decursul acestei perioade de timp, sau termenele răspunsului la cererea de clarificare sunt nesatisfăcătoare, acesta poate transmite aceste probleme prin Secretarul General al Naţiunilor Unite către următoarea Întrunire a Statelor Părţi. Secretarul General al Naţiunilor Unite va transmite datele, însoţite de toate informaţiile pertinente legate de acestea şi de cererea de clarificare către toate Statele Părţi. Toate aceste informaţii vor fi prezentate Statului Parte către care este adresată cererea aceasta, avînd dreptul la răspuns.

4. În timpul convocării oricărei întîlniri a Statelor Părţi, oricare dintre Statele Părţi implicate pot cere Secretarului General al Naţiunilor Unite să-şi exercite bunele sale oficii pentru a facilita clarificarea cererii respective.

5. Dacă problema este adusă la cunoştinţa Reuniunii Statelor Părţi în conformitate cu paragraful 3 al prezentului Articol, atunci ea va stabili în primul rînd dacă este necesară examinarea ulterioară a problemei, luînd în consideraţie toată informaţia prezentată de Statele Părţi interesate. În cazul luării deciziei privind examinarea ei, Reuniunea Statelor Părţi poate sugera Statelor Părţi interesate căile şi modalităţile pentru o clarificare şi rezolvare a problemei examinate, inclusiv iniţierea procedurilor corespunzătoare în conformitate cu dreptul internaţional. În cazul în care se va determina că problema examinată a apărut în urma circumstanţelor independent de Statul Parte solicitant, Reuniunea Statelor Părţi poate recomanda măsuri imediate, incluzînd aplicarea măsurilor comune prevăzute în Articolul 6 al prezentei Convenţii.

6. Adiţional la procedurile prevăzute de paragrafele 2–5 ale prezentului Articol, Reuniunea Statelor Părţi poate emite decizia privind adoptarea altor asemenea proceduri generale sau mecanismele specifice pentru clarificarea întrebărilor referitoare la respectarea, incluzînd circumstanţele, şi rezolvarea cazurilor nerespectării prevederilor prezentei Convenţii, considerîndu-le necesare.

Articolul 9

Măsurile naţionale de aplicare

Fiecare Stat Parte va lua toate măsurile potrivite legale, administrative şi alte măsuri pentru implementarea prezentei Convenţii, incluzînd impunerea de sancţiuni penale, pentru a preveni şi împiedica orice activitate interzisă unui Stat Parte de prezenta Convenţie, înfăptuită de persoane sau pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sau controlul acestuia.

Articolul 10

Rezolvarea diferendelor

1. Cînd diferendul apare între două sau mai multe State Părţi referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, Statele Părţi implicate se vor consulta împreună în vederea rezolvării expeditive a diferendului prin negocieri sau prin orice alt mijloc paşnic la alegerea lor, inclusiv prin recurgerea la Reuniunea Statelor Părţi şi prin adresarea către Curtea Internaţională de Justiţie în conformitate cu Statutul Curţii.

2. Reuniunea Statelor Părţi poate contribui la rezolvarea acestor dispute prin orice măsură considerată oportună, inclusiv oferirea bunelor sale oficii, chemînd apoi Statele Părţi interesate să pornească procedurile de armonizare a punctelor proprii de vedere şi să recunoască o perioadă-limită pentru procedura de înţelegere.

Articolul 11

Reuniunile Statelor Părţi

1. Statele Părţi se vor întruni regulat pentru a discuta, la necesitate, de a lua decizii asupra oricărei probleme referitoare la aplicarea sau implementarea prezentei Convenţii, inclusiv:

a) modul de operare şi Statutul prezentei Convenţii;

b) probleme legate de rapoartele prezentate în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii;

c) cooperarea şi asistenţa internaţională în concordanţă cu articolul 6 al prezentei Convenţii;

d) dezvoltarea tehnologiilor de lichidare a resturilor muniţiilor cu fragmentare;

e) supunerea Statelor Părţi în conformitate cu Articolele 8 şi 10 ale prezentei Convenţii; şi

f) supunerea Statelor Părţi aşa cum este prevăzută în Articolele 3 şi 4 ale prezentei Convenţii.

2. Prima Reuniune a Statelor Părţi va fi convenită de Secretarul General al Naţiunilor Unite după un an de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. Următoarele reuniuni vor fi convenite de Secretarul General al Naţiunilor Unite anual pînă la prima Conferinţă de Revizuire.

3. Statele nepărţi la prezenta Convenţie, la fel ca şi Naţiunile Unite, alte organizaţii sau instituţii internaţionale relevante, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi organizaţii nonguvernamentale relevante pot fi invitate să participe la aceste întîlniri ca observatori, în conformitate cu Regulile de procedură stabilite.

Articolul 12

Conferinţele de Revizuire

1. O Conferinţă de Revizuire va fi convenită de Secretarul General al Naţiunilor Unite la cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. Următoarele Conferinţe de Revizuire vor fi convenite de Secretarul General al Naţiunilor Unite, dacă i se va cere acest lucru din partea unuia sau mai multor State Părţi, ţinînd cont de faptul că intervalul dintre Conferinţele de Revizuire nu va fi în nici un caz mai mic de cinci ani. Toate Statele Părţi ale prezentei Convenţii vor fi invitate la fiecare din Conferinţele de Revizuire.

2. Scopul Conferinţei de Revizuire va fi:

a) revederea modului de operare şi Statutului prezentei Convenţii;

b) luarea în considerare a necesităţii şi intervalelor dintre viitoarele Reuniuni ale Statelor Părţi, la care se referă paragraful 2 al Articolului 11 al prezentei Convenţii; şi

c) luarea deciziilor de supunere a Statelor Părţi, în conformitate cu Articolele 3 şi 4 ale prezentei Convenţii.

3. Statele nepărţi la prezenta Convenţie, la fel ca şi Naţiunile Unite, alte organizaţii sau instituţii internaţionale relevante, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi organizaţii nonguvernamentale relevante pot fi invitate să participe la fiecare Conferinţă de Revizuire ca observatori, în conformitate cu Regulile de Procedură aprobate.

Articolul 13

Amendamente

1. În orice moment, după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, orice Stat Parte poate propune amendamente la prezenta Convenţie. Orice propunere pentru un amendament va fi comunicată Secretarului General al Naţiunilor Unite, care o va transmite tuturor Statelor Părţi pentru a-şi determina punctele de vedere asupra acestuia, pînă cînd se va întruni Conferinţa de Amendare, care să ia în considerare propunerea. Dacă majoritatea Statelor Părţi notifică Secretarul General al Naţiunilor Unite, nu mai tîrziu de 90 de zile după ce propunerea a fost circulată, că sprijină viitoarea luare în considerare a acesteia, Secretarul General al Naţiunilor Unite va convoca Conferinţa de Amendare, la care vor fi invitate toate Statele Părţi.

2. Statele nepărţi la prezenta Convenţie, la fel ca şi Naţiunile Unite, alte organizaţii internaţionale sau instituţii relevante, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi organizaţiile nonguvernamentale relevante, vor fi invitate să participe la fiecare Conferinţă de Amendare ca observatori, în conformitate cu Regulile de Procedură aprobate.

3. Conferinţa de Amendare va avea loc imediat după Reuniunea Statelor Părţi sau Conferinţa de Revizuire a Statelor Părţi, iar dacă mai mult decît majoritatea Statelor Părţi o cere, chiar mai devreme.

4. Orice amendament la prezenta Convenţie va fi adoptat cu o majoritate de două treimi din Statele Părţi prezente şi votante la Conferinţa de Amendare. Depozitarul va comunica orice amendament, adoptat astfel, tuturor Statelor.

5. Un amendament la prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru Statele Părţi, care au acceptat amendamentul din data depozitării instrumentelor de acceptare de către majoritatea Statelor care au fost Părţi la data adoptării amendamentului. De aceea, acesta va intra în vigoare pentru orice Stat Parte pe data la care acesta îşi depune propriile instrumente de acceptare.

Articolul 14

Costuri şi sarcini administrative

1. Costurile Reuniunilor Statelor Părţi, Conferinţelor de Revizuire şi Conferinţelor de Amendare vor fi suportate de Statele Părţi şi Statele nepărţi la prezenta Convenţie participante la acestea, în conformitate cu scala de evaluare şi ajustare imediată a Naţiunilor Unite.

2. Costurile utilizate de Secretarul General al Naţiunilor Unite, în conformitate cu Articolele 7 şi 8 ale prezentei Convenţii vor fi suportate de către Statele Părţi, în conformitate cu scala de evaluare şi ajustare imediată a Naţiunilor Unite.

3. Realizarea sarcinilor administrative de către Secretarul General al Naţiunilor Unite, puse pe seama lui sau a ei conform prezentei Convenţii, se va efectua în conformitate cu mandatul Naţiunilor Unite.

Articolul 15

Semnarea

Prezenta Convenţie, adoptată la Dublin la 30 mai 2008, va fi deschisă pentru semnare la Oslo pentru toate Statele la 3 decembrie 2008 şi ulterior la Cartierul General al Naţiunilor Unite din New York pînă la intrarea în vigoare a acesteia.

Articolul 16

Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare

1. Prezenta Convenţie este subiect de ratificare, acceptare sau aprobare de către Semnatari.

2. Va fi deschisă pentru aderare către fiecare Stat care nu a semnat Convenţia.

3. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse la depozitar.

Articolul 17

Intrarea în vigoare

1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a şasea lună după luna în care cel de-al 30-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare a fost depozitat.

2. Pentru orice Stat care va depune instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare după data la care a fost depozitat cel de-al 30-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a şasea lună după data la care acel Stat a depus propriile instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

Articolul 18

Aplicarea prevederilor

Orice Stat poate, la data propriei ratificări, acceptări, aprobări sau aderări, să declare că va aplica prevederile paragrafului 1 al Articolului 1 al prezentei Convenţii pe perioada intrării în vigoare pentru acest Stat.

Articolul 19

Rezerve

Articolele prezentei Convenţii nu vor face obiectul rezervelor.

Articolul 20

Durata şi denunţarea

1. Prezenta Convenţie va avea o durată nelimitată.

2. Fiecare Stat Parte, în exercitarea propriei suveranităţi naţionale, va avea dreptul să denunţe prezenta Convenţie. Acesta va notifica o asemenea denunţare către toate Statele Părţi, depozitarului şi Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Un asemenea instrument de denunţare va include toate explicaţiile şi motivaţiile rezonabile ale denunţării.

3. O asemenea denunţare va avea efecte numai după cea de-a şasea lună de la depunerea instrumentului de denunţare la depozitar. Dacă, oricum, la expirarea acelei perioade de şase luni, Statul Parte care denunţă este angajat în conflict armat, această denunţare nu va avea efecte înainte de sfîrşitul conflictului.

Articolul 21

Relaţiile cu statele nepărţi la prezenta Convenţie

1. Fiecare Stat Parte va încuraja Statele nepărţi la prezenta Convenţie să ratifice, accepte, aprobe sau adere la prezenta Convenţie, cu scopul de a atrage toate statele să se alipească la prezenta Convenţie.

2. Fiecare Stat Parte va notifica guvernele Statelor nepărţi la prezenta Convenţie şi menţionate în punctul 3 al prezentului Articol, despre obligaţiile lor care reies din prezenta Convenţie, va promova normele stabilite de ea şi va depune toate eforturile întru convingerea Statelor nepărţi la prezenta Convenţie de a refuza folosirea muniţiilor cu fragmentare.

3. Fără a ţine cont de prevederile Articolului 1 al prezentei Convenţii şi în conformitate cu dreptul internaţional, Statele Părţi, personalul lor militar sau cetăţenii lor, pot participa în cooperarea şi operaţiunile militare cu Statele nepărţi la prezenta Convenţie, care s-ar angaja în activităţile interzise unui State Parte.

4. Nimic din paragraful 3 al prezentului Articol nu va împuternici Statele Părţi:

a) să dezvolte, producă sau prin alte metode să obţină muniţii cu fragmentare;

b) însuşi să stocheze sau să transfere muniţiile cu fragmentare;

c) însuşi să folosească muniţiile cu fragmentare; ori

d) să solicite în mod clar folosirea muniţiilor cu fragmentare în cazurile în care alegerea folosirii muniţiilor este în controlul lui exclusiv.

Articolul 22

Depozitarul

Secretarul General al Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei Convenţii.

Articolul 23

Texte autentice

Textele în limbile arabică, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă ale prezentei Convenţii vor fi egal autentice.

CONVENTION

on Cluster Munitions,

adopted in Dublin on 30 May 2008

The States Parties to this Convention,

Deeply concerned that civilian populations and individual civilians continue to bear the brunt of armed conflict,

Determined to put an end for all time to the suffering and casualties caused by cluster munitions at the time of their use, when they fail to function as intended or when they are abandoned,

Concerned that cluster munition remnants kill or maim civilians, including women and children, obstruct economic and social development, including through the loss of livelihood, impede post-conflict rehabilitation and reconstruction, delay or prevent the return of refugees and internally displaced persons, can negatively impact on national and international peace-building and humanitarian assistance efforts, and have other severe consequences that can persist for many years after use,

Deeply concerned also at the dangers presented by the large national stockpiles of cluster munitions retained for operational use and determined to ensure their rapid destruction,

Believing it necessary to contribute effectively in an efficient, coordinated manner to resolving the challenge of removing cluster munition remnants located throughout the world, and to ensure their destruction,

Determined also to ensure the full realisation of the rights of all cluster munition victims and recognising their inherent dignity,

Resolved to do their utmost in providing assistance to cluster munition victims, including medical care, rehabilitation and psychological support, as well as providing for their social and economic inclusion,

Recognising the need to provide age- and gender-sensitive assistance to cluster munition victims and to address the special needs of vulnerable groups,

Bearing in mind the Convention on the Rights of Persons with Disabilities which, inter alia, requires that States Parties to that Convention undertake to ensure and promote the full realisation of all human rights and fundamental freedoms of all persons with disabilities without discrimination of any kind on the basis of disability,

Mindful of the need to coordinate adequately efforts undertaken in various fora to address the rights and needs of victims of various types of weapons, and resolved to avoid discrimination among victims of various types of weapons,

Reaffirming that in cases not covered by this Convention or by other international agreements, civilians and combatants remain under the protection and authority of the principles of international law, derived from established custom, from the principles of humanity and from the dictates of public conscience,

Resolved also that armed groups distinct from the armed forces of a State shall not, under any circumstances, be permitted to engage in any activity prohibited to a State Party to this Convention,

Welcoming the very broad international support for the international norm prohibiting anti-personnel mines, enshrined in the 1997 Convention on the Prohibition of the Use, Stockpiling, Production and Transfer of Anti-Personnel Mines and on Their Destruction,

Welcoming also the adoption of the Protocol on Explosive Remnants of War, annexed to the Convention on Prohibitions or Restrictions on the Use of Certain Conventional Weapons Which May be Deemed to be Excessively Injurious or to Have Indiscriminate Effects, and its entry into force on 12 November 2006, and wishing to enhance the protection of civilians from the effects of cluster munition remnants in post-conflict environments,

Bearing in mind also United Nations Security Council Resolution 1325 on women, peace and security and United Nations Security Council Resolution 1612 on children in armed conflict,

Welcoming further the steps taken nationally, regionally and globally in recent years aimed at prohibiting, restricting or suspending the use, stockpiling, production and transfer of cluster munitions,

Stressing the role of public conscience in furthering the principles of humanity as evidenced by the global call for an end to civilian suffering caused by cluster munitions and recognising the efforts to that end undertaken by the United Nations, the International Committee of the Red Cross, the Cluster Munition Coalition and numerous other non-governmental organisations around the world,

Reaffirming the Declaration of the Oslo Conference on Cluster Munitions, by which, inter alia, States recognised the grave consequences caused by the use of cluster munitions and committed themselves to conclude by 2008 a legally binding instrument that would prohibit the use, production, transfer and stockpiling of cluster munitions that cause unacceptable harm to civilians, and would establish a framework for cooperation and assistance that ensures adequate provision of care and rehabilitation for victims, clearance of contaminated areas, risk reduction education and destruction of stockpiles,

Emphasising the desirability of attracting the adherence of all States to this Convention, and determined to work strenuously towards the promotion of its universalisation and its full implementation,

Basing themselves on the principles and rules of international humanitarian law, in particular the principle that the right of parties to an armed conflict to choose methods or means of warfare is not unlimited, and the rules that the parties to a conflict shall at all times distinguish between the civilian population and combatants and between civilian objects and military objectives and accordingly direct their operations against military objectives only, that in the conduct of military operations constant care shall be taken to spare the civilian population, civilians and civilian objects and that the civilian population and individual civilians enjoy general protection against dangers arising from military operations,

HAVE AGREED as follows:

Article 1

General obligations and scope of application

1. Each State Party undertakes never under any circumstances to:

(a) Use cluster munitions;

(b) Develop, produce, otherwise acquire, stockpile, retain or transfer to anyone, directly or indirectly, cluster munitions;

(c) Assist, encourage or induce anyone to engage in any activity prohibited to a State Party under this Convention.

2. Paragraph 1 of this Article applies, mutatis mutandis, to explosive bomblets that are specifically designed to be dispersed or released from dispensers affixed to aircraft.

3. This Convention does not apply to mines.

Article 2

Definitions

For the purposes of this Convention:

1. «Cluster munition victims» means all persons who have been killed or suffered physical or psychological injury, economic loss, social marginalisation or substantial impairment of the realisation of their rights caused by the use of cluster munitions. They include those persons directly impacted by cluster munitions as well as their affected families and communities;

2. «Cluster munition» means a conventional munition that is designed to disperse or release explosive submunitions each weighing less than 20 kilograms, and includes those explosive submunitions. It does not mean the following:

(a) A munition or submunition designed to dispense flares, smoke, pyrotechnics or chaff; or a munition designed exclusively for an air defence role;

(b) A munition or submunition designed to produce electrical or electronic effects;

(c) A munition that, in order to avoid indiscriminate area effects and the risks posed by unexploded submunitions, has all of the following characteristics:

(i) Each munition contains fewer than ten explosive submunitions;

(ii) Each explosive submunition weighs more than four kilograms;

(iii) Each explosive submunition is designed to detect and engage asingle target object;

(iv) Each explosive submunition is equipped with an electronic self-destruction mechanism;

(v) Each explosive submunition is equipped with an electronic self-deactivating feature;

3. «Explosive submunition» means a conventional munition that in order to perform its task is dispersed or released by a cluster munition and is designed to function by detonating an explosive charge prior to, on or after impact;

4. «Failed cluster munition» means a cluster munition that has been fired, dropped, launched, projected or otherwise delivered and which should have dispersed or released its explosive submunitions but failed to do so;

5. «Unexploded submunition» means an explosive submunition that has been dispersed or released by, or otherwise separated from, a cluster munition and has failed to explode as intended;

6. «Abandoned cluster munitions» means cluster munitions or explosive submunitions that have not been used and that have been left behind or dumped, and that are no longer under the control of the party that left them behind or dumped them. They may or may not have been prepared for use;

7. «Cluster munition remnants» means failed cluster munitions, abandoned cluster munitions, unexploded submunitions and unexploded bomblets;

8. «Transfer» involves, in addition to the physical movement of cluster munitions into or from national territory, the transfer of title to and control over cluster munitions, but does not involve the transfer of territory containing cluster munition remnants;

9. «Self-destruction mechanism» means an incorporated automatically-functioning mechanism which is in addition to the primary initiating mechanism of the munition and which secures the destruction of the munition into which it is incorporated;

10. «Self-deactivating» means automatically rendering a munition inoperable by means of the irreversible exhaustion of a component, for example a battery, that is essential to the operation of the munition;

11. «Cluster munition contaminated area» means an area known or suspected to contain cluster munition remnants;

12. «Mine» means a munition designed to be placed under, on or near the ground or other surface area and to be exploded by the presence, proximity or contact of a person or a vehicle;

13. «Explosive bomblet» means a conventional munition, weighing less than 20 kilograms, which is not self-propelled and which, in order to perform its task, is dispersed or released by a dispenser, and is designed to function by detonating an explosive charge prior to, on or after impact;

14. «Dispenser» means a container that is designed to disperse or release explosive bomblets and which is affixed to an aircraft at the time of dispersal or release;

15. «Unexploded bomblet» means an explosive bomblet that has been dispersed, released or otherwise separated from a dispenser and has failed to explode as intended.

Article 3

Storage and stockpile destruction

1. Each State Party shall, in accordance with national regulations, separate all cluster munitions under its jurisdiction and control from munitions retained for operational use and mark them for the purpose of destruction.

2. Each State Party undertakes to destroy or ensure the destruction of all cluster munitions referred to in paragraph 1 of this Article as soon as possible but not later than eight years after the entry into force of this Convention for that State Party. Each State Party undertakes to ensure that destruction methods comply with applicable international standards for protecting public health and the environment.

3. If a State Party believes that it will be unable to destroy or ensure the destruction of all cluster munitions referred to in paragraph 1 of this Article within eight years of entry into force of this Convention for that State Party it may submit a request to a Meeting of States Parties or a Review Conference for an extension of the deadline for completing the destruction of such cluster munitions by a period of up to four years. A State Party may, in exceptional circumstances, request additional extensions of up to four years. The requested extensions shall not exceed the number of years strictly necessary for that State Party to complete its obligations under paragraph 2 of this Article.

4. Each request for an extension shall set out:

(a) The duration of the proposed extension;

(b) A detailed explanation of the proposed extension, including the financial and technical means available to or required by the State Party for the destruction of all cluster munitions referred to in paragraph 1 of this Article and, where applicable, the exceptional circumstances justifying it;

(c) A plan for how and when stockpile destruction will be completed;

(d) The quantity and type of cluster munitions and explosive submunitions held at the entry into force of this Convention for that State Party and any additional cluster munitions or explosive submunitions discovered after such entry into force;

(e) The quantity and type of cluster munitions and explosive submunitions destroyed during the period referred to in paragraph 2 of this Article; and

(f) The quantity and type of cluster munitions and explosive submunitions remaining to be destroyed during the proposed extension and the annual destruction rate expected to be achieved.

5. The Meeting of States Parties or the Review Conference shall, taking into consideration the factors referred to in paragraph 4 of this Article, assess the request and decide by a majority of votes of States Parties present and voting whether to grant the request for an extension. The States Parties may decide to grant a shorter extension than that requested and may propose benchmarks for the extension, as appropriate. A request for an extension shall be submitted a minimum of nine months prior to the Meeting of States Parties or the Review Conference at which it is to be considered.

6. Notwithstanding the provisions of Article 1 of this Convention, the retention or acquisition of a limited number of cluster munitions and explosive submunitions for the development of and training in cluster munition and explosive submunition detection, clearance or destruction techniques, or for the development of cluster munition counter-measures, is permitted. The amount of explosive submunitions retained or acquired shall not exceed the minimum number absolutely necessary for these purposes.

7. Notwithstanding the provisions of Article 1 of this Convention, the transfer of cluster munitions to another State Party for the purpose of destruction, as well as for the purposes described in paragraph 6 of this Article, is permitted.

8. States Parties retaining, acquiring or transferring cluster munitions or explosive submunitions for the purposes described in paragraphs 6 and 7 of this Article shall submit a detailed report on the planned and actual use of these cluster munitions and explosive submunitions and their type, quantity and lot numbers. If cluster munitions or explosive submunitions are transferred to another State Party for these purposes, the report shall include reference to the receiving party. Such a report shall be prepared for each year during which a State Party retained, acquired or transferred cluster munitions or explosive submunitions and shall be submitted to the Secretary-General of the United Nations no later than 30 April of the following year.

Article 4

Clearance and destruction of cluster munition remnants

and risk reduction education

1. Each State Party undertakes to clear and destroy, or ensure the clearance and destruction of, cluster munition remnants located in cluster munition contaminated areas under its jurisdiction or control, as follows:

(a) Where cluster munition remnants are located in areas under its jurisdiction or control at the date of entry into force of this Convention for that State Party, such clearance and destruction shall be completed as soon as possible but not later than ten years from that date;

(b) Where, after entry into force of this Convention for that State Party, cluster munitions have become cluster munition remnants located in areas under its jurisdiction or control, such clearance and destruction must be completed as soon as possible but not later than ten years after the end of the active hostilities during which such cluster munitions became cluster munition remnants; and

(c) Upon fulfilling either of its obligations set out in sub-paragraphs (a) and (b) of this paragraph, that State Party shall make a declaration of compliance to the next Meeting of States Parties.

2. In fulfilling its obligations under paragraph 1 of this Article, each State Party shall take the following measures as soon as possible, taking into consideration the provisions of Article 6 of this Convention regarding international cooperation and assistance:

(a) Survey, assess and record the threat posed by cluster munition remnants, making every effort to identify all cluster munition contaminated areas under its jurisdiction or control;

(b) Assess and prioritise needs in terms of marking, protection of civilians, clearance and destruction, and take steps to mobilise resources and develop a national plan to carry out these activities, building, where appropriate, upon existing structures, experiences and methodologies;

(c) Take all feasible steps to ensure that all cluster munition contaminated areas under its jurisdiction or control are perimeter-marked, monitored and protected by fencing or other means to ensure the effective exclusion of civilians. Warning signs based on methods of marking readily recognisable by the affected community should be utilised in the marking of suspected hazardous areas. Signs and other hazardous area boundary markers should, as far as possible, be visible, legible, durable and resistant to environmental effects and should clearly identify which side of the marked boundary is considered to be within the cluster munition contaminated areas and which side is considered to be safe;

(d) Clear and destroy all cluster munition remnants located in areas under its jurisdiction or control; and

(e) Conduct risk reduction education to ensure awareness among civilians living in or around cluster munition contaminated areas of the risks posed by such remnants.

3. In conducting the activities referred to in paragraph 2 of this Article, each State Party shall take into account international standards, including the International Mine Action Standards (IMAS).

4. This paragraph shall apply in cases in which cluster munitions have been used or abandoned by one State Party prior to entry into force of this Convention for that State Party and have become cluster munition remnants that are located in areas under the jurisdiction or control of another State Party at the time of entry into force of this Convention for the latter.

(a) In such cases, upon entry into force of this Convention for both States Parties, the former State Party is strongly encouraged to provide, inter alia, technical, financial, material or human resources assistance to the latter State Party, either bilaterally or through a mutually agreed third party, including through the United Nations system or other relevant organisations, to facilitate the marking, clearance and destruction of such cluster munition remnants.

(b) Such assistance shall include, where available, information on types and quantities of the cluster munitions used, precise locations of cluster munition strikes and areas in which cluster munition remnants are known to be located.

5. If a State Party believes that it will be unable to clear and destroy or ensure the clearance and destruction of all cluster munition remnants referred to in paragraph 1 of this Article within ten years of the entry into force of this Convention for that State Party, it may submit a request to a Meeting of States Parties or a Review Conference for an extension of the deadline for completing the clearance and destruction of such cluster munition remnants by a period of up to five years. The requested extension shall not exceed the number of years strictly necessary for that State Party to complete its obligations under paragraph 1 of this Article.

6. A request for an extension shall be submitted to a Meeting of States Parties or a Review Conference prior to the expiry of the time period referred to in paragraph 1 of this Article for that State Party. Each request shall be submitted a minimum of nine months prior to the Meeting of States Parties or Review Conference at which it is to be considered. Each request shall set out:

(a) The duration of the proposed extension;

(b) A detailed explanation of the reasons for the proposed extension, including the financial and technical means available to and required by the State Party for the clearance and destruction of all cluster munition remnants during the proposed extension;

(c) The preparation of future work and the status of work already conducted under national clearance and demining programmes during the initial ten year period referred to in paragraph 1 of this Article and any subsequent extensions;

(d) The total area containing cluster munition remnants at the time of entry into force of this Convention for that State Party and any additional areas containing cluster munition remnants discovered after such entry into force;

(e) The total area containing cluster munition remnants cleared since entry into force of this Convention;

(f) The total area containing cluster munition remnants remaining to be cleared during the proposed extension;

(g) The circumstances that have impeded the ability of the State Party to destroy all cluster munition remnants located in areas under its jurisdiction or control during the initial ten year period referred to in paragraph 1 of this Article, and those that may impede this ability during the proposed extension;

(h) The humanitarian, social, economic and environmental implications of the proposed extension; and

(i) Any other information relevant to the request for the proposed extension.

7. The Meeting of States Parties or the Review Conference shall, taking into consideration the factors referred to in paragraph 6 of this Article, including, inter alia, the quantities of cluster munition remnants reported, assess the request and decide by a majority of votes of States Parties present and voting whether to grant the request for an extension. The States Parties may decide to grant a shorter extension than that requested and may propose benchmarks for the extension, as appropriate.

8. Such an extension may be renewed by a period of up to five years upon the submission of a new request, in accordance with paragraphs 5, 6 and 7 of this Article. In requesting a further extension a State Party shall submit relevant additional information on what has been undertaken during the previous extension granted pursuant to this Article.

Article 5

Victim assistance

1. Each State Party with respect to cluster munition victims in areas under its jurisdiction or control shall, in accordance with applicable international humanitarian and human rights law, adequately provide age- and gender-sensitive assistance, including medical care, rehabilitation and psychological support, as well as provide for their social and economic inclusion. Each State Party shall make every effort to collect reliable relevant data with respect to cluster munition victims.

2. In fulfilling its obligations under paragraph 1 of this Article each State Party shall:

(a) Assess the needs of cluster munition victims;

(b) Develop, implement and enforce any necessary national laws and policies;

(c) Develop a national plan and budget, including timeframes to carry out these activities, with a view to incorporating them within the existing national disability, development and human rights frameworks and mechanisms, while respecting the specific role and contribution of relevant actors;

(d) Take steps to mobilise national and international resources;

(e) Not discriminate against or among cluster munition victims, or between cluster munition victims and those who have suffered injuries or disabilities from other causes; differences in treatment should be based only on medical, rehabilitative, psychological or socio-economic needs;

(f) Closely consult with and actively involve cluster munition victims and their representative organisations;

(g) Designate a focal point within the government for coordination of matters relating to the implementation of this Article; and

(h) Strive to incorporate relevant guidelines and good practices including in the areas of medical care, rehabilitation and psychological support, as well as social and economic inclusion.

Article 6

International cooperation and assistance

1. In fulfilling its obligations under this Convention each State Party has the right to seek and receive assistance.

2. Each State Party in a position to do so shall provide technical, material and financial assistance to States Parties affected by cluster munitions, aimed at the implementation of the obligations of this Convention. Such assistance may be provided, inter alia, through the United Nations system, international, regional or national organisations or institutions, non-governmental organisations or institutions, or on a bilateral basis.

3. Each State Party undertakes to facilitate and shall have the right to participate in the fullest possible exchange of equipment and scientific and technological information concerning the implementation of this Convention. The States Parties shall not impose undue restrictions on the provision and receipt of clearance and other such equipment and related technological information for humanitarian purposes.

4. In addition to any obligations it may have pursuant to paragraph 4 of Article 4 of this Convention, each State Party in a position to do so shall provide assistance for clearance and destruction of cluster munition remnants and information concerning various means and technologies related to clearance of cluster munitions, as well as lists of experts, expert agencies or national points of contact on clearance and destruction of cluster munition remnants and related activities.

5. Each State Party in a position to do so shall provide assistance for the destruction of stockpiled cluster munitions, and shall also provide assistance to identify, assess and prioritise needs and practical measures in terms of marking, risk reduction education, protection of civilians and clearance and destruction as provided in Article 4 of this Convention.

6. Where, after entry into force of this Convention, cluster munitions have become cluster munition remnants located in areas under the jurisdiction or control of a State Party, each State Party in a position to do so shall urgently provide emergency assistance to the affected State Party.

7. Each State Party in a position to do so shall provide assistance for the implementation of the obligations referred to in Article 5 of this Convention to adequately provide age- and gender-sensitive assistance, including medical care, rehabilitation and psychological support, as well as provide for social and economic inclusion of cluster munition victims. Such assistance may be provided, inter alia, through the United Nations system, international, regional or national organisations or institutions, the International Committee of the Red Cross, national Red Cross and Red Crescent Societies and their International Federation, non-governmental organisations or on a bilateral basis.

8. Each State Party in a position to do so shall provide assistance to contribute to the economic and social recovery needed as a result of cluster munition use in affected States Parties.

9. Each State Party in a position to do so may contribute to relevant trust funds in order to facilitate the provision of assistance under this Article.

10. Each State Party that seeks and receives assistance shall take all appropriate measures in order to facilitate the timely and effective implementation of this Convention, including facilitation of the entry and exit of personnel, materiel and equipment, in a manner consistent with national laws and regulations, taking into consideration international best practices.

11. Each State Party may, with the purpose of developing a national action plan, request the United Nations system, regional organisations, other States Parties or other competent intergovernmental or non-governmental institutions to assist its authorities to determine, inter alia:

(a) The nature and extent of cluster munition remnants located in areas under its jurisdiction or control;

(b) The financial, technological and human resources required for the implementation of the plan;

(c) The time estimated as necessary to clear and destroy all cluster munition remnants located in areas under its jurisdiction or control;

(d) Risk reduction education programmes and awareness activities to reduce the incidence of injuries or deaths caused by cluster munition remnants;

(e) Assistance to cluster munition victims; and

(f) The coordination relationship between the government of the State Party concerned and the relevant governmental, intergovernmental or non-governmental entities that will work in the implementation of the plan.

12. States Parties giving and receiving assistance under the provisions of this Article shall cooperate with a view to ensuring the full and prompt implementation of agreed assistance programmes.

Article 7

Transparency measures

1. Each State Party shall report to the Secretary-General of the United Nations as soon as practicable, and in any event not later than 180 days after the entry into force of this Convention for that State Party, on:

(a) The national implementation measures referred to in Article 9 of this Convention;

(b) The total of all cluster munitions, including explosive submunitions, referred to in paragraph 1 of Article 3 of this Convention, to include a breakdown of their type, quantity and, if possible, lot numbers of each type;

(c) The technical characteristics of each type of cluster munition produced by that State Party prior to entry into force of this Convention for it, to the extent known, and those currently owned or possessed by it, giving, where reasonably possible, such categories of information as may facilitate identification and clearance of cluster munitions; at a minimum, this information shall include the dimensions, fusing, explosive content, metallic content, colour photographs and other information that may facilitate the clearance of cluster munition remnants;

(d) The status and progress of programmes for the conversion or decommissioning of production facilities for cluster munitions;

(e) The status and progress of programmes for the destruction, in accordance with Article 3 of this Convention, of cluster munitions, including explosive submunitions, with details of the methods that will be used in destruction, the location of all destruction sites and the applicable safety and environmental standards to be observed;

(f) The types and quantities of cluster munitions, including explosive submunitions, destroyed in accordance with Article 3 of this Convention, including details of the methods of destruction used, the location of the destruction sites and the applicable safety and environmental standards observed;

(g) Stockpiles of cluster munitions, including explosive submunitions, discovered after reported completion of the programme referred to in sub-paragraph (e) of this paragraph, and plans for their destruction in accordance with Article 3 of this Convention;

(h) To the extent possible, the size and location of all cluster munitioncontaminated areas under its jurisdiction or control, to include as muchdetail as possible regarding the type and quantity of each type ofcluster munition remnant in each such area and when they were used;

(i) The status and progress of programmes for the clearance anddestruction of all types and quantities of cluster munition remnantscleared and destroyed in accordance with Article 4 of this Convention,to include the size and location of the cluster munition contaminatedarea cleared and a breakdown of the quantity of each type of clustermunition remnant cleared and destroyed;

(j) The measures taken to provide risk reduction education and, in particular, an immediate and effective warning to civilians living in cluster munition contaminated areas under its jurisdiction or control;

(k) The status and progress of implementation of its obligations under Article 5 of this Convention to adequately provide age- and gender-sensitive assistance, including medical care, rehabilitation and psychological support, as well as provide for social and economic inclusion of cluster munition victims and to collect reliable relevant data with respect to cluster munition victims;

(l) The name and contact details of the institutions mandated to provide information and to carry out the measures described in this paragraph;

(m) The amount of national resources, including financial, material or in kind, allocated to the implementation of Articles 3, 4 and 5 of this Convention; and

(n) The amounts, types and destinations of international cooperation and assistance provided under Article 6 of this Convention.

2. The information provided in accordance with paragraph 1 of this Article shall be updated by the States Parties annually, covering the previous calendar year, and reported to the Secretary-General of the United Nations not later than 30 April of each year.

3. The Secretary-General of the United Nations shall transmit all such reports received to the States Parties.

Article 8

Facilitation and clarification of compliance

1. The States Parties agree to consult and cooperate with each other regarding the implementation of the provisions of this Convention and to work together in a spirit of cooperation to facilitate compliance by States Parties with their obligations under this Convention.

2. If one or more States Parties wish to clarify and seek to resolve questions relating to a matter of compliance with the provisions of this Convention by another State Party, it may submit, through the Secretary-General of the United Nations, a Request for Clarification of that matter to that State Party. Such a request shall be accompanied by all appropriate information. Each State Party shall refrain from unfounded Requests for Clarification, care being taken to avoid abuse. A State Party that receives a Request for Clarification shall provide, through the Secretary-General of the United Nations, within 28 days to the requesting State Party all information that would assist in clarifying the matter.

3. If the requesting State Party does not receive a response through the Secretary-General of the United Nations within that time period, or deems the response to the Request for Clarification to be unsatisfactory, it may submit the matter through the Secretary-General of the United Nations to the next Meeting of States Parties. The Secretary-General of the United Nations shall transmit the submission, accompanied by all appropriate information pertaining to the Request for Clarification, to all States Parties. All such information shall be presented to the requested State Party which shall have the right to respond.

4. Pending the convening of any Meeting of States Parties, any of the States Parties concerned may request the Secretary-General of the United Nations to exercise his or her good offices to facilitate the clarification requested.

5. Where a matter has been submitted to it pursuant to paragraph 3 of this Article, the Meeting of States Parties shall first determine whether to consider that matter further, taking into account all information submitted by the States Parties concerned. If it does so determine, the Meeting of States Parties may suggest to the States Parties concerned ways and means further to clarify or resolve the matter under consideration, including the initiation of appropriate procedures in conformity with international law. In circumstances where the issue at hand is determined to be due to circumstances beyond the control of the requested State Party, the Meeting of States Parties may recommend appropriate measures, including the use of cooperative measures referred to in Article 6 of this Convention.

6. In addition to the procedures provided for in paragraphs 2 to 5 of this Article, the Meeting of States Parties may decide to adopt such other general procedures or specific mechanisms for clarification of compliance, including facts, and resolution of instances of non-compliance with the provisions of this Convention as it deems appropriate.

Article 9

National implementation measures

Each State Party shall take all appropriate legal, administrative and other measures to implement this Convention, including the imposition of penal sanctions to prevent and suppress any activity prohibited to a State Party under this Convention undertaken by persons or on territory under its jurisdiction or control.

Article 10

Settlement of disputes

1. When a dispute arises between two or more States Parties relating to the interpretation or application of this Convention, the States Parties concerned shall consult together with a view to the expeditious settlement of the dispute by negotiation or by other peaceful means of their choice, including recourse to the Meeting of States Parties and referral to the International Court of Justice in conformity with the Statute of the Court.

2. The Meeting of States Parties may contribute to the settlement of the dispute by whatever means it deems appropriate, including offering its good offices, calling upon the States Parties concerned to start the settlement procedure of their choice and recommending a time-limit for any agreed procedure.

Article 11

Meetings of States Parties

1. The States Parties shall meet regularly in order to consider and, where necessary, take decisions in respect of any matter with regard to the application or implementation of this Convention, including:

(a) The operation and status of this Convention;

(b) Matters arising from the reports submitted under the provisions of this Convention;

(c) International cooperation and assistance in accordance with Article 6 of this Convention;

(d) The development of technologies to clear cluster munition remnants;

(e) Submissions of States Parties under Articles 8 and 10 of this Convention; and

(f) Submissions of States Parties as provided for in Articles 3 and 4 of this Convention.

2. The first Meeting of States Parties shall be convened by the Secretary-General of the United Nations within one year of entry into force of this Convention. The subsequent meetings shall be convened by the Secretary-General of the United Nations annually until the first Review Conference.

3. States not party to this Convention, as well as the United Nations, other relevant international organisations or institutions, regional organisations, the International Committee of the Red Cross, the International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies and relevant non-governmental organisations may be invited to attend these meetings as observers in accordance with the agreed rules of procedure.

Article 12

Review Conferences

1. A Review Conference shall be convened by the Secretary-General of the United Nations five years after the entry into force of this Convention. Further Review Conferences shall be convened by the Secretary-General of the United Nations if so requested by one or more States Parties, provided that the interval between Review Conferences shall in no case be less than five years. All States Parties to this Convention shall be invited to each Review Conference.

2. The purpose of the Review Conference shall be:

(a) To review the operation and status of this Convention;

(b) To consider the need for and the interval between further Meetings of States Parties referred to in paragraph 2 of Article 11 of this Convention; and

(c) To take decisions on submissions of States Parties as provided for in Articles 3 and 4 of this Convention.

3. States not party to this Convention, as well as the United Nations, other relevant international organisations or institutions, regional organisations, the International Committee of the Red Cross, the International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies and relevant non-governmental organisations may be invited to attend each Review Conference as observers in accordance with the agreed rules of procedure.

Article 13

Amendments

1. At any time after its entry into force any State Party may propose amendments to this Convention. Any proposal for an amendment shall be communicated to the Secretary-General of the United Nations, who shall circulate it to all States Parties and shall seek their views on whether an Amendment Conference should be convened to consider the proposal. If a majority of the States Parties notify the Secretary-General of the United Nations no later than 90 days after its circulation that they support further consideration of the proposal, the Secretary-General of the United Nations shall convene an Amendment Conference to which all States Parties shall be invited.

2. States not party to this Convention, as well as the United Nations, other relevant international organisations or institutions, regional organisations, the International Committee of the Red Cross, the International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies and relevant non-governmental organisations may be invited to attend each Amendment Conference as observers in accordance with the agreed rules of procedure.

3. The Amendment Conference shall be held immediately following a Meeting of States Parties or a Review Conference unless a majority of the States Parties request that it be held earlier.

4. Any amendment to this Convention shall be adopted by a majority of two-thirds of the States Parties present and voting at the Amendment Conference. The Depositary shall communicate any amendment so adopted to all States.

5. An amendment to this Convention shall enter into force for States Parties that have accepted the amendment on the date of deposit of acceptances by a majority of the States which were Parties at the date of adoption of the amendment. Thereafter it shall enter into force for any remaining State Party on the date of deposit of its instrument of acceptance.

Article 14

Costs and administrative tasks

1. The costs of the Meetings of States Parties, the Review Conferences and the Amendment Conferences shall be borne by the States Parties and States not party to this Convention participating therein, in accordance with the United Nations scale of assessment adjusted appropriately.

2. The costs incurred by the Secretary-General of the United Nations under Articles 7 and 8 of this Convention shall be borne by the States Parties in accordance with the United Nations scale of assessment adjusted appropriately.

3. The performance by the Secretary-General of the United Nations of administrative tasks assigned to him or her under this Convention is subject to an appropriate United Nations mandate.

Article 15

Signature

This Convention, done at Dublin on 30 May 2008, shall be open for signature at Oslo by all States on 3 December 2008 and thereafter at United Nations Headquarters in New York until its entry into force.

Article 16

Ratification, acceptance, approval or accession

1. This Convention is subject to ratification, acceptance or approval by the Signatories.

2. It shall be open for accession by any State that has not signed the Convention.

3. The instruments of ratification, acceptance, approval or accession shall be deposited with the Depositary.

Article 17

Entry into force

1. This Convention shall enter into force on the first day of the sixth month after the month in which the thirtieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession has been deposited.

2. For any State that deposits its instrument of ratification, acceptance, approval or accession after the date of the deposit of the thirtieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession, this Convention shall enter into force on the first day of the sixth month after the date on which that State has deposited its instrument of ratification, acceptance, approval or accession.

Article 18

Provisional application

Any State may, at the time of its ratification, acceptance, approval or accession, declare that it will apply provisionally Article 1 of this Convention pending its entry into force for that State.

Article 19

Reservations

The Articles of this Convention shall not be subject to reservations.

Article 20

Duration and withdrawal

1. This Convention shall be of unlimited duration.

2. Each State Party shall, in exercising its national sovereignty, have the right to withdraw from this Convention. It shall give notice of such withdrawal to all other States Parties, to the Depositary and to the United Nations Security Council. Such instrument of withdrawal shall include a full explanation of the reasons motivating withdrawal.

3. Such withdrawal shall only take effect six months after the receipt of the instrument of withdrawal by the Depositary. If, however, on the expiry of that six-month period, the withdrawing State Party is engaged in an armed conflict, the withdrawal shall not take effect before the end of the armed conflict.

Article 21

Relations with States not party to this Convention

1. Each State Party shall encourage States not party to this Convention to ratify, accept, approve or accede to this Convention, with the goal of attracting the adherence of all States to this Convention.

2. Each State Party shall notify the governments of all States not party to this Convention, referred to in paragraph 3 of this Article, of its obligations under this

Convention, shall promote the norms it establishes and shall make its best efforts to discourage States not party to this Convention from using cluster munitions.

3. Notwithstanding the provisions of Article 1 of this Convention and in accordance with international law, States Parties, their military personnel or nationals, may engage in military cooperation and operations with States not party to this Convention that might engage in activities prohibited to a State Party.

4. Nothing in paragraph 3 of this Article shall authorise a State Party:

(a) To develop, produce or otherwise acquire cluster munitions;

(b) To itself stockpile or transfer cluster munitions;

(c) To itself use cluster munitions; or

(d) To expressly request the use of cluster munitions in cases where the choice of munitions used is within its exclusive control.

Article 22

Depositary

The Secretary-General of the United Nations is hereby designated as the Depositary of this Convention.

Article 23

Authentic texts

The Arabic, Chinese, English, French, Russian and Spanish texts of this Convention shall be equally authentic.